Sunteți pe pagina 1din 8

Vitaminele

Pentru oameni există 13 vitamine, împărțite în două grupe, cele patru solubile în grăsimi (A, D, E și K)
și cele nouă solubile în apă (opt vitamine B și vitamina C).

1. Vitamina A (retinol)
Retinolul, forma dietară a vitaminei A, este o vitamină solubilă în grăsimi, antioxidantă, importantă în
vedere și creșterea oaselor. Vitamina A este folosită în producerea rodopsinei, pigmentul vizual
utilizat la lumină redusă. În acelaşi timp, vitamina A ajută la creşterea imunităţii organismului, este
un puternic antioxidant, previne uscarea pielii, păstrând pielea strălucitoare, fără riduri şi alte semne
ale îmbătrânirii şi este un factor important în menţinerea sănătăţii părului, danturii şi gingiilor.

Deficitul de vitamina A apare într-o dietă săracă în produse lactate şi vegetale sau în sindroame de
malabsorbţie. Printre manifestările carenţei de vitamina A se numără modificări degenerative ale
ochilor (xeroftalmie) şi ale pielii (descuamări). Pot fi afectate de asemenea epiteliile traheale,
bronşice, ale tractului urinar, ductelor pancreatice, uterului şi glandelor salivare; se poate înregistra
şi o scădere a imunităţii. Primul semn al deficitului de vitamina A este hemeralopia (pierderea
acuitătii vizuale în lumina slabă).

Excesul de vitamina A poate fi toxic la persoanele tratate timp îndelungat cu suplimente alimentare
ce conţin vitamina A. Manifestările intoxicaţiei cu vitamina A sunt diverse: piele uscată, vomă,
alopecie, hipercalcemie, demineralizări osoase, adenopatii, hiperlipidemie, amenoree, creşterea
tensiunii intracraniene cu edem papilar (manifestări de pseudotumor cerebri), fibroză hepatică cu
hipertensiune portală.

Femeile însărcinate care iau vitamina A în exces pot avea un făt cu malformaţii congenitale
(craniofaciale, cardiace) sau pot suferi un avort spontan. Doze crescute de derivaţi sintetici ai
retinolului sunt teratogene. Carotenul în exces poate determina o colorare portocalie a pielii ce
poate fi confundată cu icterul. Toate manifestările intoxicaţiei cu vitamina A sunt reversibile după
încetarea aportului excesiv.

Doza zilnică recomandată este de 800 μg la femei, copii peste 10 ani şi vârstnici; 1000 μg la bărbaţi,
adolescenţi, şi gravide; 1300 μg în perioada de lactaţie.

Cele mai bogate surse de vitamina A sunt: ficatul şi organele în general, lactatele, gălbenuşul de ou,
fructe şi legume verzi (broccoli, spanac), galbene (pepene galben, cartofi), portocalii (morcovi) şi roşii
(ardei gras, roşii).

2. Vitamina B1 (Tiamină)
Vitamina B1 poate juca un rol important în prevenirea şi / sau tratarea mai multor afecţiuni precum:
alcoolism, boala Alzheimer, boala Crohn, insuficienţa cardiacă congestivă, depresie, epilepsie,
fibromialgie, HIV / SIDA, psihoza Korsakoff’s, scleroza în plăci, encefalopatie Wernicke’s.

Carența vitaminei B1 apare în special în cazul consumului excesiv de dulciuri, de orez decorticat, de
alcool, și în caz de surmenaj și de boli infecțioase. Această carență determină: afecțiuni cardiace,
afecțiuni cerebrale, anorexie, anxietate, astenie, confuzie mintală, depresie, diminuarea memoriei,
gastrită, insuficiență hepatică, lipsă de coordonare motorie, nevralgii, polineuropatii, scăderea
imunității, scăderea tonusului muscular, tulburări ale vederii, tulburări psihice severe.
O carență gravă de vitamina B1 provoacă boala beri-beri, comună în țările în curs de dezvoltare,
unde orezul este alimentul de bază. Boală rară în țările industrializate, ea nu se întâlnește decât la
persoanele care au o alimentație foarte dezechilibrată, ca alcoolicii sau unele persoane în vârstă.
Beri-beri se manifestă mai întâi printr-o oboseală și o pierdere în greutate.

