5.

GESTIUNEA ACTIVELOR CIRCULANTE

5.1. Metoda analitică de dimensionare a stocurilor 57

5.2. Metoda pe elemente de dimensionare a stocurilor 59
5.3. Metoda mixtă de dimensionare a stocurilor 60
5.4. Metoda sintetică (globală) e dimensionare a stocurilor 60
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 64
Teste de autoevaluare 65
Bibliografie minimală 66

Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

• să descrii conceptul de activ circulant;
• să determini stocul optim de active circulante;
• să întocmeşti documentele contabile de gestiune a activelor circulante.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 3-4 ore

Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

Orice întreprindere trebuie să dispună de active fixe şi active circulante pentru

a putea să-şi atingă obiectivul său (producţie şi comercializare). Activele
circulante sunt alcătuite din stocuri, creanţe şi disponibilităţi băneşti.
Definiţie
„Din punct de vedere al duratei, activele circulante sunt bunuri destinate a fi
consumate într-o perioadă scurtă de timp, prin încorporarea lor în fabricaţie sau
prin vânzarea lor ca atare.“ (Adochiţei, 2000, p. 148)
În cadrul activelor circulante ponderea cea mai mare o deţin stocurile. Mărimea
acestora depinde în special de durata ciclului de exploatare, de valoarea
producţiei, ritmicitatea aprovizionării şi desfacerii. Stocul nu trebuie să fie nici
foarte mic şi nici foarte mare. Un stoc foarte mic poate produce rupturi în
aprovizionare şi producţie, iar un stoc prea mare necesită resurse financiare
suplimentare.
Activele circulante sunt o parte a activului economic care se caracterizează
printr-o transformare permanentă şi consumarea lor într-un singur exerciţiu
economico-financiar precum şi prin transmiterea valorii lor integrale asupra
producţiei în care se încorporează.
În cadrul activelor circulante intră elemente, precum: materii prime, materiale,
combustibili, producţie neterminată, semifabricate, produse finite, clienţi,
mijloace băneşti.
Se asimilează activelor circulante şi obiectele de inventar de mică valoare sau
scurtă durată, echipamentele şi materialele de protecţie care prezintă deosebiri
din punct de vedere al duratei şi modului de transmitere a valorii faţă de
celelalte active circulante.“ (Adochiţei, 2000, p. 150)
O importanţă deosebită o are utilizarea combinată a fondurilor proprii şi
împrumutate astfel încât să se asigure o reducere a costului capitalului, un grad
acceptabil de îndatorare şi autonomie financiară.
Nevoia de credite este în general mai mare în ramurile cu activitate sezonieră
întrucât volumul activelor circulante suferă variaţii sensibile de la o perioadă la
alta.“ (Adochiţei, 2000, p. 150)
Volumul activelor circulante depinde de mai mulţi factori precum:
- volumul producţiei, al aprovizionării şi desfacerii şi viteza de rotaţie a
activelor circulante.
În ceea ce priveşte viteza de rotaţie, accelerarea acesteia, influenţează, în
sensul că are loc o eliberare de resurse financiare. Încetinirea vitezei de rotaţie
atrage după sine o creştere a activelor circulante, o blocare de fonduri,
reducând eficienţa utilizării capitalului.“ (Adochiţei, 2000, p. 151)
Ciclul de exploatare reprezintă ansamblul operaţiunilor care au loc în cadrul
unei firme, în vederea realizării de bunuri şi servicii.
Ciclul de exploatare presupune 3 faze:
- faza aprovizionării cu bunuri şi servicii;
- faza producţiei când are loc prelucrarea materiilor prime şi materialelor,
în vederea realizării produselor finite;

Gestiune financiară 55
Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

- faza comercializării, adică vânzarea produselor finite realizate.

