Sunteți pe pagina 1din 20

DIRECTIA PENTRU PROTECTIA RESURSELOR GENETICE ANIMALE

In cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare si Reproducţie în Zootehnie


“Prof.Dr.G.K.Constantinescu” ,care este unitate bugetara, cu personalitate juridica
reorganizata în baza Hotararii de Guvern nr.1223/1996, subordonata Ministerului Agriculturii si
Dezvoltarii Rurale , fiind mandatata ca autoritate nationala a statului în domeniul ameliorarii si
reproductiei animalelor, functioneaza Directia pentru Protectia Resurselor Genetice
Animale cu urmatoarele atributii:
-gestionarea resurselor genetice animale, care vizeazǎ analiza programelor de conservare şi
utilizare a acestora depuse de cǎtre deţinǎtorii unici si asociaţiile profesionale – reprezentanţi
ai deţinatorilor de populatii de animale din diferite specii aflate în conservare ;
-verificarea în teritoriu privind respectarea programelor de conservare întocmite conform
legislaţiei în vigoare :
*Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 194/2005, privind finantarea de la bugetul
de stat a unor masuri pentru conservarea si utilizarea resurselor genetice animale in stare
critica, in pericol de disparitie si a celor vulnerabile;
* Legea nr.137/2006 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.
194/2005 privind finantarea de la bugetul de stat a unor masuri pentru conservarea si utilizarea
resurselor genetice animale in stare critica, in pericol de disparitie si a celor vulnerabile;
* Ordinul nr. 555/2006 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate si a modalitatilor
de plata a programelor de conservare si utilizare a resurselor genetice in stare critica , in pericol
de disparitie si a celor vulnerabile ;

-acreditare stupine de elita conform Legii nr.72/2002 si a criteriilor pentru fermele de elita
conform Hotararii de Guvern nr.1223/1996 si Hotararii de Guvern nr.940/2002;
-acreditare stupine de multiplicare conform Ordinului Ministrului nr.413/20.06.2008;
-acordarea codurilor de identificare pentru ferme de selectie ,ferme de reproductie si statii
de incubatie conform Ordinului Ministrului nr.563/2002, Hotararii de Guvern nr.1223/1996 si
Legii Zootehniei nr.72/2002;
-organizarea si dezvoltarea bǎncii biotehnologice pentru conservarea resurselor genetice
animale, care are drept scop conservarea materialului seminal congelat de la populaţiile de
animale domestice cu efective reduse numeric , mai puţin rǎspândite sau pe cale de dispariţie,
realizându-se pǎstrarea „ex-situ” prin crioconservare a materialului biologic unic, cu status de
risc critic şi potenţial genetic valoros;
- impreuna cu specialistii din cadrul Comisiei nationale pentru Managementul resurselor
genetice, Directia pentru protectia resurselor genetice animale elaboreaza Raportul de tara,
solicitat de FAO;
- identificarea populatiilor de animale reduse numeric, vulnerabile ,in pericol de
disparitie,in stare critica sau in constituire ,care sunt supuse acordurilor internationale,
in conformitate cu normele nationale si internationale de specialitate, pe baza schemei
“Chestionarului rasei sau populatiei” astfel: identificarea diferitelor rase; descrierea fiecarei
rase; evaluarea numarului de animale din fiecare rasa si evolutia efectivului ;
caracterizarea comparativa a principalelor caractere si adaptarea lor la conditiile de productie;
aprecierea importantei mondiale a acestor resurse genetice nationale; supravegherea viitoarelor
modificari din interiorul rasei.
Patrimoniul genetic national din zootehnie este constituit din toate populatiile de animale
de ferma, inclusiv albine, viermi de matase si diferite specii de pesti ,cu potential biologic
atestat ,clasificate dupa metodologia internationala, adaptata la nivel national si fundamentata
stiintific.

SPECIA TAURINE
Problema prezervarii resurselor genetice, reprezentate de rasele de taurine indigene,
unicat, cu importanta cultural-istorica, populatii in pericol de dispariţie, face obiectul unui
numar de 266 capete de exemplare valoroase - rasa Sura de Stepa in numar de 45 capete şi
Bivolul Romanesc în numar de 221 capete.

