Sunteți pe pagina 1din 361
Capitolul 12 1.În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii
Capitolul 12
1.În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar
ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.
10.Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a
vindeca sâmbăta?
17.Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia 42, 1-4
Matei cap. 12 Trestie nu va strivită frânge Feştilă nu va fumegând stinge ă -Va
Matei cap. 12
Trestie
nu va
strivită
frânge
Feştilă
nu va
fumegând
stinge
ă
-Va manifesta
bunatate faţă
de cei ce sunt
epuizaţi de lumea
aceasta
-Va vindeca pe cei
bolnavi
-Va mângâia pe cei
necajiţi
-Va încuraja pe cei
temători
-Va ierta pe cei ce se
pocăiesc de păcatele
lor
24. Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor.
24. Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta
nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul,
căpetenia demonilor.
- Acuzaţia e absurdă → Mt 12, 25-26 (“orice cetate sau casă care se
dezbină în sine nu va dăinui”);
- Acuzatorii sunt inconsecvenţi → Mt 12,27 (dacă Eu scot pe demoni cu
Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot?);
- Acuzaţia ascunde realitatea → Mt 12,28 (dacă Eu cu Duhul lui
Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui
Dumnezeu);
- Acuzaţia este de neiertat → Mt 12, 31-32 (Orice păcat şi orice hulă se va
ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta).
Păcatul împotriva Duhului Sfânt  Are loc atunci când cineva este indiferent faţă de Dumnezeu
Păcatul împotriva
Duhului Sfânt
 Are loc atunci când cineva este indiferent faţă de
Dumnezeu
 Are loc atunci când cineva este necredincios,
împietrit la suflet
 Se manifestă prin lipsa pocăinţei sau indiferentism
 Orice păcat se iartă doar când există căinţă sinceră
şi credinţă în Dumnezeu
 Argumente scripturistice: Ps 94,8; Ef 4,30; Fapte
7,51; I In 5,16
36.Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală
36.Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe
care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua
judecăţii. 37.Căci din cuvintele tale vei fi găsit
drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.
 Omul este răspunzător de
ceea ce face în viaţa aceasta
 Cuvintele se pot manifesta
-prin minciuni, hulă, răutate
-prin adev ă r, sl ă vire, bun ă tate
 Argument pt. necesitatea
faptelor bune înaintea
judecăţii divine
Mt 12, 39: Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va
Mt 12, 39: Neam viclean şi desfrânat
cere semn, dar semn nu i se va da, decât
semnul lui Iona proorocul.
 Viclean şi desfrânat = corupt şi infidel
 Iona → 3 zile în burta peştelui
 Iisus → 3 zile în “inima pământului”
 3 zile ≠ 72 ore, ci din seara de ieri, azi
toată ziua şi mâine dimineaţă, după ora 24
a zilei precedente
 Aici avem o profeţie prin tipul profetului
Iona, cu referire la patima Domnului
Mt 12, 42 42.Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta
Mt 12, 42 42.Regina de la miazăzi se va scula la judecată
cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit de la
marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui
Solomon, şi iată aici este mai mult decât Solomon.
Cărturarii, fariseii şi
simpatizanţii lor:
împărăteasa de la Miazăzi:
a. Pentru ei adevărul este
la îndemână (Matei
Ea a înfruntat greutăţile unei călătorii
lungi printr-un ţinut greu de parcurs. Ea
26,55).
a venit probabil din ceea ce este
Yemenul de astăzi, în partea de sud-vest
a Peninsulei Arabe, pe malul asiatic al
Mării Roşii, opus Etiopiei (Africa). Ea a
străbătut probabil cel puţin 2000 de km.
b. Ei au acces la Unul mult
mai înţelept şi mai mare
decât Solomon.
Ea a venit să vadă înţelepciunea lui
Solomon în legătură cu „numele
Domnului", chiar dacă adevărul
despre Dumnezeu se reflecta într-un mod
slab în Solomon.
c. Ei nu dau nimic, ci
conspiră ca să ia până şi
viaţa lui Iisus.
Ea i-a
dat
lui
Solomon
din
comorile ei daruri de o valoare imensă (l
Regi 10,10).
d. Ei au avut parte de o
mulţime de avantaje
religioase.
Ea auzise doar zvonuri.
e. Ei au fost invitaţi, chiar
îndemnaţi să-L accepte
pe Iisus şi adevărul Lui
(Matei 11,28-30; cf.
Nu ni se spune că ea ar fi primit vreo
invitaţie.
22,1-5).
Mama şi fraţii Lui Mt 12, 46-50 // Mc 3, 31-35// Lc 8, 19-21 
Mama şi fraţii Lui
Mt 12, 46-50 // Mc 3, 31-35// Lc 8, 19-21
 Iacob cel Mic (Gal 1,19; 1 Cor 15,7)
 Iose (Mc 15,40.47)
 Simon, episcop de Ierusalim cf. Minei 27
aprilie
 Iuda (autorul epistolei soborniceşti)
 I.G. Savin, ST 5-6/1961; I. Mircea, Dicţionar
al NT, 1995; V. Dr ă gulin, ST 5-6/1985; P.
Deheleanu, MMS 4-6/1964 ≠ E. Conţac,
Pleroma 4/2007.
Mt 13 – Pildele împărăţiei  Pilde specifice lui Matei  Pilda neghinei (13,24-30, 36-43)
Mt 13 – Pildele împărăţiei
 Pilde specifice lui Matei
 Pilda neghinei (13,24-30, 36-43)
 Pilda comorii ascunse (13,44)
 Pilda Mărgăritarul de mare preţ (13,45, 46)
 Pilda năvodului (13,47-50)
 Pilda slugii nemilostive (18,23-35)
 Pilda lucrătorilor viei (20,1-16)
 Pilda celor doi fii (21,28-32)
 Pilda nunţii fiului de împărat (22,1-14)
 Pilda celor zece fecioare (25,1-13)
 Pilda talanţilor (25,14,30)
Pilde la Ev. Marcu – Pilde specifice lui Marcu  Pilda cu sămânţa care rodeste
Pilde la Ev. Marcu
– Pilde specifice lui Marcu
 Pilda cu sămânţa care rodeste de la
sine (4,26-29)
Pilde specifice Ev. Luca  Pilda celor doi datornici (7,40-50)  Pilda samarineanului milostiv (10,29-37)
Pilde specifice Ev. Luca
 Pilda celor doi datornici (7,40-50)
 Pilda samarineanului milostiv (10,29-37)
 Pilda prietenului deranjat la miezul nopţii (11,5-13)
 Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina (12,13-21)
 Pilda slujitorilor care veghează (12,35-48)
 Pilda smochinului neroditor (13,1-9)
 Smerenia la ospeţe (14,7-11)
 Pilda celor poftiţi la cină (14,15-24)
 Pilda constructorului nechibzuit (14,28-30)
 Pilda împăratului nechibzuit (14,31-33)
 Pilda drahmei pierdute (15,8-10).
 Pilda fiului risipitor (15,11-32).
 Pilda iconomului necredincios (16,1-13)
 Pilda bogatului nemilostiv şi săracului Lazăr (16,19-31)
 Pilda slujitorilor netrebnici (17,7-10)
 Pilda judecătorului nedrept (sau Pilda văduvei stăruitoare, 18,1-8)
 Pilda Fariseului şi vameşului (18,9-14)
 Pilda minelor (19,11-27)
Pilde comune Evangheliilor sinoptice Pilde specifice lui Matei şi Luca  Casa zidită pe stâncă
Pilde comune
Evangheliilor sinoptice
Pilde specifice lui Matei şi Luca
 Casa zidită pe stâncă (Matei 7,24-27; Luca 6,47-49)
 Copiii care stau în pieţe (Matei 11,16-19; Luca 7,31-35)
 Întoarcerea duhului necurat (Matei 12,43-45; Luca 11,24-26)
 Pilda aluatului (Matei 13,33; Luca 13,20)
 Pilda cu oaia rătăcită (Matei 18,12-14; Luca 15,1-7)
 Pilda Robului credincios şi a celui necredincios (Matei 24,45-51;
Luca 12,42-46)
Pilde pe care cei trei le au în comun
 Pilda semănătorului (Marcu 4,3-9,14,20; Matei 13,3-9.18-23; Luca
8,4-15)
 Pilda seminţei de muştar (Marcu 4,30-32; Matei 13,31, 32; Luca
13,18,19)
 Pilda lucrătorilor viei, (Marcu 12,1-9; Matei 21,33-41; Luca 20,9-
16).
Mt 14-15 înmulţirea pâinilor Mt 14, 15- 21 Mt 15, 32-38 v. 15 Iar când
Mt 14-15 înmulţirea pâinilor
Mt 14, 15- 21
Mt 15, 32-38
v.
15
Iar când s-a făcut seară,
ucenicii au venit la El şi I-au
zis: locul este pustiu şi vremea
iată a trecut; deci, dă drumul
mulţimilor ca să se ducă în
sate, să-şi cumpere mâncare.
v.
32
Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii
Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime,
că iată sunt trei zile de când aşteaptă
lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi
să-i
slobozesc flămânzi nu voiesc, ca
să nu se istovească pe drum.
v.
16
Iisus însă le-a răspuns: N-au
trebuinţă să se ducă; daţi-le voi
să mănânce.
v.
33
Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem
noi,
în pustie, atâtea pâini, cât să
săturăm atâta mulţime?
v.17
Iar ei I-au zis: Nu avem aici
decât cinci pâini şi doi peşti.
v.
34
Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi?
Ei au răspuns: Şapte şi puţini
peştişori.
v.
18
Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
v.
35 –
Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe
v.
19
Şi poruncind să se aşeze
mulţimile pe iarbă şi luând cele
cinci pâini şi cei doi peşti şi
privind la cer, a binecuvântat
şi, frângând, a dat ucenicilor
pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
v.
36
pământ, 36. A luat cele şapte pâini şi
peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat
ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor.
v.
20
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat
şi au strâns rămăşiţele de
fărâmituri, douăsprezece coşuri
pline.
v.
37
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au
luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de
fărâmituri.
v.
21
Iar cei ce mâncaseră erau ca la
cinci mii de bărbaţi, afară de
femei şi de copii.
v.
38
Iar cei ce au mâncat erau ca la patru
mii
de bărbaţi, afară de copii şi de
femei.
Datinile bătrânilor  Mt 15,2: Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală
Datinile bătrânilor
 Mt 15,2: Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci
nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine.
 Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine
va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se
sfârşească.
 Mt 15,5-6: Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau
mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui
Dumnezeu, 6.Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa;
şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.
 Mt 15, 8: "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima
lor este departe de Mine. 9.Şi zadarnic Mă cinstesc ei,
învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor". (cf. Is
29,13)
Mărturisiri despre Dumnezeirea lui Iisus Hristos  Mt 14, 33: Iar cei din corabie I
Mărturisiri despre Dumnezeirea lui Iisus Hristos
 Mt 14, 33: Iar cei din corabie I s-au
închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu.
 Mt 16,16-18: Răspunzând Simon Petru a zis:
Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui
viu. 17.Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit
eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi
sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl
Meu, Cel din ceruri. 18.Şi Eu îţi zic ţie, că tu
eşti Petru şi pe această piatră voi zidi
Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
Prevestirea patimilor Matei Marcu Luca 1. Mt 16, 20-21 Mc 8,31-9,1 Lc 9,22-27 Atunci a
Prevestirea patimilor
Matei
Marcu
Luca
1. Mt 16, 20-21
Mc
8,31-9,1
Lc 9,22-27
Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu
spună nimănui că El este Hristosul.
21. De atunci a început Iisus să arate
ucenicilor Lui că El trebuie să meargă
la
Ierusalim şi să pătimească multe de
la
bătrâni şi de la arhierei şi de la
cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să
învieze.
2. Mt 17, 22-23
Mc
9, 30-32
Lc 9,43b-45
Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a
spus: Fiul Omului va să fie dat în
mâinile oamenilor. 23. Şi-L vor
omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-
au întristat foarte!
3. Mt 20, 17-19
Mc
10, 32-
Lc 18,31-34
Şi suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat
34
de o parte pe cei doisprezece ucenici
şi le-a spus lor, pe cale: 18. Iată ne
suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi
dat pe mâna arhiereilor şi a
cărturarilor, şi-L vor osândi la
moarte; 19. Şi Îl vor da pe mâna
păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-
L răstignească, dar a treia zi va învia.
Mt 15 – Femeia cananeancă  V. 22: Miluie ş te-m ă , Doamne, Fiul
Mt 15 – Femeia cananeancă
 V. 22: Miluie ş te-m ă , Doamne, Fiul lui
David!
 V. 25: zicând: Doamne, ajut ă -m ă .
 V. 27: Da, Doamne, dar ş i câinii
mănâncă din fărâmiturile care cad de
la masa stăpânilor lor.
Alungarea vânzătorilor din templu (asemănări şi deosebiri) Matei 21,12-17 Mc 11,15-19 Lc 19,45-48 In 2,
Alungarea vânzătorilor din templu
(asemănări şi deosebiri)
Matei 21,12-17
Mc 11,15-19
Lc 19,45-48
In 2, 13-22
Iisus
a intrat în templu
intrând în templu
intrând în templu
Şi a găsit şezând în
templu
a alungat pe toţi
cei ce vindeau şi
a început să dea
afară pe cei ce
cumpărau vindeau şi pe cei
ce cumpărau
a început să scoată
pe cei ce vindeau
şi cumpărau
i-a scos pe toţi
afară din templu, şi
oile şi boii, şi
schimbătorilor le-a
vărsat banii şi le-a
răsturnat mesele
Şi nu îngăduia să
mai treacă nimeni
cu vreun vas prin
templu
Scris este: "Casa
Mea, casă de
rugăciune se va
chema, iar voi o
Nu este, oare,
scris: "Casa Mea
casă de rugăciune
se va chema,
Zicându-le: Scris
este: "Şi va fi casa
Mea casă de
rugăciune"; dar
Şi celor ce vindeau
porumbei le-a zis:
Luaţi acestea de
faceţi peşteră
pentru toate
de tâlhari!"
neamurile"?
voi aţi făcut din
ea peşteră de
tâlhari.
aici. Nu faceţi
casa Tatălui
Meu casă de
negustorie.
Alungarea vânzătorilor din templu (continuare) Şi văzând Şi au auzit arhiereii şi arhiereii şi Şi
Alungarea vânzătorilor din templu
(continuare)
Şi văzând
Şi au auzit
arhiereii şi
arhiereii şi
Şi era în fiecare zi
în templu şi învăţa.
Au răspuns deci
iudeii şi I-au zis:
cărturarii
cărturarii. Şi
minunile pe care
le făcuse şi pe
copiii care strigau
în templu şi
ziceau: Osana
Fiului lui David,
s-au mâniat,
căutau cum să-L
piardă. Căci se
temeau de El,
pentru că toată
mulţimea era
uimită de
învăţătura Lui.
Dar arhiereii şi
cărturarii şi
fruntaşii
poporului căutau
Ce semn ne arăţi
că faci acestea?
19. Iisus a răspuns
şi le-a zis:
să-L piardă. 48. Şi
nu găseau ce să-I
facă, căci tot
poporul se ţinea
după El,
ascultându-L.
Dărâmaţi templul
acesta şi în trei zile
îl voi ridica.
Au niciodată n-aţi
citit că din gura
copiilor şi a celor
ce sug Ţi-ai
pregătit laudă?
Şi lăsându-i, a
ieşit afară din
cetate la Betania,
şi noaptea a
rămas acolo.
Iar când s-a făcut
seară, au ieşit
afară din cetate.
Dajdia cezarului (Mt 22) Inscripţia pe faţa monedei: Inscripţia pe reversul monedei TICAESARDIVI AVGFAVGVSTVS
Dajdia cezarului (Mt 22)
Inscripţia pe faţa monedei:
Inscripţia pe reversul monedei
TICAESARDIVI AVGFAVGVSTVS
PONTIF MAXIM
TIBERIUS CAESAR DIVINUS
AUGUSTUS FIUL DIVINULUI AUGUSTUS
MARE PREOT
Mt 23 cele 7 vai-uri F ariseii trântesc uşa împărăţiei în nasul oamenilor (v. 13);
Mt 23 cele 7 vai-uri
F
ariseii trântesc uşa împărăţiei în nasul oamenilor (v. 13);
A
lterează caracterul prozeliţilor după ce i-au câştigat prin mari eforturi de
partea religiei iudaice (v. 15)
R
ăstoarnă adevărul despre jurământ, ca şi cum aurul Templului ar fi mult
mai important decât Templul în sine, iar darul de pe altar mult mai
valoros decât altarul, astfel încât jurământul făcut pe Templu şi pe altar
nu este unul care obligă (v. 16-22);
I
nversează valorile, ca şi cum zeciuiala din ierburile aromatice ar fi de o
importanţă mai mare decât practicarea dreptăţii, a îndurării şi
credincioşiei şi strecurarea ţânţarului ar fi obligatorie, chiar dacă ar
însemna înghiţirea cămilei (v. 23, 24);
S
e laudă cu ritualurile, ca şi cum curăţarea rituală a ceştii şi a farfuriei ar
fi de preferat practicării
a. onestităţii manifestate la obţinerea lucrurilor care intră în ele şi
b. înfrânară manifestate la consumarea conţinutului lor (v. 25, 26)
E
xteriorizează religia, ca şi cum aparenţele pot acoperi înşelăciunile şi
violenţa (v. 27, 28)
I
au ca pe un lucru de la sine înţeles superioritatea lor morală, ca şi cum ar
fi mai buni decât strămoşii lor, care i-au ucis pe profeţi (v. 29-32).
Mt 24  Semnul şi venirea Ţinând cont de faptul că ceea ce urmează acum
Mt 24
 Semnul şi venirea
Ţinând cont de faptul că ceea ce urmează acum este adânc înrădăcinat în profeţii şi trebuie
interpretat în aşa fel încât să se aibă în vedere stilul specific acestui tip de literatură, vor fi
prezentate imediat cele mai importante referinţe din Vechiul Testament (şi câteva din Noul):
Mt 24, 29-31. îndată după acele
zile de necaz, soarele se va
întuneca şi luna nu-şi va mai da
lumina ei,
Isaia 13:10; Ezechiel 32:7; loel 2:10b;
2:31 (=3:4 Evrei.); 3:15 (=4:15 Evrei);
Apocalipsa 6:12.
stelele vor cădea din cer, şi
puterile cerurilor vor fi
clătinate.
Isaia 34:4b; Apocalipsa 6:13.
Isaia 34:4b; loel 2:10a; Hagai 2:6, 21; Luca
21:25,26; Apocalipsa 6:13.
Atunci se va arăta în cer semnul
Fiului omului, toate seminţiile
pământului se vor boci,
Zaharia 12:10,12; Apocalipsa 1:7.
şi vor vedea pe Fiul omului
venind pe norii cerului cu putere
şi cu o mare slavă.
Daniel 7:13,14; Matei 16:27; 26:64.
Patimile Mântuitorului Matei Marcu Ioan L-au dezbrăcat 27:28a L-au îmbrăcat 27:28b 15:17a 19:2b L-au
Patimile Mântuitorului
Matei
Marcu
Ioan
L-au dezbrăcat
27:28a
L-au îmbrăcat
27:28b
15:17a
19:2b
L-au încoronat
27:29a
15:17b
19:2a
I-au dat un sceptru
27:29b
I s-au închinat
27:29c
15:18
19:3a
L-au scuipat
27:30a
15:19b
L-au lovit
27:30b
15:19a
19:3b
Psalmul 21 în relatarea Patimilor Mântuitorului Ps 21, 1: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte
Psalmul 21 în relatarea
Patimilor Mântuitorului
Ps 21, 1: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt
de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele.
Mt 27, 46: Iar în ceasul al nouălea a strigat
Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama
sabahtani? adică: Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
Mc 15, 34: Şi la al nouălea ceas, a strigat
Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama
sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
Ps, 21, 6: Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
Mt, 27, 44: În acelaşi chip Îl ocărau şi
tâlharii cei împreună-răstigniţi cu El.
