DIOXIDUL DE SULF

MORTICI ALEXANDRA-CLARA

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ȘI ȘTIINȚA MATERIALELOR

INGINERIA SI PROTECTIA MEDIULUI IN INDUSTRIA CHIMICA SI PETROCHIMICA

ANUL IV
Poluarea înseamnă orice introducere de către om în mediu, direct sau indirect a unor substanțe
ori energii cu efecte vătămătoare de natură să pună în pericol sănătatea omului, să prejudicieze
resursele biologice, ecosistemele și proprietatea materială, să diminueze binefacerile sau să
împiedice alte utilizări legitime ale mediului. Substanțele care provoacă poluarea atmosferei se
pot afla sub forma pulverulentă ( suspensii ) și sub formă gazoasă.

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită
ochii și căile respiratorii. Oxizii de sulf ( dioxidul și trioxidul de sulf ) provin din surse naturale
și antropice.

Sursele naturale sunt reprezentate de erupţiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentaţia

bacteriană din zonele mlăştinoase, oxidarea gazului cu conţinut de sulf rezultat din
descompunerea biomasei. Sursele antropice pot fi sistemele de încălzire a populaţiei în care se
folosesc combustibili conţinând sulf, centralele termoelectrice, diferite procese industriale
(industria materialelor de construcții, siderurgie, rafinărie, producerea acidului sulfuric), industria
celulozei și a hârtiei şi în măsură mai mică, utilizarea motoarelor diesel. Dioxidul de sulf
reprezintă până la 95% din totalul compuşilor de sulf, eliberaţi în aer din sursele antropogene.
Până la 70% din emisiile de SO2 sunt produse la arderea cărbunilor si motorinei aproximativ
15%.

Repartiția emisiilor de SO2 (%) pe principalele ramuri industriale

În cazul poluanților gazoși dispersia în atmosferă depinde foarte mult de condițiile
meteorologice. În general gazele se răspândesc pe o arie foarte mare, iar la acest tip de poluare
intervine difuziunea și recțiile chimice ce au loc în atmosferă. De exemplu oxidarea SO2 la SO3
poate avea loc în fază gazoasă fotochimic sau nefotochimic, în fază lichidă catalitic în aerosoli și
nori și în fază solidă/gaz catalitic pe particule solide.

În zonele puternic industrializate, în cazul inversiilor termice apare Smogul fotochimic, de

exemplu prin reacțiile:

În cazul inversiei termice, particulele de pulberi constituie nuclee de condensare pentru apă și
apoi pentru formarea aerosolilor de acid sulfuric. Autoreglarea în cazul acestui tip de poluare
constă în curățarea atmosferei de componentele străine, prin procese fizice și chimice.

Într-o atmosferă suprasaturată cu vapori de apă, rezultată în urma răcirii în straturile superioare,
particulele foarte mici funcționează ca nuclee de condensare. Se formează picături care apoi cad
sub formă de ploiae sau zapadă. Pe parcurs, acestea pot absorbi SO3 sau alte gaze. La sol
poluanții pot fi fixați prin adsorbție sau reacții chimice, iar în apele de suprafață prin absorbție.

Transportul și transformarea SO2 din atmosferă

EFECTE

Efectele poluanților gazoși sunt dintre cele mai diverse, afectând plantele, animalele și
construcțiile. Expunerea la o concentație mare de dioxid de sulf pe o perioadă scurtă de timp,
poate provoca dificultăți respiratorii severe. Sunt afectate în special persoanele cu astm, copiii,
varstnicii și persoanele cu boli cornice ale căilor respiratorii.

Expunerea la o concentrație redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infecții
ale tractului respirator. De exemplu SO2 poate determina acutizarea unor afecțiuni, în special ale
căilor respiratorii superioare, vătămarea frunzelor, scăderea ritmului de creștere a plantelor,
coroziunea construcțiilor metalice, dizolvarea unor componente ale materialelor de construcții.

Dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii şi
ţesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber. La om şi animale, în concentraţii reduse
produce iritarea aparatului respirator, iar în concentraţii mai mari provoacă spasm bronşic. De
asemenea, dioxidul de sulf produce tulburări ale metabolismului glucidelor şi a proceselor
enzimatice. SO2 poate fi transportat la distanţe mari prin fixarea pe particulele de praf, efectul
toxic al acestuia fiind accentuat de prezenţa pulberilor. Creşterea concentraţiei de dioxid de sulf
accelerează coroziunea metalelor, din cauza formării acizilor. Oxizii de sulf pot altera: piatra,
zidăria, vopselurile, fibrele, hârtia, pielea şi componentele electrice. În atmosferă, în reacţie cu
vaporii de apă formează acid sulfuric sau sulfuros, care conferă caracterul acid al ploilor.