RASA SURA DE STEPA RASA BIVOL ROMANESC

*Reprezinta la ora actuala cca. 0,1% din efectivul * Directia principala de exploatare
total de bovine, a jucat un rol biologic deosebit de pentru productia mixta (lapte-carne),
important in crearea raselor ameliorate de taurine capacitatea de munca reprezentand o
din tara noastra. Posesoare a unor calitati biologice productie suplimentara, satisface mai
remarcabile (rusticitate, longevitate, adaptabilitate mult nevoile gospodaresti ale cresca-
rezistenta deosebita la intemperii si boli),precum torilor. Izolata reproductiv,este carac-
si faptul ca furnizeaza un lapte gras si o carne de terizata printr-o pronuntata uniformi-
calitate, se impune conservarea genofondului rasei tate a principalelor insusiri morfo-pro
prin cresterea, inmultirea si ameliorarea ei ca rasa ductive,ca urmare a gradului semnifi-
izolata reproductiv, scoasa de sub influenta si actiu- cativ de consolidare genetica si este
nea factorilor care pot modifica frecventa genelor, ameliorata in directia productiva
astfel incat acestea sa ramana neschimbate. mixta.

SPECIA OVINE
Mentinerea intr-un numar total de 20494 capete, a raselor de ovine aflate in patrimoniul
genetic si creşterea lor în raport cu condiţiile naturale si economice existente si cu traditia
acestei activitati, are ca motor principal, activitatea de ameliorare in directia imbunatatirii
calitatii productiilor de carne si lapte, evitandu-se totodata disparitia unora dintre ele, cu
rol determinant in evolutia genetica a efectivelor.

Rasa Valaha cu coarne in tirbuson-Ratca

Rasa Ratca este crescuta pe o arie geografica restransa, ca rezerva de gene, intr-un
numar de 2058 capete.Fiind o oaie sedentara neadaptata la transhumanta, turmele sunt in
nucleul lor, in leaganul lor ca zona de origine, fiind exploatate cel mai frecvent in rasa pura
pentru productia de lapte. Multi crescatori prefera sa creasca acest tip de oi, aceasta fiind
una din explicatiile supravietuirii si conservarii rasei.
Avantajele economice sunt semnificative datorate costurilor de intretinere reduse
pe durata unui an calendaristic fiind intretinute si furajate in permanenta pe pasune, cu
exceptia perioadei de fatare,iar evidenta productiei va ramane principalul obiectiv al
detinatorilor de patrimoniu genetic din judetul Caras-Severin.

Rasa Karakul
În anul 1987, ca o recunoaştere a muncii de ameliorare de aproape patru decenii a
corpului de cercetători de la Staţiunea de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Ovinelor
de la Popăuţi-Botoşani, a fost omologată nou rasa de ovine pentru pielicele Karakul de
Botoşani, cu două varietăţi de culoare: neagră şi brumărie, urmând ca într-o etapă
ulterioară să fie omologate şi celelalte patru varietăţi de culoare (maro, sur, roz şi albă ).
Pe baza studiilor de prognoză se poate aprecia că în prezent şi în perspectivă pe plan
mondial există o cerinţă sigură şi constantă de blăniţe Karakul, cu bucle de tip aplatizat,
cat şi clasic tubular (asiatic) atat pentru consumul intern, dar mai ales pentru asigurarea
pieţei din ţările nordice, ai căror locuitori, prin tradiţie, sunt cunoscuţi ca mari amatori de
asemenea produse.
Rasa Tigaie cu cap negru de Teleorman

Ţigaia cu cap negru de Teleorman ,poate fi competitivă în producţia de lapte şi carne


cu cele mai bune rase specializate ,făcând inutil importul acestora.
Oaia Ţigaie cu cap negru de Teleorman se poate considera ca făcând parte din
categoria oilor semigrele, recomandate în special în zona de câmpie şi mai puţin în cea
colinară.Datorită prcocităţii sale, prolificităţii şi producţiei de lapte, berbecii din această
rasă pot fi folosiţi cu bune rezultate la încrucişări industriale sau de infuzie cu diferite rase
locale pentru sporirea producţiei de lapte şi mai ales de carne.Populaţia cu cap negru de
Teleorman se pretează cel mai bine la producerea de miei pascali, cu greutatea carcasei de
15-17 kg, aceasta deoarece producţia bună de lapte a oilor mame asigură o viteză sporită de
creştere a mieilor. Direcţia principală de exploatare a acestei populaţii de ovine este
orientată spre producţia de lapte-carne şi lână semifină.

