SIMBOLISMUL ROMANESC – LIDIA BOTE

 Pentru E Lovinescu simbolismul se reduce la o sensibilitate muzicala: ,,Adancirea lirismului in

subconstient, prin exprimarea mai mult pe cale de sugestie a fondului muzical al sufletului
omenesc”.
 Se specifica ca punctul fundamental al simbolismului rezida in tendinta catre metafizic, catre o
poezie a cunoasterii.In acest sens, simbolul devine instrumentul de sugerare a absolutului.
 La Bacovia nu e vorba de tema mortii ci de tema evadarii dintr un spatiu obstructiv, sufocant,
care pune o innebunitoare presiune asupra constiintei umane.Este o forta obscura, inexorabila,
cum o identifica Lidia Bote.
 Precum in proza lui Bacovia intitulata Cubul negru, cand se mentioneaza la final, sub forma unei
optici vaticinante, ,,că mâine vor pleca pentru totdeauna, şi că veacul nostru s-a sfârşit.”
 Gherea spune ca dusmanul simbolistilor este unul vag, necunoscut, anonim.
 ,,Figurile noastre erau palide si tacute, iar peste noi plutea dezgustul unui veac”.-Bacovia cubul
negru
 Traian Demetrescu: ,,Realitatea...monstru hidos, hranit cu iluziile si visurile noastre.Cine e
fericitul care nu o vede, care o suprima din fata simturilor sale, care o inlocuieste cu idealul
sau?”
 Unii poeti isi gasesc refugiul in arta precum Stefan Petica.
 Poetii blestemati se vor considera si poeti absoluti.In acest fel este cultivata in chip masiv tema
ascensiunii spre ideal.
 Unii critici considera ca simbolismul este un romantism decadent.
 Deconstruirea societatii contemporane este o tema recurenta la Bacovia.El asista neputincios la
acest spectacola al dezagregarii societatii si a lumii. (,,Dar foamea grozava nu i gluma, nu i
vis,/Plumb, si furtuna, pustiu./Finis.../Istoria contemporana...”)
 Antagonismul fata de societatea capitalista si fata de burghezi este aferenta simbolismului.
 Simbolismul inglobeaza in ideologia sa lumea ca reprezentare a vointei,sau, altfel spus, lumea
este aservita propriei perceptii subiective.De aici rezulta ca un obiect va fi ilustrat in functie de
modul in care este vazut ci nu de ceea ce este el cu adevarat.Astfel obiectul este suprimat, in
sensul ca semantica acestuia este pusa la dispozitia privitorului.El poate sa i acorde un anumit
sens acelui simbol, sau, mai bine zis, poate sa l metamorfozeze intr un simbol si sa l inradacineze
in sugestie.Simbolismul nu se opreste la realitatea prima,la aparente, el incearca sa treaca
dincolo de ele.Deci el dezvolta apetenta pentru idei ci nu pur si simplu pentru obiecte
intamplatoare, lipsite de un sens adanc.Simbolismul inseamna idealism si subiectivism, ambele
topite intr o singura formula.Prezent cu predilectie in acest curent este ceea ce se numeste
idealism subiectiv.
 Simbolismul se diferentiaza de romantici tocmai prin faptul ca resping tehnica mimesisului, a
imitatiei naturii.Romantismul cultiva un cadru natural pariticipativ, care ii acompaniaza pe cei
doi indragostiti.El ajuta la creearea unei atmosfere de fundal.La simbolisti niciodata natura nu va
fi supusa imitatiei banale ci metamorfozei. Natura e interpretata ci nu imitata.
 Dat fiind faptul ca omul nu are acces la realitatea obiectia intrucat in fiecare secunda din viata lui
nu face decat sa interpreteze, adica sa fie subiectiv, va fi intrebuintata foarte des tema
misterului.El este sinonim prin excelenta cu incognoscibilul, cu realitatea inaccesibila.Asadar
simbolistii fructifica misterul la maxim. Asa se explica de ce simbolismul nu recurge la logica si
rationalism.Misterul este exprimat in termenii ilogicului, asa incat capacitatea de a cunoaste in
mod exhaustiv este suprimata.
 Tocmai de aceea protagonistul va fi Necunoscutul, adica acea forta apasatoare si sufocanta care
genereaza panica, teroarea.
 Magia survine in momentul in care realitatea, neputand fi cunoscuta direct, este necesar un
intrument, o forta prin care sa se inlesneasca cunoasterea.
 Absolutul, fiind inaccesibil, se ajunge la el doar prin magie si prin initiere.Termeni precum
misticism, ezoteric, ocult, nu lipsesc din simbolism.
 Privitorul, eul narcisist, nu doar ca altereaza, transfigureaza realitatea, dar o si modeleaza, adica
o creeaza.Iata poetul situat in postura demiurgului.Un exemplu bun in acest sens il constituie
textul lui Rimbaud, Alchimia verbului.
 De asemenea postura demiurgului este comparata cu exercitarea vointei de putere a
supraomului lui Nietzsche.