Excesul de vitamina B1 se elimină rapid prin urină. Această vitamină nu se stochează în organism.
Singurele cazuri cunoscute de supradoză de tiamină sunt cele prin injectarea de tiamină. Injectarea
tiaminei poate duce la reacții anafilactice.

Doza zilnică recomandată de vitamina B1 este de la 0,4 la 1,2 miligrame pe zi pentru copii, de 1,3
miligrame pentru adolescenţi şi pentru femei, şi de 1,5 miligrame pentru subiecţii de sex masculin;
ele sunt mai ridicate în caz de sarcină, de alăptare şi, de asemenea, în caz de alcoolism cronic
(deoarece atunci, necesităţile cresc în timp ce aporturile alimentare sunt adesea insuficiente).

Cea mai bogată sursă în vitamina B1 o constituie drojdia de bere. Printre sursele bogate în vitamina
B1 se numără carnea de porc, ficatul de vită, anumite specii de pește (țiparul, tonul), cerealele
integrale (tărâțele) și pâinea din cereale integrale (pâinea neagră, din tărâțe), orezul brun
(nedecorticat), semințe de floarea-soarelui, nuci, alune, legume uscate (fasole, linte) și cartofi.

3. Vitamina B2, și vitamina G (Riboflavină)


Cunoscută şi sub denumirea de riboflavină, vitamina B2 ajută la transformarea grăsimilor,
carbohidraţilor şi proteinelor în energie, este necesară pentru vindecarea şi menţinerea unui
tegument sănătos, ajută organismul la echilibrarea acidităţii şi este importantă pentru păr, unghii şi
ochi. De asemenea, vitamina B2 joaă un rol important în prevenirea sau tratarea mai multor
afecţiuni, precum anemia, sindromul de tunel carpian, cataracta, migrena, rozaceea sau vaginita.

Deficitul de vitamina B2 se manifestă prin arsură şi senzaţie de mâncărime în jurul ochilor, cataractă,
fotosensibilitate, păr gras, lipsit de luciu, unghii casante, buze crăpate, scăderea rezistenţei la efort şi
la infecţii, retard de creştere, dermatite şi inflamaţii ale limbii.

Excesul de vitamina B2 – ca urmare a lipsei de efecte adverse, nu a fost încă stabilită o doză maximă
admisă. Deseori, un exces de vitamina B2 este eliminat prin urină sau se manifestă prin reacţii
alergice minore.

Doza zilnică recomandată de vitamina B2 este de 0,6 până la 1,4 miligrame pe zi pentru copii, de 1,5
miligrame pentru femei şi adolescenţi, şi de 1,8 miligrame pentru bărbaţi şi pentru femeile gravide
sau care alăptează..

Cele mai bune surse naturale de vitamina B2 sunt: carnea de pui, în special organele precum ficatul,
rinichii sau inima, lactatele, ouăle, peştele, legumele cu frunze verzi, migdalele, ciupercile, soia şi
drojdia de bere. Această vitamină este rezistentă la căldură, dar foarte sensibilă la lumină şi la pH-ul
alcalin; ea poate dispărea parţial în apa de fierbere a alimentelor.

4. Vitamina B3 (vitamina PP)


Vitamina B3, cunoscută şi sub denumirile de niacină, acid nicotinic sau vitamina PP (Pellagra
Preventer), este o vitamină care susţine procesele genetice în celulele organismului şi care ajută la
procesarea grăsimilor din corp. Niacina este recomandată în prevenirea şi tratamentul multor
afecţiuni precum pelagra, dermatita, durerile de cap, nivelurile crescute de colesterol, depresii şi
tulburări psihice.
Deficitul de vitamina B3 se manifestă prin lipsa poftei de mâncare, infecţii la nivelul pielii, slăbiciune
musculară şi tulburări digetive, iar în cazurile de deficienţă severă de niacină se poate instala
pelagra, boală care se caracterizează prin leziuni dermatologice majore, amnezie, depresie,
anxietate, stări delirante sau chiar deces dacă afecţiunea rămâne netratată.