Mc 15, 32: Hristos, regele lui Israel, să Se
coboare de pe cruce, ca să vedem şi să
credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl
ocărau.
Ps 21 - continuare Ps 21,7 : Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au
Ps 21 - continuare
Ps 21,7 : Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
Mt 27, 39: Iar trecătorii Îl
huleau, clătinându-şi
capetele
Mc 15, 29: Iar cei ce treceau
pe acolo Îl huleau,
clătinându-şi capetele şi
zicând: Huu! Cel care
dărâmi templul şi în trei zile
îl zideşti.
Lc 23, 35: Şi sta poporul
privind, iar căpeteniile îşi
băteau joc de El, zicând: Pe
alţii i-a mântuit; să Se
mântuiască şi pe Sine
Însuşi, dacă El este
Hristosul, alesul lui
Dumnezeu.
Ps 21,8: "Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el".
Mt 27, 43: S-a încrezut în
Dumnezeu: Să-L scape
acum, dacă-L vrea pe El!
Căci a zis: Sunt Fiul lui
Dumnezeu.
Mc 15, 30: Mântuieşte-Te
pe Tine Însuţi, coborându-
Te de pe cruce!
Lc 23, 35: Şi sta poporul
privind, iar căpeteniile îşi
băteau joc de El, zicând: Pe
alţii i-a mântuit; să Se
mântuiască şi pe Sine
Însuşi, dacă El este
Hristosul, alesul lui
Dumnezeu.
Ps 21 - continuare Ps 21, 16: Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea,
Ps 21 - continuare
Ps 21, 16: Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în
ţărâna morţii m-ai coborât.
Mt 27, 48: Şi unul
Mc 15, 36: Şi,
Lc 23, 36: Şi Îl luau
în râs şi ostaşii care
se apropiau,
aducându-I oţet.
In 19, 28: După
dintre ei, alergând
îndată şi luând un
burete, şi umplându-
alergând, unul a
înmuiat un burete în
oţet, l-a pus într-o
l de oţet şi punându-
trestie şi I-a dat să
l într-o trestie, Îi da
să bea.
bea, zicând: Lăsaţi
să vedem dacă vine
Ilie ca să-L coboare.
aceea, ştiind Iisus că
toate s-au săvârşit
acum, ca să se
împlinească
Scriptura, a zis: Mi-
e sete.
Ps 21, 18: Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
Mt 27, 35 : Iar după
Mc 15, 36 : Şi,
ce L-au răstignit, au
împărţit hainele Lui,
aruncând sorţi, ca să
se împlinească ceea
ce s-a zis de
Lc 23, 34 : Iar Iisus
zicea: Părinte, iartă-
le lor, că nu ştiu ce
fac. Şi împărţind
hainele Lui, au
aruncat sorţi.
In 19, 18.37: Unde
proorocul:
"Împărţit-au hainele
alergând, unul a
înmuiat un burete în
oţet, l-a pus într-o
trestie şi I-a dat să
bea, zicând: Lăsaţi
să vedem dacă vine
Ilie ca să-L coboare.
Mele între ei, iar
pentru cămaşa Mea
au aruncat sorţi".
L-au răstignit, şi
împreună cu El pe
alţi doi, de o parte şi
de alta, iar în mijloc
pe Iisus. 37 : 37. Şi
iarăşi altă Scriptură
zice: "Vor privi la
Acela pe care L-au
împuns".
Ps 21 – continuare Ps 21, 19. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea
Ps 21 – continuare
Ps 21, 19. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
Mt 27, 35 : Iar după
Mc 15, 24 : Şi L-au
ce L-au răstignit, au
împărţit hainele Lui,
aruncând sorţi, ca să
se împlinească ceea
ce s-a zis de
proorocul:
răstignit şi au
împărţit între ei
hainele Lui,
aruncând sorţi
pentru ele, care ce
să ia.
Lc 23, 34 : Iar Iisus
zicea: Părinte, iartă-
le lor, că nu ştiu ce
fac. Şi împărţind
hainele Lui, au
aruncat sorţi.
In 19, 23—24 : După
ce au răstignit pe
Iisus, ostaşii au luat
hainele Lui
Dar
"Împărţit-au hainele
Mele între ei, iar
pentru cămaşa Mea
au aruncat sorţi".
cămaşa era fără
cusătură, de sus
ţesută în întregime.
24. Deci au zis unii
către alţii: Să n-o
sfâşiem, ci să
aruncăm sorţii
pentru ea, a cui să
fie; ca să se
împlinească
Scriptura care zice:
"Împărţit-au hainele
Mele loruşi, şi
pentru cămaşa Mea
au aruncat sorţii".
Ps 21, 27: Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, 28. Nici n-a întors faţa Lui de la mine şi
când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
Mt 27, 50: Iar Iisus, strigând
iarăşi cu glas mare, Şi-a dat
duhul.
Mc 15, 37: Iar Iisus, scoţând
un strigăt mare, Şi-a dat
duhul.
Lc 23, 46: Şi Iisus, strigând
cu glas tare, a zis: Părinte,
în mâinile Tale încredinţez
duhul Meu. Şi acestea
zicând Şi-a dat duhul.
Matei 21 ‐ 25 Marcu 11 ‐ 14 Luca 19 ‐ 22 Alungarea vânză torilor
Matei 21 ‐ 25
Marcu 11 ‐ 14
Luca 19 ‐ 22
Alungarea vânză torilor
din Templu
Uscarea smochinului
Botezul lui Ioan de unde
a fost
Pilda celor 2 fii de la vie
Pilda lucră torilor răi ai
viei
Alungarea vânzătorilor din Templu http://www.doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/cum-arata-templul-
Alungarea vânzătorilor din Templu
http://www.doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/cum-arata-templul-
care-locuit-maica-domnului
Matei 21 Marcu 11 Luca 19 v.12 “şi a alungat pe toţ i cei ce
Matei 21
Marcu 11
Luca 19
v.12 “şi a alungat pe toţ i
cei ce vindeau şi
cump ă rau în templu şi a
ră sturnat mesele
schimbă torilor de bani şi
scaunele celor care
vindeau porumbei”.
v. 15 ‐ 16 “ Ş i, intrând în
templu, a început să dea
afară pe cei ce vindeau şi
pe cei ce cump ă rau în
templu, iar mesele
schimbă torilor de bani şi
scaunele vânz ă torilor de
porumbei le ‐ a ră sturnat.
16. Ş i nu îngă duia să mai
treacă nimeni cu vreun
vas prin templu”.
v. 45 “ Ş i intrând în
templu, a început să
scoat ă pe cei ce vindeau şi
cump ărau în el”.
Schimb ători de bani 1 Dinar roman Monedă din Tyr
Schimb ători de bani
1 Dinar roman
Monedă din Tyr
Matei 21 Marcu 11 Luca 19 v.13 “Scris este: "Casa Mea, casă de rugă ciune
Matei 21
Marcu 11
Luca 19
v.13 “Scris este: "Casa Mea,
casă de rugă ciune se va
chema, iar voi o face ţ i
pe şteră de tâlhari!”
v. 17 “Nu este, oare, scris:
"Casa Mea casă de
rugăciune se va chema,
pentru toate neamurile "?
Voi însă a ţ i f ăcut din ea
pe şteră de tâlhari”.
v. 46 “Scris este: " Ş i va fi
casa Mea casă de
rugăciune"; dar voi aţ i
f ăcut din ea pe şteră de
tâlhari”.
Is. 56,7;
Ier. 7,11
Uscarea smochinului Matei 21 Marcu 11 Luca 13 v. 17 ‐ 21 “ Ş i
Uscarea smochinului
Matei 21
Marcu 11
Luca 13
v. 17 ‐ 21 “ Ş i lă sându ‐ i, a ie şit
afară din cetate la Betania, şi
noaptea a ră mas acolo. 18.
Diminea ţ a, a doua zi, pe când
se întorcea în cetate, a flă mân ‐
zit; 19. Ş i vă zând un smochin
lângă cale, S‐ a dus la el, dar n ‐ a
gă sit nimic în el decât numai
frunze, şi a zis lui: De acum
înainte să nu mai fie rod din
tine în veac! Ş i smochinul s‐ a
uscat îndat ă . 20. Vă zând
aceasta, ucenicii s‐ au minunat,
zicând: Cum s‐ a uscat smochi‐
nul îndat ă ? 21. Iar Iisus,
răspunzând, le ‐ a zis: Adevă rat
gră iesc vou ă : Dacă ve ţ i avea
credin ţă şi nu vă ve ţ i îndoi, ve ţ i
face nu numai ce s‐ a f ăcut cu
smochinul, ci şi muntelui
acestuia de ve ţ i zice: Ridic ă‐ te şi
v. 11 ‐ 15 “ Ş i a intrat Iisus în
Ierusalim şi în templu şi, privind
toate în jur şi vremea fiind spre
seară , a ie şit spre Betania cu cei
doisprezece. 12. Şi a doua zi,
ie şind ei din Betania, El a
Pilda
smochinului
v. 6‐ 9
flă mânzit. 13. Ş i vă zând de
departe un smochin care avea
frunze, a mers acolo, doar va
gă si ceva în el; şi, ajungând la
smochin, n ‐ a gă sit nimic decât
frunze. Că ci nu era timpul
smochinelor. 14. Ş i, vorbind, i ‐ a
zis: De acum înainte, rod din
tine nimeni în veac să nu
m ănân ‐ ce. Ş i ucenicii Lui
ascultau. 15. Şi au venit în
Ierusalim. Ş i, intrând în templu,
a început să dea afară pe cei ce
vindeau
” v.20 “Diminea ţ a,
trecând pe acolo, au vă zut
Botezul lui Ioan de unde a fost  ‐ a recunoa şte calitatea “trimisului” ca
Botezul lui Ioan de unde a fost
 ‐ a recunoa şte calitatea “trimisului” ca profet
 ‐ a confirma indirect c ă Irod a ucis pe nedrept
 ‐ a ră mâne doar la ideea de ablu ţ iune
 Autoritatea/puterea era oferită /confirmat ă de instanţ a
religioasă suprem ă
 “s‐ a cutremurat cetatea
Pilda celor 2 fii de la vie  Compara ţ ie între iudei şii pă
Pilda celor 2 fii de la vie
 Compara ţ ie între iudei şii pă gâni, înaintea lui
Dumnezeu
 A lucra la vie= a lucra în numele Domnului
 Via Ps. 79; Is. 5
Pilda lucrătorilor răi ai viei Matei 21, 34‐ 45 Marcu 12, 1 ‐ 12 Luca
Pilda lucrătorilor răi ai viei
Matei 21, 34‐ 45
Marcu 12, 1 ‐ 12
Luca 20, 9 ‐ 19
Un om, Via, Gard, Teasc, Turn
Un om, Via
Lucră tori; Slugi; Alte
slugi; Fiul să u
O slugă ; alt ă slugă ; un fiu
iubit al să u
O slugă; alt ă slugă , a treia
(slugă); fiul meu cel iubit
L ‐ ai scos afară din vie
şi l‐ au ucis
“prinzându ‐ l l‐ au omorât şi
l‐ au aruncat afară din vie”
“ Ş i scoţ ându ‐ l afară din
vie, l‐ au ucis”
“Piatra pe care au nesocotit ‐ o ziditorii, aceasta a ajuns
să fie în capul unghiului?
11. De la Domnul s‐ a f ă cut aceasta şi este lucru
minunat în ochii noştri”.
“Piatra pe care n ‐ au luat ‐ o
în seam ă ziditorii, aceasta
a ajuns în capul
unghiului”
Ps. 117, 22‐23
Ps. 117, 22
Matei 22 Parabola nun ţ ii fiului de împ ă rat (22, 1 ‐ 14)
Matei 22
Parabola nun ţ ii fiului de
împ ă rat (22, 1 ‐ 14)
Irodianii şi dajdia
cezarului (22,15 ‐ 22)
Saducheii şi învierea
mor ţ ilor (22, 23 ‐ 33)
Fariseii şi porunca cea mai
mare a Legii (22, 34‐ 40)
Iisus întreab ă pe farisei
despre David al cui fiu este
(22, 41 ‐ 46)
Parabola nun ţ ii fiului de împ ărat (22, 1‐ 14) Matei 22, 1 ‐
Parabola nun ţ ii fiului de împ ărat (22, 1‐ 14)
Matei 22, 1 ‐ 14
Luca 14, 15‐ 23
“Spune ţi celor chemaţi: Iată, am preg ătit
ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s‐ au
junghiat şi toate sunt gata. Veni ţi la nuntă”
“Veni ţ i, că iat ă toate sunt gata.”
“unul la ţ arina sa, altul la negu ţă toria
lui; 6. Iar ceilalţ i, punând mâna pe
slugile lui, le ‐ au batjocorit şi le ‐ au ucis”
Cel dintâi i ‐ a zis: Ţarină am cumpărat şi am
nevoie să ies ca s‐ o văd; te rog iart ă‐mă. 19.
Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpă‐
rat şi mă duc să‐ i încerc; te rog iart ă‐ mă. 20.
Al treilea a zis: Femeie mi ‐ am luat şi de aceea
nu pot veni
“trimi ţ ând oştile sale, a nimicit pe uciga şii aceia şi
cetăţii lor i ‐ au dat foc”
Atunci, mâniindu ‐ se, stă pânul casei a zis:
“ie şind slugile acelea la drumuri, au
adunat pe toţ i câ ţ i i ‐ au gă sit, şi ră i şi
buni, şi s‐ a umplut casa nun ţ ii cu
oaspeţ i”
Ie şi îndată în pie ţele şi uli ţele cetăţii, şi pe
săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe
şchiopi adu ‐ i aici”. Şi “Ie şi la drumuri şi la
garduri şi sile şte să intre , ca să mi se umple
casa”
v. 11 “intrând împăratul ca să privească pe
oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era
îmbrăcat în haină de nuntă, 12. Şi i ‐ a zis:
Prietene, cum ai intrat aici f ără haină de
nuntă? El însă a tăcut”
“Legaţi ‐ l de picioare şi de mâini şi arunca ţi ‐ l
în întunericul cel mai din afară.”
Irodianii “Oare om îmbră cat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe ş
Irodianii
“Oare om îmbră cat în haine moi? Iată, cei ce poartă
haine scumpe ş i petrec în desfătare sunt în casele
regilor” (Lc 7,25)
 Tiberius. 14 ‐ 37 AD.
Denarius Laureate
Inscripţia pe faţa monedei:
Inscripţia pe reversul monedei
TICAESARDIVI AVGFAVGVSTVS
PONTIF MAXIM
TIBERIUS CAESAR DIVINUS
AUGUSTUS FIUL DIVINULUI AUGUSTUS
MARE PREOT
head right, young
features / Livia
seated right.
“saducheii, cei ce zic că nu este înviere”  “Moise a scris pentru noi: Dac
“saducheii, cei ce zic că nu este înviere”
 “Moise a scris pentru noi: Dac ă moare fratele cuiva,
având femeie, şi el n ‐ a avut copii, să ia fratele lui pe
femeie şi să ridice urma ş fratelui să u.
 29. Erau deci şapte fra ţ i… La urm ă a murit şi femeia.
 33. Deci femeia, la înviere, a c ă ruia dintre ei va fi
soţ ie?”
 Concluzie: “Vă ră t ă ci ţ i neştiind Scripturile, nici
puterea lui Dumnezeu” (Mt 22,29).
 Deut 25,5; Exod 3, 6; Tobit 8
Fariseii  Porunca cea mai mare din Lege  Mt 22,3 7 comprim ă Deut
Fariseii
 Porunca cea mai mare din Lege
 Mt 22,3 7 comprim ă Deut 6,5 şi Lev. 19,18.
Mustră ri adresate fariseilor Filacterii Ciucuri Rabi ş i tat ă C ă rturari ş
Mustră ri adresate fariseilor
Filacterii
Ciucuri
Rabi ş i tat ă
C ă rturari ş i farisei
Închide ţ i împă răţ ia cerurilor
Mânca ţ i casele vă duvelor ş i vă ruga ţ i îndelung
Ucenicii c ă uta ţ i devin fiii gheenei
C ă l ă uze oarbe –aurul ş i templul
Vai vou ă c ă da ţ i zeciuial ă
Vai vou ă c ă curăţ iţ i paharul pe dinafară
Vai vou ă c ă sunte ţ i morminte vă ruite
Vai vou ă c ă zidiţ i mormintele profe ţ ilor ş i împodobiţ i pe ale drepţ ilor
Ş erpi, pui de vipere! Abel la Zaharia fiul lui Varahia
Mustră ri c ă tre Ierusalim: precum cloş ca puii
“C ă rturarii ş i fariseii au ş ezut în scaunul lui Moise” C ărturarii
“C ă rturarii ş i fariseii au ş ezut în scaunul lui Moise”
C ărturarii
Fariseii
 Recrutaţi dintre preoţii
vârstnici (după 50 ani nu mai
deserveau cultul la Templu)
 Puneau în practic ă ceea ce
cărturarii afirmau prin teorie
 Studiul Torei ş i a Mi ş nei
 rabini
 Dreptatea fariseică – dreptate
considerată normativă pentru
popor [subiectivismul
interpretării dăunează adesea
normei]
ședeau pe scaunul lui Moise, deoarece ocupau poziții în Sinedriul care
reprezenta grupul celor șaptezeci, peste care Dumnezeu pusese în pustie
din Duhul care era peste Moise (Numerii 11, 16-29)
Mt 23, 5: “că ci î şi l ăţ esc filacteriile şi î şi m
Mt 23, 5: “că ci î şi l ăţ esc filacteriile şi î şi m ă resc ciucurii de pe poale
Ciucuri
Vestimentaţie
Filacterii
Cuvântul acesta este o transliterare a
termenului gr.phyiakterion, care înseamnă
„mijloc de protejare“. În cuburi se pun
cele patru pasaje biblice: Exod 13, 1-10;
13 , 11-16; Deuteronom 6, 4-9; 11, 13-21,
scrise cu mâna pe pergament (pe patru
bucăţi de pergament pentru cap şi pe o
singură bucată pentru mâini). Filacteriile
sunt prinse cu o curea de piele prin care
sunt legate de mâna stângă şi de centrul
frunţii bărbaţilor, înainte de rugăciunile
de dimineaţă, fie acasă, fie la sinagogă.
Num 15,38‐ 39 “să‐şi facă ciucuri la poalele
hainelor lor, din neam în neam, şi pe
deasupra ciucurilor de la poalele hainelor lor
să pun ă un şiret de m ă tase violetă.
39. Ciucurii ace ştia să fie ca, uitându ‐ vă la
ei, să vă aduce ţ i aminte de toate poruncile
Domnului şi să le împlini ţ i şi să nu umbla ţ i
dup ă inima voastră şi dup ă ochii voştri care
vă îndeamn ă la desfrânare”.
Scriptura nu
specifică ce material
şi câte noduri(uni
consideră 5 noduri).
Haina exterioară are
patru colţ uri, la
poale fiind ataşate
câte un ciucur.
Evreii mesianici de
azi pă strează acest
obicei.
6. Ş i le place să stea în capul mesei la ospe ţe şi în
6. Ş i le place să stea în capul mesei la ospe ţe şi în b ă ncile dintâi, în
sinagogi, 7. Ş i să li se plece lumea în pie ţ e şi să fie numi ţ i de
oameni: Rabi.”
Învățătură, cf. Iosif Flaviu
Comportament
Cuvântul „fariseu” derivă din ebraicul
„ peru şim”, care însemnează; „cei care
stau deoparte, cei care se separ ă ”,
deoarece ei evitau orice contact cu alte
persoane din motive de puritate rituală.
Fariseii, în general, nu s-au amestecat
în politică. Pentru prima dată apar în
istorie în timpul lui Ionatan Macabeul,
în jurul datei de 145 î. Hr., când
Josephus vorbeşte despre ei în
Antichităţi iudaice alături de saduchei şi
esenieni, astfel: „În acel timp erau trei
secte printre iudei, care aveau diferite
opinii despre acţiunile umane; una era
numit ă secta fariseilor, alta secta
saducheilor, iar alta secta esenienilor.”
A trăi o viaţă simplă în condiţii umile.
A respinge o hrană gustoasă şi
plăcerile vieţii.
A trăi după reguli raţionale.
A respecta tot ce li se prescrie ca fiind
bine.
Cred în nemurirea sufletului şi în
răsplata de după moarte. Cei ce au trăit
o viaţă virtuoasă vor fi bine primiţi, iar
cei cu vicii vor suferi veşnic.
Impun poporului doctrina lor în ceea
ce priveşte închinarea, rugăciunea şi
sacrificiile. Poporul le acordă o mare
atenţie şi respectă regulile lor.
1. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici! Nu regulile lor erau greşite,
1. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!
Nu regulile lor erau greşite, căci Mântuitorul spune: „Pe acestea trebuia să le faceţi”
(Mt. 23,23), ci faptele lor, neglijau principiile majore ale legii, în favoarea unor
elemente minore, reale, dar supra-apreciate: „pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute”
(Mt. 23,23).
 “C ă închide ţi împ ărăţia
cerurilor înaintea
oamenilor; c ă voi nu
intra ţi, ş i nici pe cei ce vor
s ă intre nu ‐ i lă saţi”. Mt
 Prima fericire: “Ferici ţ i
cei să raci cu duhul, c ă a
lor este împ ărăţia
cerurilor.” Mt 5,3
23,13
 Sensul primului „vai”
înseamn ă a pretinde c ă
ești în Împă răț ia
Cerurilor, și a ‐ i amă gi și
pe al ț ii cu oferta ei.
2. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!  Vai vou ă ,
2. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!
 Vai vou ă , c ă rturarilor şi
fariseilor f ăţ arnici! C ă
mânca ţ i casele vă duvelor
şi cu f ăţă rnicie vă ruga ţ i
îndelung; pentru aceasta
mai multă osând ă veţ i
lua”. Mt 23, 14
 Fericirea a doua: “Ferici ţ i
cei ce plâng, c ă aceia se
vor mângâia.” Mt 5,4
3. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!  C ă înconjura ţ
3. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!
 C ă înconjura ţ i marea şi
uscatul ca să faceţ i un
ucenic, şi dac ă l ‐ a ţ i
f ă cut, îl faceţ i fiu al
gheenei şi îndoit decât
voi”. Mt 23, 15
 Fericirea a treia: “Ferici ţ i
cei blânzi, c ă aceia vor
moşteni pă mântul.” Mt
5,5
4. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!  Vai vou ă ,
4. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!
 Vai vou ă , c ă l ă uze oarbe,
care ziceţ i: Cel ce se va
jura pe templu nu este cu
nimic legat, dar cel ce se
va jura pe aurul
templului este legat”. Mt
23, 16
 Fericirea a patra: “Ferici ţ i
cei ce fl ă mânzesc şi
înseteaz ă de dreptate, c ă
aceia se vor să tura.” Mt 5,
6
Anamneză cateh eti că Mt 23, 17 ‐ 22 Mt 5, 23‐ 24 Mt 5,
Anamneză cateh eti că
Mt 23, 17 ‐ 22
Mt 5, 23‐ 24
Mt 5, 33‐ 36

“Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfin ţe şte aurul? 18. Zice ţ i iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat. 19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfin ţe şte darul? 20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. 21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuie şte în el. 22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

“Deci, dacă î ţ i vei aduce darul t ă u la altar şi acolo î ţ i vei aduce aminte că fratele t ă u are ceva împotriva ta, 24. Lasă darul t ău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă‐ te cu fratele t ă u şi apoi, venind, adu darul t ă u”.

“Aţ i auzit ce sa zis celor de demult: "S ă nu juri strâmb, ci să ţ ii înaintea Domnului jură mintele tale". 34. Eu însă vă spun vou ă : S ă nu vă jura ţ i nicidecum nici pe cer, fiindc ă este tronul lui Dumnezeu, 35. Nici pe

p ă mânt, fiindc ă este

aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindc ă este cetate a marelui Împărat, 36. Nici pe capul t ă u să nu te juri, fiindc ă nu poţ i să faci un fir de p ă r alb sau negru”.

5. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici! Că da ţ i zeciuial
5. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!
Că da ţ i zeciuial ă din izm ă, din m ă rar şi
din chimen, dar a ţ i lă sat p ăr ţ ile mai
grele ale Legii: judecata, mila şi
credin ţ a; pe acestea trebuia să le face ţ i
şi pe acelea să nu le lăsaţ i . 24. Că lă uze
oarbe care strecura ţ i ţ ân ţ arul şi
înghi ţ i ţ i c ă mila! “. Mt 23, 23 ‐ 24
 Fericirea a cincea:
“Ferici ţ i cei milostivi, c ă
aceia se vor milui. ” Mt 5,
7
6. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!  Că voi curăţ i
6. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!
 Că voi curăţ i ţ i partea din afară a
paharului şi a blidului, iar în ă untru
sunt pline de ră pire şi de lăcomie.
26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea
din ă untru a paharului şi a blidului,
ca să fie curat ă şi cea din afară”. Mt
23, 25 ‐ 26
 Fericirea a şasea: “Ferici ţ i
cei cura ţ i cu inima, c ă
aceia vor vedea pe
Dumnezeu”. Mt 5,8
7. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!  Că sem ă na
7. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!
 Că sem ă na ţ i cu mormintele cele
vă ruite, care pe din afară se arat ă
frumoase, în ăuntru însă sunt pline
de oase de mor ţ i şi de toată
necurăţ ia. 28. Aşa şi voi, pe din
afară vă ară ta ţ i drep ţ i oamenilor,
în ă untru însă sunte ţ i plini de
 Fericirea a şaptea:
“Ferici ţ i f ă c ă torii de
pace, c ă aceia fiii lui
Dumnezeu se vor
chema”. Mt 5, 9
f ăţărnicie şi de f ă ră delege”. Mt 23,
27 ‐ 28
8. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!  Că zidi ţ i
8. “Vai vouă , că rturarilor ş i fariseilor făţarnici!
 Că zidi ţ i mormintele proorocilor şi
împodobi ţ i pe ale drep ţ ilor, 30. Şi
zice ţ i: De am fi fost noi în zilele
p ă rin ţ ilor noştri, n ‐ am fi fost p ă rta şi
cu ei la vă rsarea sângelui
proorocilor. 31. Astfel, dar,
m ă rturisi ţ i voi în şivă că sunte ţ i fii ai
celor ce au ucis pe prooroci. 32. Dar
voi întrece ţ i m ă sura p ă rin ţ ilor
 Fericirea a opta: “Ferici ţ i
cei prigoniţ i pentru
dreptate, c ă a lor este
împă răţ ia cerurilor”. Mt
5, 10
voştri!” Mt 23, 29 ‐ 32
 Fericirea a noua: “Ferici ţ i
veţ i fi voi când vă vor
oc ă rî şi vă vor prigoni şi
vor zice tot cuvântul ră u
împotriva voastră ,
min ţ ind din pricina Mea”
Mt 5,11
 Mt 24-25 Mica Apocalipsă Istorie și eshatologie
 Mt 24-25 Mica Apocalipsă
Istorie și eshatologie
 Cuvântul eshatologie este de origine greacă. El derivă de la ἔσχατος, care înseamnă „cel
 Cuvântul eshatologie este de origine greacă.
El derivă de la ἔσχατος, care înseamnă „cel
de pe urmă”, și de la λόγος, care înseamnă
„cuvânt”, „știință”.
 Domnul Hristos a vorbit ucenicilor Săi despre
a doua venire a Sa pe pământ.
 Scopul final al venirii Sale este „desăvârșirea
lumii trecute prin sfârșitul formei actuale a
ei; învierea generală a morților și schimbarea
trupurilor de pe pământ, judecata universală
din urmă, viața veșnică întru fericire sau
nefericire”.
 Cuvântarea Mântuitorului este construită în două planuri: unul istoric pentru o mai ușoară înțelegere
 Cuvântarea
Mântuitorului este
construită în două
planuri: unul istoric
pentru o mai ușoară
înțelegere a ucenicilor,
vizând dărâmarea
Ierusalimului ca
sfârșit al Legii Vechi și
inaugurarea celei noi,
și altul eshatologic.
Unde este rostită cuvântarea?  „ieşind din templu şi şezând pe Muntele Măslinilor”.  ucenicii
Unde este rostită
cuvântarea?
 „ieşind din templu şi
şezând pe Muntele
Măslinilor”.
 ucenicii de Iisus,
prima dată arătându-i
clădirile templului,
apoi întrebându-l:
„Care este semnul
venirii Tale şi al
sfârşitului veacului?”.
 Iisus le răspunde
ucenicilor prin
anunţarea distrugerii
templului, iar la
întrebarea „când” şi
„care este semnul” le
răspunde printr-o
lungă cuvântare,
despre sfârșitul lumii.
Mt 24, 6-8  Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi
Mt 24, 6-8
 Şi veţi auzi de războaie şi
de zvonuri de războaie;
luaţi seama să nu vă
speriaţi, căci trebuie să fie
toate, dar încă nu este
sfârşitul.
 Războiul este
provocat de oameni
 7. Căci se va ridica neam
peste neam şi împărăţie
peste împărăţie şi va fi
foamete şi ciumă şi
cutremure pe alocuri.
 Foamete, ciumă,
cutremure sunt
manifestări extra-
umane
 Ps 2,1-2?
 8. Dar toate acestea sunt
începutul durerilor.
Mt 24, 15-22 Dărâmarea Ierusalimului  15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a
Mt 24, 15-22
Dărâmarea Ierusalimului
 15. Deci, când veţi vedea
urâciunea pustiirii ce s-a
zis prin Daniel proorocul,
stând în locul cel sfânt -
cine citeşte să înţeleagă -
 17. Cel ce va fi pe casă să
nu se coboare, ca să-şi ia
lucrurile din casă.
 16. Atunci cei din Iudeea
să fugă în munţi.
 18. Iar cel ce va fi în
ţarină să nu se întoarcă
înapoi, ca să-şi ia haina.
 19. Vai de cele însărcinate
şi de cele ce vor alăpta în
zilele acelea!
20. Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.
21. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la
începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.
22. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un
trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.
Profeţie despre viitor Amăgire  23. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este
Profeţie despre viitor
Amăgire
 23. Atunci, de vă va
zice cineva: Iată, Mesia
este aici sau dincolo, să
nu-l credeţi.
 24. Căci se vor ridica
hristoşi mincinoşi şi
prooroci mincinoşi şi
vor da semne mari şi
chiar minuni, ca să
amăgească, de va fi cu
putinţă, şi pe cei aleşi.
 Deci, de vă vor zice
vouă: Iată este în
pustie, să nu ieşiţi; iată
este în cămări, să nu
credeţi.
 27. Căci precum
fulgerul iese de la
răsărit şi se arată până
la apus, aşa va fi şi
venirea Fiului Omului.
Fenomene  29. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna
Fenomene
 29. Iar îndată după
strâmtorarea acelor zile,
soarele se va întuneca şi luna
nu va mai da lumina ei, iar
stelele vor cădea din cer şi
puterile cerurilor se vor zgudui.
cosmice
35. Cerul şi pământul
 30. Atunci se va arăta pe cer
semnul Fiului Omului şi vor
plânge toate neamurile
pământului şi vor vedea pe Fiul
Omului venind pe norii cerului,
cu putere şi cu slavă multă.
vor trece, dar
cuvintele Mele nu vor
trece.
36. Iar de ziua şi de
 31. Şi va trimite pe îngerii Săi,
cu sunet mare de trâmbiţă, şi
vor aduna pe cei aleşi ai Lui din
cele patru vânturi, de la
marginile cerurilor până la
celelalte margini.
ceasul acela nimeni
nu ştie, nici îngerii
din ceruri, nici Fiul, ci
numai Tatăl.
Comparaţii  32. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi
Comparaţii
 32. Învăţaţi de la
smochin pilda: Când
mlădiţa lui se face
fragedă şi odrăsleşte
frunze, cunoaşteţi că
vara e aproape.
 37. Şi precum a fost în
zilele lui Noe, aşa va fi
venirea Fiului Omului.
 38. Căci precum în zilele
acelea dinainte de potop,
oamenii mâncau şi beau,
se însurau şi se măritau,
până în ziua când a intrat
Noe în corabie,
 33. Asemenea şi voi,
când veţi vedea toate
acestea, să ştiţi că
este aproape, la uşi.
 39. Şi n-au ştiut până ce
a venit potopul şi i-a luat
pe toţi, la fel va fi şi
venirea Fiului Omului.
Selecţie după criterii tainice  40. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul
Selecţie după criterii
tainice
 40. Atunci, din doi
care vor fi în ţarină,
unul se va lua şi altul
se va lăsa.
 41. Din două care vor
măcina la moară, una
se va lua şi alta se va
lăsa.
 43. Aceea cunoaşteţi,
că de-ar şti stăpânul
casei la ce strajă din
noapte vine furul, ar
priveghea şi n-ar lăsa
să i se spargă casa.
 42. Privegheaţi deci,
că nu ştiţi în care zi
vine Domnul vostru.
 44. De aceea şi voi
fiţi gata, că în ceasul
în care nu gândiţi Fiul
Omului va veni.
Două Pilde despre final  10 fecioare (Mt 25, 1- 13)  Talanţi (Mt 25,
Două Pilde despre final
 10 fecioare (Mt 25, 1-
13)
 Talanţi (Mt 25, 14-30)
 5; 2; 1
 Concluzie:
 5 şi 5; separate în 2; 1
mire
 Concluzie:
 “Luaţi deci de la el
talantul şi daţi-l celui ce
are zece talanţi.
 “Nu vă cunosc pe voi.
 13. Drept aceea,
privegheaţi, că nu ştiţi
ziua, nici ceasul când
vine Fiul Omului.”
 29. Căci tot celui ce are
i se va da şi-i va
prisosi, iar de la cel ce
n-are şi ce are i se va
lua.”
De la text la reprezentare artistică Pictură murală grecească Catedrala din Strasbourg, portal sculptat
De la text la reprezentare
artistică
Pictură murală grecească
Catedrala din Strasbourg,
portal sculptat
Fecioarele înțelepte Catedrala Magdeburg- 1245  Notre Dame - Paris Albrecht Durer (1471- 1528) gravură
Fecioarele înțelepte
Catedrala Magdeburg- 1245
 Notre Dame
- Paris
Albrecht Durer (1471-
1528) gravură din 1507
Pilda Talanților
Pilda Talanților
Judecata viitoare (Mt 25, 31-46)  31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa,
Judecata viitoare
(Mt 25, 31-46)
 31. Când va veni Fiul
Omului întru slava
Sa, şi toţi sfinţii îngeri
cu El, atunci va şedea
pe tronul slavei Sale.
 32. Şi se vor aduna
înaintea Lui toate
neamurile şi-i va
despărţi pe unii de
alţii, precum desparte
păstorul oile de
capre.
 33. Şi va pune oile
de-a dreapta Sa, iar
caprele de-a stânga.
„In ziua cea din urmă, nu va veni aşa; atunci pe Tabor, pentru a-i cruţa
„In ziua cea din urmă, nu va veni aşa; atunci pe Tabor, pentru a-i
cruţa pe ucenici, a dat drumul numai la atîta strălucire cît puteau ei
suferi; în ziua cea din urmă însă va veni cu însăşi slava Tatălui; şi
nu numai cu Moise şi Ilie, ci cu oştire nenumărată de îngeri, cu
arhangheli, cu heruvimi, cu popoarele acelea nenumărate de puteri
cereşti; nu va avea un nor deasupra capului Lui, ci cu cerul
înfăşurat. După cum atunci cînd se face judecată înaintea poporului
se dau la o parte perdelele, iar judecătorii sînt văzuţi de toţi cei de
faţă, tot aşa şi atunci, în ziua cea mare a judecăţii lumii, toţi îl vor
vedea pe Hristos stînd pe scaunul de judecată; toţi oamenii vor sta
înaintea Lui; şi El, cu gura Lui, va grăi
Atunci nu va
mai fi nevoie nici de documente, nici de dovezi, nici de martori.
Cel Care va judeca va fi totul: şi martor şi dovadă şi Judecător. El
le ştie bine pe toate, că „toate sînt goale şi descoperite înaintea
ochilor Lui”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, PSB p. 653).
“va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea
“va zice Împăratul celor de-a
dreapta Lui: Veniţi,
binecuvântaţii Tatălui Meu,
moşteniţi împărăţia cea
pregătită vouă de la
întemeierea lumii”. Mt 25,34
“Atunci va zice şi celor de-a
stânga: Duceţi-vă de la
Mine, blestemaţilor, în focul
cel veşnic, care este gătit
diavolului şi îngerilor lui”. Mt
25, 41
 Flămând
 Flămând
 Însetat
 Însetat
 Gol
 Gol
 Bolnav
 Bolnav
 În temniţă
 În temniţă
“Doamne, când Te-am văzut ”
“46. Şi vor merge aceştia la osândă
veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.”
„N-a spus: „Luaţi!”, ci: „moşteniţi”, ca şi cum ar fi ceva de la părinţi, „ceva
„N-a spus: „Luaţi!”, ci: „moşteniţi”, ca şi cum ar fi ceva de la
părinţi, „ceva al vostru, ceva ce vi se cuvenea de mult”. „înainte
ca voi să fiţi, Ie spune Hristos, vi s-au pregătit şi vi s-au hotărît
acestea, pentru că ştiam că aveţi să fiţi aşa!”
Şi în schimbul căror lucruri primesc bunătăţi aşa de mari?
In schimbul unui adăpost, al unei haine, al unei pîini, al unui
pahar cu apă, al cercetării bolnavilor, al ducerii la cei
întemniţaţi.
Pretutindeni, dar, ne cere să dăm un ajutor de care un nevoiaş
