7.5.

Procede de metalizare prin pulverizare

7.5.1. Clasificarea procedeelor de metalizare prin pulverizare

Procedeele de metalizare prin pulverizare se pot clasifica după mai multe criterii (vezi
schema de clasificare din figura 7.21):
- temperatura la care se desfăşoară procesul
- la rece,
- la cald;
- după natura sursei de energie utilizate
- flacăra de gaze,
- arcul electric,
- efect Joule al curentului electric,
- efect inductiv al curentului de medie şi înaltă frecvenţă,
- plasma,
- radiaţia LASER;
- după forma de prezentare a materialului de adaos
- pulbere,
- sârmă;
- după mediul în care se desfăşoară procesul
- în atmosferă liberă,
- în mediu de Ar,
- în vid.

7.5.2. Metalizarea prin pulverizare la rece

Metalizarea prin pulverizare la rece este un procedeu de depunere a unui strat format din
pulbere metalică şi un liant pe suprafaţa piesei.
Prin acest procedeu se pot executa acoperiri cu orice fel de materiale metalice, dar şi cu
materiale nemetalice cum ar fi: sticlă, porţelan, bazalt, carburi metalice, azbest, plută, cauciuc
etc.
 La rece
Cu sârmă

Cu flacără Cu pulbere
cu ardere
externă Cu sîrmă şi
pulbere
Cu flacără

Cu flacără HVOF
cu ardere
internă
Cu detonaţie

Cu 2 sîrme

Cu arc Cu 3 sîrme
electric
Procedee de
metalizare prin Cu 2 perechi de sîrme
pulverizare
În atmosferă

În vid
La cald Cu plasmă
În atmosferă controlată

În atmosferă de gaze inerte

Cu curenţi de medie şi
înaltăfrecvenţă

Cu LASER
Fig. 7.21.Clasificarea procedelor de metalizare prin pulverizare.

Lianţii utilizaţi sunt: răşini epoxidice, siliconi, silicat de sodiu, gudroane etc. Proporţia în
care se dozează compoziţia este de 90...96% material de acoperire şi 10...4 % liant.
Schema de principiu a procedeului este prezentată în figura 7.22. Pulberea din material de
adaos se află în buncărul 5 de unde este adusă la pistoletul de metalizare 4 prin sistemul de aer-
lift. Depresiunea creată de jetul de aer comprimat şi pulbere datorită vitezei de ieşire prin duză va
contribui la absorbţia liantului aflat în stare lichidă în rezervorul 3. Pe parcursul de la duză până
la suprafaţa piesei 1, liantul formează împreună cu pulberea de adaos un amestec care este
proiectat pe suprafaţa piesei, unde formează stratul de material 2, depus prin pulverizare la rece.
Schema logică a procesului de metalizare prin pulverizare la rece este prezentată în figura
7.23. Zona care se va metaliza prin pulverizare la rece se va pregăti prin curăţire mecanică
(periere şi spălare) şi prin curăţire chimică (degresare şi decapare).
Sablarea are rolul de a asperiza suprafaţa, pregătind astfel ancorarea mecanică a stratului
metalizat prin pulverizare la rece. În cazurile în care se depun materiale nemetalice se recomandă
să se depună pe suprafaţa de recondiţionat un strat tampon de grund pe bază de Zn având o
grosime cuprinsă între 0,05 şi 0,1 mm. Nu în toate cazurile sunt necesare şi prelucrările finale,
dar în cazurile în care se pretinde un anumit aspect sau în cazurile în care stratul este solicitat
puternic, acesta are nevoie de o susţinere suplimentară. De exemplu, procedeul poate fi utilizat
cu succes la etanşarea unor fisuri ale unor conducte de presiune joasă, cel mult medie.
1
A
2 5

L
B

Vp
4

Fig. 7.22. Schema de principiu a metalizării prin pulverizare la rece:

1 – piesa de recondiţionat; 2 – stratul depus prin pulverizare; 3 – rezervor pentru liant; 4 – duza de pulverizare a
materialului de adaos; 5 – buncăr de pulbere; 6 – jetul de pulverizare.
În aceste cazuri, stratul de metal depus prin pulverizare la rece nu rezistă la presiune interioară şi
există pericolul fisurării şi desprinderii de pe conductă.
Piesa de recondiţionat

Curăţire mecanică
- periere;
- spălare (eventual cu detergent)

Curăţire chimică
- degresare;
- decapare

Sablare

Depunerea unui strat

tampon

Metalizarea prin pulverizare

la rece

Prelucrări finale
- finisări;
- manşonare.

Fig. 7.23. Schema logică a procesului de metalizare prin pulverizare la rece.

 Pentru a se evita acest pericol, stratul depus prin pulverizare la rece este manşonat cu un
bandaj din oţel care se aplică imediat după pulverizare, aşa încât liantul utilizat pentru formarea
stratului să contribuie şi la formarea legăturii cu manşonul din oţel (fig. 7.24).
Pentru a se compensa diferitele erori de execuţie, atât a manşonului cât şi a stratului
pulverizat la rece, cele două semimanşoane se prelucrează la un diametru, d, mai mic decât
diametrul exterior al stratului pulverizat:
d  d p  0,51 mm (7.3)

în care: dp este diametrul exterior al stratului pulverizat. Prin strângerea şuruburilor 4, de fixare a
manşoanelor, se obţine în acelaşi timp şi compactarea superioară a stratului pulverizat şi
extrudarea unei cantităţi de amestec de material de adaos cu liant în eventualul interstiţiu ce
poate să rămână la suprafaţa de separaţie dintre cele două manşoane. Astfel, etanşarea este
perfectă.
Parametrii regimului de pulverizare sunt următorii:
- granulaţia materialului de adaos – depinde de natura materialului de adaos şi poate
varia între 0,05 şi 0,8 mm;
- presiunea aerului comprimat variază între 0,5 şi 0,6 MPa;
- distanţa depulverizare, L, este cuprinsă între 150 şi 200 mm.
Se pot obţine straturi cu grosimi cuprinse între 0,2 şi 2,5 mm.
 3
2

