Proteza Parțiala Scheletata

27.05.
2017 PROTEZA PARȚIALA SCHELETATA
Medicina
Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Retete
veterinara
Medicina
Index » sanatate » Medicina
» PROTEZA PARȚIALA SCHELETATA
PROTEZA PARȚIALA SCHELETATA

Edentația parțiala
 Edentatia partiala este starea fiziopatologica a arcadelor dentare caracterizata prin pierderea a 1 pana la 13 dinti de pe arcada.
 Absenta dintilor de pe arcada produce un spatiu – edentatie sau bresa dentara.
CAUZELE EDENTATIEI PARTIALE
Cauzele care determina aparitia edentatiilor partiale pot fi impartite in;
1. cauze dobandite: caria dentara si complicatiile ei
2. cauze congenitale: anodontia partiala
dinti inclusi
3. cauze generale: tulburari gastrointestinale
tulburari psihice, indeosebi in edentatiile frontale dar si in cele intinse
COMPLICATIILE EDENTATIEI PARTIALE
1.►TULBURAREA FUNCTIEI MASTICATORIE
2. ►TULBURAREA FIZIONOMIEI
3. ►TULBURAREA FONATIEI
4. ►MANIFESTARI DENTARE
5. ►MANIFESTARI LA NIVELUL CRESTELOR ALVEOLARE
6. ►MODIFICARI ALE DINAMICII MANDIBULARE (laterodeviații, coborarea ocluziei)
7. ►MANIFESTARI MUSCULARE
8. ►PARAFUNCTII bruxism,presarea arcadelor, presiuni pe dinți cu lmba sau cu buzele
9. ►MANIFESTARI ÎN ARTICULATIA TEMPOROMANDIBULARA cracmente, frecaturi, deviații la deschiderea gurii, dureri la nivelul ATM, cu diferite iradieri
10. ►MANIFESTARI DE COMPORTAMENT
CLASIFICAREA EDENTATIEI DUPA COSTa
Aceasta clasificare foloseste urmatoarea terminologie:
edentatie frontala, cand lipsesc unii sau toti incisivii si caninii
edentatie laterala, cand lipsesc unii dinti din regiunea premolara si molara, bresa fiind delimitata la ambele extremitati de dinti restanti; poate fi edentatie uni sau
bilaterala
edentatie terminala, cand lipsesc dinti din regiunea premolara si molara, bresa fiind delimitata numai mezial de dinti restanti; poate fi uni sau biterminala
edentatie mixta, cand pe arcada dentara coexista 2 sau 3 forme de brese: frontala, laterala si terminala
edentatie extinsa cand bresa intersecteaza regiunea larerala si regiunea frontala
edentatie intinsa sau subtotala cand pe o arcada mai sunt prezenti 12 dinti
CLASIFICAREA EDENTATIEI DUPA KENNEDY
clasa I – edentatie terminoterminala plasata posterior dintilor restanti
clasa aIIa – edentatie uniterminala –limitata numai anterior
clasa aIIIa – edentatie laterala limitata anterior si posterior de dintii restanti
clasa aIVa – edentatie situata in zona frontala, de o parte si de alta a liniei mediane
Applegate a stabilit cateva reguli de utilizare a clasificarii Kennedy
● clasificarea precede extractiile dentare, care ar putea sa modifice clasificarea initiala
● lipsa molarului de minte nu se considera edentatie
● prezenta molarului de minte poate modifica edentatia cand acesta este dinte stalp
● lipsa molarului doi nu se considera edentatie daca nu trebuie inlocuit si nu are antagonist
● edentatia se citeste dinspre posterior catre anterior
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/PROTEZAPARIALASCHELETATA61.php 1/25
27.05.2017 PROTEZA PARȚIALA SCHELETATA
● cea mai posterioara edentatie este clasa principala de edentatie, restul edentatiilor sunt modificari sau brese suplimentare
●fiecare clasa de edentatie poate avea 14 modificari, exceptie face clasa aIVa fiind cea mai anterioara clasa
PROTEZA SCHELETATA
Definitie. Proteza scheletata este un corp fizic, cu dimensiuni si forme variate, realizat sa restaureze morfofunctional aparatul dentomaxilar.
Indicatii:
A.Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze mobilizabile
B.Situatii clinice care exclud tratamentul prin punte:
 edentatii frontale asociate cu pierdere de substanta osoasa de diferite cauze
 edentatii frontale unde sunt necesare artificii de montare a dintilor artificiali
 edentatii care se asociaza cu comunicari bucosinusale sau buconazale
 edentatii care necesita o reevaluare a DVO
Elementele structurale ale unei proteze scheletate:
 conectorii principali (majori)
 mijloacele de menținere, sprijin si stabilizare
 conectorii secundari (minori)
 seile protezei
 dinții artificiali
Caracteristicile clinicotehnicoterapeutice
 restaureaza morfologic integritatea arcadei dentare
 restaureaza ocluzia functionala
 restaureaza din punct de vedere estetic arcada dentara
 restaureaza functia masticatorie
 creeaza conditii favorabile pentru desfasurarea functiei fonetice
 are rol profilactic si participa la mentinerea starii de troficitate a tesuturilor
 volumul redus creeaza o stare de confort la nivelul cavitatii bucale
 este rezistenta la actiunea presiunilor la care este supusa de catre dintii anatagonisti
 sprijinul este, de cele mai multe ori, pe tesuturile mucoosoase si pe cele dentoparodontale. Sprijinul numai pe tesutul mucoosos, sau numai pe tesuturile dento
parodontale este intalnit foarte rar
 elementele de mentinere, sprijin si stabilizare sunt complexe, crosete foarte variate si sisteme speciale
 realizata in cea mai mare parte din aliaje metalice, este lipsita de pericolul fracturarii
 datorita prezentei aliajului metalic, este in general mentinuta intro stare de igiena foarte buna
 realizarea in laborator este posibila daca exista aparatura specifica ei
 este confectionata numai din aliaje speciale, foarte dure, ce se prelucreaza greu
Fazele clinicotehnice pentru confectionarea protezei scheletate
Clinic. Examinarea pacientului, diagnosticul, planul de tratament
Clinic. Amprenta documentara sau preliminara.
Laborator. Modelul preliminar.
Laborator. Lingura individuala.
Clinic. Amprenta definitiva sau functionala
Laborator. Modelul definitiv sau de lucru.
Laborator. Analiza modelului de lucru la paralelograf si conceperea proiectului protezei scheletate.
Laborator. Modelul duplicat.
Laborator. Macheta scheletului metalic.
Laborator. Tiparul pentru componenta metalica.
Laborator. Topirea, turnarea.
Laborator. Dezambalarea si prelucrarea componentei metalice.
Clinic. Proba componentei metalice pe campul protetic si determinarea rapoartelor intermaxilare.
Laborator. Macheta componentei acrilice.
Clinic. Proba pe campul protetic.
Laborator. Tiparul componentei acrilice.
Laborator. Polimerizarea, dezambalarea si prelucrarea componentei acrilice.
Clinic. Aplicarea pe campul protetic.

CONECTORII PRINCIPALI
Definitie. Sunt elementele transversale ale protezei scheletate care unesc componentele protezei de pe o parte a arcadei cu cele de pe partea opusa. Astfel conectorul
principal poate uni seile protezei intre ele sau o sa de elementele de mentinere, sprijin si stabilizare.
Caracteristici comune conectorilor principali
a. Rigiditatea:
Orice conector principal trebuie sa fie rigid.
Datorita rigiditații toate solicitarile functionale la care este supusa proteza vor fi distribuite intregii suprafete de sprijin dentoparodontal si mucoosos.
Numai prin rigiditatea conectorului principal celelalte componente ale protezei isi pot indeplini functiile, avand un suport stabil.
Conectorii principali care prezinta un grad de elasticitate nu mai sunt utilizați astazi fiind traumatizanti pentru tesuturile cu care vin in contact, iar proteza este putin
rezistenta din punct de vedere mecanic.
Rigiditatea se obtine prin latimea conectorului principal (la maxilar) sau prin grosime si profil deosebit (bara linguala la mandibula).
b. Profilaxia țesuturilor campului protetic
Conectorii principali nu trebuie sa produca leziuni tesuturilor parodontale marginale sau mucoasei in timpul functiunilor, static sau la insertia si dezinsertia protezei
La maxilar sunt zone care trebuie despovarate de presiuni (papila incisiva, rugile palatine, rafeul median, torusul palatin) sau zone fata de care conectorul trebuie sa
treaca la distanta (parodontiul marginal, torusul maxilar exagerat).
La mandibula conectorul principal trebuie sa fie la distanta atat de mucoasa procesului alveolar, cat si de parodontiul marginal.
Despovararea se obtine prin folierea modelului functional si nu trebuie sa fie exagerata pentru a nu crea un spatiu intre campul protetic si conectorul principal, spatiu
in care se vor acumula resturi alimentare.
Despovararea va fi suficienta cand conectorul principal nu exercita presiuni exagerate, care sa fie urmate de leziuni ale mucoasei sau durere.
Despovararea depinde de tipul de sprijin al protezei scheletate si de rezistenta tesuturilor pe care se sprijina conectorul principal
Confortul pacientului. Se realizeaza prin:
Simetria conectorului principal fata de linia mediana.
Aplicarea conectorului principal perpendicular pe planul mediosagital.
Plasarea conectorului principal astfel incat sa nu schimbe substantial conturul țesuturilor cu care vine in contact (la maxilar conectorii principali vor fi cat mai plati).
Reproducerea cat mai fidela a conturului anatomic pe care il acopera (ceea ce se obtine prin modelare corespunzatoare).
Acoperirea tesuturilor sa nu fie mai mare decat este cea minima necesara.
Întalnirea conectorilor principali cu celelalte elemente ale protezei sa se faca in unghiuri rotunjite, iar suprafata externa a conectorului sa fie perfect lustruita pentru a

se evita retentiile alimentare sau iritatiile limbii.
CLASIFICAREA CONECTORILOR PRINCIPALI
MANDIBULARI
bara linguala
bara sublinguala
bara linguala cu croșet continuu (bara linguala dubla)
placa dentomucozala mandibulara
bara vestibular
conectorul principal dentar
B. MAXILARI
placuta mucozala cu latime redusa
placuta mucozala cu latime mare
placuta fenestrata (mucozala anterioara si posterioara)
placuta mucozala in forma de “U”
placa palatinala completa
conectorul principal sub forma de bara
CONECTORI PRINCIPALI MANDIBULARI
BARA LINGUALA
Indicații: inalțime de cel puțin 9mm. a procesului alveolar intre fundul de sac lingual și parodonțiul marginal
Poziție:
este plasata in dreptul versantului lingual al procesului alveolar mandibular, intre parodonțiul marginal și fundul de sac lingual
fața de parodonțiul marginal, marginea superioara a barei linguale se afla la o distanța de 45mm.
extremitatea inferioara este plasata in fundul de sac lingual, astfel incat sa nu impiedice mobilitatea fiziologica a planșeului bucal sau a frenului limbii
plasarea cat mai aproape de planșeul bucal evita interferența cu limba in timpul diferitelor funcții și evita retențiile alimentare sub bara
Distantarea barei linguale:
fața de mucoasa procesului alveolar distanțarea este cuprinsa intre 0,30 și 2 mm., in funcție de sprijinul protezei, forma anatomica a procesului alveolar și reziliența
mucoasei crestelor alveolare.
Distantarea se realizeaza prin foliere cu ceara speciala, pe modelul functional. Grosimea foliei trebuie stabilita de medic si respectata de tehnician.