Excesul de vitamina B3 se poate manifesta prin reacţii alergice la nivelul pielii, afecţiuni hepatice,
ulcer peptic şi intoleranţă la glucoză.

Doza zilnică recomandată de vitamina B3 este de 2 mg pentru copii între 0-6 luni, 4 mg pentru copii
între 6-12 luni, 6 mg pentru copii între 1-3 ani, 8 mg pentru copii între 4-8 ani, 12 mg pentru băieţii
între 9-13 ani şi 16 mg pentru băieţii peste 14 ani, 12 mg pentru fetele între 9-13 ani şi 14 mg pentru
fetele peste 14 ani, 18 mg pentru femeile însărcinate şi 17 mg pentru femeile care alăptează.

Cele mai bune surse de vitamina B3 sunt: peştele (ton şi somon), carnea de pui sau curcan, organele
de vită, lactatele sparanghelul, avocado, broccoli, spanac, nuci, cereale integrale, ciuperci, drojdie de
bere.

5. Vitamina B5
Vitamina B5, cunoscută şi sub denumirile de acid pantotenic, “vitamina antistres” şi „elixirul
tinereţii”, pe lângă faptul că joacă un rol important în descompunerea grăsimilor şi a carbohidraţilor
pentru producerea de energie, grăbeşte vindecarea rănilor şi operaţiilor chirugicale, fiind extrem de
eficientă în cazurile de acnee, luptă împotriva artritei reumatoide şi ameliorează simptomele acestei
afectiuni, reduce durerile articulare şi inflamaţiile, reduce depresia şi anxietatea şi menţine
sănătatea sistemului nervos, previne îmbătrânirea prematură, reduce pigmentarea tenului şi apariţia
ridurilor, reduce oboseala şi slăbiciunea organismului, previne apariţia mătreţii şi a candidozei.

Deficitul de vitamina B5 se manifestă rareori deoarece această vitamină se regăseşte în multe


alimente, însă atunci când nu există un aport suficient, pot exista simptome precum stările de
oboseală, insomnia, căderea părului, greaţă, contracţii musculare, depresie, dureri de cap.

Excesul de vitamina B5 ar putea duce la apariţia diareei, sensibilitate dentară şi risc crescut de
sângerare.

Doza zilnică recomandată de vitamina B5 este de 3 până la 8 miligrame pe zi pentru copii, de 10


miligrame pentru adolescenţi şi pentru adulţi.

Cele mai bune surse de vitamina B5 sunt: drojdia de bere, ficat, alone, ciuperci, ovăz, germeni de
grâu, broccoli, orez brun, ardei iuţi, avocado, conopidă.

6. Vitamina B6
Vitamina B6, cunoscută şi sub numele de piridoxină, face parte din complexul de vitamine B şi are
un rol important în formarea hemoglobinei, în metabolismul aminoacizilor, proteinelor, glucidelor şi
lipidelor (îndeosebi al acizilor graşi esenţiali), fiind şi stimulent muscular; are influenţă benefică
asupra pielii, precum şi în procesul de creştere.

De asemenea, piridoxina poate ajută în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare, ameliorează


simptomele sindromului premenstrual, depresiei, artritei, elimină senzaţia de greţuri matinale în
cazul femeilor însărcinate şi previne instalarea afecţiunilor oculare cauzate de înaintarea în vârstă.
Deficitul de vitamina B6 se manifestă prin: slăbiciune musculară, anemie, insomnie, căderea părului,
oboseală, piele uscată., pierdere în greutate, tulburări neurologice, inflamaţii ale limbii.