3
2

d 4

1
Fig. 7.24. Recondiţionarea unei conducte fisurate prin metalizare prin pulverizare la rece:
1 – conducta fisurată; 2 – strat depus prin pulverizare la rece; 3 – manşon de consolidare; 4 – şuruburi.
Aplicaţiile procedeului sunt multiple:
- etanşări de conducte în combinaţie cu susţinere mecanică;
- asigură amortizarea zgomotelor dacă placarea prin pulverizare se execută cu cauciuc,
plută, azbest, plumb;
- protecţie anticorozivă;
- permite realizarea unor straturi bune conducătoare termic sau electric pe suporţi din
materiale nemetalice;
- permite realizarea unor straturi cu coeficient de frecare foarte mic, necesare, de
exemplu, la pereţii interiori ai vagoanelor care transportă material pulverulent ce trebuie să
alunece pe pereţi şi să se autodescarce foarte repede, pe pereţii buncărelor cu material
pulverulent etc.;
- realizarea unor straturi decorative din Bz, Cu, Monel etc.
 7.5.3. Metalizarea prin pulverizare cu flacără

7.5.3.1. Descrierea procedeului

Prin metalizare prin pulverizare cu flacără se denumeşte procedeul de metalizare care
utilizează arderea externă, adică în spaţiul neîngrădit al jetului format din gazele de ardere şi
aerul comprimat menit să pulverizeze metalul topit.
Gazele combustibile utilizate sunt:
- acetilena – are o putere calorică specifică suficient de mare încât să poată topi marea
majoritate a materialelor metalice; are viteză de ardere relativ mare care va asigura o stabilitate a
flăcării indiferent de viteza jetului de aer de pulverizare şi este relativ ieftină;
- hidrogenul – permite o transparenţă mare a flăcării ceea ce conduce la o mai bună
observare a detaliilor suprafeţei metalizate; este puternic reducător şi nu permite formarea
peliculelor de oxizi, dar este foarte scump şi nu se utilizează decât în scopuri decorative de mare
fineţe.
Gazul de pulverizare este aerul comprimat care trebuie preparat în vederea pulverizării cu
mare atenţie:
- trebuie să fie foarte bine filtrat pentru că impurităţile contaminează stratul de material
depus;
- trebuie să fie perfect uscat, fără urme de vapori care conduc la apariţia oxizilor şi fără
urme de ulei care compromite aderenţa la materialul de bază; se recomandă ca instalaţiile de
metalizare prin pulverizare cu flacără (de fapt, toate instalaţiile, indiferent de procedeu) să aibă
propria sursă de aer comprimat, special produsă pentru aşa ceva, cu propriul său panou de filtrare
dozare, oricât de bună şi nouă ar fi instalaţia de aer comprimat uzinală.
Materialele de adaos pentru metalizarea cu flacără se prezintă sub formă de sârmă sau sub
formă de pulbere.
Este impotant să precizăm că în prezent marile firme care produc instalaţii de metalizare
prin pulverizare şi furnizează tehnologii de recondiţionare prin metalizare prin pulverizare au
dezvoltat cercetări punctuale pentru cele mai frecvente aplicaţii şi au creat compoziţii de sâme
sau pulberi strict pentru aceste domenii restrânse şi care, evident, sunt secrete.
În funcţie de natura materialului de adaos au fost dezvoltate mai multe variante ale
procedeului: metalizarea prin pulverizare cu flacără şi sârmă, metalizarea prin pulverizare cu
flacără şi pulbere, metalizarea prin pulverizare cu flacără cu sârmă şi pulbere:
Metalizarea prin pulverizare cu flacără şi sârmă. În figura 7.25 este prezentată schema
de principiu a procedeului de metalizare prin pulverizare cu flacără şi sârmă. Sârma din material
de adaos 1 avansează datorită unui sistem de avans de tip împinge-trage prin ajutajul central 5.
Amestecul de acetilenă şi oxigen este suflat prin duza 4, concentrică sârmei din material de
adaos, astfel încât să se poată realiza un randament maxim de topire a materialului. Jetul de aer
comprimat, format prin duza 3, pulverizează materialul topit şi formează împreună cu flacăra
jetul de pulverizare 6, prin intermediul căruia picăturile din metal topit sunt pulverizate pe
suprafaţa piesei 8, formând stratul de metal depus prin pulverizare 7.
 Aer 8
3
comprimat

C2H2+O2 6 Vatp
2

1
Vp
C2H2+O2 7
5
Aer L
4
comprimat
Fig. 7.25. Schema de principiu a procedeului de metalizare prin pulverizare cu flacără şi sârmă:
1 – sârmă din material de adaos; 2 – sistem de avans cu role; 3 – duză de aer comprimat pentru pulverizare; 4 – duză
pentru amestecul de acetilenă şi oxigen; 5 – ajutaj central; 6 – jetul de aer comprimat şi flacăra de gaze cu picături
din metal topit; 7 – stratul din metal depus; 8 – piesa de recondiţionat.

Metalizarea prin pulverizare cu flacără şi pulbere. Schema de principiu a metalizării prin

pulverizare cu flacără şi pulbere este prezentată în figura 7.26. Pistoletul de metalizare este
format dintr-un ajutaj central, 1, prin care se suflă aerul comprimat pentru pulverizare. Pulberea
3 este adusă din buncărul 4, prin duza 5, în cădere liberă, în curentul de aer comprimat, la ieşirea
din ajutaj. Debitul de pulbere se dozează cu ajutorul duzei 5, fiecare metalizator cu flacără având
printre accesoriile sale un set de duze de diferite diametre. Prin spaţiul inelar dintre ajutajul
central 1 şi ajutajul exterior 2 iese amectecul de acetilenă şi oxigen. Flacăra de gaze va topi
pulberea metalică, iar presiunea aerului comprimat şi a flăcării de gaze va proiecta picăturile
topite prin jetul de metalizare 6 pe suprafaţa piesei 8, formând stratul de material depus 7.

