PROIECT PENTRU OBŢINEREA

CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE
PROFESIONALE

- NIVELUL IV DE CALIFICARE –

ABSOLVENT,
Costea Ioan
Clasa a XII-a B

PROFESOR COORDONATOR,

Moldovan Elvira

1
 Tîrgu Mureş, 2018

TITLUL PROIECTULUI:

Credite bancare pe termen lung

…………………………………………………………….

CALIFICAREA:
Tehnician în activități economice

Cuprins
Argument…………….......................................................................pag.2

Capitolul I. Prezentarea societății………………………….……..pag.4

1.1 Organigrama societății............ ....................................................pag.8

2
Capitolul II - Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung…pag.9

ARGUMENT

3
Capitolul I. Prezentarea societății

Societatea comercială CRILEY SRL cu sediul în Baia Mare, strada Nicolae Iorga nr.12 s-a
constituit în anul 1991, având codul unic de înregistrare R3844527 şi nr. din Registrul comerţului
J12/1657/1993. Asociaţii societăţii sunt:
 MURESAN CRISTIAN: cetatean roman, de profesie medic chirurg;
 ASHLEY JOHN: cetatean englez, de profesie procuror;
Capitalul social iniţial a fost de 250 lei, ulterior acesta fiind majorat la 10.000 lei.
Domeniile de afaceri (obiect şi pondere (% ) în total cifra de afaceri, pe fiecare domeniu) :
1. Vanzari auto: 46%
2. Piese auto: 27%
3. Accesorii auto : 16%
4. Cartele telefonice : 6%
5. Fast-food: 5%
Din datele prezentate mai sus rezultă că principalul obiect de activitate desfăşurat efectiveste
vanzarile auto.
Locaţiile în care se desfăşasoară activitatea companiei sunt : Baia Mare, Beclean, Cluj Napoca,
Dej, Turda, Cimpia Turzii, Alba-Iulia, Hunedoara, Deva, Gherla, Dumbraveni, Alexandria.

Băncile prin care societatea îşi desfăşoară activitatea sunt:

Banca principala: ING Procent din cifra de afaceri: 54%
Alte banci: BCR, ALPHA BANK,BT Procent din cifra de afaceri: 46%

Furnizorii mai semnificativi cu care colaborează firma sunt:

Denumire Tip produs / Pondere in Mod de plata Termen de
serviciu total (numerar / OP / plata
aprovizionat cheltuieli CEC / BO, L/C,
materiale open acc..)

4
 (%)
WOLKSWAGEN GROUP Automobile 21 OP, CEC, BO 30-90 ZILE
MERCEDES
AUDI Automobile 18 OP, CEC, BO 30-90 ZILE
VALMARIS-AUTO SA Automobile 17 OP, CEC, BO 30-90 ZILE
Piese si accesorii 24 OP, CEC, BO 30-60 ZILE
MOTOPHONE SRL auto
KFC Cartele telefonice 9 OP, CEC, BO 30 ZILE
Produse fast-food 8 OP, CEC, BO 30 ZILE

Principalii clienţi ai firmei sunt prezentaţi în tabelul de mai jos:

Denumire Tip produs / serviciu Pondere in Mod de incasare Termen
vandut cifra de (numerar / OP / mediu de
afaceri CEC / BO, L/C, incasare
(%) open acc,..)
ANDREISAVA SA Vanzari auto 18 OP, CEC, BO 30-90
GTPLUS Vanzari auto 15 OP, CEC, BO ZILE
MECANICU SRL Piese si accesorii auto 13 OP, CEC, BO 30-90 ZILE
CONECTFON Cartele telefonice 8 OP, CEC, BO 30-60 ZILE
SEBASTIAN SRL Produse fast-food 6 OP, CEC, BO 30 ZILE
30 ZILE

Imobilizările corporale mai importante deţinute de companie sunt:

Descriere Valoare contabila de
achizitie (lei)
MAGAZIN 120.000
MAGAZIN 230.000
MAGAZIN 467.000
RENAULT MEGANE 36.000
WOLKSWAGEN GOLF 52.000
AUDI A6 66.000
MERCEDES VITO 47.000
MERCEDES C220 60.000

