Sunteți pe pagina 1din 45

1.

URGENȚELE APARATULUI RESPIRATOR


INSUFICIENȚA RESPIRATORIE ACUTĂ - incapacitatea plămânilor de a face față schimburilor
fiziologice de gaze la repaus sau efort (scade O2 în sânge - hipoxie și crește - CO2 hipercapnie).

1. Cauze bronhopulmonare – corpi străini, edem Quincke (de natură cel mai adesea alergică,
după adm de medicamente în special antibiotice, înțepături de insecte - poate provoca
asfixia prin debut acut, brutal, apare „vocea răgușită" și tusea „lătrătoare", apoi apare
respirație dificilă cu dispnee inspiratorie, respirația devine zgomotoasă, stridoroasă,
culoarea feței capătă un aspect cianotic, apoi brusc devine palidă, bolnavii sunt agitați, nu-
și găsesc locul, dacă edemul se răspândește la mucoasele traheii și bronhiilor se asociază
sindromul de astm bronșic cu raluri difuze sibilante), laringite acute, neoplasme,
traumatisme mecanice, intoxicații chimice corozive, afecțiuni neuro-musculare,
regurgitare gastrică, criza de astm bronșic, pneumotorax spontan, pleurezie masivă,
bronhopneumonie, BPOC.
2. Cauze cardiace – astmul cardiac, infarctul miocardic, edemul pulmonar acut, embolia
pulmonară, cordul pulmonar acut
3. Cauze extrapulmonare – intoxicații (barbiturice, opiacee, alcool) acidoză metabolică
(coma diabetică sau uremică), alcaloză metabolică, oxigenoterapie irațională, meniningita,
tumori intracraniene, accidente vasculare cerebrale.
4. Afecțiuni ale mușchilor respiratori – tetanos, poliradiculonevrite, poliomielită,
traumatisme medulare, rahianestezie, narcoza profundă, hipokaliemie, miastenia gravis,
fracturi costale, leziuni cerebromedulare, ascite masive abdominale, peritonite acute,
anemii, trichinoză, șoc.

Simptomatologie

Dispneea – bradipnee inspiratorie, tiraj (retracția spațiilor intercostale), cornaj (inspirație lentă și
zgomotoasă), bradipnee expiratorie (astm criză), polipnee, respirație Kusmall în 4 timpi sau
Cheyne-Stokes,

cianoza – desaturarea de oxigen a sângelui arterial vizibilă la buze, unghii, urechi,

modificarea amplitudinii mișcărilor respiratorii – rare, ample, superficiale,

tahicardia – compensatorie,

durerea toracică precordială, la baza toracelui, junghi violent toracic,

tegumentele sunt calde, umede, transpirații abundente,

hipersalivație (hipoxie/hipercapnie),

hipersonoritate/ matitate/ raluri – crepitante (frecăm o șuviță de păr), ronflante (sunete de


contrabas), sibilante (țiuitul vântului), subcrepitante (suflăm într-un tub cu apă), anxietate
Conduita de urgență - Controlul vizual al cavității bucale și a laringelui, așezarea bolnavului în
decubit dorsal cu capul în hiperextensie, împingerea anterioară a mandibulei și susținerea ei.
Dacă tractul aerian a fost inundat cu lichid de vărsătură, capul se înclină lateral, curățarea oro-
faringelui de secreții cu tampoane sau prin aspirație, intubație oro-faringiană cu pipa Guedel, în
obstrucții subglotice de face drenaj postural cu un sul de pătură așezat în reg inghinală, cu fața
în jos, aplecat înainte, în genunchi. În obstrucția cu alimente sau corpi străini, manevra Hemlich
– apăsarea diafragmului de jos în sus - sau provocarea tusei artificial. Dacă bolnavul nu are
respirație artificială se trece la respirație artificială sau ventilație mecanică. Oxigenul se
administrează după ce ne-am asigurat că sunt libere căile respiratorii prin sondă nazală sterilă,
oxigen umidificat (2/3apă, 1/3 alcool etilic) 16-18 l/min.

CRIZA DE ASTM BRONȘIC – dispnee paroxistică expiratorie provocată de spasmul bronhiilor


(bronhospasm ce îngreunează eliminarea aerului)

Cauze - factori alergici, infecțioși sau expunere la aer rece, ceață, emoții puternice.

Simptome – stare prodromală (strănut, tuse uscată, hidroree nazală) brahipnee cu expirație
forțată, tuse cu expectorație mucoasă, filantă, bolnavul în ortopnee cu capul înclinat pe spate,
facies anxios, exoftalmie, gură întredeschisă, tegumente palide-cenușii acoperite cu transpirații
reci, hipersonoritate pulmonară, raluri sibilante și ronflante.

HEMOPTIZIA – expectorația sângelui provenit din căile respiratorii

Cauze – TBC, bronșiectazia, cancerul bronhopulmonar, stenoza mitrală și staza pulmonară din IC,
anevrismul aortic, traumatisme toracice, intoxicații

Simptomatologie

Senzație de gâdilare a laringelui, căldură retrosternală, gust de sânge în gură, tuse iritativă care
elimină sângele, paloare, anxietate.

PNEUMOTORAXUL SPONTAN – prezența unei colecții de aer în cavitatea pleurală

Cauze TBC, emfizem pulmonar, bronșiectazii, bronșite cronice, traumatisme (plăgi penetrante,
fracturi costale, acte chirurgicale).

Simptome – junghi toracic, dispnee, anxietate, cianoză, tuse chintoasă, tahicardie, bombarea
hemitoracelui, abolirea murmurului vezicular, hipersonoritate sau timpanism.

BRONHOPEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ

Simptome – Dispnee, cianoză, transpirații profunde, cefalee, anxietate sau somnolență,


tulburări de ritm, meteorism, jugulare turgescente

Măsuri de urgență – oxigenoterapie prin sondă nazală


2. URGENȚE CARDIO-VASCULARE
EDEMUL PULMONAR ACUT – inundarea alveolelor cu un transudat sanguinolent necoagulabil
provocat de creșterea permeabilității membranei alveolo-capilare, creșterea presiunii sângelui în
capilarele venoase pulmonare sau alte cauze.

Cauze

Cardiace – insuficiența ventriculară stângă, infarctul miocardic acut, cardiopatia ischemică, HTA,
tulburările de ritm paroxistice

Alte cauze – intoxicație cu clor, benzen, CO2, CO, organo-fosforice, Infecții, tumori cerebrale,
abcese cerebrale, leziuni SNC, encefalite, supraîncărcarea sistemului vascular cu perfuzii,
transfuzii, înnec, uremia, bronhoalveolita de deglutiție la copii mici, alcoolism, come.

Manifestări clinice – dispnee intensă, respirație zgomotoasă, polipneică, sete de aer, ortopnee,
anxietate extremă, tuse uscată apoi spumoasă, aerată, transpirații, cianoză, turgescența
jugularelor, tahicardie, raluri subcrepitante

EMBOLIA PULMONARĂ – obstrucția arterei pulmonare sau a unor ramuri ale acesteia ce duce la
cord pulmonar drept având ca și cauză mobilizarea unor cheaguri – trombi – cu punct de plecare
tromboza venoasă a membrelor inferioare.

Simptome – durere constrictivă, intensă, junghi care iradiază spre gât și mâini, anxietate intensă,
dispnee, cianoză, șoc cu extremități reci, transpirații reci, tahicardie, turgescența jugularelor,
hepatomegalie, tuse cu spută hemoptoică.

INFARCTUL MIOCARDIC ACUT – necroza unei zone de miocard produsă prin obstrucția unei
ramuri coronariene.

Cauze și factori de risc: ateroscleroza coronariană, vârsta, sexul, HTA, DZ, hiperlipemia, fumatul,
obezitatea, sedentarismul, stresul. Factorii declanșatori – masa copioasă, efortul, stresul, infecții
acute respiratorii.

Semne clinice – durerea – retrosternală sau precordială, are caracter constrictiv (”în gheară”),
arsură retrosternală, iradiază în umărul și brațul stâng, în ceafă, mandibulă, epigastru, brațe,
antebrațe, pumni. Durerea nu cedează la nitriți, apare la repaus și determină agitația
pacientului, anxietate extremă cu senzația morții iminente, greață, vărsături, diaree, transpirații
reci, amețeală, astenie, hipotensiune arterială, febră (38 gr apare după 12-24 de ore de la
debut).

ENCEFALOPATIA HIPERTENSIVĂ ACUTĂ – creșterea bruscă a tensiunii arteriale cu ecouri la


nivelul SNC (ischemie cerebrală prin vasoconstricție, creșterea bruscă a TA și scăderea fluxului
cerebral).
Simptome – cefalee intensă, vărsături, convulsii, stare confuzională, tb de vedere (fosfene,
diplopie), tb de auz (acufene), amețeală, obnubilare, vertij

TAMPONADA CARDIACĂ – acumularea anormală de lichid în spațiul intrapericardic ceeace duce


la o umplere insuficientă cu sânge a inimii în timpul diastolei.

Cauze – leziuni toracice cu hemopericard, ruptura peretelui aortic (anevrism disecant), ruptura
inimii din infarctul miocardic, perforarea inimii în cursul cateterismului cardiac, pericarditele
exudative din infecții, TBC.

Simptome – durere precordială, dispnee, anxietate, hipotensiune arterială, puls paradoxal


(dispariția pulsului la inspirație), turgescența jugularelor, hepatomegalie, cianoza extremităților,
transpirații profuze, colaps

RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE
STOPUL RESPIRATOR împreună cu cel CARDIAC duc la stopul cardiorespirator adică moarte
clinică. Stopul respirator fără oprirea inimii permite ca în interval de 12 minute reanimarea
respiratorie să aibă succes. Stopul cardiac este urmat de cel respirator după 20-30 de secunde.
Așadar există reanimare respiratorie fără masaj cardiac dar nu există masaj cardiac fără
resuscitare respiratorie. Odată cu stopul cardiac se produce oprirea circulației cerebrale deci
moartea clinică ce durează 2-3 minute și care poate fi reversibilă. Dacă organismul nu este
resuscitat intervine moartea biologică ireversibilă odată cu moartea creierului.

Semnele morții clinice – oprirea mișcărilor respiratorii toraco-abdominale, încetarea bătăilor


inimii, absența pulsului la artera carotidă sau femurală, paloare sau cianoză, midriază (pierderea
reflexului pupilar), globi oculari imobili, inconștiență, relaxarea sfincterelor, relaxarea completă
a musculaturii. Controlăm respirația apropind obrazul, cu o foiță de țigară sau tifon, cu oglinda
sau apropiind urechea de torace.

REANIMAREA RESPIRATORIE
Eliberarea căilor aeriene respiratorii superioare și inferioare prin pozițiile în care este așezată
victima (poziția de siguranță - decubit lateral – îngenunchem, fixăm cotul și genunchiul opus și-l
întoarcem dintr-o mișcare unică), hiperextensia capului (o mână se introduce sub gât ceafa iar
cealaltă apasă fruntea spre spate apoi, o mână pe creștet iar cea de-a doua, sub bărbie, împinge
capul spre spate, luxând mandibula cu ultimele patru degete de la ambele mâini până arcada
dentară anterioară o depășește pe cea superioară) și luxația anterioară a mandibulei,
curățarea orofaringelui (cu degetul înfășurat în tifon după ce am pus un băț între dinții victimei
pentru a nu ne mușca, capul acesteia fiind într- parte), aspirația (cu pompa aspiratoare)
introducerea pipei Guedel în doi timpi (întredeschiderea gurii victimei și introducerea pipei cu
vârful spre cerul gurii până când ajunge în faringe apoi rotirea vârfului spre faringe și
concavitatea mulată pe limbă)
RESPIRAȚIA ARTIFICIALĂ

TIMPII DE EXECUȚIE.

HELP – ME Hiperextensia capului, Eliberarea căilor respiratorii, Luxarea mandibulei înainte,


Pensarea nasului, Masajul Extern al inimii.

Salvatorul se așează în genunchi la capul victimei și aplică HELP ME apoi respirație ”gură la gură”
sau ”gură la nas”.

MASAJUL CARDIAC EXTERN.

Victima așezată în decubit dorsal pe un plan dur, salvatorul în genunchi aplică o lovitură în
mijlocul sternului de la 30 cm apoi trece rapid la respirație și masaj cardiac extern (comprimarea
ritmică a sternului de 5-6 ori și 1-2 însuflări de aer).