SPECIA CAPRINE

Cresterea caprinelor prezinta o mare importanta socio-culturala, fiind specia care


crescuta in orice gospodarie, din cele mai vechi timpuri, indiferent de zona si climat,
asigura mijloacele de trai ale unei familii, de la hrana, imbracaminte, obiecte de podoaba
facute din coarne, imaginea caprei fiind prezenta in tapiseriile populare si obiectele de
ceramica. Obiectul conservarii genetice il face rasa Alba de Banat , printr-un numar de
603 capete si rasa Carpatina printr-un numar de 3011 capete.

Rasa Alba de Banat Rasa Carpatina

Datorita numarului lor si capacitatii de inmultire rapida, potentialului productiv superior si


cheltuielilor reduse de investitie, de intretinere si comercializare a produselor acestor animale,
comparativ cu cerintele celorlalte specii, caprinele pot contribui in masura apreciabila la
acoperirea deficitului de proteine in hrana populatiei.
Avandu-se in vedere valoroasele particularitati biologice si productive ale acestor animale a
inceput sa se redea o deosebita atentie in tarile cu dezvoltare avansata, dar si in tara noastra unde
s-a format deja o traditie in prelucrarea gospodareasca sau industriala a laptelui acestora. Pentru
producerea numeroaselor sortimente de branzeturi deosebit de gustoase si nutritive, laptele se
foloseste in forma pura sau in amestec cu cel de vaca.

SPECIA PORCINE

Diversificarea genetica s-a redus foarte rapid in conditiile procesului de ameliorare, in


care un numar redus de rase s-au evidentiat si corespund sub aspectul indicilor tehnico-
economici si calitativi.In aceste conditii, pentru mentinerea unor populatii de porcine
autohtone, ca stoc genetic, sunt vizate douǎ rase: Mangaliţa, care are un efectiv inclus in
programul de conservare de 260 capete şi rasa Bazna cu un efectiv de 65 capete.

Rasa Mangalita Rasa Bazna

Rasa Mangalita este rustica avand o rezistenta organica mult mai mare decat a altor
rase, caracterizandu-se printr-o deosebita rezistenta la boli, ger si arsita. Nu este
pretentioasa fata de hrana ( valorifica cel mai bine porumbul, avand nevoie deci de
cantitati reduse de proteina animala), multumindu-se cu pasunea obisnuita, cu jirul si
ghinda padurilor, pe care le asimileaza mai bine decat alte rase, transformand-le in carne
frageda si grasime de o valoare energetica superioara. Minusul rasei Mangalita este
prolificitatea redusa, de 5-6 purcei la o fatare in medie, fiind frecvente cazurile cand se
obtin 3-4 purcei la o fatare. Prolificitatea redusa a rasei Mangalita, datorata lipsei de
selectie, fiind in stransa corelatie cu insusirea de ingrasare a ei, sporirea accentuata a
prolificitatii cerand in primul rand modificarea insusirii de a depune grasime.

Rasa Bazna-prin anumite insusiri biologice (lipsa de pretentii fata de intretinere,


adaptabilitatea perfecta la conditiile naturale si de crestere din tara noastra, productia buna
de purcei etc.),rasa Bazna se situeaza deasupra altor rase si prezinta importanta economica
insemnata. Prin aptitudinille sale de bun valorificator al celor mai variate surse de hrana,
se preteaza excelent pentru o crestere in zonele cu productie cerealiera saraca, unde rasele
perfectionate nu pot fi crescute cu eficienta ridicata, prin productia sa fiind destinat a
satisface o parte din nevoile interne de consum de carne. Totodata, porcul Bazna
reprezinta una din rasele cu origine total diferita de a celorlalte rase care se cresc la noi,
putand fi astfel foarte util pentru incrucisari industriale multiple, fara a fi astfel nevoie de
importul alteia in scopul respectiv.

