Sunteți pe pagina 1din 56

Anexa 8

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE ŞI CERCETĂRII


ŞTIINŢIFICE
UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEŞTI

FACULTATEA: ştiinţe economice


DEPARTAMENTUL: ADA
PROGRAMUL DE STUDII: ZI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

Vizat Aprobat,
Facultatea Ştiinţe Economice Director de departament,
Conf. Univ. Dr. Rădulescu Irina

LUCRARE DE DISERTAŢIE

TEMA: INTEGRAREA BURSIERĂ


REGIONALĂ

Conducător ştiinţific:

Conf. Dr. PANAIT MIRELA

Absolvent:

BULIGESCU G. BOGDAN IOAN

PLOIEŞTI
2016

F 271.13/Ed.3 Fișier SMQ/Formulare


UNIVERSITATEA PETROL - GAZE DIN PLOIESTI Anexa 9
FACULTATEA: ŞTIINŢE ECONOMICE
DOMENIUL: ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII: ZI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

Aprobat, Declar pe propria răspundere că voi elabora


Director de departament, personal lucrarea disertaţie şi nu voi folosi alte
Conf. Univ. Dr. Rădulescu Irina materiale documentare în afara celor prezentate la
capitolul „Bibliografie”.

Semnătură studentă:
DATELE INIŢALE PENTRU LUCRARE DISERTAŢIE
Proiectul a fost dat studentei: BULIGESCU G. BOGDAN IOAN

1) Tema lucrării: INTEGRAREA BURSIERĂ REGIONALĂ

2) Data eliberării temei: OCTOMBRIE 2015


3) Tema a fost primită pentru îndeplinire la data: OCTOMBRIE 2015
4) Termenul pentru predarea lucrării: IULIE 2016
5) Elementele iniţiale pentru lucrare:
BIBLIOGRAFIE
PLANUL LUCRĂRII

6) Enumerarea problemelor care vor fi dezvoltate:


CAP. 1 BURSA – INSTITUȚIE SPECIFICĂ ECONOMIEI DE PIAȚĂ
CAP. 2 INTEGRAREA BURSIERĂ SPECIFICĂ PIEȚEI AMERICANE
CAP. 3 INTEGRAREA BURSIERĂ SPECIFICĂ PIEȚEI EUROPENE
CAP. 4 STUDIU DE CAZ – PIAȚA BURSIERĂ DIN ROMÂNIA ȘI CONEXIUNILE CU
BURSELE EUROPENE
7) Enumerarea materialului grafic (acolo unde este cazul):

8) Consultaţii pentru lucrare, cu indicarea părţilor din proiect care necesită consultarea:
BILUNARE
Conducător ştiinţific: Student:
Conf. Dr. Panait Mirela Buligescu G. Bogdan Ioan
Semnătura: Semnătura:

F 272.13/Ed.2 Fișier SMQ/Formulare


aAnexa 10

UNIVERSITATEA PETROL - GAZE DIN PLOIESTI


FACULTATEA: Ştiinţe Economice
DOMENIUL: Administrarea afacerilor
PROGRAMUL DE STUDII: ZI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

APRECIERE
privind activitatea absolventului: BULIGESCU G. BOGDAN IOAN

în elaborarea disertaţie cu tema:


INTEGRAREA BURSIERĂ REGIONALĂ

Nr. CRITERIUL DE APRECIERE CALIFICATIV


crt.
1. Documentare, prelucrarea informaţiilor din bibliografie
2. Colaborarea ritmică şi eficientă cu conducătorul
temeilucrării de disertaţie
3. Corectitudinea calculelor, programelor, schemelor,
desenelor, diagramelor şi graficelor
4. Cercetare teoretică, experimentală şi realizare practică
5. Elemente de originalitate (dezvoltări teoretice sau
aplicaţii noi ale unor teorii existente, produse informatice
noi sau adaptate, utile în aplicaţiile inginereşti)
6. Capacitate de sinteză şi abilităţi de studiu individual
CALIFICATIV FINAL
Calificativele pot fi: nesatisfăcător/satisfăcător/bine /foarte bine /excelent.

Comentarii privind calitatea lucrării:


______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
__________________________________________________

Data:
Conducător ştiinţific
Conf. Dr. PANAIT MIRELA

F 273.13/Ed.2 Fișier SMQ/Formulare


UNIVERSITATEA PETROL - GAZE DIN PLOIESTI Anexa 12
FACULTATEA: ŞTIINŢE ECONOMICE
DOMENIUL: ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII: ZI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

De acord,
Decan

Doamnă Decan,

Subsemnatul BULIGESCU G. BOGDAN IOAN absolvent a Facultăţii Ştiinţe


Economice, promoţia 2016, vă rog să-mi aprobaţi înscrierea la examenul de disertaţie din
sesiunea IULIE 2016.
Declar pe propria răspundere următoarele:
- documentele depuse în dosar sunt autentice;
- am elaborat personal lucrarea de disertaţie cu respectarea prevederilor Legii
nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, astfel cum a fost
modificată ulterior, şi nu am folosit alte materiale documentare în afara celor
prezentate la capitolul „Bibliografie”;
- varianta electronică de pe CD-ROM a lucrării de disertaţie include conţinutul
lucrării în format PDF neprotejat (care să permită accesarea textului) şi nescanat.

Data
Absolvent,
BULIGESCU G. BOGDAN IOAN

Doamnei Decan a Facultăţii Ştiinţe Economice,


Universitatea Petrol–Gaze din Ploieşti.

F 269.13/Ed.2 Fișier SMQ/Formulare


CUPRINS

CUPRINS ......................................................................................................................... 1
INTRODUCERE............................................................................................................. 1
CAP. 1 BURSA – INSTITUȚIE SPECIFICĂ ECONOMIEI DE PIAȚĂ ................. 2
1.1. Bursa și piața de capital – concepte și caracteristici .......................................... 2
1.2. Participanții pe piața bursieră ............................................................................. 7
1.3. Activele tranzacționate pe piața bursieră ........................................................... 8
CAP. 2 INTEGRAREA BURSIERĂ SPECIFICĂ PIEȚEI AMERICANE ........... 11
2.1. Produse ale bursei americane tradiționale ........................................................ 12
2.2. Bursele de valori .............................................................................................. 14
CAP. 3 INTEGRAREA BURSIERĂ SPECIFICĂ PIEȚEI EUROPENE .............. 19
3.1. Integrarea bursieră regională ............................................................................ 19
3.2. Stadiile de consolidare bursieră ....................................................................... 22
3.3. Necesitatea integrării piețelor de capital europene .......................................... 27
CAP. 4 STUDIU DE CAZ – PIAȚA BURSIERĂ DIN ROMÂNIA ȘI
CONEXIUNILE CU BURSELE EUROPENE .......................................................... 30
4.1. Bursa de Valori București și legăturile cu bursele europene ........................... 30
4.2. Bursa de Valori de la Sibiu și legăturile cu bursele europene.......................... 42
CONCLUZII ................................................................................................................. 50
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ................................................................................ 51
INTRODUCERE

BURSA conform literaturii de specialitate desemnează o instituție cu putere de


autoreglementare, specifică economiei de piață liberă - bursa - ca formă organizată de
schimb pentru mărfuri și valori.
Este o piață organizată și controlată (supervizată) unde se realizează o serie de
tranzacții cu instrumente financiare, pe baza unui set de reguli și a unui regulament de
funcționare aprobate de instituțiile diriguitoare.
Sunt instituții unde se negociază (se vând și se cumpără) valori mobiliare sau
mărfuri, după o procedură anumită și numai de către anumiți intermediari, sub
supravegherea autorităților.
Elemente specifice bursei au existat în economia țărilor încă din cele mai vechi
timpuri. Începând din a doua jumatate a secolului al XIX-lea , Londra devine prima piață
bursieră din lume, pentru ca ulterior Wall Street-ul să cucerească această poziție. La
sfârsitul secolului al 20-lea, în lupta pentru întâietate a aparut un nou rival, bursa
japoneza, Kabuto-cho , care are toate șansele să devină prima piață financiară mondială.
Bursa de Valori din Londra ( London Stock Exchange ), grupează în prezent
diverse piețe pentru listarea diferitelor titluri. Aceasta s-a dezvoltat rapid, impulsionată și
de noile descoperiri ale științei și tehnicii, s-au deschis mai mult de 20 de burse de valori
în țară care au operat independent până în 1973, când a avut loc integrarea tuturor piețelor
din Marea Britanie pe care se tranzacționează titluri de valoare.
Bursa de Valori din New York (New York Stock Exchange), cea mai mare bursă
de valori din lume, și-a început activitatea încă din secolul al XVIII-lea, când a fost inițial
destinată pentru a servi la plata datoriilor de război ale guvernului nou-createlor State
Unite ale Americii. Ulterior s-a dezvoltat în așa măsură încât să îndeplinească rolul
primordial pe care o piață bursieră organizată îl are: procurarea capitalului pentru
societațile listate, prin mobilizarea disponibilităților bănești ale investitorilor individuali
și instituționali.
Înființarea Bursei românești a avut loc în anul 1881, prin decret regal, în urma
adoptării "Legii asupra burselor, mijlocitorilor de schimb și mijlocitorilor de mărfuri".
Activitatea instituției a debutat însă de-abia peste un an, în decembrie 1882, în căadirea
Camerei de Comerț.
Evoluția pieței de capital românești a urmărit fidel evoluția economiei în
ansamblul său, cunoscând perioade de dezvoltare susținută înainte de criza economică
din 1929-1933 și în perioada dintre criză și cel de-al doilea război mondial. Instaurarea
comunismului a însemnat și dispariția, pentru circa cincizeci de ani, a Bursei de Valori
București, reînființată de-abia în anul 1995, printr-o decizie a Comisiei Nationale a
Valorilor Mobiliare, după ce anterior fusese concepută Legea Nr. 5/1994 privind valorile
mobiliare și bursele de valori. Reînceperea activității bursiere în România a avut loc pe
data de 20 noiembrie 1995.

1
CAP. 1 BURSA – INSTITUȚIE SPECIFICĂ ECONOMIEI DE
PIAȚĂ

1.1. Bursa și piața de capital – concepte și caracteristici

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se


realizează transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital – investitorii – către
cei care au nevoie de capital – emitenţii de titluri - cu ajutorul unor instrumente specifice
(valorile mobiliare emise) şi prin intermediul unor operatori specifici (societăţile de
servicii investiţii financiare).
Existenţa pieţei de capital este determinată de cererea de capital pentru necesităţi
curente de trezorerie şi pentru investiţii şi, totodată, este condiţionată de un real proces de
economisire ca fundament al ofertei de capital. Piaţa de capital leagă emitenţii de valori
mobiliare şi altor instrumente financiare de investitorii individuali şi instituţionali prin
intermediul societăţilor de servicii de investiţii financiare.
Piaţa de capital funcţionează, aşadar, ca un mecanism de legătură între cei la
nivelul cărora se manifestă un surplus de capital (investitorii) şi cei care au nevoie de
capital (emitenţii).
Fluxurile de capital dintre emitenţi şi investitori sunt puse în evidenţă de
emisiunea şi tranzacţionarea unor instrumente specifice, de tipul valorilor mobiliare. Ca
orice piaţă, piaţa de capital poate fi definită formal ca ”loc de întâlnire” a vânzătorilor şi
cumpărătorilor de instrumente financiare.
Piaţa de capital realizează legătura dintre emitenţi şi investitori, a căror decizie de
investire vizează două obiective complementare:
- rentabilitatea, respectiv un grad înalt de fructificare a capitalurilor;
- lichiditatea, adică recuperarea cât mai operativă a capitalului investit.
Piaţa de capital românească se înscrie la rândul său într-un proces de evoluţie,
depăşind faza emergenţei de sistem, dar rămânând în etapa căutărilor şi consolidărilor
parţiale uneori dureroase, urmând firesc ritmurile proprii ale economiei interne şi aspirând
la un statut de instrument fin, de barometru al dezvoltării, pe care nivelul actual al
operaţiunilor nu i-l poate conferi.
Pe masură ce economia românească a depăşit stadiul de economie de piaţă
emergentă, şi s-a apropiat tot mai mult de statutul de economie de piaţă funcţională,
expectaţiile referitoare la rezultatul angrenării pieţei de capital în mecanismul de
funcţionare al economiei se inscriu pe noi coordonate. Mobilizarea rapidă şi cu costuri
reduse a capitalurilor pentru proiecte de anvergură devine funcţia primară a pieţei noastre
de capital. În această nouă etapă, piaţa de capital trebuie să joace un rol major în finanţarea
economiei româneşti, prin mobilizarea economiilor interne şi atragerea pe o bază durabilă
a capitalurilor străine. Odată cu atingerea acestui obiectiv se poate aprecia că piaţa de
capital a intrat în stadiul sau de maturitate.

2
Pieţele financiare au devenit în ultimele decade arbitrii şi judecătorii economiilor
naţionale şi ai celei mondiale. În fapt, nimic nu scapă atenţiei acestor pieţe: performanţa
macroeconomică internă se răsfrânge asupra pieţei monetare; politicile guvernamentale
sunt evaluate pe pieţele titlurilor de stat, iar performanţele companiilor private şi ale
sectoarelor cărora acestea le aparţin sunt adeseori judecate pe pieţele bursiere prin
tranzacţiile cu acţiuni şi obligaţiuni.
Economiile în dezvoltare sau în tranziţie au apelat consistent la pieţele de capital
pentru a-şi finanţa balanţele de plăţi, sau pentru a accelera dezvoltarea capacităţilor
productive. Aceasta a presupus şi presupune un proces de reformă a sistemului financiar,
de adaptare la exigenţele investitorilor, de adoptare a unor standarde atât pe măsura
puterilor interne cât şi în rând cu cerinţele de integrare într-un context regional sau
internaţional mai larg.
Din punctul de vedere al sferei sale de cuprindere, în literatura de specialitate s-au
structurat două concepţii referitoare la piaţa de capital: concepţia anglo-saxonă şi
concepţia continental-europeană, de sorginte franceză (Figura nr.1).

Abordări

Anglo-saxonă Continental-europeană
Piața financiară Piața de capital

piața de piața piața piața piața piața


capital monetară asigurărilor financiară monetară ipotecară

Figura nr.1 - Moduri de definire a piețelor

În accepţiunea anglo-saxonă, piaţa de capital este o componentă a pieţei financiare


alături de piaţa monetară şi piaţa asigurărilor:
- piaţa de capital = destinată capitalurilor pe termen mediu şi lung (sinonimă cu
piaţa valorilor mobiliare)
- piaţa monetară = destinată capitalurilor atrase şi plasate pe termen scurt şi mediu
- piaţa asigurărilor = piaţă specifică ce sprijină derularea activităţii pe celelalte
pieţe.
În accepţiunea continental-europeană, structura pieţei de capital este complexă şi
include piaţa monetară, piaţa ipotecară şi piaţa financiară:
- piaţa monetară = este o piaţă a capitalurilor pe termen scurt şi mediu; obiectul
tranzacţiilor pe această piaţă îl constituie moneda numerar şi/sau banii de cont,
aici fiind incluse şi tranzacţiile cu efecte de comerţ, certificate de depozit, bonuri
de tezaur, bilete de trezorerie. Participanţii pe această piaţă sunt băncile centrale,

3
băncile comerciale şi specializate, casele de economii, societăţile de asigurări,
trezoreria publică.
- piaţa ipotecară = s-a creat în numeroase ţări ca urmare a dezvoltării înregistrată
de activitatea de creditare în domeniul imobiliar (construcţii de locuinţe).
Dimensiunile ample ale creditului ipotecar implică o mobilizare vastă de resurse,
de regulă capitaluri disponibile pe termen lung. Participanţii pe această piaţă sunt
casele de economii, societăţile de asigurări, bănci şi societăţi ipotecare, bănci
comerciale.
- piaţa financiară = are ca obiect emisiunea, plasarea şi tranzacţionarea titlurilor de
capital pe termen lung.
În România, abordarea cea mai des utilizată este cea anglo-saxonă, potrivit căreia
piaţa de capital este o componentă a pieţei financiare.
Instrumentele specifice pieţei de capital sunt:
- valorile mobiliare cu venituri fixe
- titluri de trezorerie (bonuri de tezaur, obligaţiuni de trezorerie)
- titluri emise de agenţii guvernamentale
- obligaţiuni municipale
- obligaţiuni corporative
- valorile mobiliare cu venituri variabile
- acţiuni comune şi preferenţiale
- produse derivate (forwards, futures, options)
- produse sintetice (contracte pe indici bursieri)
Scopul pentru care un investitor se adresează pieţei de capital vizează obţinerea unui
câştig direct (sub forma dividendelor şi a dobânzilor pe care le poate încasa ca urmare a
investiţiei pe care o realizează), a unui câştig indirect (ca urmare a creşterii ulterioare a
cursului de piaţă al titlurilor achiziţionate comparativ cu preţul la care acestea au fost
iniţial cumpărate) dar şi lichiditatea investiţiei sale (prin posibilitatea recuperării într-un
interval de timp cât mai scurt şi cu costuri cât mai scăzute a capitalului investit, prin
transformarea titlurilor deţinute în numerar).
De asemenea, la tranzacţionarea titlurilor pe piaţa de capital trebuie avut în vedere
cuplul rentabilitate – risc. Ceea ce îi interesează pe investitori este rentabilitatea scontată,
cea aşteptată din deţinerea activului financiar (încasarea unui dividend, a unei dobânzi,
variaţia favorabilă a cursului activului respectiv). Riscul unui titlu financiar apare atunci
când există incertitudinea legată de valoarea activului financiar la o dată viitoare, în
momentul în care previziunile cu privire la evoluţia titlurilor financiare nu se realizează.
(Cozorici, Piețe internaționale de capital, 2013)

Trăsăturile pieţei de capital:

- piaţă deschisă - plasamentul este efectuat de marea masă a investitorilor iar


tranzacţiile cu titluri au un caracter public;
- Produsele pieţei sunt instrumente pe termen mediu si lung. Pe piaţa de capital,
investirea banilor se realizează pe perioade mai mari de un an.

