Sunteți pe pagina 1din 10

Tema- Analiza din perspectiva semioticii a transmiterii mesajului în actul de

comunicare.
I.Partea teoretică:
Pentru acestă temă am considerat necesare evidenţierea aparatului teoretic prin prezentarea viziunii
lui Ferdinand de Saussure şi a lui Charles S. Peirce, doi dintre reprezentanţii de seama ai acestei
categorii. În şcoala semiotică, accentul este pus pe construcţia de semne pentru producerea
înţelesului mesajului. Din acest motiv, interlocutorii trebuie să împărtăşească aceleaşi coduri şi
sisteme de semne pentru ca semnificaţiile atribuite mesajului să fie apropiate.
Thomas A. Sebeok vorbeşte în cartea sa “Semnele. O introducere în semiotică”, despre contribuţia
pe care Ferdinand de Saussure dar şi Charles S. Peirce au adus-o acestei ştiinţe : “ Ferdinand de
Saussure (1857-1913) şi Charles S. Peirce (1839-1914) au ajuns să constituie baza necesară
circumscrierii unui cîmp autonom de investigaţie ce a urmărit să înţeleagă structurile care fun-
damentează deopotrivă producerea şi interpretarea semnelor. Premisa care călăuzeşte semiotica
structuralistă este, în fapt, că tiparele recurente ce caracterizează sistemele semice reflectă
structurile înnăscute ale corpului uman şi ale psihismului uman. Aceasta ar explica de ce formele de
expresie pe care le creează oamenii şi la care ei reacţionează pretutindeni în lume sînt atît de
semnificative şi de lesne inteligibile în cuprinsul culturilor, în al său Cours de linguistique generale
(1916), manual asamblat după moartea lui de către doi foşti studenţi, Saussure folosea termenul de
semiologie pentru a desemna domeniul propus de el pentru studierea acestor structuri. Deşi
termenul lui mai este utilizat încă şi astăzi, preferat e însă mai vechiul termen de semiotică.
Saussure a subliniat că studiul semnelor poate fi divizat în două ramuri — cea sincronică si cea
diacronică.„
Sebeok explică exact care este înţelesul acestor termeni, astfel încât, ramura sincronică are în
vedere studiul semnelor la momentul prezent sau un moment dat iar ramura diacronică se ocupă cu
investigarea modului în care semnele se schimbă ca formă şi semnificaţie în decursul unei perioade
de timp.