SPECIA GALINACEAE

In scopul protejǎrii, utilizarii si pǎstrarii biodiversitaţii genofondului avicol din fermele


de elitǎ, orientarea ameliorǎrii este corelatǎ direct cu exploatarea si diversitatea
producţiilor realizate, ale speciei de gaini - in numar de 33993 capete ,structurate pe linii
pure si gaini de genoteca . Rezerva de gene existenta la crescatorii particulari sub forma
unor populatii crescute în rasa curata, inventariata in numar total de 6793 capete reprezinta
o alternativa de resurse genetice valoroase, care poate contribui la diversificarea
populatiilor existente în fermele de elita, luându-se în consideratie evitarea cresterii
consangvinizarii, prin asigurarea unei marimi efective corespunzatoare.
Rasa Gat Golas de Transilvania
Este o rasa care s-a facut cunoscuta in literatura avicola cu ocazia expozitiei de la
Viena din anul 1875, cand o crescatoare din Transilvania a prezentat un lot omogen de
gaini cu gatul golas.In urma unor eforturi indelungate de selectie in vederea fixarii
caracterelor de exterior s-a reusit stabilizarea genotipului ,respectiv formarea unei rase pure
care poarta chiar numele unei regiuni romanesti si care a fost prezentata in expozitiile
europene din anul 1875 la Viena, in anul 1878 la Paris si 1900 la Londra, sub denumirea
de rasa“Gat-Golas de Transilvania”.In aceeasi perioada crescatorii transilvaneni au
elaborat si primul standard al rasei care a fost recunoscut si preluat de Asociatia germana
a crescatorilor rasei Gat Golas de Transilvania,standard ce este cuprins si astazi in
standardul german.In perioada interbelica rasa Gat-Golas de Transilvania s-a bucurat de
atentia unor specialisti ,dintre care mentionam pe G.K.Constantinescu in cadrul Institutului
national Zootehnic , care a studiat pasarile locale si mai ales modul de imbunatatire a
performantelor bioeconomice.
Impresia de ansamblu este aceea a unei pasari rustice , robuste ,cu un format
corporal dreptunghiular, inclinat spre inapoi.
Specia Curci
Rezerva de gene la aceasta specie este concentrata in nucleul existent ,reprezentat de
cele 7 populatii de curci ,in efectiv de 3.170 capete.Spre deosebire de gaini , curcile
domestice prezinta un numar mic de rase si varietati , caracterizate prin aceeasi conformatie
corporala,dar diferite intre ele prin culoarea penajului , proprietatile carnii , insusirile de
crestere si de reproductie.

Rasa Bronzată Rasa Alba mare cu pieptul larg

Considerată ca una din cele mai vechi rase de curci, formată prin împerecherea curcilor
sălbatice din zona vestică şi meridională a Statelor Unite cu populaţia locală Narragansett. A
fost selecţionată pentru mărirea taliei şi a pieptului şi recunoscută ca rasă în anul 1877 când a
fost inclusă în standardul american.
A participat la formarea majorităţii raselor de curci existente în lume. Este cunoscută ca
având mai multe variante cum ar fi Bronzata Americană, Bronzata Canadiană, Bronzată cu
piept larg, diferenţa între ele fiind de talie, piept şi performanţe.
Odată cu apariţia raselor albe de curci, curca Bronzată a pierdut din importanţă cât şi din
pondere în structura efectivelor. Ca o confirmare a originii din forma sălbatică, curca Bronzată
este rustică şi manifestă o aptitudine deosebită pentru clocit.

SPECIA PALMIPEDE
In ultimii ani s-a constatat ca biodiversitatea pasarilor s-a diminuat datorita numarului
redus de rase (care au corespuns cerintelor zoo-economice), masurile de conservare luate
fiind adaptate pentru fiecare specie si rasa de rate (Leseasca, Pekin, Campbell, si
Alergatoare Indiana) in numar de 450 capete si gaste ( Toulouse, Emden, si Chineza alba si
Chineza castanie) in numar de 130 capete.
Rasa Pekin Rasa Toulouse

SPECII DE ANIMALE DE BLANA

Organizata in ferme de elita, mentinerea in stoc genetic a speciilor si varietatilor


coloristice existente de nurca in numar de 200 capete, vulpe argintie 110 capete,vulpe
polara 90 capete, dihor 250 capete, are in vedere pe de o parte asigurarea materialului
biologic pentru reproductie si ameliorare, iar pe de alta, are ca scop imbunatatirea din
punct de vedere genetic a potentialului productiv al animalelor si implicit al calitatii
blanurilor.