4
- instrumentele pieţei de capital se caracterizează prin negociabilitate şi
transferabilitate. Acestea pot fi transmise în mod liber între diverşii posesori.
- vânzarea/cumpărarea de titluri nu se realizează în mod direct, ci prin activitatea
desfăşurată de intermediari. Ei asigură legătura între cei care au capitaluri
disponibile şi doresc să le investească (oferta de capitaluri) şi cei care au nevoie
de capitaluri şi emit titluri pe piaţă (cererea de capitaluri).

Figura nr.2 – Poziția intermediarilor pe piața de capital

Piaţa de capital are un rol important în dezvoltarea economică, prin:


- trecerea de la proprietatea centralizată la cea descentralizată
- posibilitatea finanţării directe a agenţilor economici (prin emisiune de acţiuni sau
- obligaţiuni)
- atragerea excedentului de resurse financiare existent în economie şi plasarea sa
eficientă - cunoaşterea activităţii agenţilor economici în ceea ce priveşte
eficacitatea activităţii, solvabilitatea şi competitivitatea lor.

Piaţa de capital poate fi clasificată având în vedere mai multe criterii:


- după modul de formare a preţului valorilor mobiliare: piaţă de licitaţie şi piaţă de
negocieri
- piaţa de licitaţie - preţul se formează ca punct de echilibru între cererea şi oferta
concentrată pe piaţă. Tranzacţionarea este condusă de o terţă persoană pe baza
cererilor şi ofertelor în care se menţionează preţul şi cantitatea.
- piaţa de negocieri - tranzacţiile se derulează pe baza unui nivel negociat al
preţului, cumpărătorii şi vânzătorii negociază între ei preţul şi volumul valorilor
mobiliare, fie direct, fie prin intermediari.
Piaţa de licitaţie este reprezentată de orice bursă de valori, în cadrul căreia
caracteristica de bază este unicitatea preţului la care se derulează o tranzacţie cu un anumit
tip de valoare mobiliară. Pe pieţele de negocieri (pieţe extrabursiere), tranzacţiile se
derulează la preţuri diferite (preţuri multiple) pentru aceeaşi valoare mobiliară, în funcţie
de înţelegerea între participanţi.
după modul achiziţionării valorilor mobiliare: piaţă primară şi piaţă secundară
- piaţa primară este cea în cadrul căreia se emit valori mobiliare şi se realizează
distribuirea iniţială (prima lor vânzare). Ea asigură întâlnirea cererii cu oferta de
titluri permiţând finanţarea activităţii agenţilor economici. Este un mijloc de

5
distribuire şi plasament de titluri. Pe această piaţă, agenţii economici care au
nevoie de fonduri, oferă noi titluri financiare pe termen lung care sunt
achiziţionate de persoanele fizice şi juridice care dispun de fonduri temporar
disponibile. Piaţa primară oferă posibilitatea transformării directe a economiilor
prin achiziţionarea de titluri care reflectă drepturile dobândite de către cei care au
participat la oferta de fonduri. Ea permite atragerea capitalurilor în scopul
constituirii sau creşterii capitalului social, precum şi apelarea la resurse
împrumutate.
- - piaţa secundară este cea pe care se derulează tranzacţii cu valori mobiliare deja
emise, deţinute de persoane fizice sau juridice ce apar în calitate de investitori. Ea
are rolul de concentrare a cererii şi ofertei de titluri pe termen lung deja emise pe
piaţa primară. Este deschisă, publică (plasamentul şi tranzacţionarea efectuându-
se în marea masă a investitorilor), putând fi piaţă de licitaţie (bursa) sau de
negociere (piaţa extrabursieră). Are în vedere realizarea de operaţiuni cu titluri
care au făcut obiectul unei emisiuni anterioare. Piaţa secundară asigură
lichiditatea şi mobilitatea fondurilor disponibile existente într-o economie oferind
posibilitatea investitorilor de a-şi modifica structura portofoliilor de titluri înainte
de scadenţa acestora, contribuind în acelaşi timp şi la buna funcţionare a pieţei
primare.
Pentru a funcţiona eficient, piaţa secundară trebuie să respecte anumite cerinţe:
- lichiditate = uşurinţa cu care se vând/cumpără valori mobiliare, cu risc redus de
pierdere de capital;
- eficienţă = cu cât preţurile de pe piaţă sunt ajustate mai rapid, indiferent de motiv,
cu atât mai eficient va opera piaţa;
- transparenţă = informaţii libere, uşor accesibile, corecte şi la timp asupra
preţurilor şi volumelor de tranzacţie, asupra cererii/ofertei etc., pentru o bună
orientare a investitorilor şi contracararea tendinţelor de monopol;
- corectitudine = adoptarea şi punerea în aplicare a unor reglementări care să
contracareze tendinţele de manipulare a pieţei;
- adaptabilitatea la condiţiile economice, sociale, financiare etc. (Anghelache,
2009)

Funcţiile pieţei secundare sunt:


- asigurarea lichidităţii şi mobilităţii economiilor investite
- furnizarea posibilităţii pentru investitori de recuperare a fondurilor înainte de
scadenţă pe o piaţă oficială şi organizată în acest scop
- evaluarea permanentă a titlurilor cotate.
după tipul valorilor mobiliare negociate (obiectul tranzacţiei):
- piaţa acţiunilor
- piaţa obligaţiunilor
- piaţa instrumentelor derivate
- piaţa contractelor futures
- piaţa opţiunilor

6
după intervalul dintre momentul iniţierii tranzacţiei şi momentul finalizării
acesteia (transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare către noul
proprietar şi efectuarea viramentelor în conturile clienţilor):
- piaţă la vedere (piaţa cu plata cash) - pe care o tranzacţie iniţiată în prezent va fi
finalizată într-un interval ce poate varia de la o zi la o săptămână (în funcţie de
reglementările specifice fiecărei pieţe);
- piaţă la termen - cu finalizare la scadenţe diferite, în funcţie de tipul tranzacţiei;
(Cozorici, Piețe internaționale de capital, 2013)

1.2. Participanții pe piața bursieră

Participanții de pe piața bursieră sunt următorii:


Investitorii și emitenții;
Intermediarii;
Participanții auxiliari;
Infrastructura.
Investitorii pe piaţa de capital pot fi individuali şi instituţionali.
Investitorii individuali (persoane fizice şi juridice) realizează tranzacţii de dimensiuni
reduse şi pot fi:
- activi: încearcă să valorifice mişcarea cursului bursier pentru a obţine profit;
- pasivi: cumpără şi păstrează valorile mobiliare cu scopul de a-şi asigura câştiguri de
capital pe termen lung.
Investitorii individuali nu au o influenţă semnificativă asupra volumului tranzacţiilor
şi cursului titlurilor financiare.
Investitorii instituţionali (bănci, societăţi de asigurări, societăţi de investiţii, societăţi
ce administrează fonduri de pensii), prin activitatea lor, au un impact crescut asupra
preţului titlurilor financiare deoarece tranzacţionează un volum semnificativ de titluri
financiare.
La nivelul cererii şi ofertei de capital se poate manifesta riscul - determinat de o
multitudine de factori. Acest risc poate fi perceput ca fiind:
- riscul determinat de reglementările juridice sau fiscale aferente pieţei de capital
(în special) şi pieţei financiare (în general) – risc legislativ
- riscul legat de încălcarea obligaţiilor prevăzute în contract (întârzierea plăţii
dobânzilor sau nerecuperarea capitalului investit) – risc contractual
- riscul aferent tranzacţionării titlurilor deţinute şi obţinerii de fonduri lichide,
operaţiuni care în perioade caracterizate de tensiuni conjuncturale, devin dificile
şi costisitoare – risc de lichiditate
- riscul legat de variaţia condiţiilor de pe pieţele financiare care afectează negativ
investiţia în titlurile financiare – risc de piaţă
- riscul determinat de decizia adoptată în ceea ce priveşte plasarea capitalurilor
disponibile în active monetare, active reale sau active specifice pieţei de capital –
riscul decizional (riscul opţional al investirii)

7
Emitenţii de titluri pe piaţa de capital pot fi societăţile comerciale, statul,
colectivităţile locale care solicită resurse financiare cu caracter definitiv sau temporar în
vederea constituirii sau majorării capitalului social sau pentru alte scopuri.
Legătura dintre deţinătorii de fonduri (investitorii) şi utilizatorii acestora (emitenţii de
titluri) se realizează prin intermediul unor instituţii financiare specializate care se
angajează în distribuţia primară şi secundară a titlurilor, tranzacţionarea acestor titluri (în
nume şi pe cont propriu sau în activităţi de intermediere, în contul unor terţi).
Intermediarii sunt reprezentaţi de societăţile de servicii de investiţii financiare la
care emitenţii de titluri şi investitorii apar în calitate de clienţi. Intermediarii sunt persoane
juridice autorizate să desfăşoare activitate pe piaţa de capital prin intermediul agenţilor
de valori mobiliare, de tipul:
- brokeri – efectuează tranzacţii numai în numele şi pe contul clientului;
- dealeri – efectuează tranzacţii pentru clienţi, dar şi în numele şi în contul societăţii
de servicii de investiţii financiare (SSIF) în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea;
- traderi – persoane juridice care tranzacţionează atât pe piaţa bursieră, cât şi pe cea
extrabursieră. Ei au în atribuţia lor negocierea cererilor şi ofertelor, precum şi
încheierea de tranzacţii exclusiv în nume şi pe cont propriu numai pe pieţele
instrumentelor financiare derivate.
Pe piaţa de capital în calitate de investitori pot derula operaţiuni atât persoanele fizice,
cât şi persoanele juridice. (Anghelache, 2009)

1.3. Activele tranzacționate pe piața bursieră

Notiunea de activ este abordata din mai multe puncte de vedere.


Piața financiară este mecanismul prin care activele financiare sunt emise și
introduse în circuitul economic. Pe piața financiară se efectuează tranzacții cu titluri de
valoare (în special acțiuni și obligațiuni) între emitenții și posesorii de titluri, pe de o
parte, și deținătorii de capital bănesc, pe de alta parte.
În plan juridic, activul este definit ca totalitatea drepturilor cu conținut economic,
aflate în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice. Ca universalitate juridică, activul
patrimonial cuprinde drepturi reale, care poartă asupra unor bunuri corporale sau
necorporale și drepturi de creanță, scare conferă titularului, creditorul, prerogativa de a
pretinde unei persoane determinate, debitorul, efectuarea unei prestații.
Ca noțiune contabilă, activul reprezintă o parte a bilanțului ce desemnează mărimea
mijloacelor de care dispune o firmă pentru desfășurarea activității sale. În componenta
activului intră bunuri corporale (active tangibile : pamânt, clădiri, produse), bunuri
necorporale (active intangibile : brevete, mărci de comerț), drepturi patrimoniale
consacrate în titluri de valoare (acțiuni, cambii), alte drepturi bănești, precum și bani în
numerar și în cont.
In sens economic, activul desemnează un bun care are valoare pentru deținătorul
său.
Activul poate reprezenta :

8
o valoare de schimb, atunci când bunul, privit ca marfă, servește la obținerea
unui alt bun;
o valoare de investiție, când bunul este folosit nu pentru consum curent ci pentru
valorificarea economică, adică pentru producerea de venituri în viitor.
Sintetizând, vom considera activul ca un bun aparținând unei persoane și care poate
fi valorificat în activitatea economică.
În raport cu natura procesului de valorificare, activele sunt de două tipuri:
activele reale - sunt constituite din bunuri corporale (tangibile) sau incorporale
(intangibile) care, integrate în circuitul economic genereaza venituri in viitor sub forma
de profituri, rente, chirii;
activele financiare - sunt materializate în înscrisuri (hărți sau înregistrări în
cont), care consacră drepturi bănesti ale deținătorului lor, precum și drepturile acestuia
asupra unor venituri rezultate din valorificarea activelor respective (dobânzi, dividende).
Activele financiare reprezintă corespondentul monetar al activelor reale și ele relevă
caracterul dual al economiei de piață :
- economie reală, respectiv procese materiale de producere a bunurilor și serviciilor
necesare pentru consumul individual sau pentru reluarea producției ;
- economie simbolică sau financiară adică procese de tip informațional,
reprezentate de mișcarea banilor și a hârtiilor de valoare. (Popa, 1995)
Activele financiare se pot clasifica în două mari categorii:
active bancare, rezultate din operațiunile specifice băncilor și instituțiilor
asimilate; ele nu au caracter negociabil, dar prezintă un grad ridicat de siguranță (risc
redus);
active financiar nebancare, rezultate din operațiuni de investiții (plasament) și
care sunt concretizate în titluri de valoare cu caracter negociabil.
Titlurile financiare reprezintă modul de existență a activelor nebancare și pot fi
definite prin câteva elemente. Titlurile financiare sunt titluri de valoare ce dau dreptul
deținătorilor lor - investitorii - de a obține, în condițiile specificate în titlu, o parte din
veniturile viitoare ale emitentului.
Totalitatea titlurilor financiare ce fac obiectul tranzacțiilor pe piața de capital, în
speță la bursă, se mai numesc produse bursiere.
Titlurile financiare sunt titluri de valoare care dau dreptul deţinătorilor lor -
investitorii - de a obţine, în condiţiile specificate în titlu, o parte din veniturile viitoare ale
emitentului.
Totalitatea titlurilor financiare care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa de capital, în
speţă la bursă, se mai numesc produse bursiere. Din punctul de vedere al modului în care
acestea sînt create, ele se împart în trei mari categorii: (i) primare; (ii) derivate şi (iii)
sintetice.
Titlurile primare (sau titlurile financiare în sens restrâns) sunt cele emise de utilizatorii
de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu - numite şi instrumente de proprietate
(engl. equity instruments) - şi cele folosite pentru atragerea capitalului de împrumut -
numite şi instrumente de datorie (engl. debt instruments); în prima categorie intră acţiunile,
iar în a doua obligaţiunile. Caracteristica definitorie a titlurilor primare este că acestea, pe
de o parte, asigură mobilizarea de capital pe termen lung de către utilizatorii de fonduri, iar,
pe de altă parte, dau deţinătorilor lor drepturi asupra veniturilor băneşti nete (engl. cash
flow) ale emitentului; investitorul este astfel asociat direct la profitul şi riscul afacerilor
utilizatorului de fonduri.

