Cap4 LDFEM PDF

CAPITOLUL 4
ELEMENTUL FINIT DE GRINDĂ CU ZĂBRELE

ELEMENTUL FINIT DE GRINDĂ ELASTICĂ
4.1 ELEMENTUL DE BARĂ CU LEGE DE VARIAŢIE

LINIARĂ PENTRU CÂMPUL DEPLASĂRILOR
(2 NODURI/ 2 GRADE DE LIBERTATE)
Acest element de bară cu solicitare axială (fig.4.1) cunoscut şi sub numele de
element de grindă cu zăbrele, face parte din categoria elementelor finite
unidimensionale (1D) şi admite determinarea exactă a soluţiei câmpului de deplasări
pe element. Este un element izoparametric (funcţiile ce descriu geometria şi câmpul
deplasărilor sunt liniare).
Obs. Acest element a fost folosit ca exemplu în prezentarea metodelor
generale pentru deducerea legii elementului finit la capitolul 3. S-a demonstrat că
indiferent de metoda folosită se obţin aceeaşi termeni pentru matricea de rigiditate a
elementului finit bară cu solicitare axială, liniar.
Pentru tratarea unitară a acestui subiect, vom relua demonstraţiile determinării
matricei de rigiditate a elementului de bară liniar prin două metode:
a) metoda directă;
b) metoda variaţională, folosind principiul lucrului mecanic virtual.
Capitolul 4 Elementul finit de grindă cu zăbrele. Elementul finit de grindă elastică 95
Fig.4.1 Elementul de bară cu 2noduri / 2grade de libertate nodale
Din fig.4.1 pentru elementul de bară cu lege de variaţie liniară pentru câmpul
deplasărilor, considerând nule încărcările externe aplicate direct asupra elementului
finit, deformaţiile iniţiale şi termice nule. Legea elementului finit este:
{Pk } = [K ]{uk } (4.1)
unde: {u k } = {u1 u 2 } este vectorul gradelor de libertate nodale;
T
{Pk } = {P1 P2 } este vectorul forţelor nodale ale elementului.

T
4.1.1 METODA DIRECTĂ
Relaţia între forţă şi deplasare pentru elementul de bară cu solicitare axială

este liniară:
EA
P= ⋅ ∆u (4.2)
!
de unde obţinem:
EA EA
dacă u1 > 0 , u2 = 0 ⇒ P1 = u1 , P2 = − P1 = − u1 (4.2.a)
! !
EA EA (4.2.b)
dacă u1 = 0 , u 2 > 0 ⇒ P2 = u 2 , P1 = − P2 = − u2
! !
Din relaţiile (4.2) obţinem legea elementului finit:
EA
P1 = (u1 − u 2 )  P1  EA  1 − 1 u1 
  ⇒ {Pk } = [K ]{u k }
! ⇒  = (4.3)
P2 =
EA
(u 2 − u1 ) P2  ! − 1 1  u 2 
!
de unde matricea de rigiditate a elementului de bară liniar, exprimată în sistemul local
de coordonate propriu elementului este:
− 1
[K ] = EA 
1
(4.4)
! − 1 1 
4.1.2 METODA VARIAŢIONALĂ FOLOSIND PRINCIPIUL

LUCRULUI MECANIC VIRTUAL
Din relaţia (3.69) matricea de rigiditate în cazul general se determină cu

relaţia:
96 Metoda elementului finit în construcţii navale
[K ] = [A−1 ]T [K * ][A−1 ] [K ] = ∫ [B ] [E ][B ]dV

* * T *
(4.5)
( )
V
unde notaţiile sunt cele folosite la capitolul 3.

Pentru elementul finit bară cu 2 noduri şi 1 grad de libertate pe nod – deplasări
axiale nodale, legea de variaţie a câmpului deplasărilor este liniară:
u (x ) = α1 + α 2 x ⇒ u (x ) = [ f (x )]{α} , {α} = {α1 α2} [ f (x )] = [1 x] (4.6)
T
,
Matricea de legătură dintre vectorul deplasărilor nodale {u k } şi vectorul
parametrilor {α} a câmpului deplasărilor se obţine din:
u1 = α1 + α 2 x1
[A] = 
1 x1 
⇒ {uk } = [A]{α} ,
u 2 = α1 + α 2 x2 1 x2 
u −u
x1 = 0 , x2 = ! ⇒ α1 = u1 , α 2 = 2 1 (4.7)
!
 1 0
[ ] [ ]
⇒ {α} = A −1 {u k } , A −1 =  1 1 
− ! ! 
Matricea deformaţiilor specifice, pentru stare unidimensională de tensiuni şi
deformaţii se obţine din relaţiile Cauchy (stare 1D):
∂u
ε xx =
∂x
[ ]
∂
⇒ B * = [∆][ f ] = [ f (x )] = [0 1]
∂x
(4.8)
În cazul stării unidimensionale de tensiuni şi deformaţii, din legea lui Hooke

rezultă matricea de elasticitate:
σ xx = E ⋅ ε xx ⇒ [E ] = E (4.9)
Din relaţiile (4.5),(4.8),(4.9) obţinem nucleul matricei de rigiditate:
[K ]= ∫ [B ] E[B ]Adx = EA!01[0

!
0 0
* * T *
1] = !EA  (4.10)
0   0 1
şi respectiv matricea de rigiditate are relaţia:
[K ] = [A−1 ]T [K * ][A] = EA! 

1 − 1 !  0 0   1 0  EA  1 − 1
    =   (4.11)
0 1 !  0 1   − 1 ! 1 !  !  − 1 1 
Obs1. Se observă că relaţiile (4.11), (4.4) sunt identice, respectiv s-a obţinut
pentru acest element aceeaşi expresie a matricei de rigiditate [K ] exprimată în sistemul
local de coordonate. Aceasta este valabil, dacă în metodele variaţionale se foloseşte ca
funcţie de interpolare chiar soluţia exactă pentru funcţia câmpului de deplasări.
Obs2. Prezenţa unei linii şi coloane cu termeni zero în expresia nucleului
[ ]
matricei de rigiditate K * pune în evidenţă gradul de libertate de corp rigid a
[ ]
elementului finit de bară. Rangul matricei K * şi [K ] va fi întotdeauna egal cu numărul
gradelor de libertate ale elementului finit minus numărul gradelor de corp rigid.
4.2 ELEMENTUL DE BARĂ CU LEGE DE VARIAŢIE

PARABOLICĂ PENTRU CÂMPUL DEPLASĂRILOR
(3 NODURI/ 3 GRADE DE LIBERTATE NODALE)
Acest element de bară cu solicitare axială (fig.4.2) se obţine din elementul de
bară liniar prin introducerea unui nod intermediar la mijlocul deschiderii elementului.
Noul element are în fiecare din cele 3 noduri câte un grad de libertate-deplasările
axiale. Vom considera formularea subparametrică, cu lege de variaţie liniară pentru
geometrie şi parabolică pentru câmpul deplasărilor.
Fig.4.2.Element de bară cu 3noduri / 3 grade de libertate nodale
Pentru deducerea legii elementului finit a elementului de bară parabolic vom

utiliza metoda variaţională, folosind principiul lucrului mecanic virtual, în ipoteza
după care încărcările externe aplicate direct asupra elementului sunt nule, iar
deformaţiile iniţiale şi termice sunt nule.
{Pk }= [K ]{u k } (4.12)
unde: {u k } = {u1 u 2 u3 } este vectorul gradelor de libertate nodale;
T
{Pk } = {P1 P2 P3 } este vectorul forţelor nodale ale elementului.