Cand proteza scheletata are sprijin dentoparodontal folierea va fi minima = 0,30 mm.

Daca procesul alveolar este vertical si rezilienta este minima folierea va fi de 1 mm. Daca procesul alveolar este oblic, folia va fi de 1,5 mm., iar daca se adauga

o rezilienta mare a mucoasei crestelor, grosimea va trebui sa ajunga la 2 mm.
Cand procesul alveolar este retentiv (concav) sau dintii sunt usor lingualizati folierea va fi cuprinsa intre 1,5 – 2 mm.

Cand exista un torus mandibular va fi necesara o foliere in functie de marimea torusului, grosimea fiind cuprinsa intre 0,5 – 1 mm.

Profilul barei. Se considera ca forma cea mai adecvata a barei linguale pe secțiune este cea semipiriforma. Porțiunea voluminoasa este plasata catre fundul de sac,
iar extremitatea subțiata catre parodonțiul marginal.
Dimensiuni: inalțimea barei linguale este de 45mm., iar grosimea este de 1mm. la extremitatea superioara și de 3mm. la cea inferioara.
Zonele de minima rezistența sunt reprezentate de joncțiunea cu conectorii secundari, la unirea cu șeile și la mijlocul barei.
BARA SUBLINGUALA
Se folosește cand inalțimea planșeului bucal nu permite plasarea marginii superioare a barei linguale la cel puțin 4 mm. de marginea gingivala.
Pe secțiune forma conectorului este de picatura, la fel cu bara linguala.
Se plaseaza posterior fața de dispunerea normala a barei linguale, paralel cu porțiunea anterioara a planșeului bucal.
Indicații:
in locul placuței dentomucozale, doar daca nu interfera cu mișcarile frenului limbii
in locul barei linguale daca anatomia campului protetic presupune o deretentivizare masiva, pentru plasarea barei linguala
Contraindicații:
prezența torusului mandibular masiv
inserția inalta a frenului lingual
interferența cu mișcarile planșeului bucal
CROSETUL CONTINUU
Se mai numește și bara linguala dubla sau bara lui Kennedy.
Însumeaza proprietațile barei linguale și placuței dentomucozale mandibulare.
Marginile superioara și inferioara au aceeiași dispoziție ca și in cazul placuței dentomucozale mandibulare, doar ca cele doua componente nu mai sunt unite de o
suprafața metalica, lasand libere supafețele linguale ale dinților inferiori și papilele gingivale.
Este utilizat mai ales la protezele terminale bilaterale.
Prelungește brațele opozante ale croșetelor.
Este plasat pe fața linguala a dinților frontali, supracingular, cand dinții au o inalțime suficienta.
Este obligatoriu sa se sprijine la extremitați pe pinteni ocluzali sau incizali.
Pe secțiune este semioval.
Dimensiuni: lațime = 23mm., grosime maxima = 1mm
Rolul crosetului continuu:
rigidizarea barei linguale si marirea rezistenței mecanice a protezei
contribuie la sprijinul parodontal al protezei
asigura menținerea indirecta a protezelor terminale (element antibasculant)
stabilizeaza proteza in sens distomezial
solidarizeaza dinții restanți
solidarizeaza dinții restanți
reface punctele de contact pierdute prin migrarea orizontala a dinților restanți
Avantaje:
menținerea indirecta a protez
tabilizarea suplimentara a protezei prin transferarea stresului masticator asupra dinților restanți
faciliteaza autocurațarea deoarece lasa libere papilele gingi
pe termen lung conserva mai bine dinților restanți
Dezavantaje:
are tendința de a retenționa resturi alimentare, mai ales atunci cand dinții anteriori prezinta inghesuiri sau cand conectorul nu este realizat in contact intim cu
suprafețele linguale acoperite
nu este confortabil pentru pacienți datorita multiplelor margini prezente
PLACA DENTOMUCOZALA MANDIBULARA
se plaseaza intre fundul de sac lingual și zona supracingulara a dinților frontali
extremitatea inferioara are pe secțiune forma barei linguale și nu trebuie sa jeneze mobilitatea fiziologica a planșeului bucal sau a frenului limbii
spre superior se continua cu o placuța metalica subțire de 0,40,5mm., care se termina pierdut pe dinții frontali supracingular. În regiunea laterala placaajunge pana in
apropierea fețelor ocluzale ale dinților restanți
interdentar ajunge pana la nivelul punctelor de contact dintre dinți
la nivelul parodonțiului marginal și al papilei interdentare placa trebuie sa fie ușor distanțata, prin foliere de 0,2mm
indicații: in cazuri de atrofie marcata a crestelor in edentațiile terminale
in edentații terminale insoțite de breșe suplimentare frontale, pe placa fiind fixați dinți artificiali frontali
roluri: aceleași ca și croșetul continuu
BARA VESTIBULARA
indicatii:
in situatiile de insertie inalt a planseului bucal
in cazuri clinice ce prezinta o lingualizare mare a dintilor frontali
torus exagerat
 forma, dimensiunile, plasarea fata de mucoasa procesului alveolar si parodontiu sunt asemanatoare ca pentru bara linguala
 lungimea este mai mare decat la bara linguala
dezavantaje:
confortul pacientului
produce modificari ale reliefului bucal
produce iritatii ale mucoasei
CONECTORUL PRINCIPA L DENTAR
Este un croșet continuu, mai lat si mai gros, ale carei extremitați se termina in seile protezelor.
Indicații: in cazurile de insertie inalta a planseului bucal asociate cu dinti restanti frontali, inalti si verticali.

CONECTORII PRINCIPALI MAXILARI

Caracteristicile conectorilor principali maxilari
sunt lati si de grosime mica

sunt confortabili pentru pacient

se prezinta sub forma de placute mai inguste sau mai late, in functie de marimea spatiului edentat

latimea minima trebuie sa fie egala cu marimea spatiului edentat, iar grosimea cuprinsa intre 0,4 si 0,6 mm;cu cat placutele sunt mai inguste grosimea trebuie sa fie
mai mare
conectorii principali care au contact numai cu mucoasa se numesc placute mucozale, iar cei care au contact si cu dintii restanti se numesc placute dentomucozale

conectorii principali sub forma de bare sunt foarte rar utilizati (sunt greu de suportat mai ales in edentatiile terminale)

in edentatiile de clasa I si a IIa conectorii principali au si rolul de a transmite o parte din presiunile masticatorii si boltii palatine

fata de parodontiul marginal al dintilor restanti trebuie sa se opreasca la o distanta de 5mm.

limita posterioara a conectorilor principali se afla intotdeauna inaintea liniei Ah

marginea anterioara si posterioara trebuie usor ingrosata pentru a evita leziunile mucoasei in timpul infundarii protezei, dar si de a evita retentiile alimentare sub
conector
CLASIFICAREA CONECTORILOR PRINCIPALI MAXILARI
placuta mucozala cu latime redu
placuta mucozala cu latime mare
placuta fenestrata (mucozala anterioara si posterioara)
placuta mucozala in forma de “U”
placa palatinala completa
conectorul principal sub forma de bara
PLACUTA MUCOZALA CU LATIME REDUSA
Indicatii: edentatii laterale (clasa a IIIa) in care proteza scheletata are sprijin dentoparodontal.
Dimensiuni: latimea placutei este egala cu marimea spațiului edentat, iar grosimea va fi de 0,60mm.
Desi este in contact cu mucoasa bolții palatine, nu transmite presiuni suportului mucoosos deoarece proteza are sprijin dentoparodontal.
Daca exista torus palatin sau rafeu median proeminent este necesara despovararea acestor zone.Grosimea folierii este in functie de marimea torusului(0,51 mm) sau
rafeului median(0,30,4 mm).
PLACUTA MUCOZALA CU LATIME MARE
Indicatii: edentatii terminale (clasa I și a IIa) cand crestele sunt bine reprezentate, exista mai mult de 6 dinti restanti, iar torusul este absent sau de mici dimensi
edentatii lateroterminale
Acopera aproximativ 2/3 din suprafata boltii palatine.

Limita anterioara ajunge in zona rugilor palatine si este reprezentata de o linie imaginara ce uneste cei mai anteriori pinteni. Aceasta margine trebuie sa se termine
in depresiunea dintre 2 rugi palatine si nu pe proeminenta unei rugi, deoarece marginea prea reliefata este usor sesizata de limba si deci inconfortabila pentru pacient
Limita posterioara este ceva mai anterioara de linia Ah.
Latimea trebuie sa fie cel putin egala cu lungimea seilor.

În zona de unire cu seile metalice este mai groasa si prezinta un prag extern si unul mucozal, la care se va termina acrilatul seilor.

jonctiunea cu conectorii secundari se face in unghiuri rotunjite.

Sunt necesare despovararea torusului si a rafeului median, precum si folierea rugilor palatine (0,200,30 mm).

 Îmbunatateste mentinerea prin fenomenul de adeziune.
 În dreptul dintilor laterali este necesara decoletarea, placuta trecand obligatoriu la 5 mm. de parodontiul marginal
PLACUTA FENESTRATA
(MUCOZALA ANTERIOARA SI POSTERIOARA
Indicatii: torus palatin mare situat in mijlocul bolții palatine
pacienții tolereaza cu dificultate o placa palatinala completa
in toate tipurile de edentații
Are forma de paralelogram cu unghiurile rotunjite.
Lasa libera zona centrala a boltii palatine.
Este cel mai rigid conector principal si cel mai putin utilizat.
Placuta anterioara este mai lata, avand cam 69 mm; se plaseaza cu marginea anterioara la cel putin 5 mm de parodontiul dintilor restanti, paralel cu acesta intre
doua rugi palatine, fara sa depaseasca pintenii cei mai anteriori.Fata externa a placutei anterioare trebuie sa redea forma anatomica a zonei pe care se aplica.
Placuta posterioara este mai ingusta, avand 45 mm latime si ajunge pana in apropierea liniei AH;pe sectiune trebuie sa fie semiovala, aspectul fiind asemanator cu
al unei bare.
Placuta anterioara si posterioara vor fi unite de doua benzi laterale de 56 mm latime , plasate paralel cu parodontiul marginal al dintilor laterali si la o ditanta de 5
mm de acesta.
PLACUTA ÎN FORMA DE “U”
Este indicata numai in cazurile in care exista un torus palatin mare, plasat posterior pana aproape de limita distala a palatului dur
Marginea anterioara se plaseaza la cel putin 5 mm de parodontiul marginal al dintilor frontali si laterali, iar marginea posterioara ajunge pana in apropierea bazei
torusului.
Pentru a fi suficient de rigid, se recomanda ca acest conector sa aiba grosimea de 0,6 mm.
PLACUTA DENTOMUCOZALA
Indicatii:
cand exista mai putini dinti restanti (numai grupul frontal)
cand exista creste bine reprezentate
cand exista torus palatin situat posterior
o in edentații care se asociaza cu breșe frontale, dinții artificiali fiind fixați in conectorul principal
Placuta dentomucozala ajunge pe dintii frontali pana in regiunea supracingulara, la acest nivel marginea conectorului fiind subtiata, se pierde lin
PLACA PALATINALA COMPLETA
Indicatii:
cazuri clinice cu puțini dinți restanți (frontali sau laterali) si creste atrofiate

Marginea anterioara ajunge pe dinții frontali, supracingular.

