România este patria noastrã şi a tuturor românilor.

E România celor de demult şi-a celor de mai apoi

E patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã vie.
Barbu Ştefãnescu Delavrancea

Întâi Decembrie este ziua naţională a României, potrivit Constituţiei

României din 2003, art. 12, alin 2. Această zi a fost adoptată anterior, prin
Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi
publicată în Monitorul Oficial, nr. 95 din 1 august 1990.

De-a lungul timpului, imnurile nationale au fost:

“Trăiască Regele” (1866-1948)
“Zdrobite cătuşe” (1948-1953)
“Te slăvim, Românie! ” (1953-1977)
“Trei culori” (1977-1989)
“Deşteaptă-te, române! ” (1989-prezent)

Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mamă, după

Basarabia. În urmă cu 99 de ani, la data 28 noiembrie 1918, a avut loc
proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în
făurirea statului naţional unitar român, alături de unirea anterioară
Basarabiei - la 27 Martie - şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1
Decembrie 1918.

Pentru a realiza unirea Bucovinei cu România, la data de 27 octombrie

1918, mișcarea naţională a românilor bucovineni a organizat la Cernăuţi o
mare adunare politică „în scopul de a se proclama Constituanta şi de a alege
un Consiliu Naţional, ca organ reprezentativ al românilor bucovineni”.
Consiliul Naţional a fost format din 50 de membri, majoritatea
români, preşedintele acestui consiliu fiind ales Iancu Flondor, un mare
patriot din zona Bucovinei. Acest Consiliu Naţional a condus practic
Bucovina timp de o lună de zile până când s-a unit cu România. Cu ocazia
declaraţiei de unire a Bucovinei cu Regatul României, ce a fost citită de
Iancu Flondor, au avut loc tot felul de manifestări cultural – patriotice, care
mai de care mai deosebite.

La data de 12 noiembrie 1918, a avut loc cea de-a doua şedinţă a

Consiliului Naţioal din Bucovina, ocazie cu care s-a înfiinţat guvernul
condus de Iancu Flondor, din care mai făceau parte şi 11 secretari de stat.
După această şedinţă, Consiliul Naţional a devenit autoritatea unică peste
întreg teritoriul Bucovinei.
În ziua de 25 noiembrie 1918, Consiliul Naţional s-a adunat din nou,
de această dată discutându-se despre părerea minorităţilor (polonezi,
germani şi evrei) în legătură cu unirea Bucovinei cu Regatul Bucovinei.
În afara acestor delegaţi, în ziua de 28 noiembrie 1918, la Cernăuţi s-
au deplasat mii de bucovineni ce au dorit să fie prezenţi la evenimentul
istoric ce a marcat unirea Bucovinei cu România.

Tot la data de 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a

anunţat puterile Antantei că locuitorii acestui teritoriu au decis să revină la
vechile hotare, respectiv la Regatul României, „în virtutatea drepturilor
popoarelor de a-şi hotărî singure soarta”. Delegaţia Bucovinei a ajuns la Iaşi
în ziua în care regele Ferdinand, împreună cu guvernul şi celelalte autorităţi
ale statului au plecat la Bucureşti, după ce au fost nevoiţi să se refugieze din
cauza ocupării capitalei de către armata germano – austro – ungare.
Bucovinenii s-au alăturat regelui Ferdinand şi au luat parte la revenirea
triumfală a acestuia în capitala ţării întregite.