T
Funcţia de interpolare a câmpului deplasărilor este parabolică (3 puncte de interpolare):

u (x ) = α1 + α 2 x + α 3 x 2 ⇒ u (x ) = [ f (x )]{α}
[ f (x )] = [1 ] (4.13)
x 2 , {α}= {α1 α 2 α3}
T
x
Impunând coordonatele nodurilor, din relaţia (4.13) obţinem matricea de legătură
[A] dintre vectorul gradelor de libertate nodale {uk } şi vectorul parametrilor {α} .
u1 = α1 + α 2 x1 + α 3 x12 1 x1 x12 
 
u 2 = α1 + α 2 x2 + α 3 x2 ; {u k } = [A]{α} ; [A] = 1 x2
2
x22  (4.14)
u3 = α1 + α 2 x3 + α 3 x32 1 x3 x32 

u1 = α1 α1 = u1
2
⇒ α 2 = − 3 u1 + 4 u 2 − 1 u3
! ! !
x1 = 0 , x2 = , x3 = ! ⇒ u 2 = α1 + α 2 + α 3
2 2 4 ! ! !
u 3 = α1 + α 2 ! + α 3 ! 2 2 4 2
α 3 = 2 u1 − 2 u 2 + 2 u3
! ! !
de unde rezultă:
 1 0 0 
{α} = A {u k }[ ] −1 
A = − 3 ! [ ]
−1
4! − 1 !  (4.15)
 2 ! 2
− 4 ! 2 ! 
2 2
Matricea deformaţiilor specifice pentru cazul unidimensional de deformaţii şi

tensiuni are expresia:
ε xx =
∂u
∂x
[ ]
= B * {α}
∂
[ ]
B * = [ f (x )] =
∂x
∂
∂x
[
1 x x 2 = [0 1 2 x] ](4.16)
Pentru starea unidimensională de tensiuni şi deformaţii matricea elastică este:

σ xx = Eε xx ⇒ [E ] = E (4.17)
Din relaţia (4.5), nucleul matricei de rigiditate rezultă:
[K ]= ∫ [B ] E[B ]Adx = EA∫ [B ] [B ]dx

! !
* * T * * T *
0 0
0 0 0 0  0 0 0  (4.18)
[B ] [ ]
* T *  
B =  1 [0 1 2 x] = 0 1 2 x  ⇒
 [ ]
K = EA0 !
*
!2 

2 x  0 2 x 4 x 2  0 ! 2 4! 3 3
 
de unde matricea de rigiditate are expresia:
1 − 3 ! 2 ! 2  0 0 0  1 0 0 
[K ] = [A ] [K ][A ]
−1 T * −1  2 
= EA! 0 4 ! − 4 !  0 1 !  − 3 !
 4! − 1 ! 
0 − 1 ! 2 ! 2  0 ! 4! 2  
3  2 ! 2
− 4 !2 2 ! 2 
 
(4.19)
 7 −8 1 
EA 
⇒ [K ] =  − 8 16 − 8
3!
 1 − 8 7 
[ ]
Obs. Din relaţia (4.18) rangul K * = 2 , respectiv se pune în evidenţă gradul de
libertate corp rigid pe deplasarea axială.
4.3 ELEMENT DE BARĂ CU SOLICITARE DE TORSIUNE

PURĂ (2NODURI/2GRADE DE LIBERTATE NODALE)
Considerăm un element de bară cu două noduri supus la o solicitare de
torsiune (fig.4.3).
Fig.4.3 Element de bară cu solicitare de torsiune

Elementul este izoparametric şi vom utiliza metoda directă pentru

determinarea legii elementului finit supus la torsiune:
{Pk }= [K ]{u k } (4.20)
vectorul gradelor de libertate nodale: {u k } = {ϕ1 ϕ 2 }
T
•
vectorul forţelor nodale ale elementului: {Pk } = {M T 1 M T 2 }
T
•
Relaţia între momentele de torsiune MT şi rotirea la răsucire ϕ este liniară:
GI
M T = T ∆ϕ , IT momentul de inerţie polar (4.21)
!
de unde obţinem:
GI T GI
dacă ϕ1 > 0 , ϕ 2 = 0 ⇒ M T 1 = ϕ1 , M T 2 = − M T 1 = − T ϕ1 (4.21.a)
! !
GI GI (4.21.b)
dacă ϕ1 = 0 , ϕ 2 > 0 ⇒ M T 2 = T ϕ 2 , M T 1 = − M T 2 = − T ϕ 2
! !
Din relaţiile (4.21) obţinem legea elementului finit prin suprapunerea
efectelor:
GI
M T 1 = T (ϕ1 − ϕ2 )
 M T 1  GI T  1 − 1  ϕ1 
  ⇒ {Pk } = [K ]{u k } (4.22)
!
⇒  =
GIT  MT 2  ! − 1 1  ϕ 2 
MT 2 = (ϕ2 − ϕ1 )
!
de unde matricea de rigiditate a elementului de bară solicitat la torsiune, exprimată în
sistemul local de coordonate propriu elementului este:
1 − 1
[K ] = GI T  (4.23)
! − 1 1 
4.4 ELEMENTUL DE GRINDĂ SUPUS LA ÎNCOVOIERE

PURĂ ÎNTR-UN SINGUR PLAN
(2NODURI/4GRADE DE LIBERTATE NODALE)
Vom considera o grindă supusă la încovoiere pură în planul (xy) (fig.4.4).
Fig.4.4 Elementul de grindă cu solicitare de încovoiere, 2noduri / 4grade de libertate

Considerăm definirea subparametrică a elementului , având funcţia geometriei

liniară şi funcţia câmpului deplasărilor cubică. Legea elementului finit este de forma:
{Pk } = [K ]{uk } (4.24)
vectorul gradelor de libertate nodale: {u k } = {v1 θz2}
T
• θ z1 v2
vectorul forţelor nodale generalizate: {Pk } = {Ty1 }
T
• M z1 T y 2 M z2
Acest element admite determinarea exactă a soluţiei câmpului de deplasări şi
vom utiliza două metode pentru determinarea matricei de rigiditate:
a) metoda directă, rezolvând ecuaţia diferenţială de echilibru;
b) metoda variaţională, aplicând principiul lucrului mecanic virtual.
4.4.1 METODA DIRECTĂ
Ţinând cont de convenţia de semne din fig.4.4 şi pe baza teoriei grinzii cu

încovoiere pură Euler-Bernoulli avem relaţiile:
dM z dT y d 4v
= Ty , = 0 , θ z = v'x , M z = − EIv"x , T y = − EIv"'x ⇒ =0
dx dx dx 4 (4.25)
⇒ v(x ) = α1 + α 2 x + α 3 x + α 4 x , θ z (x ) = v'x (x ) = α 2 + 2α 3 x + 3α 4 x
2 3 2
Din relaţiile (4.24),(4.25) obţinem:

x = 0: v1 = α1 θ1 = α 2
x = !: v2 = v1 + θ1! + α 3! 2 + α 4 ! 3 θ 2 = θ1 + 2α 3! + 3α 4 ! 2
3(v2 − v1 ) 2θ1 + θ 2 θ 2 + θ1 2(v2 − v1 ) (4.26)
⇒ α3 = − α4 = −
!2 ! !2 !3
M z (x ) = − EI z (2α 3 + 6α 4 x ) Ty (x ) = − EI z (6α 4 )
Pe baza relaţiilor (4.26) impunem abscisa nodurilor x = 0, x = ! şi obţinem
legea elementului finit, ţinând cont de convenţia de semne din fig.4.4.
EI z
Ty1 = −T y x =0 = EI z 6α 4 = (12v1 + 6!θ1 − 12v2 + 6!θ 2 )
!3
EI
(
M z1 = M z x =0 = − EI z 2α 3 = 3z 6!v1 + 4! 2 θ1 − 6!v2 + 2! 2 θ 2
!
)
EI
Ty 2 = Ty x=! = − EI z 6α 4 = 3z (− 12v1 − 6!θ1 + 12v2 − 6!θ 2 ) (4.27)
!
EI
(
M z 2 = − M z x = ! = EI z (2α 3 + 6α 4! ) = 3z 6!v1 + 2! 2θ1 − 6!v2 + 4! 2θ2
!
)
{ }
{Pk } = [K ]{uk } {Pk } = Ty1 M z1 Ty 2 M z 2 T {uk } = {v1 θ z1 v2 θ z 2 }T
unde matricea de rigiditate a elementului cu solicitare de încovoiere pură în planul
(xy) exprimată în sistemul local de coordonate are expresia:
 12 6! − 12 6! 
 6! 4! 2 − 6! 2! 2 
[K ] = EI3z   (4.28)
! − 12 − 6! 12 − 6! 
 2 
 6! 2! − 6! 4! 2 
4.4.2 METODA VARIAŢIONALĂ
Din relaţia (4.25) funcţia de aproximare a câmpului de deplasări are expresia:

v(x ) = α1 + α 2 x + α 3 x 2 + α 4 x 3
x ∈ [0, ! ] (4.29)
θ z (x ) = α 2 + 2α 3 x + 3α 4 x 2
respectiv elementul de grindă supus la încovoiere pură are 4 grade de libertate
(deplasări şi rotiri) nodale (fig.4.4) , funcţia deplasărilor fiind un polinom cubic (4
parametrii) (4.29). Matricea de transformare [A] se obţine din relaţiile:
 v1  1 0 0 0   α1 
 θ  0 1 0 0  α 2 
 z1  
 =   ⇒ {u k }= [A]{α} (4.30)
 v2  1 ! ! ! 3  α 3 
2
θ z 2  0 1 2! 3! 2  α 4 