1. Definirea semnului
Thomas A. Sebeok analizează modul în care Saussure defineşte semnul şi importanţa investigaţiei
acestuia în perioada primei jumătăţi a secolului XX lea. Aflăm astfel ca Saussure a definit semnul
ca pe o formă alcătuită (1) din ceva fizic — sunete, litere, gesturi etc. — ceea ce el a numit
semnificantul;
şi (2) din imaginea sau conceptul la care trimite semnificantul — ceea ce el a
numit semnificatul. Relaţia care se creează între unul şi celălalt a numit-o apoi semnificaţie.
“Semnificantul este latura acustică a semnului, ceea ce receptorul aude, planul perceptiv al
expresiei, în vreme ce semnificantul este conceptul la care trimite semnificantul – planul
conceptualizării, al gândirii.Cuvintele auzite, scrise, rostite, citite sunt semnificanţi, iar conceptele,
ca reprezentări mentale ale acestor cuvinte, sunt semnificaţii. ” Dorin Popa (2005, 76)
Saussure a considerat că legătura dintre semnificant şi semnificat este una arbitrară pe care oamenii
şi/sau societăţile au stabilit-o după voie. Arbitrarul semnului“legătura ce uneşte semnificantul de
semnificat este arbitrară sau nu, pentru că înţelegem prin semn întregul ce rezultă din asocierea unui
semnificant cu un semnificat, putem spune, mai simplu, ca semnul lingvistic este arbitrar.”
Ferdinand de Saussure (1998, 87)
Thomas A. Sebeok aduce şi un exmplu în acest sens : “Saussure a argumentat că nu există nici un
motiv evident pentru a folosi, să zicem, tree, pom sau arbre (fr.) pentru a desemna „o plantă
arborescentă". într-adevăr, ar fi putut fi utilizat orice semnificant bine format din orice limbă — un
semnificat bine format e acela care este compatibil cu tipul de structură ortografică, fonologică sau
de alt fel caracteristică pentru codul de care ţine (tree este bine format în engleză; tbky, nu).”
Tot in lucrarea „Semnele. O introducere în semiotică”,autorul prezintă şi vizunea lui Peirce care a
numit semnificantul representamen (literal „ceva care joacă rolul de a reprezenta"), formă inerentă
strategiei fizice a reprezentării propriu-zise (utilizarea sunetelor, mişcările mîinilor etc. într-un
anumit scop referenţial). “Peirce a denumit referentul obiect, o entitate deplasată din propriul
context (lumea reală) de ocurenţă. Semnificaţia pe care o obţinem dintr-un semn a denumit-o
interpretant, sugerînd că ea are ca rezultat o formă de „negociere", aşa zicînd, prin care utilizatorul
de semne evaluează sau reacţionează la ceea ce înseamnă semnul din punct de vedere social,
contextual, personal etc.”
- Iconul – Indexul- Simbolul
Este foarte important de precizat faptul că, Peirce este cel care a identificat o relaţie triunghiulară şi
între elementele semnului – icon –index- simbol. Thomas A. Sebeok arată importanţa acestora
explicând valoarea fiecăruia, astfel încât Iconul „este un semn conceput ca să semene cu, să
simuleze sau să-şi reproducă într-un fel sau altul referentul. Fotografiile pot fi semne iconice
deoarece se poate considera că ele îşi reproduc referenţii într-o modalitate vizuală. Cuvintele
onomatopeice sînt tot semne iconice deoarece ele îşi simulează referenţii într-o modalitate acustică.
Parfumurile din comerţ care sugerează anumite mirosuri naturale sînt de asemenea iconice deoarece
simulează mirosurile într-o modalitate artificială. Şi lista ar putea continua. Manifestările de
iconicitate pot fi văzute printre specii, sugerînd căi această capacitate de a confecţiona reprezentări
simulative concrete ale universului, conştient sau inconştient, este o capacitate semiozică
fundamentală la cele mai multe (dacă nu chiar la toate) formele de viaţă.”
Al doile element foarte important, Indexul este “un semn care trimite la ceva sau la cineva în,
termenii existenţei sau locaţiei sale în timp sau spaţiu ori în raport cu altceva sau altcineva. Aceste
semne nu seamănă cu referenţii lor, ca iconii; ele indică sau arată unde sînt aceştia. Cea mai tipică
manifestare dei indexicalitate e gestul degetului arătător, al indexului, pe care oamenii de
pretutindeni îl utilizează instinctiv pentru a indica sau localiza lucruri, persoane şi evenimente din
lumea înconjurătoare. Numeroase cuvinte de asemenea manifestă o formă implicită de
indexicalitate: de ex., aici, acolo, sus şi jos trimit la amplasarea relativă a lucrurilor cînd vorbim de-
spre ele.” Înţelegem ca indexul ne ajută să descoperim obiectul şi are implicit rolul de a indica
localizarea semnului. Thomas A. Sebeok (2001, 28).
Cel de-al treilea element al semnului este în viziunea lui Peirce – Simbolul care, la rândulu lui, este
“un semn care stă în locul referentului său într-un mod arbitrar, convenţional. Majoritatea
semioticienilor sînt de acord că simbolicitatea e factorul care singularizează reprezentarea umană în
raport cu cea a tuturor celorlalte specii, permiţînd speciei umane să reflecteze asupra lumii în afara
situaţiilor de tip stimul-reacţie. Cuvintele în general sînt semne simbolice. Dar orice semnificăm —
obiect, sunet, figură etc. — poate fi simbolic. O figură în formă de cruce poate sta în locul
conceptului „creştinism"; un semn în V făcut cu degetul arătător şi cel mijlociu poate sta simbolic în
locul conceptului de „victorie"; albul e o culoare care poate simboliza „curăţenia", „puritatea" sau
„inocenţa", pe cînd negrul simbolizează „necurăţenia", „impuritatea" sau „degradarea", şi lista poate
continua. Aceste simboluri sînt stabilite printr-o convenţie socială.” Thomas A. Sebeok (2001, 29)