Specia Vulpe argintie Nurca


SPECIA ALBINE

Datorita faptului ca selectia practicata în fermele de elita poate duce la uniformizarea


familiilor de albine în fiecare zona si la modificarea lor genetica, apare necesitatea de a se
conserva anumite populatii locale cu însusiri valoroase adaptate la zona respectiva. Aceste
populatii sunt identificate si nominalizate in zone relativ izolate reproductiv, care nu
practica stuparit pastoral si nu introduc matci de crescatorie. Cele 1000 de familii din rasa
Apis mellifera carpatica reprezinta patrimoniul genetic animal al acestei specii in Romania.

SPECIA VIERMI DE MATASE

Elaborarea programelor de ameliorare a viermilor de matase pe baze genetice este


conditionata de existenta unei largi diversitati a resurselor genetice, în acest scop fiind
întreprinse unele actiuni pentru îmbogatirea permanenta a fondului genetic prin
identificarea de noi surse de gene si conservarea genofondului sericicol existent din rasa
Bombyx mori, in numar de 3250 familii si mentinerea parametrilor acestui genofond la un
nivel care sa asigure o variabilitate genetica cât mai mare si un complex de însusiri
valoroase utile pentru ameliorare.
SPECIA PESTI

In abordarea problemelor privind conservarea genofondului raselor de pesti ,


obiectivele principale sunt pastrarea in dinamica a populatiilor, in totalitatea acestora sau
intr-o proportie cit mai mare, mentinerea diversitatii genetice, evitarea fenomenului de
eroziune genetica . Aceasta specie este reprezentata de un numar de 36720 capete, care fac
obiectul conservarii genetice animale.

Rasa Crap Frasinet Rasa Crap Ineu

Rasa Crap Ropsa Rasa Crap Ornamental Japonez(Koi)


