Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemițanu”

Facultatea Stomatologie
Catedra Odontologie, paradontologie și patologie orală

Referat:
“Metode de tratament a periodontitelor”

A efectuat: Grosu Veronica

Anul V, grupa S1308
A verificat: Popa Svetlana

Chișinău 2018
Metode de tratament a periodontitelor
Tratamentul periodontitelor se poate realiza prin mai multe metode:

1 conservative;

2conservativ-chirurgical;

3chirurgicala.

Tratamentul conservator al parodontitei apicale

Necesită o curăţare mecanică a canalelor radiculare şi introducerea de medicamente antimicrobiene,

uneori în mod repetat.

Tratamentul conservativ-chirurgical al parodontitei

Acestea permit sa se pastreze dintele in intregime sau o parte a acestuia.

Se aplica urmatoarele metode de tratament:

1.Rezectia apexului radicular

2.Separatia corono-radiculara

3.Hemisectia si amputatia radacinii

4.Replantatia dintilor.

Tratamentul chirurgical
1.Extirparea dintelui.

Indicatii pentru tratamentul conservativ:toate formele periodontitelor acute si

cronice,chistogranuloamele si chisturile radiculare cu un diametru pina la 1,5-2 cm.

Contraindicatii:

Absolute:
1.Starea de speticemie ;

2.chisturile cu diametru mai mare de 2 cm si crescute in sinusul maxilar;

3.dinti cu gradul III de mobilitate;

4 dinti aflati in sectorul cu pungi parodontale osoase profunde,care se conflueaza cu focarul parodontitei.

Relative:
1.acutizarea repetat dupa un tratament necalitativ,cu obturatie imperfect a canalelor radiculare ale dintilor
pluriradiculari(curbate,impermiabile)

2 dintii cu instrumente endodontice fracturate in canal

3 dinti cu canale obturate insa cu acutizari si progresarea procesului

4 dinti cu perforatia peretilor cavitatii dentare.

Tehnica si consecutivitatea in tratamentul periodontitelor acute

1Radiografia dintelui.

2.Anestezia trunculara.

3.Prepararea cavitatii carioase si largirea camerei pulpare

4.Inlaturarea tesuturilor dezagregate cu ajutorul excavatorului.

5.Prelucrarea cu antiseptice a cavitatii coronare a dintelui.

6.Largirea orificiilor canalelor radiculare cu ajutorul sondei sau largirea lor sub forma de pilnie.

7.Eliberarea canalului radicular de mase putrefiate ;se realizeaza cu ajutorul pulpextractorului se va face
treptat la 1/3,1/2 din lungimea canalului.

8.Determinarea lungimii de lucru a canalului.

9.Prelucrarea biomecanica si medicamentoasa a canalului radicular.

10.Tratamentul medicamentos al canalelor radiculare.

11.Trepanarea apexului pentru a da posibilitatea de a se elimina exudatul din fanta periodontala.Daca

bolnavul are o periostita e necesar de efectuat o incizie a tesuturilor moi in regiunea dintelui afectat.Dintele
se lasa deschis iar bolnavului i se fac unele recomandari:gargarizme abundente cu solutie de bicarbonat de
sodiu,fierturi d elante medicinale.

Tratamentul parodontitelor apicale cronice

Nu se deosebeste de tratamentul gangrenei simple, combinand tratamentul mecanic si cel

medicamentos, cu agenti fizici, in scopul obtinerii unui canal steril si uscat in vederea obturarii
corecte, care in final sa determine vindecarea osteitelor cronice apicale.

Folosirea unor mijloace terapeutice ajutatoare, este indicata in situatia existentei unor
cazuri particulare precum:

1.-persistenta secretiei pe canal cu toate ca s-a efectuat un tratament corect al gangrenei.

 2.-existenta unei fistule ce realizeaza comunicarea intre parodontiul apical si mediul bucal.

3.-prezenta unor forme grave de osteita cronica apicala (osteita Partsch, granulomul chistic,
abcesul apical cronic)

4.-imposibilitatea permeabilizarii apexului ( radacini curbe, corpi straini endocanalari, etc.).

1. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu secretie

persistenta pe canal

Persistenta secretiei se poate datora urmatoarelor aspecte de la nivelul zonei periapicale:

1.-foramenul apical larg deschis natural ( la tineri mai des),

2.-largirea foramenului apical excesiv cu ace Kerr 30-40 in timpul tratamentului mecanic,

3.-o rizaliza patologica care largeste mult foramenul apical,

4.-tratament endocanalicular incorect prin lezarea parodontilui cu ace Kerr sau cu mese impinse
dincolo de apex.

5.-substante chimice antiseptice incorect folosite in cantitate mare sau sub presiune, ajunse dincolo
de apex.