are neapărată nevoie. Sînt însă cazuri cînd ajutorul pe care ne
cere să-l dăm nu umple toată nevoia celui nevoiaş. De pildă,
după cum am mai spus, cel bolnav şi cel închis nu au nevoie
numai de cercetare, ci unul are nevoie de libertate, şi celălalt de
vindecare; Hristos însă, blînd fiiind, ne cere să facem numai cît
putem; dar, mai bine spus, ne cere chiar mai puţin decît putem,
lăsîndu-ne nouă libertatea să facem mai mult decît ne cere.
Celorlalţi le spune: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor!” Nu
spune: „Blestemaţilor de Tatăl Meu!”, că nu Tatăl i-a blestemat
pe ei, ci faptele lor.” (Sf. Ioan Gură Aur, Omilii la Matei , p. 898).
Mt 26, 24 ‐ 29; Mc 14, 20 ‐ 24; Lc 22, 14 ‐ 22;
Mt 26, 24 ‐ 29; Mc 14, 20 ‐ 24; Lc 22, 14 ‐ 22; I Cor 11, 23 ‐ 25
 „ Femeia aceasta pare să fie una şi aceea şi la toţi evangheli ştii,
 „ Femeia aceasta pare să fie una şi aceea şi la toţi
evangheli ştii, dar nu este a şa. La cei dintâi trei
evangheli şti, dup ă p ă rerea mea, este una şi aceea şi
femeie, dar la evanghelistul Ioan, nu. La el este
vorba de altă femeie minunată , sora lui Laz ă r.
 Femeia aceasta a vă zut că Iisus l‐ a vindecat pe
Simon ‐ că altfel Iisus n‐ ar fi voit să ră mînă la un
lepros ‐ şi că Simon L‐ a oprit la masă ; de aceea a
prins şi ea curaj, fiind încredinţat ă c ă Iisus îi va
şterge u şor şi necurăţenia sufletului ei ea s ‐ a
apropiat de El ca să‐ L cinstească şi s ă‐ş i îndrepte
sufletul; nici nu avea vreo betejune trupeasc ă .
Şi nici nu s ‐ a apropiat de Domnul ca de un
simplu om ‐ unui om simplu nu i‐ ar fi şters
picioarele cu pă rul capului ei ‐ , ci de cineva mai
mare decît un om. De aceea, m ă dularul care era
mai preţios din trupul ei, capul, pe acela l‐ a pus la
picioarele lui Hristos.
De aceea Hristos, f ă cînd mare pogoră mînt, i ‐ a
îng ă duit s ă‐ I toarne mirul pe capul Lui.
S‐ ar fi putut vinde mirul cu trei sute de dinari, au
ară tat cit a cheltuit ea cu mirul acesta şi cât de mare
i ‐ a fost mă rinimia sufletului ei”. (Sf. Ioan
M-rea Meteora, Ungerea cu mir
Hrisostom Omilii la Matei 0 ‐ 0 )
Mt. 26 Mc. 14 Lc. 22 17. În cea dintâi zi a Azimelor, au venit
Mt. 26
Mc. 14
Lc. 22
17. În cea dintâi zi a
Azimelor, au venit
12. Iar în ziua cea dintâi a
7. Şi a sosit ziua Azimelor, în
Azimilor, când jertfeau Paştile,
ucenicii la Iisus şi L ‐ au
întrebat: Unde voie şti
să‐Ţ i pregă tim să
m ă nânci Paştile?
ucenicii Lui L ‐ au întrebat: Unde
voie şti să gătim, ca să m ă nânci
Paştile?
care trebuia să se jertfească
Paştile. 8. Ş i a trimis pe
Petru şi pe Ioan, zicând:
13. Ş i a trimis doi din ucenicii Lui,
Merge ţ i şi ne pregă ti ţ i
Paştile, ca să mâncă m.
18. Iar El a zis: Merge ţ i
zicându ‐ le: Merge ţ i în cetate şi vă
9. Iar ei I ‐ au zis: Unde
în cetate, la cutare şi
spune ţ i ‐ i: Învăţătorul
zice: Timpul Meu este
va întâmpina un om, ducând un
urcior cu ap ă ; merge ţ i dup ă el.
14. Ş i unde va intra, spune ţ i
aproape; la tine vreau să
fac Paştile cu ucenicii
Mei.
19. Şi ucenicii au f ă cut
st ă pânului casei că Învăţătorul
zice: Unde este odaia în care să
m ă nânc Paştile împreun ă cu
ucenicii Mei?
precum le ‐ a poruncit
Iisus şi au pregă tit
Paştile.
20. Iar când s‐ a f ă cut
seară , a şezut la masă cu
cei doisprezece ucenici.
15. Iar el vă va arăta un foişor
voie şti să pregă tim?
10. Iar El le ‐ a zis: Iat ă , când
ve ţ i intra în cetate, vă va
întâmpina un om ducând un
urcior cu apă ; merge ţ i dup ă
el în casa în care va intra.
11. Ş i spune ţ i st ăpânului
casei: Învăţătorul î ţ i zice:
mare a şternut gata. Acolo să
pregă ti ţ i pentru noi.
16. Ş i au ie şit ucenicii şi au venit
Unde este încă perea în care
să m ă nânc Paştile cu
ucenicii mei? 12. Şi acela vă
în cetate şi au gă sit a şa precum
le ‐ a spus şi au pregă tit Paştile.
va arăta un foişor mare,
a şternut; acolo să pregă ti ţ i.
 Mt 26  Mc 14  Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine
 Mt 26
 Mc 14
 Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând
pâine şi binecuvântând, a frânt şi,
dând ucenicilor, a zis: Luaţ i,
mânca ţ i, acesta este trupul Meu.
 Ş i, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi
binecuvântând, a frânt şi le ‐ a dat lor
şi a zis: Luaţ i, mânca ţ i, acesta este
Trupul Meu.
 27. Şi luând paharul şi mulţ umind,
le ‐ a dat, zicând: Be ţ i dintru acesta
toţ i,
 23. Şi luând paharul, mulţ umind, le ‐
a dat şi au bă ut din el toţ i.
 28. Că acesta este Sângele Meu, al
Legii celei noi, care pentru mulţ i se
varsă spre iertarea p ăcatelor.
 24. Ş i a zis lor: Acesta este Sângele
Meu, al Legii celei noi, care pentru
mulţ i se varsă .
 29. Ş i vă spun vou ă că nu voi mai bea
de acum din acest rod al vi ţei pân ă
în ziua aceea când îl voi bea cu voi,
nou, întru împ ă răţ ia Tat ă lui Meu. 26
 25. Adevă rat grăiesc vou ă că de acum
nu voi mai bea din rodul vi ţei pân ă
în ziua aceea când îl voi bea nou în
împ ă răţ ia lui Dumnezeu.
 Lc 22  I Cor 11  14. Şi când a fost ceasul, S‐
 Lc 22
I
Cor 11
 14. Şi când a fost ceasul, S‐ a aşezat la
masă, şi apostolii împreun ă cu El.
23. C ă ci eu de la Domnul am
primit ceea ce v ‐ am dat ş i vou ă :
 15. Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să
mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de
patima Mea,
C
ă Domnul Iisus, în noaptea în
care a fost vândut, a luat pâine,
 16. C ăci zic vouă că de acum nu ‐ l voi mai
mânca, până când nu va fi desăvârşit în
împărăţia lui Dumnezeu.
 17. Şi luând paharul, mul ţumind, a zis:
Luaţi acesta şi împărţi ţi ‐ l între voi;
24. Ş i, mul ţ umind, a frânt ş i a
zis: Lua ţ i, mânca ţ i; acesta este
trupul Meu care se frânge pentru
voi. Aceasta s ă face ţ i spre
pomenirea Mea .
 18. C ă zic vouă: Nu voi mai bea de acum
din rodul vi ţei, până ce nu va veni
împărăţia lui Dumnezeu.
 19. Şi luând pâinea, mul ţumind, a frânt şi
le ‐ a dat lor, zicând: Acesta este Trupul
Meu care se dă pentru voi; aceasta să
face ţi spre pomenirea Mea.
25. Asemenea ş i paharul după
Cin ă , zicând: Acest pahar este
Legea cea nou ă întru sângele
Meu. Aceasta s ă face ţ i ori de câte
ori ve ţ i bea, spre pomenirea
Mea.
 20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat,
zicând: Acest pahar este Legea cea nouă,
întru Sângele Meu, care se varsă pentru
voi.
26. C ă ci de câte ori ve ţ i mânca
aceast ă pâine ş i ve ţ i bea acest
pahar, moartea Domnului vestiţ i
pân ă când va veni.
 A luat  Înmul ţ irea pâinilor Mt 14  A binecuvântat  Cina
 A luat
 Înmul ţ irea pâinilor Mt 14
 A binecuvântat
 Cina cea de Tain ă Mt 26
 A frânt
 Cina de la Emaus Lc 24
 a dat
 Fapte 20, 35
 Cuvintele de instituire
pentru pâine: “Lua ţ i,
mânca ţ i, acesta este
trupul Meu. ” STOP
 Cuvintele de instituire
pentru vin: “acesta este
Sângele Meu, al Legii
celei noi, care pentru
mul ţ i se varsă spre
iertarea pă catelor ”.
 În foi şorul din Ierusalim, seara, după ce ucenicii au rugat pe tână r
 În foi şorul din Ierusalim, seara, după ce ucenicii au
rugat pe tână r să le arate locul.
 Mt, Mc şi Lc 22,7 precizeaz ă “ziua Azimelor”, pe când
IOAN “vinerea Paştilor” atunci când Pilat rosteşte
sentinţ a.
 Simon Cireneul vine de la ţ arină ;
 A înmuiat buc ăţ ica şi a dat ‐ o lui Iuda Iscarioteanul;
 Masa de Paşte – seder – cin ă obi şnuit ă (Lc 22)
 A şezarea pe jos, sprijini ţ i pe coate
pâinea vinul
pâinea
vinul
 Pâine obi şnuit ă  Prescură  Pahar  Potir  Seara  Diminea
 Pâine obi şnuit ă
 Prescură
 Pahar
 Potir
 Seara
 Diminea ţ a, de obicei
 Moment scurt
 Slujbă lung ă ,
comemorativă
 Exod  Evanghelii  Credincio şie faţă de Dumnezeu  Iubirea faţă de Dumnezeu
 Exod
 Evanghelii
 Credincio şie faţă de
Dumnezeu
 Iubirea faţă de
Dumnezeu şi semeni
 Sânge de animal
 Sângele Mântuitorului
Matei Marcu Ioan L-au dezbrăcat 27, 28a L-au îmbrăcat 27, 28b 15, 17a 19, 2b
Matei
Marcu
Ioan
L-au dezbrăcat
27, 28a
L-au îmbrăcat
27, 28b
15, 17a
19, 2b
L-au încoronat
27, 29a
15, 17b
19, 2a
I-au dat un sceptru
27, 29b
I s-au închinat
27, 29c
15, 18
19, 3a
L-au scuipat
27, 30a
15, 19b
L-au lovit
27, 30b
15, 19a
19, 3b
Ps 21, 1: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit?
Ps 21, 1: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt
de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele.
Mt 27, 46: Iar în ceasul al nouălea a strigat
Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama
sabahtani? adică: Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
Mc 15, 34: Şi la al nouălea ceas, a strigat
Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama
sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
Ps, 21, 6: Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
Mt, 27, 44: În acelaşi chip Îl ocărau şi
tâlharii cei împreună-răstigniţi cu El.
Mc 15, 32: Hristos, regele lui Israel, să Se
coboare de pe cruce, ca să vedem şi să
credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl
ocărau.
Ps 21,7 : Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul
Ps 21,7 : Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
Mt 27, 39: Iar trecătorii Îl
huleau, clătinându-şi
capetele
Mc 15, 29: Iar cei ce treceau
pe acolo Îl huleau,
clătinându-şi capetele şi
zicând: Huu! Cel care
dărâmi templul şi în trei zile
îl zideşti.
Lc 23, 35: Şi sta poporul
privind, iar căpeteniile îşi
băteau joc de El, zicând: Pe
alţii i-a mântuit; să Se
mântuiască şi pe Sine
Însuşi, dacă El este
Hristosul, alesul lui
Dumnezeu.
Ps 21,8: "Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el".
Mt 27, 43: S-a încrezut în
Dumnezeu: Să-L scape
acum, dacă-L vrea pe El!
Căci a zis: Sunt Fiul lui
Dumnezeu.
Mc 15, 30: Mântuieşte-Te
pe Tine Însuţi, coborându-
Te de pe cruce!
Lc 23, 35: Şi sta poporul
privind, iar căpeteniile îşi
băteau joc de El, zicând: Pe
alţii i-a mântuit; să Se
mântuiască şi pe Sine
Însuşi, dacă El este
Hristosul, alesul lui
Dumnezeu.
Ps 21, 16: Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a
Ps 21, 16: Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în
ţărâna morţii m-ai coborât.
Mt 27, 48: Şi unul
Mc 15, 36: Şi,
Lc 23, 36: Şi Îl luau
în râs şi ostaşii care
se apropiau,
aducându-I oţet.
In 19, 28: După
dintre ei, alergând
îndată şi luând un
burete, şi umplându-
alergând, unul a
înmuiat un burete în
oţet, l-a pus într-o
l de oţet şi punându-
trestie şi I-a dat să
l într-o trestie, Îi da
să bea.
bea, zicând: Lăsaţi
să vedem dacă vine
Ilie ca să-L coboare.
aceea, ştiind Iisus că
toate s-au săvârşit
acum, ca să se
împlinească
Scriptura, a zis: Mi-
e sete.
Ps 21, 18: Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
Mt 27, 35 : Iar după
Mc 15, 36 : Şi,
ce L-au răstignit, au
împărţit hainele Lui,
aruncând sorţi, ca să
se împlinească ceea
ce s-a zis de
Lc 23, 34 : Iar Iisus
zicea: Părinte, iartă-
le lor, că nu ştiu ce
fac. Şi împărţind
hainele Lui, au
aruncat sorţi.
In 19, 18.37: Unde
proorocul:
"Împărţit-au hainele
alergând, unul a
înmuiat un burete în
oţet, l-a pus într-o
trestie şi I-a dat să
bea, zicând: Lăsaţi
să vedem dacă vine
Ilie ca să-L coboare.
Mele între ei, iar
pentru cămaşa Mea
au aruncat sorţi".
L-au răstignit, şi
împreună cu El pe
alţi doi, de o parte şi
de alta, iar în mijloc
pe Iisus. 37 : 37. Şi
iarăşi altă Scriptură
zice: "Vor privi la
Acela pe care L-au
împuns".
Ps 21, 19. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. Mt
Ps 21, 19. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
Mt 27, 35 : Iar după
Mc 15, 24 : Şi L-au
ce L-au răstignit, au
împărţit hainele Lui,
aruncând sorţi, ca să
se împlinească ceea
ce s-a zis de
proorocul:
răstignit şi au
împărţit între ei
hainele Lui,
aruncând sorţi
pentru ele, care ce
să ia.
Lc 23, 34 : Iar Iisus
zicea: Părinte, iartă-
le lor, că nu ştiu ce
fac. Şi împărţind
hainele Lui, au
aruncat sorţi.
In 19, 23—24 : După
ce au răstignit pe
Iisus, ostaşii au luat
hainele Lui
Dar
"Împărţit-au hainele
Mele între ei, iar
pentru cămaşa Mea
au aruncat sorţi".
cămaşa era fără
cusătură, de sus
ţesută în întregime.
24. Deci au zis unii
către alţii: Să n-o
sfâşiem, ci să
aruncăm sorţii
pentru ea, a cui să
fie; ca să se
împlinească
Scriptura care zice:
"Împărţit-au hainele
Mele loruşi, şi
pentru cămaşa Mea
au aruncat sorţii".
Ps 21, 27: Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, 28. Nici n-a întors faţa Lui de la mine şi
când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
Mt 27, 50: Iar Iisus, strigând
iarăşi cu glas mare, Şi-a dat
duhul.
Mc 15, 37: Iar Iisus, scoţând
un strigăt mare, Şi-a dat
duhul.
Lc 23, 46: Şi Iisus, strigând
cu glas tare, a zis: Părinte,
în mâinile Tale încredinţez
duhul Meu. Şi acestea
zicând, Şi-a dat duhul.