Aprovizionarea cu materii prime, materiale, etc., cât şi comercializarea
produselor finite nu se realizează continuu, astfel încât asigurarea continuităţii
ciclului de exploatare se realizează cu ajutorul stocurilor.
Stocurile se împart în trei mari categorii şi anume:
1) stocuri de materii prime şi materiale;
2) stocuri de produse în curs de fabricaţie;
3) stocuri de produse finite.
„Prin însumarea resurselor materiale în stare de rezerve de producţie cu cele
din sfera producţiei propriu-zise şi cu stocurile de produse finite se obţine
stocul global, stoc care trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe:“ (Adochiţei,
2000, p. 152)
- să fie complet, adică să cuprindă toate tipurile de materiale necesare
producţiei;
- să fie suficient în orice moment, dar fără a se imobiliza resurse financiare
în stocuri mai mari decât cele necesare;
- să fie completat în mod sistematic în vederea minimizării cheltuielilor de
aprovizionare şi stocare.
„Volumul stocurilor trebuie stabilit pe baza unor criterii ştiinţifice, întrucât
numai pe această cale se asigură desfăşurarea ritmică a ciclului de exploatare şi
evitarea blocării de resurse inutile şi costisitoare. Gestionarea eficientă a
stocurilor reclamă stabilirea de legături directe şi de durată cu furnizorii şi
alegerea acestora în funcţie de criteriul distanţei, stabilirea şi urmărirea unor
grafice de aprovizionare, lichidarea întârzierilor în aprovizionare, reducerea
cheltuielilor de transport şi aprovizionare, evitarea constituirii unor stocuri
inutile, îmbunătăţirea condiţiilor de manipulare şi depozitare, reducerea
cheltuielilor cu pierderile din timpul transportului şi depozitării.“ (Adochiţei,
2000, p. 153)
Creşterea eficienţei activelor circulante necesită stabilirea nivelului optim al
stocului. Pentru stabilirea nivelului optim al stocului de materii prime şi
materiale trebuie să se găsească o soluţie între:
- aprovizionarea la intervale lungi, ceea ce ar duce la reducerea
cheltuielilor de transport şi aprovizionare, dar şi la o creştere a
imobilizării de fonduri şi a cheltuielilor de păstrare şi depozitare;
- aprovizionarea frecventă ceea ce ar duce la reducerea imobilizării de
fonduri şi păstrare şi depozitare, dar şi la o creştere a cheltuielilor de
transport şi aprovizionare.
Există mai multe metode de dimensionare a stocului şi anume:
1. Metoda analitică;
2. Metoda pe elemente;
3. Metoda mixtă;
4. Metoda sintetică.

Gestiune financiară 56
Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

5.1. Metoda analitică de dimensionare a stocurilor

Se caracterizează prin determinarea stocurilor anual şi trimestrial pentru fiecare

element component din cadrul activelor circulante.

5.1.1. Dimensionarea stocului de materii prime şi materiale metoda analitică

Definiţie
În cadrul activelor circulante intră elemente, precum: materii prime, materiale,
combustibili, producţie neterminată, semifabricate, produse finite. Trebuie
avuţi în vedere doi factori:
1) - necesarul fizic şi valoric de materii prime şi materiale pentru realizarea
producţiei conform planificării (N);
2) - timpul de imobilizare total al materiilor prime şi materialelor
1.a.) Necesarul fizic de materiale şi materii prime se determină având în vedere
cantitatea de produse planificată şi consumul specific pentru fiecare unitate de
produs.
1.b.) Necesarul valoric reprezintă produsul dintre necesarul fizic şi preţul de
cumpărare. Astfel putem scrie că:
Nv = Nf x P cump.
unde:
Nv = necesarul valoric;
Nf = necesarul fizic;
Pcump. = preţul de cumpărare.
Tit este numărul total de zile de stocare a materiilor prime şi materialelor.
Acesta cuprinde mai mulţi timpi, şi anume:
a) timpul pentru stocul curent – reprezintă un număr de zile mediu (Tsc)
între aprovizionări şi se obţine pe baza relaţiei:

Tsc =
 (Qi ×i)
 Qi
unde:
Tsc = timpul pentru stocul curent;
Qi = cantităţile intrate;
i = perioada de timp între intrări.
b) timpul pentru stocul de condiţionare – arată numărul de zile necesar
pregătirii materialelor, în vederea intrării în producţie. (Tscdţ)
c) timpul pentru stocul de siguranţă – reprezintă numărul de zile în care
procesul de producţie se derulează în continuare, fără întreruperi, chiar
dacă apar defecţiuni în aprovizionare; se calculează potrivit relaţiei:

Gestiune financiară 57
Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

Tssig =
 (Q î ×Z î )
Qî

unde:
Qî = cantităţi întârziate;
Zî = zile de întârziere.
Prin însumarea celor 3 categorii de timpi precedenţi se obţine timpul de
imobilizare total care se calculează potrivit relaţiei:

Tit = Tsc + Tscdţ + Tssig. + Alţi timpi

Fiecărui timp îi corespunde în expresie fizică şi valorică un anumit stoc: stocul

curent, stocul de condiţionare, stocul de siguranţă. Fiecare dintre aceste stocuri
se poate determina pe baza relaţiei:
Ti ×N
Si =
90(sau 360)

unde:
Si = stocul;
N = necesarul fizic sau valoric
Ti = timpul de imobilizare.
Astfel relaţia de calcul pentru stocul curent este:
Tsc ×N
Sc =
90(360)

iar pentru stocul de condiţionare este relaţia:

Tscdţ ×N
Scdţ =
90(360)
De asemenea stocul de siguranţă se determină cu relaţia:
Tssig ×N
Ssig =
90(360)
Prin însumarea stocului curent, de condiţionare şi de siguranţă se obţine stocul
total de materii prime şi materiale. Stocul total se poate determina şi cu relaţia:
Tit ×N
S=
90(360)

unde:
S = stocul total;
N = necesarul fizic sau valoric;
Tit = timpul de imobilizare total.

Gestiune financiară 58
Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

Stocul curent este cel care asigură continuitatea procesului de producţie între
aprovizionări. Stocul de condiţionare asigură continuitatea producţiei cât
durează operaţiunile de condiţionare. Stocul de siguranţă asigură continuitatea
producţiei în perioada în care au loc întreruperi în procesul de aprovizionare cu
materii prime şi materiale.
„Este necesar ca stocurile să fie înscrise în fişele de magazie ale materialelor
spre a se putea urmări dacă stocurile existente sunt în stare sau nu să asigure
continuitatea procesului de exploatare sau pentru a evidenţia dacă s-au
acumulat cantităţi mai mari decât nevoile întreprinderii.“ (Adochiţei, 2000, p.
158)
Dacă se compară stocul prevăzut (Sp) cu stocul existent (Se), atunci pot rezulta
două situaţii, şi anume:
- dacă Se > Sp, atunci există stocuri supranecesare ce duc la imobilizări de
fonduri, precum şi la reducerea rentabilităţii;
- dacă Se < Sp, atunci în întreprindere există stocuri insuficiente, ceea ce
poate pune în pericol continuitatea producţiei, şi trebuie să constituie
semnalul de alarmă pentru întreprindere să facă noi aprovizionări de
materii prime şi materiale.

5.2. Metoda pe elemente de dimensionare a stocurilor

Definiţie
Se caracterizează prin faptul că nu se calculează stocul pentru fiecare
component de active circulante, ci doar pentru elementele de active circulante.
În cadrul acestei metode sunt două modalităţi de calcul a stocurilor, şi anume:
1) Pe baza timpului de imobilizare pe elemente, relaţia de calcul este:
B ×T
S e = ce ie ,
90(360)

unde:
Se = stocul pe elemente;
Bce = baza de calcul pe elemente;
Tie = timp de imobilizare pe fiecare element.
Iar Tie se poate determina cu relaţia:
S eo
Tie = ×90(360)
Bceo

unde:
Seo = stocul mediu pe elementele din anul precedent;
Bceo = baza de calcul pe elemente din anul precedent.
Din cadrul stocurilor pe elemente se vor scădea stocurile fără mişcare,
produsele care nu au asigurată desfacerea şi cele de proastă calitate (rebuturile).