Excesul de vitamina B6 este extrem de rar, însă poate apărea în cazul administrării unor doze
ridicate, peste limita recomandată, pe o perioadă îndelungată de timp, caz în care persoana se poate
confrunta cu fotosensibilitate, arsuri stomacale, greaţă, tulburări sensitive şi motorii.

Doza zilnică recomandată de vitamina B6 este de 0,1 mg la sugarii între 0-6 luni, 0,3 mg la sugarii
între 7-12 luni, 0,5 mg la copiii între 1-3 ani, 0,6 mg la copiii într 4-8 ani, 1 mg la copiii între 9-13 ani,
1,2-1,3 mg la adolescenţii între 14-18 ani, 1,3 mg la adultii între 19-65 ani, 1,5-1,7 mg la adulţii peste
65 de ani, 1,9 mg la femeile gravide şi 2 mg pentru femeile care alăptează.

Cele mai bune surse naturale de vitamina B6 sunt: drojdia de bere, cerealele integrale, bananele,
somonul, spanacul, gălbenuşul de ou crud, seminţele de floarea-soarelui, avocado.

7. Vitamina B7
Vitamina B7, cunoscută şi sub numele de biotină sau vitamina H, este o vitamină hidrosolubilă din
complexul B, care are rol de protecţie a pielii şi părului (încetineşte procesul de albire), având
acţiune sinergică cu vitaminele A, B2 şi B6, împiedică depunerea colesterolului la nivelul endoteliului
vascular, contribuie la eliminarea substanţelor toxice şi a metaboliţilor acumulaţi în organism,
facilitând astfel funcţiile ficatului şi ale vezicii biliare.

De asemenea, biotina ameliorează capacitatea de memorare, poate fi folosită în tratamentul


alcoolismului, în hipercolesterolemie, ateroscleroză, hipertensiune arterială, angină pectorală, diabet
zaharat, stres, ciroza hepatică, ulcer gastric şi este utilizată uneori în programele de reducere a
greutăţii corporale.

Deficitul de vitamina B7 se manifestă prin: oboseală, anorexie, greaţă, anemie, alopecie, dermatită
seboreică, piele prea uscată sau prea grasă, culoare cenuşie a mucoasei bucale şi faringiene, mialgie,
hiperestezie, conjunctivită, stări depresive, convulsii.

Excesul de vitamina B7 nu are efecte negative asupra organismului deoarece, chiar şi în cantităţi
mari, aceasta este solubilă în apă, deci excesul este eliminat prin intermediul urinei sau al
transpiraţiei. Însă, rareori pot apărea dermatite şi reacţii alergice.

Doza zilnică recomandată de vitamina B7 este de 30 mg pentru adulţii sănătoşi şi femeile gravide şi
aproximativ 35 mg pentru femeile care alăptează.

Cele mai bune surse naturale de vitamina B7 se găsesc în: carne de pasăre, în special în organe,
lactate, peşte, fructe proaspete şi uscate, oleaginoase, legume, ovăz.

8. Vitamina B9
Vitamina B9, cunoscută ca şi acid folic sau folat, este esenţială în dezvoltarea şi funcţionarea
organismului. Deoarece acidul folic are un rol important în creşterea şi regenerarea celulelor, acesta
este necesar adulţilor şi vital în cazul sarcinilor.

Acidul folic joacă un rol decisiv în dezvoltarea sistemului nervos şi osos al fătului, îmbunătăţeşte
fertilitatea atât în cazul femeilor cât şi al bărbaţilor, reduce riscul de infarct miocardic prin acţiunea
de reducere a nivelului de homocisteină, un aminoacid care duce la apariţia bolilor cardiovasculare,
osteoporozei şi aterosclerozei, ajută la cicatrizarea rănilor, întăreşte firul de păr şi unghiile şi este
deosebit de important în procesul de creştere rapidă.
Deficitul de acid folic se manifestă prin scăderi în greutate, tulburări digestive, inflamaţii în corp,
palpitaţii, gingivită, dureri de cap, schimbări bruşte de dispoziţie, oboseală, eczeme şi paloare.