Tehnica masajului cardiac extern. Se aplică transversal podul palmei pe 1/3 inferioară a
sternului iar cealaltă suprapusă perpendicular pe prima, brațele întinse și cu greutatea proprie
exercită presiuni scurte (1 secundă) asupra sternului înfundându-l spre coloana vertebrală cam
5-6 cm. După fiecare compresiune sternul este lăsat să revină fără să desprindem mâinile de pe
el. Dacă sunt 2 salvatori unul face respirație, celălalt masaj cardiac iar dacă este și al treilea,
acesta ridică picioarele victimei la 40 de grade sau montează o perfuzie. La copii se face masajul
cardiac cu o mână iar la cei foarte mici cu 2 degete – 80-100/ min. Masajul cardiac extern se
face până la apariția pulsului la carotidă și femurală, dispariția midriazei și recolorarea
tegumentelor.Poziția de decubit dorsal rămâne mereu pentru a nu se reinstala stopul cardio-
respirator.

TULBURĂRILE DE RITM ALE INIMII – În peretele muscular al miocardului există un țesut


autoexcitabil, bun conducător de impulsuri electrice (excitoconductor) sau sistemul de comandă
al inimii ce asigură automatismul cardiac (nodulul sino-atrial din peretele atriului drept Keith-
Flack, nodului atrio-ventricular Aschoff-Tawara, fascicolul Hiss care pătrunde în septul
interventricular și care se ramifică în rețeaua Purkinje). În condiții normale, impulsul care asigură
contracția miocardului (atriile și ventricolele) ia naștere în nodulul sinuzal Keith și Flack (60-
80/min) de unde pleacă în nodului atrio-ventricular Aschoff-Tawara, de aici în cel Hiss și apoi în
rețeaua Purkinje (ritmul sinuzal). Când impulsurile pornesc din alte locuri (din nodulul Aschoff
Tawara sau His sau din alte locuri din miocard) apar aritmiile (ritmurile ectopice).

Cauze – cardiace (cardiomiopatii, cardiopatii hipertensive, leziuni valvulare, boli congenitale,


boli ale pericardului, traumatisme sau tumori cardiace), extracardiace (boli infecțioase,
digestive, pulmonare, neuro-psihice, endocrine (hipertiroidism), intoxicații medicamentoase,
dezechilibre funcționale (hidroelectrolitice, acido-bazice, respiratorii, circulatorii), intoxicații cu
cafea, tutun, alcool, stres.
Tulburări funcționale în aritmii – palpitații, dispnee, amețeală, lipotimie, dureri precordiale,
hipotensiune arterială, tb de vedere, mioză, midriază, tb de auz, semne de excitație neuro-
psihică, cefalee, grețuri, vărsături, diaree, sughiț, transpirații, oligurie, anurie (după cum sunt
afectate sistemele de lipsa de oxigen).

Clasificarea tulburărilor de ritm – în formarea stimulilor electrici și de conducere a acestora.

Tulburări în formarea stimulilor – aritmii atriale și ventriculare

ARITMIILE ATRIALE – mecanismul de producere a aritmiilor acționează fie în nodulul sinusal fie
în afară (focare ectopice).

ARITMIILE SINUZALE – TAHICARDIA SINUSALĂ – creșterea ritmului cardiac până la 150/min -


fiziologică (emoții, digestie, după efort) sau patologică (intoxicații cu tutun, cafea, alcool,
medicamente, hemoragii, febră, nevroze, colaps, etc). BRADICARDIA SINUZALĂ – scăderea
ritmului sub 60/min este fiziologică (sportivi antrenați, în somn, în sarcină, la tineri, la vârstnici)
sau patologică (HTA intracraniană, octer, mixedem, saturnism, intoxicații cu digitală).

ARITMIILE EXTRASINUZALE (ECTOPICE) – comanda inimii este preluată de focarul ectopic


extrasinuzal. EXTRASISTOLELE ATRIALE sunt contracții premature ale inimii declanșate de
stimuli veniți din pereții atriilor. Apar în emoții, efort, abuz de cafea, tutun sau la bolnavii de
inimă. Pot fi unice, sporadice (1-2/min), bigeminale, trigeminale, cvadrigeminale (sistematizate,
ele urmează unui ciclu normal)

TAHICARDIA ATRIALĂ PAROXISTICĂ este generată de impulsuri ectopice ritmul fiind de 150-
200/min, regulat, cu început și sfârșit brusc. Apar la o inimă normală pe emoții, oboseală, cafea,
tutun, tb digestive sau la o inimă bolnavă (CICD, stenoză mitrală, cardită reumatismală)

FLUTTERUL ATRIAL - 250-300/min – valvulopatii, cardiopatie ischemică, miocardite, HTA.

FIBRILAȚIA ATRIALĂ este generată de impulsuri ectopice 400-500/min, este cea mai frecvent
înntâlnită (”delir cardiac”) și este de 2 feluri: paroxistică și permanentă.

ARITMII VENTRICULARE – mecanismul de producere se află în focare ectopice din miocardul


ventricular.

EXTRASISTOLELE VENTRICULARE – apar la oameni sănătoși (exces de tutun, alcool, cafea,


oboseală, emoții) sau în boli infecțioase sau intoxicații

TAHICARDIA VENTRICULARĂ PAROXISTICĂ - 100-250/min cu debut și sfârșit brusc – apare la


intoxicația medicamentoasă sau antiaritmice.

FIBRILAȚIA VENTRICULARĂ – se descarcă mai multe focare ectopice ventriculare 300-400/min


(dacă ritmul este sub 300/min –flutter ventricular) iar contracțiile ventriculului sunt ineficiente –
nu există sistolă ventriculară circulația fiind practic absentă. Apare la bolnavi cu boli organice ale
inimii, electrocutare, traumatisme. Bolnavul practic se află în stop cardiac.
TULBURĂRI DE CONDUCERE – ”BLOCURI” se datorează întreruperii sau întârzierii undei de
excitație (impuls). BLOCURI SINOATRIALE (apar în CICD, infarct, pericardite, după medicația
bradicardizantă), BLOCUL ATRIO-VENTRICULAR (unda nu m ai trece la ventricole în fascicolul
Hiss și apare în miocardite, intoxicații, boli infecțioase), BLOCUL DE RAMURĂ (tulburări de
conducere pe una din cele două ramuri ale fascicolului Hiss, apare în valvulopatii, boli
coronariene, HTA, miocardite)

ANGORUL DE EFORT – suferință a miocardului generată de insuficiența oxigenării miocardului


de către coronare.

Cauze determinante – ateroscleroza coronariană, stenoza aortică, stenoza mitrală, cauze


favorizante - DZ, HTA, tb de ritm, boli digestive (ulcerul gastro-duodenal, colecistitele, litiaza
biliară, efectele secundare ale medicamentelor, tabagismul).

Simptome – durerea este localizată retrosternal de unde iradiază difuz spre reg toracică
anteriaoră, este indicată de bolnav cu palma, are caracter de arsură sau presiune (bolnavul o
mai arată cu pumnul strâns), mai poate iradia pe mâna până la pumn și ultimele două degete,
are o durată de 2-3 minute pânbă la 10-15, este declanșată de efort, digestie, emoții, frig.
Încetează la repaus (”admiratorii de vitrine” bolnavii vrând să ascundă criza survenită pe stradă).
3. URGENȚELE ABDOMINALE
COLICA BILIARĂ – (veziculară sau hepatică) durere violentă localizată în hipocondrul drept cu
iradiere în coloana vertebrală, umărul și omoplatul drept survenită în colecistitele litiazice acute,
diskinezii cistice, tumori biliare.

Cauze – litiaza biliară (calculi în vezica biliară și căile biliare intra și extra hepatice), colecistita
acută (inflamația peretelui colecistic), angiocolita (inflamația căilor biliare intra și
extrahepatice), colecistita cronică, diskineziile biliare (tb motricitate), parazitozele
intraveziculare (giardia).

Simptomatologie – durerea (datorată contracțiilor spastice ale pereților veziculei biliare )


localizată în hipocondrul drept la debut, se accentuează progresiv și iradiază sub rebordul costal
drept în reg dorso-lombară, umărul drept, reg scapulară, grețuri, vărsături cu conținut alimentar
sau biliar, frisoane, transpirații abundente, febră (când este asociată infecția)

PANCREATITA ACUTĂ

Pancreasul are dublă secreție – exocrină (pancreasul acinar) și endocrină (pancreasul insular).
Este situat în spatele stomacului cu capul în contact cu splina iar corpul și coada în cadrul
duodenal. Pancreatita este o inflamație edematoasă, hemoragică sau/și necrotică datorată
procesului de autodigestie (amilaza, lipaza, proteaza se revarsă în sânge).

Cauze – litiaza biliară a coledocului și ampulei Vater (calcului, tumori), consumul de alcool,
infecțiile, tromboza vaselor de sânge pancreatice, intoxicația cu ciuperci, hipercalcemia,
hiperlipemia, ulcerul duodenal, obezitatea.

Simptomatologie – durerea ”în bară” cu iradiere în spate, vărsături, meteorism, constipație sau
ileus.

OCLUZIA INTESTINALĂ – oprirea completă și persistentă a tranzitului intestinal cu


imposibilitatea evacuării gazelor și materiilor fecale.

Există 2 tipuri de ocluzie: mecanică (oprirea este provocată de un obstacol mecanic situat în
intestinul subțire sau gros) și dinamică (funcțională, datorată parezei mușchilor sau spasmului
acestora).

Cauze – OCLUZIA MECANICĂ prin tumori maligne sau benigne, corpi străini (ascarizi, fecaloame),
stenoze (cicatrici retractile postraumatice sau postoperatorii), invaginație intestinală
(telescoparea unui intestin în altul, mai ales la copii mici), torsiunea ansei (volvulus), bridele
postoperatorii, hernii și strangulări externe sau interne.

OCLUZIA DINAMICĂ – survine prin spasmul sau paralizia musculaturii intestinului (inflamații ale
mucoasei, peritonite, pancreatite, hemoragii digestive, traumatisme craniene sau medulare,
intoxicații profesionale, uremie, boli ale aparatului genital). La locul obstacolului apare
compresiunea urmată de congestie, stază, edem (acumularea de lichide și gaze).

Simptomatologie – durerea abdominală (apare brusc, localizată inițial, ulterior se generalizează,


extrem de puternică și de vie), vărsătura (apare după acumularea de conținut în ansa de
deasupra obstacolului, inițial este alimentară apoi bilioasă și fecaloidă), întreruperea tranzitului
intestinal (simptom cardinal), distensia abdominală (meteorism), barborisme (clapotaj
intestinal).

HEMORAGIILE DIGESTIVE SUPERIOARE – sângerarea care are loc în esofag, stomac, duoden,
jejunul proximal și care se exteriorizează prin hematemeză și melenă (sângele din stomac are
culoarea zațului de cafea sau roșu cu cheaguri și este amestecat cu resturi alimentare). Apare
brusc fiind precedată de greață, amețeli, slăbiciune, transpirații, anxietate. Melena (sângele
eliminat prin intestin) este de culoare neagră ca păcura. HDS este mică (se pierd 250 ml sânge),
moderată (250-1000 ml sânge) sau mare/masivă (peste 1000 ml sânge pierdut).

Cauze – boli ale esofagului (varice esofagiene, ulcer esofagian, tumori maligne sau benigne,
fisura esofagului inferior după efortul dat de vărsătură, diverticul esofagian, hernie gastrică
transhiatală), boli ale stomacului și duodenului (ulcerul gastro-duodenal, ulcerul acut de stres,
gastritele hemoragice – corozive sau medicamentoase – tumori maligne sau benigne, varice
gastrice, traumatisme), boli ale intestinului subțire, hipertensiune portală, cauze generale
(sindroame hemoragice, hemangioame, sânge înghițit provenit din epistaxis, ruptura de
anevrism, tumori).

Diagnosticul diferențial se face cu epistaxisul, hemoptizia, hemoragia mucoasei bucale,


hemoragii digestive inferioare (anorectoragii).

Simptomatologie – în hemoragiile mici - slăbiciune, transpirații reci, în cele medii - hipotensiune


arterială, tahicardie, amețeli, vedere încețoșată, în cele masive – șoc hipovolemic, paloare
intensă, polipnee, anxietate, extremități reci, puls rapid, sete intensă, greață, adinamie,
hipotensiune, tendință la pierderea cunoștinței.

PERFORAȚIILE DE ORGAN - perforațiile organelor cavitare sunt urmate de iritație chimică la


început apoi, septică (peritonită acută/abdomen acut).