Gestiune financiară 59
Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

2) Pe baza corelaţiei dintre soldurile elementelor de active circulante pe de o

parte şi volumul producţiei pe de altă parte.
Acest procedeu porneşte de la ideea că există o oarecare relaţie de
proporţionalitate între volumul producţiei şi cel al activelor circulante, astfel
stocurile pe elemente se determină pe baza relaţiei:
Se = Seo ⋅K,
unde:
K = coeficientul de creştere sau de descreştere a producţiei.
Q1
K= ;
Q0

unde:
Q1 = producţia din anul curent;
Q0 = producţia din anul precedent.
Astfel pentru utilizarea eficientă a resurselor este necesar ca sporul activelor
circulante să fie mai mic decât cel al producţiei.

5.3. Metoda mixtă de dimensionare a stocurilor

Definiţie
„Se caracterizează prin stabilirea stocurilor anuale pe elemente de active
circulante (metoda analitică) şi a stocurilor trimestriale numai pe elemente
(metoda pe elemente).“ (Adochiţei, 2000, p. 181)
Relaţia de calcul a stocurilor anuale pe componentele fiecărui element de activ
circulant sunt cele stabilite la metoda analitică (5.1.), iar pentru stocurile
trimestriale se aplică formula de la metoda pe elemente (5.2.).

5.4. Metoda sintetică de dimensionare a stocurilor

Se caracterizează prin stabilirea stocului pe total active circulante, cu

defalcarea acestuia pe elemente. Pentru stabilirea stocului prin această metodă
se utilizează mai multe procedee şi anume:
a) Procedeul bazat pe viteza de rotaţie a activelor circulante;
Q1
S=
K r0

unde:
Q1 = producţia din anul curent;
Kr0 = coeficientul de rotaţie a activelor circulante din anul precedent.

Gestiune financiară 60
Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

Q0
K r0 =
A co

unde:
Aco = activele circulante din anul precedent;
Q0 = producţia din anul precedent.
Q1 ×Z 0
S=
90(360)

unde:
Z0 = nr. de zile sau durata unei rotaţii
A
Z 0 = co ×360
Q0

b) Potrivit procedeului bazat pe corelaţia dintre activele circulante şi

volumul producţiei
Ac1 = Aco ⋅ K
unde:
Ac1 = stocul de active circulante din anul de previziune;
Aco = stocul de active circulante din anul precedent
Q1
K=
Q0

c) Procedeul bazat pe ponderea activelor circulante la 100 sau 1000 de lei

producţie marfă se bazează pe relaţia:
Q1 ×p 0
St =
100(1000)lei

unde:
Q1= producţia din anul curent;
po = ponderea activelor circulante la 100 sau 1000 de lei producţie marfă în
anul precedent.
Stocurile totale obţinute la punctele a), b) şi c) pot fi defalcate pe elemente de
active circulante (metoda 5.2.)
Concluzie
Cea mai bună metodă pentru determinarea stocurilor de active circulante este
metoda analitică întrucât realizează o analiză amănunţită a modului de utilizare
a resurselor financiare şi materiale ale firmei respective.
Exemple:
Metoda de stabilire a stocurilor. Metoda analitică.
1) Stocuri de materii prime şi materiale
Să se determine stocul anual de tablă groasă, fizic şi valoric, prin metoda
analitică cunoscând următoarele date:
Gestiune financiară 61
Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

- necesarul fizic de tablă groasă, pentru realizarea producţiei anuale este

3.600 t.
- preţul unitar de aprovizionare = 5.000 lei/t.
Din fişa de magazie a anului precedent pentru acest material se cunosc
următoarele:
Durata între aprovizionări Cantităţi intrate (tone)
(zile)
30 300
31 270
29 330
- cantităţile intrate cu întârziere şi nr. de zile de întârziere în anul precedent
au fost:
Zile de întârziere la Cantităţi întârziate (tone)
aprovizionare
9 300
10 270
10 330