Excesul de vitamina B9 pe termen lung poate duce la reducerea capacităţii organismului de a absorbi
unele minerale şi poate agrava afecţiunile colonului.

Doza zilnică recomandată de acid folic diferă în funcţie de vârsta sau de starea fiziologică a
organismului. Astfel, la copiii sub un an se recomandă administrarea acidului folic în doze de 0,065 -
0,08 mg, iar între 1 an şi 10 ani dozele recomandate sunt de 0,15 - 0,2 mg. La adulţi, dozele cresc
până la 0,3 - 0,4 mg, iar în perioada de sarcină şi apoi alăptare se pot administra doze de 0,5 - 0,6 mg
de acid folic.

Cele mai bune surse naturale de acid folic sunt: legumele cu frunze verzi, fasole, mazăre, linte,
gălbenuş de ou, drojdie de bere, lactate şi brânzeturi fermentate, cereale, seminţe, carne de pasăre
şi organe, fructe în coajă lemnoasă, citrice, banane.

9. Vitamina B12
Vitamina B12, numită şi cianocobalamină sau “vitamina roşie”, are cea mai mare şi complexă
structură chimică dintre toate vitaminele, aceasta având un rol deosebit de important pentru
organismul uman. Aportul recomandat de vitamina B12 ajută la dezvoltarea şi menţinerea sistemului
nervos, a producţiei de ADN şi a formării de celule roşii din sânge, stimulează pofta de mîncare,
creşte performanţele fizice şi psihice, împiedică acumularea de grăsimi în ficat şi previne
ateroscleroza şi alte afecţiuni cardiovasculare.

Deficitul de vitamina B12 se manifestă prin: stări de oboseală accentuată, dereglări ale ciclului
menstrual, anemie, pierderi de memorie, depresie, anxietate şi iritabilitate, palpitaţii, dezorientare,
greţuri, balonări, arsuri la nivelul cavităţii orale.

Excesul de vitamina B12 poate creşte riscul de dezvolare a anumitor celule canceroase în stadiu
latent iar pentru persoanele diagnosticate cu cancer, hipervitaminoza poate duce la extinderea
celulelor tumorale şi un risc crescut de crize de astm bronşic.

Doza zilnică recomandată de vitamina B12 este de 2,4 micrograme în cazul adolescenţilor între 14-
18 ani şi al adulţilor peste 19 ani, 0,5 mcg pentru sugari în primul an de viaţă, 0,9 mcg pentru copiii
între 1-3 ani, 1,2 mcg pentru copiii între 4-8 ani şi 1,8 mcg pentru copiii între 9-13 ani.

Cele mai bune surse naturale de vitamina B12 sunt reprezentate de produsele de origine animală,
cum este carnea de pui, porc, vită, lactate, ouă, ton, somon, scoici, midii.

10. Vitamina K

Vitamina K sau vitamina coagulantă aparține asemenea vitaminelor A D și E de grupa vitaminelor


liposolubile. Vitamina K este unul din factorii care determină procesul de coagulare al sângelui. In
afară de această funcție Vitamina K activează osteocalcina o proteină care joacă un rol în
metabolismul de sinteză a oaselor, sau la plante vitamina K are un rol important în procesul de
fotosinteză.