Pentru acordarea sprijinului tehnic si economico-financiar ,diversificat si diferentiat pe
specii de animale ,pentru a se realiza consecvent si eficient o protectie reala si o dezvoltare
sustinuta a patrimoniului genetic national din zootehnie adaptate managementului de piata si
corelate cu cerintele impuse de legislatia internationala, Agenţia Naţionala pentru Ameliorare si
Reproducţie în Zootehnie “Prof.Dr.G.K.Constantinescu” colaboreaza cu Ministerul Agriculturii
si Dezvoltarii Rurale si cu Asociatiile crescatorilor de animale .
Conservarea si utilizarea durabila a resurselor genetice animale a reprezentat obiectul
Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite de la Rio de Janeiro din anul 1992 si unul dintre
principalele obiective ale Planului de actiune mondiala al FAO si ale Tratatului International
privind resursele genetice pentru alimentatie si agricultura.Programul european al resurselor
genetice la care Comunitatea Europeana este semnatara, pledeaza in favoarea unui schimb de
informatii eficient si a unei coordonari stranse intre principalii actori ai Comunitatii si
organizatiile din intreaga lume preocupate de conservarea ,caracterizarea ,colectarea si
utilizarea resurselor genetice agricole ,cu scopul de a creste efectul favorabil al acestora asupra
agriculturii.Actiunile intreprinse in acest sens, pot contribui la mentinerea biodiversitatii ,la
imbunatatirea calitatii produselor agricole ,la o mai mare diversificare in zonele rurale si la
reducerea costurilor productiei agricole prin promovarea unei productii agricole durabile si
favorizarea dezvoltarii durabile in aceste zonele.Este necesara imbunatatirea cunostintelor
privind resursele genetice disponibile in Comunitate ,originea si caracteristicile
acestora,colectarea informatiilor ,crearea unei retele europene pentru promovarea prezentarii pe
Internet a unor inventare nationale, accesibile unui public larg .Acestea trebuie sa contina date
si sa asigure difuzarea lor la nivel comunitar si international,in special un inventar de colectii
de rase “in situ” ,dar si “ex situ” in bancile de gene europene, tinand seama de activitate
retelelor de coordonatori nationali europeni pentru gestionarea resurselor genetice animale,care
interrelationeaza cu sistemul DAD-IS al FAO. Managementul resurselor genetice are o
importanta deosebita in promovarea, pastrarea si folosirea raselor autohtone, in stransa legatura
cu modelele de dezvoltare si practicile traditionale de exploatare.
Diversitatea biologica si genetica in agricultura constituie un factor indispensabil pentru
dezvoltarea productiei agricole si a zonelor rurale.In consecinta, trebuie luate masurile necesare
pentru a asigura conservarea si utilizarea durabila a resurselor acestei diversitati.Interesul
crescatorilor pentru o anumita rasa scade daca prin nivelul productiei aceasta nu mai asigura
eficienta in exploatare si ca urmare efectivul se reduce pina la disparitie.
Deţinatorii de animale care constituie resurse genetice animale in conservare trebuie sa fie
membrii intr-o asociaţie profesionalǎ, motiv pentru care s-au constituit 11 astfel de asociaţii si o
federaţie , exceptand cei 9 deţinatori unici (staţiuni sau institute de cercetare,societǎţi
comerciale ),cuprinzând 32 judeţe ale ţarii si municipiul Bucureşti.
Beneficiaza de sprijin financiar ,conform Listei resurselor genetice animale in stare criticǎ,
in pericol de dispariţie şi a celor vulnerabile, propusǎ de Agentia Nationala pentru Ameliorare si
Reproducţie în Zootehnie cu acordul Comisiei Naţionale pentru Managementul resurselor
genetice animale , un numar de 471 de deţinatori persoane fizice si juridice , care deţin 15
specii şi 123 rase şi linii ,care reprezintǎ resurse genetice animale .
În conformitate cu Ordonanţa de Urgenţǎ nr.194/2005,art.4,pct.1,verificarea modului
privind respectarea de cǎtre deţinatorii de animale a programelor de conservare si utilizare a
populaţiilor de animale in stare critica, in pericol de dispariţie si a celor vulnerabile se
realizeaza de cǎtre Agenţia Naţionala pentru Ameliorare si Reproducţie în Zootehnie
“Prof.Dr.G.K.Constantinescu” si consta in urmatoarele :
Respectarea programului de conservare:
-verificarea criteriilor privind puritatea rasei - la specia bovinǎ, porcinǎ, ovinǎ, caprinǎ ,
animalele trebuie sa fie înscrise in registrul genealogic;
- la celelalte specii trebuie sa existe sistem de evidenţǎ primarǎ;
- verificarea criteriilor privind circuitul reproducǎtorilor – organizarea populaţiilor în minim
12 familii de tatǎ, fiecare familie fiind formatǎ dintr-un mascul şi un numǎr corespunzǎtor de
femele, iar programele de conservare vor trebui sǎ includǎ informaţii privind circuitul
reproducǎtorilor masculi in cadrul familiilor şi a femelelor intre familii ,astfel încat partenerii de
împerechere sǎ nu aibǎ strǎmoşi comuni cel puţin douǎ generaţii;
- verificarea criteriilor privind numǎrul minim de animale pe crescǎtor (populaţii în stare criticǎ;
în pericol de dispariţie;vulnerabile);
-verificarea respectǎrii obligaţiilor beneficiarului conform contractului de finanţare a resurselor
genetice animale in conservare, in baza caruia a primit sprijin financiar:
-sǎ deţinǎ numǎrul de animale conform programului de conservare întocmit;
-sǎ menţinǎ numǎrul de animale pentru care primeşte sprijin financiar în anul respectiv (in
cazul in care efectivul de animale se reduce datoritǎ unor cauze cum ar fi îmbolnavirea
,sacrificarea, moartea, vânzarea ,crescǎtorul are obligaţia de a reface efectivul de animale adulte
de reproducţie , prin trecere de la tineret sau cumpǎrare, de regulǎ imediat , dar nu mai târziu de
6 luni), in caz de nerefacere a efectivelor va anunţa in mod oficial autoritaţile abilitate pentru
diminuarea sprijinului acordat in anul respectiv;
-sǎ utilizeze creşterea efectivelor in rasǎ curatǎ;
-sǎ deţinǎ in proprietate, arenda sau concesiune o suprafaţa de teren agricol de cel putin 0, 5 ha
/UVM, pentru populaţiile de bovine, porcine, ovine si caprine;
-sǎ ia masuri privind creşterea numarului de animale, la peste 5000 de capete, astfel încît sǎ
devina populaţii active cu program de ameliorare, in intervalul de 5 ani pentru care s-a încheiat
contractul de finanţare;
-sǎ completeze la zi evidentele primare stabilite de detinatorul registrului genealogic al rasei si
al documentelor primare in cazul altor specii;
-în cazul în care intenţioneazǎ sǎ renunţe la cresterea animalelor care fac obiectul contractului
,va anunţa Ministerul Agriculturii si Dezvoltǎrii Rurale , care are drept de preemţiune la
cumpare.