În context trebuie amintită afectarea pădurilor pe suprafețe întinse, datorită răspândirii pe arii
largi a poluanților gazosi. Sunt considerate responsabile de aceasta în primul rând emisiile de
SO2 si NOx care se pot răspândi la o distanță mare de punctul de emisie și care sunt readuse pe
sol sub formă de ploi acide, afectând direct ( frunzele și scoarța ) și indirect prin punerea în
libertate a unor cationi toxici ca urmare a scăderii pH-ului din sol. Nu sunt excluse efectele
sinergice ale poluîrii și o slăbire generală a rezistenței organismului față de atacul agenților
patogeni.

În general aprecierea sigură și exactă a efectelor poluante și analiza lor științifică sunt dificile
datorită complexității problemei. Se pot face aprecieri având întotdeauna suficiente argumente
pro și contra, dupa cum rezultă din exemplele discutate.
Calitatea aerului este determinată de emisiile în aer provenite de la sursele staţionare şi sursele
mobile (traficul rutier), cu preponderenţă în marile oraşe, precum şi de transportul pe distanţe
lungi a poluanţilor atmosferici. În România, domeniul „Calitatea aerului” este reglementat
prin Legea nr.104/15.06.2011 privind calitatea aerului înconjurător publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.452 din 28 iunie 2011.

Prin această lege au fost transpuse în legislaţia naţională prevederile Directivei 2008/50/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător şi
un aer mai curat pentru Europa publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L
152 din 11 iunie 2008 şi ale Directivei 2004/107/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 15 decembrie 2004 privind arsenul, cadmiul, mercurul, nichelul, hidrocarburile aromatice
policiclice în aerul înconjurător publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
nr. L 23 din 25 ianuarie 2005.

Conform legii nr. 104 din 15 iunie 2011 privind “Calitatea aerului” și concentrațiile maxime
admise prezentate în legislația națională, dioxidul de sulf trebuie să prezinte următoarele valori:

500 µg/m3- măsurat timp de 3 ore consecutive, în

puncte reprezentative pentru calitatea aerului
Prag de alertă pentru o suprafață de cel putin 100 km2 sau
pentru o întreagă zonă sau aglomerare, oricare
dintre acestea este mai mică.

350 µg/m3 – valoarea limită orară pentru

protecția sănătății umane.
Valori limită
125 µg/m3 – valoarea limită zilnică pentru
protecția sănătății umane.
20 µg/m3 – nivel critic pentru protecția
Nivel critic vegetației, an calendaristic și iarna ( 1 octombrie-
31 martie)

Obiective privind protecția atmosferei ale strategiei de mediu

 • Menținerea calității aerului înconjurător în zonele care nu se încadrează în limitele
prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;

• Îmbunătățirea aerului înconjurător care nu se încadrează în limitele prevăzute de normele

în vigoare pentru indicatorii de calitate;

• Adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la eliminare a efectelor negative

asupra mediului, în context transfrontier;

• Îndeplinierea obligațiilor asumate prin acorduri și tratate internaționale la care România

este parte și participarea la cooperarea intenaționala în domeniu;

Diminuarea impactului producerii energiei electrice şi termice în centrale se poate realiza fie prin
creşterea randamentului instalaţiilor, fie prin utilizarea unor combustibili mai “curaţi”. Trecerea
la funcţionarea cu un combustibil mai puţin poluant (inclusiv prin aditivarea combustibililor
lichizi fosili cu uleiuri vegetale) conduce la reducerea emisiilor poluante. Utilizarea
combustibililor cu conţinut scăzut de sulf este o opţiune de luat în considerare în cazul în care
calculele tehnico-economice arată că această soluţie este avantajoasă. Prin folosirea unor aditivi
la arderea combustibilului se poate realiza prin intensificarea arderii; reducerea emisiilor unor
poluanţi; reducerea coroziunilor şi/sau depunerilor pe traseul gazelor de ardere. În ultimele două
decenii au fost dezvoltate mai multe procedee de desulfurare, dintre care cele mai importante
sunt:

 procedeul umed, în care se introduce ca agent activ o soluţie de hidroxid de calciu şi

carbonat de sodiu, obţinând gipsul care se poate valorifica în construcţii.
 procedeul semiuscat, în care se introduce ca agent activ o soluţie concentrată de amoniac
sau hidroxid de calciu, în filtru având loc evaporarea completă a apei. Produsele sulfatice
sunt recuperate în stare uscată, permiţând reintroducerea lor în circuitul economic.
 procedeul catalitic, cu producere de sulf, aplicat la o temperatură ridicată a gazelor de
ardere.