9
Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte încheiate între emitent
(vânzător) şi beneficiar (cumpărător) şi care dau acestuia din urmă drepturi asupra unor
active ale emitentului la o anumită scadenţă viitoare, în condiţiile stabilite prin contract.
Spre deosebire deci de titlurile primare, ele nu poartă asupra veniturilor monetare nete ale
emitentului, ci asupra unor active diverse, cum ar fi: titluri financiare, valute, mărfuri ş.a.
Totodată, deoarece existenţa şi valoarea de piaţă a acestor titluri depind de activele
la care se referă, ele se numesc titluri derivate.
Există două mari categorii de titluri derivate: contractele "viitoare" şi opţiunile.
Produsele sintetice rezultă din combinarea de către societăţile financiare a unor active
financiare diferite şi crearea pe această bază a unui instrument de plasament nou.
În ultimul deceniu şi jumătate numărul şi complexitatea acestor produse bursiere au
crescut foarte mult, ele constituind un sector deosebit de atractiv şi dinamic al pieţei
financiare. Produsele sintetice pot fi realizate prin combinarea de contracte futures de
vânzare şi cumpărare, de opţiuni put şi call, precum şi prin combinaţii între diferite tipuri
de futures şi opţiuni.
O categorie aparte de active artificiale o reprezintă titlurile financiare de tip "coş"
(engl. basket securities), care au la bază o selecţie de titluri financiare primare, combinate
astfel încît să rezulte un produs bursier standardizat. Cele mai cunoscute titluri de acest fel
sunt contractele pe indici de bursă. (Fătu, 1998; Popa, 1993)

10
CAP. 2 INTEGRAREA BURSIERĂ SPECIFICĂ PIEȚEI
AMERICANE

Piața bursieră americană a influenţat, în mod major, toate piețele mondiale care i-
au reprodus arhitectura, regulile de funcţionare şi de control, precum şi tehnicile
financiare. Imediat după crahul bursier din 1929, autorităţile americane au construit un
sistem coerent care oferea investitorilor o reglementare federală strictă, controlată de o
autoritate publică independentă, pe de o parte; pe de altă parte, intermediarilor financiari
le-a revenit sarcina de a organiza şi de a face să funcţioneze pieţele bursiere.
Piața bursieră Americană, numită generic și Wall Street, dupa numele străzii
unde se află principala bursă din S.U.A., cuprinde bursele centrale - New York Stock
Exchange ( NYSE) și American Stock Exchange (AMEX) - bursele regionale, precum
și vasta rețea națională de societăți financiare ( brokeri/ dealeri), cunoscută sub
denumirea de Over the Counter Market ( OTC).
În funcție de caracterul activității desfășurate de fiecare bursă în parte, piața
financiară americană este structurata în patru mari sectoare :
Sectorul A cuprinde NYSE, AMEX și bursele regionale.
NYSE, principala componentă a sectorului A al pieței bursiere americane, are
1366 membri și coteaza în prezent peste 1.700 dintre firmele americane și străine cele
mai vechi și recunoscute.
AMEX, înființată în 1850 și purtând actuala denumire din 1953, are 601 membri
și cotează acțiunile a 890 firme.
În ceea ce privește bursele regionale, în S.U.A. funcționează în prezent 10 astfel
de piețe. Începând din 1978, cele mai mari 5 burse regionale (Pacific,
Midwest, Philadelphia, Bostin și Cincinatti) au fost legate prin computer cu NYSE și
AMEX.
Sectorul B cuprinde piața OTC pe care lucrează aproximativ 600 firme de
brokeraj. Piața OTC are doua componente: piața NASDAQ și așa numitele "titluri roz".
Ambele componente sunt reglementate de Asociația Națională a Comercianților de
Titluri (NASD). Având în vedere volumul tranzacțiilor, piața OTC este a treia mare piață
de acțiuni din lume, după NYSE și bursa de la Tokio.
NASDAQ este o piață computerizată de - în prezent sunt 31.000 de firme care
lucrează prin acest sistem. Informațiile despre aceste acțiuni sunt cotate pe coli roz de
către Serviciile Naționale de cotații zilnice din cadrul Biroului Național de Cotare.
Aceste liste sunt disponibile numai firmelor de brokeraj, firmelor de consultanță
și băncilor.
Sectorul C se tranzacționează titluri listate la NYSE, prin intermediul unor
firme de brokeraj, care nu sunt membri ai bursei de pe Wall Street.
Sectorul D este acea componentă a pieței bursiere americane pe care se
tranzacționează titluri (fără utilizarea firmelor de brokeraj) prin Corporația Rețelelor
Institutionale (INSTINET) sau piața a patra. INSTINET se deosebeste de NASDAQ
prin aceea că este un sistem automat de cotare și executare, NASDAQ fiind doar un
sistem automat de cotare. (Cozorici, 2013; Anghelache, 2009)

11
2.1. Produse ale bursei americane tradiționale

Titlurile americane sunt emise sub formă de certificate nominative andosabile.


Titlurile pot fi emise în nume propriu pentru a simplifica operațiunile, sau în "numele
străzii" (street nomes), respectiv în numele brokerilor, băncilor, etc. În mod tradițional,
bursa cuprinde două mari categori de valori imobiliare: acțiunile și obligațiunile.
Acțiuni și titluri asimilabile
Pe piața Americană se emit și se negociază:
a) Acțiuni ordinare - numite Common Stock Equity Securities, acțiunile ordinare
genereaza, în toate țările, dreptul la un dividend, la o și la un drept de vot în
adunarea ordinară sau extraordinară. Acționarii sunt informați având la dispoziție
un raport anual, majoritatea firmelor furnizând, în plus, un raport financiar și chiar
rapoarte periodice impuse de SEC (Securities and Exchange Commission).
b) Acțiuni preferențiale ( preferred stocks) - create încă din secolul trecut pentru
a oferi avantaje acționarilor existenți, ele generează o plată fixă anuală de
10$/acțiune sau 10%. Se deosebesc fundamental de obligațiuni, deoarece plata
nu se face decât dacă rezultatele emitentului o permit și se plătește înaintea plății
dividentelor aferente acțiunilor ordinare. Aceste acțiuni pot fi indexate, dar
prezintă un inconvenient fiscal major, profiturile pe care le aduc fiind impozabile.
Este și motivul pentru care nu se folosesc decât foarte rar.
c) American depositary receipts ( ADR) - S.U.A. caută să controleze fluxurile
financiare introducând pe propria lor piață titluri străine. Investitorii instituționali
care dețin titluri străine au obligația ca numărul lor să nu depseasca 1/3, celalalte
2/3 reprezentând titluri de drept american. Acestea sunt ADR, titluri emise în
S.U.A., reprezentative pentru o acțiune, mai multe acțiuni, sau o fracțiune dintr-
o acțiune, aparținând unei societăți non-americane. Sunt nominative și andosabile
ca toate titlurile americane.
Se disting ADR finanțate (sponsored), respectiv titluri create cu concursul unei
bănci depozitare, ADR nefinanțate (unsponsored), create în acord cu societatea la
cererea investitorilor și a intermediarilor americani, ADR articolul 144, scutite de
înregistrare pe lângă SEC, cu condiția ca plasamentul lor să rămână privat.
d) titluri asimilabile acțiunilor - este vorba de bonuri de subscriere în acțiuni sau
warrant-uri. Acestea dau drept de a cumpăra la un termen fix titluri emise la un
preț stabilit în avans. Seamănă foarte mult cu opțiunile, dar se comportă mai mult
ca valori mobiliare, purtătorii lor putându-se împrumuta pe baza de warrant, al
cărui efect asupra masei monetare este semnificativ. (Anghelache & Dardac &
Stancu, 1992)

Obligațiuni
Acestea sunt titluri reprezentative ale unor datorii pe termen mediu sau lung. Ele
poartă un profit fix, deductibil din beneficiul brut al emitentului. În general, la un nominal
de 1000$, ele pot fi emise deasupra parității (premium) sau sub paritate (discount).
Dobânzile sunt plătite semestrial.

12
a) obligațiuni cu rată fixa - datoria publică de 75 milioane $ în 1791, aceasta atinge
1 miliard $ în 1913, 26 miliarde $ în 1918, 48 miliarde $ în 1940, 276 miliarde $ în
1946, 3597 miliarde $ în 1992, 5000 miliarde $ în 2008 și 12000 miliarde în 2013.
b) titluri scutite de impozit - sunt titluri emise de orașe (municipal bonds), state
federale și administrațiile lor. În 1966, volumul emisiunilor de astfel de titluri a fost
de 17 miliarde $. A crescut la 138 miliarde în 1984 și a scăzut la 130 miliarde $ în
1992. Se împart în titluri pe termen scurt (mai puțin de 13 luni) sau titluri pe
termen mediu (notes) și pe termen lung (mai mult de 13 luni). Aceste titluri prezintă
riscuri mari în funcție de calitatea emitentilor.
c) titluri private ( corporate bonds)
În structura lor se include :
- mortgage bonds (obligațiuni garantate cu ipoteci);
- collateral trust bonds (obligațiuni garantate de o altă firmă);
- debenture bonds (obligațiuni clasice neprotejate);
- income bonds (obligațiuni care nu plătesc dobânzi decât dacă venitul societății
atinge o anumită cifră);
- participating bonds (obligațiuni care aduc în afara câștigului prevăzut și o parte
din beneficiul societății);
- adjustable rate bonds (obligațiuni a căror dobândă este indexată în funcție de
evoluția ratei dobânzii la bonurile de trezorerie sau de dobândă LIBOR (London
Interbank Offered Rate);
- killer bonds (obligațiuni amortizabile, adică plata anuală cuprinde o parte din
rambursare).
d) titluri speculative sau specializate
În structura acestor categorii de titluri se include:
- zero coupon bonds (obligațiuni cu cupon zero) - aceste titluri au maturitate mai
mare sau mai mică de 10 ani au fost create pe piața euroemisiunilor, dar și pe piața
americana. Sunt titluri cu profit antecalculat și cu ramburasarea la scadență.
- split bonds (împrumuturi globale) - au cunoscut un relativ eșec după o dezvoltare
fantastică. Plecând în general, de la un împrumut de stat, o bancă emite titluri
reprezentative de diferite cupoane și cu rambursare la scadență. Foarte rapid
băncile au avut dificultăți, nereușind să plătească totalitatea emisiunilor pe care
le-au cumpărat, ceea ce implică costuri considerabile de gestionare;
- junk bonds - sunt obligațiuni clasice la care se prevede un randament mai mare.
Emitenții lor sunt societăți noi sau cele ale căror riscuri devin prea importante în
raport cu capital propriu. Emisiunea acestor titluri nu este atractivă decât dacă
prezintă unul din următoarele avantaje: active foarte importante care să garanteze
emisiunea, o subevaluare bursieră puternică în raport cu capitalizarea bursieră
medie a sectorului din care face parte societatea. (Basno & Dardac, 1997;
Cozorici, 2013; Popa, 1995)

13
2.2. Bursele de valori

Piața valorilor imobiliare în Statele Unite ale Americii este organizată prin cele
două mari burse" New York Stock Exchange " și " American Exchange".
Operațiile efectuate în afara bursei sunt reglementate de " National Association of
Security Dealers"( N.A.S.D.) Cererea de admitere a valorilor imobiliare în bursă trebuie
adresată simultan Comitetului director al bursei și Comisiei de securitate și de schimb.
Piața bursieră americană, cuprinde bursele centrale: New York Stock Exchange
(NYSE) și American Stock Exchange ( AMEX) - bursele regionale, precum și vasta rețea
națională de societăți financiare (brokeri/ dealeri), cunoscută sub denumirea de Over the
Counter Market (OTC).

Bursa din New York ( NYSE Euronext)

NYSE Euronext iși dispută primul loc din lume cu marea sa rivală, bursa din
Tokio ( TSE) lăsând mult în urmă bursele germane, cea din Londra și cea de la Paris. Este
cel mai mare grup bursier, format în 2006, prin fuziunea dintre New York Stock Exchange
și Euronext. Grupul este listat pe ambele piețe și are sediul principal în New York City,
iar pe cel secundar la Paris. Capitalizarea companiilor listate pe toate bursele operate de
NYSE Euronext a fost de 20.692 miliarde dolari americani pe data de 12 iulie 2007.
La data de 31 decembrie 2007, capitalizarea bursieră a celor 4000 de companii
listate era de $30,5 mii de miliarde USD (20,9 mii de miliarde Euro).
NYSE Euronext este parte a indexului S&P 500 și este singura bursă de acțiuni prezentă
în indexul S&P 100.
NYSE, in cifre:
• la NYSE sunt listate mai mult de 200 de miliarde de acțiuni ale peste 3000 de
societăți emitente;
• capitalizarea bursieră totală este mai mare de 9 400 miliarde dolari, altfel spus
egală cu 110% din produsul național brut al Statelor Unite;
• la NYSE sunt listate 300 de de companii internaționale;
• în fiecare zi se tranzacționează în medie 500 de milioane de acțiuni.
Tehnica americană de cotare constă în aceea că specialistul evidențiază în carnetul
său diferitele cereri și oferte ale brokerilor. El asigura, deci, piața, indicând brokerilor
cursurile la care este dispus să negocieze, atât pentru contul lor, cât și pentru propriul său
cont. Este o piață controlată de un specialist care poate să intervină după voia sa,
respectând ordinele pe care le înscrie în carnetul său și pe care le executa de la doi brokeri
diferiți, se alege, prin tragere la sorți, cel care va fi înscris mai întâi.
Condițiile de introducere în bursă a societățtilor sunt destul de rigide și vizează în
principal următoarele:
- societățile trebuie să realizeze: fie 6,5 milioane $ în ultimii 3 ani, fie 2,5 milioane
în ultimul an;
- să dețină active reale nete în valoare de 18 milioane $;

14
- să aibă plasate la public, prealabil introducerii, cel puțin 1.100.000 titluri pentru
un volum de 9.000.000 $ cu cel puțin 2.000 acționari cu 100 acțiuni sau mai multe
și existența în afara cotei "over the counter" a unui volum mediu de 100.000
acțiuni.
Ele au reguli de menținere pe piață mai puțin rigide, fiind obligate să respecte două
condiții minimale: 1.200 deținători a cel puțin 100 titluri fiecare și 600.000 de acțiuni la
public pentru o valoare de 2,5 milioane $.
(https://www.nyse.com )

CME Group

CME Group Inc. (Chicago Board Mercantile Exchange & Chicago of Trade) este
o companie americană contract futures și una dintre cele mai mari opțiuni și contracte
futures pe schimburi. Acesta detine si opereaza mari instrumente derivate și contracte
futures, schimburi în Chicago și New York City, precum și platformele de tranzacționare
online.
În 2014, a câștigat aprobarea de reglementare pentru a deschide un schimb de
instrumente financiare derivate din Londra . De asemenea, deține stocul Dow Jones si
indici financiari, iar CME Clearing Serviciilor, care prevede decontarea și compensarea
tranzacțiilor bursiere.
A fost descrisă de către The Economist ca " Cel mai mare schimb financiar de care
nu au auzit."
La data de 17 martie 2008, CME Group a anuntat ca a achizitionat NYMEX
Holdings, Inc., compania - mamă a New York Mercantile Exchange si Bursa de Mărfuri,
Inc (COMEX). Achizitia a fost finalizat în mod oficial la data de 22 august 2008. Cele
patru schimburi acum funcționează ca piețe contractuale desemnate (DCM) din grupul
CME. La data de 10 februarie 2010, CME a anunțat achiziționarea sa de 90% din Dow
Jones Indexes, inclusiv Dow Jones Industrial Average . Dow Jones Indexes , ulterior , a
devenit S & P Dow Jones Indices , în care CME are un interes de proprietate 24,4%.
La 17 octombrie, 2012, CME a anuntat ca a avut loc achiziționarea consiliului
Kansas City de Comerț pentru 126 de milioane de $ în numerar. KCBOT este locul
dominant pentru vânzarea de grâu dur iarnă roșu . Consiliul de Comerț Chicago este
principala platformă de comerț pentru grâu moale roșu de iarnă.
CME Group oferă cea mai largă gamă de produse de referință la nivel mondial în
toate clasele de active majore, inclusiv contracte futures și opțiuni bazate pe ratele
dobânzilor, indici de capital, schimb valutar, energie, materii prime agricole, metale,
meteo și imobiliare. CME Group aduce cumpărătorii și vânzătorii împreună prin
intermediul CME Globex electronice de tranzacționare platforma de tranzacționare și
facilitățile de la New York si Chicago. CME Group opereaza, de asemenea, CME
Clearing, una dintre cele mai mari servicii de compensare în contrapartidă centrală din
lume, care furnizează servicii de compensare și decontare pentru contractele
tranzacționate la bursă, precum și pentru tranzacțiile cu instrumente financiare derivate
over-the-counter prin intermediul CME ClearPort. (http://www.cmegroup.com/)

15
American Stock Exchange

Este a doua piață oficială de acțiuni după NYSE. Înainte de 1976 același titlu nu
putea fi cotat simultan la cele două burse. American Stock Exchange a fuzionat cu New
York Stock Exchange (NYSE Euronext) la data de 1 octombrie 2008. Ca parte a
exercițiului de re-branding, NYSE Alternext din SUA a fost relansat sub numele de
NYSE Amex Equities. În martie 2009, NYSE Alternext SUA a fost schimbat la NYSE
Amex Equities. La 10 mai 2012, NYSE Amex Equities a schimbat numele in American
Stock Exchange LLC. (Fătu, 1998)
Principalii indici bursieri aparţin pieţelor din SUA, Marea Britanie şi Japonia.
Dezvoltarea pieţelor bursiere a determinat apariţia unei noi categorii de indici -
internaţionali.
Construcția indicilor bursieri, indiferent de locul sau modul de determinare al acestora,
se bazează pe o serie de principii, printre care se numără:
- indicii bursieri sunt utilizați îndeosebi în analiza strategiilor de investiții și ca
masură a performanței portofoliilor create în cadrul fondurilor de pensii,
societăților de asigurări, fondurilor mutuale și altor investitori instituționali;
- metodele de calcul al indicilor bursieri trebuie să reflecte întotdeauna
realitatea;
- metodele de calcul al indicilor nu trebuie să prezinte o complexitate deosebită,
iar informațiile și datele folosite la determinarea indicilor trebuie să fie
disponibile oricui;
- informațiile folosite în calculul indicilor trebuie să aibă la origine surse
autorizate. În cazul indicilor care țin seama de evenimente, cum ar fi creșteri
sau scăderi de capital, acordări de dividende, emisiuni de drepturi de
subscriere, datele folosite trebuie să provină de la compania respectiva și se
urmăreste folosirea informațiilor cu cât mai puține modificări față de cele
existente în documentele publicate de firma respectivă;
- în orice moment trebuie să se asigure continuitatea și comparabilitatea cu
momentele anterioare, în măsura posibilităților;
- consistența datelor și a metodelor de calcul trebuie menținută, oriunde este
posibil, ceea ce înseamnă că trebuie să se asigure stabilitatea surselor de date.
(Mitica, 2005)

Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30 Industrial Average)