de unde obţinem relaţia inversă:
 1 0 0 0 
 0 0 
{α}= [A−1 ]{u k } [A ] 1 0
−1
= (4.31)
− 3 ! 2 − 2 ! 3 !2 − 1 !
 3 
2 ! 1 !2 − 2 !3 1 !2 
Obs. Din relaţiile (4.29),(4.31) obţinem expresia:
 3v 2θ 3v θ   2v θ 2v θ 
v(x ) = v1 + θ z1 x + − 21 − z1 + 22 − z 2  x 2 +  31 + z21 − 32 + z22  x 3 x ∈ [0, ! ] ⇒
 ! ! ! !  ! ! ! ! 
 x2 x3  x x 2 x3   x2 x3   x 2 x3 
v(x ) = 1 − 3 2 + 2 3 v1 +  − 2 2 + 3 !θ z1 +  3 2 − 2 3 v2 +  − 2 + 3 !θ z 2 (4.32)
 ! !  ! ! !   ! !   ! ! 
( ) ( ) ( ) ( ) x
v(ξ ) = 1 − 3ξ 2 + 2ξ 3 v1 + ξ − 2ξ 2 + ξ 3 !θ z1 + 3ξ 2 − 2ξ 3 v2 + − ξ 2 + ξ 3 !θ z 2 ξ = ∈ [0,1]
!
În figura fig.4.5 prezentăm legătura dintre săgeata v(x) şi deplasarea axială
u(x), de unde rezultă relaţia:
dv
u (x ) = − y (4.33)
dx
Pentru elementul finit unidimensional supus la solicitare de încovoiere pură,
din relaţiile (4.33),(4.29) obţinem matricea deformaţiilor specifice:
ε xx =
du
dx
d 2v
[ ]
= − y 2 = B * {α} ⇒
dx
[B ]= − y[0
*
0 2 6 x] ; σ xx = Eε xx ⇒ [E ] = E (4.34)
şi din relaţia (4.5) nucleul matricei de rigiditate este:

 0 
!   
 
[ ] [ ] [ ]
* *  0
K = ∫ B [E ] B dV = E  ∫  [0 0 2 6 x ]dx  ∫ y 2 dA  =
* T
 
(V ) 0  2   ( A ) 
 6 x  
   
(4.35)
0 0 0 0  0 0 0 0 
!    0 
= EI Z ∫  0 0 0
0 0 4
0 
12 x 
*
dx ⇒ K = EI z !  [ ]
0 0 0
0 0 4 6! 
0
 2  2
0 0 12 x 36 x  0 0 6! 12! 
Fig.4.5 Legătura dintre săgeata v(x) şi deplasarea axială u(x)
Din relaţiile (4.35) şi (4.5) obţinem matricea de rigiditate:

 3 2 
1 0 −
!2 !3  0
 2 1   0 0 0 
0 1 −   0 
[K ] = [A−1 ]T [K * ][A−1 ] ! 2  ⋅ 0 0 0
= EI z !  ! ⋅ (4.36)
 3 2  6! 
0 0 − 3  0 0 4

!2 ! 0 0 6! 12! 2 
 1 1  
0 0 − 
 ! !2 
 1 0 0 0 
 0  12 6! − 12 6! 
 3 1 0 0   6! 4! 2 − 6! 2! 2 
⋅ − 2 −
2 3 1
−  ⇒ [K ] = EI3z  
 ! ! !2 ! ! − 12 − 6! 12 − 6! 
 2 1 2 1   2 
 ! 3 − 3  6! 2! − 6! 4! 2 
!2 ! ! 2 
[ ]
Obs1. Expresia nucleului matricei de rigiditate K * (4.35) pune în evidenţă
cele 2 grade de libertate de corp rigid ale elementului grindă solicitată la încovoiere,
reprezentând deplasarea după axa Oy şi rotirea în jurul axei Oz.
Obs2. Relaţiile (4.28),(4.36) pentru matricea de rigiditate coincid, deoarece în
ambele cazuri funcţia de variaţie a câmpului deplasărilor este identică cu soluţia
ecuaţiei diferenţiale de echilibru.
4.4.3 ELEMENTUL DE GRINDĂ SUPUS LA ÎNCOVOIERE PURĂ

ÎN PLANUL (XZ)
Pentru elementul de grindă cu încovoiere în planul (xz) avem convenţia de

semne din (fig.4.6).
Fig.4.6 Element de grindă cu încovoiere în planul (xz)
Considerăm definirea subparametrică a elementului, având legea elementului

finit:
{Pk } = [K ]{uk } (4.37)
vectorul gradelor de libertate nodale: {u k } = {w1 }
T
• θ y1 w2 θ y2
vectorul forţelor nodale generalizate: {Pk } = {Tz1 }
T
• M y1 Tz 2 M y2
Deducerea legii elementului finit este analogă cazului încovoierii în planul
(xy) şi se obţine din relaţia (4.27) unde facem înlocuirile (4.38), ţinând cont de
convenţia de semne din (fig.4.4) şi (fig.4.6).
v1 → w1 θ z1 → −θ y1 v2 → w2 θ z 2 → −θ y 2 Iz → Iy
(4.38.a)
Ty1 → Tz1 M z1 → − M y1 Ty 2 → Tz 2 M z 2 → −M y 2
de unde obţinem:
 Tz1   12 6! − 12 6!   w1 
− M    
 y1  EI y 6! 4! 2 − 6! 2! 2   − θ y1 
 = 3    ⇒ {Pk } = [K ]{uk }
 Tz 2  ! − 12 − 6! 12 − 6!   w2 
− M y 2   
   6! 2!
2
− 6! 4! 2  − θ y 2 
(4.39)
 12 − 6! − 12 − 6! 
EI y − 6! 4! 2 6! 2! 2 
⇒ [K ] = 3 
!  − 12 6! 12 6! 
 2 
− 6! 2! 6! 4! 2 
Obs. Relaţia (4.39) a matricei de rigiditate [K ] la încovoierea în planul (xz) se
putea obţine şi prin metoda variaţională, dacă în relaţia (4.29) considerăm, conform
convenţiei de semne din fig.4.6, schimbările:
v(x ) → w(x ) θ y (x ) = − w'x (x ) (4.38.b)
4.4.4 ELEMENT DE GRINDĂ SUPUSĂ LA ÎNCOVOIERE PURĂ CU

MOMENT DE INERŢIE VARIABIL PE LUNGIME
În practică se construiesc grinzi de rezistenţă cu moment de inerţie la

încovoiere variabil pe lungime (fig.4.7).
În majoritatea cazurilor este suficientă ipoteza variaţiei liniare a momentului
de inerţie pe lungimea elementului:
 x x
I z (x ) = 1 −  I1 +   I 2 (4.40)
 ! !
Fig.4.7 Grindă cu moment de inerţie variabil pe lungime
Funcţia de interpolare a câmpului deplasărilor se consideră de aceeaşi formă

ca în cazul I z (x ) = ct şi din relaţiile (4.25),(4.32) avem:
v(x ) = H1 (x )v1 + H 2 (x )!θ z1 + H 3 (x )v2 + H 4 (x )!θ z 2 x ∈ [0, !]