6.-inceperea tratamentului la scurt timp dupa reacutizarea unui focar cronic apical,

7.-ne diagnosticarea unor forme grave de parodontita apicala cronica precum:

-granulomul chistic,

-abcesul apical cronic, etc. , care nu beneficiaza de tratament endodontic,

8.-electrofulguratii ale tesutului de granulatie periapical incorect efectuate.

Secretia

Poate fi din punct de vedere cantitativ:

-in cantitate mica si se evidentiaza prin efervescenta produsa in canal, cand se

introduce o mesa cu H2O2 ,

-sau abundenta, ceea ce se constata cu o mesa uscata introdusa pe canal.

Mai poate fi din punct de vedere calitativ:

-seroasa sau

-purulenta, in functie de cauza care a determinat-o.

Conduita terapeutica
 Este diferita in functie de factorii mentionati.

Astfel:

1.-in cazul persistentei secretiei seroase in cantitate mica se incearca oprirea temporara
prin cateterizare chimica sau electrica a tesutului de granulatie de la apex, atata timp cat se va
realiza obturatia de canal.

In cauterizarea chimica se folosesc mese sterile umectate in solutie de acid tricloracetic,

introduse pana la apex, mentinute 1 minut, indepartate, apoi uscat canalul cu mese sterile uscate si
efectuarea imediata a obturatiei de canal.

Electrocauterizarea se realizeaza cu aparatul de diatermie.

Electrodul cu ac Kerr nr.10 sau ac Miller se introduce in canal pana la 1 mm dincolo de

apex. Se regleaza intensitatea curentului aparatului de diatermie la 160-l80 mA, dupa care se da
drumul aparatului. Se atinge cu electrodul aparatului de diatermie, acul introdus in canal, timp de
cateva fractiunii de secunda, de 2-3 ori, pana cand secretia se opreste, permitand obturarea
canalului.

2.-in cazul persistentei secretiei purulente in cantitate mica, dupa 2-3 pansamente
medicamentoase, se recomanda schimbarea antisepticului.

Exemplul: Solutia Walkhoff se poate alterna cu solutie de tricrezolformalina sau Rockle's.

3.-in cazuri de secretie abundenta seroasa sau purulenta ce apare mai ales in
reacutizarile unor parodontite apicale cronice, se recomanda spalaturi abundente cu:

-solutie de cloramina 3%o,

-solutie hipoclorit de Na 2,5-3% sau

-apa calda,

preferabil cu o seringa cu dublu circuit, dupa care se lasa dintele sub protectia numai a unei bulete
de vata, introdusa in cavitatea coronara a dintelui, pentru impiedicarea patrunderii resturilor
alimentare in canalele radiculare.

Spalaturile se repeta zilnic, 2-3 sedinte, iar dupa 8-l0 zile se reia tratamentul conservativ
endodontic, pentru a permite, in acest interval de timp, cronicizarea parodontitei apicale acutizate
(prin stingerea fenomenelor acutizarii).

4.-daca secretia persistenta si abundenta se datoreaza altor cauze, precum prezenta

tesutului de granulatie periapical iritat mecanic sau chimic, se procedeaza astfel:

-schimbarea antisepticului

-obturarea provizorie a canalelor cu pasta iodoformata Walkhoff dupa urmatoarea

tehnica:
 Sedinta I

-izolarea dintelui,

-determinarea corecta a lungimii canalului (odontometria) ,

-toaleta canalelor cu mese imbibate in H2O2, alcool,

-uscarea cu mese sterile uscate,

-obturarea provizorie a canalelor cu pasta iodoformata Walkhoff, cu usoara depasire,

peste care se aplica coronar buleta de vata sterila + eugenat de Zn provizoriu.

Acesta se mentine 14 zile, timp in care iodul din pasta produce sterilizarea tesutului de
granulatie si oprirea secretiei.

Sedinta II

-izolarea dintelui,

-indepartarea obturatiei coronare provizorii,

-indepartarea cu ac tirre-nerf a obturatiei endodontice cu pasta iodoformata pana la 2-3

mm distanta de apex, pentru a nu risca patrunderea dincolo de apex si iritarea tesutului de
granulatie,

-toaleta canalelor cu mese imbibate in neofalina si mese uscate sterile,

-obturarea canalului cu paste de durata care se intaresc ulterior in canal, avand grija ca sa
impingem pasta iodoformata dincolo de apex, intrucat ea se resoarbe in timp relativ scurt si astfel da
posibilitatea asigurarii unei inchideri etanse a canalului prin obturatia de canal de durata efectuata,

-controlul Rx al obturatiei de canal de durata,

-obturatia coronara de durata a dintelui.

Terapia moderna recomanda obturarea provizorie a canalelor cu paste pe baza de

Ca(OH)2 care avand un pH de 11-l2, dau rezultate foarte bune.

Aplicarea pastei se poate face si de 2-3 ori, daca este nevoie, la interval de 14 zile, pentru a
realiza o buna sterilizare a canalelor radiculare.