Este cel mai cunoscut indice american, fiind standardul general al pieţei, utilizat de presă
şi alte mijloace de informare pentru a măsura evoluţia pieţei americane. Este un indice
din generaţia I ce conţine 30 de acţiuni aparţinând unor societăţi industriale. Astăzi în
componenţa indicelui sunt incluse şi societăţi neindustriale ca: J.P. Morgan sau Mc
Donald’s. Iniţial, indicele era calculat ca o medie aritmetică a celor 30 valori. Prima
valoare a indicelui, a fost de 40,49 puncte la data de 26 mai 1896. Titlurile de valoare ce
intră în calculul acestui indice sunt selectate de ziarul Wall Street Journal, pe baza creşterii
activităţii economice şi a performanţelor economico-financiare. Câteva dintre societăţile
care intră în calculul acestui indice sunt: Boeing Co., Caterpillar Inc., Chevron Corp.,

16
Coca Cola Co., DuPont Co., Exxon Corp., General Electric, Hewlett Packard, Philip
Morris Co., Walt Disney Co. etc.
(http://www.sibex.ro/uploads/docs/ro/produse/pliante/dow_jones_industrial_average_brochure_
romanian.pdf)
Indicele Standard and Poor’s 500 este un indice format pe baza a 500 acţiuni selectate
de Corporaţia Standard and Poor’s fiind cotate în fiecare minut al zilei de tranzacţionare.
Valoarea de piaţă totală a acţiunilor ce compun indicele reprezintă 80% din valoarea
titlurilor tranzacţionate la NYSE. Indicele S&P 500 la fel ca toţi indicii din acest grup
sunt ponderaţi cu capitalizarea bursieră şi cuprinde în ordinea capitalizării următoarele
acţiuni: Microsoft, General Electric, Intel, Wal-Mart, Cisco Systems, Lucent Tehnologies
etc. Este utilizat ca suport în contractele futures la Bursa din Chicago şi contracte pe
opţiuni la NYSE.
Indicele Frank Russell este calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 acţiuni
cotate în Statele Unite din punct de vedere al capitalizării bursiere şi reprezintă
aproximativ 98% din piaţa valorilor mobiliare din SUA. Este împărţit în indicii:
• Russell 1000 care cuprinde cele mai mari 1000 de companii din structura
indicelui;
• Russell 2000 include restul de 2000 de acţiuni.
În fiecare an la 31 mai, are loc o revizuire a indicelui pe baza documentelor depuse de
companii, cele care nu îndeplinesc în continuare condiţiile, fiind excluse din calculul
indicelui.
(http://www.sibex.ro/uploads/docs/ro/produse/pliante/dow_jones_industrial_average_brochure
_romanian.pdf)
Bursele regionale
Aceste burse regrupeaza in general, micile burse locale. Cea mai importanta bursa
regionala, Midwest Stock Exchange, reuneste pe cele din Chicago, Saint-
Louis, Cleveland, Minneapolis, Saint- Paul și New Orleans. Se apropie de bursele din
Cincinatti, Detroit și Pittsburg. Pacific Stock Exchange a rezultat din fuziunea burselor
din Los Angeles și San Francisco. Prezinta o particularitate cu totul exceptionala.
Bursele functioneaza in cele doua orase, fiind interconectate și specializate. Una, cea
din Los Angeles, specializata indeosebi in tranzactii cu actiuni ; alta, cea din San
Francisco in optiuni. Cea mai mare parte din volumul tranzactiilor provine din titlurile
cotate la New York, dar executate pe aceste piete in orele in care bursa newyorkeza este
inchisa datorita decalajului orar.
Bursa din Philadelphia, cea mai veche bursa Americana, rezultata prin fuziunea
burselor din Philadelphia, Baltimore și Washington, este specializata in tranzactii cu
optiuni exprimate in devize.
Bursa din Boston,deși este concurata puternic de bursa din New York, are totuși un atu
in favoarea sa și anume existenta celui mai vechi fond mutual numit Massachussets
Investors Trust .
Bursa din Cincinnatti este o piață aplicativa, pe care o firma cotata pe a treia piață ( third
market) echilibreaza ordinele de cumparare sau vanzare executate in afara cotei.

17
Piata Denumirea Continutul Utilizarea
bursiera indicelui
New Dow Jones 'Media' cursurilor celor mai Indica tendinta bursei de pe Wall
York mari 30 de titluri industriale Street
americane

NYSE Com- Capitalizarea bursiera a Bun indicator al tendintei de ansamblu


posite celui mai important pentru titlurile importante
segment al pietei New
York-eze: NYSE

Standard & Capitalizarea bursiera a 500 Indice considerat de catre specialisti


Poor's de titluri cotate la NYSE, drept cel mai reprezentativ pentru
AMEX si pe OTC evolutia de ansamblu a pietei

Tokio Nikkei (sau Media cursurilor a 225 de Reprezinta aproape 50% din
Nikkei Dow titluri cuprinse in prima capitalizarea bursiera a primei sectiuni
Jones) sectiune la Tokyo Stock la TSE
Exchange (TSE)

Topix Capitalizarea bursiera a Reprezentativ pentru tendinta de


prmei sectiuni la TSE ansamblu a pietei

TSE Capitalizarea bursiera Indicator mai amplu decit Topix, cu


pentru sectiunile I si II de la valabilitate mai mare pentru firmele de
TSE (peste 1500 titluri) marime medie
Londra FT-30 Media geometrica a Indicator instantaneu, cel mai utilizat
cursurilor celor mai mari 30 la Londra
de titluri listate
FTSE-100 Capitalizarea bursiera a Indicator de tendinta valabil pentru
(sau Footsie) celor mai mari 100 de urmarirea marilor corporatii
companii

Frankfurt FAZ Media cursurilor bursiere a Indicator reprezentativ pentru


100 de mari titluri (curs economie deoarece include titluri
ponderat cu valoarea provenind din 15 sectoare diferite de
nominala) activitate

DAX-30 Media cursurilor bursiere a Indicator instantaneu de referinta


30 de mari tiluri (curs pentru urmarirea tendintelor de pe
ponderat cu valoarea piata germana
nominala)

Paris CAC40 Media cursurilor celor mai Indicator instantaneu de referinta


mari 40 de companii de pe pentru piata franceza
piata la termen, ponderate
cu capitalizarea bursiera
SBF Capitalizarea bursiera a 239 Indicator mai amplu decit CAC40 si
de titluri incluse pe piata la deci mai reprezentativ pentru
(sau CAC termen (RM) si la vedere ansamblul pietei
general)

Tabel nr. 1 - Indici utilizați în marile centre bursiere, precum și conținutul și semnificația lor

18
CAP. 3 INTEGRAREA BURSIERĂ SPECIFICĂ PIEȚEI
EUROPENE

3.1. Integrarea bursieră regională

Fuziunile şi achiziţiile sunt o realitate a ultimilor 20 de ani, iar începând cu anul


2000, acest fenomen se manifestă cu preponderenţă în domeniul financiar. În sectorul
bancar, fuziunile şi achiziţiile au condus la formarea marilor grupuri naţionale şi
societăţilor transnaţionale. În domeniul bursier, rezultatul consolidării verticale şi
orizontale constă în apariţia unor entităţi puternice care oferă o gamă variată de servicii
şi produse financiare. De exemplu, în Germania, Berlin Borse a fuzionat cu Bremen Stock
Exchange; iar Hamburg Hanseatic Stock Exchange şi Lower Saxony Stock Market din
Hanovra şi-au unit forţele şi au format BOAG Borsen AG. În august 2002, Athens Stock
Exchange şi Athens Derivative Exchange au format o entitate nouă numită Athens
Exchange. Acest proces de consolidare este valabil şi în Spania, unde bursele din Madrid,
Barcelona, Bilbao şi Valencia, MF Mercados Financieros, Iberclear şi BME Consulting
au fuzionat şi au format un holding numit Bolsas y Mercados Espanoles.
Integrarea bursieră regională se manifestă, cum era de aşteptat, cu preponderenţă
în spaţiul european. Apariţia şi dezvoltarea Uniunii Europene, progresul tehnic şi
dezvoltarea spectaculoasă a telecomunicaţiilor au dus la integrarea şi consolidarea
sistemelor de tranzacţionare a valorilor mobiliare şi a celor de compensare şi decontare.
Introducerea monedei unice europene a eliminat segmentarea valutară a pieţelor naţionale
de capital şi riscul valutar care însoţea tranzacţiile făcute de investitorii străini.
Intensificarea investiţiilor de portofoliu, necesitatea diversificării portofoliilor şi
inovaţiile tehnice au contribuit la amplificarea acestor procese.
În plus, interesul şi iniţiativele autorităţilor europene au jucat un rol important
pentru integrarea bursieră financiară. De exemplu, iniţierea Planului de Acţiune pentru
Serviciile Financiare (Financial Service Action Plan – FSAP) urmăreşte crearea unei pieţe
financiare integrate, care să asigure fluidizarea relaţiilor companiilor şi micilor investitori
cu intermediarii financiari de pe piaţă naţională sau de pe pieţele din UE. Pentru creşterea
flexibilităţii şi a vitezei procesului de reglementare a pieţei de capital a fost creat, în 2001,
un comitet condus de A. Lamfalussy şi au fost promovate diferite directive cum ar fi
directivele privind abuzul pe piaţă, prospectele de emisiune şi fondurile de investiţii. În
plus, adoptarea statutului companiei europene (European Company Statute) în 2001
permite crearea unor companii transeuropene, care se supun unui singur set de reguli,
chiar dacă deţin filiale în mai multe state europene. De asemenea, companiile listate au
obligaţia de a publica situaţii financiare conform standardelor internaţionale de
contabilitate, fapt ce va asigura o transparenţă mai mare a datelor şi va facilita tranzacţiile
transfrontaliere de fuziuni şi achiziţii.
Demersul autorităţilor publice europene a fost însoţit şi susţinut de activitatea
Federaţiei Europene a Burselor de Valori (FESE – Federation of European Stock
Exchanges) care reprezintă interesele a circa 40 de burse europene şi care are ca principal
19
obiectiv creşterea competitivităţii membrilor săi şi atractivităţii acestora atât pentru
investitorii europeni, cât şi pentru investitorii de pe alte continente. Conştientă de rolul
burselor asupra dezvoltării economice, FESE a contribuit la modelarea sistemului bursier
european, implicându-se în implementarea FSAP şi, în special, a Directivei privind
instrumentele financiare (MIFiD – Markets in Financial Instruments Directive) care a
intrat în vigoare în noiembrie 2007. Mai mult, FESE a adoptat un cod de conduită pentru
decontarea şi compensarea tranzacţiilor de pe piaţa cash a acţiunilor, împreună cu
Asociaţia Europeană a Caselor de Compensaţie (European Clearing Houses – EACH) şi
Asociaţia Depozitarilor Centrali din Europa (European Central Securities Depositories
Association – ECSDA), prin care se doreşte o transparenţa mai mare a preţurilor şi o
îmbunătăţire a accesului investitorilor, prin reducerea costurilor şi a barierelor legale care
îngreunează, în prezent, tranzacţiile transfrontaliere.
Teoria economică şi practica sugerează că integrarea şi consolidarea pieţelor de
capital şi a infrastructurii în cadrul UE vor spori oportunităţile investiţionale, vor genera
noi afaceri, vor reduce costurile tranzacţiilor realizate în afara pieţelor autohtone şi vor
conduce la o alocare mai eficientă a capitalurilor prin dispariţia anumitor bariere.
Modificări importante se observă şi pe plan comportamental, investitorii instituţionali şi
cei individuali renunţând la perspectiva naţională în favoarea celei europene şi chiar
transatlantice. Trebuie să atragem însă atenţia asupra riscurilor pe care le presupune
procesul de integrare şi consolidare bursieră. Intensificarea acestui proces va afecta
concurenţa, deoarece unii furnizori de servicii pot abuza de poziţia pe care o deţin pe
piaţă. Mai mult, se poate materializa riscul de contagiune între pieţele naţionale integrate.
Diversitatea de opinii nu vizează numai conceptul de piaţa financiară, ci şi pe cel de
integrare financiară. Una dintre definiţii ar fi: o piaţa de capital se consideră a fi integrată
dacă toţi potenţialii participanţi (i) se confruntă cu acelaşi set de reguli privind
tranzacţionarea instrumentelor financiare sau derularea serviciilor financiare; (ii) au acces
în mod egal la acest set de instrumente şi servicii financiare şi (iii) sunt trataţi în acelaşi
mod în cazul în care participă pe această piaţă. Aşadar, această definiţie are în vedere trei
aspecte: aplicarea unui singur set de reguli, acces egal la piaţă şi tratament egal pentru
toţi participanţii. Deocamdată, nu putem vorbi de o integrare completă pe continentul
european, dar remarcăm un proces de armonizare a unor proceduri în domeniu, precum
şi fuziuni şi colaborări între bursele europene.
În nordul continentului european, integrarea regională s-a realizat printr-un val de
achiziţii realizat de grupul OMX care deţine în prezent bursele de valori din Copenhaga,
Stockholm, Helsinki, Riga, Tallinn şi Vilnius. În plus, trebuie amintită şi alianţa NOREX
care reuneşte bursele din Danemarca, Finlanda, Estonia, Groenlanda, Norvegia, Letonia
şi Suedia.
În 2003, tot pe continentul european, a apărut EDX London, care, de fapt, este o
platformă integrată de tranzacţionare care oferă acces la Bursa de Valori din Londra
(London Stock Exchange) şi la bursele din Stockholm, Copenhaga şi Oslo, realizându-se
astfel o integrare a unor pieţe spot şi derivate şi asigurându-se accesul investitorilor la
peste 150 de contracte derivate (futures şi options) pe indici şi acţiuni. Această iniţiativă
are la bază conceptul de burse legate (linked exchanges) lansat de concernul OMX AB,

20
fapt ce asigură investitorilor accesul mai facil la mai multe burse printr-o singură firmă
de brokeraj, care acţionează pe baza unui singur ordin bursier primit. (Matei, 2008)

Bursa EURONEXT

Euronext este o bursă de produse derivate creată de Deutsche Borse şi SWX Swiss
Exchange AG. Această bursă de produse derivate a devenit operaţională începând cu anul
1998. În ciuda eforturilor sale de cooperare cu diverse burse europene sau americane,
rezultatele nu sunt satisfăcătoare, multe din alianţele dorite rămânând doar pe hârtie.
Astfel, cooperarea internaţională a Euronext a demarat, în 1998, cu o alianţă, numită chiar
euro-alianţa care prevedea, pentru anul 2002, înfiinţarea unei platforme comune pentru
derivate între Euronext, MATIF şi MONEP (cele două burse franceze, fuzionând cu cele
din Amsterdam şi Bruxelles şi formând Euronext). În anul următor, s-a semnat un acord
de cooperare cu HEX, Helsinki Exchanges Group, care s-a finalizat cu introducerea
produselor HEX la tranzacţionare pe piaţa Euronext. Spre sfârşitul anului 2003, s-a
anunţat o nouă alianţă, de data aceasta cu o bursă americană – Chicago Board of Trade
(CBOT), avându-se în vedere crearea unei platforme de negociere, fapt neconcretizat
până în prezent. Accesul la piaţa americană a fost asigurat însă printr-o altă metodă:
Euronext a primit acordul autorităţii americane care supraveghează activitatea burselor
de mărfuri pentru a oferi şi a vinde în SUA contracte futures pe indicii Dow Jones STOXX
600 şi Dow Jones STOXX Mid 200. În plus, pentru a-şi spori vizibilitatea internaţională
şi pentru a trage noi investitori, Euronext a lansat un program de dezvoltare către pieţe
noi numit „Trader Development Program for new markets” care are ca obiectiv atragerea
de noi operatori din Europa Centrală şi de Est (Croaţia, Serbia, Rusia şi Turcia), America
Centrală şi de Sud, Asia şi Africa. Societăţile de brokeraj din aceste ţari vor putea realiza
tranzacţii prin intermediul membrilor Euronext, având posibilitatea de a încheia 2 mil. de
contracte pe an, timp de doi ani, fără plata de comisioane. Deci, activitatea bursei este
intensă, concurenţa regională şi internaţională determinând-o nu numai să-şi intensifice
colaborările cu alte burse, ci să şi lanseze produse inovatoare cum ar fi contractele futures
pe volatilitate începând cu 2005. Astfel, volatilitatea a devenit un activ bursier la fel ca o
marfă fungibilă sau acţiunile.
Chiar dacă fuziunile şi achiziţiile prezintă anumite avantaje certe pentru părţile
implicate, London Stock Exchange a refuzat numeroase oferte venite din partea unor
burse sau bănci cum ar fi: Euronext, Deutsche Borse, Macquarie Bank sau NASDAQ.
Motivul anunţat este preţul prea mic oferit de investitori. În schimb, Bursa de Valori din
Londra a iniţiat un proces de preluare a bursei italiene (Borsa Italiana) în 2007, acţionarii
acestei burse fiind de acord cu achiziţia şi aducând modificări actului constitutiv pentru
a face posibilă această preluare.
În ciuda progreselor înregistrate la nivel european, specialiştii consideră
fragmentată infrastructura de tranzacţionare, depozitare şi compensare specifică valorilor
mobiliare. În continuare, bursele, investitorii şi autorităţile publice se pronunţă pentru
intensificare consolidării în domeniul bursier, atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Din
exemplele prezentate anterior, se observă ca ambele tipuri de integrare au fost utilizate.
În Spania, Italia şi Germania, bursele şi casele de compensare au fuzionat, deci s-a optat

