CURS 5 + 6

Masini electrice de curent alternativ

1. Motoare asincrone trifazate

Sunt cele mai răspândite datorită avantajelor:

- simplitate constructivă; cost redus; fiabilitate ridicată şi întreţinere uşoară; robusteţe;

alimentare direct de reţea RST; caracteristică mecanică semirigidă.

Dezavantaje:

- posibilitate redusă de reglare a turaţiei;

- cuplu de pornire redus.

Constructiv se poate compune dintr-un stator şi un rotor.

Statorul – pe rol de inductor este prevăzut cu o înfăşurare trifazată cu ˝p˝ perechi de

poli, alimentată de la cele trei faze RST. Datorită dispunerii geometrice a înfăşurărilor
statorice la 120° şi defazării fazelor RST cu acelaşi unghi, se creează un câmp magnetic
învârtitor, al cărui maxim se roteşte cu turaţia de sincronism:

60 ⋅ f
n0 = [rot/min]
p

Pentru:

p = 1 rezultă n01 = 3000

p = 2 rezultă n01 = 1500

p = 3 rezultă n01 = 1000

Rotorul – pe rol de indus – poate fi realizat în două variante constructive:

- tip colivie - două inele la capete şi o serie de bare fixate între ele, astfel încât se se
creează spire în scurtcircuit. Rezistenţa circuitului rotoric este de valoare foarte mică
(scurtcircuit) şi constantă, fără a putea fi modificată din exterior (este determinată
constructiv);

- bobinat - prevăzut cu un sistem de înfăşurări trifazate cu acelaşi număr de perechi

de poli ˝p˝, capetele înfăşurărilor fiind legate la un colector format din trei inele montate pe
axul motorului. Prin intermediul unor perii, înfăşurările pot fi legate direct - rezultând
caracteristica naturală, sau indirect, prin rezistenţe suplimentare - obţinându-se
caracteristicile artificiale.
1.1. Alunecarea turatiei motoarelor asincrone

La conectarea statorului la reţeaua RTS apare câmpul magnetic învârtitor cu turaţia

n0 . Iniţial rotorul fiind în repaus, prin inducţie electromagnetică în înfăşurările rotorului
apare un sistem de curenţi trifazaţi simetrici de acelaşi sens, care prin interacţiune cu câmpul
electromagnetic care i-a creat determină apariţia unor forţe electromagnetice care pun în
mişcare rotorul. Turaţia rotorului va creşte fără să poată atinge vreodată turaţia n0 , deci
n < n0 , acest fenomen purtând denumirea de alunecare.

Alunecarea relativă se defineşte prin relaţia:

n0 − n
s= ⋅ 100% (alunecarea reprezintă scăderea relativă de viteză faţă de valoarea de
n0
mers în gol; - alunecarea critică. s k - alunecare critica)

Turaţia n2 = n0 − n reprezintă turaţia relativă între câmpul magnetic învârtitor şi rotor. În

regim motor n2 > 0 , deci alunecarea s > 0 . De obicei s = 1,5K 6% . Dacă n2 < 0 , adică
rotorul este antrenat cu turaţie suprasincronă sau statorul este deconectat, motorul trece în
regim de generator.

Funcţionarea în regim motor este posibilă pentru: 0 < s < 1

Alunecarea critica:

Se poate calcula cu relaţia:

′
r2
s cr =
′
X1 + X 2

în care: r2′ – rezistenta rotorului raportată la stator

′
X 2 - reactanţa inductivă la rotor
X 1 - reactanţa inductivă a statorului
Motoarele cu rotorul bobinat se vor utiliza numai când e necesar M p (moment de pornire)
mare sau trebuie reglată turaţia .
 1.2 . Caracteristicile de functionare ale motoarelor asincrone trifazate

1.Caracteristica turaţiei

Din relaţia alunecării s, rezulta n = n0 (1 − s ) . Deoarece s < 6% rezulta că n este

apropiată de n0 (variază puţin cu s) , deci caracteristica de turaţie este rigidă.

2.Caracteristica factorului de putere cosφ

Deoarece curentul absorbit de motor este inductiv şi aproape independent de

sarcină, rezulta că factorul de putere este întotdeauna inductiv , având valori în intervalul

cos φ = 0,72 K 0,92 , pentru P = (0,6...100 )[kW ]

3. Caracteristica mecanică n = f (M )

M - momentul curent de lucru;

M cr - momentul critic, corespunzător turaţiei critice s cr

La pornire (punctul A) avem: n = 0 şi s = 1 , iar momentul M = M p , Mp fiind

momentul de pornire.