Daca nici unul din procedeele de mai sus nu dau rezultate, se trece la tratamentul
chirurgical:

-conservator prin: rezectie, radiculotomie, radiculectomie,

 -radical prin extractie.

2. Tratamentul parodontitei apicale cronice fistulizate

Existenta fistulei ofera posibilitatea sterilizarii mai bune a osului infectat prin utilizarea
unor spalaturi cu substante antiseptice pe traiectul dinte-fistula.

Se folosesc solutii de:

-hipoclorit-2,5-3%,
-solutie Walkhoff diluata cu alcool,

-solutie de cloramina 3%0 ,

-solutie de antibiotice.

Tehnica – impune respectarea urmatoarelor aspecte:

1.-tratamentul mecanic de canal se face intr-o singura sedinta, apropiindu-se treptat de

apex.

2.-se fac spalaturi cu presiune utilizand o seringa a carui ac il introducem in canal pana
simtim o rezistenta, semn ca acul face corp comun cu canalul, ne permitand refularea lichidului pe
langa el.

Se impinge lichidul cu presiune astfel incat sa patrunda pe traiectul dinte-fistula.

3.-se izoleaza dintele, se face toaleta canalelor, apoi se usuca cu mese sterile uscate sau
conuri de hartie.

4.se face obturatia de canal in aceeasi sedinta, chiar cu o usoara depasire pentru ca excesul
de material se elimina pe traiectul fistulei in cavitatea bucala.

Daca leziunea osteitica apicala are dimensiuni mari, se poate efectua odata cu obturarea de
canal si chiuretajul apical, care inlatura atat tesutul de granulatie, cat si excesul de material, grabind
astfel vindecarea.

Daca nu se reuseste uscarea canalelor din prima sedinta, se poate aplica pentru 24-48 ore
un pansament cu antiseptice (tricrezolformalina, Rockle's) urmand ca in sedinta urmatoare sa se
faca obturatia de canal.
 3. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu forme lezionale grave

Din aceasta categorie fac parte mai ales:

-granuloamele chistice,

-abcesul apical cronic,

-parodontita apicala cronica difuza progresiva Partsch.

Aceste afectiuni periapicale cronice sunt forme aflate la limita tratamentului

conservator, pentru ca:

-este greu de stapanit secretia din canale si

-a controla incapacitatea organismului de a resorbi tesutul de granulatie in cantitate mare,

-sau rezorbtia membranei formatiunii chistice.

Pastele pe baza de Ca(OH)2 , avand un pH de 11-l2 fac posibil acest lucru.

Tratamentul necesita insa timp indelungat, intrucat pasta se inlocuieste la 2-3 saptamani
de 2-3 ori chiar, iar dispensarizarea si controalele Rx. sunt obligatorii din 6 in 6 luni, timp de 1,5 –2
ani.

Cand pe radiografie se constata cresterea dimensiunilor leziunii osteitice este semn de

nereusita.

Uneori se asociaza tratamentul conservator cu cel chirurgical:

-chiuretaj periapical,

-rezectie apicala,

-radiculotomie,

-radiculectomie.

In cazuri de:

-granuloame chistice,

-abces apical cronic,

-parodontita apicala cronica difuza progresiva Partsch,

se efectueaza fie rezectie apicala, fie extractia de la inceput, cu un chiuretajul alveolar minutios,
obligatoriu pentru indepartarea tesutului de granulatie sau a membranei chistice in totalitate.

Exista riscul refacerii acestora din eventualele resturi restante neobservate.

4. Tratamentul parodontitelor apicale cronice la care

apexul nu poate fi permeabilizat

La dintii cu particularitati anatomice radiculare sau cu prezenta de corpi straini in 1/3

apicala, cand apexul nu poate fi permeabilizat, solutia terapeutica de electie este rezectia apicala.

Cand aceasta nu se poate aplica, in situatii extreme precum:

-dintele trebuie mentinut pe arcada,

-interventia chirurgicala nu poate fi practicata datorita unui sinus maxilar voluminos,

-vecinatatea nervului mentonier este prea apropiata,

-radacinile sunt lingualizate,

se va face tratamentul mecanic al canalelor atat cat este posibil, urmat de sterilizarea lor prin:

-ionoforeza cu antiseptice,

-pansamente cu Rockle’s,

-iar in final obturatia de canal, atat cat este posibil.

Dispensarizarea si control Rx din 6 in 6 luni sunt obligatorii pentru urmarirea evolutiei

procesului inflamator periapical.

Aparitia unei complicatii, tradusa prin cresterea de volum a leziunii apicale sau aparitia
unei acutizari, impun extractia dintelui.
 Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
Instituția Medico Sanitară Publică
”AMT CIOCANA”

REFERAT

Metode de tratament
endodontic a periodontitelor

Efectuat: Colecichina Marina,

Medic Stomatolog
Chisinău 2014