21
pentru o consolidare verticală, în timp ce bursele din Franţa, Olanda, Belgia şi Portugalia
au preferat o integrare pe orizontală. Pentru consolidare orizontală au optat şi casele de
compensare din Franţa, Olanda, Marea Britanie şi Belgia care au fuzionat şi au format
Euroclear Group.
Un studiu realizat în 2004 de către Jens Tapking şi Jing Yang şi publicat sub egida
Băncii Naţionale a Marii Britanii a relevat faptul că integrarea orizontală este mai
benefică decât cea verticală între două ţări, deoarece se înregistrează o reducere
substanţială a costurilor de transfer a valorilor mobiliare între două case de compensaţie.
Studiul celor doi cercetători s-a bazat pe analiza mai multor structuri specifice
tranzacţionării de valori mobiliare:
- separaţia completă între burse şi case de compensaţie, existând deci patru actori în
două ţări;
- integrarea verticală prin care bursa şi casa de compensaţie din fiecare ţară aparţin
aceluiaşi holding şi deci există o coordonare strictă a comisioanelor practicate;
- integrarea orizontală a caselor de compensaţie, care sunt membre ale aceluiaşi grup
financiar, în timp ce bursele operează independent; în această ultimă situaţie putem
vorbi fie de o integrare pur legală (caz în care casele de compensaţie şi-au menţinut
fiecare propriul sistem de operare), fie de o integrare tehnică (caz în care există un
singur sistem de operare, ceea ce presupune costuri nule pentru realizarea transferului
titlurilor financiare între cele două case de compensaţie. (Matei, 2008)

3.2. Stadiile de consolidare bursieră

În Uniunea Europeană, având în vedere datele prezentate anterior, pot fi delimitate


patru stadii de consolidare bursieră:
Stadiul 1 Consolidarea orizontală a pieţelor locale.
În acest prim stadiu, au avut loc fuziuni şi achiziţii între burse sau între case de
compensaţie naţionale, motivul principal fiind reducerea costurilor şi mai puţin intenţia
de a face faţă concurenţei străine. Primul pas în acest sens a fost făcut prin fuziunea
burselor de produse derivate din ţările nordice şi din Europa continentală la mijlocul
anilor 90. Consolidarea orizontală a vizat şi fuziunea dintre sistemul de compensaţie
aferent titlurilor de stat (condus de băncile centrale) şi casele de compensaţie pentru
acţiuni şi alte instrumente financiare, în ţări ca Franţa, Marea Britanie şi cele nordice. Un
model alternativ remarcăm în Spania, unde a fost formată o entitate nouă care realizează
activitatea de compensare atât pentru titlurile de stat, cât şi pentru acţiuni şi alte active
bursiere.
Stadiul 2 Consolidarea verticală la nivel naţional.
După realizarea integrării orizontale care a avut ca rezultat formarea unor entităţi unice
cu anumite funcţii pe piaţa de capital, au urmat fuziunile dintre burse şi case de
compensaţie şi decontare. Deutsche Borse a fost primul grup care a integrat toate funcţiile
aferente tranzacţiilor bursiere în cadrul aceleiaşi companii. Modelul a fost urmat şi de
bursa italiană şi cea spaniolă.

22
Stadiul 3 Consolidarea orizontală regională care se realizează prin fuziuni
şi achiziţii între burse sau case de compensaţie din diferite ţări. Euronext este cel mai
elocvent exemplu în acest sens. În domeniul compensării şi decontării, remarcăm faptul
că Euroclear a preluat funcţiile Irish CSD, după care a fuzionat cu Sicovam din Franţa,
Necigef din Olanda, CrestCo din Marea Britanie şi CIK din Belgia. De asemenea,
Clearstream International a fost format prin fuziunea dintre Deutsche Borse Clearing din
Germania şi Cedel din Luxemburg.
Stadiul 4 Crearea unor pieţe bursiere regionale integrate care să ofere
întreaga gamă de operaţiuni de tranzacţionare, compensare şi decontare. Cel mai bun
exemplu în acest sens este grupul bursier OMX care s-a format prin fuziunea burselor,
dar şi a caselor de compensaţie din zonă.
În ciuda riscurilor pe care le prezintă consolidarea regională a burselor de mărfuri
şi de valori (riscul de concentrare, riscul legal, riscul operaţional sau riscul financiar),
progresele realizate în Europa de Vest pot constitui un model şi pentru bursele din Europa
Centrală şi de Est. Înfiinţate în mare parte după 1990, bursele central şi est europene au o
activitate foarte modestă, unele dintre ele realizând, deocamdată, doar tranzacţii spot
pentru anumite valori mobiliare. Slaba dezvoltare economică, lipsa interesului
investitorilor locali pentru tranzacţiile bursiere şi impactul modest al privatizării asupra
pieţei de capital au diminuat importanţa asistenţei de specialitate acordată de burse cu
renume pe plan internaţional.
Rolul de leader în regiune revine Bursei din Viena, o bursă cu tradiţii care
colaborează şi acordă asistenţă burselor din Bucureşti, Zagreb, Budapesta, Belgrad, Sofia,
Saraievo, Montenegro şi Macedonia. În plus, pentru a veni în întâmpinarea investitorilor
străini care sunt interesaţi de companiile listate la bursele din regiune, Bursa din Viena a
lansat şi calculează 14 indici pentru companiile din Europa Centrală şi de Est. O parte din
indicii bursieri sunt calculaţi pentru principalele burse din regiune şi anume pentru cele
din Cehia, România, Ungaria, Polonia şi Rusia. Pe lângă aceşti indici regionali, Bursa din
Viena calculează şi indici sectoriali pentru domenii ca telecomunicaţii, gaze şi petrol,
bănci şi sănătate şi indici compoziţi cum ar fi CECE sau SETX care cuprind acţiuni cotate
la diferite burse din regiune.
Pe lângă această iniţiativă, remarcăm interesul Bursei din Viena şi pentru
achiziţionarea de acţiuni emise de bursele din zonă. Astfel, în mai 2004, Bursa din Viena
a cumpărat 14% din acţiunile Bursei de Valori din Budapesta, procentul actual fiind de
12,5% ca urmare a unor operaţiuni tehnice de capital. De asemenea, Bursa din Viena este
interesată şi de o posibilă achiziţie a unui pachet de acţiuni al Bursei de Valori din Sofia.
Deci, deocamdată, în regiunea Europei Centrale şi de Est, ecourile integrării bursiere sunt
slabe, putându-se vorbi mai mult de cooperări între bursele din regiune. În ceea ce priveşte
activitatea de cooperare a Bursei de Valori Bucureşti, aceasta a semnat diverse acorduri
cu burse europene sau de pe alte continente cum ar fi Bursa din Salonic, Atena, Londra
sau Tokio. La sfârşitul anului 2006 a fost semnat şi un acord cu Bursa din Viena, prin
care datele tranzacţiilor realizate pe piaţa bursieră din România vor fi disponibile şi la
Viena şi invers. Pe baza acordului de colaborare semnat, bursa vieneza oferă autorităţilor
de la Bucureşti şi consultanţa pentru lansarea contractelor futures la Bursa de Valori
Bucureşti (BVB). În august 2007, BVB şi Bursa de Valori din Cipru au semnat, de

23
asemeni, un acord de cooperare, care va permite listarea reciprocă a celor mai importante
valori mobiliare de pe cele două pieţe.
Legătura puternică a Bursei din Viena cu Europa Centrală şi de Est nu se rezumă
numai la iniţiativele amintite anterior. Specialiştii consideră că excelenta performanţă a
bursei vieneze din ultimii ani se datorează realizărilor companiilor austriece cu o
puternică prezenţă în centrul şi estul Europei.
Chiar dacă comparativ cu marile burse europene, Bursa din Viena are dimensiuni
mai reduse, ea se află într-un plin proces de dezvoltare şi de fructificare a potenţialului
din estul Europei. Având în vedere colaborările Bursei din Viena cu bursele din regiune,
este posibil un val de fuziuni şi achiziţii şi în această zonă şi formarea unui grup bursier
care să deservească zona central şi est europeană. Posibilităţi există având în vedere faptul
că ţările din regiune sunt membre ale UE, au o legislaţie armonizată la cea europeană şi
au dimensiuni asemănătoare. În plus, există şi modele care pot fi urmate cu succes –
bursele integrate Euronext sau Euronext. De fapt, instituţiile internaţionale recomandă
intensificarea cooperării regionale având în vedere caracteristicile comune şi
dimensiunile apropiate ale burselor de valori din Europa de Sud-Est. O asemenea
cooperare ar putea ajuta la armonizarea unor legături directe între diferite burse de valori
sau în dezvoltarea unor platforme comune de negociere.
Având în vedere totuşi segmentarea pieţei de capital la nivel naţional şi progresele
de reglementare la nivel mondial a unor aspecte privind relaţiile economice (de exemplu,
acordurile semnate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului privind derularea
schimburilor comerciale), autorităţile europene încearcă alinierea legislaţiilor naţionale şi
intensificarea colaborării. În prezent, colaborarea internaţională se realizează prin
intermediul unor federaţii şi asociaţii cum ar fi: International Organisation of Securities
Commissions (IOSCO); Federation Internationale des Bourses de Valeurs (FIBV);
Federation of European Securities Exchanges (FESE) sau International Securities
Markets Association (ISMA).
Intensificarea cooperării internaţionale se remarcă şi prin fuziunile si achiziţiile
realizate între bursele americane şi cele europene. În aprilie 2007, Euronext a fuzionat cu
New York Stock Exchange, formându-se cel mai mare grup bursier din lume – NYSE
Euronext care cuprinde 6 pieţe cash şi 6 pieţe derivate, valoarea zilnică de tranzacţionare
fiind de peste 100 mld USD. Acţiunile acestui holding sunt în prezent tranzacţionate la
Euronext Paris şi NYSE. In luna iulie 2007, acţionarii International Securities Exchanges
din SUA au votat, aproape în unanimitate, preluarea bursei de către Euronext, rezultatul
fiind crearea unei pieţe derivate transatlantice care va oferi atât produse denominate în
euro, cât şi în dolari americani. Deci, în ciuda concurenţei acerbe între bursele europene
şi cele americane, din dorinţa de a veni în întâmpinarea investitorilor cu o gamă extrem
de variată de produse, preluările internaţionale s-au intensificat. (Anghelache, 2009)

Indicii bursieri din Europa Centrală și de Est


Indicele WIG a fost primul indice bursier introdus după redeschiderea bursei de la
Varșovia, fiind calculat ca și indice al randamentului total pentru principala piață în
fiecare zi de tranzacționare, la sfârșitul sesiunii.

24
Figura 1 Evoluția indicelui bursier WIG – intervalul 20/10/2000-03/07/2015
Sursa: date culese de pe www.gpw.pl

Indicele bursier PX este cel mai reprezentativ din familia de indici introduși de către
bursa de la Praga (a preluat indicele PX-50). Numărul acțiunilor este variabil și sunt
selectate în funcție capitalizarea de piață (variază între cele mai mari 100 companii
conform celei de-a patra zi de tranzacționare care precedă revizia indicelui), lichiditate
(variază între cele mai active 80 acțiuni tranzacționate în timpul trimestrului precedent)
și industrie (compoziția sectoriala reflectă un echilibru sectorial al capitalizării bursiere).

Figura 2 Evoluția indicelui bursier PX – intervalul 20/10/2000-03/07/2015


Sursa: date culese de pe www.pse.cz

Indicele de referință în România este indicele BET (Bucharest Exchange


Trading), lansat la 22 septembrie 1997 și reflectă evoluția prețurilor celor mai lichide și
active 10 societăți, selectate conform principiului diversificării (exclusiv SIF-uri),
tranzacționate pe piața reglementată. Valoarea inițială a indicelui a fost de 1.000 puncte.

25
Figura 3 Evoluția indicelui bursier BET – intervalul 20/10/2000-03/07/2015
Sursa: date culese de pe www.bvb.ro

Indicele bursier CROBEX este indicele oficial al Bursei de Valori Zagreb, lansat
în 1 Iulie 1997. Indicele CROBEX este ponderat de free float-ul capitalizării de piață
ajustate iar ponderea unei acțiuni este limitată la 10%.

Figura 4 Evoluția indicelui bursier CROBEX – intervalul 20/10/2000-03/07/2015


Sursa: date culese de pe www.zse.hr

Indicele Bursei de la Budapesta (BUX) conține 20 de acțiuni și a înlocuit indicele


neoficial care a fost folosit în fazele inițiale ale tranziției economice. Pentru a intra în
coșul indicelui, o acțiune trebuie să îndeplinească cel puțin trei din cinci cerințe, respectiv
o anumită valoare nominală minimă, un preț minim definit, un număr minim de tranzacții
și un venit minim cumulat de 10% din capitalul înregistrat pe parcursul a șase luni care
precedă revizia indicelui.

26
Figura 5 Evoluția indicelui bursier BUX – intervalul 20/10/2000-03/07/2015
Sursa: date culese de pe www.bse.hu

3.3. Necesitatea integrării piețelor de capital europene

Prin introducerea euro s-a sperat că va accelera procesul de creare a unei piețe de
capital europene. Cu toate că aparitia euro a dus la armonizarea unor proceduri în
domeniu și chiar la fuziuni între unele burse, zona euro rămâne în urma pieței americane
din punct de vedere al gradului de integrare a pieței de capital, și în ceeea ce privește
indicatori specifici.
Idei de integrare a piețelor bursiere europene datează de ani de zile, dar existența
monedei unice a facilitat și potentat acest demers. Moneda unică euro a dat un uriaș
potențial de creștere pieței de capital europene și a deschis calea spre noi integrari.
Acorduri sau fuziuni pot avea loc și între burse din țări cu monede diferite, dar avantajul
este evident în cazul existenței aceleiași monede pe piețele în cauză.
Interesul pentru fuziuni bursiere pe continentul european a fost amplificat și poate
fi explicat și prin preocupările de a contrabalansa poziția dominantă deținută în domeniul
piețelor de capital din SUA.
În comparație cu piața americană, piețele de capital europene sunt încă fragmentate -
fiecare cu propiul său sistem de tranzacționare și decontare și cu propiile reglementari,
lipsindu-le o dimensiune pan-europeana, cerută de investitorii cu vocație internaționala.
Pentru aceștia din urma, criterii primordiale de operare sunt lichiditatea, reducerea
costului capitalului, și, ceea ce nu este deloc de neglijat, un sistem de tranzactionare și
decontare integrat la nivel european.
Fragmentarea pieței de capital europene este considerată ca fiind un exemplu de
eficiență și de regionalism, în condițiile în care SUA, cu doar un sfert din numărul de
burse existent în zona euro, are o capitalizare bursieră de câteva ori mai mare.
Pe de altă parte, trebuie recunoscut că procesul de integrare a piețelor de capital
europene este dificil și presupune voința unor actori privați, bursele de valori, de cele mai
multe ori ele însele organizate ca societăți pe acțiuni și poate chiar cotate. Numeroase

27
anunțuri de fuziune între burse europene în ultimii ani nu au fost duse până la capăt,
euforia declarațiilor pierzîndu-se în negocierile dure, interesele antagonice, divergentele
privind proprietatea noii structuri sau numeroase probleme, determinând abandonarea
inițiativelor.
Pe măsură ce bursele de valori ca instituții organizate din punct de vedere juridic
sub forma societăților pe actiuni-se deschid, devenind publice, vânzându-și acțiunile prin
oferta publică și apoi ele însele fiind cotate, sunt mult mai deschise spre fuziuni și alianțe.
În anul 2011 au procedat astfel London Stock Exchange, Euronext și Deutsche Borse, dar
și Tokyo Stock Exchange, iar pentru anul acesta își anunțase intenția și NASDAQ.
Trebuie ținut cont în mod special de faptul că procesul de integrare a piețelor
bursiere are și o față nevăzută, de o complexitate greu de banuit: dincolo de proceduri
comune, de reglementări acceptate de mai multe piețe, de cotarea de titluri după aceleași
reguli, este foarte importantă și totodată dificil de armonizat din punct de vedere tehnic,
partea de back-office, ceea ce se află în spatele pieței. Euronext este un exemplu excelent
în acest sens, putând fi de altfel primul pas spre o piață bursieră unică europeană și poate
spre o piață globală integrata. Succesul pieței ingrate în ansamblul său depinde de o
abordare unitară și coerentă în ceea ce privește toate operațiunile specifice.
Integrarea burselor de valori, sub raportul operațiunilor de back-office, are în
vedere procedurile de decontare (cliring), lichidare și custodie (depozitare). Pentru o piață
cum este cea bursieră, unde cuvântul de ordine este standardizarea, diversitatea nu este
avantajoasă.
În această accepțiune, evident că mai multe sisteme de decontare sau custodie la
nivel european sunt puțin benefice, dacă nu dăunătoare pentru progresul în direcția
tranzacțiilor globale. Mai mult, în acest domeniu se pot face cele mai mari economii-sub
forma reduceriilor de costuri-în beneficiul participanților la piață.
Atât timp cât sistemele de negociere, decontare, lichidare și depozitare ramân
naționale, piața rămâne segmentată, nu putem asista la o integrare reală a piețelor
europene, chiar în condițiile existenței monedei unice. Într-o exprimare extrem de
sugestivă, zona euro a devenit o piață internă fără infrastructura internă.