2. Proprietăţi structurale

Thomas A. Sebeok analizează aceste propietăţi structurale ale semnelor şi spune că acestea pot fi
recunoscute ca atare datorită acestor structuri predictibile. Ca şi exemplu, el spune că majoritatea
semnelor umane au capacitatea de a codifica două feluri primare de referenţi, şi anume denotativ şi
conotativ. Astfel, el defineşte Denotaţia ca fiind “referentul iniţial pe care urmăreşte să-1 capteze
un semn. Referentul denotat sau denotatum-ul nu este ceva specific în lume, ci mai degrabă o
categorie prototipică a ceva. De pildă, cuvîntul pisică nu se referă la o „pisică" specifică, deşi o
poate face, ci la categoria de animale pe care le recunoaştem ca avînd calitatea de „pisicitate".
Semnificaţia denotativă a lui pisică este, aşadar, în realitate, pisicitatea, o imagine mentală
prototipică marcată de trăsături distinctive specifice precum [mamifer], [gheare retractile], [coadă
lungă] etc. Această imagine mentală compozită ne îngăduie să determinăm dacă un animal real sau
imaginar specific luat în considerare va intra în categoria pisicităţii. Or, în semioza umană semnul
poate fi extins în mod liber pentru a cuprinde alte tipuri de referenţi care par, prin asociaţie sau
analogie, a avea ceva în comun cu denotatul. Acest proces extensional e cunoscut sub denumirea de
conotaţie, iar noii referenţi sînt cunoscuţi sub numele de conotate. Să luăm utilizarea cuvîntului cat
în următoarele două enunţuri: (1) „He's a cool cat " (persoană ce pare a avea calităţi feline pozitive);
şi „The cat is out of the bag" (referitor la un secret dat în vileag). Să notăm că referentul originar
este implicit în atare uzuri extensionale. Orice extensie conotativă a cuvîntului cat este prin urmare
limitată de trăsăturile distinctive ale referentului.”

În concluzie, aceste concepte le vom folosi în analiza ce urmează, urmărind două scheme
principale, a lui Ferdinand de Saussure şi a lui Charles. S. Peirce.

II . Aplicaţie

Reclamele – spoturile publicitare încercă să comunice mesaje prin intermediul unor sisteme de
semne şi coduri cât mai generale pentru a fi siguri că mesajul ajunge în totalitate la receptor
(public).

Reclama Vodafone Christmas 2007


Mesajul acestei reclame este transmis prin intermediul semnelor, făcându-se apel la
experianţa culturală a privitorului pentru decodificarea mesajului, astefl încât îl putem analiza
conform modelului (elementelor semiozei) lui Fendinand de Saussure. Am ales acestă reclamă
pentru că, în momentul în care am vizionat-o pentru prima dată, mi-a atras în mod deosebit atenţia
şi pentru că m-au emoţionat lucrurile pe care le-am văzut pe parcursul acestui spot, ceea ce m-a
făcut să realizez că mesajul este transmis într-un mod coerent.
Compania de telefonie mobilă Vodafone, a hotărat organizarea unei oferte de Crăciun (2007), şi a
ales pentru promovare un spot publicitar convingător.

Scurtă prezentare a reclamei :

Înainte să povestesc acestă reclamă vreau să precizez că, în general, un spot tv se foloseşte de o
multitudine de semne şi de elemente pentru exprimarea mesajului. Mă refer la text, imagini, sunte
(muzică sau vorbe).
Descrierea reclamei : Acestă reclamă începe cu imaginea unei camere dezordonate iar langa pat, pe
jos, se afla o caseta ovală ce reprezintă un gând, apoi vocea principală relateză ,, lucrurile pe care nu
le spui se pierd … nu-i pacat ? Împărtăşeşte tot celor dragi ! Profită acum de ofertele de Crăciun de
la Vodafone ,, . Pe parcursul acestor cuvinte se derulează imagini representative textului, mai exact,
ca şi în prima imagine, apar diverse gânduri pe care oamenii nu le-au rostit la momentul
potrivit(cadrul unui restaurant unde gandul a fost uitat sau al unei petreceri, vestiar de sport sau
chiar interiorul maşinii RATB). Un spiriduş ( simbolul vodafone) culege aceste gânduri uitate
pentru a nu mai fi lasate sa se piardă.

Analiza reclamei din perspectivă semiotică.


Suport: În cursul universitar “Semiotică. Teorii ale limbajului” este reprezentată următoarea
schemă prupusă de Saussure(apud Fiske(1, p67)), pentru înţelegerea mesajului.

