Avortul spontan

Avortul spontan reprezinta una dintre cele mai mari temeri pentru o femeie
insarcinata. Din pacate, nu exista modalitati profilactice in cazul avortului
spontan, dar este bine sa fim informate despre simptomele, cauzele, factorii de
risc si conduita in caz de avort spontan.

Avortul spontan reprezinta intreruperea spontana a sarcinii (din cauze naturale, fara
interventie din afara) inainte de saptamana 20 de gestatie. Avorturile spontane au loc
relativ frecvent - 25% dintre sarcini se incheie prin avort spontan. Pierderea produsului
de conceptie in primul trimestru si inceputul celui de-al doilea trimestru reprezinta 15-
25% din totalul sarcinilor diagnosticate clinic. De asemenea, avortul spontan in stadiul
mic de dezvoltare este frecvent la femeile care inca nu stiu ca sunt insarcinate.Cauzele
avortului spontan in primul trimestru, sunt aproape intotdeauna anomalii cromozomiale
survenite pe parcursul gametogenezei (formarii oului) sau fecundatiei. De obicei, avortul
spontan determinat de o anomalie genetica/cromozomiala este un eveniment unic si nu
este vorba de o anomalie ereditara care poate sa afecteze urmatoarea sarcina. In
majoritatea cazurilor de avort spontan nu exista o explicatie clara a pierderii sarcinii.
Dupa saptamana 12 sau cand sunt detectate zgomotele cardiace, riscul de avort
spontan scade semnificativ

Factorii de risc sunt: varsta inaintata a mamei (peste 35 ani), istoric personal de
avorturi spontane repetate (2-3), consumul de antiinflamatoare nesteroidiene in timpul
conceptiei sau in fazele precoce ale sarcinii, consumul de alcool, cafeina in exces,
droguri sau fumatul in timpul sarcinii, expunerea la substante chimice (benzen, arsenic,
formaldehida) inaintea sarcinii, afectiuni ginecologice (fibroame uterine sau alte
anomalii ale uterului), declansarea unor boli sau infectii dobandite in timpul sarcinii
(afectiuni autoimune), traumatisme fizice (contuzii abdominale), cauze imunologice
(imunizari Rh).Trei sau mai multe avorturi spontane sunt neobisnuite pentru o femeie.
Avorturile repetate (avort "habitual") sunt cauzate de existenta unei afectiuni
medicale.Alti factori de risc pentru avorturile spontane repetate sunt: sindromul ovarelor
polichistice; istoric familial de avorturi spontane (pe linie materna); control terapeutic
prost al bolilor cronice (diabet zaharat sau boli autoimune); infectii virale sau bacteriene;
sindromul antifosfolipidic (afectiune autoimuna); anomalii structurale uterine (uter in
forma de T) - in 12-15 % din cazurile de avorturi repetate; istoric de fat malformat;
accidente, raniri fizice; prelevare de vilozitati coriale (1%) sau amniocenteza (1 din 200
de sarcini), anomalii cromozomiale ale unui parinte.

Semnele si simptomele avortului spontan includ:

- sangerari vaginale mici sau abundente, constante sau neregulate; desi

sangerarea este primul semn de avort, aceasta poate sa apara fiziologic in primele trei
1
luni de sarcina; totusi, asocierea sangerarilor cu durerile abdominale reprezinta semne
incipiente de avort;
- dureri/crampe la nivel pelvin (in abdomenul inferior), durere abdominala sau durere
surda lombara; durerea poate sa apara in primele ore sau zile dupa debutul sangerarii;
- cheaguri de sange sau eliminari de tesut fetal de culoare gri la nivel vaginal.

Diagnosticul de avort spontan este pus prin:

- examenul clinic al regiunii pelvine, prin care ginecologul observa dilatarea colului
uterin sau a sangerarilor la nivelul vaginului;
- masurarea nivelului sanguin al HCG (gonadotropina corionica umana) care pune
diagnosticul de sarcina; nivelul HCG se masoara in decursul mai multor zile pentru a se
determina daca sarcina mai este in evolutie;
- ecografia abdominala inferioara, poate da o imagine a evolutiei sarcinii: daca sacul
amniotic este intact, daca fatul prezinta activitate cardiaca si poate estima varsta fetala.

