Cuprins

1.Introducere……………………………………………………………….........3
2.Etapele de derulare ale misiunii de audit intern……………………………….5
3.Riscurile Auditului…………………………………………………………….9
4.Activitatea de audit în Republica Moldova…………………………………..14
5.Concluzii și Recomandări…………………………………………………….18
6.Bibliografie……………………………………………………………………19

2
 INTRODUCERE

Achizitiile într-o instituție publică reprezintă o funcție suport importantă, fiind

un domeniu de preferință pentru auditorul intern, justificată în mare masură de
ponderea acestora, de multitudinea de procese care sunt derulate și în mod implicit
de riscurile care le sunt atașate. Ghidul de audit intern privind achizitțiile publice
reprezintă un model practic de desfașurare a unei misiuni, prin parcurgerea în
detaliu, a fiecărui pas, într-o manieră didactică.
Ghidul constituie un model care poate fi utilizat de entitățile din sectorul public
și care poate fi dezvoltat în functie de situatiile concrete intalnite de auditori in
practica.
Elaborarea ghidului de audit intern privind achizitiile publice are la baza
prevederile art. 8 lit. c) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern,
referitoare la dezvoltarea si implementarea unor proceduri si metodologii
uniforme, bazate pe standardele internationale.
Obiectivele Ghidului metodologic de audit intern privind achizitiile publice de
produse, lucrari si servicii corespund asigurarii ca:
- in adoptarea oricărei decizii s-au avut in vedere principiile general acceptate
in Uniunea Europeana in acest domeniu:
• principiul liberei concurente, implica asigurarea conditiilor pentru ca orice
furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii, indiferent de
nationalitate, să aiba dreptul de a deveni, in conditiile legii, contractant;
• principiul utilizarii eficiente a fondurilor publice, presupune aplicarea, in
cadrul sistemului concurential, a criteriilor economice pentru atribuirea
contractului de achiziție publică;
• principiul transparenței, presupune punerea la dispoziția celor interesați a
tuturor informațiilor referitare la aplicarea procedurii pentru atribuirea
contractului de achiziție publică;
• principiul tratamentului egal, implica aplicarea, in mod nediscriminatoriu, a
criteriilor de selectie si pentru atribuirea contractului de achizitie publica;
• principiul confidentalitatii, presupune garantarea protejarii secretului
comercial si a dreptului de proprietate intelectuala a ofertantului;
- activitatea de achizitii este bine cunoscuta si stapanita, din faza initierii si
lansarii pana la livrare si decontarile finale;
- Programul anual al achizitiilor publice corespunde necesitatilor reale,
justificate, bugetate si programate;
- există exhaustivitatea inregistrărilor;
- documentele sunt corect certificate si inregistrate;
- cheltuielile efectuate corespund unui serviciu prestat;
- functionalitatea sistemului de control intern.

3
În lucrarea dată voi analiza conceptul de audit,obiectivele auditului privind
achizițiile publice,scopul misiunii de audit.
Cap.1 voi analiza etapele de derulare ale misiunii de audit intern.
Cap.2 voi identifica riscurile auditului
Cap.3 voi analiza supravegherea activității de audit-oportunitate pentru
Republica Moldova.

Cuvinte Chee: Auditul,auditul intern,misiunea de audit

4
 Cap.1. Etapele de derulare ale misiunii de audit intern

Proceduri de atribuire a contractului de achizitie publica

• Licitație deschisă
- procedura prin care orice furnizor, executant sau prestator interesat au dreptul de
a depune oferta
- se desfasoara intr-o singura etapa
- cel putin DOI participanti
- cel putin o oferta corespunzatoare
Licitatie restransa
- procedura care se desfasoara in doua etape distincte si prin care numai candidatii
selectati de autoritatea contractanta in prima etapa sunt invitati sa depuna oferte
- cel putin CINCI candidati selectati
- cel putin o oferta corespunzatoare
• Negociere competitiva
- procedura de consultare si negociere a clauzelor contractuale , exclusiv pretul, cu
mai multi furnizori, executanti sau prestatori
- se desfasoara in trei etape: selectare candidati; negociere conditii contractuale;
evaluare oferte
- se aplica numai daca speta se incadreaza in cazurile prevazute de lege
- cel putin DOI-TREI candidati selectati
- cel putin o oferta corespunzatoare
• Negociere cu o singura sursa
- procedura de consultare si negociere a clauzelor contractuale, inclusiv pretul, cu
un singur furnizor, executant sau prestator
- se desfasoara intr-o singura etapa
- se aplica numai daca speta se incadreaza in cazurile prevazute de lege si
indiferent de valoare
• Cerere de oferta
- procedura prin care se solicita oferte de pret de la cel putin cinci furnizori,
executanti sau prestatori
- se desfasoara intr-o singura etapa
- cel putin DOI participanti
- cel putin DOUA oferte corespunzatoare
• Concurs de solutii
- procedura speciala prin care se achizitioneaza, in special in domeniul planificarii
teritoriale si urbane, al arhitecturii, al lucrarilor in constructii sau in cel al
prelucrarii datelor, o solutie (un plan, un proiect, un studiu)
- poate fi:
- o procedura independenta – se acorda premii
- parte a unei proceduri – se atribuie ulterior prin negociere contractul
- solutia este selectata de un juriu.