Respectarea programului de utilizare a resurselor genetice:


-verificarea respectarii obligaţiilor beneficiarului conform contractului de finanţare pentru
utilizarea resurselor genetice animale in baza caruia a primit sprijinul financiar:
-programele de conservare si utilizare pentru fiecare populaţie de animale (populaţii în stare
criticǎ, în pericol de dispariţie sau vulnerabile) se intocmesc cu sprijinul asociaţiei care
reprezintǎ crescǎtorii de animale din aceste populaţii;
- sǎ coordoneze aplicarea programelor de conservare intocmite pentru populaţiile de animale
ce le deţine fiecare dintre aceste asociaţii ;
- sa constituie baza naţionala de date privind resursele genetice animale si sǎ actualizeze
informaţiile in baza de date a Organizaţiei pentru Agriculturǎ si Alimentaţie FAO DAD-IS;
-sǎ infiinţeze si sǎ conducǎ registrele genealogice pentru speciile pe care le deţin, conform O.M.
555/2006 (citerii privind puritatea rasei-art 1,pct. a) ;
- sa elaboreze si sa publice lucrari de popularizare referitoare la populaţiile aflate in conservare;
- sǎ participe la reuniunile internationale referitoare la resursele genetice aflate in in
conservare;
-sǎ stabileascǎ obligaţiile deţinǎtorilor de animale pentru care au fost intocmite programe.
Pentru supervizarea si punerea in aplicare a programelor de conservare si utilizare eficienta
a resurselor genetice, exista o colaborare permanenta cu Asociatiile profesionale si unitatile
detinatoare de patrimoniu genetic aflat in conservare, care asigura locatiile conservarii “in situ”
a speciilor, astfel:
-pentru specia taurine-rasa Sura de Stepa –Asociatia crescatorilor de Vaci de Lapte Holboca
Iasi;
- pentru specia bubaline-rasa Bivol Romanesc-Asociatia Crescatorilor de Bubaline din
Romania;
- pentru specia ovine-rasaValaha cu coarne in tirbuson(Ratca)-Asociatia Judeteana a
Crescatorilor de Ovine Caras-Severin;
-rasa Karakul - Asociatia Crescatorilor de Ovine si Caprine Mooldoovis-
Botosani;
-rasele :Merinos de Palas,Merinos de Suseni,Merinos de Stavropol,
Merinos Australian,Merinos de Cluj,Merinos Transilvanean, Polwarth, Suffolk Cullard Belgian-
Asociatia Crescatorilor de Ovine –Dobrogea;
-rasa Tigaie cu cap negru de Teleorman- Asociatia Crescatorilor de Ovine
si Caprine Teleorman;
-rasa Tigaie varietatea ruginie - Asociatia Crescatorilor de Specii aflate in
Conservare;
-pentru specia caprine-rasele Alba de Banat si Carpatina- Asociatia Nationala a Crescatorilor
de Capre-Caprirom;
-pentru specia suine-rasa Mangalita-Asociatia Romana a Producatorilor de Porci Rasa
Mangalita,iar pentru rasa Bazna- Asociatia Crescatorilor de Specii aflate in Conservare;
-pentru specia animale de blana-Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cresterea Animalelor
de Blana Targu Mures;
-pentru specia gaini-Federatia Asociatiilor Crescatorilor de Pasari de Curte si Animale Mici in
Rasa Pura din Romania, Asociatia Crescatorilor de Pasari din Rasa Gat Golas de Transilvania-
“Hobby –GGT” si S.C.Avicola Bucuresti S.A.;
-pentru specia curci-Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof si Sfecla de zahar
Brasov;
-pentru specia palmipede-U.S.A.M.V.Bucuresti - Statiunea Didactica Experimentala Moara
Domneasca;
-pentru specia viermi de matase –rasa Bombyx mori-S.C.de Sericicultura Sericarom S.A
Bucuresti;
-pentru specia albine –rasa Apis mellifera carpatica-Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru
Apicultura;
-pentruspecia pesti- Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Ecologie acvatica ,Pescuit si
Acvacultura Galati,S.C.Acvares S.R.L. Tiganasi,Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru
Piscicultura Nucet.
Cunoscandu-se faptul ca unele rase au fost create si stabilizate cu mii de ani in urma in
