Asistența persoanelor cu comportament deviant

Devianța pozitivă

Student: Maria-Magdalena Oancea

Specializarea: Asistență socială
Grupa: 16LF252
An: III

Brașov, 2018
 Devianță pozitivă: Un model de clasificare

În literatura de specialitate devianța pozitivă a fost definită în mai multe moduri. Astfel
un model de clasificare, referitor la devianță pozitivă include următoarele tipuri: altruism,
carismă, inovație, comportament de supra-conformare și caracteristici înnăscute.

Devianța pozitivă

Conform lui Sorokin: ”Criminalul a fost <<cercetat>> incomparabil mai minuțios decât
sfântul sau altruistul; idiotul a fost studiat cu mai multă atenție decât geniul; perverșii și eșecurile
au fost investigați mult mai intens decât persoanele integrate sau eroii” (1950).

Acesta a sugerat că o înțelegere mai minuțioasă a tipurilor pozitive era esențială, mai ales în ceea
ce privește abilitatea oamenilor de a înțelege negativul.

Wilkins (1965) spune că unele tipuri de devianță sunt funcționale societății. Geniile,
reformatorii, și liderii religioși sunt exemple de devianți. Acesta mai susține că devianța sr putea
fi examinată prin utilizarea analogiei unei continue distribuiri care variază de la rău la bine. Dacă
ne referim la inteligență, majoritatea oameniilor se află pe la mijlocul axei, în timp ce există un
număr mic de oameni cu un nivel de inteligență foarte scăzut (devianți negativi), dar și un număr
foarte mic de genii (devianți pozitivi).

Devianța pozitivă se referă la devianță aprobată, dincolo de limitele tolerate, cum sunt bogăția,
sănătatea, înțelepciunea, virtutea și patriotismul.

Ewald susține ideea devianței pozitive ca fiind o conformitate: „Devianța pozitivă reprezintă
situația în care relația cu normele societale nu este una de încălcare evidentă a acestora, ci mai
degrabă de extindere, intensificare sau sporire a regulilor sociale.” (1981)
Exemple de devianță pozitivă

Un număr vast de comportamente și/sau acțiuni au fost avansate ca exemple de devianță

pozitivă. În mod speific, s-a făcut referință la următoarele ca fiind exemple de devianță pozitivă:
Câștigătorii de premii Nobel (Szasz 1970), cei înzestrați (Huryn 1986), vedetele de cinema
(Lemert, 1951), atleții vedete (Scarpitti, McFarlane 1975), fundașii profesioniști (Steffensmeier,
Terry 1975), geniile (Hawkins, Tiedeman 1975), femeile excepțional de frumoase (Lemert 1951)
etc.

Aceste comportamente și/sau acțiuni sunt similare în sensul în care toate sunt exemple de
devianță pozitivă. În consecință, oamenii vor eticheta (evalua public) aceste comportamente
și/sau aceste persoane într-o manieră superioară.

Devianța pozitivă: Un model de clasificare

Se au în vedere următoarele tipuri de devianță pozitivă: altruismul, carisma, inovația, supra-

conformarea, și caracteristicile înnăscute.

Alturismul

Este prima formă de devianță pozitivă, astfel Sorokin (1950) discută despre altruiști în general
(incluzând sfinții), Scarpitti și McFarlane (1975) menționează eroii care se sacrifică pe sine,
Steffensmeier șiTerry (1975) fac referință la câștigătorii Medaliei de Onoare de la Congres.
Alturismul implică o acțiune asumată voluntar de ajuta o altă persoană sau alți oameni fără a
aștepta vreo răsplată (Leeds 1963; Cialdini, Kerrick, Bauman 1982; Grusec 1981; Macaulay,
Berkowitz 1970).

Carisma

Conform lui Weber (1947) revendicarea carismatică a unei autorități legitime își are rădăcina ăn
devotamentul adepților față de calitățile extraordinare pe care cred că liderul lor le are și
autoritatea se bazează pe disponibilitatea adepților de a se supune liderului lor.

Inovația

Szasz (1970) discută despre câștigătorii de premii Nobel, Palmer (1990) analizează persoane
inovative/ creative cum ar fi Freud și Darwin (1965) îi sufereazăpe reformatori. Aceasta a fost
definită ca o combinație a elementelor culturale deja existente într-o manieră nouă, sau
modificarea elementelor culturale deja existente pentru a produce unul nou (Lenski, Lenski
1982; Linton 1936; Ogburn 1964; Rogers, Shoemaker 1971). Inovatorii, ca devianți pozitivi, au
un impact profund asupra vieții unei culturi.

Supra-conformarea

Un al tip de devianță pozitivă este supra-conformarea. Hawkins și Tiedemen (1975) au arătat

către sudenții de nota 10. Ewald (1981) a analizat culturiști și alergători, iar Scarpitti și
McFarlane (1975) au menționat moraliștii extremi.

Supra-conformarea este un comportament care se află la un nivel idealizat într-o cultură. Astfel
un supra-conformist demonstrează dorința și abilitatea de a urmări.

Caracteristici înnăscute

Caracteristicile înnăscute constituie al cincilea tip de devianță pozitivă. Anumite

acțiuni/persoane, care sunt considerate deviante pozitiv, își au măcar parțial rădăcina în
caracteristicile înnăscute. Ex: femeile frumoase, vedetele de cinema,etc. Aceste trăsături (ex.
Frumusețea, inteligența,etc) sunt înnăscute într-o anumită măsură, pe care încă nu o putem
specifica și într-o altă măsură.

Un alt potețial tip: fostul deviant

Se referă la aceea persoană care înainte a fost stigmatizată, etichetată într-o manieră negativă,
care reușește să ajungăla un statut de persoană normativă este, un mod nou de a ne gandi la un
deviant pozitiv. Ebaught a definit fostul rol ca fiind: „Procesul de părăsire al unui rol care este
central identității de sine a unei persoane și restabilirea unei identități într-un rol nou care ține
cont de fostul rol al persoanei” (1988).

Unii din factorii cei mai critici care facilitează recidiva, sau care amenință reabilitarea, conform
lui Irwin și Allen (1997) sunt următoarele: trauma de a reintra în lume, dificultatea de a găsi un
loc de muncă pentru un fost deținut. Irin și Allen spun că: majoritatea indivizilor încarcerați
intenționează să ducă o viață conformă cu normele din societate după eliberare, iar aceste
obstacole îi detrmină în a lua anumite deciziiprecum consumul de droguri, ba chiar ajungănd la
crimă.

Concluzii

Altruismul, pentru că implică sacrificiu de sine, și de obicei nu are potențial de a fi amenințător

pentru societate, este mai des evaluat pozitiv la început. De asemenea, atractivitatea fizică luată
ca o caracteristică înnăscută, pare, de obicei, să aibă ca rezultat o etichetare pozitivă și un
tratament negativ minimal.
Un alt mod util de a ne gândi la devianță, care de asemenea, ar putea fi pertinent cu privire la
devianța pozitivă, este modul în care devianța este funcțională societății. În aceeași linie de idei,
poate că devianța pozitivă asigură unele dintre aceleași oportunități spre beneficiul ordinii
sociale.

Cohen (1966) decrie „Fapta bună, așa cum a notat Sheakespeare, srtălucește cel mai tare într-o
lume rea.” Astfel, așa cum devianții (devianții negativi) sunt un punct de referință pentru
contrastul dintre rău și bine, așa pot devianții pozitivi, variind de la studenți de nota 10 la altruiști
să servească drept ghid pentru potențialul uman. Deci, devianța pozitivă, ca și devianța
contribuie la ordinea socială a societății.