Figura 6 - Mecanisme de transmitere între pieţele bursiere

28
Pietele europene în primele 9 luni din 2015

Valoare Nr.
Evolutie Capitalizare Nr. IPO
Bursa Tara tranzactii Companii
2015** (mil. euro) 2015
(mil.euro)* listate
Euronext N/A 1.488.435 -4,7% 2.831.806 1.064 39
Deutsche Borse Germania 1.110.816 -1,5% 1.409.511 634 8
BME (Spanish
Spania 735.041 -7% 739.501 3.640 10
Exchanges)
Six Swiss
Elvetia 702.729 -5,2% 1.305.509 270 0
Exchange
Nasdaq Nordics N/A 570.929 +4,9% 1.049.441 815 55
Borsa Istanbul Turcia 255.279 -14,1% 158.977 257 1
Oslo Bors Norvegia 96.705 -1,1% 171.655 214 5
Warsaw Stock
Polonia 43.104 -10,8% 135.351 907 25
Exchange
Irish Stock
Irlanda 31.859 +38,7% 129.856 52 0
Exchange
CEESEG - Vienna Austria 22.092 +3,2% 81.781 96 0
Athens Exchanges Grecia 13.367 -28,4% 29.111 241 0
CEESEG -
Ungaria 5.290 +25,6% 14.214 45 0
Budapest
CEESEG - Praga Cehia 4.771 +2,6% 24.078 24 0
Bursa de Valori
Romania 1.381 -1,4% 17.632 82 0
Bucuresti
CEESEG -
Slovenia 252 -14,7% 5.295 47 0
Ljubljana
Cyprus Stock
Cipru 116 -13% 2.862 87 0
Exchange
Bulgarian Stock
Bulgaria 106 -15,3% 4.070 365 0
Exchange
Luxembourg Stock
Luxemburg 59,8 -10,5% 44.407 195 2
Exchange

29
CAP. 4 STUDIU DE CAZ – PIAȚA BURSIERĂ DIN ROMÂNIA ȘI
CONEXIUNILE CU BURSELE EUROPENE

4.1. Bursa de Valori București și legăturile cu bursele europene

Activitatea bursieră în țara noastră datează din anul 1839, prin întemeierea
burselor de comerț. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficiala a Bursei de
Valori Bucuresti (BVB), iar peste o saptamână a apărut și cota bursei, publicată în
Monitorul Oficial. De-a lungul existenței sale, activitatea bursei a fost afectată de
evenimentele social-politice ale vremii, bursa fiind închisă apoi pe perioada primului
razboi mondial. Dupa redeschiderea sa, a urmat o perioadă de șapte ani de creșteri
spectaculoase, urmată de o perioadă tot de șapte ani de scădere acceleraă și se întrerupe
în anul 1941, moment în care erau cuprinse la cota bursei acțiunile a 93 de societati si 77
de titluri cu venit fix (tip obligațiuni).
Bursa de Valori Bucuresti este constituită ca o instituție publică non-profit,
desfășurându-și activitatea pe principiul autofinanțării, și care are ca scop oferirea unui
cadru organizat și legal pentru întâlnirea cererii cu oferta de capital pe termen mediu și
lung.
Bursa de Valori îndeplineste rolul preponderent pe care îl are pe piața de capital
românească prin respectarea unor cerințe de transparență a pieței bursiere, protecția
investitorilor, de asigurare a unor nivele de eficiență și lichiditate corespunzatoare pentru
titlurile tranzacționate. Astfel, ea oferă investitorilor garanție morală și securitate
financiară prin măsurarea continuă a lichidității valorilor mobiliare înscrise la cotă.
După o perioadă de întrerupere de 50 de ani, Bursa de Valori Bucuresti s-a
redeschis la 23 iunie 1995, prin fondarea Asociației Bursei de către 24 de societăți de
valori mobiliare. După aprobarea de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a
Regulamentelor și Procedurilor de funcționare și operare, Bursa de Valori Bucuresti și-a
început activitatea în mod efectiv, realizând primele tranzacții la data de 20 noiembrie
1995, în incinta pusă la dispoziție de Banca Nationala a României. În cadrul primei
ședinte de tranzacționare, societățile de valori mobiliare membre ale Asociației Bursei au
putut negocia 905 acțiuni a 6 societăți comerciale cotate.
Conform site-ului oficial a Bursei de Valori București rolul pe care aceasta îl
îndeplineste este:
• de a furniza o piațǎ organizatǎ pentru tranzacționarea valorilor mobiliare;
• de a contribui la creșterea lichiditǎții valorilor mobiliare prin concentrarea în piațǎ
a unui volum cât mai mare de valori mobiliare,
• de a contribui la formarea unor preturi care sǎ reflecte în mod corespunzǎtor relația
cerere-ofertǎ;
• de a disemina aceste prețuri cǎtre publice

30
Indicii Bursei de Valori București

Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursieră și este creat pentru
a reflecta tendința de ansamblu a prețurilor celor mai lichide 10 acțiuni tranzacționate la
Bursa de Valori București.
Data de referință în calculul indicelui este 19 septembrie1997, iar data de start este
22 septembrie 1999.
Prin construcție (metodologie de calcul, reguli de selecție a acțiunilor și
actualizare) el are și scopul de a furniza o bază adecvată pentru tranzacțiile derivate pe
indici (options și futures, și combinații ale acestora).
Acest gen de tranzacții fac obiectul Ordonantei nr. 68 din 28 august 1997 privind
bursele de marfuri.
Tranzacționarea instrumentelor derivate pe indici are ca scop acoperirea riscului
investitorilor în acțiunile ce compun portofoliul indicelui, prin angajarea de tranzacții pe
instrumente derivate în sensul invers al celor pe valorile mobiliare respective. Această
operație se numește arbitrajul pe index (engl. index arbitrage).
Indicele BET permite managerilor de portofoliu calcularea coeficientului beta,
având astfel la dispoziție un mijloc de măsurare precisă a volatilității acțiunilor cotate.

Metodologia de calcul a indicelui BET

Calculul și diseminarea către public a indicelui BET în moneda națională (RON) se


efectuează în timp real de către BVB, în fiecare zi de tranzacționare a BVB.
Valorile indicelui BET exprimate în EUR și USD sunt publicate zilnic după
încheierea ședinței de tranzacționare, prin utilizarea cursurilor de schimb publicate de
Banca Națională a României în ziua respectivă.
Ca regulă generală, criteriile de selecție a societăților pentru a fi incluse în coșului
indicelui sunt:
a) lichiditatea: coeficientul de lichiditate pentru fiecare simbol se obține astfel:
∑ Av i, j ×j
i=1,N

Coeficientlichiditate j={1,3,6,9,12}

Unde:
Avi, j : Ponderea pe care o deține valoarea tranzacțiilor pe simbolul i în valoarea
totală a tranzacțiilor pentru simbolurile pieței reglementate, în intervalul de timp j
(1 luna, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 12 luni). Sunt luate în calcul numai tranzacțiile
realizate pe segmentul “Regular” al pieței.
j : Intervalul de timp pentru care se calculeaza Avi, j

Pentru a fi incluse în coșul indicelui BET sunt selecționate în ordine descrescătoare


companiile cu cel mai ridicat coeficient de lichiditate. Coeficientul de lichiditate se
31
calculează semestrial, înainte de întrunirile periodice ale Comitetului Indicelui din Martie
și Septembrie, și reprezintă sursa de bază pentru realizarea listei de selecție a companiilor
eligibile pentru a fi incluse în coșul indicelui.
b) alte aspecte relevante luate în considerare de către Comitetul Indicilor BVB,
după caz, cum ar fi: situația financiară a societății, elemente de ordin juridic,
transparența societății și interesul participanților la piață, etc.
Capitalizarea totală a Bursei de Valori Bucureşti (BVB) a atins, la finele anului
2014, un nivel de 129,95 miliarde de lei, în scădere cu 2,89% faţă de anul 2013
(133,82 miliarde de lei), potrivit unui comunicat de presă al Autorităţii de
Supraveghere Financiară privind evoluţia pieţei de capital din România la 31
decembrie 2014.
Conform ASF, ponderea capitalizării bursiere a companiilor locale în PIB a fost de
12,2%, în perioada analizată, nivel aproape similar cu cel consemnat în anul 2013.
În 2014, valoarea totală a tranzacţiilor derulate la BVB (pe toate segmentele
de piaţă şi pentru toate instrumentele) a fost de 14,41 miliarde de lei, în creştere cu
6,56% faţă de anul 2013, când aceasta a atins pragul de 13,52 miliarde de lei.
Indicele BET, care include evoluţia acţiunilor primelor 10 cele mai lichide
companii listate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), a consemnat în 2014 o creştere
de peste 9% faţă de finalul anului precedent, ceea ce constituie o performanţă bună
comparativ cu dinamica altor indici bursieri din regiune. De asemenea, volatilitatea
bursei româneşti a fost mai redusă faţă de cea a pieţelor de acţiuni din ţările învecinate,
mai ales pe parcursul trimestrului IV şi în special în luna decembrie, când multe pieţe
europene au consemnat un recul important, pe fondul scăderii preţului petrolului, a
descreşterii indicelui producţiei industriale şi a prognozelor reduse de creştere pentru
ţările din zona euro.
Activele totale ale organismelor de plasament colectiv însumau, la 31
decembrie 2014, valoarea de 39,44 miliarde de lei, în creştere cu circa 10% faţă de
sfârşitul anului 2013, când acestea atingeau valoarea de 35,81 miliarde de lei.
La data de 31 decembrie 2014, funcţionau 21 de societăţi de administrare a
investiţiilor (SAI), 70 de fonduri deschise de investiţii (FDI), 32 de fonduri închise de
investiţii (FII), 5 societăţi de investiţii financiare (SIF), Fondul Proprietatea şi 8
depozitari.
Potrivit ASF, din perspectiva structurii portofoliilor investiţionale, FDI au fost
orientate preponderent către instrumentele cu venit fix, în vreme ce SIF, FP şi FII au
avut o orientare dominantă către plasamentele în acţiuni.
Orientarea diferitelor categorii de organisme de plasamente colectiv către un
anumit tip de strategie investiţională este justificată de caracterul închis sau deschis
al fiecărui tip de OPC, precum şi de apetitul la risc al investitorilor acestora.
Pe ansamblul pieţei, structura consolidată a plasamentelor tuturor organismelor de
plasamente colectiv arată o alocare echilibrată între investiţiile în acţiuni (circa 19,5
miliarde lei) şi instrumente cu venit fix/ instrumente ale pieţei monetare (circa 19
miliarde lei).

32
Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) este instituţia care autorizează,
reglementează, supraveghează şi controlează entităţile care activează pe piaţa
financiară non-bancară din România. Înfiinţată în 2013 prin preluarea şi reorganizarea
tuturor atribuţiilor şi prerogativelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare
(CNVM), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) şi Comisiei de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.), ASF contribuie la
consolidarea unui cadru integrat de funcţionare şi supraveghere pe trei pieţe care
însumează peste 10 milioane de participanţi.
Capitalizarea bursieră a crescut cu 7,4% în aprilie 2015 comparativ cu luna
precedentă, ajungând la 145,8 miliarde de lei, se arată într-un comunicat al Bursei de
Valori Bucureşti.
Un alt aspect important al lunii aprilie în evoluţia Bursei de la Bucureşti l-a
constituit vânzarea obligaţiunilor în valoare de 2,22 miliarde lei (501 milioane euro)
emise de Primăria Municipiului Bucureşti.
"Această tranzacţie a fost cea mai mare ofertă înregistrată vreodată pe piaţa de capital
locală şi a ridicat de 3,4 ori valoarea tranzacţiilor realizate de investitori pe piaţa
reglementată la vedere, la aproape 3 miliarde de lei (677,6 milioane de euro), de la
875 milioane de lei (197,4 milioane de euro) în luna martie", arată comunicatul.
Aproape 75% din valoarea tranzacţiilor pe segmentul de acţiuni în aprilie a fost
acoperită de acţiuni Fondul Proprietatea (29,19% - 213,7 milioane lei), Banca
Transilvania (16,13% -118,1 milioane lei), Romgaz (12,78% - 93,5 milioane lei),
BRD - Groupe Societe Generale (8,71% - 63,8 milioane lei) şi Electrica (7,24% - 53
milioane lei).
În aprilie 2015, indicele de referinţă BET, care arată evoluţia celor mai lichide
10 acţiuni, a înregistrat o creştere de 6,66%.
"Luna aprilie a readus optimismul printre investitorii de la Bursa de Valori Bucureşti
(BVB). După o uşoară scădere în luna martie, BET, principalul indice, a înregistrat o
creştere de 6,66% în aprilie, una dintre cele mai bune evoluţii lunare dintre indicii
altor burse din Europa Centrală şi de Est. Astfel, evoluţia indicelui românesc a fost
mai bună decât cea înregistrată de principalii indici din Polonia (+4,9%), Austria
(2,8%), Cehia (-0,5%) şi Bulgaria (-1,6%)", arată comunicatul Bursei.

Țara Aprilie 2015 (%) Aprilie 2016 (%)


Bulgaria -1,6 -0,82
Ungaria -2,3 +2,13
Croația -3 +0,96
România +6,66 -4,3
Cehia -0,5 +2,58
Polonia +4,9 -3,88
Austria +2,8 +2,77

Făcând o paralelă între perioada aprilie 2015 și aprilie 2016 constatăm


fluctuații în ceea ce privește evoluția indicilor bursieri.

33
Studiind raportul Bursei de Valori București pentru anul 2015 s-a constatat că
piața de capital a înregistrat o activitate de tranzacționare mai puțin intensă în 2015,
piețele de acțiuni generând tranzacții în valoare de 9 mld. lei (inclusiv ofertele), cu 32%
sub nivelul înregistrat în 2014. Segmentul instrumentelor cu venit fix a avut o evoluție
mult mai bună, datorită mai multor tranzacții, inclusiv oferta de vânzare a obligațiunilor
emise de Primăria București și emisiunea de titluri de stat dedicată investitorilor de retail,
prima de acest gen din ultimii 10 ani.
Structura capitalizării este în continuare disproporționată, o singură companie ‐
Erste Bank ‐ deține o pondere de 34,7% din capitalizarea totală. Este important de precizat
că Erste Bank a fost admisă la tranzacționare pe Bursa de la Bucureşti în anul 2008 prin
procedura denumită passporting, nefiind listată propriu‐zis, acțiunile sale fiind
tranzacționate prin intermediul Market‐maker‐ilor (societăți de intermediere financiară)
care trebuie să asigure lichiditatea necesară.

Grafic nr. 1 – Capitalizarea bursieră în anul 2015

Volumul instrumentelor tranzacționate a scăzut de la 9,1 miliarde (în primele 9


luni din 2014) la 5 miliarde în perioada corespunzătoare din 2015. Dintre acestea, 4,9
miliarde au reprezentat acțiuni ale societăților listate (98,5% din totalul instrumentelor
tranzacționate).
De remarcat este faptul că cele mai importante creşteri ale valorii tranzacțiilor au
avut loc în lunile aprilie (241,3%) şi iunie (85,8%), după cum se observă şi din graficul de
mai jos. Aceste tranzacții importante au loc în principal după perioade de scăderi masive,
când prețurile acțiunilor devin mult mai atractive, dar se datorează şi debutului pe piața
reglementată a unor societăți transferate de pe piața RASDAQ.

34
Grafic nr. 2 – Evoluția capitalizării și a valorii tranzacționate – BVB -

Activitatea mai slabă de tranzacționare, lipsa unor tranzacții semnificative și


comisioanele de tranzacționare mai reduse au condus la o scădere cu 35% a veniturilor
operaționale preliminare comparativ cu anul precedent. Cheltuielile operaționale
preliminare au urmat aceași tendință, însă s-au diminuat într-un ritm mai lent,
determinând un declin cu 71% al profitului operational până la un nivel de 3,2 mil. lei.
Veniturile financiare nete preliminare au contracarat parțial această diminuare,
datorită dividendelor primite de la entitățile afiliate și a veniturilor din diferențe
nerealizate de curs valutar mai mari față de 2014, și au adăugat 5 mil. lei la profitul înainte
de impozitare.
Din analiza structurii capitalizării bursiere pe sectoare de activitate se observă că
predomină sectorul Intermedieri financiare şi asigurări cu 54,2% (în primele 9 luni din
anul 2014 acest sector de activitate deținea o pondere de 47,3% din capitalizarea busieră),
urmat de Industria extractivă cu 21,8% (31,2% în perioada similară a anului 2014),
sectorul Industria prelucrătoare care deține 5,1% din capitalizare, Producția şi furnizarea
energiei 2,9%, sectorul Activități profesionale 2,9%, Transport şi depozitare 2,7%, în timp
ce sectoarele Construcții şi Comerț cu ridicata şi amănuntul totalizează 0,5% din
capitalizare.

