Cântec de

lume

Toată
frunza-mi
zice lotru
c-am furat
un ram din
codru...
Câmpu-i
nins şi tot
mi-aş duce
dorurile-n
el, năuce,
dară
nopţile-
nstelate
i le ţine lui
pe toate.

Tot aş sta şi
tot mi-i
modru.

Înserarea-
mi zice
lotru,
seară
confundată-
n moină,
c-am furat
din ea o
doină
ce-am
cântat-o în
neştire...
Numai
mândra-mi
zice mire...
...dar la
capul
dragei
mele,
plop îş urcă
frunza-n
stele
vântul de-l
îngână-n
ramuri,
plopul alb
cu noaptea-
n ramuri.