5
 Etapele de derulare ale misiunii de audit intern
Modul de desfasurare a unei misiuni de audit intern si documentele elaborate pe
parcursul acesteia sunt prezentate in urmatorul tabel:
Fazele misiunii Activităţi/ operaţiuni Documente elaborate
Elaborarea Ordinului de Ordinul de serviciu
serviciu
Intocmirea Declaraţiei de Declaraţia de
independenţă independenţă
Notificarea inceperii Notificarea si anexa
misiunii
Colectarea şi prelucrarea Teste – modele
informaţiilor preliminare Tabloul aspectelor
pozitive si negative
PREGĂTIREA posibile
MISIUNII Analiza aspectelor Situaţia aspectelor
pozitive şi negative negative semnificative
identificate
Stabilirea eşantionului Calendarul preliminar al
pentru realizarea intervenţiei la faţa locului
intervenţiei la faţa locului
şi întocmirea calendarului
interventiei
Elaborarea programului Programul de audit
de audit Programul intervenţiei la
faţa locului
Şedinţa de deschidere Minuta şedinţei de
deschidere
Notificarea intervenţiei la Notificarea intervenţiei la
faţa locului faţa locului
Colectarea dovezilor şi Liste de verificare
utilizarea instrumentelor Chestionare
aplicabile Teste
INTERVENȚIA Analiza si prelucrarea FIAP
LA FAȚA LOCULUI informatiilor colectate FCRI
Revizuirea documentelor Rezumatul informativ
de lucru
Şedinţa de închidere Minuta şedinţei de
închidere

6
 Elaborarea Raportului de Raport de audit public
audit intern privind intern privind achizitiile
achizitiile publice publice (proiect)
(proiect)
Transmiterea proiectului Adresă de transmitere
Raportului de audit intern
RAPORTUL DE privind achizitiile
EVALUARE publice
Analiza observatiilor si Raport de audit intern
punctelor de vedere ale privind achizitiile publice
structurii auditate (proiect actualizat)
Reuniunea de conciliere Minuta reuniunii de
conciliere
Finalizarea Raportului de Raportul de audit intern
audit intern privind privind achizitiile publice
achizitiile publice (forma finala)
Difuzarea Raportului de Nota de prezentare a
audit
intern privind achizitiile raportului spre aprobare
publice Nota de transmitere

Arhivarea raportului şi Dosarele misiunii de audit

documentelor misiunii intern privind achizitiile
publice
URMĂRIREA Urmărirea stadiului Fişă de urmărire a
RECOMANDĂRILOR implementării recomandărilo
recomandărilor
SUPERVIZAREA Supervizarea misiunii Lista de supervizare a
MISIUNII documentelor

ORDIN DE SERVICIU

In conformitate cu prevederile art. 8, litera c) din Legea nr. 672/2002 privind

auditul public intern, cu modificările si completările ulterioare, Normelor Generale
privind exercitarea activitatii de audit public intern, aprobate prin OMFP nr.
38/2003, cu modificarile si completarile ulterioare si cu Planul de audit public

7
intern pentru anul 2005, se va efectua o misiune de audit intern privind achizitiile
publice la Directia Administrativa si Patrimoniu, Serviciul Achizitii Publice, in
perioada 1 februarie -15 aprilie 2006.

Scopul misiunii de audit intern este de a se asigura ca:

• in adoptarea oricarei decizii in procesul de achizitii publice s-au avut in vedere
principiile general acceptate in U E in acest domeniu:
• activitatea de achizitii este bine cunoscuta si stapanita, din faza initierii si lansarii
pana la livrare si decontarile finale;
• controlul intern este functional;
• exista exhaustivitatea inregistrarilor;
• documentele sunt corect certificate si inregistrate ;
• cheltuielile efectuate corespund unui serviciu prestat;
• Programul anual al achizitiilor publice corespunde necesitatilor reale, justificate,
bugetate si programate.