mod natural si apoi ameliorate de catre om ,nu se poate ignora importanta cultural-istorica a
acestor rase.
Din anul 2006 au fost intocmite programe de conservare si utilizare pentru fiecare
populatie ,conform legislatiei in vigoare,aprobate de catre Agentia Nationala pentru Ameliorare
si Reproductie in Zootehnie “Prof.Dr.G.K.Constantinescu “ si monitorizate de Directia pentru
Protectia Resurselor Genetice Animale.
Rezerva de gene existenta la crescatorii particulari sub forma unor populatii crescute in
rasa pura reprezinta o alternativa de resurse genetice valoroase ,bine adaptate al conditiile de
mediu si poate contribui la diversificarea populatiilor existente la un anumit moment.De-a
lungul timpului biodiversitatea s-a diminuat datorita numarului redus de rase care au corespuns
cerintelor zoo-economice ,astazi aflandu-se in programele de conservare si utilizare a cestora
un numar redus de populatii de animale. Prin conservarea raselor din speciile restranse
numeric mai sus mentionate se constituie o sursa de gene ce ar putea ajuta la rezolvarea unor
aspecte ,cum ar fi:
-asigurarea unei baze de progres continuu in cresterea productivitatii ;
-refacerea vitalitatii liniilor selectionate si refacerea rezistentei la boli;
-evitarea deteriorarii efectivelor de animale din cauza aparitiei de homozigoti purtatori ai
unor gene recesive daunatoare , rezultat care poate aparea in starea de homozigotie a procesului
dispersiv;
-posibilitatea utilizarii in viitor a unor gene care la acest moment nu prezinta interes;
-importanta valorii cultural-istorice.
Evolutia rapida si tehnologica a civilizatiei in ultimele secole, a implicat o masiva
inlocuire a sistemelor extensive de productie, in primul rand pastorale, cu sisteme intensive.
Pericolul acestei rapide evolutii a impus cautarea in toate domeniile a unor cai de dezvoltare
durabila ,fiind necesara o mai mare atentie conservarii sistemelor pastorale de exploatare
(transhumanta, pendulare locala, etc.), ce nu solicita resurse epuizabile, folosirea terenurilor
marginale, conserva peisajul si resursele genetice.
Sistemul de cunostinte si informatii are un rol major in vitalizarea productiei animale si in
managementul corect al resurselor genetice. Pentru aceasta este necesara:
-infiintarea la nivel national a unei asociatii –Asociatia Romana pentru Managementul
Resurselor Genetice Animale (A.R.M.R.G.A.)cu scopul de a promova populatiile de animale in
stare critica ,in pericol de disparitie si a celor vulnerabile ,in vederea mentinerii diversitatii
acestora in concordanta cu Conventia de la Rio ,privind conservarea biodiversitatii, aceasta
asociatie a fost infiintata in anul 2007.
-institutionalizarea relatiilor dintre cercetarea stiintifica, invatamantul superior si extensia cel
putin in problema managementului resurselor genetice animale (institutiile de cercetare trebuie
sa produca noi tehnologii, invatamantul trebuie sa produca resurse umane competente si
extensia trebuie sa transfere tehnologiile noi de la cercetare la fermieri, asigurand folosirea
corecta a noilor tehnologii si a resurselor umane.
-cooperare intre organizatiile guvernamentale si neguvernamentale implicate in conservarea
biodiversitatii resurselor genetice animale,a mediului si managementul resurselor genetice;
- descrierea si denumirea corecta a raselor si identificarea unor rase considerate
disparute, optimizarea anumitor programe de conservare “in situ”;
-elaborarea unui program pentru formarea, dezvoltarea si utilizarea resurselor umane
necesare managementului resurselor genetice si diversitatii biologice :exigenta in pregatirea
specialistilor,documentare, informatica, originalitate in gandire, participare activa la
simpozioane nationale si internationale.