2 3 2
x x x x x3
H1 (x ) = 1 − 3 + 2 , H 2 (x ) = − 2 +
!2 !3 ! ! 2 !3 (4.41)
x2 x3 x2 x3
H 3 (x ) = 3 2 − 2 3 , H 4 (x ) = − 2 + 3
! ! ! !
unde H i i = 1,4 sunt funcţiile hermitice şi din care rezultă:
d 2v
= f1 (x )v1 + f 2 (x )!θ z1 + f 3 (x )v2 + f 4 (x )!θ z 2 x ∈ [0, ! ]
dx 2
1 x 1 x 1 x 1 x
f1 (x) = 2  − 6 + 12  , f 2 (x) =  − 4 + 6  , f 3 (x) = 2  6 − 12  , f 4 (x) =  − 2 + 6 
!  ! ! ! !  ! ! !
Pentru determinarea matricei de rigiditate vom utiliza prima relaţie a lui
Castigliano. Energia internă de deformaţie, considerând doar deformaţiile din
încovoiere, se determină cu relaţia:
2
1
!
 d 2v  1
!
∫ ( )  = ∫ EI z (x )[ f1 (x )v1 + f 2 (x )θ z1 + f 3 (x )v2 + f 4 (x )θ z 2 ] dx (4.42)

2
U= EI z x  2 
dx
20  dx  20
şi aplicând prima relaţie a lui Castigliano rezultă:
!
∂U
∂v1
= Ty1 ⇒ ∫0 EI z (x )[ f1 (x )v1 + f 2 (x )θ z1 + f 3 (x )v2 + f 4 (x )θ z 2 ] f1 (x )dx = Ty1
!
∂U
∂θ z1
= M z1 ⇒ ∫ EI z (x )[ f1 (x )v1 + f 2 (x)θ z1 + f 3 (x )v2 + f 4 (x)θ z 2 ] f 2 (x)dx = M z1
0
!
(4.43)
∂U
∂v2
= Ty 2 ⇒ ∫0 EI z (x )[ f1 (x )v1 + f 2 (x )θ z1 + f 3 (x )v2 + f 4 (x )θ z 2 ] f 3 (x )dx = Ty 2
!
∂U
∂θ z 2
= M z2 ⇒ ∫ EI z (x )[ f1 (x )v1 + f 2 (x )θ z1 + f 3 (x )v2 + f 4 (x )θ z 2 ] f 4 (x )dx = M z 2
0
de unde legea elementului finit este:

{Pk } = [K ]{uk } {Pk } = Ty1 M z1 Ty 2 { M z2 }T
{u k } = {v1 θ z1 v2 θz2}
T
iar matricea de rigiditate are relaţia:

!
[K ] = {kij }i , j =1,4 k ij = ∫ EI z (x ) f i (x ) f j (x )dx i, j = 1,4 (4.44)
0
Termenii matricei de rigiditate (4.44) se obţin prin calcul direct pe baza următoarelor expresii:
1 1
E!
k11 = k 33 = [I + ξ(I 2 − I1 )](− 6 + 12ξ )2 dξ ; k 22 = E2! ∫ [I1 + ξ(I 2 − I1 )](− 4 + 6ξ)2 dξ
4 ∫ 1
! 0 ! 0
1 1
E!
[I1 + ξ(I 2 − I1 )](− 2 + 6ξ)2 dξ ; k12 = k21 = E3! ∫ [I1 + ξ(I 2 − I1 )](− 6 + 12ξ)(− 4 + 6ξ)dξ
! 2 ∫0
k 44 =
! 0
1 1
k13 = k31 =
E!
[I + ξ(I2 − I1 )](− 6 +12ξ)(6 −12ξ)dξ ; k14 = k41 = E3! ∫[I1 +ξ(I2 − I1)](−6+12ξ)(−2 +6ξ)dξ
4 ∫ 1
! 0 ! 0
1 1
E!
k23 = k32 = [I + ξ(I2 − I1 )](− 4 + 6ξ)(6 −12ξ)dξ ; k24 = k42 = E2! ∫[I1 + ξ(I 2 − I1 )](− 4 + 6ξ)(− 2 + 6ξ)dξ
3 ∫ 1
! 0 ! 0
1
E!
[I1 + ξ(I 2 − I1 )](6 − 12ξ)(− 2 + 6ξ )dξ
! 3 ∫0
k 34 = k 43 =
Spre exemplificare prezentăm calculul integral pentru termenii k11 , k12 :

1 1
E!
[I1 + ξ(I 2 − I1 )](− 6 + 12ξ )2 dξ = 363E ∫ [I1 + ξ(I 2 − I1 )](− 1 + 2ξ) dξ =
! 4 ∫0
2
k11 =
! 0
36 E (I − I )
1 1
∫ (1 − 4ξ + 4ξ )dξ + !23 1 ∫ (ξ − 4ξ + 4ξ )dξ = !3 ⋅ 1 2 2

36 EI1 2 2 3 12 E I + I
=
!3 0 0
1 1
E!
[I1 + ξ(I 2 − I1 )](− 6 + 12ξ)(− 4 + 6ξ)dξ = 122E ∫ [I1 + ξ(I 2 − I1 )](− 1 + 2ξ)(− 2 + 3ξ)dξ =
! 3 ∫0
k12 =
! 0
12E (I 2 − I1 )
1 1
=
12EI1
2
! 0 ∫ (
2 − 7ξ + 6ξ 2 dξ + ) ! 2 ∫ (
2ξ − 7ξ 2 + 6ξ3 dξ = 2 ⋅ 1 2
! 3
)
6E 2I + I
0
respectiv matricea de rigiditate are expresia:
 12 E I1 + I 2 6 E 2 I1 + I 2 12 E I1 + I 2 6 E I1 + 2 I 2 
 !3 ⋅ 2 !2
⋅
3
−
!3
⋅
2 !2
⋅
3 
 6E 2I + I 4 E 3I 1 + I 2 6 E 2 I1 + I 2 2 E I1 + I 2 
 2 ⋅ 1 2
⋅ − 2 ⋅ ⋅ 
[K ] =  !12 E I + I
3 ! 4
6 E 2 I1 + I 2
! 3
12 E I1 + I 2
! 2 
6 E I1 + 2 I 2 
(4.45)
− ! 3 ⋅ 2 − 2 ⋅ ⋅ − 2 ⋅
1 2
! 3 !3 2 ! 3 
 6E I + 2I 2 E I1 + I 2 6 E I1 + 2 I 2 4 E 1 + 3I 2 
I
 2 ⋅ 1 2
⋅ − 2 ⋅ ⋅ 
 ! 3 ! 2 ! 3 ! 4 
Obs. Dacă I1 = I 2 = I z = ct atunci expresia matricei de rigiditate (4.45)
devine aceeaşi cu cea din relaţia (4.28) pentru element cu rigiditate constantă pe
deschidere.
4.5 ELEMENT DE GRINDĂ SUPUS LA ÎNCOVOIERE CU

FORFECARE ÎNTR-UN SINGUR PLAN
(2 NODURI/4 GRADE DE LIBERTATE NODALE)
Vom considera un element de grindă supus la încovoiere cu forfecare în
planul (xy). Considerăm definirea subparametrică a elementului (funcţie liniară
pentru geometrie şi cubică pentru câmpul deplasărilor), având legea elementului finit:
{Pk }= [K ]{u k } (4.46)
vectorul gradelor de libertate nodale: {u k }= {v1 θ z1 v2 θz2}

T
•
• vectorul forţelor generalizate nodale: {Pk }= T y1 { M z1 Ty 2 M z2 }
T
unde am notat v(x) săgeata totală din încovoiere şi forfecare , θ z (x ) rotirea din
încovoiere şi ϕ sz (x ) rotirea din forfecare (lunecare specifică).
Fig.4.8 Element de grindă supus la încovoiere cu forfecare (xy)
Acest element admite rezolvarea exactă a variaţiei câmpului deplasărilor.

Pentru a mări generalitatea demonstraţiei, vom utiliza la determinarea matricei de
rigiditate o metodă variaţională – prima relaţie a lui Castigliano.
Obs. Folosind funcţia exactă a câmpului de deplasări, metoda variaţională va
conduce la matricea de rigiditate cu termeni exacţi, analog metodei directe.
4.5.1 FUNCŢIILE DE INTERPOLARE ALE CÂMPULUI DE

DEPLASĂRI-DEFORMAŢII
Săgeata totală are expresia:

v(x ) = vb (x ) + vs (x ) (4.47)
unde vb (x ) este săgeata din încovoiere şi vs (x ) este săgeata din forfecare.
Din condiţia de echilibru în momente încovoietoare şi forţe tăietoare pe un
element de grindă de lungime „dx” obţinem relaţiile:
dM z GAy ϕ sz = Ty
= Ty
dx
ϕ sz = v′s
dTy
=0 v′ = θ z + ϕ sz (4.48)
dx
EI z θ′z = − M z EI z = ct
θ z = vb′ GAy = ct
şi din care rezultă soluţia câmpului deplasărilor-deformaţiilor de forma:

dTy
= 0 ⇒ GAy ϕ′sz = 0 ⇒ ϕ sz = c = ct
dx
dM z
= Ty ⇒ EI z θ′z′ + GAy ϕ sz = 0 ⇒ EI z (v′ − ϕ sz ) + GAy ϕ′sz = 0
'''
dx
EI z v IV = 0 ⇒ v(x ) = α1 + α 2 x + α 3 x 2 + α 4 x 3
θ z (x ) = v′ − ϕ sz = α 2 − c + 2α 3 x + 3α 4 x 2
(4.49)
12 EI z Φ y!2
EI z θ′z′ + GAy ϕ sz = 0 ⇒ 6α 4 EI z + GAy c = 0 Φy = ⇒ c=− α4
GAy ! 2 2
unde Φ y este factorul solicitării din forfecare GAy → ∞ ⇒ Φ y → 0 .