Obiectivele misiunii de audit public intern sunt:

1. Organizarea activitatii de achizitii publice
2. Programul de achizitii publice
3. Pregatirea aplicarii procedurii de licitatie deschisa pentru atribuirea contractului
de achizitie publica
4. Lansarea procedurii de licitatie deschisa pentru atribuirea contractului de
achizitie publica
5. Derularea procedurii de licitatie deschisa pentru atribuirea contractului de
achizitie publica
6. Pregatirea aplicarii procedurii de cerere de oferte pentru atribuirea contractului
de achizitie publica
7. Lansarea procedurii de cerere de oferte pentru atribuirea contractului de achizitie
publica
8. Derularea procedurii de cerere de oferte pentru atribuirea contractului de
achizitie publica
9. Administrarea contractului de achizitie publica
10. Cai de atac Mentionam ca se va efectua un audit de conformitate privind
activitatea de achizitii publice.

8
 Cap.2. Riscurile Auditului

Reglementările naţionale în domeniu stabilesc că implementarea

managementului riscurilor reprezintă responsabilitatea majoră a conducerii entităţii
publice, iar evaluarea funcţionalităţii este în sarcina auditului intern. În accepţiunea
generală, auditorul intern are rol activ în implementarea procesului de gestionare al
riscurilor, prin furnizarea de asigurare şi acordare de consiliere. Auditorii interni,
deşi au rol activ în implementarea şi gestionarea dispozitivelor de control al
riscurilor şi aplicarea proceselor de management al riscurilor, aceştia nu trebuie să
îşi asume responsabilităţi în procesul de management al riscurilor. În aceste
condiţii, se constată că, rolul auditului intern în procesul de management al
riscurilor este din ce în ce mai complex, urmare tendinţei de recunoaştere a
managementului riscurilor ca un sistem-cheie din cadrul entităţilor publice. În
procesul de evaluare a riscurilor auditorii interni se pot întâlni cu două situaţii.
Astfel, situaţia când nu există implementat un proces de management al riscurilor
în entitatea publică auditorii interni formulează recomandări conducerii entităţii în
vederea organizării acestui proces. În situaţia în care există implementat un proces
de management al riscurilor, auditorii interni procedează la evaluarea modului în
care riscurile sunt gestionate şi formulează recomandări pentru îmbunătăţirea
procesului. Auditul intern ajută entitatea publică, oferind asigurarea că sistemul de
management al riscurilor este adecvat şi suficient pentru protejarea fondurilor şi a
patrimoniului public şi buna gestionare a acestora. De asemenea, contribuie la
identificarea şi evaluarea riscurilor semnificative şi fundamentează recomandări
pentru îmbunătăţirea acestui sistem. Luând în considerare faptul că, managementul
entităţii publice şi personalul realizează activităţile de gestionare a riscurilor cu
scopul de a identifica, evalua, gestiona şi controla toate tipurile de evenimente sau
situaţii care pot afecta activităţile acesteia, rolul auditului intern diferă în funcţie de
nivelul de gestionare a riscurilor, astfel:
a) dacă evaluarea riscurilor este realizată înainte ca riscul să se materializeze, rolul
auditului intern este a urmări suficienţa şi eficacitatea controlului intern pentru, a
evita producerea evenimentului;
b) dacă evaluarea riscurilor este realizată după ce riscul s-a materializat, rolul
auditului intern este de a stabili cauzele care au condus la manifestarea riscului şi
de a propune măsuri de control intern în vederea eliminării acestora şi pentur a
asigura continuitatea activităţilor organizaţiei.

9
 Evaluarea riscurilor de către auditul intern presupune identificarea şi analiza
riscurilor relevante pentru atingerea obiectivelor şi furnizarea unei asigurării
rezonabile cu privire la gradul în care obiectivele pot fi atinse.

Asigurarea furnizată de auditul intern cu ocazia evaluării procesului de

management al riscurilor presupune următoarele:
a) asigurarea asupra eficacităţii procesului de management al riscurilor;
b) asigurarea că riscurile sunt evaluate în mod corect;
c) asigurarea asupra riscurilor-cheie.