- timpul pentru stabilirea stocului de condiţionare este format din:

a) nr. de zile pentru obţinerea calităţii cerute: 6 zile;
b) nr. de zile pentru sortare: 2 zile;
c) nr. de zile pentru analiza materialelor: 1 zi.
- timpul pentru transportul interior = 1 zi.
Rezolvare:
N ⋅ Tit N f ⋅ Tit
S= Sf =
360 360
N v ⋅ Tit
Sv =
360
Nf = necesarul fizic = 3600 t;
Nv = necesarul valoric = Nf ⋅ Pa = 3.600⋅ 5.000 = 18 mil. lei;
Tit = timpul de imobilizare totală.
Tit = Tsc + Ts sig + Ts cdţ + Alţi timpi (T tr. Intern)

Tsc =
 Q ⋅ i = (30x300) + (31x 270) + (29x330) ≅ 30 zile
i

Q i 300 + 270 + 300

Tsig =
 Q ⋅ Z = (9x300) + (10x 270) + (10x330) ≅ 10 zile
î î

Q î300 + 270 + 300

Ts cdţ = 6 + 2+ 1 = 9 zile
Ttr.intern = 1 zi

Gestiune financiară 62
Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

Tit = 30 + 10 + 9 + 1 = 50 zile
3600 ⋅ 50
Sf = = 500t
360
18 mil .x50
Sv = = 2,5 mil .lei
360
2. Să se calculeze pentru aplicaţia precedentă şi stocul curent, stocul de
siguranţă, stocul de condiţionare şi stocul pentru transportul intern, atât fizic
cât şi valoric.
1) Stocurile fizice (Sf)

N f ⋅ Tsc 3600 x 30
Sc = = = 300 t
360 360
N f ⋅ Tssig 3600 x10
S sig = = = 100 t
360 360
N f ⋅ Tscond 3600 x 9
S cond = = = 90 t
360 360
N f ⋅ Ttr . int . 3600 x1
S tr . int . = = = 10 t
360 360
Suma acestor stocuri fizice este de 500 t = stocul valoric total.
2) - Stocurile valorice (Sv)
N v ⋅ Tsc 18 mil .x30
Sc = = = 1,5 mil .lei
360 360
N v ⋅ Tssig 18 mil.x10
S sig = = = 0,5 mil.lei
360 360
N v ⋅ Tscond 18 mil .x9
S cond = = = 0,45 mil .lei
360 360
N v ⋅ Ttr . int . 18 mil.x1
S tr . int . = = = 0,05 mil .lei
360 360
Suma acestor stocuri valorice este de 2,5 mil. lei cât este şi stocul valoric total.

Sarcina de lucru 1
Să se determine stocul anual de tablă groasă, exprimat valoric, prin
metoda analitică cunoscând următoarele date:
- necesarul fizic de tablă groasă, pentru realizarea producţiei anuale
este 3.600 t;
- preţul unitar de aprovizionare = 500 lei/t.
Din fişa de magazie a anului precedent pentru acest material se cunosc
următoarele:
Gestiune financiară 63
Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

Durata între aprovizionări (zile) Cantităţi intrate (tone)

30 300
31 270
29 330

- cantităţile intrate cu întârziere şi nr. de zile de întârziere în anul

precedent au fost:
Zile de întârziere Cantităţi întârziate (tone)
9 300
10 270
10 330

- timpul pentru stabilirea stocului de condiţionare este format din:

♦ nr. de zile pentru obţinerea calităţii cerute: 6 zile;
♦ nr. de zile pentru sortare: 2 zile;
♦ nr. de zile pentru analiza materialelor: 1 zi.
- timpul pentru transportul interior = 1 zi.
a) 500.000 lei
b) 25.000 lei
c) 250.000 lei
d) 200.000 lei
e) 120.500 lei.