Sprijinul dentoparodontal se asigura prin crearea de trepte supracingulare pe C. si I.C. sau prin realizarea unor gheruțe incizale, nefizionomice.

Interdentar placa ajunge pana la nivelul punctelor de contact dintre dinți.

Limita posterioara este reprezentata de linia Ah.

Grosimea placii este de 0,40 mm.

CONECTORUL PRINCIPAL MAXILAR SUB FORMA DE BARA
Este un conector cu o lațime mai mica de 8mm. = bara palatinala
Dezavantaje:
flexibil, datorita lațimii reduse
prea voluminos
nu ofera rezistența și suport decat printro ingroșare importanta
inconfortabil pentru pacient
Indicații:
edentațiile de clasa a IIIa Kennedy, cu unul sau doi dinți absenți pe fiecare hemiarcada
BARA PALATINALA DUBLA
Este alcatuita dintro bara anterioara și una posterioara.
Are aceleași dezavantaje ca și bara palatinala simpla.
Pentru a fi un conector rigid este necesara ingroșarea celor 2 bare.
Este foarte voluminos și interfera cu funcțiile limbii.
Indicații:
in cazul unui torus palatinal voluminos și inoperabil
cand nu este necesar un sprijin important
cand dinții stalpi anteriori și posteriori sunt dispuși la distanța
Indicațiile conectorilor principali maxilari
Daca suportul parodontal al dinților restanți este afectat atunci sprijinul trebuie sa fie mucoosos,de aceea se indica placuța palatinala cu lațime mare sau placuța
palatinala completa .
Daca suportul parodontal al dinților restanți este normal atunci se indica placuța palatinala cu lațime redusa sau bara palatinala.
Pentru edentațiile intinse de clasa I sau a IIa Kennedy, unde rigiditatea este foarte importanta se indica placuța fenestrata sau placuța palatinala complet
În cazul restaurarilor edentațiilor frontale se pot folosi placuța fenestrata, placuța palatinala completa sau placuța in U.
Daca exista torus palatinal inoperabil se indica folosirea placuței fenestrate, a conectorului tip bara dubla sau a placuței in U.
Bara palatinala simpla sau dubla este foarte rar indicata.

Conectorul in U se folosește cu mult discernamant, deoarece flexibilitatea sa determina efecte secundare importante.

CONECTORII SECUNDAri
Conform ”The Glossary of Prosthodontics Terms” reprezinta elementele de legatura dintre conectorul principal și celelalte componente ale P.P.s
Sunt cunoscuți si sub numele de bare secundare
Conectorii secundari sunt utilizati pe fetele proximale ale dintilor ce delimiteaza spatiul edentat sau interdentar pentru a nu fi perceputi usor de limba.
În 2003, conectorii secundari au fost clasificați in 4 categorii:
conectori secundari care unesc croșetele cu conectorul principal
conectori secundari care unesc elementele de menținere indirecta sau pinteni auxiliari cu conectorul principal
conectori secundari care unesc șeile protetice cu conectorul principal
conectori sec. care indeplinesc funcția de braț retentiv pentru anumite tipuri de croșete
Conectorul secundar care unește croșetul cu conectorul principal
Roluri: susține brațele croșetului
susține pintenul ocluzal
Se modeleaza cat mai extins in sens vestibulooral, dar cat mai subțire in sens meziodistal.
Nu se plaseaza pe suprafețe convexe și mai ales pe suprafețele orale.
Conectorii secundari care susțin pintenii auxiliari
Pintenii = componente lae PPM, plasați pe dinții stalpi, cu rolul de a transmite forțele dea lungul axului lung al acestora.
Se intalnesc cu conectorul principal in unghi drept și se plaseaza in ambrazurile orale, pentru a oferi cat mai mult confort pacientului.
Forma lor este ușor curbata pentru a evita fracturarea scheletului.
Conectorii secundari care formeaza brațul retentiv al croșetelor divizate
 Sunt singurii conectori secundari care nu trebuie sa fie rigiji, deoarece fac parte din trun sistem elastic ( croșetul dentar)
ȘEILE PROTETICE
Acopera crestele edentate, oferind suport dinților artificiali.
Participa la transmiterea forțelor masticatorii catre țesuturile campului protetic.
Funcții: refac funcția masticatorie
refac funcția estetica, in cazul protezarii edentațiilor de clasa a IVa Kennedy
Caracteristicile șeilor protetice
adaptarea intima și precisa la țesuturile cu care vin in contact
rezistența mecanica și rigiditate
greutate redusa
suprafețe externe bine lustruite și fara retentivitaț
conductivitate termica buna
refacerea și menținerea fizionomiei
sa permita efectuarea captușirii, rebazarilor și reparațiilor
Clasificarea șeilor
Dupa clasa de edentație protezata:
șei cu suport dentar

șei extinse distal

Dupa materialul din care sunt confecționate:
șei acrilice

ței metalice

Șeile cu suport dentar
Șeile cu suport dentar sunt indicate in protezarea edentațiilor clasa a IIIa și a IVa Kennedy.

Reprezinta o punte de legatura intre dinții stalpi, care previne migrarea orizontala a dinților limitrofi breșei și migrarea verticala a dinților antagoniști.

Nu necesita captușiri

Șeile extinse distal
 Șeile extinse distal sunt indicate in protezarea edentațiilor de clasa I și a IIa Kennedy.
 Au rol și in retenția și stabilitatea PPS.
 Porțiunea meziala a șeii este susținuta de pintenul ocluzal, iar porțiunea distala este susținuta de țesuturile subiacente.
 Se extinde distal cat mai mult, pentru ca presiunile masticatorii sa fie aplicate pe o arie cat mai larga.
Șeile protetice
Cele mai folosite sunt șeile acrilice, datorita avantajelor clinice și tehnice.

Șeile metalice sunt mai puțin folosite datorita dificultaților tehnice, deoarece sunt foarte greu sau imposibil de captușit și/sau reparat.

Șeile metalice sunt indicate in edentațiile de clasa a IIIa.

Avantajele șeilor protetice:
Reproduc cu fidelitate detalii anatomice și lipsa deformarilor.
Raspuns tisular mai bun.
Conductivitate termica.
Greutate și grosime redusa
Arcadele dentare artificial
Înlocuiesc dinții naturali pierduți.
Reprezinta componenta ”care se vede”, care asigura o masticație eficienta și o fonetica corespunzatoare
Alegerea dinților artificiali
Dintii restanti si dintii antagonisti constituie repere importante, la care se adauga inaltimea spatiului protetic si morfologia crestei alveolare (lata, inalta, ascutita,
atrofiata)
În zona frontala, sunt alesi sa corespunda culoarea, marimea si forma cu a dintilor vecini. În edentatii frontale sunt alesi dupa testele corelatiei dentofaciale.
Relieful fetei ocluzale al dintilor laterali este dependent de relieful ocluzal al dintilor antagonisti
Reguli pentru montarea dintilor
În spatiile edentate din zona frontala,dinții sunt montati de o parte si de alta a liniei mediene, astfel incat sa restaureze curbura arcadei, fiecare dinte fiind inclinat mai
mult sau mai putin in cele doua sensuri, meziodistal si vestibulopalatinal (inclinare intalnita la dintii naturali).
Redarea aspectului facial avut inainte de edentatie este uneori obtinut prin:
crearea spatiilor interdentare (diastema, treme), pozitii particulare ale unor dinti (suprapuneri, rotiri in ax)
artificii cromatice care sa imite obturatii sau dinti devitali
 În spatiile din zonele laterale si terminale dintii sunt montati pe creasta alveolara, pentru ca proteza sa nu prezinte miscari de basculare, sa se poata
efectua masticatia
Tipuri de dinți artificiali
Dinți prefabricați din ceramica (rar folosiți)
Fațete din ceramica (caracter istoric)
Dinți ceramici arși pe scheletul PPS (in cazul inchiderii unei breșe frontale reduse, concomitent cu protezarea unei breșe intinse)
Dinți prefabricați din rașini acrilice
Dinți acrilici confecționați in laborator
Dinți metalici (rar folosiți

ELEMENTELE DE MENTINERE, SPRIJIN SI STABILIZARE

Elementele de mentinere au rolul sa impiedice desprinderea protezei de pe campul protetic.
Elementele de sprijin se opun tendintelor de infundare a protezei pe campul protetic.
Elementele de stabilizare se opun tendintei de deplasare a protezei in plan orizontal.
Se impart in doua categorii:
Elemente principale (mecanice):
 elementele cu actiune directa: crosetele si mijloacele speciale elementele cu actiune indirecta: mijloace antibasculante
Elemente auxiliare: adeziunea, retentivitatile anatomice ale campului protetic, tonicitatea musculara, frictiunea dintre elementele protezei si dintii restanti.
ELEMENTE CU ACTIUNE DIRECTA
Sunt constructii mecanice obtinute prin diferite procedee tehnologice, care isi exercita actiunea datorita contactului cu fetele dintilor restanti.

Sunt cunoscute sub numele de crosete si sisteme de stabilizare

CROSETELE
Sunt realizate in scopul stabilizarii pe campul protetic.
Clasificare :
modelate din sarma crosete din sarma
din aliaje turnate crosete turnate
modelate ca produse fabricate crosete prefabricate
combinand cele trei procedee crosete mixte
Functiile crosetelor
Mentinerea
Stabilizarea
Sprijinul
Încercuirea
Reciprocitatea
Pasivitatea
Mentinerea bratul elastic aplicat in zona retentiva a dintelui stalp actioneaza prin agatare sau prin oprire sa impiedice desprinderea involuntara a protezei de pe
campul protetic.
Stabilizarea elementele rigide aplicate supraecuatorial care se opun tendintei de mobilizare in plan orizontal al protezei.
Sprijinul este asigurat de pintenul ocluzal si de toate partile crosetului asezate supraecuatorial care se opun infundarii protezei pe campul protetic.
Încercuirea crosetul prin bratele sale, cuprinde mai mult de 180° din circumferinta dintelui pe care este asezat, astfel proteza este stabilizata orizontal
Reciprocitatea : actiunea bratului elastic sa fie neutralizata de rigiditatea bratului rigid sau, actiunea a doua brate active sa fie egala. Deci o concordanta intre
actiunea celor doua brate.
Pasivitatea crosetul asezat pe dinte, nu exercita nici o presiune, exista numai un contact lejer intre cele doua suprafete (dentare si metalice) ale crosetului
Crosetele turnate
Sunt obtinute prin turnare, modelate din ceara sub forma de macheta odata cu celelalte parti componente ale protezei si turnate deodata.

Prezinta un contact in suprafata cu dintele respectiv, spre deosebire de crosetele din sarma, care au contact linear.

Din acest punct de vedere, crosetele turnate sunt mai neigienice decat cele din sarma

Clasificarea croșetelor turnate
crosete circulare
crosete divizate descrise de Roach
crosete Ney
crosete cu forme particulare
Crosetele circulare
Prezinta bratele (retentiv si opozant) in contact cu dintele stalp pe o suprafata mare, aproape il incercuieste.