Pe baza relaţiilor (4.49) obţinem funcţiile de variaţie ale câmpului de
deplasări-deformaţii:
v(x ) = α1 + α 2 x + α 3 x 2 + α 4 x 3
Φ y!2
θ z (x ) = α 2 + α 4 + 2α 3 x + 3α 4 x 2
2 (4.50)
Φ y!2
ϕ sz (x ) = −
α4
2
Să determinăm relaţia dintre vectorul parametrilor {α} şi vectorul deplasărilor
nodale generalizate {u k }.
v1 = v(0) = α1 α1 = v1
Φ y! 2
Φ y!2
θ z1 = θ z (0 ) = α 2 + α4 α 2 = θ z1 − α4
2 ⇒ 2
v2 = v (! ) = α1 + α 2 ! + α 3 ! 2 + α 4 ! 3 Φ y !3
v2 = v1 + θ z1! − α 4 + α 3! 2 + α 4 ! 3
Φ y! 2 2 (4.51)
θ z 2 = θ z (! ) = α 2 + α 4 + 2α 3! + 3α 4 ! 2
2 θz2 = θ z1 + 2α 3! + 3α 4 ! 2
v2 − v1 θ
2 − 2 z1 = 2α 3 + α 4 ! 2 − Φ y( )
⇒ − 2 v2 −2 v1 + 2θz1 + θ z 2 − θ z1 = α 4! 1 + Φ y ( )
2
⇒ ! !
θ z 2 − θ z1 ! ! !
= 2α 3 + 3α 4 !
!
de unde rezultă:
1 2 1 2 1 
α4 = v + θ z1 − 2 v2 + θ z 2 
!(1 + Φ y )  !
 2 1
! ! ! 
α3 =
1  3
(

1+ Φy  !
1
2!)
3 1
(
− 2 v1 − θ z1 4 + Φ y + 2 v2 − θ z 2 2 − Φ y 
2!

) ( )
! 
 Φy Φy Φy 
α2 =
1
−
1+ Φy  !(
1
v1 + θ z1 2 + Φ y +
2) !
v2 −
2
(θz2  )

α1 = v1
Pentru funcţia deplasărilor v(x) din relaţiile (4.50),(4.51) obţinem expresia:
v(x ) = [N v (x )]{u k } (4.52)
unde vectorul funcţiilor de interpolare ale câmpului deplasărilor este: ξ = x ! ∈ [0,1]
N v1 (x ) =
1
1+ Φy

1 − 3
x2
! 2
+ 2
x3  x  
+ 1 − Φ y  =
!  !   1+ Φy
3
1
[1 − 3ξ 2
+ 2ξ3 + (1 − ξ )Φ y ]

! x x 2 x3  x x 2  Φ y  2 Φy 
N v 2 (x ) = 
1 + Φ y  !
− 2
! 2
+ 3 +  − 2  =
!  ! !  2  1 + Φ y
!  2 3
ξ − 2ξ + ξ + ξ − ξ
2 
 ( )

N v 3 (x ) =
1  x2
1+ Φ y  !
x3 x
3 2 − 2 3 + Φ y  =
 1
[3ξ 2
− 2ξ3 + ξΦ y ]
! !  1+ Φy
!  x 2 x3  x x 2  Φ y  2 Φy 
N v 4 (x ) = − 2 + 3 −  − 2 
1 + Φ y  ! !  ! !  2  1 + Φ y 
=
!  2 3
− ξ + ξ − ξ − ξ
2 
 ( )
Pentru funcţia rotirilor θ z (x ) din încovoiere obţinem din relaţiile (4.50),(4,51)
expresia:
θ z (x ) = N θ z (x ) {u k } [ ] (4.53)
unde vectorul funcţiilor de interpolare ale câmpului rotirilor din încovoiere este:
)[ ]
1  x x2  1
N θ z 1 (x ) = − 6 + 6 = − 6ξ + 6ξ 2

! 1+ Φ y  !( 2 
)
!  ! 1+ Φ y (
)[ ]
1  x x2  x   1
N θ z 2 (x ) = 1 − 4 + 3 + 1 − Φ y  = 1 − 4ξ + 3ξ 2 + (1 − ξ )Φ y
( 1+ Φ y )

 ! ! 2
 !   1+ Φ y (
)[ ]
1  x x2  1
N θ z 3 (x ) = 6 − 6 = 6ξ − 6ξ 2
(
! 1+ Φy  !

) 2 
!  ! 1+ Φy (
)[ ]
1  x x2 x  1
N θz 4 (x ) = − 2 + 3 + Φy  = − 2ξ + 3ξ 2 + ξΦ y
1+ Φy  !(

)
! 2
!  1+ Φy (
Pentru funcţia rotirilor din forfecare ϕ sz (x ) (lunecări specifice) obţinem:
[ ]
ϕ sz (x ) = N ϕsz (x ) {u k } (4.54)
Φy Φy Φy Φy
Nϕsz1 (x) = − ; Nϕsz 2 (x) = − ; Nϕsz 3 (x) = ; Nϕsz 4 (x) = −
(
! 1+ Φy ) (
2 1 + Φy ) (
! 1 + Φy ) (
2 1+ Φy )
respectiv deformaţiile specifice din forfecare sunt constante pe deschiderea
elementului.
4.5.2 DETERMINAREA MATRICEI DE RIGIDITATE FOLOSIND

PRIMA RELAŢIE A LUI CASTIGLIANO
Energia internă de deformaţie are expresia , în cazul încovoierii cu forfecare:
U=
1
∫
2 (V ) 2 (V )
(
{σ}T {ε}dV = 1 ∫ σ xx ε xx + τ xy γ xy dV ) (4.55)
2
1 σ 2xx 1 τ xy
2 (V∫ ) E 2 (V∫ ) G
σ xx = Eε xx , τ xy = Gγ xy ⇒ U = dV + dV = U b + U s
Din fig.4.5 şi (4.34) pentru energia de deformaţie din încovoiere obţinem:

du d 2v
ε xx = = − y 2b = − yθ′z (x ) Iz = ∫ y dA
2
dx dx (A)
(4.56)
1 1
!   1
!
1
!
M 2
U b = ∫ Eε xx dV = ∫ E (θ′z (x )) ∫ y dA dx = ∫ EI z (θ′z (x )) dx = ∫ z dx
2 2 2 2 (x )
2 (V ) 20   20 2 0 EI z
 ( A) 
Pentru aria de forfecare Ay echivalentă, folosind relaţia Jurawski
Ty (x )S z
τ xy = şi din condiţia de echivalare energetică pe un element de lungime „dx”
Iz ⋅t
pentru lucrul mecanic al forţelor tăietoare pe deformaţiile din forfecare avem:
1 Ty (x )S z
2 2
Ty (x )dvs = ∫ τ xy γ xy dAdx ⇒ Ty (x )v′s (x )dx = Ty (x )ϕsz (x )dx = ∫ 2 2
dAdx ⇒
(A) ( A )G I z ⋅ t
T y (x ) T y2 (x )  1 S z2  I z2 (4.57)
⇒ T y (x )
G  I z2 (∫A ) t 2
dx = dA dx ⇒ Ay =
GAy  S z2
 
∫( ) t 2 dA
A
Pentru energia de deformaţie din forfecare obţinem:

1 T y (x ) 1 S z2  1 T y (x )
2 2 2
1 τ xy
! ! !
1
GAy ⋅ ϕ 2sz (x )dx (4.58)
2 (V∫ ) G 2 ∫0 G  I z2 (∫A ) t 2 2 ∫0 GAy 2 ∫0
Us = dV = dA dx = dx =