Folosind acestă schemă, vom analiza reclama prezentată mai sus pentru a înţelege cum acest mesaj
este descifrat de către public. Astfel, trebuie să stabilim care sunt elementele schemei, să găsim cele
două componente ale semnului (semnificantul şi semnificatul), să aflăm astfel semnificaţia ce ne va
duce spre înţelesul mesajului. Specific că trebuie analizate toate componentele ce alcătuiesc spotul
tv – de la text la imagini şi sunete.
1. Imaginea (elementele vizuale)
Conider necesar să fac o analiza a succesiunilor de cadru înainte de a le analiza pe rând, conform
celor două scheme. Pot spune că spotul se împarte
în două momente importante ce vor fi analizate
separat. Prima parte este formată din cadrele în
care sunt reprezentate gândurile aruncate care
transmit privitorului un anumit mesaj şi chiar o
anumită stare pe care o induce intensitatea
semnificaţiilor, iar cea de-a doua, în care se
regăseşte prezenţa spiriduşului vodafone,
transformă tot mesajul si starea receptată până în
acest moment, într-o cu totul alta.
« Ce-mi place sa te privesc cand dormi »
Pentru prima imagine care se derulează în spot trebuie să stabilim fiecare element al schemei lui
Saussure, astfel încât să avem toate elementele constitutive.
În acestă imagine sunt câteva semne vizuale, precum un pat răvăşit, o haină aruncată pe jos, o
casetă ovală cu un text scris. Fiecare dintre acestea doresc să exprime sau să întărească mesajul
central al reclamei. Astfel, le vom lua pe rând pentru a descoperi semnificaţiile fiecăruia.

-Pt caseta ovală :


Primul exemplu este punctual pentru a fixa elementele centrale.
1. Semnificantul : O figura ovală pe jos, cu un text inscripţionat.
2. Semnificatul - Acea figură ovală de pe jos este percepută de privitor în funcţie de conceptul
mental al fiecăruia. Conform acesteia, din experienţa culturală a fiecărei persoane, acestă figură
poate fi percepută ca o casetă aruncat pe jos, ca un gând transpus în imagine, un carton
inscripţionat, o simplă formă etc.
3. Semnul – Din contopirea celor două părţi se obţine semnul care îl face pe privitor să
înţeleagă faptul că în imagine este reprezentată prin formă şi conţinut, reprezentarea unui gând. Deşi
acestă casetă ovală este reprezentarea unor cuvinte, apare ciudata situaţie în care nu există totusi un
personaj caruia să i se atribuie acele cuvinte.
4. Semnificaţia acestui “gând” care este reprezentat în imaginea unei camere dezordonate se
îmbină în semnificaţia “gândului aruncat”, a unui lucru nefolositor care se găseşte uitat pe jos, într-o
cameră.
5. Realitatea externă- Se reliefează astfel înţelesul întregii imagini, fiecare element găsindu-şi
astfel locul în mintea privitorului.

-Pt patul răvăşit şi haina aruncată.


Cum am specificat la semnificaţia casetei ovale, elementele ce constituie imaginea au rolul de a
întării înţelesul mesajului. Semnificantul : patul răvăşit şi haina aruncată pe jos exprimă în final
aceelaşi lucru, astfel încât le vom analiza impreună.
Semnificatul acestor lucruri pătrunde în imaginea pe care o avem faţă de lucruri aruncate, ceea ce
duce la ideea de dezordine. Astfel, semnul constituit de cele două elemente este aici este al unei
bluze aruncate, respectiv al unui pat dezordonat, cu tot ce înseamnă valoarea semnificativă pe care o
trezeşte în mintea privitorului. Semnificaţia acestor semne este aceea de a introduce privitorul, într-
un spaţiu pierdut, răvăşit, dezordonat, într-un cadru melancolic. Astfel, aceste elemente împreună cu
imaginea ovală, reprezintă realitatea externă, a gândului uitat în dezordine, uitat în cadrul
melancolic al camerei răvăşite.
În viziune lui Pierce, a cărui schemă de comunicare am preluat-o din cursul universitar “Semiotică.
Teorii ale limbajului”(apud Fiske(1, p 64)), se folosesc şi alte elemente în compoziţia semnului,
precum : iconul, indexul şi simbolul- a căror definiţie este dată în partea teoretică a proiectului.