Clasificare:

dupa numarul dintilor pe care se aplica
dupa numarul total al bratelor din care se compun crosetele
dupa numarul bratelor active elastice
dupa numarul conectorilor secundari si dupa pozitia lor topografica
Dupa numarul dintilor pe care se aplica:
monodentare
bidentare
tridentare
Dupa numarul total al bratelor din care se compun crosetele:
crosete cu doua brate
crosete cu trei brate
crosete cu patru brate
crosete cu sase brate
Dupa numarul bratelor active elastice:
crosete cu un singur brat elastic (monoactive)
crosete cu doua brate active (biactive)
crosete cu trei brate elastice (triactive)
crosete cu patru brate elastice (tetractive)
Dupa numarul conectorilor secundari si dupa pozitia lor topografica:
crosete cu un singur conector secundar
crosete cu doi conectori secundari
crosete cu trei conectori secundari
Crosetul Ackers (circular cu 3 brate)
Este caracteristic crosetelor circulare.

 Este alcatuit din 5 elemente componente:
1 este elastic (retentiv)
4 sunt rigide (corpul, conectorul secundar, bratul reciproc si pintenul)
Corpul crosetului este portiunea rigida, asezata pe fata proximala a dintelui stalp, in vecinatatea crestei marginale. Din el pornesc cele trei brate (retentiv, opozant si
pintenul).
Bratul retentiv (elastic sau activ) porneste din corp, traverseaza ecuatorul si se termina in zona retentiva, subecuatoriala dupa ce a incercuit 2/3 din fata vestibulara
sau orala a dintelui in sens meziodistal. Dimensiunea acestui brat se micsoreaza spre varf, unde este efilat. Bratul retentiv are doua portiuni, una supraecuatoriala
rigida si alta subecuatoriala flexibila.
Pintenul ocluzal porneste din corpul crosetului spre fata ocluzala.
Este un element rigid, fata de corp are directie orizontala perpendicular pe acesta, intre cele doua elemente se formeaza un unghi drept.
Pintenul este asezat intrun lacas special creat in foseta meziala sau distala de pe fata ocluzala a dintelui stalp.
Bratul reciproc (contracroset, brat opozant sau brat rigid) este rigid si plasat pe fata opusa celei pe care este asezat bratul activ.
Acest brat are contact cu zona supraecuatoriala. Dimensiunea este uniforma pe tot traiectul
Conectorul secundar, este elementul care face legatura intre corpul crosetului si saua protezei.
Este rigid, asezat pe fata proximala a dintelui si la nivelul parodontiului marginal trece la distanta de cel putin 1,5 mm.
Funcțiile croșetului Ackers
bratul retentiv prin portiunea elastica subecuatoriala se opune tendintei de desprindere a protezei de pe campul protetic
pintenul ocluzal, bratul reciproc si portiunea supraecuatoriala rigida a bratului retentiv, impiedica infundarea si deplasarile laterale ale protezelor
bratul reciproc neutralizeaza forta bratului retentiv cand traverseaza ecuatorul dintelui, pentru ca dintele pe care este aplicat sa nu fie mobilizat in momentul
insertiei si dezinsertiei protezei de pe campul protetic
Crosetul Bonwill
(crosetul circular cu 6 brate)
Caracteristici morfofunctionale:
 este alcatuit din 6 brate (doua retentive, doua reciproce si doi pinteni)
 este biactiv
 este bidentar
 poate fi considerat un dublu croset Ackers
 este recomandat pe molari sau premolari, intre care exista trema
Crosetele divizate Roach
Caracteristici:
bratul retentiv poseda conector secundar propriu ce pleaca direct din saua protezei
bratul retentiv este mai elastic decat cel al crosetelor circulare
bratul retentiv ramane situat in zona cervicala a dintelui stalp și este mai putin vizibil decat bratul retentiv al crosetelor circulare
prezinta contact cu dintele stalp, pe o suprafata mai mica decat cele circulare
toate crosetele divizate sunt compuse din 6 elemente
bratul opozant, corpul, pintenul ocluzal si conectorul secundar rigid, sunt identice cu ale crosetelor circulare primele crosete divizate descrise de Roach prezinta

bratele elastice in forma de litere si au fost notate cu ajutorul unui sistem memotehnic, cu numele de “CLUSTIR”
Crosetul divizat cu bratul in „T”
Este tipul reprezentativ al crosetelor divizate
Elemente comune cu crosetul circular cu trei brate:
corpul situat pe o fata proximala
pintenul asezat in lacasul ocluzal
bratul opozant (reciproc) situat in zona supraecuatoriala de pe fata orala a dintelui stalp
bratul activ are forma literei „T” cu un segment transversal asezat pe dinte si un segment vertical plasat in dreptul procesului alveolar
Este format din sase elemente componente: patru rigide si doua elastice
Segmentul transversal sau dentar incercuieste 2/3 din fata vestibulara a coroanei, este in contact cu zona subecuatoriala.
Segmentul vertical sau alveolar uneste segmentul dentar cu saua protetica.
În traiectul sau se afla la oarecare distanta de coletul dintelui si de mucoasa gingivala a procesului alveolar.
Functii:
de mentinere prin bratul elastic
participa la franarea sau limitarea tendintei de basculare a protezelor terminale
franeaza infundarea protezei pe campul protetic
franeaza infundarea protezei pe campul protetic
participa la stabilizarea orizontala
Crosetele Ney
Sunt 6 tipuri.

Primele patru crosete Ney rezulta dintro combinatie intre crosetele circulare si divizate, sunt biactive, utilizate mai mult.

Ultimele doua sunt circulare monoact

Crosetul Ney nr.1
Deriva din crosetul circular cu trei brate Ackers.
Este compus din: conector secundar, corp, pinten si doua brate circulare, ambele sunt retentive (extremitatile lor traverseaza ecuatorul, ajung in zona subecuatoriala
cu forme efilate).
Aceste brate asigura o mentinere dubla si reciproca, fiind asezate pe fetele vestibulare si orale ale dintelui stalp.
Este indicat pe dintii cu ecuatorul aproape de zona cervicala.
Crosetul Ney nr.2
Deriva din crosetul divizat cu bratul elastic in „T”.
Crosetul prezinta urmatoarele elemente: trei conectori secundari dintre care doi sunt elastici si altul rigid
un pinten ocluzal
doua brate elastice in forma de „T”
 Fiecare brat este elastic, plasat in zonele subecuatoriale, vestibular si oral.
 Este indicat pe dintii cu retentivitate vestibulodistala si orodistala
Crosetul Ney nr.3
Rezulta din combinarea dintre crosetul nr.1 cu nr.2.
Elemente componente:
doi conectori secundari, unul rigid si altul elastic
un pinten ocluzal
doua brate retentive, unul in forma bratului de la crosetul nr.1 si altul in forma bratului de la crosetul nr.2
 Conectorul secundar elastic uneste bratul in „T” la saua protezei.
Crosetul Ney nr.4
Corpul si pintenul ocluzal sunt obtinute prin turnare.
Bratele active sunt elastice, realizate din sarma, lipite la corpul crosetului.
Din punct de vedere tehnic este un croset mixt, obtinut cu dificultate.
Este indicat pe dintii cu retentivitate situata aproape de marginea ocluzala a fetelor vestibulare si orale.
Crosete prefabricate
Sunt realizate din elemente prefabricate obtinute industrial prin ambutisare, in diferite forme.
Elementele prefabricate sunt confectionate din aliaje de cromnichel.
Elementele fabricate sub forma literei T, Y sau cruce sunt comercializate impreuna cu setul de clesti necesari pentru efectuarea modelarii.
Din elementul prefabricat in forma literei T se pot realiza crosete divizate cu bratul elastic in forma de T sau in semi T sau un croset cu doua brate.
Elementul prefabricat in forma de “cruce” permite confectionarea crosetului circular cu trei brate monoactive.
Elementele prefabricate sunt modelate dupa proiectul facut pe model, respectanduse regulile enumerate la crosetele din sarma.
Crosetele mixte
Aceste crosete sunt obtinute prin tehnologii diferite: bratele retentive sunt modelate din sarma, iar celelalte elemente sunt confectionate prin turnare (pinteni, brat
reciproc, corp, conector secundar).
Sunt apreciate mai mult decat alte tipuri, deoarece nu prezinta dezavantajele bratelor retentive turnate, ci avantajele bratelor elastice din sarma.
Avantajele bratelor retentive din sarma :
contactul cu fata dintelui este liniar
vizibilitatea redusa
modelajul sarmei este usor
activarea este posibila pe par
Dezavantajele bratului retentiv turnat :
flexibilitatea redusa
contactul in suprafata cu fata dintelui, ceea ce favorizeaza formarea placii microbiene
contactul intim, determina eroziunea smaltului
sunt vizibile
nu se pot activa
nu se pot repara

SISTEME SPECIALE

Sistemele speciale sunt dispozitive mecanice complexe care fac legatura protezei scheletate cu dintii restanti.
Caracteristici clinicotehnicoterapeutice
au dimensiuni foarte reduse

sunt compuse din minim doua parti una ramane fixata la dintele stalp, iar alta la proteza

partile componente au dimensiuni si forme foarte precise una fata de cealalta, sa se poata asambla

intre cele doua parti componente apar forte de frecare, factori determinanti ai functionalitatii acestor sisteme speciale

sunt confectionate industrial

aliajele din care sunt confectionate sunt extradure si dure

elementul care se fixeaza pe dintele stalp este dintrun aliaj mai dur decat cel montat pe proteza

functionalitatea insotita de forte de frecare determina uzura lor

elementul mai putin dur atasat la proteza se uzeaza fiind inlocuit de un altul

utilizarea lor impune realizarea unui tratament protetic atent: coroane de acoperire, dispozitive radiculare, coroane de substitutie sau punti dentare

sunt folosite minimum doua sisteme cu repartizare topografica diferita pe campul protetic

pozitia lor este determinata la nivelul microprotezelor numai cu ajutorul paralelografului

sistemele sunt asezate in axul de insertie al protezei pe campul protetic

axele celor doua sisteme sunt paralele sau usor convergente spre ocluzal

toate sistemele datorita dimensiunilor foarte reduse si a asezarii lor, restaureaza functia fizionomica

toate sistemele imbunatatesc functionalitatea protezei scheletate

impun o supraveghere atenta, calificata, efectuata periodic, pentru a nu fi suprasolitati dintii stalpi

pretul de cost al sistemelor speciale este specific pentru fiecare tip, simplu sau complex

Clasificarea sistemelor speciale
culise
capse
telescoape
bare cu calareti
sisteme magnetice sisteme
CULISELE
Cele doua componente ale acestora sunt reprezentate de matrice si de patrice.

Matricea are aspect tubular, forma sectiunii trasnversale este diferita.

Patricea patrunde in interiorul matricei, fiind cu aceeasi forma in sectiune transversala.