Factori etiologici – ulcerul gastric și duodenal perforat, apendicita gangrenoasă perforată, boala
Crohn, neoplasmul de perete intestinal, infarctul mezenteric, ocluzia intestinală, ingestia de
corpi străini tăietori/înțepători, neoplasm de colon, rectocolita necrozantă, cancerul de căi
biliare, colecistita acută, litiaza biliară, sarcina ectopică, chist ovarian rupt.

Tablou clinic – durere abdominală violentă, brutală localizată la nivelul organului implicat (în
ulcerul gastric și duodenal – durerea – ”ca o lovitură de pumnal”- este epigastrică cu iradiere
dorsală de mare intensitate până la starea de șoc, este urmată de ”abdomenul de lemn”, în
apendicita perforată sediul durerii este fosa iliacă dreaptă, în perforația intestinului sediul
durerii este juxtapubian, în perforația vezicii biliare sediul durerii este hipocondrul drept, în
sarcina ectopică sediul durerii este în flancuri; contractură abdominală (abdomen retractat și
imobil, rigiditate musculară ”de lemn!), vărsături, oprirea tranzitului pentru gaze și fecale dar nu
pentru diaree, hipersensibilitate abdominală la decompresia bruscă sau percutare (semnul
Blomberg), dispariția reflexelor cutanate abdominale, dispariția matității hepatice la percuție,
facies peritoneal (paloare, cearcăne, ochi înfundați, subțierea aripilor nasului, anxietate
extremă, transpirații, respirații scurte superficiale, tahicardie, hipotensiune arterială).
4. URGENȚELE RENALE ȘI UROLOGICE
INSUFICIENȚA RENALĂ ACUTĂ – deteriorarea funcției renale de excreție urmată de
acumularea de produși metabolici în sânge și lichidul extracelular (intoxicație).

Cauze – prerenale (agenții etiologici acționează indirect asupra rinichilor prin reducxerea fluxului
de sânge renal, prin ischemia renală și oprirea secreției de urină) șocul (hipovolemic, hemoragic,
traumatic, infarct, abdomen acut), stări de dezhidratare (vărsături, diaree, transpirații
abundente) cauze renale (agenții etiologici acționează direct asupra rinichiului – necroze
tubulare, transfuzii de sânge incompatibil urmate de hemoliză, șoc prelungit, arsuri grave,
nefrotoxine, glomerulonefrite pststreptococice, nefrite interrstițiale, ocluzia arterei renale,
infarct renal), cauze postrenale (calculoză ureterală, tumori, procese inflamatorii ureterale).
Principala cauză este scăderea fluxului sanguin renal urmată de scăderea presiunii de filtrare
glomerulară.

Simptome – oliguria până la anurie, concentrație și densitate scăzută a urinei (hipostenurie,


izostenurie cu diureză păstrată), oboseală, cefalee, vărsături, meteorism, ”limba arsă!, halena
amoniacală, sughiț, diaree, dispnee, tahipnee, somnolență sau agitație psiho-motorie, stare
confuzională, comă.

COLICA RENALĂ – sindrom dureros acut paroxistic provocat de un spasm al căilor urinare
excretoare superioare.

Cauze – litiaza reno-ureterală (calculi în cavitățile renale de unde migrează în ureter), inflamațiile
uro-genitale (pielonefrita, pionefroza, TBC renal), tumorile renale.

Simptomatologie – durerea (datorată contracției musculaturii ureterale, bazineale, caliceale


apărută după un efort fizic, după o călătorie cu automobilul, cu motocicleta, după o baie rece,
este intensă, profundă, are caracter de arsură, ruptură sau torsiune, este continuă, vie și se
intensifică la atingerea regiunii lombare (Giordano pozitiv), la strănut, tuse, mișcare), agitație,
anxietate, neliniște, poziție antalgică (culcat în decubit lateral cu membrul inferior flectat),
tenesme vezicale, disiurie, polakiurie, hematurie, grețuri, vărsături, meteorism, oprirea
tranzitului intestinal, paloare, transpirații, extremități reci, tahicardie, hipotensiune, lipotimie,
convulsii, șoc.

RETENȚIA ACUTĂ DE URINĂ – imposibilitatea evacuării vezicii urinare datorită unor


obstrucții mecanice, probleme funcționale ale mușchilor vezicii sau sfincterelor uretrale.

Cauze – obstacole pe uretră (stricturi uretrale, calculi pe uretră, tumori, malformații), obstacole
intravezicale (calcul sau cheag de sânge, tumoare, corpi străini intravezicali), obstacole
extravezicale (adenom sau cancer de prostată, prostatită acută, hipertrofie de prostată malignă
sau benignă, prolaps genital avansat, tumori pelvine sau perineale). Perturbări funcționale –
retenții acute reflexe (după in tervenții chirurgicale), după rahianestezie, după pelviperitonite,
postraumatic, traumatismer medulare, tumori cerebrale sau medulare, accidente vasculare
cerebrale, come, meningoencefaliute.

Simptomatologie – durere (sub formă de tenesme – senzație imperioasă de a urina), paloare,


anxietate, neliniște, glob vezical (lipsește în anurie – imposibilitatea producerii urinei).
5. URGENȚE NEUROLOGICE
STĂRILE COMATOASE

COMA - suferință a creierului caracterizată prin alterarea până la pierderea funcțiilor de relație
cu conservarea parțială a funcțiilor vegetative.

Etiologie. Come de origine cerebrală – leziuni vasculare (tromboză, embolie, hemoragie


cerebrală, hemoragie meningeală, inundație ventriculară), edem cerebral difuz (eclampsie,
nefropatii acute, encefalopatie hipertensivă), procese cerebrale expansive ((tumori, abcese,
chiști), inflamații (encefalită, meningită, meningoencefalită), traumatisme (comoție, contuzie,
hematom, fractură de bază de craniu), factori fizici (insolație, degerare, electrocutare), tulburări
nervoase (epilepsie, isterie).

Come de origine extracerebrală – intoxicații acute cu cianuri, barbiturice, ciuperci, alcool, CO2,
insecticide, fungicide), come metabolice (diabetică, hipoglicemiantă, uremică, hepatică),
endocrine (tireotoxică, boala Basedow, mixedematoasă), tulburări hidro-electrolitice
(dezhidratare, hipercapnie).

Clasificarea comelor

Coma superficială – cunoștința nu este complet pierdută, reflexele, circulația și respirația sunt
normale.

Coma de profunzime medie – pierderea completă a cunoștinței, bolnavul nu răspunde la


întrebări, nu executră ordine, reflexele osteotendinoase și cornean sunt păstrate, respirația și
circulația sunt prezente.

Coma profundă (carus) – pierderea totală a stării de conștiență, reflexele osteo-tendinoase, de


deglutiție și oculare se abolesc treptat, deglutiția și micțiunea nu mai sunt controlate de centrii
cerebrali, apar tulburări respiratorii (respirație Kussmaul, Cheyne-Stokes), șoc, alcaloză sau
acidoză

Coma ireversibilă – tulburări cardiovasculare și respiratorii grave. Bolnavul este menținut în


viață doar de respirația mecanică.

Putem evalua gravitatea comei prin reflexul de deglutiție (în coma profundă lichidul introdus în
gură este păstrat un timp apoi se scurge din gură fără a fi înghițit).

Diagnosticul diferențial se face cu obnubilarea (bolnavul este parțial conștient), starea de sopor
(hipersomnie profundă, bolnavul se trezește doar la excitații puternice), letargia (somn profund
și prelungit), apatia (dezinteres față de mediu și propria persoană), stupoarea (bolnavul
insensibil, imobil, nu răspunde la întrebări), lipotimia (după o scurtă perioadă de ierdere a
cunoștinței, bolnavul își revine), șocul ( bolnavul are cunoștința păstrată dar tensiunea este
prăbușită iar pulsul accelerat).
COMA DE ORIGINE CEREBRALĂ

AVC – Simptome – hemiplegie, devierea ochilor și capului în sens invers părții paralizate, semnul
”pipei” sau ”pânzei de corabie” (obrazul de partea paralizată se bombează iar aerul iese pe la
comisură), semnul Babinski (la excitarea marginii externe a tălpii cu un ac, degetele se ridică
răsfirându-se), afazie, rigiditatea cefei (în hemoragiile subarahnoidiene).

COME DE ORIGINE EXTRACEREBRALĂ

COMA DIABETICĂ. Complicația cea mai gravă a diabetului.

Cauze – post prelungit, oprirea tratamentului cu insulină, erori în dozarea insulinei, surmenaj,
stres, infecții, intozxicații, corticoterapie.

Tablou clinic în precomă – anorexie totală însoțită de greață, vărsături, greutate în epigastru,
poliurie, polidipsie, polipnee cu halenă acetonică

Tablou clinic în comă – dispnee (respirație Kusmaull în 4 timpi), tulburări de cunoștință (coma
calmă), dezhidratare globală (tegumente uscate, extremități reci, cianotice, pliu cutanat
persistent, limbă uscată, roșie, ”prăjită”, facies supt, nas ascuțit, ochi f puțin mobili, înfundați în
orbite, hipotensiune arterială, colaps.

COMA HIPOGLICEMICĂ

Tablou clinic – precedată de foame imperioasă, se instalează brusc cu oboseală, tahicardie,


anxietate, transpirații, agitație psiho-motorie, logore, delir, fasciculații musculare, comă
”umedă” (transpirații profuze, agitație psihică, contracturi musculare, convulsii, hiperflexie
osteo-tendinoasă, hipertrofia globilor oculari, semnul Babinski prezent bilateral, absența
respirației Kusmaull, a halenei acetonice, a fenomenelor de dezhidratare și a tulburărilor
neurologice). Pentru a diferenția coma diabetică de cea hipoglicemică se administrează 20-30 ml
glucoză hipertonă ce este urmată de ameliorare pe când la coma diabetică nu se observă nici un
efect.

ACCIDENTELE VASCULARE CEREBRALE – (apoplexie) determinate de modificări circulatorii


cerebrale caracterizate de pierderea motilității unui segement de corp asociată cu tulburări
senzitive și de limbaj.

Clasificare:

ISCHEMIA CEREBRALĂ – suspendarea temporară sau definitivă a circulației pe o anumită arie


(infarctul cerebral dat de tromboza arterelor cerebrale, de embolia arterelor cerebrale, ischemia
cerebrală tranzitorie). Infarctul cerebral este o necroză a unei părți de țesut cerebral datorat
obliterării vasului prin tromboză (local se depun hematii și leucocite până se formează un ”dop
roșu”) sau prin embolia arterelor (trombo-embolii prin trombi roșii porniți din inimă în cadrul
unor afecțiuni), atero-embolii (placă de aterom ulcerată provenite din aortă sau arterele de la
baza gâtului), embolii grăsoase, uleioase, aero-embolii, de trombii proveniți din venele
cerebrale, tumori, etc .

Apare de obicei la bolnavi peste 60 de ani brusc sau intermitent, se instalează de obicei noaptea
în somn bolnavul trezindu-se dimineața cu deficite (parestezii, pareze, tb de vorbire, tb de
vedere, vertij), LCR este clar.

HEMORAGIA CEREBRALĂ – sau AVC dat fie de hemoragia cerebrală (revărsat sanguin difuz în
creier) fie de hematomul intracerebral (colecție sanguină bine delimitată și localizată în
substanța albă).

Apare în general la hipertensivi, după 55-60 de ani cu debut brusc (apoplectic) cu instalarea
totală a hemiplegiei, cefalee violentă unilaterală, amețeală, vărsături, transpirații profuze, facies
vultuos, respirație Cheyne-Stockes, tahicardie, reflexe osteotendinoase dispărute, semn Babinski
prezent bilateral, pupile dilatate care nu reacționează la lumină, LCR hemoragic, coma profundă.

HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ – revărsat sanguin în spațiul subarahnoidian (revărsatul este


fluid și nu produce compresie pe creier). Debut acut cu cefalee violentă, sindrom meningeal
(vărsături, cefalee, fotofobie, rigiditatea cefei, semnul Kernig și Brudzinski, LCR hemoragic, comă
superficială.

Cauze – ateroscleroza, HTA, cardiopatii emboligene (cardiopatii valvulare, fibrilația atrială,


infarctul miocardic, CICD), traumatisme craniene, malformații vasculare, etilismul acut, diabetul,
intoxicația acută, tumori cerebrale, sindromul hemoragipar.

Simptomatologie – debut brusc, hemiplegie sau hemipareză, hemiparestezii (furnicături),


senzații de arsură, furnicături, de cald sau rece, pierderea monoculară sau binoculară a vederii,
scăderea acuității vizuale, diplopie, tulburări de auz, gust, tactile, miros, de vorbire, sfincteriene.