EPURAREA GAZELOR DE COȘ

Eliminarea SO2 din gazele de coș de la termocentralele pe bază de cărbune sau păcura se
realizează prin chemosorbție în lapte de var.

Suspensia de sulfit de calciu ce se obține în urma reactiei nu este valorificabilă. Preocuparile în

acest sens au condus spre procedee speciale de oxidare pentru obținerea gipsului. Oxidarea
directă prin insuflare de aer nefiind posibilă, s-a apelat la oxidarea în mediu ușor acid, situație în
care sulfitul de calciu se oxidează mult mai ușor. Acest procedeu este foarte des utilizat în
Europa, S.U.A și Japonia.

Schema procedeului pe bază de utilizat pentru desulfurarea gazelor de coș

Adaosul calculat de si mărește gradul de absorbție, iar la valori mici ale pH-

ului pericolul formării de cruste scade semnificativ.

Procedeul indirect a fost dezvoltat pentru a înlătura dificultățile cauzate de depunerile din
aparatura de absorbție. În principiu se recurge la separarea etapei de absorbție față de cea de
precipitare. Etapa de absorbție utilizează o soluție de sulfit de sodiu, iar precipitarea are loc cu
lapte de var.

În reacțiile secundare se obține sulfat de calciu și hidroxid de sodiu. Sărurile de calciu se

oxideaza la sulfat. Avantajul procedeului indirect constă în dispariția pericolului formării unor

cruste, însa formarea nedorită a impune purjarea parțială a soluției de absorbție.

Procedeul uscat nu este proriu-zis un procedeu de absorbție, dar cu toate acestea el se va trata ca
fiind unul, deoarece constituie singura alternativă aplicabilă practic pentru desulfurarea gazelor
de coș, fără să prezinte dezavantaje majore cum ar fi volume mari ale utilajelor, suflante
voluminoase necesare pentru a vehicula volume mari de gaze la presiuni în jurul celei
atmosferice. În principal, procedeul se bazează pe două reacții:

Calcarul măcinat se adaugă dozat prafului de cărbune și ajunge astfel în focarul cazanului. După
ardere, reziduul solid se separă împreună cu cenușa și fumul. Datorită conținutului de calciu,
cenușa separată poate fi utilizată la obținerea cimentului. Efectul desulfurării depinde de adaosul
de calcar, pentru un conținut de sulf al cărbunelui.
 Dependența desulfurării de raportul Ca/S

Pe lângă avantajele deja prezentate, procedeul permite o reducere a formării de NOx, deoarece
reacția exotermă are un efect de uniformizare a temperaturii în focar ( aplatizarea vârfurilor de
temperatură ).

BIBLIOGRAFIE

http://www.anpm.ro/documents/25675/2282349/CAPITOLUL+2-Calitatea+aerului-
PRAHOVA+2013.pdf/f3f35e8c-d7e8-403d-a0d1-bedfd3739dad

http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/POLUAREA-CU-OXIZI-DE-
SULF964.php
Tema

Sa se proiecteze o instalatie de purificare a gazelor de ardere provenite de la o central termica pe

baza de carbine. In central se arde o cantitate de carbine de 27,5 t/h carbine care contine 2,35%S
si 3,3% cenusa . Excesul de aer pentru ardere este de 33%.

Instalatia se bazeaza pe absorbtia SO2 intr-o solutie de hidroxid de calciu iar randamentul de
absorbtie este de 95%.

Se calculează debitul de alimentare cu cărbune

Bilanț de masă

Considerăm că până la 100% avem carbon

Se calculează debitul de sulf

Se calculează debitul de cenușă

Se calculează debitul de carbon

Bilant nr.2
Se calculează debitul de aer de combustie. Se consideră că aerul are urmatoarea
compozitie în % de masă
N2=79.1 %
O2=20%
Ar=0.9%

Se calculează masa moleculară medie a aerului

Se transformă procentele molare în procente masice

χ
Pentru arderea cărbunelui trebuie să se calculeze necesarul de oxigen care se consumă în
urmatoarele reacții

(a)

(b)

12 kg C……….32 kg O2……….44 kg CO2

……….x kg O2……….y kg CO2

32 kg Sulf……….32 kg O2……….64 kg SO2

……………..xx kg O2……….yx kg SO2

Se calculează cantitatea totală de oxigen

 Se știe că avem un exces de aer de 33.6 %

Se calculează debitul total de aer

100 kg aer ………. 76.615 kg N2……….22.14 kg O2……….1.245 kg Ar

………..……. ………………. ……….…….