Tratamentul in caz de avort spontan

Nu exista o modalitate terapeutica prin care sa fie oprit avortul spontan. In caz de
iminenta de avort spontan sau de avort incipient, procesul se poate remite spontan sau
sub influenta tratamentului; incepand cu etapa avortului in evolutie, el este ireversibil.

In cazul in care apar sangerari in timpul sarcinii, se recomanda urmatoarele masuri:

- evitarea efortului fizic excesiv si a contactelor sexuale; unii medici recomanda

repaus la pat, insa majoritatea studiilor arata ca nu se opreste cursul avortului;
- administrarea de progesteron poate fi utila in pastrarea sarcinii; insa prin aceasta
metoda se intarzie doar desfasurarea avortului (progesteronul este eficient in
prevenirea producerilor nasterilor premature in cazul sarcinilor cu risc);
- vitarea administrarii antiinflamatoarelor nesteroidiene de tipul Ibuprofenului.
Acetaminofenul (paracetamolul) poate fi folosit ca analgezic.

Daca nu sunt prezente simptome ale hemoragiei masive, febra sau alte semne de
infectie, nu se poate schimba cursul avortului. Avortul spontan este natural si, de obicei,
dureaza cateva zile.Daca durerile provocate de avort sunt insuportabile, sangerarea
este abundenta sau eliminarea produsului de conceptie mort dureaza prea mult,
ginecologul va interveni prin chiuretaj (procedura prin care este eliminat continutul
uterin).In cazul sangerarilor abundente se va efectua o analiza completa a sangelui si
tratamentul anemiei daca se instaleaza.

Avortul incomplet reprezinta expulzia partiala a produsului de conceptie. In cazul

avortului incomplet sau avortului in curs, optiunile terapeutice sunt:

2
- asteptarea si urmarirea evolutiei firesti, fara interventia terapeutica decat in cazul
aparitiei complicatiilor;

- tratament medicamentos care faciliteaza eliminarea avortonului;

- dilatatie si chiuretaj prin care se realizeaza avortul produsului de conceptie.
- In situatii extreme, precum hemoragii incontrolabile sau infectii severe care nu raspund
la tratamentul antibiotic, se va realiza histerectomia (inlaturarea chirurgicala a uterului).

Complicatiile avortului spontan

Cele mai frecvente complicatii sunt hemoragiile abundente si infectiile. Timp de 14 zile
dupa avortul spontan, prezenta sangerarilor usoare sau moderate este normala;
acestea trebuie sa alarmeze in cazul daca devin abundente, chiar daca nu sunt insotite
de semnele socului hemoragic. Semnele de infectie includ febra (38 grade C sau mai
mult), dureri sau crampe abdominale moderate sau severe, secretie vaginala urat
mirositoare.

ATENTIE!

La aparitia semnelor de iminenta de avort (sangerari, crampe sau dureri abdominale,

pelviene sau la nivel lombar inferior) se va contacta medicul ginecolog pentru
evaluare.Contactati serviciul de urgenta daca prezentati hemoragie abundenta si semne
ale socului hemoragic: stari de lesin; confuzie, anxietate, respiratie rapida si
superficiala, tegumente umede, reci sau transpiratii profuze, slabiciune, sete, greturi,
voma, tahicardie.

Sfaturi dupa avortul spontan

Daca se doreste o noua sarcina se va cere sfatul medicului. Majoritatea medicilor

recomanda ca dupa avortul spontan sa se astepte instalarea unui nou ciclu menstrual
inainte de a incerca o noua conceptie. Sansa de a ramane insarcinata este mare chiar
dupa 2-3 avorturi spontane. Dupa mai mult de 3 avorturi spontane repetate, trebuie
cautate atent cauzele acestora.Daca mama prezinta Rh-negativ, dupa avort se va face
imunizare anti-Rh care va conferi protectie in cazul unei sarcini ulterioare.Reactiile
emotionale negative sunt normale dupa un avort spontan. Totusi, in cele mai multe
cazuri, avortul spontan este un eveniment care se produce natural si care nu poate fi
anticipat. Medicul va raspunde tuturor nedumeririlor si preocuparilor in legatura cu
avortul spontan.Intensitatea si durata doliului variaza de la o femeie la alta, dar
majoritatea revin la activitatea cotidiana la scurt timp dupa avort. In cazul in care
simptomele de depresie se prelungesc mai mult de 2 saptamani este necesara vizita la
medic. Dezechilibrele hormonale determinate de avort pot induce o simptomatologie
asemanatoare depresiei post-partum.