Moara cu noroc-Ioan Slavici

( Nuvela realist-psihologica)

Considerat precursorul lui Liviu Rebreanu, Ioan Slavici este primul scriitor care
demonstreaza ca sufletul taranului si al targovetului nu este nici simplu, nici liniar, ci se
alcatuieste ca un spatiu al dilemelor si al zbuciumului dramatic. Astfel, Slavici realizeaza o
deschidere a prozei romanesti spre psihologic.
Opera epica in proza, cu un singur fir narativ si cu o actiune care se construieste in jurul
protagonistului,,,Moara cu noroc” este o nuvela. Caracterul realist-psihologic al acesteia reiese
din inspiratia dintr-o realitate reprezentativa pentru Ardealul de la sfarsitul sec.al XIX- lea, din
accentuarea conflictului interior, din prezenta unor teme si motive precum: dezumanizarea,
destinul, obsesia, si din folosirea analizei psihologice ca modalitate principala de construire a
personajului.
Titlul inchide in el o amara ironie. Moara cu noroc este numele hanului asezat la rascruce de
drumuri, un cronotop care intoarce destinul eroilor spre tragic.Astfel, ,,norocul” se dovedeste a fi
efemer si inselator, ispita scoasa in calea omului slab.
Tema banului se reflecta in aceasta nuvela prin dezumanizarea personajului principal, care
isi incalca principiile morale pentru castigul facil, dar necinstit. Tema familiei este si ea prezenta
si urmareste indepartarea membrilor familiei din cauza comportamentului schimbator al lui
Ghita. Tema destinului isi face simtita prezenta in finalul nuvelei, prin vorbele soacrei, moment
in care cititorul intelege ca fiecare personaj a platit pentru faptele sale.
Perspectiva narativa este obiectiva si apartine unui narator omniscient, ubicuu si
heterodiegetic, care ofera o viziune „dindarat”, naratiunea fiind realizata la persoana a III-a.
Actiunea are o desfasurare liniara si secventele narative sunt inlantuite cronologic, fapt ce
confera evenimentelor credibilitate.
Intamplarile se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale crestine:
Sf.Gheorghe, care simbolizeaza lupta cu raul si Saptamana Patimilor, cand Ghita, Lica si Ana
platesc pentru toate pacatele lor. Indicele spatial este plasat in vestul Ardealului, intre Arad si
Ineu.
Considerata de George Calinescu ,,o nuvela cu subiect de roman”, ,,Moara cu noroc” este o
opera de mare intindere,cu o constructie echilibrata, care include 17 capitole. Incipitul si finalul
confera simetrie compozitiei,Slavici folosind in ambele tehnica „punctului de vedere”: nuvela
incepe si se termina cu spusele batranei, mama Anei, care este purtatoarea de cuvant a autorului.
Incipitul fixeaza o constatare cu rol de anticipare si avertisment, privind evolutia
personajelor:,,Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca este vorba, nu bogatia, ci linistea
colibei tale te face fericit”. Fraza accentueaza viziunea despre lume a autorului, fiind o sinteza a
propriilor convingeri si principii morale: bogatia si fericirea sunt incompatibile in masura in care
nu exista ,,liniste”, adica pace sufleteasca.
In final,vorbele ei, ,,Asa le-a fost dat”, sustin tema destinului. Nu pare uimita de cele
intamplate, pentru ca este doar ,,plata” faptelor savarsite.
Conflictul operei este predominant interior. Ghita oscileaza intre fondul sau moral pozitiv si
patima pentru bani, pe care o justifica mai intai, prin dragostea pentru familie si prin dorinta de
a-i oferi Anei un trai mai bun. Conflictul exterior mentine tensiunea dramatica a textului.
( Ghita caractrerizare +relatia Ghita-Lica)

Fiind o nuvela, accentul cade pe individualizarea personajelor. Ele sunt complexe si