ENCEFALOPATIA HIPERTENSIVĂ

TROMBOFLEBITELE VENELOR CEREBRALE.


6. INTOXICAȚIILE ACUTE EXOGENE – pătrunderea în organismul uman,
voluntar sau involuntar pe cale digestivă, respiratorie sau cutanată a unor substanțe
toxice ce determină tulburări grave ce poartă numele de intoxicație acută.

Substanța toxică este aceea care introdusă în organism produce leziuni organice.

Clasificare – voluntare, accidentale, profesionale, criminale

Cadrul medical ajuns la locul accidentului trebuie să stabilească starea intoxicatului,


să identifice substanța, cantitatea pătrunsă în organism și timpul scurs de la
agresiune.

Criterii clinice de apreciere a gradului unei intoxicații

Simptome nervoase și tulburări neuro-musculare:

depresiune psihică, somnolență, comă (barbiturice, hipnotice, alcool, insecticide,


atropină, CO, detergenți), delir, halucinații (alcool, DDT, aspirină, ciuperci),

cefalee (nitroglicerină, nitrați, nitriți, cianuri, benzină, CO, atropină, efedrină,


digitală, morfină, alcool metilic, sulfamide, pareze, paralizii musculare ( cianuri,
venin de șarpe, mercur, insecticide), convulsii, contracții (atropină, insulină,
stricnină, benzen, cianuri, CO, detrgenți, ampicilină, organoclorurate, hidrazide)

Tulburări respiratorii:

Dispnee (organofosforice, ciuperci, cianuri, atropină, înțepături de insecte, stricnină)

Bradipnee (barbiturice, alcool etilic, CO, morfină)

Polipnee (CO2, CO)

Tulburări cardiovasculare

Palpitații (nitriți, nitrați, nitroglicerină, simpaticomimetice, benzen)

Tahicardie (adrenalină, antipirină, atropină, cafeină, benzen, antihistaminice, alcool


etilic, baze caustice)

Bradicardie (digitală, ciuperci)

Tulburări tegumentare
Cianoză (methemoglobinemii prin nitrați, nitriți, meprobamat, tranchilizante,
barbiturice).

Colorație roșie (CO, cianuri)

Tegument uscat (atropină, antideprsive)

Tegumente umede (barbiturice, insulină, morfină, piramidon)

Tulburări abdominale

Dureri abdominale, vărsături, diaree (intoxicații cu acizi, metale, subs alcaline)

Tulburări oculare

Vedere neclară, tulbure (atropină, insecticide, alcool metilic)

Vedere dublă (alcool, barbiturice, nicotină, insecticide)

Pupile dilatate (atropină, barbiturice, eter, nitriți, alcool metilic, benzen, ciuperci)

Pupile cintractate (organofosforice, opiacee, ezerină, alcool etilic)

Pierderea acuității vizuale (chinină, alcool metilic)

Tulburări auditive

Zgomote vâjâituri (chinică, cafeină, CO)

Diminuarea auzului (streptomicină, aspirină, nitriți)

Tulburări în cavitatea bucală

Uscăciunea gurii (atropină, digitală, metale grele, eter, morfină)

Hipersalivație (plumb, mercur, insecticide, acizi corozivi, aminiac, baze caustice,


ciuperci, cupru)

Ulcerații (acizi)

Halenă (alcool, eter, benzină)

Semne generale

Febră (acid boric, sulfamide, tiroxină)


Hipotermie (CO, aspirină, barbiturice, eter, morfină, nitriți, alcool etilic, venin de
viperă, ciuperci).

Se colectează de la fața locului orice proba care oferă indici asupra naturii toxicului
inclusiv lichid de vărsătură sau spălătură gastrică.

DIFERITE TIPURI DE INTOXICAȚII ACUTE

INTOXICAȚIA CU CO

Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, mai greu decât aerul. Pătrunde în
atmosfera spațiilor locuite atunci când sistemele de încălzire sunt defecte.
Monoxidul de carbon se combină cu hemoglobina formând carboxihemoglobina,
scăzând astfel capacitatea de a lega oxigenul a sângelui și consecutiv, hipoxia
celulară, leziuni hemoragice, edeme, etc.

Simptomatologie – cefalee violentă, frontală, bitemporală, amețeală, tb de


echilibru, senzație de oboseală, palpitații, vâjâituri în urechi, grețuri vărsături, tb de
vedere, slăbiciune a musculaturii, confuzie mentală, tahicardie, dispnee cu polipne
urmate, odată cu agravarea situației de pierderea cunoștinței, comă de respirație
accelerată superficială care devine Cheyne-Stockes, încărcare traheo-bronșică, edem
pulmonar acut, convulsii, tahicardie, hipotensiune iar la concentrații mai mari de
60% survine moartea.

INTOXICAȚIILE ACUTE CU ACIZI COROZIVI

Acizii tari (clorhidric, sulfuric, azotic, oxalic, acetic glacial) determină necroză de
coagulare urmată de distrugerea țesutului cu care a venit în contact.

Simptomatologie – dureri violente buco-faringiene, sialoree (ptialism), disfagie,


vărsături sanguinolente (zaț de cafea), diaree (uneori melenă); dacă a fost inhalat
toxicul, strănut, tuse, coriză, senzație de arsură nazo-faringiană, sufocare, spasm,
edem laringian cu dispnee și cianoză; contactul cu tegumentul – arsură chimică de gr
1,2,3, leziuni viscerale – renale, hepatice, stare de șoc, tb hidroelectrolitice

INTOXICAȚIILE CU BAZE TARI

Bazele tari (soda caustică, hidroxidul de potasiu) provoacă necroză de lichefiere,


ulcerații, necroză. Bazele foarte slabe (carbonatul de sodiu și de potasiu) determină
doar iritații.
Simptomatologie – dureri atroce buco-faringiene, retrosternale, epigastrice,
sialoree, disfagie, vărsături, hemoragie digestivă superioară, perforație esofagiană,
stare de șoc, insuficiență respiratorie.

INTOXICAȚIILE CU DETERGENȚI ANIONICI

Detergenții anionici (săpun, detergenții folosiți în gospodărie) dau următoarea


simptomatologie: - iritație gastro-duodenală, vărsături, diaree, meteorism, distensie
abdominală

INTOXICAȚIILE CU DETERGENȚI CATIONICI (dezinfectanții bactericizi) ingerați în


cantitate mare provoacă alterări la nivel metabolic.

Simptomatologie – semne digestive (senzații de arsură în gură, esofag, stomac,


grețuri, vărsături), semne nervoase (tb anxioase, confuzie, convulsii, slăbiciune
musculară, comă), semne respiratorii (respirație dificilă, cianoză, asfixie, paralizia
mușchilor respiratori).

INTOXICAȚIILE CU INSECTICIDE ORGANO-FOSFORICE folosite în gospodărie și


agricultură (parathion, ekanox, malathion) provoacă alterări ale metabolismului prin
blocarea colinesterazelor.

Simptomatologie – sindromul muscarinic vagomimetic (mioză, sialoree, transpirații


abundente, bradicardie, hipotensiune, bronhospasm, hipersecreție bronșică, dureri
abdominale, colicative, vărsături, pierderea controlului sfincterelor), sindromul
nicotinic (fasciculații musculare la nivelul orbicularilor oculari, crampe musculare ma
mușchii mari, convulsii tonico-clonice, contracturi generalizate), sindromul central-
nervos (anxietate, cefalee, agitație, tremor, stare confuzională, ataxie (tb de
coordonare a mișcărilor voluntare) comă, convulsii.

INTOXICAȚIA CU INSECTICIDE ORGANO-CLORURATE (DDT, gamexan, aldrin,


hexaclorhexan, lindan)

Simptome – fenomene digestive (grețuri, vărsături, colici abdominale, diaree,


tenesme), nervoase (cefalee, confuzie, parestezii la limbă, față, buze, tremurături,
fasciculații musculare, convulsii - opistotonus, comă, midriază -lipsește mioza ca în
intoxicația cu organo-fosforice).

INTOXICAȚIA CU CIUPERCI. Există circa 30 de ciuperci toxice (cu perioadă de


incubație scurtă și lungă).
Simptomatologie – la cele cu perioada de incubație scurtă – semnele apar după 15
până la 3 ore cu lăcrimare, salivație, grețuri, vărsături, diaree, dureri abdominale,
hipersudorație, furnicături ale extremităților, dispnee, agitație, confuzie, halucinații,
convulsii, tremurături, bradicardie, hipotensiune, comă cu midriază. La cele cu
perioada de incubație lungă – simptomele apar după 5 până la 20 de ore – grețuri,
vărsături, colici abdominale, diaree sanguinolentă, cefalee, confuzie, convulsii,
comă, icter, hepatomegalie, oligoanurie.

INTOXICAȚIILE CU SUBSTANȚE METHEMOGLOBINIZANTE LA COPIL

Methemoglobina este o hemoglobină oxidată care și-a pierdut afinitatea pentru


oxigen (funcția de transport). Substanțele methemoglobinizante sunt nitriții, nitrații,
nitrobenzenul, anilina, sulfamidele, chinina, rezorcina.

Căile de pătrundere – digestivă, cutanată, inhalatorie, intravenoasă. Nitriții sunt


conținuți în apele poluate (apa de fântână) cu care este preparat laptele sugarului,
în unele vegetale (morcovi, spanac cultivate cu îngrășăminte și folosite la prepararea
hranei sugarilor), în supa păstrată la frigiser peste 12 ore (flora microbiană
transformă nitrații în nitrți), medicamentele administrate fără indicație medicală
precisă.

Tablou clinic – cianoza (semn cardinal) vizibilă la palme, tălpi, buze, mucoase sau
generalizată, astenie, cefalee, amețeală, dispnee, tahicardie, insuficiență cardiacă,
colaps cardio-vascular, encefalopatie hipoxică.

INTOXICAȚIA CU ALCOOL ETILIC

Se recunoaște după halena de alcool.

Tablou clinic – faza de excitație – logoree, volubilitate, tendință la violență, facies


congestiv, conjunctivite injectate; faza de încordare motorie – confuzie, agitație
psiho-motorie, tb de coordonare, tb de vorbire, încordare musculară; faza de comă
etilică – relaxarea musculaturii corporale, areflexie, midriază, relaxare sfincteriană,
facies vultuos sau paloare cadaverică, tahicardie, aritmie, halenă alcoolică (peste 5%
alcoolemie survine moartea).

INTOXICAȚIA CU ALCOOL METILIC (METANOL) poate fi accidentală sau voluntară și


este deseori mortală.
Simptomatologie – digestivă (grețuri, vărsături, durere abdominală severă),
nervoase (cefalee, slăbiciune, vertj, agitație, convulsii, comă), oculo-vizuale
(midriază, cecitate), respiratorii (dispnee, insuficiență respiratorie acută, cianoză),
cardiovasculare (tahicardie, hipotensiune arterială), renale (oligoanurie), metabolice
(acidoză).

INTOXICAȚIILE CU BENZINĂ – inhalarea de vapori saturați de benzină în spații


închise sau prin ingestie.

Manifestări clinice – prin inhalare (”beția de benzină” asemănătoare celei din


intoxicația cu alcool etilic) – grețuri, vărsături, senzație de arsură în torace, cefalee,
amețeală, pierderea cunoștinței, respirații rare, comă și moarte; prin ingestie
(iritația tubului digestiv, vărsături, diaree, somnolență, stupoare, comă, tahipnee,
tahicardie, cianoză.

INTOXICAȚIA CU CIANURI

Cianura de sodiu și de potasiu și acidul cianhidric sunt folosite în industrie și


agricultură sau poate surveni la copilul mic prin ingestia de sâmburi de caise,
piersici, migdale vișine.

Manifestări clinice – supraacută prin inhalare (intoxicatul se prăbușește după câteva


secunde, cianoză, dispnee, pierderea cunoștinței, midriază, convulsii, edem
pulmonar acut, stop cardiovascular) forma prin inhalare acută și ingestie (vertij,
cefalee, anxietate, constricție toracică, halenă și vărsături cu miros de migdale
amare, dispnee, spasm laringian, convulsii epileptiforme sau tetaniforme, midriază,
bradicardie, comă, deces) forma subacută (vărsături cu miros de migdale amare,
dispnee).

INTOXICAȚIILE ACUTE CU BARBITURICE (fenobarbital, dormital, etc) sunt printre


cele mai frecvente.