Bilanț în punctul 1
Bilanț în punctul 2

Bilanț în punctul 3

Se determină debitul de SO2,CO2 care rezultă în urma combustiei

Se consideră eficiența îndepărtării cenușii din gazul rezultat din combustie de 90%

În gaze vom mai avea

Bilanț în punctul 21

Bilanț în punctul 4

Debitul de gaze desprăfuite. Eficiența desprăfuirii este de 90 %

Bilanț în punctul 5 ( se îndepărtează cenușa)

Bilanț în punctul 6

Gazele desprăfuite intră în procesul de absorbție și se consideră că 10% din

reacționează cu CO2 si 90% din reacționează cu SO2.

74 kg …………64 kg SO2……….16 kg O2…..18 kg H2O……172 kg

a…………………… ……….b…………..c………………d
Reacția decurge cu un randament de 95%.

74 kg ……..44 kg CO2……..100 kg CaCO3……18 kg H2O

………….u………………….v…………………….w
Toate debitele se raportează la masa molară

La ieșirea din absorber se consideră că temperatura gazelor este 35 , iar faza lichidă are aceeași

temperatură și presiune atmosferică. La această temperatură, presiunea vaporilor de apă este de

0.0573 atm.

În punctul 6 există 5.73% molare de apă, iar gazele uscate reprezintă 94.27%.

1 kmol gaze……0.0573 kmoli apa….0.9427 kmoli gaze uscate

…………..
Bilanț în punctul 17

Se calculează debitul de var hidratat. Se consideră că varul hidratat are umiditatea de 5%,

conținutul de impurități insolubile de 5%, iar de 90%.

100 kg …………90 kg pur

x…………………………….

Din debitul total de var se calculează apa și impuritățile.

Bilanț în punctul 7

O parte din produsul de reacție de la absorbție este recirculat și o parte merge spre etapele de
decantare și filtrare. Se consideră că suspensia conține 2% solide și 98% apă.

74 kg …….64 kg ……..18 kg ……..16 kg …….172 kg

a kg ………. ………..c kg ………b kg ….….d kg

74 kg ……..….44 kg ………….100 kg …………...18 kg

…………..u kg …….…….w kg ………………z kg

Rata de ieșire este de 5:1.

Bilanț în punctul 8
Bilanț în punctul 11

20% merge spre decantare.

Bilanț în punctul 12

Se calculează nămolul de decantare. Acest nămol are umiditatea de 85%.

Bilanț în punctul 13
Se calculează nămolul de filtrare.

Umiditatea nămolului este de 40%.

Bilanț în punctul 14

Se calculează limpedele de la decantare.

Bilanț în punctul 15

Bilanț în punctul 16

Se calculează apa de adaos.

µ

172 kg ……..36 kg

Bilanț în punctul 19

Se calculează laptele de var 20%.

Bilanț în punctul 18

Bilanț în punctul 20

Bilanț în punctul 9
Bilanț în punctul 10

Dimensionarea absorberului

1. Calculul ariei în secțiunea coloanei

2. Considerăm absorberul cu umplutură și se calculează valoarea de umplutură
3. Considerăm că pentru calculul aerului minim, în coloană se utilizează inele Rashing cu
urmatoarele caracteristici:

(suprafața specifică a unui inel)

(fracția de goluri)

Se calculează viteza de înecare

Unde:

vi= viteza

g=accelerația gravitațională=9.81 m/s2

a
g=suprafața specifică umpluturii
 ρv=densitatea fazei gazoase considerată ca fiind amestecul din bilanțul de la punctul 6

ρl=densitatea fazei lichide și este 103 kg/m3

ηl=viscozitatea fazei lichide și este 103 kg/m×s

A=coeficientul ales în funcție de umplutură și este 0.22

Lx=debitul masic pentru faza lichidă ( )

Gx=debitul masic pentru faza gazoasă (

CO2,SO2,Ar,O2,H2O,N2
 °C

°C

°C

Debit volumetric de gaze

Calculul val de umplutură

Se calculează coeficientul de difuzie a SO2

T=temperatura (k)=358K
P=1 atm

VA,VB=valori molare la punctul normal de fierbere

VSO2=44.8 cm3/mol=VB

VAr=29.8 cm3/mol

VN2=31.2 cm3/mol

VCO2=34.4 cm3/mol

VH2O=18.9 cm3/mol

VO2=25.6 cm3/mol

dg= diametrul real al granulelor=0.05 m

C=0.69
N=debitul absorbit de SO2

S=suprafața de transfer

Dc= fracția masică a procesului de transfer de masă

Kv=coeficient de transfer de masă

Unde y1,y2= concentrațiile la bază și la vârful coloanei

y1*,y2*=concentrațiile la echilibru

y1*>y2*=0

i=CO2,Ar,N2,O2,SO2

Pentru n=2 Dc=1.5×10-5

Dym=0.000465
Calculăm valoarea umpluturii