verosimile, in constructia lor reunindu-se realismul psihologic si clasicismul.
Protagonistul nuvelei este Ghita, personaj mobil si dilematic, care involueaza de la statutul
de cizmar nevoias, sot iubitor si protector, la cel de hangiu, lacom, sot ursuz, capabil sa-si ucida
sotia.
Inscriindu-se in tipologia omului care se lasa dominat de slabiciunea sa, el reprezinta
individul incapabil sa-si asume consecintele optiunii pentru un tip de existenta. Protagonistul
apare in trei ipostaze: prima este cea de om moral, care respecta codul etic al comunitatii si
manifesta iubire si responsabilitate fata de ai sai. Cea de-a doua ipostaza aduce in prim-plan
omul dilematic, care oscileaza intre dorinta de a ramane om cinstit si cea de a fi bogat. Ultima
ipostaza este cea a omului imoral, care-si accepta slabiciunile si le justifica prin „ce sa-mi fac,
daca asa m-a lasat Dumnezeu”(monolog interior).
Prin tema banului, este evidentiata relatia dintre Ghita si Lica Samadaul, personaj, care pe
tot parcursul nuvelei, ramane o intruchipare a maleficului. Daca la inceputul operei, cele doua
personaje sunt antagonice, pe parcursul derularii evenimentelor, ele devin complementare.
Portretul fizic al lui Ghita lipseste, accentul fiind pus pe trasaturile morale ale acestuia,
initial, el este caracterizat in mod direct de catre narator, ca un bun meserias, om harnic,
bland si cumsecade. Din momentul aparitiei lui Lica in viata lui, incepe procesul instrainarii
fata de familie si fata de el insusi. Gesturile, gandurile, faptele personajului (caracterizare
indirecta) tradeaza un puternic conflict interior.
Desi la prima intalnire pe care o are cu Lica, Ghita incearca sa fie autoritar si sa reziste
propunerilor necinstite, dar tentante ale acestuia, el este infrant ulterior de forta morala pe care
Samadaul o exercita asupra tuturor. Capitolul V surpride o scena semnificativa pentru relatia
dintre cei doi. Amandoi apeleaza la o serie de tehnici verbale, trecand de la negociere la disputa
si apoi la duel verbal, pentru ca fiecare isi propune sa obtina ceva de la celalalt. Ghita vrea sa fie
sigur ca va primi banii inapoi, iar Lica vrea sa se convinga de seriozitatea carciumarului. Scurtul
comentariu al naratorului:,,Ghita ar fi avut pofta sa sara la el si sa-l sfarsie in bucati”, releva
tensiunea interioara a carciumarului ,dar si capacitatea sa de disimulare. El cauta sa braveze si
sa-si mascheze frica.
Prin monologul interior sunt redate gandurile si framantarile personajului
(autocaracterizare). Acestea scot la iveala nesiguranta, teama si suspiciunea instalate definitv
in el. Ajunge sa regrete ca are nevasta si copii, refuza sa-i dea Anei amanunte despre afacerile cu
Lica si se indeparteaza incet,dar sigur de ea. Are momente, insa, cand isi face reprosuri, traieste
remuscari sincere si isi deplange prabusirea.
Lica devine o autoritate in existenta lui Ghita, pentru ca stie sa-i exploateze setea de bani si
intuieste slabiciunea hangiului pentru Ana.
Momentul in care Ghita jura stramb la proces, marcheaza declansarea ireversibila si rapida a
procesului de dezumanizare. Cutremuratoare este scena in care, dupa proces,Samadaul ii
vorbeste despre „dulceata pacatului” si relateaza cum a infaptuit primul omor pentru ca nu avea
bani sa cumpere niste porci. El ii destainuie lui Ghita ca un om poate fi stapanit, daca ii
descoperi slabiciunile, iar cel mai periculos defect este slabiciunea pentru o singura femeie.
Aluzia lui Lica este clara si carciumarul, simtindu-se umilit in orgoliul lui de barbat, se gandeste
sa-l duca pe Samadau la spanzuratoare.
Dezumanizare lui Ghita atinge punctul culminant cand o foloseste pe Ana drept momeala
pentru a-l demasca pe Lica, impingand-o in bratele acestuia. Dezgustata de comportamentul
sotului ei, Ana se lasa sedusa de acesta, din dorinta de razbunare:,,Tu esti om, Lica, iar Ghita nu
e decat o femeie imbracata in haine barbatesti”.
De la complicitate la crima nu mai e decat un pas si Ghita devine el insusi ucigas,
injunghiind-o pe Ana. La randul lui, este impuscat de Raut, din ordinul lui Lica.
In opinia mea, personajele nuvelei sunt expresia viziunii autorului despre o lume dominata
de setea de avutire, care treptat isi pierde valorile morale.
In primul rand, consider ca atitudinea moralizatoare a lui Slavici este evidentiata de vorbele
batranei, soacra lui Ghita, expresie a intelepciunii populare si a experientei de viata.
In al doilea rand, moartea celor doua personaje este justificata, pentru ca fiecare dintre ele a
incalcat normele morale, iar pedeapsa primita este direct proportionala cu faptele lor. Ghita s-a
facut vinovat de lacomie, sacrificandu-si familia si linistea sufleteasca, iar Lica este vinovat ca a
distrus viata tuturor celor cu care a intrat in contact.
In concluzie, aceasta nuvela se constituie intr-o adevarata lectie moralizatoare de viata,
avertizand asupra efectelor distrugatoare ale goanei dupa bani.