Simptomatologie – ingerate în doze mici (slăbiciune musculară, somnolență,


dificultate la vorbire, agitație), în doze mari (pierderea cunoștinței, bradipnee,
cianoză, hipotensiune arterială, hipotermie). În formele grave, insuficiență
respiratorie, încărcare bronșică, pupile micșorate (mioză care are un prognostic
grav).
7. URGENȚELE ÎN PEDIATRIE
INSUFICIENȚA RESPIRATORIE ACUTĂ – imposibilitatea aparatului respirator de a
asigura nevoile metabolice de oxigen ale organismului și a eliminării CO2.

Cauze

- pulmonare obstructive cu obstrucția căilor aeriene intranazale (corp străin,


edem inflamator cu secreții, imperforație choanală), pulmonare obstructive
faringiene (vegetații adenoide, malformații bucofaringiene, abces
rinofaringian), obstrucții laringiene (corp străin, tumori laringiene), obstrucții
traheale (inflamație traheală, corpi străini, reflux alimentar), obstrucții
bronșice (inhalație masivă de lichid amniotic, corp străin, edem inflamator,
bronhospasm, adenopatii, tumori), obstrucții pulmonare restrictive (hernie
transdiafragmatică, atelectazie, pneumonie, pleurezie, pneumotorax), cauză
pulmonară mixtă (astm-atelectazie, pleurezie masivă cu obstrucție traheală).
- extrapulmonare – neurogene (edem cerebral acut, infecții SNC, hemoragie
cerebromeningeană, hematom subdural, abcese cerebrale, tumori
intracraniene, intoxicații cu substanțșe depresive), miogene (paralizia
mușchilor respiratori, miopatii, poliradiculonevrită)
- prin tulburarea funcției de transport a eritrocitelor (hemoragie, hemoliză,
intoxicații cu CO, methemoglobinemie),
- circulatorii (șoc hipovolemic, cardiogen, neurogen, anafilactic, insuficiența
cardiacă, miocardite, malformații, tamponada cardiacă).

Simptomatologie – când cauza este pulmonară – obstacol până la bifurcația


traheală (dispnee inspiratorie cu cornaj și tiraj suprasternal, supraclavicular,
epigastric, intercostal, disfagie, cianoză, disfonie, tuse lătrătoare, spastică) obstacol
sub bifurcația traheală (dispnee expiratorie, inspirații scurte zgomotoase, expirații
prelungi, chinuitoare, geamăt expirator, acces de sufocare, cianoză, acces paroxistic
asmatiform), în insuficiența respiratorie acută restrictivă (pneumotorax spontan –
debut brusc, dispnee dramatică, cianoză, agitație, tahicardie apoi bradicardie,
hipotensiune, disfonie, disfagie, emfizem subcutanat cervical)

Când cauza este extrapulmonară - neurogenă (bradipnee, semne de edem cerebral


acut) miogenă (respirație paradoxală cu bombarea abdomenului și depresiune
toracică) polipnee, tahicardie.
INSUFICIENȚA CARDIACĂ – incapacitatea inimii de a asigura debitul sanguin pentru
necesitățile organismului.

Cauze – la sugar (boli congenitale de inimă, tb de ritm, miocardite), la copil peste 1


an (miocardita reumatismală, valvulopatii reumatismale, HTA sistemică, cordul
pulmonar cronic, anemii, septicemii, pericardite exudative sau constrictive)

Simptome – respiratorii (polipnee, sete de aer, tiraj, geamăt, dispnee expiratorie,


wheezing, tuse cronică iritativă, secreții spumoase, aerate, cianoză perioral-nazală,
raluri umede), cardiace (tahicardie, puls slab), alte semne (turgescența venelor mari
de la baza gâtului, hepatomegalie, oligurie, hipersudorație, paloare, edeme
periferice).

COLAPSUL – insuficiența circulatorie periferică acută cu dezechilibrul între


capacitatea patului vascular și volumul sângelui circulant urmat de hipotensiune,
insuficientă irigare a țesuturilor și organelor, afectarea schimburilor gazoase și a
metabolismului, hipoxie celulară.

Cauze – colapsul hipovolemic (hemoragii externe, arsuri, pierderi hidroelectrolitice


în boala diareică acută, sindrom de dezhidratare acută), colapsul infecțios (infecții
severe – pneumopatii, gripă, septicemii, meningite, enterocolite infecțioase, infecții
urinare, peritonite), colapsul neurogen (excitație vagală urmată de mărirea patului
vascular), intoxicații, stări postopeastorii, insuficiență suprarenală acută, șoc
anafilactic, traumatisme

Simptomatologie – extremități reci, palid-cianotice, marmorate, recolorarea lentă a


patului subunghial după compresie, cianoza feței, buzelor, piele rece, cenușie,
transpirații reci, vâscoase, hipotensiune arterială, tahicardie, vene periferice
colabate, abdomen meteorizat, oligo-anurie, agitație sau comă.

CONVULSIILE – contracții involuntare bruște, tonice, clonice sau tonico-clonice ale


uneia sau mai multor grupe de mușchi ce pot fi sau nu însoțite de pierderea
cunoștinței.

Clasificare – febrile (apar la copii între 6 luni și 5 ani fără antecedente neurologice)
care apar într-un context febril de origine extracraniană , la o temperatură peste 38
gr, în primele 24 de ore, au o durată sub 15 minute și sunt generalizate, convulsiile
metabolice (hipocalcemie, hipomagnezemie, hipo, hipernatremie, hipoglicemie,
hiperkaliemie, alcaloză), convulsii de cauze infecțioase cerebrale (edem cerebral
acut infecțios, encefalite), convulsii organice postraumatice (hemoragie
intracraniană, abces cerebral, tumori, malformații cerebrale, tb circulatorii
cerebrale), convulsii din intoxicații acute (miofilin, efedrină, atropină,
organofosforiuce, alcool, DDT, CO, stricnină).

Tablou clinic. Faza tonică – se instalează brusc, pierderea cunoștinței, facies palid,
ochii ”dați peste cap” rotați în sus, rigiditate, capul în hiperextensie, maxilarele
încleștate, membrele înțepenite, pumnii strânși, antebrațele flectate, coapsele și
gambele în extensie, toracele imobil, apnee, cianoză, durata circa 30 secunde,

Faza clonică – capul se mișcă ritmic, lateral sau în extensie, musculatura feței se
mișcă ritmic, globii oculari se mișcă în toate direcțiile, pleoapele palpită, midriază,
maxilarul scrâșnește, limba caută să iese și poate fi mușcată, apar ”spume la gură”
care, când limba este mușcată devin sanguinolente, membrele se mișcă în flexie și
extensie, respirația este sacadată, neregulată, zgomotoasă, tahicardie, puls slab,
facies vultuos, cianozat, emisie voluntară de urină și fecale; faza de rezoluție
(contracturile încetează, fața se recolorează).

SINDROMUL DE DEZHIDRATARE ACUTĂ – dezechilibrul apărut într-un timp scurt al


nivelului hidroelectrolitic al organismului prin pierderea de apă și electroliți.

Cauze – digestive (vărsături, diaree), extradigestive (transpirații abundente,


perspirație, diureză crescută, febră), anorexie cu aport insuficient, abolirea
deglutiției, comă, edeme, ascită.

Tipuri de dezhidratare – cu pierdere predominantă de apă (fuga apei din interiorul


celulei în exterior – intoxicații cu Na Cl, gastroenterite, hiperventilație, șoc caloric),
cu pierdere predominantă de sare (fuga apei în celulă).

Manifestări clinice – debut brusc cu alterarea stării generale, sete, agitație,


vărsături, schimbarea faciesului, torpoare până la comă, convulsii, discretă cianoză a
buzelor, privire fixă, ochii înfundați în orbite, cearcăne albastre, nasul subțiat,
scădere ponderală.
Dezhidratare hipertonă – Dezhidratare hipotonă (extracelulată)
intracelulară

- Neliniște, agitație, sete intensă - Apatie, inerție, comă


- Febră - Colaps, absența setei sau refuz al
- Mucoase uscate lichidelor
- Tegumente de consistența cocăi - Pliu cutanat persistent
(hipernatremie) - Fontanelă deprimată
- Puls moderat, rapid - Înfundarea și hipotonia ochilor
- TA scăzută - Oase craniene încălecate la
suturi
- Convulsii
- Tahicardie
- Hipotensiune
8. URGENȚE ÎN OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE
Hemoragiile în prima jumătate a sarcinii. Avortul – întreruperea evoluției normale a
sarcinii cu eliminarea unui produs de concepție în primele 27 săptămâni mai mic de
1000 gr. După această perioadă vorbim de naștere prematură.

AVORTUL SPONTAN

Etiologie – factori ovulari (modificări cromozomiale, anomalii ale gameților), factori


materni (malformații utero-anexiale, hipoplazie uterină, tumori - fibrom uterin, chist
ocarian, procese inflamatorii - endometrite, metroanexite), boli sistemice (boli
infecțioase acute, rubeola, toxoplasmoza,, sifilisul), cardiopatii, nefropatii, boli
vasculare, boli endocrine (diabet, hiper, hipotiroidie, boli hipofizare,
incompatibilități imunologice), factori externi (carențe alimentare, hipovitaminoze,
insuficiențe minerale, intoxicații – alcool, saturnism, tabagism, stupefiante,
traumatisme fizice – căderi, lovituri, trepidații, traumatism psihic).

Clasificare – amenințare de avort și avort iminent

Simptomatologie – dureri abdominale și lombare determinate de contracțiile


uterine (discontinue și aritmice în amenințare de avort și ritmice și intermitente în
avortul iminent), metroragie (sânge în cantitate mică în amenințarea de avort și
abundentă în avortul iminent).

AVORTUL PROVOCAT COMPLICAT – întreruperea sarcinii care nu a atins 28 de


săptămâni.

Forme clinice – stadiul 1 (procesul infecțios este limitat la endometru și conținutul


uterin - febră), stadiul 2 (procesul infecțios este extins la miometru, anexe,
ligamentele largi), stadiul 3 (procesul infecțios a ajuns în abdomen și peritoneu) –
hipotensiune, febră, frison, agitație psiho-motorie, oligo-anurie, purpură, peteșii,
echimoze, insuficență hepato-renală și respiratorie; avortul se mai poate complica
cu necroză uterină (stare septică febră, frison, sângerare vaginală fetidă cu aspect de
zeamă de carne stricată).

SARCINA EXTRAUTERINĂ (ECTOPICĂ) – implantarea produsului de concepție în


afara uterului.

Etiologie – cauze ovulare (ou mare, neregulat, anomalii ale spermatozoizilor), cauze
tubare (malformații ale trompelor, procese inflamatorii utero-anexiale, micșorarea
lumenului trompei prin edem inflamator, prturbarea peristalticii tubare), factori
hormonali (ovulație întârziată, tratamente hormonale), cauze extratubare (aderențe
peritoneale, tumori ale trompei, ovariene, uterine, mezenterice, avorturi provocate,
sterilete, folosirea anticoncepționalelor).

Semne clinice – durerea (are grade diferite, continuă sau colicativă, localizată în fosă
sau abdominală, cu iradieri diverse), întârzieri ale ciclului, metroragie (continue sau
intermitente), greață, vărsături, amețeli.

MOLA VEZICULARĂ (HIDATIFORMĂ) – degenerescența chistică a vilozităților coriale

Etiologie – procese inflamatorii utero-anexiale, TBC, sifilis, intoxicații cronice


(tabagism, alcool), multiparitatea, infecții virotice, tb endocrine, imunologice,
genetice.

Simptomatologie – hemoragie (mică, nedureroasă, continuă sau în puseuri, sângele


ste roșu) anemie, grețuri, vărsături, edeme, oligurie, albuminurie, uter mare față de
vârsta sarcinii.

SARCINA CERVICALĂ – se dezvoltă fie în col fie în col și istm. Apare la multipare, la
cele cu chiuretaje multiple, endometrite.

Simptomatologie – hemoragie (moderată la început devine abundentă), dilatarea


colului în formă de ”butoiaș”, corpul uerin mai mic decât colul.

HEMORAGIILE DIN A DOUA PARTE A SARCINII.

Placenta praevia – inserția placentei în porțiunea inferioară a uterului spre


deosebire de inserarea normală – pe polul superior.

Cauze – procese inflamatorii genitale, multiparitatea, tumori, hiper, hipoplazia


uterină

Simptomatologie – hemoragia uterină (apare în ultimele 3 luni de sarcină, brusc,


fără cauză aparentă, sângele este roșu, arterial, curge intermitent, cu faze de
acalmie și apare de obicei noaptea.