Cunoaşterea riscurilor şi a nivelului acceptat al expunerii la risc contribuie la o

analiză şi fundamentare mult mai realistă a deciziilor manageriale. În procesul de
evaluare a managementului riscurilor auditorii interni urmăresc:
a) identificarea şi evaluarea riscurilor ce decurg din strategiile şi activităţile
derulate de entităţile publice;
b) existenţa limitelor riscurilor acceptate de către conducerea entităţii publice;
c) aplicarea măsurilor de reducere sau atenuare a riscurilor, în funcţie de limitele
stabilite şi considerate acceptabile la nivelul entităţii publice;
d) monitorizarea periodică a riscurilor pentru evaluarea evoluţiei acestora;
e) furnizarea de rapoarte privind evaluarea şi controlul riscurilor conducerii
entităţii.
Obiectivul auditului intern este de a oferi asigurarea că sistemul de management al
riscurilor este adecvat şi suficient pentru a proteja bunurile, reputaţia şi activităţile
organizaţiei, de a ajuta la identificarea şi evaluarea riscurilor semnificative.
Practica auditului intern în evaluarea procesului de management al riscurilor
urmăreşte evaluarea procedurilor aplicate de conducerea entităţii în implementarea
procesului, prin planificarea şi realizarea de testări pentru fiecare risc identificat şi
gestionat. În baza rezultatelor obţinute se furnizează o opinie cu privire la
eficacitatea controalelor interne care asigură limitarea riscurilor şi menţinerea lor
în limite acceptabile. În procesul de evaluare a riscurilor auditorii interni trebuie să
dispună de dovezi suficiente şi probante pentru a se asigura că procesul de
gestionare a riscurilor, realizat de conducerea entităţii publice, este unul relevant şi
corespunzător.
În acest sens, trebuie să ia în considerare următoarele:
a) analiza şi examinarea documentelor de referinţă privind metodele aplicate de
management pentru gestionarea riscurilor şi urmărirea dacă acestea se bazează pe
bunele practici;
b) analiza şi documentarea cu privire la sectorul de activitate al entităţii, privind
evoluţia şi tendinţele viitoare, în vederea determinării procedurilor de control
utilizate şi a riscurilor care ar putea afecta entitatea;
c) examinarea procedurilor entităţii, a expunerii la risc şi a acceptării riscurilor;

10
 d) examinarea rapoartelor anterioare cu privire la evaluarea riscurilor, întocmite de
auditorii interni şi externi;
e) organizarea de întâlniri de lucru cu managementul entităţii pentru a înţelege
obiectivele stabilite, riscurile asociate obiectivelor şi măsurile de control luate;
f) evaluarea procesului de monitorizare, comunicare şi atenuare a riscurilor şi
activităţilor de control intern; În condiţiile în care conducerea entităţii publice a
acceptat un nivel de risc necorelat cu strategia şi procedurile entităţii, sau nivelul
este considerat inacceptabil pentru entitate, auditul intern are responsabilitatea de a
face referire la normele privind acceptarea riscurilor şi formulează propuneri în
vederea tratării corespunzătoare a riscului. Evaluarea riscurilor de către auditul
intern este efectuată în perioada de planificare a misiunii de audit intern şi se
concretizează în elaborarea Planului multianual/anual de audit public intern, iar în
etapa de pregătire şi realizare a misiunii de audit public intern în elaborarea
Programului misiunii de audit public intern.

Evaluarea riscurilor pentru elaborarea Programului misiunii de audit public

intern Evaluarea riscurilor are la bază probabilitatea de apariţie şi impactul
riscului. Procesul de evaluare a riscurilor, efectuat de auditorii interni, presupune
parcurgerea următoarelor faze:
(1) identificarea activităţilor/operaţiilor, respectiv a obiectelor auditabile;
(2) identificarea riscurilor asociate activităţilor/operaţiilor;
(3) evaluarea riscurilor;
(4)determinarea punctajului total al riscului.
A. Identificarea activităţilor/operaţiilor auditabile, se realizează prin detalierea
activităţilor în operaţii succesive, prin descrierea procesului, de la iniţierea şi până
la realizarea lui. Stabilirea obiectelor auditabile, în practică, se realizează prin
analiza cadrului legislativ, respectiv: organigrama, R.O.F.-ul, normele
metodologice de aplicare a cadrului normativ care reglementează activitatea, fişele
posturilor, procedurile, circuitul documentelor, pista de audit, diagrama de
circulaţie, decizii, circulare, instrucţiuni şi altele, în vederea identificării tuturor
operaţiilor componente ale activităţilor auditate.
B. Identificarea riscurilor asociate activităţilor/operaţiilor se face prin evaluarea
operaţiilor auditabile identificate, determinarea controalelor interne aşteptate şi, în
funcţie de aceasta, determinarea riscurilor. Identificarea riscurilor presupune
identificarea tuturor evenimentelor, interne şi externe, care pot afecta pozitiv sau
negativ realizarea activităţilor auditabile.