35
Grafic nr. 3 – Structura capitalizării bursiere 2015

Studiind Raportul preliminar al BVB pentru anul 2015 regăsim următoarele


situații privind valoarea tranzacțiilor cu acțiuni, certificate, obligațiuni. Analizăm
performanța indicelui BET și numărul de companii listate la BVB și AeRO.

Sursa: Raport preliminar BVB anul 2015

36
Sursa: Raport preliminar BVB anul 2015

Sursa: Raport preliminar BVB anul 2015

Grafic nr. 4 - Evoluţia capitalizării bursiere şi a numărului de companii cotate la BVB

Bursa de Valori Bucuresti (BVB) a început anul pe un trend descrescător, mai


accentuat decât majoritatea piețelor din regiune. În ianuarie, principalul indice al BVB –
BET – a coborat cu 10,5%.

Țara Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai 2016


2016 (%) 2016 (%) 2016 (%) 2016 (%) (%)
Bulgaria -1,96 -1,34 -0,79 -0,82 +0,01
Ungaria 1,41 -3,31 11,74 +2,13 -1,29
Croația -3,88 0,19 5,46 +0,96 +1,20
România -10,5 1,92 5,45 -4,3 -1,36
Cehia -1,81 -6,24 3,21 +2,58 -1,71
Polonia -1,33 2,61 9,45 -3,88 -4,81
Austria -7,92 0,62 3,57 +2,77 -2.68

37
Valoarea de tranzacționare înregistrată în Piața Reglemetată la vedere a BVB în Mai
2016 comparativ cu Aprilie 2016
Valoarea totală de Valoarea totala de
tranzacționare tranzactionare % Variație
Mai 2016 Aprilie 2016
RON mil. EUR mil. RON mil. EUR mil. RON EUR
Instrumente financiare deja
769,88 171,16 1.226,02 273,91 -37,20 -37,51
emise:
Actiuni 664,21 147,66 1.135,67 253,72 -41,51 -41,80
Instrumente cu venit fix 82,29 18,31 57,06 12,75 44,22 43,61
Unitati de fond, ETF 0,06 0,01 0,66 0,15 -90,91 -93,33
Produse structurate 23,32 5,18 32,64 7,30 -28,55 -29,04
Noi emisiuni si emisiuni
ulterioare:
Actiuni
Instrumente cu venit fix
Total Piata reglementata la
769,88 171,16 1.226,02 273,91 -37,20 -37,51
vedere, din care:
Total Actiuni 664,21 147,66 1.135,67 253,72 -41,51 -41,80
Total instrumente
82,29 18,31 57,06 12,75 44,22 43,61
cu venit fix

Valoarea de tranzacționare înregistrată în Piața Reglementată la vedere a BVB în Mai


2016 comparativ cu Mai 2015 (YoY)
Valoarea Valoarea totala de
totală de tranzacționare YoY %
tranzacționare Mai 2015 Variație
Mai 2016
RON mil. EUR mil. RON mil. EUR mil. RON
Instrumente financiare deja
769,88 171,16 486,83 109,54 58,14
emise:
Actiuni 664,21 147,66 451,38 101,57 47,15
Instrumente cu venit fix 82,29 18,31 1,16 0,26 6.993,97
Unitati de fond, ETF 0,06 0,01 0,42 0,09 -85,71
Produse structurate 23,32 5,18 33,86 7,61 -31,13
Noi emisiuni si emisiuni
ulterioare:
Actiuni
Instrumente cu venit fix
Total Piata reglementata la
769,88 171,16 486,83 109,54 58,14
vedere, din care:
Total Actiuni 664,21 147,66 451,38 101,57 47,15
Total Instrumente
82,29 18,31 1,16 0,26 6.993,97
cu venit fix

38
Valoarea de tranzacționare înregistrată în Piața Reglementată la vedere a BVB în
Ianuarie - Mai 2016 comparativ cu Ianuarie - Mai 2015 (YTD)
Val. medie zilnică de Val. medie zilnică de
tranzacționare tranzacționare YTD %
Ianuarie - Mai 2016 Ianuarie - Mai 2015 Variatie

RON mil. EUR mil. RON mil. EUR mil. RON


Instrumente financiare
deja emise:
Actiuni 33,25 7,40 31,63 7,12 5,12
Instrumente cu venit fix 2,49 0,55 1,23 0,28 102,44
Unitati de fond, ETF 0,02 0,00 0,02 0,00 0,00
Produse structurate 1,81 0,40 1,58 0,36 14,56
Noi emisiuni si emisiuni
ulterioare:
Actiuni
Instrumente cu venit fix 21,55 4,90

Evoluție indici
Valori la data % Variație în Valori indice în
31.05.2016 Mai 2016 % YTD Mai 2016
Indice
RON EUR RON EUR RON EUR minim maxim
BET 6.360,32 4.907,95 -1,36 -2,11 -9,19 -8,93 6.350,90 6.474,84

BET-TR 7.531,21 7.509,20 2,20 1,43 -5,60 -5,33 7.278,98 7.531,21

BETPlus 942,72 918,14 -1,49 -2,24 -8,89 -8,63 940,18 960,09

BET-FI 25.986,69 12.489,74 -2,64 -3,38 -14,17 -13,92 25.172,73 26.301,02

BET-XT 572,95 439,27 -1,48 -2,22 -10,54 -10,28 569,63 581,88

BET-BK 1.182,42 1.114,54 -2,38 -3,12 -11,87 -11,62 1.165,30 1.199,69

BET-XT- 692,54 681,13 1,23 0,47 -7,79 -7,52 670,33 692,54


TR
BET-NG 539,04 413,58 -0,09 -0,84 -11,07 -10,80 523,43 542,90

ROTX 12.601,71 -1,90 -10,07 12.528,47 12.812,33

39
Top 5 acțiuni listate, în funcție de valoarea de tranzacționare – Mai 2016
Pondere in total
Valoare valoarea totala
Valoare lunara
Simbol Denumire societate lunara de
(RON mil.)
(EUR mil.) tranzactionare
(%)

TLV BANCA TRANSILVANIA S.A. 214,64 47,72 32,32

FP FONDUL PROPRIETATEA 180,82 40,21 27,22

SNG S.N.G.N. ROMGAZ S.A. 75,37 16,75 11,35

SOCIETATEA ENERGETICA
EL ELECTRICA 40,27 8,95 6,06
S.A.
BRD - GROUPE SOCIETE
BRD 33,89 7,54 5,10
GENERALE S.A.

Top 5 acțiuni listate cu cea mai mare creștere – Mai 2016


Variatie Preț Preț Preț de
sf. YTD minim maxim închidere
Simbol Denumire societate (RON) (RON)
perioadă (%) (RON)
(%)

CMF COMELF S.A. 22,50 -18,33 1,9000 2,5200 2,4500

ARS AEROSTAR S.A. 8,79 9,19 2,7100 2,8700 2,9700

MCAB ROMCAB SA TG. MURES 7,64 -8,50 6,8000 7,5000 7,3200

SOCP SOCEP S.A. 7,44 4,52 0,2090 0,2290 0,2310

PREH PREFAB SA BUCURESTI 7,30 6,48 1,2500 1,3950 1,3950

Top 5 acțiuni listate, în funcție de capitalizarea bursieră - Piața Reglementată la


31.05.2016

Capitalizare bursieră
PER DIVY
Simbol Denumire societate P/BV
(RON) (RON)
RON mil. EUR mil. %
RON

EBS Erste Group Bank AG 46.633,30 10.336,54 37,02

NEW EUROPE
PROPERTY
NEP INVESTMENTS PLC. - 13.350,64 2.959,25 10,60
ISLE
OF MAN

40
SNP OMV PETROM S.A. 12.546,67 2.781,04 9,96 0,50 5,05

S.N.G.N. ROMGAZ
SNG 9.230,87 2.046,07 7,33 0,95 7,73 11,27
S.A.
FONDUL
FP 8.070,87 1.788,95 6,41 0,86 25,62 6,67
PROPRIETATEA

Capitalizarea bursieră în țările europene e pe poziția a treia, după piață americană


și cea japoneză. Internaționalizarea piețelor, dezvoltarea telecomunicațiilor, creșterea
mișcărilor de capital transnaționale au făcut necesară o nouă reglementare și modernizare
a structurii piețelor. Alte măsuri au antrenat modificări directe ale piețelor financiare și
acestea se referă la: modernizarea piețelor de valori ale tezaurului, crearea de noi produse
financiare ce permit operatorilor să se acopere contra riscului de curs financiar, sporirea
accesului operatorilor straini pe pietele nationale etc. Toate aceste reforme sunt într-un
stadiu mai mult sau mai puțin avansat, diferit de la o țară la alta. În acelasi timp s-a produs
o îmbunătățire a sistemului informatic, s-au dezvoltat noi tehnologii în sectorul
comunicațiilor, toate acestea având o influență asupra realizării unor piețe de capital mai
libere, mai concurențiale și mai eficace.
La nivel european situația arată o piață extrem de fragmentată, cu 17 burse
importante în cele 28 de state membre, care generează o capitalizare de circa 10,6 tr.
EUR. Europa se confruntă cu o concentrare majoră a capitalizării; principalele 5 instituții
bursiere acumuleaza 95% din capitalizarea totală, cu acest procent pe trend ascendent
(cifra era de 91% in 2007). Bineînteles, există o legatură directă între dimensiunea
capitalizării și cea a economiilor naționale, însă concentrarea capitalizării excede
dimensiunea economiei – cele 5 burse amintite sunt localizate în economii care
cumulează aproximativ 85% din PIB-ul european.
Există discrepanțe majore între statele membre, de exemplu Slovacia 5%, Austria
22%, Germania 52%, țările nordice aproximativ 115%, Marea Britanie 127%. Media
ponderată a acestui procent în cazul principalelor 5 burse este de circa 3 ori mai mare
decât cea aferentă restului de 12 burse.
Se aștepa, ca după mai mult de 50 de ani de eforturi de integrare pe diverse planuri
la nivelul Uniunii Europene, integrarea piețelor bursiere (inclusiv în ceea ce privește
sistemele de clearing, decontare, custodie și raportare precum și în ceea ce privește
simetria informațională) să fie la un nivel destul de avansat.
Deținerile cross-border (Uniunea Europeana) de acțiuni ale fondurilor de investiții
din zona Euro au evoluat de la 19% din portofoliu în 2000 la 27% în 2008, scăzând la
nivelul anului 2014 la o valoare de 21%, ceea ce a pus presiune asupra lichidității piețelor
bursiere europene, crescând costul emitenților și generând volatilitate. În mod clar acest
trend trebuie eradicat dacă se dorește un proces facil și de succes de implementare a CMU
iar una din soluții ar fi sprijinirea și promovarea tipurilor de fonduri de investiții dedicate
investițiilor cross – border, cum ar fi European Venture Capital Funds, European Social
Entrepreneurship Funds sau European Long-term Investment Funds (ELTIF).
Dacă facem o comparație cu piața Statelor Unite, care reprezintă circa 30% din
PIB, piața cumulată europeană a obligațiunilor corporate se situează la un nivel de

41
aproximativ 10% din PIB, o valoare cu impact puternic negativ asupra lichidității,
implicit menținând yield-urile (costul finanțării pentru emitenti) la un nivel ridicat. Putem
observa și cei doi „poli” europeni ai emisiunilor de obligațiuni pentru sectorul corporate
(non – financiar): România, cu un procent de 0,1% din sursele totale de finanțare și Marea
Britanie cu 8,1%. La nivel european principalii emitenți rămân cei suverani (eronat
perceputi ca „risk free” și prin urmare cei mai lichizi) și instituțiile financiare, la nivelul
anului 2014 totalizând 10,8 tr. EUR respectiv 6,9 tr. EUR. Dimensiunea redusă a pieței
obligațiunilor corporate și lichiditatea scăzută afectează direct atât procesul de evaluare a
costurilor de emisiune pe piața primară cât și ajustarea prețului pe măsură ce noi
informații despre emitent / industrie devin disponibile.
La nivelul Uniunii Europene se poate observa, din păcate, un declin constant al
pieței SME – ABS (small and medium sized enterprises asset backed securities) pe
parcursul ultimilor ani; de exemplu în Spania de la 80 mld EUR in 2010 la 30 mld EUR
în 2014 (reprezentand doar 16% din totalul operatiunilor de securitizare din aceasta tara),
in Italia de la 30,4 mld EUR in 2012 la 24 mld EUR in 2014. Situația este îngrijorătoare
în două din cele mai puternice economii europene – Germania și Franța – unde piața SME
– ABS totalizează 2 mld EUR.
Uniunea Europeană are nevoie de o piață de capital unică, în principal datorită
faptului că sistemul bancar nu mai este capabil să raspunda intr-un mod adecvat nevoilor
de finantare ale sectorului corporate, in special IMM. Pe parcursul constructiei CMU, este
necesară, o remodelare a mediului economico – financiar european și o alterare profundă
a sistemului legal, fiscal și de reglementări în vederea creării unei piețe unice capabilă să
livreze inovație, competitivitate, o reducere a riscurilor sistemice și, nu în ultimul rând,
creștere economică.

4.2. Bursa de Valori de la Sibiu și legăturile cu bursele europene

Sibiu Stock Exchange (SIBEX) a fost înfiinţată în 1994 având ca obiect iniţial
de activitate intermedierea de mărfuri, iar din 1997 s-a concentrat pe dezvoltarea şi
administrarea pieţelor de instrumente financiare de tipul valorilor mobiliare şi produselor
derivate.
Ca şi activităţi conexe administrării pieţelor de instrumente financiare, SIBEX
derulează programe de instruire a specialiştilor pe piaţa de capital, fiind autorizată ca
Organism de Formare Profesională de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare
(CNVM) şi Furnizor de Formare Profesională pentru calificarea Broker de către Comisia
Naţională de Fomare Profesională a Adulţilor (CNFPA).
Societate privată cu capital de 33,42 milioane lei, Sibex - Sibiu Stock Exchange
este primul operator pe piaţa bursieră din România autorizat de CNVM. Iniţiator al pieţei
futures şi options, Sibex este liderul pieţei româneşti a instrumentelor financiare derivate.
Primele produse financiare lansate în 1997 au fost contractele futures. Au urmat opţiunile
pe contracte futures în 1999, contractele financiare pentru diferenţa (CFD) în 2009 ,
acţiuni în 2010 şi opţiuni binare în 2011 .

42
Bursa din Sibiu în calitate de operator de piaţă/operator de sistem
administrează:
piaţa reglementată la vedere
piaţa reglementată a instrumentelor financiare derivate
sistemul alternativ de tranzacţionare
Piaţa reglementată la vedere administrată de Bursa din Sibiu este structurată pe
5 sectoare, în cadrul fiecărui sector putând fi tranzacţionate instrumente financiare
diferite:
A. Sectorul Titlurilor de Capital, în cadrul căruia pot fi tranzacţionate:

Acţiuni
Drepturi
Acţiuni Internaţionale
Drepturi internaţionale
B. Sectorul Titlurilor de Credit, în cadrul căruia se tranzacţionează:
Obligaţiuni corporative
Obligaţiuni municipale
Obligaţiuni internaţionale
Titluri de stat
Alte titluri de credit
C. Sectorul Organismelor de Plasament Colectiv (OPC), care cuprinde:
Acţiuni emise de OPC
Unităţi de fond
D. Sectorul produselor structurate
E. Sectorul ETF-urilor
În perioada 2014 - prezent, SIBEX a pus la dispoziţia investitorilor următoarele
categorii de instrumente financiare derivate:
contracte futures având ca activ suport:
• acţiuni româneşti;
• acţiuni americane;
• acţiuni europene;
• parităţi valutare;
• indici internaţionali (Dow Jones Industrial Average);
• mărfuri.
contracte options pe contracte futures existente.