Îngroparea şi Învierea Domnului

Îngroparea ş i Învierea Domnului

Natura s-a cutremurat la momentul morţii Mântuitorului.

Draperia templului, ca un perete despărţitor dintre încăperile Sfânta şi Sfânta Sfintelor, s-a sfâşiat complet, simbolizând încheierea Legii vechi.

Un cutremur a zguduit cetatea, iar soldaţii asistaţi de un sutaş, şi-au dat seama că uciseseră pe Fiul lui Dumnezeu şi toată mulţimea a înţeles gravitatea greşelilor săvârşite, mărturisind acest aspect prin baterea pieptului cu pumnii (gest de adâncă părere de rău).

Evanghelistul Matei, relatează deja primul efect al jertfei Mântuitorului asupra oamenilor. Sfinţii care au trăit în timpul Legii vechi, au fost eliberaţi din încătuşarea morţii prin învierea Mântuitorului şi s-au arătat multora în cetatea Ierusalimului, probabil în intervalul dintre învierea şi înălţarea la ceruri a Domnului Iisus, urmând a fi primiţi în împărăţia cerurilor, a cărei deschidere a inaugurat-o Mântuitorul

Pentru că a doua zi era sărbătoarea Paştilor, iudeii nu doreau ca supliciul condamnaţilor să mai continue. Tradiţia lor nu includea pedeapsa prin răstignire, adusă de romani, iar practicile funerare iudaice obligau înmormântarea unui om în aceeaşi zi în care a murit, mai ales a unui răstignit (Deut, 21, 23). Dacă cei condamnaţi ar fi murit a doua zi, cineva trebuia să-i înmormânteze chiar în zi de sărbătoare, sau în cele şapte zile ale Azimelor ce urmau după Paşti, fiind apoi nevoit să urmeze un ritual de curăţie, pentru că se atinseseră de un cadavru, ceea ce însemna oricum o situaţie neplăcută în contextul celei mai mari sărbători a anului. Aşadar, iudeii au cerut scurtarea chinurilor celor răstigniţi, situaţie ce propunea mai multe metode, asfixierea cu fum sau zdrobirea picioarelor condamnaţilor (crurifragium), pentru a nu mai avea nici un punct de sprijin. Moartea survenea în cel mai scurt timp.

Iisus Hristos.

NU A PLOUAT!

Chiar dacă practicile romane

obişnuiau abandonarea trupurilor

Un personaj deosebit al societăţii

 

pe cruce, pentru a fi exemplu răufăcătorilor, aici în Palestina, romanii respectau obiceiurile iudaice cu încărcătură religioasă, pentru a evita conflictele inutile.

 

iudaice, Iosif din Arimateea, membru al sinedriului (Luca 23, 51), sfetnic al cercurilor aristocrate, cunoscut şi de către procuratorul Ponţiu Pilat, a venit la acesta pentru a cere să i se încredinţeze trupul lui Iisus spre înmormântare.

Venind la Mântuitorul, ostaşii au observat că deja murise. Pentru a fi siguri, unul dintre ei înfige o suliţă în coasta Mântuitorului, observând cu toţii că din rană a ieşit sânge şi apă, simbol al Sfintei Euharistii şi al Tainei Botezului.

Aceste aspecte au fost şi ele profeţite în Vechiul Testament (Ps. 33, 18-19; 21,18-19).

Cererea lui Iosif intervine în demersul legilor romane, care

 

prevedeau, în cazul crucificaţilor, înmormântarea în groapa comună.

Procuratorul s-a mirat că Iisus a murit aşa repede într-un supliciu ce aducea de obicei o agonie îndelungată. Verificând moartea lui Iisus, a consimţit încredinţarea trupului celui mort, lui Iosif.

După amiaza trecuse deja, apropiindu-se seara. Iudeii trebuiau să se pregătească pentru serbarea Paştelui ce urma chiar în acea noapte, începutul sabatului fiind considerat la momentul

 

apariţiei luceafărului de seară, când începeau să se aprindă luminile în case.

Coborârea de pe cruce

“38. După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns,

de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.

Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.  39. Şi a

39. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.

40. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.

41. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat.

42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape. ”

Ioan 19, 38-42

Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape. ”
Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape. ”

Haina de îngropare

SinopticiSinoptici

IoanIoan 19,4019,40

Mt 27, 58 νετύλιξεν ατσινδόνι καθαρ

θονίοις μεττν ρωμάτων (o bucată de

Mc 15,46 κα
γοράσας σινδόνα καθελν ατν νείλησεν τσινδόνι (l-au înfăşurat în pânză[tură]/giulgiu)
Lc 23,53 κακαθελν νετύλιξεν ατσινδόνι
Giulgiul din Torino

pânză/giulgiu cu miresme)

ὼ ν ἐ νετύλιξεν α ὐ τ ὸ σινδόνι  Giulgiul din Torino pânz ă /giulgiu
ὼ ν ἐ νετύλιξεν α ὐ τ ὸ σινδόνι  Giulgiul din Torino pânz ă /giulgiu
ὼ ν ἐ νετύλιξεν α ὐ τ ὸ σινδόνι  Giulgiul din Torino pânz ă /giulgiu

“un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat”.

mormânt nou, în care nu ma i fusese nimeni îngropat”.  Mc 16, 3. “ Ş

Mc 16, 3. “Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli noua piatra de la uşa mormântului”.

 Mc 16, 3. “ Ş i ziceau între ele: Cine ne va pr ă v
 Mc 16, 3. “ Ş i ziceau între ele: Cine ne va pr ă v

Straja şi pecetluirea mormântului

Mt 27, 62-66: “. Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat, 63. Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. 64. Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. 65. Pilat le-a zis: Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi. 66. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra”.