Vitamina K este un nutrient esenţial care ajută la prevenirea hemoragiilor, afecţiunilor pielii, scade
riscul de atac de cord, reduce riscul de menstruaţii abundente şi dureroase, împiedică formarea
pietrelor la rinichi, vă poate feri de greaţă, stări de vomă, osteoporoză, artrită şi alte afecţiuni ale
oaselor şi favorizeaza refacerea epidermei după intervenţiile chirurgicale.
Deficitul de vitamina K se poate manifesta prin: slaba coagulare a sângelui, sângerări ale gingiilor,
hemoragii nazale, sânge în urină sau în scaun, sângerare abundentă la menstruaţie, o durată de
sângerare mai mare când te tai, vânătăile fără motiv, dar mai ales anemia, precum şi un risc crescut
al hemoragiilor interne şi o anume fragilitate osoasă. În special nou-născuţii sunt predispuşi la
deficienţe de vitamina K, deoarece laptele uman este destul de scăzut în vitamina K, aceştia putând
fi expuşi unui risc major de sângerări intracraniene, motiv pentru care este recomandat ca la naştere
să se administreze copilului o injecţie cu vitamina K1. Însă nici adulţii nu sunt feriţi de efectele
negative ale carenţei de vitamina K, în special cei care suferă de fibroză chistică şi boala celiacă,
afecţiuni care se manifestă prin incapacitatea organismului de a absorbi în mod adecvat vitaminele
din alimentaţie.

Excesul de vitamina K este destul de rar, însă este indicat să nu luaţi doze mai mari de 500 de
micrograme fără consultul medicului, deoarece acţiunea acesteia ar putea interfera cu anumite
medicamente anticoagulante. De asemenea, dacă este consumată fără limită, vitamina K poate duce
la apariţia anemiei, din cauza distrugerii globulelor roşii din organism, dar şi la intoxicaţii la nivelul
ficatului.

Doza zilnică recomandată de vitamina K este de: 2 mcg pentru copii între 0-6 luni, 2,5 mcg pentru
copii între 7-11 luni, 30 mcg pentru copii între 1-3 ani, 55 mg pentru copii între 4-8 ani, 60 mcg
pentru copii între 9-13 ani, 75 mcg pentru adolescenţi între 14-18 ani, 120 mcg pentru adulţi bărbaţi
peste 19 ani, 90 mcg pentru adulţi femei peste 19 ani şi 90 mcg pentru femeile însărcinate sau care
alăptează.

Cele mai bogate surse naturale de vitamina K sunt: legumele cu frunze verzi, cum este spanacul,
broccoli, salata, varza, feniculul, pătrunjelul, năutul, varza de Bruxelles, germenii de grâu, uleiul de
rapiţă şi cel de măsline, ficatul de vită, ceaiul verde.

11. Vitamina C
Vitamina C, sau acidul ascorbic după cum mai este numită, este una dintre cele mai cunoscute
vitamine, care are un rol deosebit de important în apărarea organismului de acţiunea radicalilor
liberi şi împotriva stresului oxidativ, principala cauză a îmbătrânirii fiziologice.

O funcţie importantă pe care o deţine vitamina C este aceea de a ajuta la creşterea producţiei de
colagen, proteină esenţială a corpului omenesc, care contribuie la menţinerea ţesuturilor,
ligamentelor, cartilagiilor şi tendoanelor.

Numeroase studii ştiinţifice atestă beneficiile unui aport optim de vitamina C, în special în prevenirea
cazurilor de cancer, în întărirea sistemului imunitar, pentru grăbirea procesului de cicatrizare a pielii,
reduce riscul de cataractă şi multe alte afecţiuni specifice apărute odată cu înaintarea în vârstă.

Deficitul de vitamina C se manifestă prin sângerarea gingiilor, predispoziţia la viroze şi infecţii, lipsa
apetitului, depresie, tulburări digestive, schimbări bruşte de dispoziţie, cicatrizarea lentă a rănilor,
lipsa de energie.

Excesul de vitamina C poate duce rareori la apariţia pietrelor la rinichi, greaţă, ameţeală şi perturbări
în capacitatea organismului de apărare împotriva radicalilor liberi.
Doza zilnică recomandată de vitamina C este de 60 - 100mg în cazul adulţilor şi 35 – 65 mg pentru
copiii până în 14 ani. În cazul fumătorilor, este recomandat un aport de minimum 120 mg pe zi,
deoarece fumatul şi expunerea la fumul de ţigară cres riscul de deficit de vitamina C.

Cele mai bogate surse naturale de vitamina C sunt: ardeiul gras, pătrunjelul, broccoli, conopida,
căpşunile, roşiile, cartofii, varza de Bruxelles, citricele (portocale, lămâi, lime, grepfrut, pomelo).