43
Caracteristicile contractului futures:
Utilizat în întreaga lume, contractul futures este unul din cele mai populare
instrumente de acoperire a riscului, asigurând împotriva unei eventuale evoluţii nefavorabile
a pieţei si a preţurilor.
Futures este un contract de vânzare-cumpărare a unui activ, la o dată ulterioară si la
un preţ negociat în momentul semnării. Tranzacţionând atât mărfuri, cât si alte instrumente
financiare, el ajută la obţinerea unui profit din specularea corectă a diferenţei de preţ dintre un
moment viitor si cel curent, nepresupunând neapărat livrarea fizică a produsului, ci, de multe
ori, doar plata acestei diferente.
Contractele Futures tranzacţionate la Sibex sunt următoarele:
- futures pe acţiuni: DEBRD, DEBRK, DERRC, DESIF1, DESIF2, DESIF3, DESIF4,
DESIF5, DESNP, DETLV, DEEBS, DESBX, DEFPR.
În primele 9 luni ale anului 2015, pe piața bursieră de la Sibiu s‐a tranzacționat un
volum de 12 mii de instrumente, pe segmentul dedicat instrumentelor derivate, în timp ce
în perioada corespunzătoare a anului anterior volumul a depăşit 266 mii de instrumente.
În ceea ce priveşte volumul acțiunilor tranzacționate, pe piața spot, acesta a fost
nesemnificativ (100 instrumente tranzacționate în 9 luni față de aproximativ 561 mii de
acțiuni tranzacționate în 9 luni din 2014). În schimb, pe sistemul alternativ de
tranzacționare (ATS), a fost tranzacționat un număr de 8,2 milioane de acțiuni față de
aproximativ 404 mii acțiuni în perioada similară a anului trecut. Această creştere
spectaculoasă se explică prin transferul unor companii de pe piața RASDAQ, care au ales
să se listeze pe acest sector al pieței de la Sibiu.
Fondurile mutuale de investiții ar putea reprezenta o alternativă la dobânzile
bancare, având în ultimii ani randamente superioare acestora, dar datorită popularizării
scăzute, lipsei de educație în domeniu a populației precum şi „faimei” de care s‐au bucurat
aceste fonduri la începutul anilor ´90, când legislația deficitară a permis anumite abuzuri,
aceste fonduri se zbat încă în anonimat.
Cu toate acestea, activul total net al acestor organisme de plasament colectiv a
crescut în fiecare an, din datele publicate de Asociația Administrației de Fonduri din
România rezultând pentru luna septembrie 2015 un activ net de 19,6 miliarde lei pentru
fondurile locale de investiții, în creştere cu 16,6% față septembrie 2014. Activul net al
fondurilor străine de investiții a crescut, de asemenea, cu 26,7% până la 2,3 miliarde lei.
Activul net al fondurilor închise de investiții a fost de 841,7 milioane lei în creştere
cu 26,1% față de perioada corespunzătoare a anului 2014.
În primele 9 luni din 2015, față de perioada corespunzătoare din anul anterior, fondurile
locale de obligațiuni au înregistrat o creştere a activului net de
14,2% (10,4 miliarde lei), în timp ce fondurile străine au înregistrat o creştere de 21% (1,5
miliarde lei). Activul net al fondurilor locale de acțiuni a crescut cu 26,1% (317,7 milioane
lei), în timp ce activul net al fondurilor străine de acțiuni a crescut cu 22,9% (724,8
milioane lei).
Numărul total al investitorilor a crescut cu 5,8% (319,6 mii investitori la nivelul
lunii septembrie 2015).

44
Pe parcursul anului 2015 au fost tranzacționate în total un număr de 14.041
contracte futures cu o medie lunară de 1.170 contracte. Volumul instrumentelor
financiare derivate tranzacționate în perioada 2010 - 2015 se poate observa în tabelul de
mai jos:

An Volum Medie lunară


2015 14.041 1.170
2014 354.154 29.513
2013 419.964 34.997
2012 1.473.356 122.780
2011 1.626.574 135.547
2010 1.637.794 136.482
Tabelul nr. 1 - Volumul instrumentelor financiare derivate în perioada 2010 - 2015

Volumul instrumentelor financiare derivate


tranzacționate în perioada 2010-2015
1,800,000
1,600,000
1,400,000
1,200,000
1,000,000
800,000
600,000
400,000
200,000
0
2015 2014 2013 2012 2011 2010

Graficul nr. 5 - Volumul instrumentelor financiare derivate în perioada 2010 - 2015

Contractul futures pe indicele Dow Jones Industrial AverageSM, paritatea


euro/dolar şi contractul pe barilul de petrol OILSC au fost instrumentele care au atras în
cea mai mare măsură interesul investitorilor. Topul contractelor futures după volumul
tranzacțiilor este prezentat în Tabelul nr. 2, respectiv Graficul nr.2:

Nr. CONTRACT Volum 2014 Cota de piaţă în Volum 2015 Cota de piaţă în
crt. volum 2014 % volum 2015 %
1 DEDJIA 281.067 79.36% 8.751 62,32%
2 EUUSR 36.248 10.24% 3.283 23,38%
3 OILSC 10.750 3.04% 1.190 8,48%
4 GBUSR 1.747 0.49% 328 2,34%
5 GOLD 6.245 1.76% 314 2,24%
6 ALTELE 18.097 5.11% 175 1,24%
TOTAL 354.154 100% 14.041 100%

Tabelul nr. 2 - Volumul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate (%) 2014 - 2015

45
Volumul tranzacțiilor cu instrumente financiare
derivate (%) 2014 - 2015
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
DEDJIA EUUSR OILSC GBUSR GOLD ALTELE TOTAL

Cota de piaţă în volum 2014 % Cota de piaţă în volum 2015 %

Graficul nr. 6 - Volumul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate (%)


Pe pieţele administrate de SIBEX au activat pe parcursul anului 2014 un număr
total de 14 participanţi, dintre care 13 societăţi de servicii de investiţii financiare şi o
instituţie de credit.
La începutul anului pe pieţele SIBEX activau:
• pe piaţa reglementată de instrumente financiare derivate - 14 participanţi;
• pe piaţa reglementată la vedere – 11 participanţi;
• în cadrul sistemului alternativ de tranzacţionare – 6 participanţi.
Pe parcursul anului 2014 s-au retras 4 participanţi de pe piaţa reglementată de
instrumente financiare derivate, respectiv:
• SSIF Carpatica Invest S.A. (ulterior AGA SSIF Carpatica Invest S.A. a hotărât
dizolvarea societăţii şi demararea procedurii de lichidare voluntară)
• SSIF Eastern Securities S.A.
• SSIF Tradeville S.A.
• SSIF Intercapital Invest S.A.
De pe piaţa reglementată la vedere s-au retras 2 Participanţi: SSIF Carpatica
Invest S.A. şi SSIF Eastern Securities S.A., iar în cadrul sistemului alternativ de
tranzacţionare a fost admis SSIF Blue Rock Financial Services S.A. şi s-a retras calitatea
de participant pentru SSIF Carpatica Invest S.A.
La finalul anului 2014, numărul participanţilor activi la SIBEX a fost:
• piaţa reglementată de instrumente financiare derivate - 10 participanţi dintre care
4 au avut calitatea de participant suspendată;
• piaţa reglementată la vedere – 9 participanţi;
• sistemul alternativ de tranzacţionare – 6 participanţi.
Pe piețele administrate de SIBEX au activat pe parcursul anului 2015 un număr
total de 12 participanți, dintre care 11 societăți de servicii de investiții financiare şi o
instituție de credit.
La începutul anului pe piețele SIBEX activau:

46
• pe piața reglementată de instrumente financiare derivate - 10 participanți, dintre
care 4 intermediari aveau calitatea de participant suspendată;
• pe piața reglementată la vedere – 9 participanți;
• în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare – 6 participanți.

Pe parcursul anului 2015 s-au retras 5 participanți de pe piața reglementată de


instrumente financiare derivate, respectiv: Piraeus Bank România S.A., SSIF Goldring
S.A., SSIF Blue Rock Financial Services S.A., SSIF IFB Finwest S.A. şi SSIF Super Gold
Invest S.A. Dintre aceştia, 3 participanți au fost retraşi prin decizie a SIBEX pentru că nu
au mai deținut calitatea de membru compensator al contrapărții centrale agreate de SIBEX
sau nu au încheiat un contract de compensare-decontare cu un membru compensator
general al ATHEXClear.
Pe piața reglementată la vedere a fost admis un participant, respectiv SSIF Vienna
Investment Trust S.A. şi s-au retras 3 participanți: SSIF Goldring S.A., SSIF Blue Rock
Financial Services S.A. şi SSIF Intercapital Invest S.A.
În cadrul sistemului alternativ de tranzacționare au fost admişi 3 participanți: SSIF
Interfinbrok Corporation S.A., SSIF Super Gold Invest S.A şi SSIF Vienna Investment
Trust S.A. şi s-au retras 2 participanți, şi anume: SSIF Blue Rock Financial Services S.A.
şi SSIF Intercapital Invest S.A.
La finalul anului 2015, situația participanților activi la SIBEX se prezenta astfel:
• pe piața reglementată de instrumente financiare derivate - 5 participanți;
• pe piața reglementată la vedere – 7 participanți;
• în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare – 7 participanți.

Cota de Cota de
Rulaj (lei) Rulaj (lei) piaţă în piaţă în
# Participant 2014 2015
2014 2015 % %
1 SSIF IFB FINWEST SA 12.400.348,98 59.702.446,85 86,51 56,44
SSIF BLUE ROCK
2 829.328,96 0,00 5,79 0
FINANCIAL SERVICES SA
SSIF SUPER GOLD INVEST
3 392.839,20 0,00 2,74 0
SA
4 SSIF TRADEVILLE SA 311.727,50 40.921,11 2,17 0,04
5 SSIF ESTINVEST SA 284.450,92 79.337,56 1,98 0,08
SSIF INTERCAPITAL INVEST
6 89.850,60 7.357,79 0,63 0,01
SA
7 SSIF BROKER SA 20.312,40 43.832.559,24 0,14 41,44
8 SSIF INTERFINBROK SA 5.700,00 2.109.246,39 0,04 1,99
Total 7.167.279,28 105.771.868,94 100% 100%
Tabelul nr. 3 - Clasamentul participanților pe piața derivatelor după numărul de contracte

47
Cota de Cota de
# Participant Rulaj 2014 Rulaj 2015 piaţă în piaţă în
2014 % 2014 %
1 DELTASTOCK AD 267.072 11.753 37,71 41,85
2 SSIF BROKER SA 241.575 5.775 34,11 20,56
3 SSIF TRADEVILLE SA 74.308 10,49
4 SSIF ESTINVEST SA 45.609 5.248 6,44 18,69
5 SSIF IFB FINWEST SA 35.550 0 5,02
6 SSIF INTERCAPITAL INVEST SA 27.796 0 3,92
7 SSIF INTERFINBROK SA 6.083 5.306 0,86 18,89
8 SSIF CARPATICA INVEST SA 4.788 0 0,68
SSIF VIENNA INVESTMENT
9 2.714 0 0,38 0
TRUST SA
10 SSIF SUPER GOLD INVEST SA 1.066 0 0,15
11 PIRAEUS BANK ROMANIA SA 811 0 0,11

SSIF BLUE ROCK FINANCIAL


12 546 0 0,08
SERVICES SA

13 SSIF GOLDRING SA 344 0 0,05


14 SSIF EASTERN SECURITIES SA 46 0 0,01
TOTAL 354.154 28.082 100% 100%
Tabelul nr. 4 - Clasamentul participanților pe piața spot (reglementată + ATS) după valoarea
tranzacționată

Valoare Nr. tranzacții 3 per. Mov. Avg. ( Valoare) 3 per. Mov. Avg. (Nr. tranzacții)
2,0 30

28
1,8
26

1,6 24

22
1,4
20
Mii de contracte

1,2 18
Miliarde lei

16
1,0
14

0,8 12

10
0,6
8

0,4 6

4
0,2
2

0,0 0
feb

feb

feb
mai

mai

mai
mar

mar

mar
ian

ian

ian
dec

dec

dec
iun

sep

iun

sep

iun

sep
nov

nov

nov
oct

oct

oct
aug

aug

aug
iul

iul

iul
apr

apr

apr

2011 2012 2013 2014

Grafic nr. 7 - Evoluţia lunară a valorii şi a numărului de contracte futures


tranzacționate la SIBEX în perioada 01.10.2011 – 30.09.2014

48
În perioada ianuarie – iunie 2016 au fost tranzacționate un număr de 5.816 contracte
futures, cu o medie lunară de 969 contracte conform tabelului de mai jos:
Luna \ Piata Futures Optiuni Total Piata Piata ATS Vanzari
Derivate reglementata la speciale
vedere la ordin

Ianuarie 829 0 829 147.612 132.309 0

Februarie 614 0 614 0 221.131 0

Martie 770 0 770 0 77.847 0

Aprilie 1.055 0 1.055 0 551.097 0

Mai 1.201 0 1.201 1.000 5.948.419 0

Iunie 1.347 0 1.347 0 3.316 0

Total 5.816 0 5.816 148.612 6.934.119 0

Tabelul nr. 5 – Contracte futures in prima jumătate a anului 2016

La începutul anului 2016, SSIF Intercapital Invest S.A. şi-a redobândit calitatea
de Participant pe piața reglementată la vedere şi în cadrul sistemului alternativ de
tranzacționare.

49
CONCLUZII

Piaţa financiară naţională sau internaţională oferă întreprinderilor o gamă


complexă de mijloace de finanţare. La nivelul întreprinderilor, managerii acestora trebuie
să aleagă dintre resursele accesibile şi să le combine, conturând astfel politica financiară
a întreprinderii. Unul din cele mai importante avantaje ale listării companiilor la bursă
este că prin această operaţiune acţiunile societăţii devin mai lichide oferind recompense
şi libertate financiară pentru fondatori şi angajaţi.
Resursele financiare existente pe pieţele de capital pot reprezenta o componentă
semnificativă de finanţare pentru companiile care acced la această piaţă şi utilizează
instrumentele ei. Finanţarea prin piaţa de capital este o variantă mult mai ieftină, ea
surclasează împrumutul bancar şi este mai accesibilă pentru firmele performante datorită
dinamicii pieţei şi percepţiei investitorilor. În decursul anilor s-a demonstrat faptul că o
IPO (oferta publică iniţială) este rapid analizată şi asimilată atât de speculatori cât şi de
investitorii de portofoliu.Menţinerea atenţiei acestora prin folosirea frecventă a
instrumentelor pieţei şi după admiterea la tranzacţionare a acţiunilor companiei, pot
asigura firmei un aflux continuu de resurse financiare, asociat cu satisfacerea aşteptărilor
investitorilor privind profitabilitatea şi perspectivele companiei.
Capitalul străin care a intrat în ultima perioadă în România, reprezintă o foarte
mică parte din cantitatea totală investită în Europa Centrală şi de Est.
Activitatea bursiera atât în România cât și în celelalte țări europene, constituie un
segment important al pieței financiare, tranzacționează în mod supravegheat și
transpatent diverse valori mobiliare și derivate ale acestora, prin instrumente
caracteristice.
Atât BVB cât și SIBEX acționeaza în baza unor reglementări stricte de funcționare
și informare a publicului, în scopul ocrotirii intereselor investitorilor. Se creează astfel un
mediu de afaceri sigur și modern. Prin fuzionarea celor doua burse, ce se preconizează a
avea loc, va creste notorietatea acestui segment de afaceri, atrăgând noi oportunități atât
pentru companiile listate cât și pentru investitori.
Bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator și
diversificator al producției rentabile, precum și un detector al producției nerentabile. Ea
facilitează acumularea fondurilor necesare finanțării activității economice și dirijează
fluxul fondurilor acumulate, spre ramurile economice cele mai rentabile.
Indicii bursieri oferă o apreciere reală a economiei, în orice moment. În baza lor
se pot face și anumite previziuni.
Companiile listate beneficiază de o sursă importantă și ieftină de finanțare și de
mărire a capitalului, rezultând o dezvoltare benefică a afacerii.
Investitorii, pot obține venituri cu un randament mult mai ridicat decât prin alte
instrumente de economisire, bineînteles, cu asumarea unor riscuri. Riscurile pot fi limitate
printr-o bună informare și analiză și alegerea unor operațiuni bursiere bine argumentate.
Listarea unor companii atât la BVB cât și la alte burse europene, oferă oportunități
reale pentru respectivele companii, dar crește în aceeași măsură și expunerea lor la diverse
fluctuații nedorite. În general, activitatea bursieră este foarte sensibilă la diverși factori
politici reacționând promt în avantajul sau dezavantajul factorilor implicați.

50
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Cozorici, Angela, Piețe internaționale de capital, Universitatea Ștefan cel Mare Suceava,
2013
2. Anghelache Gabriela, Piaţa de capital în context european, Editura Economică, Bucureşti,
2009
3. Stanciu, Ion - Finante.Teoria pietelor financiare. Finantarea întreprinderilor. Analiza și
gestiunea financiara. Editura Economica, Bucuresti, 1997
4. Popa Ion – Bursa - organizare, functii, experiente, Colectia Bursa, Bucuresti, 1993
5. Fatu, S., Piata româneascǎ de capital privitǎ din interior, Editura Vox, 1998
6. Anghelache Gabriela, Dardac Nicolae, Stancu Ion "Piețe de capital și burse de valori",
editor Societatea "Adevarul" S.A., Bucuresti, 1992
7. Basno Cezar, Dardac Nicolae, "Bursele de valori - Dimensiuni și rezonanțe social
economice, editura Economica, 1997
8. Popa Ion, "Bursa"- volumul I , editura Colectia Bursa, Bucuresti, 1995
9. https://www.nyse.com
10. http://www.sibex.ro/uploads/docs/ro/produse/pliante/dow_jones_industrial_average_broch
ure_romanian.pdf
11. Pepi, Mitica – Piața de capital și bursele de valori – suport de curs, 2005
12. http://www.cmegroup.com/
13. Mirela Matei, Burse de mărfuri și valori, Editura UPG, 2008
14. Anghelache, Gabriela, Evoluții ale Pieței de capital din România, ASE Bucureşti, 2009
15. ***European Central Bank, “Financial integration in Europe”, 2010
16. http://epp.eurostat.ec.europa.eu
17. http://sdw.ecb.europa.eu
18. www.bvb.ro – Rapoarte lunare, trimestriale și anuale
19. www.sibex.ro - Raport de activitate al directorilor aferent anilor 2014 și 2015
20. www.kmarket.ro
21. www.capital.ro
22. www.gpw.pl
23. www.pse.cz
24. www.zse.hr
25. www.bse.hu

51

S-ar putea să vă placă și