Dacă: M p > M r + M j , motorul porneşte, turaţia creşte şi totodată şi cuplul

dezvoltat, până în punctul critic B (s cr , M cr ) , după care M va scădea până în punctul
D(M = 0, n = n0 )

care corespunde funcţionării motorului în gol ideal.

Din analiza diagramei se constată că pentru:

0 < n < n0

Curba prezintă două zone distincte:

a) de la s = 1 , (n = 0) până la s = s cr , (n = ncr ) - corespunzătoare pornirii motorului, zonă pe

care funcţionarea motorului este instabilă ;

b) de la s = s cr la s = 0 , (n = n0 ) - zonă pe care funcţionarea motorului este stabilă şi

caracteristica este rigidă.
 Punctul C (nn , M n ) este punctul nominal de funcţionare pentru care se indică
caracteristicile motorului (înscrise pe tăbliţa de specificatii):

­ puterea nominală – N n [KW ]

­ turaţia nominală – nn [rot / min ]

­ turaţia de sincronism – n0

M cr Mp
­ rapoartele: = 1, 7 K 2,5 şi = 0,8K 2
Mn Mn

1.3. Pornirea motoarelor asincrone

La pornire, deoarece n << n0 , vom avea un curent de pornire I p = I n , rezultă un şoc de
sarcină, de curent, care provoacă o scădere a tensiunii din reţea cu efecte negative asupra
cuplului de pornire şi asupra funcţionării altor consumatori.

Se admite pornirea directă (prin conectare directă) atunci când Pn < 0,2 * Pinst .

Pornirea directă se poate face numai pentru motoare cu puteri până la 5,5 KW ,
pentru puteri mai mari fiind necesară pornirea indirectă.

Observaţie: Curentul nominal al motorului se poate determina cu relaţia:

P P 2 P[W ]
In = = = ⇒ I n [ A] ≅ 2 P[ KW ]
3 * U * η * cos ϕ 500 1000

1.3.1 Pornirea directă prin întreruptor (manuală)

e- siguranţe fuzibile
a- întreruptor
 Pornirea - oprirea se realizează manual prin acţionarea întreruptorului tripolar a.
Metoda se aplică numai la motoare mici ( P < 2 KW ) şi la frecvenţe reduse de
comandă.
Dacă se foloseşte un comutator-inversor, se poate realiza şi inversarea sensului de
rotaţie.

1.3.2 Pornirea directă prin contactor (automată)

Se utilizează la motoare de puteri mai mari de 2[KW] când pornirea - oprirea trebuie
realizată frecvent sau din mai multe locuri.

e1- siguranţe fuzibile principale

a- întreruptor principal
e2- siguranţă fuzibilă pentru protecţia circuitului de comandă
e3- releu termic
b1- buton de oprire
b2- buton de pornire
C1- bobina contactorului de comandă
C11- contactele principale ale contactorului
C12- contact de automenţinere (de memorare) a comenzii de pornire

Pentru pornire se apasă pentru un timp scurt butonul b2, prin aceasta fiind
alimentată bobina C1. Ca urmare, prin închiderea contactelor C11 se realizează alimentarea
motorului, iar prin închiderea contactului C12 motorul rămâne pornit şi după eliberarea lui
b 2.
Oprirea se realizează prin apăsarea butonului b1, prin aceasta întrerupându-se
alimentarea bobinei C1. ca urmare, se deschid contactele C11 oprind alimentarea motorului;
prin deschiderea contactului C12 motorul rămâne oprit şi după eliberarea butonului b1.
În timpul mersului la apariţia unei suprasarcini releul e3 întrerupe alimentarea
bobinei C1 determinând oprirea motorului.
1.3.3 Pornirea indirectă

Este necesară pentru motoarele cu putere > 5 KW , la care socul de curent la pornire este
mare. Motoarele cu rotorul în scurtcircuit pot fi pornite prin reducerea tensiunii în faza de
pornire, aceasta realizându-se pe următoarele căi:

- pornirea Y − ∆

- prin introducerea în circuitul statoric a unor rezistenţe sau bobine de pornire

- cu ajutorul autotransformatoarelor coborâtoare de tensiune U

a) Pornirea Y − ∆
Metoda se poate aplica numai la motoarele electrice proiectate să funcţioneze, cu
înfăşurările statorice legate în ∆ (dimensionate pentru acest mod de legare). La pornire
înfăşurările se leagă în Y , apoi , după accelerarea mişcării, se comută pe ∆ .