12. Vitamina E
Numită şi vitamina fertilităţii, datorită rolului pe care îl are în procesul fertilităţii, vitamina E face
parte dintre substanţele cu o importantă acţiune antioxidantă.Datorită acţiunilor sale ca antioxidant,
vitamina E se recomandă în tratarea a numeroase boli: scăderea imunităţii, lupus eritematos
diseminat, afecţiuni cardiovasculare, Zona Zoster, hemoroizi, ulcer gastric, litiază biliară, dismenoree,
fibrom uterin, astm bronşic, ascită şi altele. Prin acţiunea sa puternic antioxidantă vitamina E este
utilă şi în tratamentul epilepsiei.

Vitamina E reduce considerabil riscul apariţiei cataractei, a unor forme de cancer (gastrointestinal,
pulmonar), asigură protecţia organismului împotriva dioxidului de azot (smogul), a radiaţiilor,
chimioterapicelor şi a fumului de ţigară.

Vitamina E măreşte fecunditatea. Ea intervine în procesul fertilităţii, stimulând la bărbaţi formarea


spermatozoizilorşi asigurând buna desfăşurarea a sarcinii la femei.

Aportul corespunzător de vitamina E scade de patru ori riscul apariţiei bolii Parkinson. La bolnavii
deja afectaţi de această maladie, aportul alimentar crescut de vitamina E încetineşte procesul de
degradare a neuronilor şi evoluţia bolii.

Deficitul de vitamina E determină anemie hemolitică (datorită fragilităţii crescute a eritrocitelor şi


scăderii duratei de viaţă a acestora), afecţiuni neurologice cu evoluţie lent progresivă, caracterizate
prin ataxie, areflexie, pierderea sensibilităţii proprioceptive şi vibratorii (neuropatii motorii şi
senzoriale reversibile), distrofii musculare, creşterea cantităţii de colesterol în ser şi în muşchi,
precum şi instalarea aterosclerozei.

Carenţa de vitamina E se întâlneşte mai des la bătrâni şi la malnutriţi cu diferite boli cronice,
sindromul ameliorându-se la tratamentul parenteral cu vitamina E.

Carenţele de vitamina E pot apărea în caz de afecţiuni hepatice, renale, anumite tipuri de cancer etc
şi se manifestă prin: anemie, acne, greaţă, afecţiuni cardiovasculare, hepatice şi gastrointestinale,
diaree, impotenţă sexuală, leziuni ale aparatului genital feminin şi masculine, oboseală musculară şi
scăderea masei musculare, mers instabil, pierderea reflexelor.

Excesul de vitamina E apare la doze farmaceutice foarte mari (300-800 mg/zi), putând conduce la
oligospermie, azoospermie în cazul bărbaţilor, iar la femei involuţie ovariană şi tulburări ale ciclului
menstrual. De asemenea, administrarea excesivă de vitamina E scade absorbţia de vitamina K şi
creşte astfel riscul producerii de hemoragii.

Necesarul zilnic de vitamina E este direct proporţional cu vârsta şi cantitatea de acizi polinesaturaţi
din alimentele consumate, putând fi asigurat în general de o dietă echilibrată. Bătrânii, femeile
însărcinate şi cele care alăpteaza au nevoie de un aport suplimentar de vitamina E.

Nou-născuţilor trebuie să li se administreze tocoferol până la apariţia propriei flore intestinale,


deoarece laptele matern este sărac în această vitamină.
Doza recomandată zilnică pentru femei este de 8-10 mg pe zi şi 11-12 mg în perioada de alăptare iar
pentru bărbaţi este de 10 mg pe zi

Cele mai bogate surse naturale de vitamina E se pot găsi în: germeni de grâu, uleiuri vegetale şi
margarină, avocado, produse din cereale integrale, gălbenuş de ou, fructe cu coaja lemnoasă (nuci,
arahide, alune, migdale), ficat, unt de arahide.