Mt 28, 11-15 “Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. 12. Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor, 13. Zicând:

Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; 14. Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face. 15. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi”.

cut precum au fost înv ăţ a ţ i. Ş i s-a r ă spândit cuvântul

A treia zi

Vineri după ceasul 9 (ora 15) până la începutul zilei cultice de sâmbătă (adică vineri după ora 16, în funcţie de sunetul şofar-ului)

Sâmbătă, de la începutul zilei liturgice, până la începutul zilei cultice de duminică (adică până la ora 16 de sâmbătă)

Duminică, de la începutul zilei cultice până la apariţia îngerului care înlătură piatra de la intrarea mormântului

la începutul zilei cultice pân ă la apari ţ ia îngerului care înl ă tur ă

Femeile la mormânt

Mt 28, 1 “când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul”.

 

Magdala – localitate din Galileea

Mc 16, 1 “Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă”.

Lc 24, 10 “Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele”.

Maria, mama lui Iacob şi Iosi (“fraţii” Domnului)

Salomeea – soţia lui Zevedeu; mama lui Ioan şi Iacob cel mare

Ioana – femeia lui Huza

Ioan 20, 1 “Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis- de-dimineaţă, fiind încă întuneric”.

MAICA DOMNULUI nu este încadrată de Sf. Evanghelii în categoria “femei mironosiţe”

A înviat

ÎnÎn mormântmormânt

LângLângăă mormântmormânt

Lipsa Trupului îngropat al

Străjerii

Domnului

“grădinarul”

Prezenţa cerească confirmă învierea;

Petru şi Ioan

Mt 28,7 γέρθη πτν νεκρν

In 20, 9b κ νεκρν ναστναι.

Mesaj de încredinţare pentru ucenici

Giulgiurile desfăcute

Mahrama - τσουδάριον

Cunoaşterea Celui înviat

În zi de duminică;
Multiple arătări;
Vederea şi atingerea rănilor Celui înviat
Călătoria prin Scripturi către Emaus; cina şi văpaia inimii
Consumă Hristos peşte şi miere
De unde cunoaştem că 40 de zile s-a arătat după înviere.

Repunerea în apostolie a Sf. Petru
Ioan şi Petru în Evanghelia a IV-a
Mărturii extra- evanghelice ale arătării Domnului înviat
Înălţarea Domnului cu trupul la cer

 M ă rturii extra- evanghelice ale ar ă t ă rii Domnului înviat  În
 M ă rturii extra- evanghelice ale ar ă t ă rii Domnului înviat  În
 M ă rturii extra- evanghelice ale ar ă t ă rii Domnului înviat  În
 M ă rturii extra- evanghelice ale ar ă t ă rii Domnului înviat  În

Contestarea Învierii Domnului în zilele noastre

Altă localizare a

Altă localizare a

OsuareOsuare

mormântului

mormântului

Învierii Domnului în zilele noastre Alt ă localizare a Alt ă localizare a OsuareOsuare mormântului mormântului
Învierii Domnului în zilele noastre Alt ă localizare a Alt ă localizare a OsuareOsuare mormântului mormântului
Învierii Domnului în zilele noastre Alt ă localizare a Alt ă localizare a OsuareOsuare mormântului mormântului
Învierii Domnului în zilele noastre Alt ă localizare a Alt ă localizare a OsuareOsuare mormântului mormântului

Iisus, fiul lui Iosif, frate cu Iacob

ori

Iacob, fiul lui Iosif, frate cu Iisus

frate cu Iacob ori Iacob, fiul lui Iosif, frate cu Iisus  Talpiot, cartier din Ierusalim

Talpiot, cartier din Ierusalim

1980 descoperirea a 10 osuare;

2007 este publicată teza mormântului lui Iisus

 2007 este publicat ă teza mormântului lui Iisus  Din cele 9 osuare care au

Din cele 9 osuare care au fost identificate, unul este cu numele Iisus, fiul lui Iosif, fratele lui Iacob

Un alt osuar are inscripţia Mariamne

Un alt osuar Iuda fiul lui Iisus

fiul lui Iosif, fratele lui Iacob  Un alt osuar are inscrip ţ ia Mariamne 
fiul lui Iosif, fratele lui Iacob  Un alt osuar are inscrip ţ ia Mariamne 
fiul lui Iosif, fratele lui Iacob  Un alt osuar are inscrip ţ ia Mariamne 

Bibliografie

Sf. Ambrozie al Milanului, Expunere la Evanghelia după Luca, trad. din limba latină de Pr. Dr. Ilie Melniciuc Puică, Ed. Performantica, Iaşi, 2010.

Sf. Chiril al Alexandriei, Comentar la Sfânta Evanghelie de la Luca, Traducere de diacon Gheorghe Băbuţ, Oradea, Ed. Mănăstirea ”Portăriţa”, 1998.

Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca, ediție îngrijită de R.P. Sineanu și L.S. Desartovici, Ed. Sophia, București, 2001.

Constantinescu, Pr. Prof., I., Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, după cele patru evanghelii, în GB, an XLVI, 2, 1987.

Dragoman, pr. Ioan, Învierea Mântuitorului, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2003.

Ganea, Protos. prof., I., Pe drumul Emausului, în BOR, an CVIII, 3-4, 1990.

Melniciuc-Puică, Pr. Lect. Dr. I., Relatarea unei recunoaşteri (Luca 24, 13-32), în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Teologie, Tom VI, 2001.

Melniciuc-Puică, Pr. Lect. Dr. I., Inscripţii funerare din Ierusalim şi relaţia lor cu Noul Testament, în „Analele Ştiinţifice ale Universităţii «Al.I.Cuza» Iaşi , vol. XIII, 2008, p. 113-

128.

Preda, Pr. Dr. Constantin, Învierea Domnului în memoria narativă a Evangheliilor, Ed. Basilica, Bucureşti, 2010.

Stamatoiu, D., Cele Patru Sfinte Evanghelii, Noţiuni introductive şi comentariu, Ed. Universitaria, Craiova, 2000.

Tofană, Pr. conf. dr., St., Euharistia în arătarea lui Hristos la Emaus (Luca 24, 13-35) Repere exegetice şi teologice, în O, an LIII, 1-2, 2002.

în ar ă tarea lui Hristos la Emaus (Luca 24, 13-35) Repere exegetice ş i teologice
E VANGHELIA DUP Ă MARCU Elemente introductive

EVANGHELIA DUPĂ MARCU

Elemente introductive

E VANGHELIA DUP Ă MARCU Elemente introductive
B IBLIOGRAFIE  Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei ş i Marcu

BIBLIOGRAFIE

Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei şi Marcu, Editura Sofia, Bucureşti, 1998.

Noul Testament, Evanghelia după Marcu, trad şi comentariu C. BĂDILIŢĂ, Adevărul Holding, Bucureşti, 2012.

COMAN, Pr. dr., Constantin, Istorie şi dezvoltare în Evanghelia după Marcu, în ST, an LI, 3-4, 1999, p. 14-23

KARAVIDOPOULOS, Ioannis, Evanghelia după Marcu, traducere din limba greacă modernă de Sabin Preda, Ed. Bizantină, Bucureşti,

2005.

MIHOC, Ioan, Un Studiu al Noului Testament. Vol. I: Evangheliile de la Matei şi Marcu, Ed. E. Murgu, Reşiţa, 2010, pp. 282-396.

NEGOIŢĂ, Pr. prof., Atanasie, S-a descoperit manuscrisul Evangheliei după Marcu?, în ST, an XXVI, 3-4, 1974, p. 172-175

TOFANĂ, Pr. Conf. Dr., Stelian, Mesianitatea lui Iisus şi “Secretul mesianic”, coordonată teologică a Evangheliei după Marcu, în Revista Teologică, an X, 2, 2000, p. 33-47

mesianic”, coordonat ă teologic ă a Evangheliei dup ă Marcu , în Revista Teologic ă ,
mesianic”, coordonat ă teologic ă a Evangheliei dup ă Marcu , în Revista Teologic ă ,
AUTORUL  Marcu era un personaj bine cunoscut în biserica primară. Numele Marcu este de
AUTORUL  Marcu era un personaj bine cunoscut în biserica primară. Numele Marcu este de

AUTORUL

Marcu era un personaj bine cunoscut în biserica primară. Numele Marcu este de la latinescul Marcus şi este supranumele scriitorului (Fapte 12,12.25). Primul lui nume era Ioan (Fapte 13,5.13). În paginile Noului Testament numele său este consemnat de 10 ori, dar nu şi în Evanghelia ce-i poartă numele. Unii comentatori văd pe Marcu în purtătorul ulciorului cu apă, care-i aştepta pe Petru şi Ioan la poarta dinspre Betania, spre a-i conduce la casa aleasă de Domnul pentru cina Euharistică (Mc. 14, 14; Lc. 22,10). Alţii văd în el pe tânărul care mergea după Domnul, dinspre grădina Ghetsimani, în noaptea când Acesta a fost prins şi apoi judecat (Mc. 15, 51-52). În momentul în care era pe punctul de a fi prins de soldaţi, tânărul a fugit, rămânându-i „pânzătura”/haina în mâinile lor (Mc. 14, 51). Numele mamei lui era Maria (Fapte 12,12). Era văr cu Barnaba (Col. 4,10), care cândva fusese locuitor al insulei Cipru (Fapte 4,36), de unde se crede că şi Ioan Marcu era originar. Casa lui Marcu din Ierusalim pare să fi fost casa în care era „odaia de sus” (cf. Mt. 26,18), unde cel puţin pentru un timp au locuit unii din apostoli după înviere şi înălţare (In. 20,19; Fapte 1,13) şi unde se adunau membrii bisericii primare din Ierusalim (Fapte 12,12). Faptele Apostolilor pomenesc de 6 ori pe un ucenic numit fie „Ioan, cel numit Marcu", fie Ioan, fie, simplu, Marcu. Ioan Marcu este cel care i-a însoţit pe Pavel şi pe Barnaba în prima parte a cele dintâi călătorii misionare a lor (Fapte 13,5.13). Într-o călătorie de mai târziu Marcu l-a însoţit pe Barnaba în insula Cipru (Fapte 15,36-39). Mai târziu el pare să fi lucrat sub îndrumarea lui Petru şi a lui Pavel (1 Pt. 5,13; Col. 4,10; 2 Tim. 4,11). Unii îl socotesc pe Marcu printre cei 70 de ucenici ai Mântuitorului care s-au găsit mereu în preajma Apostolilor. Se pare totuşi că Marcu l-a cunoscut pe Iisus personal cel puţin în ultimele zile petrecute de El la Ierusalim sau la cina Pascală. Sf. Chiril Metafrastul şi Nichifor Calist spun că Marcu şi-a încheiat viaţa prin moarte martirică, fiind prins de către păgâni într-o catacombă din Alexandria Egiptului, apoi legat şi târât pe străzile oraşului până şi-a dat sufletul. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în ziua de 25 aprilie.

târât pe străzile oraşului până şi-a dat sufletul. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în ziua de 25
V IA Ţ A LUI I ISUS DESCRIS Ă CELOR DIN ROMA   Această
V IA Ţ A LUI I ISUS DESCRIS Ă CELOR DIN ROMA   Această

VIAŢA LUI IISUS DESCRISĂ CELOR DIN ROMA

Această evanghelie a fost scrisă la Roma la cererea membrilor bisericii pentru a păstra predicile apostolului Petru, pe la anul 62-63 d.Hr.

Destinatarul acestei evanghelii este vorbitorul de limbă latină, creştinul venit dintre neamuri din partea de vest a imperiului. Acest fapt este evident prin:

a) Folosirea „Legiune, centurion”.

quadrant, praetoriu,

Este cea mai scurtă evanghelie, conţine doar 661 de versete. Ev. după Marcu relatează 79 de evenimente, 18 minuni şi doar 5 parabole.

El se concentrează pe ceea ce a făcut Iisus, mai mult decât ceea ce a spus. Marcu se adresează în special lumii latine, din partea de vest a imperiului, de aceea prezentarea sa este scurtă, concisă şi clară. Elementul practic, faptele, minunile sunt mult mai importante pentru evanghelist decât cuvintele şi predicile, datorită caracteristicilor specifice ale ascultătorilor săi.

Tema suferinţei este dominantă în această evanghelie: Iisus a fost slujitorul celor în suferinţă, iar ucenicii Săi vor merge pe aceleaşi urme. Iisus este Robul care suferă, aşa cum este prezentat în Isaia 53.

unor expresii latine:

b) Traducerea expresiilor aramaice şi ebraice (3,17, 5,41; 7,11.34; 14,36).

c) Explicarea obiceiurilor evreieşti:

2,26; 7,3.4; 9,43; 12,42; 14,12; 15,22.

d) Romanii sunt prezentaţi ca personaje neutre, iar uneori chiar într-o lumină pozitivă (12,17; 15,1-10).

 d) Romanii sunt prezentaţi ca personaje neutre, iar uneori chiar într-o lumină pozitivă (12,17; 15,1-10).
P LANUL EVANGHELIEI  Partea a II-a  Partea I  Introducere (cap. 1,1-13) 
P LANUL EVANGHELIEI  Partea a II-a  Partea I  Introducere (cap. 1,1-13) 

PLANUL EVANGHELIEI

Partea a II-a

Partea I

Introducere (cap. 1,1-13) I. începutul activităţii în Galileea (cap. 1,14 - 3, 6)

1- chemarea primilor ucenici (1, 15-20)

2- activitatea Mântuitorului în Capernaum (1, 21-39)

3- conflicte legate de post şi Sabatului (2,1 -3,6)

II. Apogeul activităţii în Galileea (cap. 3,7-6,13)

1- alegerea celor 12 Apostoli (3,7-19)

2- acuzaţii împotriva lui Hristos, că lucrează cu

diavolul (3, 20-35)

3- parabole, relatări de minuni (parabola seminţei care

creşte de la sine, potolirea furtunii pe mare, învierea fiicei lui Iair, parabola semănătorului) (4,1-5,43)

4- respingerea lui Iisus în Nazaret, trimiterea în

misiune de probă a Ucenicilor (6, 1-13)

III. Sfârşitul activităţii în Galileea (cap. 6,14 - 7, 23)

1- tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (6,14-29)

2- prima înmulţire a pâinilor şi umblarea pe mare;

încercarea credinţei ucenicilor (6, 30-56)

3- discuţii despre „curat" şi „necurat" (7,1-23)

IV. Călătoria în afara Galileii (secţiunea intermediară 7, 24 - 8, 26)

1- În părţile Tirului şi ale Sidonului (7, 24-37)

2- a doua înmulţire a pâinilor (8, 1-10)

3- aluatul fariseilor şi taina pâinilor (8, 11-21)

4- vindecarea orbului din Betsaida (8, 22-26)

I. Activitatea în Cezareea lui Filip. Drumul spre Ierusalim (8, 27-10,22)

1- mărturisirea lui Petru şi prima prevestire

a Patimilor (8,27 - 9,29)

2- călătorie prin Galileea (9, 30-50)

3- călătoria prin Pereea şi Iudeea (10, 1-31)

4- evenimentele pe drumul ultimei călătorii

spre Ierusalim (10,32-52) II. Activitatea Domnului în Ierusalim (11-

13)

1. evenimente premergătoare (11, 1-25)

2. intrarea în Ierusalim şi învăţături (11, 27

- 12, 44)

3. cuvântarea eshatologică („mica

apocalipsă" a Noului Testament – Mc. 13) III. Patimile, moartea şi învierea Mântuitorului (14-16)

1. evenimentele până la arestare - scena

Ghetsimani (14, 1-52)

2. procesul, răstignirea, moartea şi

(14, 1-52)  2. procesul, răstignirea, moartea şi îngroparea (14, 53 - 15, 47)  3.

îngroparea (14, 53 - 15, 47) 3. învierea şi arătările Domnului înviat (Mc.