Identificarea ricurilor presupune următoarele:

a) identificarea iniţiala a riscurilor, caracteristică entităţilor care nu şi-au identificat
anterior riscurile;
b) identificarea riscurilor în condiţiile în care entităţile publice au implementat un
proces de managementul riscurilor.
În faza de identificare a riscurilor pot apărea situaţii în funcţie de care riscurile vor
fi sau nu cuprinse în auditare, astfel :

11
- operaţii la care controalele interne sunt stabilite şi funcţionează, caz în care
riscurile sunt minime, fiind posibil chiar să nu fie avute în vedere la analiză ;
- operaţii la care controalele interne sunt stabilite, dar nu funcţionează, caz în care
riscurile prezintă importanţă şi trebuie luate în analiză ;
- operaţii la care controalele interne nu sunt stabilite, dar funcţionează, caz în care
se recomandă formalizarea lor prin proceduri de lucru ;
- operaţii la care controalele interne nu sunt stabilite şi nici nu funcţionează, caz în
care riscurile sunt majore şi vor fi avute în vedere, în mod obligatoriu, în analiza
riscurilor.

Auditul intern foloseşte pentru identificarea riscului o serie de metode de audit

cum sunt: chestionare, liste cu întrebări, metode de analiza cantitative şi calitative,
precum şi tehnici de aC.
Evaluarea riscurilor are în vedere componentele riscului, probabilitatea de apariţie,
respectiv condiţiile care-l favorizează şi impactul riscului, respectiv consecinţa în
cazul materializării riscului. Obiectivele principale ale acestei faze constă în a
cuantifica probabilităţile de apariţie şi mărimea pierderilor produse de factorii de
risc. Rezultatele sunt măsurate pe baza unei matrice de analiză a riscurilor. În
această etapă se evaluează importanţa riscurilor identificate, care trebuie să
graviteze în jurul componentelor de probabilitate şi impact. Majoritatea riscurilor
se pretează la o diagnosticare numerică, în special riscurile financiare sau cu
conotaţii financiare, dar există şi riscuri a căror evaluare se realizează din
perspectivă subiectivă, spre exemplu riscul de imagine, riscul de reputaţie, riscul
de brand ş.a.
În procesul de evaluare a riscurilor, auditul intern realizează o analiză a riscurilor
semnificative din cadrul entităţii asociate obiectivelor stabilite, face o apreciere a
capacităţii sistemului de control intern/managerial de a preveni manifestarea
riscurilor şi stabileşte riscurile semnificative şi necontrolate în mod adecvat de
către entitate. Evaluarea riscurilor depinde de probabilitatea de apariţie a acestora
si de gravitatea consecinţelor în cazul manifestării riscului, respectiv impactul
riscului şi utilizează ca instrumente criteriile de apreciere a riscurilor. Aceste
criterii trebuie să acopere obiectivele, în cadrul cărora riscul a fost asociat, din
punct de vedere al conformităţii şi performanţei. Procesul de evaluare a riscurilor
cuprinde atât evaluarea riscurilor inerente, existente înainte de implementarea
măsurilor de control, cât şi riscurile reziduale, rezultate după implementarea
măsurilor de control. Evaluarea riscurilor se realizează prin aprecierea
probabilităţii de materializare a riscurilor şi aprecierea impactului riscului în
situaţia materializării acestuia şi clasarea acestora pe trei nivele.
a.Aprecierea probabilităţii, reprezintă un element calitativ şi se realizează prin
evaluarea posibilităţii de apariţie a riscurilor, prin luarea în considerare a factorilor
de incidenţă calitativi specifici contextului în care sunt definite şi realizate
obiectivele.
Aceasta se poate exprima pe o scală valorică, pe trei niveluri astfel: probabilitate
mică, probabilitate medie şi probabilitate mare.
12
PROBABILITATE MICĂ
-Modificări rare ale cadrului normativ, peste 3 ani Complexitate redusă a
activităţilor şi acţiunilor
-Personal experimentat (experienţă de cel puţin 5 ani)
-Obiectivele şi ţintele nu sunt modificate
-Informaţii fiabile, adecvate şi actualizate
-Procese bine concepute, formalizate şi conduse
- Riscul nu s-a manifestat anterior

MEDIE
- Cadrul normativ este relativ nou sau a cunoscut modificări semnificative
-Complexitate medie a activităţilor şi acţiunilor Nivel mediu de încadrare şi
experienţă a personalului (experienţă sub 3 ani)
-Modificări rare ale obiectivelor şi ţintelor Informaţii existente din mai multe surse,
dar insuficiente
- Riscul s-a manifestat rareori în trecut

MARE
- Modificări foarte dese ale cadrului normativ
-Complexitate ridicată a activităţilor şi acţiunilor
-Personal neexperimentat şi nou încadrat (experinţă sub un an)
- Modificări frecvente ale obiectivelor şi ţintelor
-Procese slab concepute şi conduse
-Informaţii insuficiente şi neactualizate