Clasificarea culiselor: dupa forma sectiunii trasnversale sunt: circulare, trapezoidale, ovale, in forma literei T sau
dupa pozitie, sunt : extracoronare si intracoronare
dupa functionalitate: activabile si neactivabile
 Dupa un timp de utilizare, eficienta lor diminua datorita scaderii fortei de frictiune dintre matrice si patrice, ceea ce atrage dupa sine schimbarea lor sau
confectionarea altei proteze.
Actiunea culiselor:
mentin proteza pe campul protetic, datorita preciziei celor doua componente

eprezinta elementele de sprijin dentoparodontal, pentru protezele terminale

se creeaza sprijin mixt si sprijin dentoparodontal pentru protezele intercalate
Pentru a fi utilizate in stabilizarea protezelor scheletate, este obligatoriu ca dintii vecini spatiului edentat sa fie acoperiti cu microproteze, pe care se lipeste o parte
componenta a acesteia(matricea sau patrice).
Locul unde va fi fixata este precizat cu paralelograful.
Dezavantajele culiselor:
uzura in timp, dupa care devin ineficiente
ancorajul rigid la dintii stalpi are consecinte nefavorabile pentru troficitatea tesuturilor parodontale, dupa o perioada de timp acestia devin mobili.
În scop profilactic, se procedeaza astfel: sunt solidarizati cu ajutorul microprotezelor 23 dinti stalpi si saua protezei este periodic rebazata
CAPSELE
Sunt mecanisme minuscule, formate din doua parti componente reprezentate de matrice si patrice.
Patricea se lipeste pe capacul unui dispozitiv radicular care se cimenteaza la o radacina dentara.
Matricea este fixata in saua protezei
Toate capsele sunt activabile, fie prin indepartarea cu o lama de bisturiu a jumatatilor patricei, sectionata partial in sens axial, fie prin strangerea celor 2, 4 sau 8 folii
ale matricei, sectionate partial.
Tubul este eliminat dupa polimerizarea acrilatului seii, in locul lui ramane spatiul liber.
Indicatia capselor este in special in edentatia subtotala.
Clasificarea capselor este facuta dupa forma patricei, care poate fi:cilindrica si sferica
Capsele Biaggi 648 si 650
Diferenta dintre acestea consta in aspectul matricelor si a modului de actiune.
Una asigura mentinerea protezei prin frictiune, matricea fiind tubulara, cealalta asigura mentinerea asemanator unui croset, matricea trecand de circumferinta
maxima a patricei sferice, asa cum crosetul trece peste ecuatorul protetic
Amandoua matricele pot fi activate si sunt prevazute cu un sant ce serveste la ancorarea in acrilatul seilor.
Patricele sferice se continua cu o tije care ajuta la fixarea pe un dispozitiv radicular prin lipire sau prin supraturnare. În acest ultim caz tija patricei va fi introdusa in
macheta din ceara a dispozitivului radicular, turnarea fiind facuta peste patrice.
Aceste capse sunt confectionate din aur 18 karate, platinat 10% sau din Palliag.
Pentru o buna si echilibrata mentinere a protezei, sunt necesare doua capse plasate la nivelul caninilor sau premolarilor.
 Sistemul fiind acoperit de seile acrilice, realizeaza o mentinere cu bun efect fizionomic.
Capsele Rothermann
Patricea este rotunda si prezinta un sant circular.
Se realizeaza din aurplatinat extra dur si se fixeaza prin lipire la un dispozitiv radicular.
Matricea este realizata din aurplatinat, seamana cu un croset circular si prezinta retentii pentru acrilatul seilor.
Exista capse Rothermann prevazute cu discuri de distantare intre matrice si patrice, pentru ca dispozitivul sa actioneze ca un ruptor de forte.
Capsele Dalbo
Sunt realizate in doua variante: cu patrice cilindrosferica din aur platinat si cu matrice din aurplatinat extra dur si tipul cu patrice sferica din aur platinat ca si
matricea.
Se livreaza si cu disc de distantare intre matrice si patrice
TELESCOAPELE
Sunt constituite din cape cilindrice sau cilindroconice, cimentate pe dintii restanti si coroane turnate cu grosime totala, fixate la saua protezei.
Telescoparea este caracterizata de o suprafata de frictiune mare, ceea ce reprezinta o conditie favorabila pentru mentinerea si stabilitatea protezei pe campul protetic.
Functionalitatea telescoapelor este diminuata in timp prin scaderea fortei de frictiune dintre cele doua suprafete, posibilitati de activare nu exista.
Telescoparea se caracterizeaza prin:
mentinerea protezei pe campul protetic
transmiterea presiunilor ocluzale dintilor restanti
stabilizare
o Sprijinul obtinut cu ajutorul sistemului de telescopare este mixt rigid pentru protezele terminale si dentoparodontal pentru cea intercalata.
o Capele – dintii stalpi in cadrul tratamentului protetic sunt preparati prin slefuire, amprentati, iar capele confectionate in laborator prin turnare si apoi
cimentate pe dinti. Capele sunt turnate din aliaje foarte dure, aur platinat 120200‰.
o Coroanele turnate capele sunt amprentate in cabinet dupa cimentarea lor pe dinti. În laborator sunt confectionate coroanele dupa procedeele cunoscute si
fixate la saua protezei.
o Coroanele sunt confectionate din aliaje mai putin dure, aur platinat 120‰.
o Industrial sunt produse cape de forma cilindrica ce se fixeaza la un dispozitiv radicular, la saua protezei este fixat un alt cilindru echivalentul coroanei turnate
in care culiseaza
BARELE CU CALARETI
Se compun dintro parte fixa sub forma unei bare cu diferite profile(rotunda, ovalara, patrata, dreptunghiularlamelara), solidarizata la coroanele care acopera dintii
ce marginesc edentatia sau la dispozitive radiculare cimentate pe radacinile unor dinti restanti de o parte si o parte mobila sub forma de jgheab metalic fixat la saua
protezei
Caracteristici clinicotehnicoterapeutice
indicate in edentatii frontale, laterale si subtotale
au eficienta optima din punct de vedere al mentinerii, sprijinului si stabilizarii protezei pe campul protetic
sunt invizibile pronuntat aspect estetic
functionalitatea se mentine timp indelungat deoarece sunt activabile
indicatia este conditionata de inaltimea spatiului protetic
pentru cele solidarizate radicular, apare necesitatea amputarii coroanelor dentare, fata de care pacientii au retineri
Sistemul Dolder
Sistemul Dolder frictional este indicat in edentatiile intercalate unde nu se produc infundari, proteza are sprijin dentoparodontal.

Bara urmeaza profilul crestei alveolare la aproximativ 12 mm distanta.

Bara are in sectiune forma literei “U” sau patrat, jgheabul metalic activabil este intim aplicat pe acesta, se produce frictiunea si se adauga sprijinul rigid.

Sistemul Dolder rezilient este indicat in edentatiile cu brese terminale, unde se produc infundari datorita rezilientei mucoasei; proteza are sprijin dentomucozal.

Bara are in sectiune forma ovoidala, sunt folosite in special in edentatiile subtotale mandibulare cand mai exista numai cei doi canini.

Proteza mandibulara dobandeste sprijin, mentinere si stabilizare foarte bune. În edentatii se previne infundarea protezei cu sprijin mixt dentomucozal.

Sistemul Ackermann si sistemul Gilmore
Sunt asemanatoare cu cel descris de Dolder, micile deosebiri pe care le prezinta sunt realizate cu intentia de a mari forta de frictiune intre cele doua componente
Sistemele articulate
Sistemele speciale articulate sunt utilizate in edentatiile terminate, ele permitand seilor protetice un grad mai mare sau mai mic de mobilitate.

Clasificare:

ruptorii de forțe
amortizorii de presiune (de forțe
Ruptorii de forte
Numiti si intrerupatori, sau distribuitori de forte sau presiune sunt dispozitive prefabricate, care fac legatura intre dintii stalpi si seile terminate.

Au rolul distribuirii presiunilor din timpul masticatiei, fie pe creste, fie si pe creste si pe dintii stalpi, in functie de numarul si amplitudinea miscarilor seilor pe care
le permite dispozitivul.
Dintre ruptorii care permit o singura miscare a seilor, amintim balamalele

Balamalele
Sunt dispozitive de legatura intre componenta dentara si saua protezei terminale, care permit infundarea limitata a seii (bascularea prin infundare a extremitatii
distale) fara sa se tractioneze de dintii stalpi.
Balamalele sunt compuse din doua parti: o parte este lipita la crosetele dentare cu ajutorul unui ax transversal, vestibulooral.

Amortizorii de forte
Amortizorii de forte sunt de fapt tot ruptori de forte care insa, datorita unor resorturi elastice, readuc seile in pozitia initiala, dupa incetarea efortului masticator.
Resorturile elastice au o rezistenta mult inferioara fortelor de masticatie. Pentru a actiona ca un adevarat amortizor, resortul ar trebui sa aiba o rezistenta de cateva
kilograme. Sub 2 kilograme resorturile au numai rolul de a readuce seile la pozitia de plecare, dupa incetarea presiunii de masticatie. Desi destul de slabe, resorturile
contribuie totusi la decompresiunea tesuturilor mucozale ale crestei alveolare. Daca resortul este mai puternic, la nivelul crestelor ajung mai putine presiuni. Un
resort mai putin puternic se recomanda cand dintii stalpi au o valoare parodontala redusa, la nivelul crestelor ajungand mai multe presiuni.
Sistemele magnetice
Pentru a fi eficiente, sistemele magnetice trebuie sa indeplineasca cateva cerinte importante si anume: intensitate si permanenta magnetica cat mai ridicate, la
dimensiuni cat mai mici.
Din 1978 au aparut aliaje magnetice din cobaltsamariu, care au o intensitate magnetica de 10 ori mai mare si o permanenta magnetica de 40 de ori mai mare decat a

oricarui aliaj magnetic cunoscut.
Un astfel de sistem magnetic de mentinere a protezelor a fost brevetat de prof. Gillings din Sidney. Forta de atractie magnetica a unui astfel de magnet de uz protetic
este de 100400 g, iar permanenta magnetica de 10 ani.
O unitate magnetica utilizata pentru mentinerea protezelor este alcatuita dintrun dublu magnet de mici dimensiuni, cu polii inversati, ceea ce dubleaza forta
magnetica.
Acest minimagnet este acoperit cu o capsula de otel inoxidabil, in grosime de 0,200,25 mm, care protejeaza magnetul de mediul bucal si limiteaza si campul
magnetic exterior.
Magnetul se fixeaza in baza protezei, in dreptul unei radacini dentare acoperite de un dispozitiv radicular, turnat dintrun aliaj magnetizabil (Keeper) ce contine
cobaltplatina.