APOPLEXIA UTERO-PLACENTARĂ (DECOLAREA PREMATURĂ A PLACENTEI)

Etiologie – disgravidia tardivă, procese inflamatorii cronice, multiparitate, carență


de acid folic.
Simptomatologie – durere violentă în abdomen cu iradiere în lombă și sacru, ”uter
de lemn”, hemoragie redusă, hipertensiune, edem, zgomotele inimii fătului nu se
mai aud, pierderea cunoștinței, agitație, paloare extremă, transpirații reci, sete
accentuată, tulburări de auz și de văz, puls filiform, hipertensiune și apoi
hipotensiune, oligo-anurie, șoc.

RUPTURILE UTERINE – clasice (apar în travalii distocice cu prezentație transversală),


cicatriceale (după cezariene, malformații), provocate (după manevre interne,
aplicații de forceps).

Etiologie – vârsta peste 35 de ani, multiparitatea, mediul social (rural mai


predispus), obiceiuri alimentare defectuoase (exces de sare, diete excesive),
malformații uterine, avorturi complicate, chiuretaje, placenta praevia, distocii de
prezentație, osoase, aplicarea de forceps, administrarea în exces de oxitocină.

Tablou clinic – de preruptură (sindromul de distensie – accentuarea contracțiilor,


hipertonia uterină, edemul și rigiditatea colului, dureri lombo-sacrate, semne de
suferință fetală, corpul uterului ia formă de clepsidră – uter ștrangulat de inelul
Bandl – tb urinare), semne de ruptură uterină constituită (durere abdominală
violentă, stare de sincopă, paloare accentuată, hemoragie veginală, șoc).

ECLAMPSIA – formă gravă a disgravidiei tardive – vasoconstricție generalizată și


edem cerebral.

Semne – cefalee persistentă, duyreri epigastrice în bară, vărsături, amețeală,


vâjâituri în urechi, diplopie, astenie, somnolență, polipnee, HTA, proteinurie.

Simptomatologie. Stadii – faza de invazie ( 30 sec-1min – convulsii la nivelul feței,


limbă încrețită, frunte încrețită, pleoapele se deschid și se închid, globii oculari
privesc în sus și afară, capul execută mișcări de lateralitate, mâinile se răsucesc spre
interior), faza de convulsii tonice (30 sec – contracții generalizate, a întregului corp,
opistotonus, corp rigid, oprirea respirației, cianoză, spută sanguinolentă la comisura
buzelor), faza clonică (3-4 min, musculatura se relaxează, respirația se reia
zgomotos, contracții clonice, sacadate, ample, capul se mișcă lateral, mâinile
execută mișcări de ”toboșar”, picioarele parcă înnoată), faza comatoasă (de la
câteva ore la 1-2 zile, pierderea totală a sensibilității, pierderea totală a cunoștinței,
cianoza feței, reflexe corneene abolite, reflexe tendinoase abolite, musculatură total
relaxată, respirație stertoroasă (zgomotoasă).
CARDIOPATIA ASOCIATĂ CU SARCINA

HEMORAGIILE ÎN GINECOLOGIE

HEMORAGIILE VULVO-VAGINALE - sângerări fără legătură cu ciclul menstrual


(traumatism vulvar, accidente, viol deflorare, distrofii, hipoplazii, atrofii, inflamații
tumorale, poilipi, cancer, papiloame, agenți caustici, toxici).

HEMORAGIILE UTERINE – sângele provine din uter - metroragii (hemoragiile în


afara perioadei menstruale) și menoragii (menstruație prelungită).

Cauze – afecțiuni organice locale (fibrom uterin, chisturi ovariene, endometrite,


metroanexite, polipi cervicali), afecțiuni generale (boala mitrală, HTA, boli hepatice,
sindroame hemoragice), cauze hormonale (deficit de estrogen, insuficiență luteală,
exces de foliculină).

Caracterele hemoragiilor – sânge roșu, viu, apos sau cremos, în cantitate redusă în
cancerul de col și abundentă în fibrom, plăgi, traumatisme genitale; durerea mai
mult sau mai puțin accentuată, anemie, febră (în procesele inflamatorii).
9. URGENȚELE ORL
CORPI STRĂINI ÎN ORGANELE OTORINOLARGIENE.

CORPI STRĂINI ÎN URECHE – animații, vii (insecte, viermi, păianjeni, urechelnițe) și


inerți (sâmburi de fructe, boabe de fasole, porumb, bețe de chibrit, scobitori, etc).

Simptome – senzație de înfundare a urechii, hipoacuzie, acufene, otalgie, excoriații


sau plăgi locale, tumefiere, zgomote produse de insectele vii, gâdilituri, amețeală.

CORPI STRĂINI NAZALI – mai ales la copii (nasturi, mărgele, pietricele, semințe,
hârtie, etc).

Simptome – senzație de nas înfundat, hidroree, strănut, lăcrimare iar în cazuri mai
vechi secreții moco-purulente sau sanguinolente.

CORPI STRĂINI FARINGIENI (coji de nucă, os de pește sau alte fragmente de oase,
ace de gămălie, proteze dentare, cioburi de sticlă, etc).

Simptomatologie – anxietate, dureri la deglutiție, senzație de înțepătură, sialoree,


disfagie, disfonie, tb respiratorii.

CORPI STRĂINI LARINGIENI – pătrund prin aspirare.

Simptomatologie – dispnee inspiratorie, tiraj, cornaj, tuse spastică, cianoză, agitație,


disfonie.

CORPI STRĂINI TRAHEO-BRONȘICI – mai ales cei ce mănâncă foarte repede sau cei
care țin în gură obiecte în timpul lucrului (tapițeri, pantofari).

Simptomatologie – acces de sufocare bruscă, cianoză, tiraj, cornaj, chinte de tuse


explozivă, spaimă, agitație

CORPI STRĂINI ESOFAGIENI – oprirea unui corp în lumenul esofagului în tranzitul lui
spre stomac (monede, oase de pește, vită, sâmburi de fructe, proteze dentare, etc).

Simptome – durere puternică, disfagie, jenă retrosternală, interscapulară,


hipersalivație, ulterior febră, leziouni de esofagită, ulcerații, inflamație, perforație.

HEMORAGIILE OTORINOLARINGOLOGICE.

HEMORAGIA NAZALĂ (EPISTAXISUL) SAU RINORAGIA.


Clasificare – epistaxis anterior din pata vasculară Valsalva – Kisselbach, epistaxis
posterior, epistaxis viu, difuz din mai multe puncte ale mucoasei.

Cauze – locale (grataj digital, tuse, strănut, ulcerații ale septului nazal, viroze, polip
sângerând), generale (HTA, lipsa vit C și K, leucemie, hemofilie, agranulocitoză,
stenoză mitrală, boli contagioase – scarlatină, gripă, febră tifoidă, etc), cauze
traumatice.

Tablou clinic – agitație, hemoragie de obicei unilaterală, paloare, transpirații reci,


puls normal sau accelerat, TA normală, sete, hipotensiune arterială, colaps – atunci
când hemoragiile sunt mari.

HEMORAGIILE AURICULARE (OTORAGIILE)

Cauze – traumatisme benigne (plăgi tăiate, înțepate, zdrobite ale pavilionului


urechii) leziuni ale conductului auditiv (grataj, corpi străini introduși), perforația de
timpan, traumatisme cranio-cerebrale cu fractura stâncii temporalului, în infecții
(otite, otomastoidite, tumori), accidente, fracturi.

HEMORAGIILE FARINGIENE – intervin după traumatisme sau intervenții chirurgicale,


biopsii, drenajul flegmonului periamigdalian, etc. Cele după amgdalectomie sunt
precoce (survin în primele 4 ore de la intervenție), după 8 ore și tardive (după 7-10
zile).

HEMORAGIILE LARINGIENE – apar în cadrul unui traumatism, postoperator, în boli


inflamatorii, boli hemoragipare, insuficiență hepatică, boli infecțioase.

HEMORAGIILE TRAHEO-BRONȘICE (HEMOPTIZIA) sunt consecutive unui corp


străin, secundară unei intervenții chirurgicale, în boli pulmonare (bronșite
hemoragice, TBC, cancer, polipomatoză), în discrazii sanguine, HTA, stenoză mitrală,
insuficiență hepatică, astmă bronșic.

HEMORAGIILE ESOFAGIENE – apar în traumatisme esofagiene (manevre


endoscopice, corpi străini, traumatism caloric sau corosiv, perforații), esofagita
peptică, TBC esofagiană, tumori, varice esofagiene, ciroză hepatică, cardiopatii, HTA,
discrazii sanguine, leucemii.
10. URGENȚE ÎN OFTALMOLOGIE
CORPI STRĂINI OCULARI – fragmente de lemn, ace, piatră, zgură, cărbune, sticlă,
spini vegetali, insecte, etc.

Simptome – lăcrimare, fotofobie, durere, ochiul este iritat, roșu, scăderea acuității
vizuale, edem corneean, ulcer corneean.

CORPI STRĂINI INTRAOCULARI – în camera anterioară, în cristalin, în corpul ciliar, în


peretele globului, în corpul vitros.

ARSURILE OCULARE – agenți chimici și fizici și interesează pleoapele, conjunctiva,


corneea sau restul ochiului.

Clasificare - gr 1 (leziuni minime ale pleoapelor, conjunctivei și corneei, usturime a


ochilor, lăcrimare, fotofobie, congestie a tegumentului, hiperemia conjunctivei), gr 2
(acuitate vizuală scăzută, pleoape congestionate, edemațiate, flictene, necroză,
cornee tulbure, opacă), gr 3 (zone mari de necroză profundă pe pleoape,
conjunctivă și cornee, edem, opacifierea corneei, fotofobie pronunțată, dureri
oculare marcate).

Agenți cauzali

Agenți chimici – acizi (sulfuric, clorhidric, azotic, acetic) produc necroză de


coagulare, baze (soda caustică, hidroxidul de sodiu) lichefiază albuminele, substanțe
corozive (fosfor, arsenic, clor, sulf, H2O2), substanțe vezicante (gaze lacrimogene,
subst toxice de luptă), solvenți organici, detergenți, emoliente.

Agenți fizici – termice (flacără, gaze, lichide fierbinți, metale topite), combustie
(ardere, benzină), electrice (trăznet, electrocutare), arsuri actinice (radiații
ultraviolete solare, sudură, lămpi ultraviolete), radiații infraroșii (soare, fulgere,
explozii, cuptoare).

GLAUCOMUL – creșterea tensiunii intraoculare, scăderea vederii, modificarea


câmpului vizual.

Clasificare – congenital sau infantil și glaucomul acut.

Simptomatologie – dureri oculare (vii, care iradiază spre tâmplă sau occipital),
acuitate vizuală scăzută, grețuri, vărsături, dureri gastrice, stare generală de rău,
pleoape umflate, cornee tulbure, lăcrimare abundentă, congestia conjunctivei.
ȘOCUL – tulburare gravă a întregului organism ca răspuns la acțiunea unui agent
agresiv ce determină anoxia țesuturilor și acumularea produșilor de catabolism
fenomene urmate de leziuni celulare.

Factori etiologici – hemoragiile, traumatismele, arsurile, electrocutarea,


dezhidratările masive, infarctul miocardic acut, tamponada cardiacă, embolia
pulmonară, septicemiile, anafilaxia,.

Clasificare

ȘOCUL HIPOVOLEMIC – provocat de pierderi de sânge sau plasmă (hemoragii,


traumatisme, intervenții chirurgicale, arsuri, dezhidratare, colpas, coma diabetică,
ocluzia intestinală)

ȘOCUL CARDIOGEN (apare ca urmare a scăderii funcției de pompă a inimii – infarct


miocardic, miocardite acute, tb de ritm, tamponada cardiacă, pneumotorax, embolii
pulmonare cu tromb sanguin sau grăsoasă)

ȘOCUL TOXICO-SEPTIC apare în infecții ca urmare a leziunilor celulare determinate


de toxinele microbiene.

ȘOCUL ANAFILACTIC apare când în circulație sunt introduse substanțe străine (după
adm de seruri, medicamente, înțepături de insecte)

ȘOCUL NEUROGEN apare după dureri de intensitate mare (traumatisme craniene,


medulare, analgezie insuficentă, emoții puternice care produc blocarea sistemului
nervos simpatic).

Manifestări clinice

Bolnavul în decubit dorsal, nemișcat, inert, somnolent, indiferent sau agitat, facies
palid, livid, acoperit de transpirații reci, privirea în gol, ochii încercănați, buzele
uscate, cianotice, tegumente reci, palide, cianotice, marmorate (cenușii), transpirații
vâscoase, reci, unghii cianotice, tahicardie, hipotensiune arterială, polipnee
superficială, oligianurie până la anurie.