U l - tensiunea de linie
U f - tensiunea pe înfăşurările motorului
I f - curentul prin înfăşurări

Curentul absorbit este de trei ori mai mic la conexiunea Y decât la conexiunea ∆ .

My 1 U 2l 1
Deoarece la motoarele asincrone M = K ⋅ I , rezultă: = * =
M∆ 3 Ul2 3

Deci, momentul de pornire M p şi momentul critic M cr vor fi de trei ori mai mici la pornirea
Y faţă de funcţionarea în regim ∆ , deci şi puterea la pornire este de trei ori mai mică. De
aceea, metoda se aplică la instalaţiile care nu necesită un cuplu mare la pornire, iar durata
pornirii trebuie limitată la strictul necesar. Prin urmare comutarea Y − ∆ se recomandă să se
facă automat.

La nivelul diagramelor caracteristicilor mecanice punctul de funcţionare pleacă din A, urcă pe

curba 1 (funcţionare Y) până în punctul B când se comută pe caractersitica ∆ (se trece din B
în C) de unde urcă mai departe până în punctul nominal de funcţionare D.
Pornirea Y − ∆ se poate realiza manual sau automat.

Pornirea stea-triunghi cu comandă manuală

Se realizează cu ajutorul unui comutator stea-triunghi

Înfăşurările statorice ale motorului sunt: AX, BY, CZ.

La pornire comutatorul C se pune pe pozitia 1 (Y), iar apoi se comută pe pozitia 2

( ∆ ). Pornirea - oprirea se realizează prin întreruptorul a (cu comandă manuală).

Metoda se utilizeaza la puteri mai reduse si la frecvente mici de porniri-opriri.

Pornirea stea-triunghi cu comandă automată şi comutare temporizată

e1 -siguranţe fuzibile principale

a-intreruptor principal e2 -siguranţă fuzibilă pentru circuitul de comandă
e3 -releu termic bo -buton de oprire
b p -buton de pornire C1-contactor pentru alimentarea motorului
C2- contactor pentru realizarea conexiunii triunghi
C3-contactor pentru realizarea conexiunii stea
d-releu de temporizare la eliberare

La apăsarea butonului b p se asigură alimentarea bobinei releului d, realizand alimentarea

bobinei contactorului C3. Ca urmare se deschide contactul C 3 2 de interblocare a
contactorului C2, iar apoi prin inchiderea contactului C 33 se asigură alimentarea bobinei C1.
Prin inchiderea contactelor C 31 se asigură comutarea infăsurarilor pe conexiunea stea, astfel
incat la alimentarea lui C1, prin inchiderea contactelor C11 motorul porneste pe conexiunea
stea. Prin inchiderea contactului de automentinere C12 motorul ramane pornit si dupa
eliberarea butonului b p .Prin deschiderea contactului C13 se intrerupe alimentarea bobinei
releului d, care dupa scurgerea timpului de temporizare isi deschide contactul d,intrerupand
alimentarea bobinei C3. Ca urmare se deschid contactele principale C 31 ,iar prin inchiderea
contactului C 3 2 se asigura alimentarea bobinei C2,care prin inchiderea contactelor C 21
asigura legarea infasurarilor in conexiunea triunghi;de asemenea se deschide contactul C 2 2
de interblocare a contactorului C3.Motorul functioneaza in continuare pe conexiunea
triunghi pana la apasarea butonului bo ,cand toate contactoarele si releul d revin in pozitia
normala.
 b) Pornirea prin înserierea de rezistoare cu înfăşurările statorice

Prin inserierea de rezistoare cu infăsuratorile statorice in faza de pornire se poate

reduce curentul rotoric. In functie de numarul de rezistoare inseriate, pornirea se poate
realiza cu una sau mai multe trepte de pornire.

e1 -sigurante principale a-intreruptor principal

e2 -releu termic e3 -siguranta pentru protectia circuitului de comanda
b1 -buton de pornire b2 -buton de oprire
R-rezistoare de pornire C1-contactor pentru alimentarea motorului
C2-contactor pentru şuntarea rezistoarelor
d-releu cu temporizare la alimentare h – lampa de semnalizare

La apasarea butonului b1 se inchid contactele C11 , motorul fiind alimentat cu rezistoarele R

inseriate cu infasuratorile statorice. Prin inchiderea contactului C12 se asigura
automentinerea comenzii de pornire si dupa eliberarea butonului b1 , iar prin inchiderea
contactului C13 se realizeaza alimentarea bobinei releului d. Dupa scurgerea timpului de
temporizare, timp in care motorul isi accelereaza miscarea, se inchide contactul d, fiind
alimentata bobina contactorului C2. Prin inchiderea contactelor C 21 , rezistoarele R sunt
scoase din circuit, motorul functionand in continuare pe caracteristica naturala. Prin
inchiderea contactului C 2 2 se aprinde lampa de semnalizare h care indica sfarsitul fazei de
pornire.
 Metoda nu este economică datorită pierderilor pe rezistoarele R, iar sistemul de
comanda este complicat. De asemenea metoda este putin eficienta datorita aparitiei unor
variaţii bruşte de curent.