În concluzie, pasii ce trebuiesc urmati în analiza riscului prezentat de

factorul uman, sunt:

- identificarea sistemului tehnic si a activitatilor îndeplinite;

- definirea sarcinii de realizat;

- identificarea posibilelor moduri de eroare;

- identificarea consecintelor;

- identificarea posibilitatilor de recuperare a erorii;

- stabilirea cauzelor erorii;

- identificarea strategiilor de reducere a erorilor;

- masuri tehnice de reducere a riscului;

13
 - estimarea probabilitatii de eroare (P.E.U.);

- estimarea probabilitatii de recuperare (R.E.U.);

- evaluarea pierderilor (C);

- evaluarea semnificatiei riscului: R = P.E.U. x (1 - R.E.U.) x C.

Cap.3 Activitatea de audit în Republica Moldova

Ziua de naștere a auditului în Republica Moldova poate fi considerată ziua
de 26 iunie 1991, când a fost adoptat primul act normativ în care se face referință
la activitatea de audit: Hotărîrea Guvernului nr. 316 Cu privire la organizarea
serviciului de auditing în Republica Moldova. Prin acest document a fost aprobat
regulamentul primului organ de autoreglementare a activității de audit: Camera de
audit din RM.
Camerei de audit i-au fost delegate funcţiile principale privind
reglementarea activității de audit (certificarea auditorilor, elaborarea politicilor de
dezvoltare în domeniul auditului etc.). La acel moment crearea Camerei de audit a
fost un pas pozitiv în dezvoltarea auditului financiar în țara noastră. Multe dintre
funcțiile atribuite Camerei de audit sunt actuale şi astăzi ca organ de
autoreglementare a activităţii de audit în Republica Moldova. Dintre țările din
regiune, Republica Moldova era printre lideri în dezvoltarea profesiei de audit, de
exemplu, Camera auditorilor financiari din România a fost creată abia în anul
1997.
Însă în anul 1996 a fost adoptată Legea cu privire la activitatea de аudit nr.
729-XIII din 15.02.1996, care, după părerea multor auditori, a constituit un pas
înapoi în dezvoltarea profesiei și a înscăunat o stagnare pe mulți ani înainte. O dată
cu adoptarea acestei legi a fost desfiinţată Camera de audit, a fost distrus organul
de autoreglementare a profesiei de audit, care era funcțional la acel moment, fără a
se propune ceva viabil în schimb. Deși au trecut mulți ani, auditorii nu cunosc nici
astăzi care au fost argumentele care au dus la desființarea Camerei de audit,
organul de autoreglementare a profesiei care putea să devină un lider în
consolidarea profesiei de audit, cu funcții de supraveghere a activității auditorilor
și firmelor de audit. Exemple din regiune în care Camerele auditorilor, cu funcții și
împuterniciri asemănătoare, în acești ani, au devenit veriga principală în
dezvoltarea profesiei de audit în țările acestora, inclusiv în activitatea de
supraveghere a activității auditorilor și firmelor de audit sunt România, Ungaria,
Polonia, etc. În schimb, în țara noastră pe parcursul unei perioade extinse de timp,
care continuă în prezent, am avut o stagnare în dezvoltarea profesiei, inclusiv în
partea ce ține de supravegherea activității de audit și controlul extern al calității
lucrărilor de audit.