Astfel, conform acestei scheme, imaginea din spotul publicitar prezentată mai sus va fi analizată şi
după elementele lui Peirce.
Obiectele existente în imagine sunt evidente : un pat , o casetă ovală, o bluză aruncată. Privitorul îşi
crează în minte un semn similar, iar acest semn îl va conduce către recunoaşterea şi atribuirea
rolului fiecărui obiect. Astfel, caseta ovală găseşte ca reper de recunoaştere în mintea
interpretantului posibilele benzi desenate în care oamenii aveau astfel de casete în dreptul corpului
pentru a reprezenta vorbele, sau acele caricaturi care se foloseau tot de aceste casete ovale pentru a
exprima vorbirea. Putem spune că acestă casetă ovală este un simbol al comunicării, un mijloc al
ei. Existenţa textului, pe de altă parte, mai ales în cadrul unei casete ovale care, de regulă, se află în
dreptul unei persoane, sugerează cuvintele care vin din partea unui personaj. Astfel, caseta şi textul
ce reprezintă cuvintele cuiva, devin index pentru existenţa personajului – aceste elemente sugerează
că există cineva a cărui cuvine se găsesc în caseta ovală, ne indică existenţa lui. Cu toate acestea,
atât acestă primă imagine, cât si următoarele, sunt lipsite de prezenţă umană, dar casetele ovale nu
lipsesc şi sugerează totuşi acestă prezenţă. Desluşirea acestui mister este ajutat de suportul audio al
reclamei care vine să completeze aceste imagini şi să ajute în elucidarea întregului mesaj, care este
unul complex.

2. Suportul audio
„Lucrurile pe care nu le spui se pierd. “ Aceasta este prima afirmaţie care vine în ajutorul
imaginilor ce se derulează. Astfel, are loc o corelaţie între acele casete ovale ce aparţin unor
persoane şi faptul că ele sunt lipsite de prezenţa umană. Conform lui Saussure, aici intervine rolul
semnificantului, cel care apelează la cultura privitorului- respectiv cultura română. Acesta face
posibilă înţelegerea textului şi alăturarea acestuia imaginilor ce se derulează în acelaşi timp. Astfel,
înţelesul imaginilor devine complet – acele casete ovale sunt gândurile ce nu au fost spuse de către
oameni la un moment dat, iar acum sunt pierdute. Suportul audio se continuă cu întrebarea retorică
“Nu-i păcat?” care are rolul de creare a unei stări specifice de regret care, după adresarea directă din
prima propoziţie implică privitorul şi crează astfel o situaţie de comunicare cu interpretantul (aşa
cum îl numeşte Peirce).
Înainte sa trec la analiza textului, vreau să mai fac câteva specificări în legătură cu imaginile din
reclamă, care au cam
aceleaşi specificaţii ca
şi imaginea analizată.

Succesiunea de cadre care este însoţită şi de textul comentat mai sus, au menirea de a pune accentul
pe existenţa unor gânduri care nu au fost spune, exprimate. Avem, conform schemei lui Peirce,
aceleaşi indexuri – casetele ovale ce indică prezenţa umană (vorbele cuiva), simbolul comunicării
care este prezent prin aceste forme ovale, incon-ul poate fi reprezentat tocmai de aceste imagini
care nu reprezintă realitatea externa palpabilă, ci doar o înregistrare a unor imagini.
În înţelegerea mesajului, şi a creării unei strari de melancolie, imaginile au o cororistică cu o
simbolistică anume foarte importantă pentru semnele din schema lui Peirce. Se poate observa la
nivelul imaginii, culorile folosite sunt închise, locurile de desfăşurare sunt monotone. Se poate
observa chiar în prima imagine folosirea culorii bej şi maron, ambele umbrite, ceea ce semnifică o
oarecare melancolie şi chiar mai mult de atât, este o stare care se transmite foarte bine către cel care
vizionează spotul . Culorile care reprezintă gândul sunt de fapt cele doua non culori care, în
contrast, creează aceeaşi stare de melancolie.
Ca suport audio există şi o melodie pe parcursul reclamei, acesta fiind la fel de simplă şi de
expresivă ca şi întregul spot. Cuvintele melodiei, care se aud îndeosebi la începutul spotului, oferă o
senzaţie de tristeţe „Is something wrong with the air/ Since you can’t breath in here” = “Este ceva in
neregulă cu aerul/ Atâta vreme cât nu poţi respira aici ” Chiar si aceste versuri intensifică starea de
singurătate ,făcând apel la experienţele privitorului(rol de semnificant) locurile unde se petrec toate
aceste gânduri fiind în mod evident atinse de o oarecare tristeţe.