3 8

2 4
5 6
C2H2+O2
Aer
comprimat
C2H2+O2
7
1 L
Fig. 7.26. Schema de principiu a procedeului de metalizare prin pulverizare cu flacără şi pulbere:
1 – ajutaj central; 2 – ajutaj exterior; 3 – pulbere; 4 – buncăr pentru pulbere; 5 – duză de dozare a pulberii; 6 – jetul
de pulverizare; 7 – stratul de metal depus; 8 – piesa.
 Pentru metalizarea cu flacără şi pulbere se pot utiliza metalizatoare special proiectate
pentru acest procedeu sau se pot utiliza suflaiuri pentru sudarea oxiacetilenică adaptate.
Principial, un astfel de suflai este prezentat în figura 7.27. Buncărul 2 este montat pe peretele
camerei de amestec, 4, a suflaiului. Pulberea 1 se scurge din buncăr prin duza pentru pulbere 3
direct în canalul central al injectorului 5, în jetul de oxigen care devine gaz de transport. În
camera de amestec are loc efectul de absorbţie al acetilenei şi întreg amestecul de gaze şi pulbere
trece prin becul de pulverizare 6 către utilizare.
Metalizarea prin pulverizare cu flacără cu sârmă şi pulbere este prezentată principial în
figura 7.28. Se utilizează un metalizator asemănător cu cel de la metalizarea cu flacără şi sârmă,
având adaptările necesare spre a se introduce în jetul de pulverizare şi pulberea. Sârma din
material de adaos 1 avansează datorită unui sistem de avans de tip împinge-trage prin ajutajul
central 5. Amestecul de acetilenă şi oxigen este suflat prin ajutajul 4, concentrică ajutajului
central şi sârmei din material de adaos, astfel încât să se poată realiza un randament maxim de
topire a materialului.
1

2
3 4

Fig. 7.27. Schema de principiu a unui suflai adaptat pentru metalizare prin pulverizare:
1 – pulbere; 2 – buncăr; 3 – duza de dozare a pulberii; 4 – camera de amestec; 5 – injectorul; 6 – becul de
pulverizare.
 9
10
Grafit
11
Aer 8
3
comprimat

C2H2+O2 6 Vatp
2

1
Vp

C2H2+O2 5 7
L
Aer 4
comprimat

Fig. 7.28. Schema de principiu a metalizării prin pulverizare cu flacără cu sârmă şi pulbere:
1 – sârma din material de adaos; 2 – role de avans; 3 – ajutaj exterior; 4 – ajutajul gazelor combustibile; 5 – ajutajul
central al sârmei; 6 – jetul de pulverizare; 7 – startul depus; 8 – piesa; 9 – pulbere; 10 – buncăr pentru pulbere; 11 –
duza de dozaj a pulberii.
Curentul de aer comprimat preia pulberea 9 care curge din buncărul 10 prin duza 11 şi o
introduce în flacăra oxiacetilenică unde este topită. Presiunea aerului comprimat şi a gazelor de
ardere din flacără formează jetul de pulverizare 6 prin intermediul căruia picăturile din metal
topit sunt pulverizate pe suprafaţa piesei 8 formând stratul de metal depus prin pulverizare 7.
Această combinaţie de metalizare prin pulverizare cu sârmă şi pulbere se aplică pentru obţinerea
pseudoaliajelor sau compozitelor prin introducerea unor elemente pulverulente, de exemplu
grafit, în materialul de adaos care se află sub formă de sârmă, de exemplu bronz (astfel se pot
obţine lagărele din bronz grafitat).
O instalaţie de metalizare prin pulverizare cu flacără este formată din următoarele
componente (schema de principiu este prezentată în figura 7.29):

2
9

6
3

8 5

7
4

Fig. 7.29. Schema de principiu a unei instalaţii de metalizare cu flacără:

 1 – butelii de gaze; 2 – reductoare de presiune; 3 – panoul de omandă şi afişaj; 4 – compresor; 5 – metalizorul cu
flacără; 6 – piesa; 7 – strungul de metalizare; 8 – tambur cu sârmă pentru metalizare; 9 – hotă absorbantă.

- buteliile de gaz combustibil şi de oxigen, 1; acestea trebuie prevăzute cu reductoare de

presiune, 2, spre a furniza gazele la presiunea proiectată;
- sursa de aer comprimat, 4, care poate fi un compresor propriu al instalaţiei de
metalizare sau poate fi reţeaua de aer comprimat a fabricii/atelierului; nu se recomandă utilizarea
aerului comprimat furnizat de reţeaua fabricii/atelierului pentru că este impur şi conţine o mare
cantitate de apă;
- panoul de comandă şi reglaj, 3, care este prevăzut echipamentele pneumatice pentru
reglarea parametrilor de lucru şi de siguranţă: filtre, debitmetre, supape de presiune, supape de
siguranţă, relee de siguranţă etc.;
- metalizatorul cu flacără, 5, ce poate fi portabil şi va fi manevrat de către operator sau
poate fi fixat pe un dispozitiv de metalizare sau pe braţul unui robot de metalizare; metalizatorul
cu flacără este prevăzut cu sistemul de avans al sârmei din material de adaos - partea trage, care
este acţionat pneumatic sau cu sistemul de introducere a pulberii în jetul de aer comprimat;
- dacă metalizatorul este mobil, manual sau robotizat, atunci piesa 5 se aşează pe un stativ
special, 7, aşa încât să se poată metaliza suprafeţele de recondiţionat; dacă metalizatorul este
staţionar, atunci piesa trebuie să fie montată pe o maşină capabilă să realizeze mişcările necesare
metalizării întregii suprafeţe de recondiţionat;
- tambur pentru sârma de metalizare, 8;
- hota absorbantă şi instalaţia de filtrare-ventilaţie a postului de metalizare, 9; în timpul
metalizării se degajă extrem de mult praf şi noxe provenite din arderea materialului de adaos, din
împroşcări şi ricoşeuri; acestea trebuie aspirate de către hota de aspiraţie, trecute printr-un sistem
de filtrare care separă partea solidă şi ventilate în atmosferă.