14
 Prin legea din 1996 se impunea crearea Asociaţiei organizaţiilor de audit, cu
funcţii restrânse de autoreglementare, fără obligativitatea auditorilor și firmelor de
audit de a fi membri. Acest organism, din păcate, n-a putut să devină o alternativă
fiabilă a Camerei de audit. După părerea noastră, din următoarele motive:
(a) Legea prevedea un cadrul legal neclar în partea ce ține de autoreglementarea
profesiei, în rezultat, au apărut mai multe Asociaţii ale organizațiilor de audit cu
pretenții la funcţiile legale de autoreglementare a profesiei;
(b) În lege nu era stipulată obligativitatea organizaţiilor de audit şi a auditorilor
financiari de a fi membri ai organismului profesional de autoreglementare;
(c) Organele abilitate de stat n-au întreprins măsurile necesare (în situaţia creată)
pentru a modifica norma legală şi/sau pentru a reuni organizaţiile de audit într-o
singură Asociaţie.
Din aceste motive, această normă legală foarte importantă pentru
autoreglementarea activităţii de audit n-a fost viabilă pe parcursul întregii perioade
de funcţionare a legii din anul 1996 (1996-2007). Majoritatea companiilor de audit
au activat în această perioadă în baza unor principii interne de organizare a
controlului calităţii lucrărilor de audit, fără a fi organizate în cadrul unui organism
profesional puternic, controlul extern al calităţii n-a fost organizat.
În anul 2007 a fost adoptată o nouă lege, în vigoare în prezent, Legea privind
activitatea de audit nr. 61-XVI din 16.03.2007. Legea nouă este și mai limitată, în
partea ce ține de funcțiile de autoreglementare transmise profesiei, funcțiile de
supraveghere a activității auditorilor și firmelor de audit sunt atribuite statului.
După părerea noastră, această lege n-a impulsionat dezvoltarea profesiei de audit,
din următoarele motive:
(a) Reglementarea, supravegherea și licenţierea activităţii de audit este exclusiv în
competenţa statului. Finanțarea supravegherii activității auditorilor este efectuată
din bugetul de stat, dar din lipsa de mijloace bugetare pentru acest sector n-au fost
alocate mijloace suficiente pentru a organiza o activitate eficientă;
(b) Asociaţia auditorilor şi societăţilor de audit nu are în cadrul legii funcții de
autoreglementare a activităţii de audit;
(c) Legea conține norme neclare în partea ce ţine de activitatea Asociaţiei
auditorilor şi societăţilor de audit (poate fi una sau mai multe?);
(d) Legea nu prevede obligativitatea auditorilor şi societăţilor de audit de a fi
membri ai Asociaţiei auditorilor şi societăţilor de audit. Acest fapt n-a permis
consolidarea și organizarea profesiei, care a rămas fără o atenție mare a statului și
fără condiții create pentru autoreglementare. După părerea multor reprezentanți ai
profesiei, acest fapt este unul din cele mai semnificative neajunsuri ale legii
actuale;
(e) Componenţa Consiliului de Supraveghere a Activităţii de Аudit (CSAA) este
alcătuită exclusiv din reprezentanţi ai statului, profesia de audit nu este

15
reprezentată de practicieni. CSAA și profesia de audit trăiesc și activează în spații
separate, fără comunicare, fără a cunoaște cu ce se ocupă fiecare din ei.

Ce avem astăzi?

Piaţa serviciilor de audit în RM este destul de restrânsă. La moment există circa

264 de auditori certificaţi. Sunt înregistrate aproximativ 123 de companii de audit
şi auditori individuali, care posedă licenţă pentru a practica activitatea de audit. O
bună parte din auditori şi companii de audit nu efectuează misiuni de audit, deci
sunt inactivi. Auditul este obligatoriu la entităţile de interes public, care la moment
sunt circa 60. Practic auditul acestor companii este efectuat de companii mari
străine şi până la 10 companii de audit locale.

Controlul extern al calităţii lucrărilor de audit a început să funcționeze din 2014,

odată cu adoptarea Regulamentul privind controlul extern al calității lucrărilor de
audit aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 43 din 24.03.2014 și
efectuarea primelor inspecții la firmele de audit. În fond, a fost un pas pozitiv în
inițierea organizării controlului extern al calității lucrărilor de audit, dar, în același
timp, profesia are obiecțiile ei la conținutul Regulamentului provizoriu și
rezultatele controalelor deja efectuate.

Republica Moldova tinde să adere la Uniunea Europeană, corespunzător, urmează

ca legislaţia în domeniul contabilităţii şi auditului să fie armonizată cu cea
Europeană. În acest scop, spre sfârșitul anului 2015 Ministerul finanțelor a făcut
public conceptul în baza căruia urmează să fie elaborată o nouă lege privind
activitatea de audit. Conceptul și proiectul legii, recent discutat în cadrul unei mese
rotunde organizate de Ministerul finanțelor, prevede crearea Agenţiei pentru
supravegherea publică a auditului (Agenția), care va avea ca scop inclusiv
supravegherea activității de audit și exercitarea controlului extern al activității
auditorilor. Proiectul legii prevede ca activitatea Agenției să fie finanțată inclusiv
de către profesia de audit. Conceptul și proiectul legii nu prevede obligativitatea
auditorilor și firmelor de audit să fie membri ai organismului profesional al
auditorilor, nu prevede stabilirea prin lege, după exemplul altor țări, a organismului
profesional al auditorilor care urmează să reprezinte profesia, nu prevede
reprezentarea profesiei în componența organului de supraveghere al activității de
audit, nu prevede delegarea unor funcții de autoreglementare profesiei de audit.
Toate pârghiile se mențin în mâinile statului. Proiectul legii noi, în linii generale, se
deosebește de legea actuală doar prin aceea că pe viitor se prevede că auditorii

16
urmează să și plătească pentru activitatea statului de supraveghere a activității lor .
De asemenea, se prevede crearea unei instituții de stat noi .Agenția pentru
supravegherea publică a activității de audit, funcțiile căreia în prezent sunt
îndeplinite de Ministerul finanțelor. După părerea multor auditori, dacă proiectul
de lege nu va suferi modificări menite să impulsioneze dezvoltarea profesiei,
această lege nu va schimba nimic semnificativ în profesia de audit.