 
Din relaţiile (4.56),(4.58) energia internă de deformaţie din încovoiere şi
forfecare este:
1 M z2 (x ) 1 T y (x )
! ! 2 ! !
1 1
( ( )) GAy (ϕ sz (x )) dx (4.59)
2 ∫0 EI z 2 ∫0 GAy 2 ∫0 2 ∫0
U = Ub + Us = dx + dx = EI y θ′z x
2
dx +
2
Din relaţiile (4.53),(4.54) obţinem pentru energia internă de deformaţie relaţia:

 
[ ][ ] [ ][ ]
! !
1
U= {u k }T  EI z ∫ N θ′ z (x ) T N θ′ z (x )dx + GAy ∫ N ϕs (x ) T N ϕs (x ) dx {u k } (4.60)
2  0 0 
Aplicând prima relaţie a lui Castigliano, obţinem legea elementului finit:
∂U
= {Pk } = [K ]{u k } (4.61)
∂{u k }
unde matricea de rigiditate a elementului cu încovoiere şi forfecare în planul (xy) are
expresia:
! 
[K ] = EI z  ∫ [N θ′ (x )]T [N θ′ (x )]dx + ∫0 [N ϕ (x)] [N ϕ (x )]dx 
!
12 T
(4.62)
0
z z
 Φ y!2 sz sz
Termenii matricei de rigiditate se obţin prin calcul direct folosind funcţiile:
[ ]
N θ′ z (x ) =
1 6 
 2 
1+ Φy ! 
x 1
−1+ 2 
! !
x  6
 − 4 + 6 − Φ y  2 1 − 2 
x 1 x 
 − 2 + 6 + Φ y 
!  !  ! ! ! 
⇒ [N ′ (ξ)] = 1 +1Φ
θz  ! 2 (− 1 + 2ξ ) ! (− 4 + 6ξ − Φ y ) ! 2 (1 − 2ξ ) ! (− 2 + 6ξ + Φ y )
6 1 6 1 
y  
Φy  1
[N ϕsz (x ) =] 
1+ Φy  !
− −
1 1
2 !
1
−  = N ϕsz (ξ) = ct
2
[ ]

[ ] [N ]
1
[K ] = EI z  ! ∫ [N θ′ (ξ)]T [N θ′ (ξ)]dξ + 12
N ϕsz
T
ϕsz (4.63)
 0
z z
Φ y! 
rezultând următoarele expresii:
 36 1 EI z 12 2 1 
! 4 ∫ (− 1 + 2ξ ) dξ +
2
k11 = k33 = − k13 = − k31 = 2 
Φy 2 
1 + Φ y  ! 0 ( ) !Φ y ! 
EI z  1 12 2 1 
1
( )
1 + Φ y  ! ∫0
2
k 22 = k 44 = ! − 4 + 6 ξ − Φ d ξ + Φy 
2
( 2
) y
!Φ y 4 
EI z  6 12 Φ y 
1 2
( ) [( ) ]
1 + Φ y  ! ∫0
k12 = k 21 = −k 23 = − k32 = 2 
! − 1 + 2ξ − 4 + Φ + 6ξ dξ + ⋅ 
( 3
) y
Φ y ! 2! 
EI z  6 12 Φ y 
1 2
( ) [( ) ]
1 + Φ y 2  ! 3 ∫0
k14 = k 41 = −k34 = −k 43 = ! − 1 + 2ξ − 2 − Φ + 6 ξ d ξ + ⋅ 
( ) y
Φ y ! 2! 
EI z  1 12 Φ y 
1 2
( ( ) )[ ( ) ]
1 + Φ y  ! ∫0
k 24 = k 42 = 2 
! 2 − 4 + Φ y + 6ξ − 2 − Φ y + 6ξ dξ + ⋅ 
( ) Φ y ! 4 
Exemplificăm calculul integral pentru termenii k11,k12:

EI z 36 1 12 2 1  EI z
k11 =  4 ∫
(− 1 + 2 ξ )2
d ξ + Φy 2  = ⋅ 12
( )
!
( 2
1 + Φ y  ! 0 ) !Φ y !  1 + Φ y ! 3
(4.64)
EI z  6 12 Φ y 
1 2
[
(− 1 + 2ξ) − (4 + Φ y ) + 6ξ dξ + EI z
]
(1 + Φ y )2  ! 3 ∫0
k12 = ⋅ = ⋅ 6!
Φ y ! 2!  (1 + Φ y )! 3
!
Matricea de rigiditate a elementului supus la încovoiere cu forfecare în planul

(xy) are expresia finală:
 12 6! − 12 6! 
[K ] = EI z
 6!
 (4 + Φ )! y
2
− 6! (2 − Φ )! y 
2
( )
1 + Φ y ! 3 − 12

− 6! 12 − 6! 

(4.65)
 6! (
2 − Φ y !2 ) − 6! (4 + Φ y ! 2 )
4.5.3 ELEMENTUL DE GRINDĂ SUPUS LA ÎNCOVOIERE CU
FORFECARE ÎN PLANUL (XZ)
(2NODURI/4GRADE DE LIBERTATE NODALE)
Pentru elementul de grindă supus la încovoiere cu forfecare în planul (xz)

avem convenţia de semne din (fig.4.9).
Fig.4.9 Element de grindă supus la încovoiere cu forfecare în planul (xz)
Considerăm definirea subparametrică a elementului, având legea elementului finit:

12 EI y
{Pk }= [K ]{uk } ; Φ z = (4.66)
GAz
• {
vectorul gradelor de libertate nodale: {u k } = w1 θ y1 w2 θ y2 }
T
vectorul forţelor nodale generalizate: {P }= {T }

T
• k z1 M y1 Tz 2 M y2
Deducerea legii elementului finit este analogă cazului încovoierii cu forfecare
în planul (xy) şi se obţine din relaţiile (4.46),(4.65) unde facem înlocuirile ce ţin cont
de convenţia de semne din (fig.4.8) (fig.4.9):
v1 → w1 , θ z1 → −θ y1 , ϕ sz1 → −ϕ sy1 , v2 → w2 , θ z 2 → −θ y 2 , ϕ sz 2 → −ϕ sy 2
(4.67)
I z → I y , T y1 → Tz1 , M z1 → − M y1 , T y 2 → Tz 2 , M z 2 → − M z1 , Φ y → Φ z
de unde obţinem:
 Tz1   12 6! − 12 6!   w1 
− M 
 y1  EI y  6! (4 + Φ z )! 2 − 6! (2 − Φ z )!   − θ y1 
2 
 =    ⇒ {Pk } = [K ]{u k }
 Tz 2  (1 + Φ z )! − 12 − 6! − 6!   w2 
3
12

− M y 2 
   6! (2 − Φ z )! 2 − 6! (4 + Φ z )! 2  − θ y 2 
şi matricea de rigiditate are expresia:
 12 − 6! − 12 − 6! 
EI y  − 6! (4 + Φ z )! 2 6! (2 − Φ z )! 2 
[K ] =  (4.68)
(1 + Φ z )! 3  − 12 6! 12 6! 
 2
 − 6! (2 − Φ z )! 2 6! (4 + Φ z )! 
Obs. În relaţiile (4.65),(4.68), dacă se neglijează efectul forfecării GAy → ∞
GAz → ∞ ⇒ Φ y → 0 Φ z → 0 , se obţin pentru matricea de rigiditate relaţiile
(4.36),(4.39) în cazul solicitării de încovoiere fără forfecare.
4.6 ELEMENTUL DE GRINDĂ ELASTICĂ TRIDIMENSIONALĂ

(2NODURI / 12 GRADE DE LIBERTATE NODALE)
Elementul de grindă elastică se consideră o bară dreaptă cu secţiune
transversală constantă (prismatică), supusă la solicitări cu forţe axiale, momente
încovoietoare după cele două direcţii principale ale secţiunii transversale, forţe
tăietoare şi momente de torsiune după axa neutră a elementului (fig.4.10).
Fig.4.10.Elementul de grindă elastică 3D (2noduri/12grade de libertate)
Considerăm elementul de grindă elastică în formularea subparametrică, având

2 noduri şi un total de 12 grade de libertate. Legea elementului finit are expresia:
{Pk }= [K ]{u k } (4.69)
• vectorul gradelor de libertate nodale:
{u k } = {u1 u2 u3 u 4 u5 u6 u7 u8 u9 u10 u11 u12 }
T
• vectorul forţelor nodale generalizate:

{Pk } = {P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 P11 P12 }
T
Corespunzător notaţiilor din fig.4.1,fig.4.3,fig.4.8,fig.4.9, în fig.4.10 şi

relaţiile (4.69) termenii au semnificaţia:
{u k } = {u1 v1 w1 ϕ1 θ y1 θ z1 u 2 v2 w2 ϕ2 θ y2 θz2 }
T
(4.70)
{Pk }= {P1 T y1 Tz1 MT1 M y1 M z1 P2 T y 2 Tz 2 MT 2 M y2 M z2 } T
Poziţia şi orientarea elementului de grindă elastică este precizată de

coordonatele nodurilor „1” şi „2”, axa x în sistemul local având direcţia 1 2 . Pentru
definirea axei y se consideră un nod auxiliar „3”, astfel încât axa y este perpendiculară
pe axa x şi conţinută în planul (123). Nodul auxiliar 3 se alege astfel încât sistemul de
coordonate xyz local să fie şi sistem de axe principale pentru elementul de grindă
elastică. Numai dacă sistemul xyz local de axe este şi sistem de axe principal, atunci
este posibil ca încovoierea şi forfecarea din planele xy şi xz să fie considerate ca
solicitări independente asupra elementului de grindă elastică. În acest caz putem, la
determinarea matricei de rigiditate, să folosim matricele de rigiditate pentru:
elementele de bară cu solicitare axială (4.4), elementele de bară cu solicitare torsională
(4.23), elemente de grindă cu solicitare de încovoiere cu sau fără forfecare în planele
(xy) şi (xz) (4.28),(4.39),(4.65),(4.68), aranjând termenii în concordanţă cu vectorul
gradelor de libertate nodale şi vectorul forţelor nodale generalizate (4.69),(4.70).
a) În cazul când deformaţiile din forfecare se neglijează, matricea de rigiditate este:

GAy → ∞ GAz → ∞ Φy = Φz = 0 şi [K ] = (4.71)
 kx 0 0 0 0 0 − kx 0 0 0 0 0 
 0 12k z 0 0 0 6!k z 0 − 12k z 0 0 0 6!k z 

 0 0 12k y 0 − 6!k y 0 0 0 − 12k y 0 − 6!k y 0 
 
 0 0 0 kT 0 0 0 0 0 − kT 0 0 
 0 0 − 6!k y 0 4 2k y
! 0 0 0 6 ky
! 0 2 2k y
! 0 
 
 0 6!k z 0 0 0 4! 2 k z 0 − 6!k z 0 0 0 2! 2 k z 
− k 0 0 0 0 0 kx 0 0 0 0 0 
 x 
 0 − 12k z 0 0 0 − 6!k z 0 12k z 0 0 0 − 6!k z 
 
 0 0 − 12k y 0 6!k y 0 0 0 12k y 0 6!k y 0 
 0 0 0 − kT 0 0 0 0 0 kT 0 0 
 
 0 0 − 6!k y 0 2! 2 k y 0 0 0 6!k y 0 4! 2 k y 0 
 0 6!k z 0 0 0 2! 2 k z 0 − 6!k z 0 0 0 4! 2 k z 

unde am notat:
EA GI T EI y EI z
kx = kT = ky = 3
kz = (4.72)
! ! ! !3
b) În cazul când deformaţiile din forfecare nu se neglijează

GAy ≠ ∞ GAz ≠ ∞ Φy ≠ 0 Φz ≠ 0
şi cu notaţiile suplimentare:
kz ky ~ 4 + Φy ~ 4 + Φz " 2 − Φy " 2 − Φz
kz = , ky = , kz = kz , k y = ky , kz = kz , k y = ky
1+ Φy 1+ Φz 1+ Φy 1 + Φz 1+ Φy 1+ Φz
matricea de rigiditate are expresia: [K ] = (4.73)
 kx 0 0 0 0 0 − kx 0 0 0 0 0 
 0 12k z 0 0 0 6!k z 0 − 12k z 0 0 0 6!k z 

 0 0 12k y 0 − 6!k y 0 0 0 − 12k y 0 − 6!k y 0 
 
 0 0 0 kT 0 0 0 0 0 − kT 0 0 
~ "
 0 0 − !k y
6 0 !2k y 0 0 0 6!k y 0 !2k y 0 
 2~
" 
 0 6!k z 0 0 0 ! kz 0 − 6!k z 0 0 0 2
! kz 
− k 0 0 0 0 0 kx 0 0 0 0 0 
 x 
 0 − 12k z 0 0 0 − 6!k z 0 12k z 0 0 0 − 6!k z 
 
 0 0 − 12k y 0 6!k y 0 0 0 12k y 0 6!k y 0 
 0 0 0 − kT 0 0 0 0 0 kT 0 0 
 " ~ 
 0 0 − 6!k y 0 !2k y 0 0 0 6!k y 0 !2k y 0 
" ~
 0 6!k z 0 0 0 !2kz 0 − 6!k z 0 0 0 ! 2 k z 

Obs. În cazul problemelor bidimensionale, elementul de grindă elastică va

avea pe nod doar 3 grade de libertate, două deplasări şi o rotire, respectiv 6 grade de
libertate pe element.
Legea elementului finit ce are solicitări în planul (xy) este:
{Pk } = [K ]{uk } {uk } = {u1 v1 θ z1 u 2 v2 θz2}
T
(4.74)
{Pk } = {P1 T y1 M z1 P2 Ty 2 M z2 }
T
unde matricea de rigiditate este:
 EA EA 
 ! 0 0 − 0  0
!
 12 EI z 6 EI z 12 EI z 6 EI z 
 0 0 − 
 (
!3 1 + Φ y ) (
!2 1 + Φ y ) !3 1 + Φ y ( ) 2
(
! 1+ Φy  )

 0
6 EI z (4 + Φ y EI z ) 0 − 2
6 EI z (2 − Φ y EI z 

)
[K ] =  EA
2
(
! 1+ Φy ) (
! 1+ Φy ) ! 1+ Φy ( ) (
! 1 + Φ y  (4.75) )
EA 
− 0 0 0 0 
 ! ! 
 0 12 EI z 6 EI z 12 EI z 6 EI z 
− − 0 − 2


3
(
! 1+ Φy ) 2
! 1+ Φy ( ) 3
! 1+ Φy( ) ! 1+ Φy  (
)
 0 6 EI z (2 − Φ y EI z ) 0 − 2
6 EI z (4 + Φ y EI z  )


2
(
! 1+ Φy ) (
! 1+ Φy ) ! 1+ Φy ( ) (
! 1 + Φ y  )
4.7 MATRICEA DE RIGIDITATE PENTRU GRINZI CU

CAPETE RIGIDE
Pot apare erori numerice mari atunci când două elemente de grindă vecine au
rigiditatea la încovoiere foarte mult diferită. În acest caz se introduc elemente rigide în
modelul cu elemente finite şi se face o transformare de grade de libertate ale
elementului pentru a creşte stabilitatea numerică a modelării.
În fig.4.11.a este prezentat modelul pentru o ramă transversală la un petrolier
pentru care se impune folosirea elementelor de grindă cu capete rigide.
Fig.4.11 Elemente de grindă cu capete rigide
Relaţia de transformare între vechile şi noile grade de libertate rezultă pe baza

(fig.4.11.b) din consideraţii geometrice simple (deplasări şi rotiri):
{u k } = [T ]{u k* } ⇒
 u1  1 0 0 0 0 0  u1*  1 0 0 0 0 0
u  0   0 1
 2  1 !1 0 0 0  u 2*   0 0 0 0
u3  0 0 1 0 0 0  u3*  0 ! 1 1 0 0 0 (4.76)
 =   [T ]T = 
u 4  0 0 0 1 0 0  u 4*  0 0 0 1 0 0
u5  0 0 0 0 1 − ! 2  u5*  0 0 0 0 1 0
      
u 6  0 0 0 0 0 1  u 6*  0 0 0 0 − !2 1
Relaţia dintre forţe şi deplasări [K ]{u k } = {Pk } va fi transformată în funcţie de
[ ]{ } { }
noile grade de libertate K * u k* = Pk* . Condiţia de echivalare este ca lucrul mecanic
să se conserve la trecerea de la un set la altul de grade de libertate nodale.
{u } {P }= {u } {P } = {u } [T ] {P } ⇒ {P }= [T ] {P }
* T
k k
*
k
T
k
* T
k
T
k k
* T
k
[T ] × [K ][T ]{u }= {P } ⇒ [T ] [K ][T ]{u }= [T ] {P } ⇒

T *
k k
T *
k
T
k
(4.77)
{P }= [K ]{u } unde [K ]= [T ] [K ][T ]
k
* * *
k
* T
Matricea de rigiditate (4.75) poate fi scrisă şi sub forma echivalentă:

 
( A! 2
) ( ) AI!
2
 1+ Φy 0 0 − 1+ Φy 0 0 
 Iz z 
 0 12 6! 0 − 12 6! 
[K ] = EI z 

0 6! (
4 + Φ y !2 ) 0 − 6! (
2 − Φy )
!2 
 (4.78)
(
!3 1 + Φ y ) (

− 1 + Φ
A! 2
) 0 0 (1 + Φ ) A! 2
0 0

 y
Iz
y
Iz 
 
 0 − 12 − 6! 0 12 − 6! 