7.5.3.2. Parametrii regimului de metalizare prin pulverizare cu flacără

Parametrii regimului de metalizare prin pulverizare cu flacără sunt următorii:
- presiunea acetilenei este pC2 H 2  0,05 0,1 MPa,
- presiunea oxigenului este pO2  0,25 0,5 MPa,
VO2
- raportul volumetric dintre oxigen şi acetilenă este  11,1 ceea ce conduce la o
VC2 H 2
flacără carburantă către reducătoare, având o temperatură de 3000 ... 3350 K şi o viteză de 80 ...
100 m/s,
- presiunea aerului comprimat este paer  0,20,3 MPa;
- distanţa de pulverizare este L = 120...200 mm;
- unghiul de pulverizare este α = 90o,
- diametrul sârmei electrod este d ≤ 3 mm;
- granulaţia pulberii pentru metalizare este cuprinsă între 0,002 şi 0,1 mm;
- avansul sârmei pentru metalizare, va, se stabileşte din condiţiile de productivitate, pe
baza indicaţiilor date în tabelele din trusa metalizatorului;
- debitul de pulbere pentru metalizare, Qpul, rezultă conform diametrului duzei de
scurgere a pulberii, montată pe buncărul de pulbere şi se stabileşte din condiţiile de
productivitate, pe baza indicaţiilor date în tabelele din trusa metalizatorului;
 - debitele de acetilenă, QC 2 H 2 şi de oxigen, QO2 determină puterea flăcării, se reglează
prin montarea unor ajutaje corespunzătoare pe metalizator şi se stabilesc în funcţie de debitul de
pulbere de metalizare sau de viteza de avans a sârmei de metalizare conform indicaţiilor cuprinse
în tabelele din trusa metalizatorului;
- viteza de avans a piesei, vp = 20...30 m/min; în general, viteza de avans a piesei se
corelează cu debitul de pulbere de metalizare sau cu viteza de avans a sârmei de metalizare aşa
încât, la o trecere, să se realizeze un strat depus a cărui grosime să fie cuprinsă între 2 şi 3 µm;
- viteza de avans transversal a piesei, vap, este astfel determinată încât două straturi
succesive să se suprapună în proporţie de 30...40%;
- dacă stratul ce se depune prin metalizare prin pulverizare cu flacără este gros şi
materialul de bază, se încălzeşte prea tare (473...523K), este necesar ca procesul de metalizare să
se întrerupă în vederea revenirii la temperatura ambiantă sau cel puţin una mai mică; timpul de
întrerupere, t, este 4...5 min.

7.5.3.3. Proprietăţi ale stratului de acoperire obţinut prin metalizare prin pulverizare cu
flacără
Proprietăţile stratului de acoperire obţinut prin metalizarea prin pulverizare cu flacără
sunt următoarele:
- rezistenţa la suprafaţa de aderenţă are valori obişnuite cuprinse între 15 şi 30 MPa, dar
poate atinge 60 MPa în cazul depunerilor de NiAl şi chiar 70 MPa în cazul aliajelor autofluxante;
- porozitatea este cuprinsă între 10 şi 20%;
- duritatea stratului depus depinde de natura materialului care se depune; este de precizat
că se obţin durităţi mari pentru că straturile depuse prin metalizare prin pulverizare (indiferent de
procedeu) au structuri de tratament termic datorită vitezei mari de răcire a materialului depus
(este de precizat că materialul de bază nu trebuie să depăşească 473...523 K, astfel că stratul se
răceşte relativ repede);
- grosimea stratului depus prin metalizare cu flacără, în funcţie de morfo-funcţionalitatea
suprafaţei piesei recondiţionate, poate fi cuprinsă între 0,3 şi 2,5 mm; pentru grosimi mai mari
procedeul devine nerentabil.

7.5.4. Metalizarea prin pulverizare cu flacără de mare viteză

7.5.4.1. Descrierea procedeului

Metalizarea prin pulverizare cu flacără de mare viteză este cunoscută în practica
industrială sub denumirea prescurtată HVOF (High Velocity Oxy-Fuel). Spre deosebire de
procedeul obişnuit de metalizare prin pulverizare cu flacără, în acest caz arderea flăcării are loc
într-un spaţiu îngrădit. Schema de principiu a metalizarii prin pulverizare cu flacără de mare
viteză este prezentată în figura 7.30. Acetilena şi oxigenul sunt introduse în amestec în camera de
ardere 2 prin conductele 5. Hidrogenul introdus prin conducta 7 în amestecul combustibil are
rolul de a mări viteza de ardere şi, prin conductivitatea termică mare pe care o are, permite
concentrarea căldurii în zona centrală a flăcării de înaltă viteză. Produsele de ardere şi flacăra
părăsesc corpul metalizatorului 1 printr-un ajutaj de tip Laval, 4, cu lungime mare, ajungând la o
viteză de peste 1500...2000 m/s. Pulberea din material de adaos este transportată la metalizator
prin sistemul de gaz-lift, utilizându-se azotul, este introdusă printr-un ajutaj 6 în jetul flăcării 3,
radial sau axial, este topită şi accelerată în drumul său către suprafaţa piesei de recondiţionat 9.
Corpul metalizatorului este puternic răcit cu apă.

1 pulbere
2 6 3 4
5
Vp

C2H2
O2
C2H2

H2 8
apa racire
7 apa racire 9

Fig. 7.30. Schema de principiu a metalizării cu flacără de înaltă viteză:

1 – metalizator; 2 – camera de ardere; 3 – ajutajul de ieşire a flăcării de înaltă viteză; 4 – răcirea cu apă a
metalizatorului; 5 – conducte de alimentare cu oxigen şi acetilenă; 6 – conductă de injecţie a pulberii în flacăra de
înaltă viteză; 7 – conducta de alimentare cu hidrogen; 8 – strat metalizat; 9 – piesa recondiţionată.

Instalaţia pentru metalizarea prin pulverizare cu flacără de mare viteză este similară celei
utilizate pentru metalizarea prin pulverizare cu flacără, diferenţa fiind în construcţia
metalizatorului.

7.5.4.2. Parametrii procesului de metalizare prin pulverizare cu flacără de mare viteză

Parametrii procesului de metalizare cu flacără de mare viteză sunt următorii:
- presiunea acetilenei este pC2 H 2  0,050,1 MPa,
- presiunea oxigenului este pO2  0,250,5 MPa,
VO2
- raportul volumetric dintre oxigen şi acetilenă este  11,5 ceea ce conduce la o
VC 2 H 2
flacără cu caracter reducător-oxidantă, dar cu temperatură mare; efectul de oxidare al oxigenului
în exces este atenuat, chiar compensat, de prezenţa hidrogenului; dacă se utilizează propilenă
raportul volumetric dintre oxigen şi propilenă este 4;
- temperatura ce se poate obţine în flacăra oxiacetilenică este de 3440 K; se poate lucra şi
cu propilenă, drept gaz combustibil, şi temperatura atinge valoarea de 3170 K;
- distanţa de pulverizare este L = 150...300 mm;
- unghiul de pulverizare este α = 90o;
- granulaţia pulberii pentru metalizare este cuprinsă între 0,005 şi 0,045 mm;
- debitul de pulbere pentru metalizare, Qpul, este cuprins între 20 şi 80 g/min.

7.5.4.3. Proprietăţi ale stratului de acoperire

Proprietăţile straturilor de acoperire care se pot obţine la metalizarea prin pulverizare cu
flacără de mare viteză sunt următoarele:
 - rezistenţa la suprafaţa de aderenţă are valori obişnuite cuprinse între 40 şi 60 MPa, dar
poate atinge 90 MPa în cazul depunerilor de carburi metalice;
- porozitatea este mai mică de 1%;
- duritatea stratului depus depinde de natura materialului care se depune; - grosimea
stratului depus prin metalizare cu flacără de mare viteză, în funcţie de morfo-funcţionalitatea
suprafaţei piesei recondiţionate, este de 0,2...0,3 mm, dar poate atinge şi 0,5 mm; pentru grosimi
mai mari procedeul devine nerentabil.

7.5.5. Metalizarea prin pulverizare prin detonaţie

7.5.5.1. Descrierea procedeului

Metalizarea prin pulverizare prin detonaţie se mai numeşte şi metalizarea prin împuşcare.
Schema de principiu a procedeului de metalizare prin detonaţie este prezentată în figura 7.31.
Metalizarea prin pulverizare prin detonaţie constă în arderea explozivă a unui amestec de
acetilenă şi oxigen în interiorul unei incinte semiînchise, topirea pulberii din material de adaos
prin căldura rezultată din ardere şi pulverizarea acesteia asupra suprafeţei piesei de către jetul de
gaze rezultate în urma arderii explozive.
Instalaţia de metalizare prin pulverizare prin detonaţie este compusă dintr-un corp tubular
1, puternic răcit cu apă, având un diametru interior de aproximativ 25 mm. În interiorul corpului
se află incinta de ardere explozivă în care se pot introduce prin supapele de alimentare A, B şi C
acetilena, oxigenul, azotul şi pulberea din material de adaos. Raportul volumetric dintre oxigen şi
VC H
acetilenă care permite arderea explozivă: 2 2  40 45 %.
VO2

O2 N2+pulbere
apa
racire A B L
1

Vp

2
3
C2H2 apa
5
racire
4
Fig. 7.31. Schema de principiu a metalizării prin pulverizare prin detonaţie:
 1 – corpul metalizorului; 2 – sistem de aprindere electrică; 3 – jetul de gaze şi picături din materialul de adaos; 4 –
piesa de metalizat; 5 – strat depus prin metalizare; 6 – supape de închidere a canalelor de alimentare; A – supapă de
alimentare cu oxigen; B – supapă de alimentare cu azot şi pulbere; C – supapă de alimentare cu acetilenă.
Aprinderea amestecului de oxigen şi acetilenă se face electric printr-un sistem de tip bujie
2. Căldura rezultată din ardere va topi pulberea din material de adaos şi întreg amestecul de gaze
de ardere şi picături din materialul de adaos vor forma un jet de împuşcare 3 având viteză
supersonică (peste 750 m/s) asupra piesei de metalizat 4.
Instalaţia de metalizare prin pulverizare prin detonaţie funcţionează în patru timpi
(asemănător unui motor cu ardere internă):
I – prin supapa B se introduce numai azot care are rolul de a elimina din incinta de ardere
toate produsele de ardere de la detonaţia precedentă;
II – prin supapele A şi C se introduc, în proporţie explozivă, acetilena şi oxigenul;
III – prin supapa B se introduce pulberea în sistem de gaz-lift, având azotul ca gaz
purtător;
IV – se comandă aprinderea prin scânteie a amestecului combustibil care va produce
detonaţia şi va pulveriza materialul de adaos pe suprafaţa piesei de metalizat.
Frecvenţa de lucru este în jurul valorii de 10 Hz.
Prin acest procedeu se pulverizează, de regulă, materiale ceramice, cum ar fi Al 2O3 sau
WC-Co.
La o pulverizare, se obţine un strat circular depus cu grosimea de aproximativ 3 până la
10 µm.
Instalaţia pentru metalizarea prin pulverizare prin detonaţie este foarte complexă.
Componentele sale se aseamănă cu cele ale unei instalaţii de metalizare prin pulverizare cu
flacără numai în partea de furnizare a gazelor la parametrii de lucru. Pulberea utilizată pentru
metalizare este depozitată într-un buncăr de unde este adusă la metalizator prin sistemul de gaz
lift. Metalizatorul este un dispozitiv extrem de complex, construit pe principiul motoarelor cu
ardere internă, funcţionarea sa fiind perfect asemănătoare unui motor cu ardere internă. Deoarece
metalizatorul este fix, din motive lesne de înţeles, piesa este aceea care realizează mişcările de
avans şi, în consecinţă, piesa trebuie montală pe o maşină capabilă să realizeze aceste avansuri.

7.5.5.2. Parametrii procesului de metalizare prin pulverizare prin detonaţie

Parametrii procesului de metalizare prin pulverizare prin detonaţie sunt următorii:
- gazul combustibil cel mai utilizat este acetilena, dar se poate utiliza şi propan-butanul;
- raportul volumetric dintre oxigen şi acetilenă care permite arderea explozivă:
VC2 H 2
 40 45 %,
VO2
- granulaţia pulberii pentru metalizare este cuprinsă între 0,005 şi 0,060 mm;
- temperatura ce se poate obţine în flacăra oxiacetilenică este de 4500K;
- dimensiunile incintei de ardere explozivă sunt:
- diametrul 21...25 mm,
- lungimea 450...500 mm,
- frecvenţa de lucru este cuprinsă între 4 şi 15 Hz,
- debitul de pulbere poate fi între 16 şi 40 g/min,
- distanţa de pulverizare, L = 100 mm.
 7.5.5.3. Proprietăţi ale stratului de acoperire
Proprietăţile stratului de acoperire care se pot obţine la metalizarea prin pulverizare prin
detonaţie sunt următoarele:
- rezistenţa la suprafaţa de aderenţă are valori de peste 80 MPA pentru depunerile WC-Co
sau de 70 MPa pentru depunerile de Al2O3,
- porozitatea este cuprinsă între 0,5 şi 1%;
- duritatea stratului depus depinde de natura materialului care se depune; - grosimea
stratului depus prin metalizare cu flacără de mare viteză, în funcţie de morfo-funcţionalitatea
suprafaţei piesei recondiţionate, este de 0,05...0.1 mm, dar poate atinge şi 0,3 mm; pentru astfel
de materiale nu se utilizează grosimi mai mari.
Avantajele deosebite pe care le are:
- calitate înaltă a stratului de acoperire cu structură omogenă şi fină,
- aderenţă foarte mare,
- compactitate foarte mare,
- pelicule de oxizi ca şi inexistente,
- productivitate mare,
sunt contrabalansate de o serie de dezavantaje, unele chiar majore, fapt pentru care nu se
utilizează decât în cazuri cu totul şi cu totul speciale:
- nu se poate aplica materialelor care nu rezistă la şocuri mecanice,
- nu se poate aplica materialelor care se deformează uşor sub acţiunea undelor de şoc,
- costul foarte ridicat al instalaţiei,
- nivelul de zgomot extrem de mare: 140...150dB, ceea ce face ca metalizarea să se facă
în incinte izolate fonic către exterior, iar operatorii să fie dotaţi cu echipament adecvat.

7.5.6. Metalizarea prin pulverizare cu arcul electric

7.5.6.1. Descrierea procedeului

Metalizarea prin pulverizare cu arcul electric constă în topirea materialului de adaos aflat
sub formă de sârmă-electrod în arcul electric care se formează între cele două sârme-electrod şi
pulverizarea acestuia cu ajutorul aerului comprimat pe suprafaţa piesei de recondiţionat.
Metalizarea prin pulverizare cu arcul electric se poate realiza în foarte multe variante:
metalizarea prin pulverizare cu două sârme-electrod, metalizarea prin pulverizare cu sârme-
electrod rigide sau cu vergele (în cazul materialelor care se trag foarte greu în sârme şi care nu se
pot îndoi elastic uşor), metalizarea prin pulverizare cu trei sârme (dintre care două sunt sârme-
electrod şi una este sârmă suplimentară introdusă în arcul electric), metalizarea prin pulverizare
cu două perechi de sârme sârme-electrod (care formează câte două arce electrice separate).
În figura 7.32 este prezentată schema de principiu a metalizării prin pulverizare cu arc
electric cu două sârme-electrod. Cele două sârme-electrod 1 şi 1' avansează datorită unui sistem
de antrenare de tip împinge-trage 4 şi 4' (în figură este reprezentată numai partea trage care se
află încorporată în metalizator; partea împinge se află la celălalt capăt al cordonului de legătură-
alimentare legat la panoul de comandă al instalaţiei de metalizare). Sârmele-electrod sunt
deformate elastic şi conduse spre a se apropia una faţă de cealaltă în vederea scurtcircuitării şi
formării arcului electric de către două patine din Cu, 2 şi 2'. Contactele electrice 3 şi 3' se
realizează în acelaşi timp atât direct pe sârmele-electrod cât şi pe patinele din cupru (în acest fel
se realizează un contact mai bun). Aerul comprimat care iese prin duza 5 pulverizează materialul
din vârful sârmelor-electrod care se topeşte în arcul electric 6 şi formează împreună cu picăturile
pulverizate jetul de pulverizare 7 orientat normal pe suprafaţa piesei 8. La o trecere, stratul de
metal depus prin pulverizare în arc electric are o grosime de 0,002...0,003 mm. Metalizatoarele
cu arc electric şi două sârme-electrod pot fi portabile, sub forma unor pistolete (se utilizează
pentru lucrări dintre cele mai complexe), dar pot fi şi staţionare, sub forma unor dispozitive care
se montează pe braţul unui robot sau pe mecanismul de avans al unei maşini-unelte pentru
metalizare.

+ 3 2
8
4

6 Vatp
1

Aer
comprimat Vp
4' 1'
7
9
2' L
- 3' 5
Fig. 7.32. Schema de principiu a metalizării prin pulverizare cu arc electric cu două sârme-electrod:
1; 1’ – sârme electrod; 2; 2’ – patine din Cu; 3; 3’ – contacte electrice; 4; 4’ – sistem de avans cu role-partea trage; 5
– duze de aer comprimat; 6 – arcul electric; 7 – jetul de pulverizare; 8 – piesa de recondiţionat; 9 – stratul depus prin
pulverizare; vp – viteza de avans longitudinal a piesei; vatp – viteza de avans transversal a piesei.

În figura 7.33 este prezentată schema de principiu a metalizării prin pulverizare cu arc
electric cu sârme-electrod rigide sau cu vergele. Metoda se aplică foarte rar, numai în caz că nu
există altă posibilitate şi în cazul materialelor trase sub formă de sârmă sau vergelelor care nu se
pot îndoi elastic şi nu pot fi conduse spre scurtcircuitare cu metalizatoarele obişnuite (oţeluri
înalt aliate cu Cr, Ni, Mo, W, Ti, aliaje pe bază de Ti, Mg, W etc.). De regulă astfel de metalizări
se fac cu pulbere în plasmă sau HVOF. Funcţionarea metalizatorului cu vergele este identică cu
aceea a metalizatorului utilizat la metalizarea cu arc electric cu două sârme-electrod, prezentat
anterior. Constructiv, se observă că duza de pulverizare este încorporată într-un corp izolator
care are menirea de a poziţiona corect vergelele unele faţă de celelalte, sistemele de avans cu role
şi contactele electrice pentru cele două vergele.
 4 5
8
2
+ 6 Vatp
3 1

Aer
3' comprimat Vp
1'
- 7
2'
9
L
4'
Fig. 7.33. Schema de principiu a metalizării prin pulverizare cu arc electric cu două sârme-electrod:
1; 1’ – sârme electrod; 2; 2’ – patine din Cu; 3; 3’ – contacte electrice; 4; 4’ – sistem de avans cu role-partea trage; 5
– corp izolator cu duze de aer comprimat; 6 – arcul electric; 7 – jetul de pulverizare; 8 – piesa de recondiţionat; 9 –
stratul depus prin pulverizare; vp – viteza de avans longitudinal a piesei; vatp – viteza de avans transversal a piesei.

În figura 7.34 este prezentată schema de principiu pentru metalizarea cu trei sârme. Doar
două dintre cele trei sârme conduc curentul electric, 1 şi 1' şi formează arcul electric. Cea de-a
treia sârmă nu este legată la sursa de curent şi este introdusă în arcul electric spre topire pentru a
creşte productivitatea procesului de depunere, dar cea mai valoroasă aplicaţie o reprezintă faptul
că cea de-a treia sârmă poate fi dintr-un alt material, realizându-se un pseudoaliaj cu proprietăţi
deosebite ce nu s-ar fi putut obţine altfel.