În prezent profesia practic nu este implicată în autoreglementarea activității de

audit, în elaborarea actelor normative legate de domeniul auditului, auditorii sunt
excluși din procesul de formare a politicilor în domeniul său de activitate, se
creează impresia că auditorii și organele de supraveghere și reglementare activează
în lumi paralele, fără a comunica între ei. În mare parte, acest fapt se datorează
lipsei unui organism profesional unic al auditorilor puternic susținut de auditori și
de stat, care să reprezinte profesia. În prezent în țară activează câteva asociații
profesionale ale contabililor şi auditorilor care pretind la rolul de lider în profesie și
sunt gata să preia unele funcții de autoreglementare a profesiei. De mulți ani,
auditorii nu pot să decidă care asociație merită să reprezinte profesia, se ceartă
între ei fără nici un rezultat vizavi de acest subiect, fapt ce nu permite consolidarea
lor profesională. Pe de altă parte, se creează impresia că o astfel de situație este
agreată de stat care nu întreprinde careva acțiuni pentru a identifica un organism
unic al auditorilor și în așa fel a contribui la consolidarea profesiei.

17
 Cocluzii și Recomandări
Concluzionând putem afirma ca:

- notiunea de risc implica o pierdere posibila pentru o anumita entitate, care

poate fi omul (individ, grup, societate), proprietatea (active fixe si circulante) si
mediul;

- managementul riscului reprezinta un proces complex de abordare a

riscurilor care utilizeaza resurse materiale, financiare si umane pentru atingerea
obiectivelor, care vizeaza reducerea expunerii la pierderi;

- principiul esential care sta la baza managementului riscului consta în a

încerca reducerea acestuia la un nivel acceptabil sau a transfera ceea ce nu se poate
elimina sau controla suficient;

- managementul trebuie sa creeze un mediu de control favorabil gestionarii

legale si eficiente a riscurilor din organizatia pe care o conduce, prin conceperea si
aplicarea unei strategii eficace de organizare si exercitare a controlului intern,
adaptata specificului entitatii;

- pe fondul complexitatii crescânde a organizatiilor si al extinderii

domeniului normativ, auditul intern ajuta managerii la gasirea unor forme, metode
si proceduri care sa le protejeze de aparitia si manifestarea unor riscuri majore,
indicând punctele slabe ale entitatii si recomandând solutii pertinente si adecvate
eliminarii acestora.

Recomandari:
Stabilirea unui responsabil cu elaborarea Programului anual de achizitii publice.
Existenta listelor de verificare atasate Programului, cu atributiile persoanelor
implicate in elaborarea si aprobarea acestuia. Intocmirea procedurilor scrise si
formalizate privind fundamentarea si elaborarea programelor de achizitii publice si
actualizarea sistematica a acestora. Completarea fiselor posturilor cu atributii clare,
coroborate cu procedurile elaborate, privind continutul referatelor de necesitate,
18
modul de incadrare in cadrul normativ si sistemul de centralizare si prioritizare al
achizitiilor solicitate. Instituirea unui sistem de asigurare a pregatirii profesionale a
salariatilor implicati in munca de planificare.
Pentru organizarea activitatii se impune, in primul rand, sa se treaca la elaborarea
procedurilor de lucru specifice entitatii pe baza cadrului normativ in vigoare. In
acest sens, auditorii interni recomanda elaborarea listei activitatilor din cadrul
serviciului si a salariatilor responsabili cu elaborarea si ulterior actualizarea
procedurilor fiecarui post de lucru. In al doilea rand, se impune stabilirea unui
sistem de pregatire profesionala pentru elaborarea, insusirea, respectarea si
monitorizarea aplicarii procedurilor de lucru de catre toti salariatii serviciului.

Bibliografie
1. Legea nr. 61-XVI din 16 martie 2007 privind activitatea de audit
2.www.contabilsef.md-Supravegherea activității de audit - oportunitate pentru
Republica Moldova
3.www.scritub.md-AUDITUL INTERN SI GESTIUNEA RISCULUI IN
INSTITUTIILE PUBLICE
4. http://lex.justice.md/md/324828/

19
20