c) Pornirea cu bobine sau autotransformator

Cu înfăşurătorile statorice se inserează nişte bobine reglabile manual pe masură ce
motorul accelerează. După atingerea turaţiei nominale, bobinele sunt scurtcircuitate de
către contactele contactorului C1. Dacă contactele C2 sunt închise, pornirea se realizează
prin autotransformator.

Metoda permite reglarea continua a tensiunii motorului si controlul acceleratiei

mişcarii.

Se foloseşte la motoare de putere foarte mare şi la porniri rare.

1.4. Inversarea sensului de rotaţie al motorului asincron trifazat

Sensul de rotaţie al motorului asincron este dat de sensul de rotatie al câmpului magnetic
învârtitor, care la rândul său este determinat de succesiunea fazelor.

Pentru inversarea sensului de rotaţie este deci suficient să inversăm între ele oricare
două faze. Acest lucru se poate realiza în două moduri:

Manual, cu ajutorul reversoarelor de sens;

Automat, cu ajutorul contactoarelor în care se utilizează două contactoare, câte unul

pentru fiecare sens de rotaţie.
1.5. Reglarea turaţiei motoarelor asincrone
Prin reglarea turaţiei înţelegem modificarea voită a acesteia, potrivit unei anumite
cerinţe de acţionare. Reglarea se poate face manual sau automat, prin intermediul unui
sistem de comandă.

Se cunoaşte că n =
60 * f
(1 − s ) , de unde rezultă şi posibilităţile de reglare a turaţiei:
p

I. schimbarea numărului perechilor de poli, p;

II. variaţia alunecării s;
III. alimentarea cu frecvenţă variabilă f;
IV. reglarea tensiunii de alimentare.

I. Reglarea turaţiei prin schimbarea numărului perechilor de poli p

Este o metodă de reglare discretă a turaţiei care se aplică la motoarele asincroane cu

rotorul de tip colivie. Nu se aplică motoarelor cu rotor bobinat deoarece simultan cu
modificarea numărului de poli la stator trebuie să se modifice corespunzător numărul
perechilor de poli la rotor, ceea ce este complicat.
De obicei se realizează două turaţii ( 3000/1500, 1500/750, 1000/500), mai rar trei sau
patru turaţii.
Se cunosc două modalităţi:
1. Utilizarea unei înfăşurări statorice speciale şi modificarea conexiunilor
înfăşurării (Dahlander)

2. Utilizarea a două înfăşurări statorice pe fază:

a) o înfăşurare specială Dahlander plus o înfăşurare obişnuită, obţinandu-se 3
turaţii (3000/1500+1000).
b) două înfăşurări speciale Dahlander, rezultând patru viteze
(3000/1500+1000/500).
Comutarea înfăşurărilor se poate realiza manual (cu comutatoare) sau automat, utilizănd
scheme de comandă corespunzătoare..

P1
Schimbarea turaţiei se face la putere aproximativ constantă = 0,86 .
P2

II. Reglarea turaţiei prin modificarea alunecării s

Metoda se aplică motoarelor cu rotor bobinat şi se realizează prin reglarea rezistenţei

circuitului rotoric, obţinându-se reglarea continuă a turaţiei într-un domeniu de 15 - 20 % din
turaţia nominală n n .

Reglarea are loc la cuplu constant.

Dezavantajele reglajului sunt:
- este neeconomic, deoarece cu cresterea rezistenţei circuitului rotoric Rr cresc
pierderile prin efect Joule - Lenz;
 - este instabil la încărcări mici;
-reglarea se poate realiza numai pentru turaţii n p nnom
-reostetele de reglare sunt voluminoase;
Metoda se aplică la motoare de putere mică.

III. Reglarea turaţiei prin alimentarea cu frecvenţă variabilă (mărită)

Metoda se aplică pentru realizarea unor turaţii foarte mari, care prin transformare
mecanică de multiplicare a turaţiei, nu ar putea fi realizate (apar vibratii, zgomote şi uzuri
mari).

Pentru turaţii n p 100000 -se pot folosi transmisii cu curele late din materiale
speciale.