+ 3 2
8
4

6 Vatp
1
11

10
Aer Vp
4' comprimat 1'
7
9
2' L
- 3' 5

Fig. 7.34. Schema de principiu a metalizării prin pulverizare cu arc electric cu două sârme-electrod:
1; 1’ – sârme electrod; 2; 2’ – patine din Cu; 3; 3’ – contacte electrice; 4; 4’ – sistem de avans cu role-partea trage; 5
– duze de aer comprimat; 6 – arcul electric; 7 – jetul de pulverizare; 8 – piesa de recondiţionat; 9 – stratul de
material depus; 10 – sârma din material de adaos suplimentar; 11 – sistem de avans cu role-partea trage a sârmei din
material de adaos suplimentar; vp – viteza de avans longitudinal a piesei; vatp – viteza de avans transversal a piesei.

Trebuie remarcat faptul că utilizând cea de-a treia sârmă, arcul electric este stabil numai
la valori mari ale curentului electric, pe de o parte şi pe de altă parte stratul depus prin
pulverizare nu este foarte omogen. Intensitatea curentului electric nu poate fi mărită cu mai mult
de 15...20% faţă de valoarea optimă fără a afecta stabilitatea arcului electric. În consecinţă,
surplusul de energie disponibil pentru topirea celei de-a treia sârme, ţinând cont şi de
randamentul termic al metalizatorului nu depăşeşte 20...25% şi se poate lesne deduce că sârma
suplimentară nu poate fi prea grosă (are diametrul cuprin între 40 şi 50% din diametrul sârmei-
electrod), iar avansul său este foarte mic. De aici şi concluzia, confirmată de încercările care sau
făcut, că nu se pot obţine pseudoaliaje cu variaţii mari a proporţiei componentelor şi nici
proprietăţi spectaculoase.
Metalizarea cu arc electric şi două perechi de sârme-electrod este un procedeu
spectaculos prin rezultatele ce se pot obţine. Schema de principiu a metalizării cu arc electric şi
două perechi de sârme-electrod este prezentată în figura 7.35.
Cele două perechi de sârme-electrod, 1-1' şi 5-5', sunt complet independente. Sunt
conduse de perechi de patine din cupru separate, 2-2' şi 6-6', au contacte electrice pe circuite de
alimentare cu surse de curent diferite, au sisteme de avans al sârmelor-electrod diferite, 4-4' şi 8-
8' şi formează arce electrice diferite, 13 şi 14.
4
3 7 2
Va1 11
1 6 5 14
10
8 Va2 Vatp
+ +
S1 S2 paer
- - Vp
13
8' 9

12
1' 6' 5'
3' 2'
L
7'
4'
Fig. 7.35. Schema de principiu a metalizării cu arc electric şi două perechi de sârme:
1; 1’ – sârme electrod; 2; 2’ – patine din Cu; 3; 3’ – contacte electrice; 4; 4’ – sistem de role pentru avansul
sârmelor-electrod-partea trage; 5; 5’ – sârme electrod; 6; 6’ – patine din Cu; 7; 7’ – contacte electrice; 8; 8’ – sistem
de role pentru avansul sârmelor electrod; 9 – duza de aer comprimat; 10 – jetul de pulverizare; 11 – piesa de
metalizat; 12 – stratul depus prin metalizare; 13; 14 – arce electrice.

Materialul topit de cele două arce electrice diferite este pulverizat de către aerul
comprimat care iese prin duza 9. Se formează un singur jet de pulverizare, 10, care conţine
picături din ambele perechi de sârme, aşa încât pe suprafaţa piesei 11 se va forma un pseudoaliaj
în stratul de material depus prin pulverizare.
Avantajul metodei de pulverizare cu două perechi de sârme-electrod independente este
acela că pentru fiecare pereche de sârme-electrod în parte se pot utiliza sârme din materiale
diferite, având diametre diferite şi pentru fiecare arc electric în parte se pot stabili parametrii de
proces optimi, ceea ce conduce la stabilitatea arcelor electrice, la un randament maxim şi, foarte
important, se pot pulveriza cele două materiale de adaos în orice proporţii, adică se poate obţine
o gamă foarte largă de pseudoaliaje din aceleaşi componente cu proprietăţi dintre cele mai
diverse.
În plus, dacă se utilizează aceleaşi sârme-electrod pe ambele circuite se obţine o
productivitate de depunere aproape dublă.
O instalaţie de metalizare cu arc electric este formată din următoarele componente
(schema de principiu este prezentată în figura 7.36):
- sursa de curent pentru arcul electric, 1, (în cazul metalizării cu două perechi de sâme-
electrod independente se utilizează două surse independente); se poate lucra şi în curent continuu
şi în curent alternativ, dar se recomandă sursele de curent continuu pentru că asigură o stabilitate
mai mare a arcului electric;
5

3
6 7
2

+ -

- +

8
1 4

Fig. 7.36. Schema instalaţiei de metalizare prin pulverizare cu arc electric:

1 – sursa de curent; 2 – panou de comandă; 3 – sârme-electrod; 4 – compresor; 5 – tamburi pentru sârme-electrod; 6
– metalizator; 7 – piesa; 8 – strung pentru metalizare; 9 – hotă de aspiraţie-ventilaţie.

- panoul de comandă al instalaţiei, 2, care are următoarele funcţii:

- porneşte automat motorul de avans al sârmelor-electrod, 3, dar temporizat cu
aproximativ 1,1...1,3 s faţă de amorsarea tensiunii arcului electric şi opreşte automat
avansul sârmelor-electrod cu cel puţin 0,5...0,8 s înainte de întreruperea curentului arcului
de pulverizare; comanda de amorsare arc electric – încetare pulverizare este dată de către
operator de la clapeta/pârghia pistoletului de metalizare (pentru metalizatoare portabile),
sau de la butoanele panoului de comandă (pentru metalizatoarele staţionare), iar panoul
de comandă asigură succesiunea corectă a comenzilor pentru diversele componente ale
instalaţiei de metalizare;
- asigură alimentarea în curent continuu la 24 V a motoarelor pentru avansul
sârmelor-electrod; dacă metalizatorul este portabil, atunci acţionarea avansului este
realizată cu turbină pneumatică pentru că este mai uşoară;
- asigură reglajul vitezei de avans a sârmelor-electrod;
 - sursa de alimentare cu aer comprimat, 4, asigură pornirea-oprirea aerului comprimat şi
reglajul presiunii aerului comprimat; debitul de aer comprimat, pentru o anumită presiune
reglată, se determină prin diametrul duzei de pulverizare, fiecare metalizator fiind prevăzut cu o
trusă de accesorii; sursa de alimentare cu aer comprimat poate fi un compresor propriu al
instalaţiei de metalizare sau poate fi reţeaua de aer comprimat a fabricii/atelierului; nu se
recomandă utilizarea aerului comprimat furnizat de reţeaua fabricii/atelierului pentru că este
impur şi conţine o mare cantitate de apă;
- tamburi pentru colacii de sârmă-electrod, 5, care trebuie să asigure o derulare uniformă
a sârmelor; nu se admite utilizarea unor sârme care prezintă deformaţii plastice locale (îndoituri,
striviri etc.) deoarece pot conduce la blocarea sistemului de avans al sârmelor-electrod (avansul
se face prin fricţiune, cu role zimţate, iar puterea motoarelor de avans nu este suficient de mare
ca să permită îndreptarea la loc sau saltul peste aceste deformaţii);
- metalizatorul, 6, care poate fi portabil şi va fi manevrat de către operator sau poate fi
fixat pe un dispozitiv de metalizare sau pe braţul unui robot de metalizare; metalizatorul cu arc
eletric este prevăzut cu sistemul de avans al sârmei din material de adaos - partea trage;
metalizatoarele portabile sunt acţionate cu turbină pneumatică, iar dacă sunt staţionare se preferă
acţionarea electrică pentru că este mai puternică, permite avansul unor sârme mai groase şi se
obţine o productivitate mai mare; metalizatoarele cu trei şi patru sârme sunt construite numai în
varianta staţionară (sunt mult prea grele);
- dacă metalizatorul este mobil, manual sau robotizat, atunci piesa 7 se aşează pe un
stativ special, aşa încât să se poată metaliza suprafeţele de recondiţionat; dacă metalizatorul este
staţionar, atunci piesa trebuie să fie montată pe o maşină-unealtă 8 capabilă să realizeze
mişcările necesare metalizării întregii suprafeţe de recondiţionat;
- hota absorbantă şi instalaţia de filtrare-ventilaţie, 9, a postului de metalizare; în timpul
metalizării se degajă extrem de mult praf şi noxe provenite din arderea materialului de adaos, din
împroşcări şi ricoşeuri; acestea trebuie aspirate de către hota de aspiraţie, trecute printr-un sistem
de filtrare care separă partea solidă şi ventilate în atmosferă.

7.5.6.2. Parametrii procesului de metalizare prin pulverizare cu arc electric

Parametrii procesului de metalizare prin pulverizare cu arc electric sunt următorii:
- diametrul sârmei-electrod, d,
- pentru metalizatoarele portabile se utilizează sârme-electrod cu diametre
cuprinse între 1 şi 2 mm, iar pentru metalizatoarele staţionare se poate ajunge până la 4 mm;
- în cazul metalizatoarelor cu vergele diametrele sunt de 4...5 mm;
- arcul electric este un arc de scurtcircuit, având frecvenţa de aprindere şi scurtcircuitare
în jur de 100 Hz;
- tensiunea arcului electric, Ua, este cuprinsă între 20 şi 40 V; - intensitatea
curentului de pulverizare, I; în literatura de specialitate cea mai întâlnită relaţie de calcul pentru
valorile de reglaj ale intensităţii curentului de pulverizare este:
1     n  Q  va (7.4)
I d
R
în care: φ este rapotul dintre cantitatea de căldură necesară pentru încălzirea şi formarea
picăturilor pulverizate (căldura utilă) şi căldura care se pierde prin încălzirea aerului comprimat
la temperatura jetului de pulverizare, în metalizator şi în mediul exterior; n - numărul de sârme-
electrod; Q - căldura necesară pentru topirea unităţii de volum din materialul sârmei de adaos; va
- viteza de avans a sârmelor-electrod; R - rezistenţa ohmică a circuitului de pulverizare;
- temperatura la care poate ajunge arcul eletric este de 6100 K pentru valori ale curentului
electric 208...300 A;
- natura gazului de pulverizare: aer, azot, gaze inerte;
- presiunea gazului de pulverizare este de 0,4...0,65 MPa;
- distanţa de pulverizare, L, este de 50...150 mm;
- atmosfera de lucu: aer, gaze active, gaze inerte, vid;
- debitul de gaz de pulverizare poate fi de 20...1000 l/min, în funcţie de grosimea
sârmelor-electrod şi puterea metalizatorului;
- viteza particulelor topite poate atinge valori de 150 m/s.

7.5.6.3. Proprietăţi ale stratului de acoperire

Proprietăţile stratului de acoperire prin metalizare prin pulverizare cu arc electric sunt
următoarele:
- rezistenţa la suprafaţa de aderenţă depinde de natura materialului care se depune şi are
valori de peste 10...30 MPA pentru depunerile de Zn şi Al, dar poate atinge şi valori de 70 MPa
pentru depunerile de NiAl;
- porozitatea este cuprinsă între10 şi 20%, dar poate fi scăzută până la 7...8%;
- duritatea stratului depus depinde de natura materialului care se depune; - grosimea
stratului depus prin metalizare prin pulverizare cu arcul electric, în funcţie de morfo-
funcţionalitatea suprafaţei piesei recondiţionate, este de 0,5...2,5 mm;
Metalizarea prin pulverizare cu arc electric are avantaje deosebite, fapt pentru care este
un procedeu de recondiţionare foarte răspândit:
- se pot depune orice materiale bune conducătoare de electricitate, care se pot trage sub
formă de sârmă sau vergele;
- productivitatea procedeului este foarte mare;
- se obţin caracteristici mecanice bune;
- costurile sunt cele mai mici în raport cu celelalte procedee;
- se pot forma şi depune pseudoaliaje cu caracteristici deosebite de rezistenţă la uzare.
Printre dezavantaje se numără următoarele:
- se ard elementele de aliere: în timpul pulverizării apare o reducere a procentului de C cu
40...60% şi a procentului de Si şi Mn cu 10...15%;
- este necesară o corelaţie perfectă a vitezei de avans a sârmelor-electrod cu intensitatea
curentului de pulverizare: dacă intensitatea curentului este prea mare în raport cu viteza de avans
apare supraîncălzirea sârmelor-electrod şi oxidarea este excesivă, iar dacă intensitatea curentului
este prea mică în taport cu viteza de avans a sârmelor-electrod apare scurtcircuitarea arcului
electric urmată de o topire incompletă a sârmelor, desprinderea unor bucăţi întregi de sârmă, care
înglobate în stratul pulverizat conduc la scăderea drastică a proprietăţilor acestuia.