În cazul traumatismelor, în prima fază șocul este compensat și asimptomatic.


În cazul șocului cardiogen acesta se poate instala de la debutul infarctului cu dureri
precordiale, dispnee, anxietate, paloare, extremități cianotice, puls mic TA
prăbușită.

Șocul anafilactic survine după adm de medicamente, înțepături de insecte, alergii


alimentare cu debut brusc, stare de rău general, eriteme difuze cutanate, urticarie,
edemul feței și pleoapelor, edem laringian, sind de insuficență respiratorie acută,
dispnee șuierătoare provocată de bronhoconstricție, hipotensiune arterială, cianoză,
tahicardie, anxietate, acufene, vertij, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree.

Șocul septic (bacterian sau infecțios) este provocat de toxinele pătrunse brusc în
torentul circulator și se manifestă în trei etape prin: - 1 perioada de ”hipotensiune
caldă” sau șoc hiperdinamic compensat (hipertermie, hipotensiune arterială,
tahicardie, tahipnee, tegumente uscate, calde, anxietate, - stadiul 2 ”hipotensiune
rece” sau șoc hipodinamic (agitație, somnolență, tb psihice, TA scăzută, tahipnee,
tahicardie, tegumente umede și reci, cianoză, oligoanurie) și stadiul 3 de șoc
ireversibil (hipotermie, stupoare, confuzie, comă, tb metabolice, prăbușirea tensiunii
arteriale).
11. TRAUMATISMELE
TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE – totalitatea fenomenelor clinice și
paraclinice ce apar ca urmare a acțiunii unui agent traumatic asupra cutiei craniene.

Clasificare – închise sau deschise.

TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE ÎNCHISE

COMOȚIA CEREBRALĂ – abolirea bruscă a cunoștinței survenită imediat după


impact. Fenomenului nu-i corespunde o leziune organică, este de scurtă durată și
poate fi însoțit sau nu de modificării ale funcțiilor vitale (scurtă apnee, tahicardie,
TA).

CONTUZIA CEREBRALĂ – traumatismul în care există leziuni anatomo-patologice ale


creierului și poate fi minoră, moderată și gravă.

Simptomatologie – contuzia minoră (alterarea sau abolirea stării de conștiență


pentru câteva ore, modificări tranzitorii de puls, TA, vărsături, reflexe modificate,
abolirea reflexului plantar, LCR clar sau rozat), contuzia medie (moderată – abolirea
stării de conștiență până la 24 de ore, dispnee, tahicardie, oscilații ale TA, LCR rozat
sau sanguinolent), contuzia gravă (pierderea cunoștinței mai multe zile, tb
respiratorii cu încărcare pulmonară, respirație Cheyne-Stockes, Kussmaul,
hipertermie, tahicardie, vărsături, HTA, deglutiție dificlă sau abolită, sindrom
bipiramidal, crize convulsive generalizate, rigiditate prin decerebrare, midriază sau
mioză bilaterală, mișcări pendulare ale globilor oculari, LCR intens sanguinolent).

DILACERAREA CEREBRALĂ – leziune distructivă cu lipsă de continuitate a substanței


cerebrale.

Simptomatologie – leziune focală (glonț, eschile) cu hemipareză sau hemiplegie,


monopareză sau monoplegie, afazie, hemianosmie.

TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE DESCHISE

Plăgi cranio-cerebrale nepenetrante (interesează părțile moi, se oprește la dura


mater), plăgi cranio-cerebrale penetrante și perforante (au depășit dura mater și
interesează creierul). Diferența între cele două este dată de eliminarea LCR.

FRACTURILE BAZEI CRANIULUI – provoacă o ruptură a durei mater.


Simptomatologie – scurgere de LCR, sânge sau substanță cerebrală pe nas, gură,
urechi, comă superficială sau profundă, echimoze palpebrale (apar la 2-3 zile de la
eveniment), paralizii de nervi cranieni, LCR sanguinolent.

TRAUMATISMELE VERTEBRO – MEDULARE. De obicei leziunile vertebrale (luxații,


fracturi ale corpurilor, arcurilor sau apofizelor) sunt însoțite și de leziuni ale
măduvei.

Simptomatologie – durere locală la nivelul vertebrei, contractura și rigiditatea


mușchilor paravertebrali, tumefacție locală, echimoză, crepitații osoase la palpare,
tb de respirație, în cazul fracturii cervicale capul este susținut chiar de pacient cu
ambele mâini, torticolis în cazul fracturii de atlas. Dacă măduva este secționată –
paralizia și pierderea sensibilității sun reg. afectată (paraplegie sau tetraplegie),
afectarea sensibilității cutanete, abolirea reflexelor osteo-tendinoase, tb cardiace și
respiratorii.

CONDUITA LA LOCUL ACCIDENTULUI

- Se va evita orice tentativă de ridicare a traumatizatului


- Se va examina dacă are leziuni medulare prin înțeparea ușoară a pielii
extremităților, mișcări ușoare ale membrelor inferioare
- Îmbrăcămintea va fi înlăturată prin tăiere cu foarfeca specială
- Se întreabă bolnavul dacă simte amorțeli, furnicături
- Rotirea bolnavului se va face de mai multe persoane pentru a evita torsiunea
coloanei (nicio victimă nu va fi mișcată de pe loc până nu va fi evaluată
complet)
- Dacă pacientul se află încarcerat într-un automobil sau sub dărâmături nu va fi
tras de membre sau să i se torsioneze trunchiul sau capul.

TRAUMATISMELE MAXILO-FACIALE – plăgi ale părților moi, fracturi ale maxilarelor,


leziuni mixte.

Plăgile părților moi buco-faciale sunt însoțite de hemoragie (sângerări abundente


ale vaselor faciale, linguale urmate sau nu de hematoame voluminoase ale
planșeului bucal), șoc (leșin, paloarea feței, cianoză, puls accelerat, respirații
superficiale, transpirații reci, colaps), asfixie (obstrucția căilor aeriene superioare
prin cheaguri de sânge, corpi străini, fragmente de dinți, oase, proteze, aspirarea
conținutului gastric, căderea limbii), parestezii sau anestezii pe traiectul
trigemenului, tb de masticație, deglutiție, fonație.

FRACTURI ALE MAXILARELOR

FRACTURA MANDIBULEI – simptome – durere locală, mobilizarea dureroasă,


masticație imposibilă, modificarea formei arcadei dentare, nepotriviri ale arcadelor
dentare la închiderea gurii, disfonie, anestezia buzei inferioare.

FRACTURILE MAXILARULUI SUPERIOR – simptomatologie – deformarea regiunii,


echimoze, ruptura mucoasei bucale, a dinților, tb de mobilitate, pierderea raportului
anormal la închiderea gurii între cele două arcade, tb de respirație, epistaxis, tb
oculare (diplopie, midriază, devierea globilor oculari, scăderea acuității vizuale),
parestezii, nevralgii, tb de masticație, deglutiție, fonație, modificări de fizionomie.

TRAUMATISMELE GÂTULUI – pot interesa organe axiale ( traheea, esofagul, vasele


de sânge) și se manifestă prin asfixie, hemoragie, disfagie, disfonie, șoc.

TRAUMATISMELE TORACICE SUNT ÎNCHISE (contuzii ale peretelui toracic, fără


interesearea viscerelor, luxații, fracturi) și DESCHISE (plăgi ale peretelui toracic
nepenetrante, plăgi penetrante, plăgi ale organelor mediastinale (trahee, bronhii,
esofag, inimă, vase de sânge, pleură).

Există 4 tipuri de leziuni severe care determină insuficiență respiratorie:

- Prin obstrucția căilor respiratorii (se manifestă prin mișcarea amplă a cuștii
toracice dar cu jet de aer ineficient, se aude horcăit, tegumentele sunt vineții și
poate surveni prin inundarea căilor aeriene cu sânge, secreții, corpi străini
aspirați).
- Prin instabilitate toracică (survine prin fracturarea unui număr mare de
coaste, volete costale (coastele se fracturează în mai multe puncte și
determină ”respirația paradoxală” cu înfundare la inspirație și bombare la
expirație, cianoză, tahipnee, durere)
- Prin pneumotorax deschis (plăgi penetrante pleuropulmonare în care
cavitatea pleurală comunică cu exteriorul, sângele la nivelul rănii este spumos,
aerat, respirație insuficientă cu colabare)
- Prin pneumotorax compresiv cu supapă (pneumotoraxul compresiv, sufocant
apare în leziuni pulmonare cu pleura intactă și cu supapă – aerul intră dar nu
mai poate ieși – cu asfixie, cianoză, respirație rapidă, superficială, tuse
chinuitoare, devierea traheei, distensia jugularelor, emfizem subcutanat gigant
în care aerul intră sub piele până la nivelul gâtului).
- Prin hemotorax masiv – prezența de sânge în cavitatea pleurală prin rupere de
vase de sânge din plămâni, pleură, vase intercostale și compromarea inimii, a
vaselor de sânge (matitate, hemitoracele bombat asimetric, la ascultație nu se
mai aud zgomotele respiratorii normale)
- Prin tamponada cardiacă – acumularea de sânge în spațiul pericardic (paloare,
cianoză, puls filiform, TA prăbușită, jugulare turgescente, zgomote cardiace
asurzite
- Prin plagă cardiacă acută – presupune existența unei plăgi toracice în zona
inimii (paloare, tahicardie, tahipnee, puls filiform).

TRAUMATISMELE ABDOMINALE – sunt închise și deschise

TRAUMATISMELE ABDOMINALE ÎNCHISE (leziuni ale peretelui abdominal și ale


organelor abdominale sau ”abdomenul acut chirurgical”).

Examinarea traumatizatului cuprinde examinarea funcțiilor vitale, inspecția


abdomenului, palpare, percuție.

Simptomatologie - semne generale (paloare a tegumentelor și mucoaselor,


transpirații reci, puls rapid, slab, respirații frecvente și sperficiale, sete intensă),
semne locale ( durerea moderată – în ruptura de organ parenchimatos, ficat sau
splină – sau violentă – în rupturile de organe cavitare, semnul decompresiunii
bruște sau Blomberg prezent, apărarea musculară, contractura musculară – duc
la ”abdomenul de lemn!, vărsături, sughiți, meteorism, hematurie).

TRAUMATISMELE ABDOMINALE DESCHISE (plaga abdominală) – sunt de 3


categorii:

- Plăgi nepenetrante (interesează peretele abdominal dar nu ajung la peritoneu)


- Plăgi penetrante simple (agentul traumatic a pătruns dincolo de peritoneu, în
abdomen dar nu a lezat organe
- Plăgi penetrante cu leziuni viscerale

TRAUMATISMELE BAZINULUI – includ fracturile oaselor coxale, fundul cotilului,


ramurile ischio și ilio-pubiene, sacrul și coccisul.
Diagnostic de prezumție – durere locală pe spinele iliace, crestele iliace, pubis,
arcada inghinală, contractura mușchilor abdominali (urmare a hematomului
retroperitoneal sau a rupturii de organ – vezică urinară, uretră, colon, intestin sau
vase mari), semne de anemie, aspectul urinei, impotența funcțională a membrelor
inferioare, mobilizarea coapselor extrem de dureroasă, fractura de cap femural (șold
rigid, dispariția reliefului trohanterian, înfundarea cotilului), aparenta scurtare a
membrului inferior (fractura totală de bazin), lărgirea bazinului (disjuncție pubiană).

TRAUMATISMELE MEMBRELOR - leziuni osteo-articulare (entorse, luxații, fracturi),


leziuni ale părților moi (plăgi, rupturi musculare, ligamente, tendoane), leziuni
neuro-vasculare (vase, nervi).

FRACTURILE – întreruperea totală sau parțială a continuității unui os ca urmare a


unui traumatism.

Clasificare – închise (segmentele osoase sunt acoperite de piele), deschise (osul


ajunge în contact cu exteriorul); incomplete, complete, fără deplasare, cu deplasare.

Simptomatologie – semne clinice generale (cele de la șocul traumatic) și locale


(durerea la sediul fracturii sau reflectată, echimoza, deformarea regiunii, scurtarea
membrului, impotență funcțională, mobilitate anormală, crepitații osoase, lipsa
transmiterii mișcării dincolo de fractură)

FRACTURILE DESCHISE – odată cu fractura osului se produc și leziuni ale părților moi
ce devin poartă de intrare pentru microbi.

Simptomatologie – aceeași cu aceea de la fracturile închise la care se adaugă


prezența plăgii, sângerare.

ENTORSELE – leziune capsulo-ligamentară provocarea unui mișcări articulare


dincolo de gradul de mobilitate pe care-l permite articulația, oasele rămânând în
poziția normală fără să sufere rupturi.

Semne clinice – durere intensă, inițial nesistematizată, ulterior focusată pe un punct


fix, impotență funcțională, edem, echimoză, poziție antalgică, hidrartroză sau
hemartroză).

LUXAȚIILE – suprafețele articulare nu mai au nici un contact fizic – luxație completă -


sau subluxație (luxație incompletă) dacă mai mențin un oarece contact articular.
Simptomatologie – durere, impotență funcțională, tumefacția regiunii, deformarea
regiunii, hemartroză, echimoză subcutanată, scurtarea segementului, parestezii,
paralizii, cianoză.

SECȚIONĂRILE MÂINII – mâna tăiată ”zboară” la distanță de locul accidentului și


trebuie căutată, curățată, conservată (se spală cu apă de la robinet, se învelește în
compresă sterilă, se introduce într-un sac de plastic iar acesta se introduce într-un
alt sac cu gheață (gheața nu trebuie să fie în contact direct cu mâna, nu se pune în
alcool sau în ser).

TRAUMATISMELE VASELOR ȘI HEMOSTAZA PROVIZORIE – orice leziune de vas


determină ieșirea sângeluii din lumen (hemoragie).

Clasificare – HEMORAGIA INTERNĂ (sângele se varsă într-o cavitate seroasă –


hemotorax, hemopericard, hemoperitoneu, hemartroză, etc), HEMORAGIA
EXTERNĂ (sângele iese în afara organismului), EXTERIORIZATĂ (hemoragia se face
într-o cavitate – stomac, intestin iar eliminarea se face după un timp – epistaxis,
hematemeză, hematurie, melenă, etc); după tipul vasului care sângerează –
arteriale, venoase, capilare, mixte; după cantitate – mici, mijlocii, grave.

Simptome – HEMORAGIILE INTERNE paloare (prin vasoconstricție), amețeli,


vâjâituri în urechi, lipotimie, extremități reci, sete intensă, gură uscată, puls
accelerat, TA scăzută, respirație accelerată.

HEMORAGIILE EXTERNE – un om are 5-8 l sânge (1/13 din greutate) și suportă o


pieredere de până la 1/10 din cantitatea totală. Peste 20-30% apare șocul hemoragic
prin hipovolemie.

HEMORAGIILE EXTERIORIZATE – semnele locale se află la distanță de focarul


hemoragiei (epistaxis, hematemeză, hemoptizie, melenă, metroragie).

POLITRAUMATISMELE – leziunile periferice (fracturi, plăgi, arsuri) sunt asociate cu


leziuni viscerale. Există 4 regiuni notate cu majuscule C – extremitatea cefalică, T –
toracele, A – abdomenul, L – aparatul locomotor. Politraumatismul interesează 2,3
sau toate cele 4 regiuni (notat CTAL sau ctal dacă leziunile nu sunt grave.

TRANSPORTUL POLITRAUMATIZAȚILOR – cuprinde pregătirea pentru transport,


încărcarea pe targă apoi pe mijlocul de transport, poziționarea pe targă în funcție de
leziune:
- Decubit dorsal (la cei conștienți, suspecți de fracturi vertebrale, sau bazin)
- Poziție ridicată a capului la accidentații conștienți, fără semne de șoc, cu
fracturi craniene (în special deschise)
- Poziție Trendelemburg inversată – înclinare max 10-15% la accidentații cu
fracturi ale bazei craniului,
- Poziție Trendelemburg cu înclinare maximă de 10-15% la accidentații în stare
de șoc,
- Decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate la accidentații în șoc hemoragic
- Poziție semișezândă la accidentații toraco-pulmonari și cei cu insuficiență
cardio-respiratorie
- Poziție semișezândă la accidentații cu leziuni abdominale
- Poziție Decubit ventral – leziuni cranio-faciale
- Poziție decubit lateral – pacienții în comă.

Transportul rapid, netraumatizant cu sunpraveghere și continuarea resuscitării sau


cele de prevenire a șocului: oxigeno-terapie, protezare oro-faringiană, aspirarea
secrețiilor, ventilare asitată, analgezice, sedative, perfuzii. Nu se transportă
politraumatizatul cu primul vehicul apărut în cale.

ÎNGRIJIREA PLĂGILOR - tunderea regiunii păroase, spălarea tegumentului în jurul


plăgii cu apă apoi degresarea cu benzină sau eter, dezinfecția în jurul plăgii cu iod,
alcool prin mișcări circulare de la buza plăgii spre exterior, curățarea plăgii prin
turnare în jet, de apă sterilă sau oxigenată, ser fiziologic, tamponarea cu comprese
sterile, dezinfecția cu tinctură de iod și alcool, acoperirea cu cmprese sterile care
trebuie să depășească marginile plăgii cu 2-3 cm, fixarea cu fașă sau leucoplast.

IMOBILIZAREA PROVIZORIE

Scopul imobilizării

- Să împiedice mișcările active și pasive, pentru apune în repaus organele și


țesuturile traumatizate
- De a menține axarea corectă a membrului când fragmentele sunt deplaste sau
când au fost reduse corect
- De a diminua durerile
- De a evita complicațiile pe care le poate genera mișcarea, secționarea nervilor,
vaselor, sfâșierea musculaturii, perforarea tegumentului
- De a ssuprima sau atenua reflexele nocioceptive și ameliorarea unor tulburări
funcționale.

Principiile unei imobilizări corecte – asigurarea funcțiilor vitale are prioritate,


mcăutăm obținerea unei axări relative a segmentului de imobilizat prin tracțiune
atraumatică, imobilizarea trebuie să prindă articulațiile de deasupra și dedesuptul
focarului de fractură, să fie simplă, să nu fie compresivă pentru a nu îngreuna
circulația sanguină.
12. URGENȚELE DATORATE AGENȚILOR FIZICI ȘI CHIMICI
ARSURILE – boală chirurgicală (sindrom major) a întregului organism cu desfășurare
dinamică (dezhidratare, anemie, dismetabolism, toxemie, infecție, denutriție,
prăbușire imunitară).

Clasificare – termice (lichide fierbinți, gaze, vapori, corpuri solide incandescente,


flacără), chimice (acizi, baze, săruri minerale), arsurile date de flama electrică.

ARSURILE TERMICE

Aprecierea gravității se face funcție de suprafață și gradul de profunzime.

Clasificare în funcție de profunzime

- gradul 1 – eritem, edem, hipertermie, usturime;


- gradul 2 – flictena ”albă”, eritem accentuat, edem;
- gradul 3 – flictena ”roșie” cu conținut tulbure, sanguinolent;
- gradul 4 – escară dermică totală, epiderm și derm distruse, mușchi și vase
carbonizate.

Clasificare în funcție de întinderea lor în suprafață – ”regula lui 9”: capul +gâtul =
9%, fiecare membru toracic 9%, fiecare membru pelvin 9%, trunchiul anterior 18%,
trunchiul posterior 18%. Peste 15% se instalează șocul.

Stadii evolutive

- stadiul 1 – primele 3 zile (mari dislocări hidroelectrolitice, apariția sindromului


de dezhidratare, edem, hipoxie, oligoanurie, sindrom digestiv – vărsături,
hemoragii, anemie, oligoanurie)
- stadiul 2 – primele 3 săptămâni (invazia microbiană, toxemică, septicemie, șoc
toxic, - perioada toxic-infecțioasă, complicații hepatice, digestive, insuficiență
renală acută, edem pulmonar acut)
- stadiul 3 – primele 2 luni – acum cresc șansele de vindecare și se pot aplica
grefe
- stadiul 4 – convalescența

ELECTROCUTAREA – agresiunea electrică urmată de manifestări locale și sistemice.


Locul de pătrundere a curentului electric – ”marca de intrare” - o escară profundă
de întindere mică iar la locul de ieșire – leziuni tisulare extinse.
Manifestări – locale (arsura electrică, coagulare intravasculară, miozită necrozantă
avasculară), generale (dacă curentul intră în inimă sau creier, electrocutarea este
mortală, dacă intră în mâna stângă piciorul stâng și atinge inima, aceasta va intra în
fibrilație ventriculară)

Electrocutarea este urmată de hemiplegie, atrofie optică, afazie, rinichi de șoc ca


urmare a mioglobinei eliberată de masele musculare – blocaj renal – necroză
pancreatică, ulcer de stres, contractura mușchilor, rigiditate generalizată, rigiditatea
cutiei toracice.

INSOLAȚIA – consecința expunerii prelungite la soare. Este urmată de două


manifestări: insolația propriu-zisă și sincopa calorică.

INSOLAȚIA PROPRIU-ZISĂ – congestia vaselor meningeale și cerebrale însoțită de


edem cerebral sau hemoragii cerebrale.

Manifestări clinice – cefalee, amețeală, fotofobie, dureri ale globilor oculari,


congestia feței, neliniște, grețuri, vărsături, inapetență, rigiditatea cefei, convulsii,
comă.

DEGERĂTURILE – apar în cadrul hiptermiilor accidentale ca urmare a acțiunii frigului


sau zăpezii. Cele mai grave sunt la alcoolici și de obicei survin la extremități.

Clasificare

- Gradul 1 – eritem ușor, prurit local supărător,


- Gradul 2 și 3 – flictene cu conținut clar sau sanguinolent, tegument necrozat
- Gradul 4 – cangrenă uscată

ÎNGHEȚAREA GENERALIZATĂ – expunerea prelungită la frig cu scăderea


temperaturii generale sub 35 gr duc la instalarea hipotermiei paralitice (imobilitate,
astenie musculară, somnolență, bradicardie, bradipnee, hiporeactivitatela excitații).
Când temperatura rectală scade sub 30 gr se instalează coma hipotermică.

Ce nu se face? – fricționarea cu zăpadă sau cu mâinile uscate sau mobilizarea pasivă


sau activă a persoanelor aflate în hipotermie (sângele rece stagnat în extremități,
năvălește în viscere, inimă, creier determinând moartea reflexă).

INNECUL – accident sever determinat de inundarea căilor aeriene cu apă (stop


respirator și cardiac) ce are două mecanisme de producere: submersia sau înnecul
propriu-zis și hidrocutarea (moartea subită la contactul cu apa) la care se adaugă
traumatismele la suprafața apei sau sub apă.

ÎNNECUL PROPRIU-ZIS (”ÎNNECUL ALBASTRU”) – prin necunoașterea înnotului sau


epuizare fizică, panică (apnee reflexă, spasm glotic, dispnee, agitație, inundarea
plămânilor, HTA, tahicardie,pierderea cunoștinței, stpo respirator, relaxare
musculară, stop cardiac.

ÎNNECUL DE APĂ DULCE, apa fiind hipotonă, trece din spațiul alveolar în cel vascular
prin diferență de presiune osmotică determinând hemodiluție cu supraîncărcarea
inimii drepte, hemoliză (distrugerea celulelor roșii urmată de anemie, hipoxie,
hiperpotasemie).

ÎNNECUL CU APĂ DE MARE – apa sărată fiind hipertonă va atrage apa din sânge
producând edem pulmonar acut cu scăderea masei sanguine, hemoconcentrație.

ÎNNECUL FĂRĂ ASPIRAȚIE (HIDROCUTAREA) survine la contactul cu apa rece


datorită unei hipersensibilități și este urmat de oprirea reflexă a inimii.

ÎNNECUL CU TRAUMATISM LA CONTACTUL CU APA (plonjon de la înălțimi mari


urmat de traumatisme craniene, abdominale (explozia organelor cavitare, rupturi de
organe). Poate fi urmat și de infarct miocardic acut, AVC, crize de epilepsie, leșin.

13. PRIMUL AJUTOR ÎN MUȘCĂTURA DE ȘARPE (ofidism – otrăvirea cu


venin de șarpe).

Simptome – la locul mușcăturii (2-4 înțepături mai mari, urmele dinților), durere
intensă, arsură, eritem perilezional, halou purpuriu, edem (apare la 10 minute și se
extinde într-o oră la tot membrul), flictene cu conținut sero-hematic, echimoze,
peteșii, necroză, cangrenă.

Semne generale – slăbiciune, amețeală, senzație de leșin, greață, vărsături,


hemoragii, epistaxis, hematemeză, melenă, hematurie, gingivoragii, pupile dilatate
până la pierderea vederii, obnubilare, comă, șoc, insuficiență renală acută, deces.