Pentru: 100000 p n p 300000[rot / min ] se pot folosi turbine pneumatice sau motoare
asincrone de frecvenţă mărită.

La aceste motoare de turaţie marita, pentru realizarea unui moment de inerţie redus,
rotorul are diametru mic şi lungime mare, sau se utilizeaza un rotor disc.

Aceste frecvenţe mărite pot fi realizate cu generatoare de frecvenţa care pot fi:

-convertizoare de frecvenţă - care sunt generatoare rotative formate dintr-un motor

asincron de 3000 [rot / min ] care antrenează un generator de frecvenţă mărită.

Generatoarele rotative au următoarele caracteristici:

- randament ridicat;
- siguranta în funcţionare;
- gabarite mari;
- frecvenţă fixă (300 - 2400 Hz).
Se utilizeaza pentru puteri mari.

Generatoare electronice (statice) au următoarele caracteristici:

- randament redus;
- costuri mari;
- frecvenţă reglabilă continuu într-un interval larg.
Se utilizează la puteri mici, mijlocii.

IV. Reglarea turaţiei prin reglarea tensiunii de alimentare

Metoda se utlilizeaza mai puţin, deoarece odată cu reducerea tensiunii de alimentare

scade şi momentul motor M.
Metoda se poate aplica prin:
-utilizarea unui autotransformator;
-cu amplificatoare magnetice;
-folosind convertizoare de curent alternativ cu tiristori.

1.6. Oprirea şi frânarea motoarelor electrice asincrone trifazate

Oprirea se poate face în două moduri:

-inerţial, prin consumarea energiei cinetice reziduale, prin frecările proprii din sistem,
rezultând un timp de oprire mare;
-cu frânare forţată, obţinându-se un timp de oprire redus şi o crestere a preciziei de
oprire la cotă;
Frânarea forţată poate fi:
-exterioară-cu frână mecanică;
-interioară-electrică prin motor.
Frânarea prin motor se poate face în trei moduri:
-prin contraconectare;
-prin metoda de frânare dinamică;
-prin metoda de frânare recuperativă.

Frânarea prin contraconectare

Se realizează prin inversarea pentru un timp scurt, determinat, a oricăror două faze
de alimentare, urmată de deconectarea completă a motorului de la reţea. Prin inversarea
sensului de rotaţie a câmpului magnetic înfăşurător se dezvoltă un cuplu foarte mare de
frânare care reduce rapid turaţia. Punctul de funcţionare se deplasează din A în B şi coboară
până în punctul C. Dacă în C motorul nu este deconectat, începe rotirea în sens invers.

La aplicarea acestei metode apar solicitări dinamice mari.

Frânarea dinamică
Frânarea dinamică sau în regim de generator nerecuperativ, constă în deconectarea
statorului de la reţea şi conectarea înfăşurătorilor statorului ( 2 înseriate la conexiune stea)
la o sursă de curent continuu. Motorul se transformă într-un generator sincron, iar rotorul ca
indus. Energia electrică produsa este consumată (transformată în căldură) pe rezistenţa
circuitului rotoric.
Cuplul de frânare este dat de relaţia:
M f = K * φe * I r

în care : φ e = K 1 * I e este fluxul de excitaţie, iar Ir - curentul rotoric.

La turaţii mari, M f este redus şi când turaţia tinde spre zero, M f tinde spre zero,
ceea ce nu corespunde cel mai bine cerinţelor de frânare. De aceea, pentru motoarele cu
rotor bobinat se pot introduce rezistenţe suplimentare de frânare în circuitul rotoric.
Reglarea M f se poate face şi prin reglarea curentului de excitaţie Ie .
 O altă metodă de frânare dinamică este frânarea cu condensatori. Această metodă
constă în întreruperea alimentării motorului urmată de cuplarea pe înfăşurările statorice a
unor condensatoare. Frânarea este puternică la început, dar când turaţia se reduce la
n = 0,3 ⋅ n0 , momentul de frânare M f devine nul. Dacă este necesar se poate continua
frânarea prin altă metodă, până la oprirea totală.

Frânarea recuperativă

Se poate aplica numai la motoarele cu două turaţii şi constă în trecerea motorului de

pe turaţia superioară pe turaţia inferioară. Prin aceasta motorul trece în regim de generator
suprasincron (atâta timp cât rotorul are o turaţie mai mare ca n0 ), cu recuperarea energiei
electrice produse care este livrată la reţea.
Frânarea nu este totală, ea are loc până la
n = n0 ,
după care motorul trebuie deconectat şi aplicat în continuare un alt procedeu de frânare
până la oprirea totală.