3.Textul (cuvintele scrise în casete)


Textele care se regăsesc în casete : « Ce-mi place sa te privesc cand dormi ! », « Nu pleca ! »,
« Ţine-mă de mână! », « Nu aş fi reuşit fără tine ! », « Aş vrea să dansăm ! » toate sunt cuvintele
unor persoane care nu au apucat să facă complet procesul de comunicare astfel încât, aceste cuvinte
au rămas în forma unor gânduri neexprimate. După Saussure, semnul este format dintr-un
semnicant, care este reprezentat de alăturarea literelor ce formează acestă propoziţie, care apelează
la cultura privitorului- respectiv cultura română şi semnificat şi anume conceptul mental pe care îl
avem despre aceste cuvine, şi semnificat care este reprezentat de conceptul mental asupra acestor
afirmaţii, cum le procesează mintea umană a privitorului. Acesta poate să fie impresionat de aceste
texte, regăsindu-se în ele sau punându-se în situaţia respectivă. Relaţia dintre concept şi realitatea
exterioară formează semnificaţia textului care face posibilă înţelegerea acestuia.

Partea a 2a a reclamei se distinge printr-o schimbare a


cadrelor, o atmosferă mai caldă creată de un set de
elemente. Primul element este spiriduşul care este un
simbol mitic. În cartea “Estetica mitului”, Gillo Dorfles
dă o definiţie semnată de Blaga pentru reprezentarea
mitului: „... mitul povesteşte o istorie sacră; relatează
un eveniment care s-a petrecut în timpul primordial,
timpul fabulos al începutului (...) Cu alte cuvinte, mitul
istoriseşte cum, graţie isprăvilor Fiinţelor Supranaturale, o realitate a căpătat existenţă, fie ea
realitatea totală, cosmosul, sau numai un
fragment: o insulă,o specie vegetală, o
comportare umană, o instituţie.
Spiriduşul care apare în reclamă are o
simbolsitică specială, el aducând răspunsul
tuturor întrebărilor care apăreau până în
acel moment. Entitate mitică, are puterea
de a zbura şi a regla problema de la
începutul spotului, unde casetele ovale ce
reprezentau cuvintele nu erau în dreptul
unor persoane, iar acum, spiriduşul rezolvă acestă problemă.
Vocea care completează în mod auditiv reclama şi care il are ca şi corespondent în relitatea
vizuală pe spiriduşul vodafone, vine în ajutor, în susţinerea imaginilor şi în tranformarea cadrul trist
cu unul entuziast. Semnele de care vorbea Peirce se regăsesc şi în acestă parte a reclamei, strazile
luminate fiind index pentru anotimpul iernii, fetele şi băieţii îmbracţi gros sunt un alt index al iernii
şi al vremei reci, fulgii de nea de asemenea. Vorbele „Împărtăşeşte tot celor dragi!” reprezintă una
din ultimele afirmaţii rostite cu un entuziasm evident faţă de starea monotona de dinainte iar
atmosfera se schimbă de la acest punct, devenind mai alerta, mai plină de viaţă. Acest lucru este
transmis prin cadrele în care există prezenţă umană, ceea ce crează în mintea interpretului un alt set
de semne faţă de partea monotonă a reclamei. Acesta este de fapt momentul revelator al descoperirii
unei soluţii la problema apăsătoare de dinainte.
Ultima replică “ Profită acum de ofertele de Crăciun de la Vodafon!” are menirea de a divulga
întregul mesaj pe care reclama l-a exprimat dar, ideea principală a reclamei este de a înţelege
importanţa comunicării care se poate realiza prin intermediul acestor oferte Vodafone.

În ultima imagine apare un icon


reprezentativ, acea imagine a siglei
vodafone pe care privitorul o
recunoaşte în momentul contactului
vizual cu acesta. Sloganul “Trăieşte
fiecare clipă” poate deveni un index
pentru firma Vodafone, ca atunci în
momentul în care auzi aceste cuvinte,
în minte îţi apare imediat ideea că
aceste cuvinte sunt correlate direct cu
firma Vodafone.

În urma acestei analize se poate constata faptul că semnele ne ajută foarte mult în indentificarea
înţelesului mesajelor pe care le primim indiferent de situaţia de comunicare în care ne aflăm şi,
alegerea mea de a face o analiză pe reclamă a fost impusionată de prezenţa unei contopiri de
elemente atât vizuale, auditive sau sub forma textuală care au putut să facă subiectul unei analize
complexe.