E o dimineață așa posomorâtă de noiembrie. Așa a fost toată săptămâna, un cer înorat și apăsător.

N-am
mai văzut o rază de soare de ceva timp.

Nu am foarte mult timp la dispoziție. Mă trezesc la 9, la 12 trebuie să-mi fac bagajul și să plec la lucru.
Am trei ore pe zi pentru mine, după care începe distracția. Când ies de la lucru sunt prea obosită ca să mai
fac mare lucru, stau puțin de povești cu al meu și mă fură somnul.

În cele trei ore pe care le am, beau o cafea bună și ascult muzică, în timp ce privesc cum din când în când
prin fața geamului mai trece câte o pasăre, de obicei porumbei. Mă uit la ei cum bat energic și grațios din
aripi și nu pot decât să mă gândesc „ce frumos e să zbori, chiar și într-o zi friguroasă de noiembrie ca
asta!”

Astăzi am ascultat muzică de chitară. Un tip pe care îl cheama Craig Chaquico.