16)

Finalul scurt v. 8  Ş i ie ş ind, au fugit de la mormânt,

Finalul scurt v. 8

Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

o
o

FINALUL EVANGHELIEI DUPĂ MARCU (16,8-20)

Finalul lung v. 8-20
Finalul lung v. 8-20

Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. 9. Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s- a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. 10. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. 11. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. 12. După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la ţarină. 13. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. 14. La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi I-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat. 15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. 16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. 17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, 18. Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu- i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. 19. Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. 20. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin.

plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucr a cu ei şi întărea cuvântul , p rin
7 Ultimele 12 versete ale Evangheliei lipsesc din majoritatea manuscriselor şi a codicilor greceşti, precum
7
7

Ultimele 12 versete ale Evangheliei lipsesc din majoritatea manuscriselor şi a codicilor

greceşti, precum şi din unele importante manuscrise ale vechii Tradiţii. Eusebiu de Cezareea şi Fericitul Ieronim atestau faptul că acest final lipsea din manuscrisele greceşti pe care ei le cunoşteau. Fericitul Ieronim ne informează că, în unele manuscrise greceşti, după Mc. 16, 14 se afla un adaos special. Într-adevăr în anul 1907 s-a

descoperit la Akhmim, un orăşel de pe malul răsăritean al Nilului, un manuscris biblic, datând din secolele V-VI d.Hr. în care apare acest adaos menţionat de Ieronim.

Întrucât acest manuscris a intrat în posesia unui american pe nume Freer, adaosul

intercalat (16, 14) este cunoscut sub numele de loghionul lui Freer. Acest adaos arată că şi în antichitatea creştină a existat o problemă legată de finalul Evangheliei după Marcu.

Într-adevăr, analizând vocabularul şi stilul textului din Mc. 16, 9-20 se poate ajunge la concluzia că acest final nu este scris de mâna lui Marcu. În această pericopă biblică avem un rezumat al arătărilor Domnului înviat, consemnat şi în celelalte Evanghelii, mai ales în

cea după Luca (despre Maria Magdalena se spune că este cea din care Iisus scosese

demoni, ca şi în Lc. 8, 2). De asemenea, arătarea la cei 2 ucenici (16, 12-13) face aluzie la episodul relatării în Luca (24, 13-35); expresia „Domnul Iisus" din Mc. 16, 19, frecventă în Faptele Apostolilor, nu mai apare nicăieri în alte Evanghelii.

Probabil că cineva, într-o epocă foarte timpurie, a adăugat aceste versete ca o încheiere.

foarte timpurie, a adăugat aceste verset e ca o încheiere.  Este probabil, ca ultima filă

Este probabil, ca ultima filă a manuscrisului original să se fi pierdut. Greu de crezut este că Marcu şi-ar fi încheiat Evanghelia cu versetul 8, fără a mai spune ceva despre arătările

după înviere. Pentru credinţa creştină, finalul actual (v. 8-20) are deplină autoritate canonică, fiind socotit, parte integrantă, inspirată a Sfintei Scripturi.

SECRETUL MESIANIC la MARCU

Spre deosebire de ceilalţi evanghelişti, Evanghelia Sf. Marcu este străbătută parcă, de la un capăt la altul, ca un fir roşu, de ideea ascunderii de către Iisus a Mesianităţii Sale.

Din lectura evangheliei se poate deduce uşor că Iisus Hristos încearcă de mai multe ori să- Şi ascundă mesianitatea sau dumnezeirea:

Iisus le porunceşte demonilor, care Îl recunoşteau ca fiind trimisul Domnului, să tacă (Mc. 1, 24-25; 1, 34; 3, 11-12)

După săvârşirea unor minuni, avertizează “beneficiarii” „să nu spună nimic” (Mc. 1,44; 5, 43; 7,8.36).

Ucenicilor le nuanţează această interdicţie (Mc. 8,30; 9,9) până „când Fiul Omului va învia din morţi”.

Permanenta preocupare a lui Iisus, de la botez şi până la patimi, de a ascunde Mesianitatea, înainte de patima şi Învierea Sa, constă în a identifica tentaţia oamenilor de a-L slăvi şi încorona ca pe o tentativă diavolească de a-L abate de la Patima şi Învierea Sa.

“nimănui să nu spui nimic”

ca pe o tentativ ă diavoleasc ă de a-L abate de la Patima ş i Învierea
ca pe o tentativ ă diavoleasc ă de a-L abate de la Patima ş i Învierea

SECRETUL MESIANIC la MARCU

Problema Mesianităţii lui Iisus este pusă în modul cel mai limpede în textul din Mc. 14, 61 urm. Este vorba despre un episod din procesul lui Iisus. În cadrul acestuia Caiafa îl întreabă, la un moment dat, pe Iisus: „Eşti tu Hristosul, fiul Celui binecuvântat?"

Întrebarea prezintă intenţia marelui preot de a-i întinde lui Iisus o capcană, menită să-L compromită, oricare ar fi fost răspunsul Său. Arhiereul aşteaptă un răspuns afirmativ, întrucât, pentru el, Iisus şi-a exercitat misiunea Sa pretinzând că este Mesia. Pretinzând funcţia şi titlul de Mesia, însemna pentru iudei că Iisus voia să restabilească tronul şi împărăţia lui David, ceea ce era egal evident, cu instaurarea unei guvernări independente. Astfel arhiereul Îl putea acuza uşor.

Pentru a preveni de la început neînţelegerea misiunii Sale, Iisus evită conştient folosirea titlului de Mesia. Dar, pentru a sublinia că este implicat în misiunea Sa mântuitoare faţă de lume, El adaugă faţă de arhiereu afirmaţia despre Fiul Omului care, în calitate de fiinţă cerească, este mai aproape de Dumnezeu decât Mesia.

Toate aceste afirmaţii şi proclamări directe sau indirecte a lui Iisus ca Mesia, se încheie cu suprema mărturisire a Mesianităţii Sale, făcută de ofiţerul roman, care a condus execuţia lui Iisus: „Cu adevărat Omul acesta a fost Fiul lui Dumnezeu " (Mc. 15, 39).

Aşadar, în viziunea lui Marcu, secretul mesianic al lui Iisus devine mijloc şi cale spre descoperirea adevăratei Sale identităţi, doar atunci când planul lui Dumnezeu cu lumea era sigur.

doar atunci când planul lui Dumnezeu cu lumea era sigur. „E ş ti tu Hristosul, fiul

„Eşti tu Hristosul, fiul Celui binecuvântat?“

“Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului”.

Cu adevărat Omul acesta a fost Fiul lui Dumnezeu “.

Celui Atotputernic ş i venind pe norii cerului ”. „ Cu adev ă rat Omul acesta
SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ LUCA ELEMENTE ISAGOGICE

SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ LUCA

ELEMENTE ISAGOGICE

SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ LUCA ELEMENTE ISAGOGICE
 A treia Evanghelie, împreună cu Faptele Apostolilor alcătuiesc o prezentare a vieţii şi activităţii
 A treia Evanghelie, împreună cu Faptele Apostolilor
alcătuiesc o prezentare a vieţii şi activităţii Mântuitorului
Hristos, precum şi a Bisericii, prin propoveduirea
împărăţiei cerurilor la toate neamurile.
 În listele ce prezintă canonul Noului Testament,
Evanghelia după Luca se află în a treia poziţie, iar
Faptele Apostolilor în poziţia a cincea. Cele două scrieri
noutestamentare sunt, de obicei, studiate împreună,
atunci când dorim să subliniem provenienţa lor de la un
singur redactor al inspiraţiei divine.
AUTORUL SCRIERILOR LUCANICE  Numele Evangheliei este dat după autorul acesteia, Sf. Luca, deşi din
AUTORUL SCRIERILOR LUCANICE
 Numele Evangheliei este dat după autorul acesteia, Sf. Luca, deşi din
dovezile interne ale sfintei scrieri nu rezultă numele aghiografului.
 Autorul celor două scrieri a fost identificat de tradiţia bisericească
timpurie cu doctorul Luca, pe baza enunţului paulin despre „doctorul
cel iubit” (Col 4, 14).
 Noul Testament aminteşte pe Luca şi în Ep. către Filimon, la v. 23-24:
„Te îmbrăţişează Epafrast, cel închis împreună cu mine pentru
Hristos Iisus, Marcu, Aristarh, Dimas şi Luca, cei împreună-lucrători
cu mine”. Al treilea text din epistolele pauline –singurele care fac
referire la persoana şi lucrarea profană a lui Luca- se află la II Tim 4,
11: „Numai Luca este cu mine”.
 Pe baza acestor texte, tradiţia bisericească, prin afirmaţiile Sfinţilor
Părinţi, au atribuit Sfântului Luca aceste două scrieri
noutestamentare.
 Vechiul Prolog (sau Prologul antimarcionit), datând de la sfârşitul sec. II d.H., ca mărturie
 Vechiul Prolog (sau Prologul antimarcionit), datând de la
sfârşitul sec. II d.H., ca mărturie exterioară evangheliei,
consemnează: „Luca era din Antiohia Siriei, de profesie
medic, ucenic al Apostolilor, şi mai târziu următor al lui Pavel
până la martiriul lui. A slujit Domnului fără abatere, fără
soţie şi fără copii. A murit la 84 de ani în Beoţia, plin de
Duhul Sfânt”.
 Al doilea paragraf al Prologului continuă: „Întrucât existau
alte evanghelii, cea compusă de Matei în Iudeea, cea după
Marcu în Italia, (Luca) a fost îndemnat de Duhul Sfânt şi a
compus întreaga Evanghelie în regiunea numită Ahaia. El
spune clar în prolog (Lc 1, 1-4) că alte (evanghelii) au fost
scrise înaintea lui
De la începutul (Evangheliei) am primit
nu cu mică importanţă naşterea lui Ioan, care este începutul
Evangheliei
Mai târziu, acelaşi Luca a scris Faptele
Apostolilor”.
 Tertulian (+ cca. 240), scrie, în jurul anilor 207-208, împotriva lui Marcion, făcând distincţia
 Tertulian (+ cca. 240), scrie, în jurul anilor 207-208, împotriva lui
Marcion, făcând distincţia între Evangheliile scrise de Apostoli (Matei
şi Ioan) şi bărbaţi apostolici (Marcu şi Luca): „Luca totuşi, nu a fost
apostol, ci bărbat al timpului apostolic, nu un învăţător ci un ucenic
şi mult mai târziu Apostol, când a urmat pe Pavel, învăţătorul care l-a
inspirat”.
 Sf. Luca provine dintre păgânii încreştinaţi din Antiohia Siriei. Acest
lucru este evidenţiat de împărţirea Sf. Ap. Pavel făcută între ucenicii
săi „din tăierea împrejur” (Col 4, 11-12: Aristarh, Marcu şi Iustus) şi
cei proveniţi dintre păgâni (Col 4, 14- Epafras, Luca şi Dimas).
Numele pur grecesc de Luca provine din forma prescurtată a lui
Loukanos.
 deprins medicina, considerată pe atunci doar ocupaţia sclavilor sau
A
a
taumaturgilor păgâni. Un iudeu nu ar fi putut îndemna pe copilul
său la o asemenea ocupaţie, neconformă cu statutul social şi cu
prescripţiile Legii. Faptul că a practicat medicina reiese din Col 4, 14.
 Sf. Luca relatează activitatea Apostolului Pavel, de după sinodul
Apostolic, ca un martor ocular, prima relatare la persoana I-a plural
fiind călătoria de la Troa la Filipi, deci din a doua călătorie misionară
(50-52 d.H.).
TIMPUL REDACTĂRII; DESTINATARI  Interdependenţa dintre cele două scrieri este reflectată de prologul din Faptele
TIMPUL REDACTĂRII; DESTINATARI
 Interdependenţa dintre cele două scrieri este reflectată de prologul din
Faptele Apostolilor, prin expresia „cuvântul cel dintâi” (Fapte 1, 1) şi prin
prezenţa aceluiaşi destinatar numit Teofil. Deoarece evenimentele relatate
în această a doua scriere culminează cu captivitatea romană a Sf. Apostol
Pavel (există unanimitatea că aici se aminteşte doar de prima captivitate –
61-63 d.H.), fără a se continua relatarea misiunii apostolice (deşi Luca l-a
ajutat constant pe Sf. Pavel cf. II Tim 4, 11), datarea redactării acestor două
scrieri ar fi anul 63 d.H.
 Locul scrierii Evangheliei şi a Faptelor Apostolilor poate fi situat atât în Ahaia
cât şi în Roma, unde Sf. Luca a putut scrie dipticele biblic, în timpul primei
captivităţi pauline (62-63 d.H.). Dacă în timpul captivităţii de la Cezareea
Palestinei (58-60 d.H.) Sf. Luca a adunat informaţii despre viaţa şi faptele
Domnului Hristos, se poate ca la Roma să fi trecut la redactarea Evangheliei
ce-i poartă numele şi a Faptelor Apostolilor.
 Prin amintirea numelui de Teofil, care în prologul Evangheliei este numit
kratiste Theophile, dar şi prin omiterea unor evenimente cu specific iudaic –
ce nu ajutau la formarea viitorilor creştini dintre păgâni – Sf. Luca
sugerează că această scriere este adresată păgânilor interesaţi de
creştinism, indiferent de provincia romană în care s-ar afla.
EVANGHELIA DUPĂ LUCA FAPTELE APOSTOLILOR  “1. Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire
EVANGHELIA DUPĂ LUCA
FAPTELE APOSTOLILOR
 “1. Deoarece mulţi s-au încercat
să alcătuiască o istorisire despre
faptele deplin adeverite între noi,
 “1. Cuvântul cel dintâi l-am făcut
o, Teofile, despre toate cele ce a
început Iisus a face şi a învăţa,
 2. Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-
au văzut de la început şi au fost
slujitori ai Cuvântului,
 2. Până în ziua în care S-a înălţat
la cer, poruncind prin Duhul Sfânt
apostolilor pe care i-a ales,
 3. Am găsit şi eu cu cale,
preaputernice Teofile, după ce am
urmărit toate cu de-amănuntul de
la început, să ţi le scriu pe rând,
 4. Ca să te încredinţezi despre
temenicia învăţăturii pe care ai
primit-o”.
 3. Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine
viu după patima Sa prin multe
semne doveditoare, arătându-li-
Se timp de patruzeci de zile şi
vorbind cele despre împărăţia lui
Dumnezeu”.
DIPTICE ÎN PROLOGUL SCRIERILOR LUCANICE
DIPTICE ÎN EVANGHELIA DUPĂ LUCA
DIPTICE ÎN EVANGHELIA DUPĂ LUCA
ALT TIP DE DIPTICE Evanghelia după Luca cap.24 Faptele Apostolilor cap.1 49 Şi iată, Eu
ALT TIP DE DIPTICE
Evanghelia după Luca cap.24
Faptele Apostolilor cap.1
49 Şi iată, Eu trimit peste voi
făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă
şedeţi în cetate, până ce vă veţi
îmbrăca cu putere de sus.
8 Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt
peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în
Ierusalim şi în toată Iudeea şi în
Samaria şi până la marginea
pământului.
50 Şi i-a dus afară până spre Betania
şi, ridicându-Şi mâinile, i-a
binecuvântat.
9 Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-
a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
51 Şi pe când îi binecuvânta, S-a
despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.
10 Şi privind ei, pe când El mergea la cer,
iată doi bărbaţi au stat lângă ei,
îmbrăcaţi în haine albe,
52 Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors
în Ierusalim cu bucurie mare.
53 Şi erau în toată vremea în templu,
lăudând şi binecuvântând pe
Dumnezeu. Amin
11 Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce
staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a
înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni,
precum L-aţi văzut mergând la cer.
12 Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la
muntele ce se cheamă al Măslinilor,
care este aproape de Ierusalim, cale de
o sâmbătă.
PLANUL EVANGHELIEI DUPĂ LUCA  A. Prologul (1,1-4)  E. Călătoria spre Ierusalim (9,51-19,27) 
PLANUL EVANGHELIEI DUPĂ LUCA
 A. Prologul (1,1-4)
 E. Călătoria spre Ierusalim (9,51-19,27)
 B. Evanghelia «Copilăriei» (1,5-2,52)
 1. Vestirea şi naşterea Sf. Ioan Botezătorul (1,5-25; 1,57-80)
 1. Refuzul unui sat de samarineni de a primi pe Iisus; diferite
cuvinte despre ucenicia adevărată (9,51-62)
 2. Bunavestire a Maicii Domnului (1,26-38)
 2. Trimiterea celor şaptezeci de ucenici (10,1-24)
 3. Vizita Maicii Domnului la Elisabeta (1,39-56)
 3. Parabola Samarineanului milostiv (10,25-37)
 4. Naşterea lui Iisus şi anii copilăriei (2,1-52)
 4. Marta şi Maria (10,38-42)
 C. Pregătirea pentru venirea Mântuitorului (3, 1-4,13)
 5. Diferite cuvinte şi discuţii cu fariseii (11,1-12)
 1. Predica Sf. Ioan Botezătorul (3,1-20)
 2. Botezul lui Iisus (3,21-22)
 6. Parabola bogatului neînţelept şi cuvinte despre grijă,
priveghere, împărţirea averilor etc. (12,13-19)
 3. Genealogia lui Iisus (3,23-37)
 7. Îndemn la pocăinţă şi parabola cu smochinul neroditor
 4. Întreita ispitire a lui Iisus (4,1-13)
(13,1-9)
 D. Activitatea lui Iisus în Galileea. (4,14-9,50)
 8. Vindecarea femeii gârbove (13,10-17)
 1. Prima propovăduire în Nazaret (4,14-30)
 9. Parabolele grăuntelui de muştar şi aluatului (13,18-21)
 2. Diferite vindecări minunate (4,31-44; 5,12-26; 6,1-11; 6,17-19)
 10. Despre poarta cea strâmtă şi altele (13,22-30)
 3. Relatării despre chemarea ucenicilor (5,1-11; 5,27-39; 6,12-16;
 11. Plângerea Ierusalimului (13,21-35)
 4. Predica de pe loc şes (6,20-40)
 12. Vindecarea bolnavului de idropică (14,1-6)
 5. Minuni (7,1-17)
 13. Parabola cu cina şi alte cuvinte (14,7-35)
 6. Ucenicii lui Ioan Botezătorul la Iisus (7,18-35)
 7. Pocăinţa femeii celei păcătoase (7,36-50)
 14. Parabolele oii celei pierdute, drahmei celei pierdute şi
fiului risipitor; Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr ş.a. (15,1-
 8. Femei care slujesc lui Iisus (8,1-3)
17,10)
 9. Pilda semănătorului şi alte pilde (8,4-18)
 15. Vindecarea celor zece leproşi (17,11-19)
 10. Mama şi fraţii lui Iisus (8,19-21)
 16. Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu (17,20-37)
 11. Minuni (8,22-56)
 17. Parabola cu văduva stăruitoare (18,1-8)
 12. Trimiterea celor doisprezece la propovăduire (9,1-9)
 18. Parabola vameşului şi fariseului (18,9-14)
 13. Săturarea celor cinci mii (9,10-17)
 19. Iisus binecuvântează copiii (18,17)
 14. Mărturisirea lui Petru, vestirea pătimirilor, cuvinte despre
Cruce, mărturisire ş.a. (9,18-27)
 20. Tânărul bogat la Iisus (18,18-30)
 21. Vestirea patimilor (18,31-34)
 15. Schimbarea la faţă (9,28-36)
 22. Vindecarea orbului din Ierihon (18,35-43)
 16. Vindecarea unui tânăr bolnav, diferite cuvinte; sfârşitul
activităţii în Galileea (9,37-50)
 23. Pocăinţa, lui Zaheu (19,1-10)
 24. Parabola celor zece mine (19,11-27)
PLANUL EVANGHELIEI DUPĂ LUCA - continuare F. Intrarea în Ierusalim; înaintea Patimilor (19,28 - 21,38)
PLANUL EVANGHELIEI DUPĂ LUCA - continuare
F. Intrarea în Ierusalim; înaintea Patimilor (19,28 - 21,38)
Curăţirea templului (19,45-47)
Întrebare fariseilor despre putere (20,1-8)
Parabola lucrătorilor răi (20,9-19)
Întrebarea despre dare (20,20-26)
Întrebarea despre Înviere (20,27-40)
Întrebare despre Fiul lui David (20,41-44)
Darul văduvei la Templu (21,1-4)
Cuvântul eshatologic (21,5-38)
G. Pătimirile lui Iisus (cap. 22 şi 23)
H. Arătările Mântuitorului Înviat şi Înălţarea (cap. 24)
BIBLIOGRAFIE  Sf. Ambrozie al Milanului, Expunere la Evanghelia după Luca, trad. din limba latină
BIBLIOGRAFIE
 Sf. Ambrozie al Milanului, Expunere la Evanghelia după Luca, trad. din limba latină de Pr. Dr. Ilie Melniciuc Puică,
Ed. Performantica, Iaşi, 2010.
 Sf. Chiril al Alexandriei, Comentar la Sfânta Evanghelie de la Luca, Traducere de diacon Gheorghe Băbuţ, Oradea,
Ed. Mănăstirea ”Portăriţa”, 1998.
 Efthimie Zigaben, Talcuire la Evanghelia după Luca, trad. Ad. Tănăsescu-Vlas, Ed Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2006.
 Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca, ediție îngrijită de R.P. Sineanu și L.S.
Desartovici, Ed. Sophia, București, 2001.
 Bora, pr. Dr. Ioan, Cei Șaptezeci de ucenici (Luca 10,1-24)-istoria exegezei; tradiții creștine, Ed. Mitropoliei Olteniei,
Craiova, 2013.
 Bude, I., Imnuri creştine din epoca apostolică în cuprinsul Noului Testament, Altarul Banatului, nr. 4-6, 1994.
 Dinu, N., Chipul Maicii Domnului în Evanghelia Sfântului Luca, în GB, an XVIII, 3-4, 1959.
 Gregorian, Pr., V., Păstorii din Betleem, în GB, an X, 10-12, 1951.
 Marcu, Prof., Gr., Elemente de istorie antică profană în scrierile Sfântului Evanghelist Luca, în O, an XIII, 3, 1961.
 Marcu, Prof., Gr., Părţi proprii Sfântului Luca în finalul istorisirilor evanghelice, în MA, an I, 1-2, 1956.
 Marcu, Prof., Gr., Părţi proprii Sfântului Luca în textul introductiv al Evangheliei a treia, în MA, an XII, 1-3, 1967.
 Melniciuc-Puică, Pr. Lect. Dr., I., Relatarea unei recunoaşteri (Luca 24, 13-32), în Analele Ştiinţifice ale Universităţii
„Al. I. Cuza”, Teologie, Tom VI, 2001.
 Melniciuc-Puică, Pr. Dr., I., Evanghelia după Luca- repere isagogice şi comentariu (cap. 1-2), Ed. Euristica, Iaşi,
2004.
 Melniciuc-Puică, Pr. Dr., I., Utilizarea Vechiului Testament în scrierile lucanice, Ed. Performantica, 2005.
 Melniciuc-Puică, Pr. Dr., I., Parabolele Evangheliei după Luca – aplicaţii exegetice, Ed. Performantica, Iaşi, 2010.
 Murg, Pr., Adrian, Soteriologia scrierilor lucanice, Ed. Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad, 2011.
 Nicolaescu, Prof., N. I., Actualitatea parabolelor istorisite în Evanghelia după Sfântul Luca, în ST, an IV, 5-6, 1952.
 Preda, Lect. Dr. C., Cartea neamului lui Iisus Hristos, EIBMBOR, Bucuresti, 2006.
 Tofană, Pr. conf. dr., St., Euharistia în arătarea lui Hristos la Emaus (Luca 24, 13-35) Repere exegetice şi teologice, în
O, an LIII, 1-2, 2002.
 Tofană, Pr. Prof. Univ. Dr. St., Studiul Noului Testament, Ediţia a II-a, Ed. “Alma Mater”, Cluj-Napoca 2005.
 Vătămanu, N., Luca, doctorul preaiubit, în BOR, an LXXXVIII, 5-6, 1970.
“Evanghelia Copilăriei” (Mt 1, 18-2, 23 şi Lc 1, 4-2, 52)  Întrebările legate de
“Evanghelia Copilăriei”
(Mt 1, 18-2, 23 şi Lc 1, 4-2, 52)
 Întrebările legate de originea lui Iisus au apărut într-un al doilea moment al
gândirii creştine, şi ele şi-au găsit răspunsul în Evangheliile după Matei şi
Luca. Fiecare a re-elaborat tradiţii familiare care au provenit, probabil, de la
Fecioara Maria, de la Iosif, Zaharia, Elisabeta, Ioan Botezătorul, Simeon,
Ana, de la magi, de la păstorii din Betleem şi pe care primele două generaţii
de creştini le-au dezvoltat şi consemnat în scris, în felul acesta, astfel de
tradiţii au părăsit lumea familiară şi au devenit parte integrantă a
Evangheliei.
 Originea Mântuitorului Iisus Hristos, aşadar, a constituit doar un interes
secundar, ce s-a datorat credinţei în Hristos mort şi înviat. Matei şi Luca s-
au referit la copilăria lui Iisus nu pentru a completa nişte informaţii care ar fi
lipsit. Cercetarea lor are în primul rând un caracter hristologic, după cum
reiese şi din prologul Evangheliei Sfântului Ioan, care mai face un pas în
aprofundarea originii Mântuitorului şi, depăşind barierele timpului, ajunge
să se întrebe şi să contemple preexistenţa Cuvântului din veşnicia Sfintei
Treimi.
 Din punct de vedere literar, este clar c ă istorisirea Sfântului Matei nu coincide
 Din punct de vedere literar, este clar c ă istorisirea Sfântului Matei
nu coincide cu cea a Sfântului Luca. Cei doi evanghelişti au
folosit izvoare diferite, care uneori se întâlnesc la amândoi, dar
care oferă ş i interpretări paralele. Dacă pentru Sfântul Luca
personajul‐cheie îl constituie Fecioara Maria, Sfântul Matei îl
alege, în schimb, pe Dreptul Iosif, deoarece primul evanghelist în
ordine canonic ă adoptă în Evanghelia sa o perspectivă specific
iudaică, dar ş i juridică: Iisus este Mesia deoarece este Fiul
«legitim» al lui Iosif, descendentul regelui David.
 Unele diferenţe dintre cele două versiuni ar putea fi armonizate,
însă este de preferat să fie respectată perspectiva fiecărui
evanghelist, în Matei, numai Iosif primeşte de la un înger vestea
zămislirii neprihănite a lui Iisus; în Luca, în mod firesc, numai
Maria prime şte o astfel de revelaţie.
 Datele istorice pe care Sfântul Luca le-a introdus în expunerea copilăriei Mântuitorului, au scopul
 Datele istorice pe care Sfântul Luca le-a introdus în
expunerea copilăriei Mântuitorului, au scopul de a-l
orienta pe cititor şi de a încadra într-un context istoric
faptele narate: «Era în zilele lui Irod, regele Iudeii
»
(Lc
1, 5) sau: «în zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul
Augustus să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a
făcut mai întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria» (Lc 2, 1-
2). Este clar că prima referinţă istorică este în acord cu
mărturia paralelă din Mt 2, 1, în timp ce recensământul lui
Quirinius rămâne numai probabil, dacă ţinem seama de
mărturia lui Iosif Flaviu, care datează acest recensământ în
anul 6 d. Hr.
 Sfântul Luca prezintă o schemă geografică opusă, în momentul Bunei- Vestiri, atât Maria (explicit),
 Sfântul Luca prezintă o schemă geografică opusă, în momentul Bunei-
Vestiri, atât Maria (explicit), cât şi Iosif (implicit) se aflau în Nazaret,
Galileea (Lc 1, 26-27). Vestea că Elisabeta a rămas însărcinată cu viitorul
Botezător al Domnului o determină pe Maria să-şi viziteze rudenia care
locuia în zona colinară a Iudeii, iar după această vizită este evident că Maria
se reîntoarce la «casa sa» (Lc 1, 56), adică în Nazaret. Aşadar, trebuia găsit
un alt motiv de către Luca pentru prezenţa Mariei la Betleem, când S-a
născut Iisus. Pentru a împăca Lc 2, 1 cu faptele documentate de istoria
antică, exegeţii au făcut eforturi aproape disperate. De altfel, Maria nu era
obligată să-l însoţească pe Iosif ca să se înscrie în registrele fiscale, iar
sarcina ei destul de avansată ar fi constituit un motiv obiectiv pentru a nu-l
însoţi pe Iosif, mai ales dacă nu i se impunea prezenţa.
 După stabilirea naşterii la Betleem, Luca este preocupat să insiste asupra faptului că imediat
 După stabilirea naşterii la Betleem, Luca este preocupat să insiste
asupra faptului că imediat Iisus a fost cunoscut nu numai în jurul
Betleemului, ci şi la Ierusalim.
 În mod public este prezentat la templu ca Răscumpărătorul profeţit al
lui Israel (Lc 2, 25-38), tocmai în faţa palatului lui Irod care (potrivit
Sfântului Matei) a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-L găsi pe
noul rege al iudeilor. După curăţirea/răscumpărarea/prezentarea de la
templu, Sfânta Familie s-a reîntors liniştită la «casa sa din Nazaret»,
fără să se fi gândit să fugă în Egipt.
 Cu alte cuvinte, în timp ce schema geografică fundamentală din
relatarea Sfântului Matei se mişcă dinspre locul de origine, Betleem,
spre Nazaret unde se stabileşte, schema Sfântului Luca se mişcă în
direcţie opusă: dinspre locuinţa originară din Nazaret înspre o
aşezare temporară la Betleem, iar, mai apoi, din nou la casa lor din
Nazaret.
Istoria în Teologia celor două texte biblice comparate  Sfinţii Evanghelişti au valorificat evenimentul istoric
Istoria în Teologia
celor două texte biblice comparate
 Sfinţii Evanghelişti au valorificat evenimentul istoric al
descendenţei davidice şi al naşterii la Betleem a Mântuitorului,
însă nu au fost preocupaţi să ofere o cronică a faptelor, ci să-şi
sprijine reflecţia teologică proprie pe realitatea istorică.
 Cele două relatării atribuite evangheliştilor Matei şi Luca
trebuie considerate producţii ale reflecţiei creştine antice despre
însemnătatea mântuitoare a Persoanei Mântuitorului Iisus
Hristos în lumina profeţiilor veterotestamentare.
 Teza teologică principală expusă în aceste relatări este
următoarea: Iisus Hristos ne-a revelat în mod plenar că El este
prin naşterea şi învierea Sa Fiul lui David şi Fiul lui
Dumnezeu.
Din punct de vedere teologic, comparând relatările din Matei şi Luca, descoperim deosebiri importante: 
Din punct de vedere teologic, comparând relatările din
Matei şi Luca, descoperim deosebiri importante:
 Matei foloseşte un stil schematic, hieratic, esenţial. Luca adoptă un ton
narativ mai familiar şi colorat, creând o atmosferă idilică în jurul
personajelor, în Matei, episoadele se succed într-o manieră concisă, într-o
formă stereotipă; Luca prezintă în paralel pe Sf. Ioan Botezătorul şi pe
Mântuitorul Hristos, printr-un diptic al vestirilor şi naşterilor, conferind
istorisirii un dinamism foarte interesant. Matei îngreuiază descrierea relatării
sale prin numeroasele citări biblice; Luca abia citează o singură dată
Scriptura (2, 23), deşi întreaga sa istorisire este împletită cu reminiscenţe
biblice. În Evanghelia după Matei, citările au scopul de a demonstra
împlinirea Scripturilor în Iisus; potrivit Sfântului Luca, diferitele aluzii