Rezumat
Orice întreprindere trebuie să dispună de active fixe şi active circulante pentru
a putea să-şi atingă obiectivul său (producţie şi comercializare). Activele
circulante sunt alcătuite din stocuri, creanţe şi disponibilităţi băneşti. „Din
punct de vedere al duratei, activele circulante sunt bunuri destinate a fi
consumate într-o perioadă scurtă de timp, prin încorporarea lor în fabricaţie sau
prin vânzarea lor ca atare.“ (Adochiţei, 2000, p. 148) În cadrul activelor
circulante ponderea cea mai mare o deţin stocurile. Mărimea acestora depinde
în special de durata ciclului de exploatare, de valoarea producţiei, ritmicitatea
aprovizionării şi desfacerii. Stocul nu trebuie să fie nici foarte mic şi nici foarte
mare. Un stoc foarte mic poate produce rupturi în aprovizionare şi producţie,
iar un stoc prea mare necesită resurse financiare suplimentare. Activele
circulante sunt o parte a activului economic care se caracterizează printr-o
transformare permanentă şi consumarea lor într-un singur exerciţiu economico-
financiar precum şi prin transmiterea valorii lor integrale asupra producţiei în
care se încorporează. În cadrul activelor circulante intră elemente, precum:
materii prime, materiale, combustibili, producţie neterminată, semifabricate,
produse finite, clienţi, mijloace băneşti. Se asimilează activelor circulante şi
Gestiune financiară 64
Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

obiectele de inventar de mică valoare sau scurtă durată, echipamentele şi

materialele de protecţie care prezintă deosebiri din punct de vedere al duratei şi
modului de transmitere a valorii faţă de celelalte active circulante.“ (Adochiţei,
2000, p. 158) Volumul activelor circulante depinde de mai mulţi factori
precum: - volumul producţiei, al aprovizionării şi desfacerii şi viteza de rotaţie
a activelor circulante. Stocurile se împart în trei mari categorii şi anume: 1.
stocuri de materii prime şi materiale; 2. stocuri de produse în curs de fabricaţie;
3. stocuri de produse finite. Creşterea eficienţei activelor circulante necesită
stabilirea nivelului optim al stocului. Pentru stabilirea nivelului optim al
stocului de materii prime şi materiale trebuie să se găsească o soluţie între: -
aprovizionarea la intervale lungi, ceea ce ar duce la reducerea cheltuielilor de
transport şi aprovizionare, dar şi la o creştere a imobilizării de fonduri şi a
cheltuielilor de păstrare şi depozitare; - aprovizionarea frecventă ceea ce ar
duce la reducerea imobilizării de fonduri şi păstrare şi depozitare, dar şi la o
creştere a cheltuielilor de transport şi aprovizionare. Există mai multe metode
de dimensionare a stocului şi anume: 1. Metoda analitică; 2. Metoda pe
elemente; 3. Metoda mixtă; 4. Metoda sintetică.

Test de autoevaluare
Să se determine stocul trimestrial de tablă groasă, exprimat fizic, prin metoda
analitică cunoscând următoarele date:
- necesarul fizic de tablă groasă, pentru realizarea producţiei anuale este
3.600 t.
- preţul unitar de aprovizionare = 500 lei/t.
Din fişa de magazie a anului precedent pentru acest material se cunosc
următoarele:

Durata între aprovizionări (zile) Cantităţi intrate (tone)

30 300
31 270
29 330

- cantităţile intrate cu întârziere şi nr. de zile de întârziere în anul precedent

au fost:
Zile de întârziere Cantităţi întârziate (tone)
9 300
10 270
10 330

- timpul pentru stabilirea stocului de condiţionare este format din:

Gestiune financiară 65
Rodica Pripoaie Gestiunea activelor circulante

♦ nr. de zile pentru obţinerea calităţii cerute: 6 zile;

♦ nr. de zile pentru sortare: 2 zile;
♦ nr. de zile pentru analiza materialelor: 1 zi.
- timpul pentru transportul interior = 1 zi.
a) 125 tone;
b) 150 tone;
c) 100 tone;
d) 200 tone;
e) 250 tone.

Bibliografie minimală
Adochiţei, M. (2000). Finanţele întreprinderii. Bucureşti: Sylvi.
Ariton, D. (2000). Strategii financiare ale firmei. Brăila: Evrika.
Pripoaie, R. (2004). Finanţele şi gestiunea financiară a firmei. Bucureşti:
E.D.P.
Toma, M. (1994). Finanţe şi gestiune financiară. Bucureşti: E.D.P.
Pripoaie, R. (2008). Gestiunea financiară a întreprinderii. Bucureşti: E.D.P.

Gestiune financiară 66