MIJLOACE ANTIBASCULANTE
ELEMENTE AUXILIARE
DESIGNUL UNEI PROTEZE SCHELET
MIJLOACE ANTIBASCULANTE
Se numesc și elemente indirecte de menținere, sprijin și stabilizare.
Protezele terminoterminale prezinta o miscare de rotatie, de balans, in jurul axului reprezentat de dintii stalpi pe care se afla crosetele.
Dupa sensul deplasarii extremitatii seii bascularea este de 2 feluri: prin desprindere si prin infundare.
Bascularea prin desprindere desprindere incompleta a extremitatii distale a seii terminale de pe campul protetic.
Desprinderea este produsa de urmatorii factori:
alimentele aderente
forta de gravitatie
mobilizarea partilor moi periprotetice
Elementele folosite pentru oprirea acestei basculari depasesc linia crosetelor, fiind reprezentate de toate componentele protezei care se sprijina pe dintii meziali.
Eficienta elementului antibasculant este mai mare daca este asezat la distanta, mezial de axul in jurul caruia se produce bascularea.
Elementele care se opun bascularii prin desprindere sunt:
pintenul ocluzal asezat in foseta meziala a primului premolar sau pintenul supracingular pe canin, in functie de tipul de edentatie
crosetul dentar continuu se intinde pe toti dintii frontali restanti, in zona supracingulara, ceea ce favorizeaza dispersarea presiunilor. Este eficient daca la
extremitatile lui exista pinteni ocluzali sau meziali, care sa se sprijine pe dinti pentru a transmite presiunile dentoparodontal
gherutele incizale aplicate in lacasurile preparate la nivelul unghiurilor proximale ale marginilor incizale
placuta dentomucozala cu sprijin dentoparodontal are actiune eficienta, dar este utilizata foarte rar si in special la mandibula
culisele, coroanele telescopate participa la franarea tendintei de basculare a seii terminale
Bascularea prin infundare apare datorita infundarii extremitatii distale a seii terminale.
Este favorizata de rezilienta mucoasei.
Are o amplitudine redusa, nu se poate anula in totalitate.
Reprezinta cauza principala care determina modificari in troficitatea tesuturilor parodontale de la nivelul dintilor stalpi.
Elementele care se opun bascularii prin infundare sunt:
seile protetice extinse la maxim
sistemele speciale de mentinere, sprijin si stabilizare aplicate pe microproteze care solidarizeaza mai multi dinti intre ei
tuberozitatea maxilara si tuberculul piriform acoperite de saua terminala
crosetele cu brate elastice aplicate pe dintii stalpi
pintenii ocluzali sa fie aplicati numai in foseta meziala a dintilor stalpi
sistemele speciale de tipul ruptorilor de forte (disjunctorilor) sau a amortizorilor de forte, daca rezilienta mucoasei este foarte mare
seile sa fie realizate dupa amprente functionale de compresiune
rebazarea periodica a seilor distale in urma unei supravegheri atente
ELEMENTELE AUXILIARe
retentivitatea campului protetic

musculatura periprotetica

adeziunea

prafurile adezive

vointa pacientului

Retentivitatea campului protetic edentat partial intervine in franarea miscarilor in plan orizontal, astfel:
crestele alveolare proeminente franeaza tendinta de deplasare orizontala a protezelor

tuberozitatile retentive franeaza tendinta de mezializare si participa la oprirea tendintei de desprindere

tuberculul piriform franeaza distalizarea si tendinta de infundare prin basculare a seilor in edentatia terminala

bolta palatina ogivala franeaza tendinta de deplasare laterala

Musculatura orofaciala influenteaza pozitiv stabilizarea protezei scheletate asemanatoare cu actiunea pe care o exercita asupra protezelor partiale acrilice.

Forma usor concava a versantului vestibular al seilor dirijeaza fortele de contractie musculara spre campul protetic.

Versantul lingual realizat concav si subtire, nu impiedica miscarile limbii, si nu apare tendinta de mobilizare a protezei de pe campul protetic.

Adeziunea, are valoare redusa la protezele scheletate.

Apare la seile terminale la maxilar si la mandibula.

Prafurile si pastele adezive, pentru perioada de adaptare, favorizeaza stabilizarea, fiind depuse pe suprafata mucozala a seilor terminale.

În contact cu saliva se formeaza un gel adeziv care „lipeste” pentru un timp limitat (48 ore) seile pe campul protetic

Vointa pacientului este un factor important pentru mentinerea protezei pe campul protetic.

Pacientii caresi doresc restaurarea protetica, gasesc modalitati de contractie a musculaturii orofaciale intrun anumit sens si gest mimic, prin caresi franeaza
tendinta de deplasare a protezei in momentul cand simt ca aceasta sar putea deplasa de pe campul protetic fara nici un element de stabilizare, mai ales in fazele de
trecere de la edentatii reduse la edentatii intinse sau totale.
DESINGUL UNEI PROTEZE SCHELETATE
Conceperea unei proteze scheletate depinde de urmatorii factori:
clasa de edentatie partiala
numarul, forma si pozitia dintilor restanti
valoarea parodontala a acestor dinti
aspectul crestelor edentate si al mucoasei acoperitoare
axele de rotatie potentiala a protezei
tipul de ocluzie a dintilor restanti
solicitarea ocluzala a dintilor protetici
trecutul protetic al pacientului
Conceperea unei proteze scheletate respecta o ordine in configurarea partilor componente:
1.se vor desena mai intai seile viitoarei proteze
2.se va configura conectorul principal (forma, intindere, plasament, rezistenta, confort, relatia cu parodontiul si mucoasa mobila)
3.se stabilesc apoi elementele de mentinere, sprijin si stabilitate
4.se stabilesc elementele de mentinere indirectaantibasculante
5.se contureaza arcadele dentare (forma, culoare, montare, relatii ocluzale)
Desenarea bazei protezei
Foloseste o axa de simetrie care pleaca din regiunea anterioara dintre cei doi incisivi si ajunge posterior intre foveele palatine.
Se traseaza mai intai intinderea seilor care trebuie sa cuprinda creasta edentata in intregime si tuberozitatea maxilara.
Limita posterioara este o linie curba cu concavitatea posterioara, situata anterior de linia Ah aproximativ in regiunea meziala a dintelui stalp mezial.
Cand exista o edentatie laterolaterala, latimea conectorului nu trebuie sa depaseasca 10 mm si este situat pe aceeasi axa transversala
În cazul existentei unui torus palatinal situat posterior, conectorul principal va fi placuta in forma de ”U” indiferent de edentatie.
Daca torusul este plasat in regiunea mijlocie a boltii, conectorul va fi o placuta fenestrata.
Elementele de mentinere sprijin si stabilitate
Crosetele sunt plasate astfel incat axul care uneste bratele active sa treaca pe cat posibil prin mijlocul protezei.
Pe dintii limotrofi bresei terminale se plaseaza un croset in T, pe dintii izolati un croset circular cu 4 brate, iar pe dintii frontali un croset mai putin vizibilmixt.
Întro edentatie terminala unilaterala fara modificari, ancorarea protezei se face cu croset Bonwill pe hemiarcada integra.
Întro edentatie laterolaterala, clasa aIIIa cu o modificare, ancorarea se face cu crosete turnate sau mixte plasate pe toti cei 4 dinti restanti.
În edentatii frontale proteza scheletata va fi mentinuta tot cu 4 crosete plasate pe dintii limitanti anteriori si pe molarii 1si 2 de pe hemiarcadele restante.
Pe primii premolari se vor plasa crosete Ackers, iar pe molarii 1 si 2 crosete Bonwill (vor avea si actiune antibasculanta).
Înfundarea protezei este impiedicata prin plasarea pintenilor pe dintii ce limiteaza bresele edentate.
În edentatiile intercalate pintenii se plaseaza pe dintii stalpi din imediata vecinatate a breselor edentate.
În edentatiile terminale in scopul realizarii unui sprijin mixt echilibrat pintenii se plaseaza in fosetele meziale.
Deplasarea transversala a protezei este impiedicata prin bratul opozant in intregime si prin pintenii ocluzali
Mezializarea este franata prin portiunea distala a bratului opozant.
Distalizarea este franata prin portiunea meziala a bratului opozant si prin pintenul ocluzal
Bascularea prin desprindere se produce in jurul unui ax ce uneste bratele active ale crosetelor plasate pe dintii limitrofi breselor edentate LINIA FULCRUM
SECUNDARA.
Pentru a impiedica aceasta basculare se plaseaza elemente contrabasculante sub forma de pinteni ocluzali sau supracingulari pe dintii situati mezial de axa de
basculare.
În edentatia terminoterminala redusa, elementele antibasculante sunt pintenii plasati in foseta meziala a primului premolar.
Întro edentatie intinsa elementele se vor plasa supracingular pe canini
Absenta tuturor dintilor laterali obliga alegerea conectorului dentar ca elementului antibasculant
În edentatiile de clasa aIIa elementul antibasculant va fi plasat pe partea opusa edentatiei terminale.
În edentatiile frontale intinse, bascularea prin desprindere poate aparea in timpul vorbirii, masticatiei sub actiunea alimentelor lipicioase.
Bascularea se poate impiedica prin aplicarea crosetului Bonwill pe molari.
Conturarea arcadelor dentare artificiale
La protezele frontale se vor utiliza dinti de forma, marime, culoare corespunzatoare arcadelor restante si aspectului dintilor pierduți.
În zonele laterale, pentru a evita supraincarcarea dintilor stalpi si a crestelor se recomanda utilizarea regulii celor 3 “H” a lui Ackermann
heteromorfi
heteronumar
heterotopie
 HETEROMORFIE se monteaza molarii cu diametrul vestibulooral mai redus decat a dintilor naturali.
 HETERONUMAR nu se aplica pe seile terminale molarul de minte.
 HETEROTOPIE plasarea unui premolar in locul ultimului dinte distal de pe sa ar reduce presiunea in regiunea posterioara si actiunea de desprindere
protezei datorate alimentelor lipicioase.
Desenarea bazei protezei
La mandibula desenarea bazei foloseste axa de simetrie, iar seile cuprind crestele edentate in intregime (2/3 din tuberculul piriform).
Conectorul principal cel mai utilizat este bara linguala, cind distanta dintre coletul dintilor frontali si insertia frenului limbii este mai mica de 8 mm.
Desenarea bazei linguale tine seama de aceeasi simetrie a liniei mediene.
Se traseaza doua linii curbe paralele intre ele si cu coletul dintilor frontali pana la nivelul seilor care trebuie sa cuprinda crestele edentate in intregime.
Placuta dentomucozala se deseneaza cu marginea superioara pana la nivelul supracingular pe frontali, iar inferior aproape de insertia frenului si planseului.
La nivelul dintilor laterali se decoleteaza.
Elementele de mentinere sprijin si stabilitate
Plasarea elementelor de mentinere, sprijin si stabilitatea se poate face ca la maxilar.
Deschiderea crosetelor pe dintii laterali se face cu predilectie vestibulomezial pe premolari si linguomezial pe molari.

Proteza parțiala scheletata
PARALELOGRAFUL ȘI ANALIZA MODELELOR LA PARALELOGRAF
Paralelograful
Este un instrument utilizat pentru determinarea paralelismului relativ dintre doua sau mai multe suprafețe de pe un model.

Este un aparat modern, cu ajutorul lui se efectueaza analiza stiintifica a modelului in scopul proiectarii protezei scheletate.