 0 6! (2 − Φ )! y
2
0 − 6! (4 + Φ ) y ! 2 
şi pe baza relaţiilor (4.76),(4.78) matricea de rigiditate a elementului de grindă elastică cu

zone rigide la capete are în sistemul propriu de coordonate (local) matricea de rigiditate:
EI z
[K ][T ] = ⋅
(
! 1+ Φ y
3
)
 
( ) ( ) AI!
2 2
A!
 1+ Φ y 0 0 − 1+ Φ y 0 0 
 Iz z 
 0 12 (12! 1 + 6! ) 0 − 12 (12! 2 + 6! ) 


0 6! [6!! + (4 + Φ )! ]
1 y
2
0 − 6! [ (
6!! 2 + 2 − Φ y ! 2 

) ]
( A! 2
) (1 + Φ ) AI!
2
 
− 1 + Φ y I 0 0 y 0 0 
 z z 
 0 − 12 − (12! 1 + 6! ) 0 12 − (12! 2 + 6! ) 

 0 6! [
6!! 1 + 2 − Φ y ! 2 ( ) ] 0 − 6! [ (
6!! 2 + 4 + Φ y ! 2  ) ] (4.79)
[K ]= [T ] [K ][T ] =
* T
 A! 2 2

(
 1+ Φy
Iz
) 0 0 − 1+ Φy( ) AI! 0 0 
 z 
 0 12 (12! 1 + 6! ) 0 − 12 (12! 2 + 6! ) 
 0 (12! 1 + 6! ) β 0 − (12! 1 + 6! ) χ 
ψ 2 2 

(
− 1 + Φ A!
y
Iz
) 0 0 (1 + Φ ) AI! y 0 0 

 0 − 12 − (12! 1 + 6! ) 0
z
12 − (12! 2 + 6! )

 0 (12! 2 + 6! ) χ 0 − (12! 2 + 6! ) β 
unde am notat:
Φy =
12 EI z
GAy ! 2
, ψ=
EI z
1+ Φy ! 3
, χ = 12! 1! 2 + 6!! 1 + 6!! 2 + 2 − Φ y ! 2
( ) ( )
(4.80)
β = 12! 12 + 12!! 1 + 4 + Φ y ! , β ( ) 2
= 12! 22 + 12!! 2 + 4 + Φ y ! ( ) 2
Lungimea totală a elementului este !* = ! + ! 1 + ! 2 , fiind formată din zona

elastică a grinzii plus cele două zone rigide de la extremităţi.

Cap4 LDFEM PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap4 LDFEM PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 4

ELEMENTUL FINIT DE GRINDĂ CU ZĂBRELE

4.1 ELEMENTUL DE BARĂ CU LEGE DE VARIAŢIE

Fig.4.1 Elementul de bară cu 2noduri / 2grade de libertate nodale

{Pk } = {P1 P2 } este vectorul forţelor nodale ale elementului.

4.1.1 METODA DIRECTĂ

Relaţia între forţă şi deplasare pentru elementul de bară cu solicitare axială

4.1.2 METODA VARIAŢIONALĂ FOLOSIND PRINCIPIUL

Din relaţia (3.69) matricea de rigiditate în cazul general se determină cu

[K ] = [A−1 ]T [K * ][A−1 ] [K ] = ∫ [B ] [E ][B ]dV

unde notaţiile sunt cele folosite la capitolul 3.

În cazul stării unidimensionale de tensiuni şi deformaţii, din legea lui Hooke

[K ]= ∫ [B ] E[B ]Adx = EA!01[0

[K ] = [A−1 ]T [K * ][A] = EA! 

4.2 ELEMENTUL DE BARĂ CU LEGE DE VARIAŢIE

Fig.4.2.Element de bară cu 3noduri / 3 grade de libertate nodale

Pentru deducerea legii elementului finit a elementului de bară parabolic vom

{Pk } = {P1 P2 P3 } este vectorul forţelor nodale ale elementului.

Funcţia de interpolare a câmpului deplasărilor este parabolică (3 puncte de interpolare):

Matricea deformaţiilor specifice pentru cazul unidimensional de deformaţii şi

Pentru starea unidimensională de tensiuni şi deformaţii matricea elastică este:

[K ]= ∫ [B ] E[B ]Adx = EA∫ [B ] [B ]dx

4.3 ELEMENT DE BARĂ CU SOLICITARE DE TORSIUNE

Fig.4.3 Element de bară cu solicitare de torsiune

Elementul este izoparametric şi vom utiliza metoda directă pentru

4.4 ELEMENTUL DE GRINDĂ SUPUS LA ÎNCOVOIERE

Fig.4.4 Elementul de grindă cu solicitare de încovoiere, 2noduri / 4grade de libertate

Considerăm definirea subparametrică a elementului , având funcţia geometriei

4.4.1 METODA DIRECTĂ

Ţinând cont de convenţia de semne din fig.4.4 şi pe baza teoriei grinzii cu

Din relaţiile (4.24),(4.25) obţinem:

4.4.2 METODA VARIAŢIONALĂ

Din relaţia (4.25) funcţia de aproximare a câmpului de deplasări are expresia:

θ z 2  0 1 2! 3! 2  α 4 

şi din relaţia (4.5) nucleul matricei de rigiditate este:

Fig.4.5 Legătura dintre săgeata v(x) şi deplasarea axială u(x)

Din relaţiile (4.35) şi (4.5) obţinem matricea de rigiditate:

4.4.3 ELEMENTUL DE GRINDĂ SUPUS LA ÎNCOVOIERE PURĂ

Pentru elementul de grindă cu încovoiere în planul (xz) avem convenţia de

Fig.4.6 Element de grindă cu încovoiere în planul (xz)

Considerăm definirea subparametrică a elementului, având legea elementului

4.4.4 ELEMENT DE GRINDĂ SUPUSĂ LA ÎNCOVOIERE PURĂ CU

În practică se construiesc grinzi de rezistenţă cu moment de inerţie la

Fig.4.7 Grindă cu moment de inerţie variabil pe lungime

Funcţia de interpolare a câmpului deplasărilor se consideră de aceeaşi formă

v(x ) = H1 (x )v1 + H 2 (x )!θ z1 + H 3 (x )v2 + H 4 (x )!θ z 2 x ∈ [0, !]

∫ ( )  = ∫ EI z (x )[ f1 (x )v1 + f 2 (x )θ z1 + f 3 (x )v2 + f 4 (x )θ z 2 ] dx (4.42)

de unde legea elementului finit este:

iar matricea de rigiditate are relaţia:

Spre exemplificare prezentăm calculul integral pentru termenii k11 , k12 :

∫ (1 − 4ξ + 4ξ )dξ + !23 1 ∫ (ξ − 4ξ + 4ξ )dξ = !3 ⋅ 1 2 2

4.5 ELEMENT DE GRINDĂ SUPUS LA ÎNCOVOIERE CU

vectorul gradelor de libertate nodale: {u k }= {v1 θ z1 v2 θz2}

Fig.4.8 Element de grindă supus la încovoiere cu forfecare (xy)

Acest element admite rezolvarea exactă a variaţiei câmpului deplasărilor.

4.5.1 FUNCŢIILE DE INTERPOLARE ALE CÂMPULUI DE

Săgeata totală are expresia:

şi din care rezultă soluţia câmpului deplasărilor-deformaţiilor de forma:

unde Φ y este factorul solicitării din forfecare GAy → ∞ ⇒ Φ y → 0 .

4.5.2 DETERMINAREA MATRICEI DE RIGIDITATE FOLOSIND

Energia internă de deformaţie are expresia , în cazul încovoierii cu forfecare:

Din fig.4.5 şi (4.34) pentru energia de deformaţie din încovoiere obţinem:

Pentru energia de deformaţie din forfecare obţinem: