Sunteți pe pagina 1din 3

Michelangelo

Michelangelo Buonarroti (1475 - 1564) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai
important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă
oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în
genul sonetului și madrigalului. El a fost totodată şi un foarte bun anatomist, secret pe care l-a
ascuns prin distrugerea tuturor schiţelor şi notelor sale anatomice.
Michelangelo avea un temperament dificil. Toate biografiile scrise despre el îl prezintă
ca pe un personaj intransigent, deseori nepoliticos, taciturn, nesociabil. Era retras, comunica
foarte greu cu cei din jur, de aceea se pare că nici nu avea prea mulți ucenici. Cel mai mare
adversar al său a fost, însă, Leonardo da Vinci, care era cu 20 de ani mai în vârstă.
In operele de inceput, artistul s-a concentrat asupra redarii grandorii si frumusetii
corpului uman, iar mai tarziu a accentuat mai mult partea spirituala (Judecata de Apoi).
Dragostea pentru sculptura in marmura nu l-a parasit niciodata, desi pe parcursul vietii a
executat minunate fresce, desene si lucrari de arhitectura. Nu a fost interesat de picturile
anecdotice sau ornamentale, criticand pictura flamanda contemporana pentru detaliile ei
meticuloase, concentrandu-se asupra reprezenarii in exclusivitate a trupului uman.
Michelangelo a ajuns in Roma, unde a putut examina multe statui clasice, nou descoperite, si
multe ruine. In urmatoarea perioda a inceput seria de sculpturi la scara mare, cum ar fi cea a lui
Bacchus (una dintre putinele lucrari de natura pagana cu importanta mai mare decat lucrarile
sale de natura religioasa).
Cam in aceelasi timp, Michelangelo a realizat sculptura numita Pieta. Originalul se afla in
prezent in Basilica Sfantului Petre. Una dintre cele mai faimoase opere de arta, Pieta a fost
probabil terminata de Michelangelo, pana la varsta de 25 de ani si este singura lucrare pe care a
semnat-o vreodata. Tanara Maria este sculptata stand maiestos, tinand corpul mort al lui Isus
Hristos pe genunchi, tema fiind imprumutata din arta nord-europeana. In loc sa-si dezvaluie
necazul extrem, Maria este stapanita iar expresia fetei sale este una de resemnare in fata
mortii. Autorul a lucrat cu multa migala atat asupra particularitatilor anatomice, cat si asupra
cutelor vesmintelor Fecioarei, si a slefuit piatra atat de mult si a lustruit-o, incat aceasta
sculptura nici nu pare a fi realizata din marmura, ci mai curand pare a fi facuta din alabastru. In
aceasta lucrare, Michelangelo sintetizeaza inovatiile din sculptura ale predecesorilor sai din
secolul al XV-lea, cum ar fi Donatelo, adaugand la aceasta, noua monumentalitate a stilului
renascentist din secolul al XVI-lea.
In perioada 1501-1504, dupa reintoarcerea sa la Florenta, Michelangelo sculpteaza
magnifica statuie "David" (care are o inaltime de patru metri si treizecisipatru de centimetri).
Eroul vechiului testament este prezentat nud, tanar si suplu, musculos si vioi, privind in abis, de
parca l-ar cantari din ochi pe dusmanul sau Goliat, pe care inca nu l-a intalnit inca. Intensitatea
arzatoare a expresiei faciale a lui David este o trasatura caracteristica multor figuri realizate de
Michelangelo, asemenea personalitatii sale. David, cea mai faimoasa sculptura a sa, a devenit
simbolul Florentei iar originalul a fost plasat in Piata Signoria in fata Palatului Vecchio, primaria
florentina.
A fost pentru prima oara cand un nud de asemenea dimensiuni a fost expus intr-un loc
public. Aceasta a fost posibil deoarece David intruchipa cele doua virtuti ale patronului orasului,
Hercule, si anume puterea si mania.Prin aceasta statuie, Michelangelo a demonstrat lumii nu
doar ca si-a depasit toti contemporanii dar si ca, asemenea grecilor si romanilor, a reusit sa
adune intr-un tot unitar frumusetea formala si puternica expresivitate plina de inteles.
Michelangelo nu ne prezinta un David invingator, ci face portretul tanarului dinaintea
bataliei. Cu ''David'', Michelangelo și-a demonstrat supremația în arta renascentistă, îmbinând
frumusețea exterioară cu expresivitatea.
Michelangelo a fost si este o importanta sursa de inspiratie pentru artistii din toate
timpurile. Detestat ca persoană şi neglijent ca stil de viaţă, nepăsător până la insolenţă cu cei
care nu-l interesau, Michelangelo lucra fără pauză, absorbit în propria-i frenezie creativă. Atunci
când lucra uita chiar şi să mănânce sau să doarmă, deseori continuând şi în timpul nopţii, când
putea să picteze cu ajutorul unei pălării de carton în care punea o lumânare: un sistem ingenios
care, curios, îl leagă de un alt geniu „deviant” care a trăit mult după el: pictorul Van Gogh, care
a adoptat şi a perfecţionat această stratagemă pentru a realiza extraordinarele sale picturi
nocturne. Geniul şi disperarea sunt, probabil, universale şi atemporale.

Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși (1876 – 1957)a fost un pionier al sculpturii moderne abstracte. Lucrările lui
în bronz şi marmură sunt caracterizate printr-o formă pură elegantă şi reţinută şi printr-o
finisare rafinată. Pasionat sculptor în lemn, a realizat numeroase sculpturi în lemn, adesea de
inspiraţie folclorică, şi a sculptat adesea prototipuri în lemn pentru lucrări executate mai târziu
în alte materiale. El este cel mai bine cunoscut pentru sculpturile sale abstracte de capete
ovoidale şi păsări în zbor.
Influenţa lui Rodin asupra operei lui Brâncuşi a apărut în 1908, în prima versiune
de Muză adormită, sculptura unei feţe de femeie ale cărei trăsături sugerează un bloc de
marmură nedefinit. De asemenea, în 1908, Brâncuşi a executat prima lucrare cu adevărat
originală, Sărutul, în care figurile verticale a doi adolescenţi îmbrăţişaţi formează un volum
strâns, cu linii simetrice. Într-unul dintre primele sale experimente de sculptură directă, acesta a
evidenţiat întrebuinţarea pură, organică a formei, care avea să devină marca sa specifică şi să
influenţeze opera a numeroşi artişti, primele influenţe apărând într-o serie de sculpturi
executate de prietenul său Amedeo Modigliani, începând din 1910.
În 1910, Brâncuşi a executat o versiune embrionară a Muzei adormite. Sculptura este un
cap izolat, de formă ovoidală, executat în bronz, detaliile feţei fiind reduse drastic; lucrarea are
curbe şlefuite, pure. În timp, Brâncuşi avea să experimenteze adesea cu această formă ovoidală,
atât în ipsos, cât şi în bronz. În 1924 a creat o formă ovoidală de marmură pură, lipsită de orice
detaliu şi intitulată “Începutul lumii”; aşa cum sugerează şi titlul, această masă ovoidală a
reprezentat pentru Brâncuşi esenţa însăşi a formei sau un fel de primă manifestare a formei, pe
care artistul nu a dorit să o altereze prin tehnici de sculptură tradiţionale de modelare.
In 1918 a sculptat în lemn prima versiune a Coloanei Infinitului (sau fără sfârşit). Creată dintr-o
serie de elemente simetrice suprapuse, această coloană inspirată de stâlpii caselor ţărăneşti din
România întruchipa nevoia de ascensiune spirituală pe care Brâncuşi a exprimat-o adesea în
lucrările sale. S-a întors din nou în România în 1937 şi în 1938 pentru inaugurarea a trei lucrări
monumentale dintr-o grădină publică din Târgu Jiu: noi versiuni uriaşe în oţel la Coloana
Infinitului, Poarta sărutului şi Masa tăcerii.

Consider ca atat Michelangelo, cat si Brancusi au fost niste artisti extrem de importanti
atat pentru perioada in care au trait si si-au realizat operele de arta, cat si pentru perioadele
care au urmat, pentru predecesorii lor. Avand in vedere diferentele dintre cei doi, acestea sunt
numeroase, incepand cu materialul de lucru din care isi realizau sculpturile, continuand cu stilul
si tehnicile si incheiand cu ceea ce doreau sa arate prin sculpurile lor. Asemanarea cea mai
evidenta intre cei doi este dorinta creatoare. Ambii talentati, ambii originali, ambii autentici, au
reusit sa creeze numeroase opera de arta care au marcat istoria sculpturii renascentiste, in
cazul lui Michelangelo, si moderniste, in cazul lui Brancusi.
Sculpturile lui Michelangelo au fost realizate din marmura, pe cand Brancusi a folosit
mai multe materiale cum ar fi bronzul, lemnul, marmura sau ipsosul. Spre deosebire de
Brancusi ale carui opere au in general forma ovoidala, detaliile reduse la linii fine si drastice,
sculpturile lui Michelangelo denota atentia foarte mare la detalii pentru a recrea cu exactitate
anatomia corpului omenesc, forma trupului, a membrelor sau a muschilor.
Personal, apreciez mai mult sculpturile lui Michelangelo decat pe cele ale lui Brancusi
deoarece imi place stilul prin care Michelangelo reuseste sa dea viata sculpturilor sale cu
ajutorul expresivitatii fetei si a trupului, realizate astfel incat sa scoata in evidenta calitatile si
frumusetea omeneasca.

S-ar putea să vă placă și