Funcționarea acestui instrument se bazeaza pe doua principii:

Axioma lui PITAGORA = doua drepte paralele in același plan, nu se intalnesc niciodata
Teorema lui SOYER = daca mai multe drepte sunt perpendiculare pe plan, sunt paralele intre ele.
Utilizari:
determinarea paralelismului suprafețelor proximale ale dinților stalpi, care servesc ca planuri de ghidaj la inserția și dezinserția protezei

determinarea axei de inserție a p.p.s.

tripodarea = repozitionarea modelului in aceeasi pozitie ori de cate ori este nevoie

masurarea și localizarea zonelor de interferența dentara sau mucoosoasa de pe modelul de studiu – ceea ce permite formularea unui diagnostic corect și
fundamentarea unui plan de tratament. Are valoare de model documentar intermediar.
marcarea certa a zonelor campului protetic ce trebuiesc pregatite inaintea protezarii

marcarea convexitații maxime a dinților implicați in protezare – determinarea ecuatorului protetic și reperarea zonelor optime pentru aplicarea brațelor active ale

croșetelor
alegerea și poziționarea croșetelor dentare și a sistemelor speciale
ajustarea machetelor unor proteze fixe in concordanța cu axa de inserție a pps
Dupa modul de funcționare se disting 3 categorii de paralelografe clasice:
cu braț orizontal fix – tip Ney
cu braț orizontal articulat – Ney modernizat
cu braț vertical articulat
Elementele componente ale paralelografului Ney
Soclu stabilizator ( platforma, baza) – este o placa metalica rotunda pe care sunt fixate celelalte elmente componente.
Braț vertical fix – situat excentric, sudat de soclu, care susține o parte din elementele mobile ale aparatului.
Braț orizontal rigid sau articulat – angrenat la brațul vertical, care culiseaza vertical. Este format din 23 segmente articulate in baalma.
Tija verticala de fixare a accesoriilor – este angrenata pe extremitatea libera a brațului orizontal rigid și paralela cu brațul vertical. Are o mandrina culisabila

necesara fixarii accesoriilor.
Masuța portmodel – care la extremitatea libera deține un platou pe care se poziționeaza modelul de analizat, iar la celalalt capat se fixeaza pe soclu.
Unele paralelografe au un dispozitiv de fixare la soclu stabilizator care poate fi un magnet sau un dispozitiv mecanic de retenție.
Între platoul de poziționare a modelului și zona de fixare la soclu a masuței exista o articulație reglabila multidirecționala – ”NUCA” utilizata pentru mișcarea in
orice direcție a modelului fixat pe masuța
Pe masuța sunt fixate dispozitive de fixare sau blocare pentru model, denumite ”piedica sau opritorul platoului”. Sunt folosite pentru fixarea temporara a
masuței intro anumita poziție.
Accesoriile sunt:
tija de analiza (detectoare, de reglaj)
tija de carbon (port mina de grafit)
retentivometrele (jojele, retențiometrele)
tijele razușa (spatulele de ceara
Tija detectoare
se numește și ”degețel de palpare”

este utilizata in scop diagnostic pentru aprecierea paralelismului zonelor proximale ale dinților stalpi

este fixata la tija verticala de fixare a accesoriilor

culiseaza tangențial pe convexitațile campului protetic, fiind poziționata perpendicular pe planul de ocluzie

este folosita la materializarea axului de inserție, la evidențierea zonelor retentive subecuatoriale, a interferențelor dentare, dar și in tripodare

Tija portmina de grafit
este folosita pentru trasarea liniilor ecuatorului protetic pe model și pentru evidențierea zonelor de interferența

Are o componenta metalica sub forma de jgheab = mandrina, in care se insera și se fixeaza mina de grafit

Tija razușa
Este o lama de cuțit de ceara care are o parte activa și o alta de fixare

Se folosește in etapa de deretentivizare paralela a modelului, la indepartarea și paralelizarea cerii plasate proximal

Retentivometrele
au dublu rol: determina localizarea zonei de maxima retentivitate subecuatoriala ( locul de amplasare a parții active a croșetului) și contribuie și la determinarea
axului de inserție
Sunt tije cilindrice, care au la capatul activ discuri perpendiculare pe direcția tijei

Discurile au 3 diametre variabile: 0,25; 0,50; 0,75 mm sau in inch 0,010; 0,020; 0,030 inch.

Obiectivele analizei la paralelograf
Analiza modelului de studiu, cu scop diagnostic și cu rol esențial in tratamentul de pregatire a campului protetic edentat parțial pentru protezare.
Analiza modelului de lucru cu scopul de a realiza designul PPS, de a marca zona de amplasare a croșetelor și a elementelor de menținere indirecte.
Alte utilizari : pentru amplasarea și prelucrarea componentelor speciale ale PPS.
Etapele analizei la paralelograf
Modelul de studiu
Se amplaseaza modelul pe masuța paralelografului, cu planul de ocluzie paralel cu planul mesei. Accesoriile trebuie sa fie perpendiculare pe acest plan.
Se identifica și se palpeaza suprafețele proximale ale dinților stalpi pe care se ghideaza inserția și dezinserția protezei scheletate.
Se apreciaza retentivitatea dinților stalpi.
Se evalueaza și se masoara interferențele dentare, se marcheaza și se decid soluțiile practice de corecție.
Se realizeaza tripodarea.
Dupa aceasta etapa urmeaza corecturile efectuate in cabinet.
Modelul de lucru
Se amplaseaza modelul pe masuța paralelografului, cu planul de ocluzie paralel cu planul mesei. Accesoriile trebuie sa fie perpendiculare pe acest plan.
Stabilirea axului final de inserție și dezinserție al protezei.
Trasarea ecuatorului protetic, determinarea retentivitații optime a dinților stalpi și marcarea zonelor de amplasare a croșetelor turnate.
Marcarea locului de unde pornește varful brațului activ al croșetului.
Amplasarea pe arcada a sistemelor speciale dupa principii estetice.
Tripodarea.
Izoparalelografele
Sunt instrumente complexe necesare pentru prelucrari de maxima precizie.

Dețin sisteme de frezaj, cu posibilitați de inclinare sau rotație a modelelor in diverse poziții.

Elemente componente: soclu

masuța pe care se situeaza modelul
braț vertical excentric, de care se atașeaza un micromotor
 Micromotorul situeaza freza de prelucrat in axul de inserție al viitoarei proteze.
 Viteza de rotație = 030.000 rotații pe minut.
 Instrumentarul rotativ este format din:freze pentru ceara
freze diferite pentru frezajul structura metalica
freze de finisare
gume pentru lustruire
Tipuri de izoparalelografe
PARASKOP M – firma BEGO
are 5 instrumente de frezaj de la 1,3 la 2 mm.
face preparații la inclinații de 2 la 6 grade
IZOPARALELOGRAFE FERRARO DENTAL
deriva din sistemele Ney
realizeaza frezaje in ceara, frezaje de precizie și prelucrari de PPS
TEHNICI DE CONFECTIONARE A SCHELETULUI METALIC
Protezele scheletate sunt realizate prin urmatoarele procedee tehnice:
din elemente fabricate ce reprezinta diferite parti ale protezei, care sunt modelate, asamblate si unite. Procedeul este simplu dar mai putin precis.

prin turnarea intregului schelet metalic

Fazele clinice pentru ambele procedee sunt identice, fazele de laborator sunt diferite.
TEHNICA DE OBTINERE CU ELEMENTE FABRICATE
Protezele acrilice cu baze reduse, in urma cu patru decenii, au fost inlocuite in unele edentatii, de proteze scheletate metalice realizate din elemente fabricate.

În prezent ele sunt confectionate si indicate in mod exceptional.

Pentru obtinerea acestor proteze scheletate sunt necesare urmatoarele materiale si instrumente:
modelul de lucru din ghips dur pe care sa desenat planul protezei
elementele fabricate metalice, pentru conectorii principali si crosete
rasini acrilice
dintii artificiali
clesti cu profile diferite, puternici, pentru realizarea modelarii componentelor metalice
sursa de caldura pentru lipit componenta metalica
Fazele tehnice :
schita in creion a viitoarei proteze pe modelul de lucru
modelarea si adaptarea conectorului principal, cu ajutorul clestilor puternici care au 3 falci.
modelarea si adaptarea elementelor de stabilizare(crosetelor) metalice cu ajutorul clestilor
solidarizarea intre ele a tuturor elementelor componente (sei, conectori principali, secundari si crosete) modelate, adaptate si asamblate pe model
modelarea machetei componentei acrilice, insotita de montarea dintilor artificiali
transformarea machetei in piesa acrilica prin ambalare si polimerizarea acrilatului
Caracteristicile clinicotehnicoterapeutice ale protezei scheletate din elemente fabricate:
confortul pacientului, comparativ cu proteza partiala acrilica, datorita volumului redus
rezistenta crescuta la presiunile ocluzale
tehnica de executie este simpla
timpul necesar pentru confectionare este mic
elementele fabricate, modelate, nu sunt adaptate foarte precis la elementele campului protetic.
proteza este instabila si mai putin echilibrata
TEHNICA DE OBTINERE PRIN TURNARE
TEHNICA TRADITIONALA (EMPIRICA)
Proteza scheletata, obtinuta dupa acest procedeu tehnologic, nu prezinta o adaptare foarte precisa pe campul protetic.
Tehnica de lucru pentru confectionarea componentei metalice:
schita pe modelul de lucru a viitoarei proteze scheletate
izolarea suprafetei modelului de lucru cu ulei de vaselina sau cu lacuri speciale
modelarea machetei viitoarei componente metalice din ceara strict in limitele desenului
prepararea machetei pentru ambalare. Pe macheta sunt aplicate tijele, in numar de 35, fixate de macheta, se intalnesc la o distanta de circa 30 mm unde sunt
solidarizate cu ceara fierbinte
ambalarea machetei: ambalarea libera sau pe model
TEHNICA MODERNA
Protezele scheletate realizate dupa aceasta tehnica se remarca prin sprijinul dentoparodontal sau dentomucozal in edentatia partiala, cu stabilizare
optima in toate sensurile.
Planul protezei scheletate este conceput numai dupa analiza modelului la paralelograf, iar macheta este modelata pe modelul duplicat din masa de
ambalat.
Caracteristicile clinicotehnicoterapeutice:
precizia remarcata prin adaptarea la structurile campului protetic

sprijinul imbunatatit este mai mult pe dintii restanti decat mucoosos, ceea ce permite transmiterea mai fiziologica a presiunilor ocluzale

confort evident, prin eliberarea zonelor functionale ale campului protetic avand dimensiuni reduse(aliaje rezistente)

igienic sunt intretinute mai bine, datorita prelucrarii fizicochimice in laborator

rezistenta mecanica imbunatatita ( nu se fractureaza si nu se deformeaza)

MODELUL DUPLICAT ȘI MACHETA COMPONENTEI METALICE A PPS
MODELUL DUPLICAT
Duplicarea modelului de lucru se refera la amprentarea modelului de lucru pregatit și turnarea unui nou model din masa de ambalat.

Amprentarea se realizeaza cu hidrocoloizi reversibili sau cu elastomeri de sinteza.

Scopul duplicarii este cel de confecționare a unui model refractar, pe care sa se poata realiza macheta componentei metalice a PPS, care nu se mai scoate de pe
model. Se obține astfel un schelet metalic intim adaptat la campul protetic, fara deformarea componentelor sale.
Pregatirea modelului in vederea duplicarii
Consta in:
folierea modelului
gravarea modelului
deretentivizarea dinților restanți sau a altor zone de interferența
Folierea modelului
Este operațiunea prin care se distanțeaza componente ale campului protetic de unele zone ale machetei.

Este necesara pentru echilibrarea presiunilor aplicate de proteza pe campul protetic.

Se realizeaza diferit pentru maxilar și pentru mandibula.

Consta in marcarea pe model a zonei de foliat, peste care se muleaza și se lipește una sau mai multe folii de staniu sau plumb.

Grosimea foliei variaza intre 0,2 – 1 mm.

La maxilar se foliaza: crestele alveolare, torusul maxilar, exostozele, zonele cu creasta balanta neoperabile, rafeul median, papila incisiva, rugile palatine și
parodonțiul marginal.
Se va folia parțial modelul doar pe trasee care se intersecteaza cu conectorul principal.

La mandibula se foliaza urmatoarele zone: crestele alveolare și torusul mandibular.

Sfecificul folierii la mandibula se refera la necesitatea distanțarii de campul protetic a intregului traseu al conectorului principal.

Gravarea modelului
Este procedeul de gratare a modelului la o adancime și lațime de 1mm, pe liniile de contur ale conectorului principal.

Prin gravare se obține o mai buna etanșeizare a conectorului principal maxilar.

Se practica doar la maxilar.

Sporește rezistența mecanica a placuțelor mucozale, pentru ca aici apare o ingroșare a aliajului din care se toarna componenta metalica a PPS.

Deretentivizarea dinților restanți sau a altor zone
Prin deretentivizare se faciliteaza glisarea la inserția și dezinserția protezei scheletate.

Este de 3 feluri: paralela, modelata și arbitrara.

Deretentivizarea paralela se obține cu ajutorul paralelografului.

Se adreseaza dinților stalpi și dinților restanți.

Se realizeaza pe fețele proximale ale dinților stalpi, dinspre edentație.

Se utilizeaza ceara calibrata sau folie de plumb.

Deretentivizarea modelata nu necesita paralelograf.

Se adreseaza zonelor subecuatoriale vestibulare și orale de pe dinții stalpi și conectorilor secundari.

Se utilizeaza ceara dura roz.

Deretentivizarea arbitrara se adreseaza zonelor retentive de pe model, situate in afara proiectului scheletului.

Favorizeaza duplicarea și realizarea modelului refractar, astfel incat sa nu se produca fracturi sau deformari de material și demularea sa fie facila.

Se realizeaza la nivelul parodonțiului marginal al dinților restanți de pe model, pe zonele retentive mucoosoase.

Izolarea modelului
Modelul este introdus intrun vas cu apa calda timp de 1520 minute, in scopul imbibarii porilor superficiali pentru ca materialul duplicator sa nu se lipeasca de
suprafata lui.
Duplicarea modelului
Timpii obtinerii modelului duplicat sunt:
modelul de lucru este introdus in conformator dupa ce a fost deretentivizat, gravat si izolat
se aplica capacul conformatorului
se toarna materialul duplicator pana se umple conformatorul
se indeparteaza modelul de lucru din conformator obtinanduse astfel un tipar
se prepara masa de ambalat care se introduce prin vibrare pentru a elimina bulele de aer
modelul este degajat din amprenta prin sectionarea acesteia, apoi soclul este prelucrat si se obtine astfel un model duplicat
Caracteristicile tehnice ale modelului duplicat
este realizat din masa de ambalat

morfologic este mult modificat fata de cel de lucru (datorita pregatirilor facute)

prezinta un tunel si palnia de turnare in centrul boltii palatine sau a planseului

este confectionat prin turnare in amprenta duplicatoare

foloseste pentru modelarea machetei si confectionarea tiparului

Modelul duplicat dupa ce a fost obtinut este umed si cu suprafata poroasa, ceea cel face impropriu pentru modelajul machetei.

Uscarea modelului
Scopuri:
sa se elimine apa din structura materialului
sa se obtina partial dilatarea termica
sa se creeze conditiile favorabile pentru desfasurarea urmatoarei faze (impregnarea)
Tehnic de lucru: modelul este introdus intrun cuptor special, cu reglare termostatica. Timpul de lucru este de 45 minute, interval in care temperatura creste lent de la
20°C pe scara de control pana la 200250°C.
Impregnarea modelului
Se realizeaza pentru a mari aderenta, proprietate favorabila pentru asezarea si fixarea profilelor utilizate la confectionarea machetei.
Tehnica de lucru: modelul este scos din cuptor prin prinderea cu ajutorul unui cleste special, asezat pe un suport metalic (instrument intalnit in laborator) si cufundat
de 23 ori intrun vas in care exista un amestec de ceara topita, parafina si colofoniu
MACHETA COMPONENTEI METALICE
Este realizata din elemente preformate sau modelate din ceara.

Elementele preformate sunt obtinute din ceara sau mase plastice.

Au forme diferite: placute, bare, benzi, brate de crosete, grile pentru sei, retentii pentru dintii prote

Avantajele elementelor preformate:

grabesc executia machetei
partile componente ale machetei sunt obtinute cu dimensiuni (grosimi) corespunzatoare (uniforme)
prezinta suprafata neteda
decupajul este bine finisat
 Ceara din care se modeleaza macheta prezinta urmatoarele proprietati fizicochimice:
 starea de plasticitate modelabila se obtine in jurul temperaturii de 3040°C
 nu are flexibilitate remanenta
 coeficient de contractie la racire aproape nul
 rezistenta la rupere
 se modelaza prin taiere si radiere
 arde fara sa lase reziduri
 aspect cromatic reprezentat de culori intense
 un grad de transparenta in strat subtire
 Tehnica de obținere a machetei: elementele preformate din ceara sunt aplicate pe model in limitele desenului, cu ajutorul unui adaptor de guma sau cu o
radiera obisnuita.
 Partile machetei sunt realizate in ordinea in care a fost efectuat proiectul.
 Se incepe cu seile, dupa care se modeleaza conectorul principal, ultimile sunt realizate elementele de mentinere, sprijin si stabilizare
 Elementele pentru crosete sunt aplicate pe traiectul desenului si adaptate.
 Pintenii ocluzali se obtin prin picurarea cerii in lacasul ocluzal si la locul de unire cu celelalte elemente ale crosetului. La fel sunt obtinute si gherutele
incizale.
 Trecerea de la grila retentiva a seii la conectorul principal se face printro treapta de circa 1,5 mm. La acest nivel, rasina acrilica ce constituie suprafata orala
a seii va fi intrun strat gros.
 Asamblarea si fixarea diverselor segmente componente ale machetei se realizeaza cu ceara fierbinte picurata cu spatula.
 Unghiurile rezultate, la locurile de intalnire a diferitelor segmente, sunt rotunjite, pentru a nu se crea locuri retentive.
 Macheta realizata din elemente preformate din mase acrilice termoplastice, este fixata la suprafata modelului cu un adeziv special. Elementele sunt unite intre
ele cu ceara fierbinte, depusa prin picurare.
 Macheta realizata din placa de ceara.
 Este folosita sub forma de folie care este usor transparenta.
 Folia este asezata si adaptata pe suprafata modelului.
 Cu spatula este decupata dupa conturul desenului care apare vizibil datorita transparentei cerii.
 Conectorii secundari, benzile dentare si crosetele sunt obtinute prin picurare.
Dezavantajele machetei obținute din placa de ceara:
consumul mare de timp
ceara picurata are grosime inegala
modelajul solicita manualitate si experienta
CONFECTIONAREA TIPARULUI
Tiparul este o piesa intermediara, format din mai multi pereti, ce delimiteaza o cavitate.

Peretii sunt constituiti din material refractar.

Cavitatea comunica cu exteriorul printrun canal (tunel).

Tiparul rezulta in urma ambalarii machetei

Alegerea conformatorului si solidarizarea modelului duplicat la capacului acestuia.

Realizarea machetei canalelor de patrundere a aliajului fluid.

Realizarea machetei canalelor de evacuare a gazelor.

Detensionarea suprafetei machetei.

Cuplarea cilindrului conformator la capac.

Prepararea pastei de masa de ambalat si turnarea ei.

Topirea si arderea machetei.

Canalele de turnare sunt realizate pentru a se crea posibilitatea aliajului sa curga in cavitatea tiparului.

Locul de implantare a machetei canalelor secundare sunt preferate zonele groase ale machetei, pentru a favoriza curgerea aliajului fluid in locurile mai subtiri.

Locurile de unire dintre machetele canalelor secundare cu macheta scheletului si cu tija palniei sunt realizate in unghiuri larg deschise (mai mari de 90°).

Machetele canalelor secundare sunt orientate in directia de curgere a aliajului, sa formeze o cale rectilinie si scurta. Sunt realizate aproximativ 36 machete pentru
aceste canale, cu repartizarea topografica bine gandita, astfel incat prin fiecare canal sa se distribuie in mod echilibrat aliajul.
Evacuarea totala a gazelor din cavitatea tiparului se obtine prin crearea celei de a doua comunicari intre acestea cu exteriorul. Sunt realizate canale pentru evacuarea
gazelor astfel: 23 fire de nylon, de par de cal sau de ceara sunt fixate cu o extremitate pe partea cea mai indepartata a machetei, iar cealalta extremitate pe palnia
conformatorului, aproape de partea cea mai evazata.
Aceste fire, dupa ardere, lasa un tunel ingust = canalele pentru evacuarea gazelor.

Detensionarea macheta se depune intrun aparat de detensionare care este format dintro baie de apa cu reglare termostatica, unde se mentine cateva minute la
temperatura de 2535°C.
Se recomanda ca in timpul modelarii macheta sa nu fie racita, iar lichidul cu care se prepara masa de ambalat sa posede aceeasi temperatura cu apa din baia de
detensionare.
Degresarea machetei pentru a favoriza aderenta pastei de masa de ambalat sa se obtina o piesa turnata cu suprafetele netede, foarte precise, asupra carora sa se
intervina cat mai putin in fazele ulterioare de prelucrare.
Operatia de degresare se efectueaza cu alcool sau cu solutie concentrata de detergenti casnici.

Industria producatoare de materiale dentare comercializeaza solutii in flacoane (Waxit) care insotesc masa de ambalat.

Preancalzire

Ambalajul dupa degajarea din conformator se introduce, cu palnia orientata in jos, intrun cuptor destinat sa efectueze preancalzirea.

Tehnic se desfasoara astfel: cuptorul este conectat la curentul electric dupa ce sa introdus ambalajul in interior. Temperatura se ridica progresiv timp de 6090
minute pana la 200°C.
Preancalzirea, ca operatie tehnica, este realizata cu o viteza de incalzire specifica, de regula, 120150°C/ora.

loading...
Copyright © 2017 Toate drepturile rezervate
Medicina
căutare personalizată
Search
Apoptoza (definitie, etape,
varietati)
LUCRARE DE LICENTA
MEDICINA DENTARA
IMPLANTOLOGIEGNATOLOGIE
ESTETICA DENTO SOMATO
FACIALA „REABILITAREA
OCLUZIEI IN IMPLANTOLOGIA
ORALA”
RECUPERARE
CARDIOVASCULARA
(CARDIOLOGIE) PROGRAMA
ANALITICA A CURSULUI SI A
LUCRARILOR PRACTICE
TRATAMENTUL BFT IN
PERIARTRITA
SCAPULOHUMERALA
METODELE DE EXAMINARE
RADIOIMAGISTICA A CORDULUI
SI VASELOR
MASAJUL AROMOTERAPEUTIC
Tipuri de celule implicate in
inflamatie
Tesuturile parodontale si bolile
parodontale
Traumatismele cailor urinare
Gimnastica din timpul sarcinii
loading...

Proteza Parțiala Scheletata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proteza Parțiala Scheletata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

27.05.

Tija verticala de fixare a accesoriilor – este angrenata pe extremitatea libera a brațului orizontal rigid și paralela cu brațul vertical. Are o mandrina culisabila

S-ar putea să vă placă și