5
Proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pe anii 2008 şi 2009 este prezentată în tabelul următor:
Indicatori An curent – 2008 An viitor – 2009
(RON) (RON)
VENITURI TOTALE, din care: 1654.118 1980.000
Venituri din exploatare 1454.265 1600.000
Venituri financiare 199.853 380.000
Venituri exceptionale
CHELTUIELI TOTALE, din care: 600.981 725.000
Cheltuieli pt. exploatare 475.700 515.000

Societatea are un număr de 97 de angajaţi, organigrama fiind structurată pe următoarele posturi:

 Un director general
 16 direcori de compartimente
 12 manageri de zonă
 9 contabili
 7 informaticieni
 53 agenţi de vânzări
Managementul agentului economic este asigurat astfel:

Functia NUME Prenume Studii

DIRECTOR GENERAL CAMPEAN IOAN SUPERIOARE
DIRECTOR ECONOMIC UNGURIA MARIAN SUPERIOARE
DIRECTOR VANZARI- ARDEIAN MARIA MEDII
MARKETING
DIRECTOR LOGISTICA CHIRAT MIRELA SUPERIOARE

1.1 Organigrama societatii

6
 Director
General

Director Executiv

Director Director
Tehnic Economic Director Comercial

CT
C Financiar Contabil Contabilitate Aprovizionar
Desfacere
e

Capitolul II - Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung

 Prezentare generală
7
Entităţile pot beneficia de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung de la instituţii
bancare sau de la alte persoane juridice şi fizice. Împrumuturile au caracter rambursabil şi
sunt purtătoare de dobânzi contabilizate sub forma cheltuielilor financiare.
După natura lor, împrumuturile se pot clasifica astfel:
 Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni;
 Credite bancare pe termen lung, mediu şi scurt;
 Sume datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care compania este legată prin interese
de participare;
 Sume datorate asociaţilor;
 Alte împrumuturi şi datorii asimilate;
B. MODELE CONTABILE PRIVIND ÎMPRUMUTURILE
Pentru înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor privind împrumuturile şi a datoriile
asimilate se vor parcurge etapele cunoscute ale analizei contabile.
1. Primirea împrumuturilor:
Modificări patrimoniale Conturi corespondente Funcţia Reguli de
contabilă funcţionare
Cresc disponibilităţile 512 “Conturi la bănci” A Se
531 „Casa” debitează
Cresc datoriile privind 16 „Împrumuturi şi datorii asimilate” P Se
împrumuturile contractate 45 „Grup şi acţionari/asociaţi” creditează
519 „Credite bancare pe termen scurt”
Modelul contabil general:
disponibilităţi = împrumuturi

2. Achitarea dobânzilor:
Modificări patrimoniale Conturi corespondente Funcţia Reguli de
contabilă funcţionare
Cresc cheltuielile cu dobânzile 666 „Cheltuieli privind dobânzile” A Se debitează

Scad disponibilităţile 512 “Conturi la bănci” A Se

531 „Casa” creditează
Modelul contabil general:
cheltuieli cu dobânzile = disponibilităţi

3. Rambursarea împrumuturilor:
Modificări patrimoniale Conturi corespondente Funcţia Reguli de
contabilă funcţionare
8
Scad datoriile privind 16 „Împrumuturi şi datorii asimilate” P Se
împrumuturile rambursate 45 „Grup şi acţionari/asociaţi” debitează
519 „Credite bancare pe termen scurt”
Scad disponibilităţile 512 “Conturi la bănci” A Se
531 „Casa” creditează
Modelul contabil general:
împrumuturi = disponibilităţi

C. CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILOR DIN EMISIUNI DE OBLIGAŢIUNI

 NOŢIUNI GENERALE
Societăţile comerciale pe acţiuni pot contracta împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni
pentru o sumă care nu poate depăşi trei pătrimi din capitalul social.
Obligaţiunile pot fi nominative sau la purtător. Valoarea nominală minimă a unei obligaţiuni
este de 2,5 lei. Obliagaţiunile pot fi emise în formă materială (pe support de hârtie) sau în
formă dematerializată (prin înscriere în cont).
Cele mai întâlnite tipuri de obligaţiuni sunt:
 Obligaţiuni ordinare, care asigură cumpărătorilor de obligaţiuni (obligatarilor) o dobândă
fixă sau variabilă, care se revizuieşte periodic;
 Obligaţiuni cu primă de rambursare, care se calculează ca diferenţă între valoarea
nominală (înscrisă pe obligaţiuni) şi preţul de emisiune (de vânzare), care este mai mic.
Venitul realizat de obligatar în momentul rambursării echivalează cu o anumită dobândă
anuală.
 Obligaţiuni cu loterie, care se vând şi se răscumpără la valoarea nominală. Periodic,
prin tragere la sorţi, se vor putea câştiga venituri echivalente cu dobânzile datorate
obligatarilor.
Obligaţiunile se rambursează fie la scadenţă, fie prin tragere la sorţi înainte de scadenţă.

 CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN LUNG

 NOŢIUNI GENERALE
Creditele sunt sume împrumutate de către bănci persoanelor fizice şi juridice şi care
trebuie rambursate (restituite) la un anumit termen numit scadenţă. Creditele bancare sunt
purtătoare de dobânzi.

9
Creditele bancare pe termen lung (peste 5 ani) şi pe termen mediu (1-5 ani) sunt destinate
finanţării investiţiilor. La acordarea creditelor, băncile solicită clienţilor garanţii care, de
regulă, depăşesc cu 20-30 % valoarea creditului şi a dobânzilor. De asemenea, entităţile
trebuie să întocmească un dosar de creditare, care trebuie să conţină informaţii privind
sediul societăţii, obiectul de activitate, destinaţia creditului, posibilităţile de rambursare,
studiu de fezabilitate, bugetul de venituri şi cheltuieli, fluxul de trezorerie, bilanţul, balanţa
conturilor etc.
Dacă creditul se aprobă, se întocmesc actele de ipotecă sau gaj asupra garanţiilor.
Contractul de credit încheiat între bancă şi client stipulează volumul şi obiectul creditului,
termenul de rambursare, dobânda, comisioanele etc.

 CONTABILITATEA ALTOR ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII ASIMILATE

Desfăşurarea activităţilor de exploatare şi de investiţii a entităţilor economice implică
apelarea şi la alte surse de finanţare pe termen scurt sau lung, cum ar fi :
 Preluarea în concesiune a unor bunuri sau servicii ;
 Primirea de bunuri în leasing financiar ;
 Primirea unor împrumuturi de la alte entităţi din cadrul grupului ;
 Sume lăsate temporar de asociaţi la dispoziţia entităţii etc.

 CREDITUL PENTRU ACTIVITATEA DE LEASING

Leasingul este o formă specială de închiriere a bunurilor imobile sau mobile, aflate în circuitul civil,
de către societăţi financiare specializate, care îndeplinesc condiţii prevăzute de lege pentru
desfăşurarea acestei activităţi, către agenţi economici care, în general, nu dispun de suficiente
fonduri proprii sau împrumutate pentru a-şi achiziţiona astfel de bunuri cu plata integrală, sau nu
doresc să-şi achiziţioneze aceste bunuri întrucât le sunt necesare numai pentru perioade scurte de
timp.

Leasingul reprezintă o convenţie prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedează locatarului (în
calitate de chiriaş), pe o perioadă determinată, dreptul de utilizare a bunului respectiv, destinat

10
desfăşurării activităţii de exploatare a locatarului, contra unei chirii, cu opţiunea de cumpărare la
scadenţă la un preţ convenit prin contractul de leasing.

Beneficiarii acestor credite pot fi

a)societăţi comerciale autorizate să efectueze operaţiuni de leasing:

societăţi comerciale care au ca obiect de activate leasingul echipamentului industrial al bunurilor de

folosinţă îndelungată şi al imobilelor cu destinaţie comercială sau industrială, al imobilelor cu
destinaţie de locuinţă ori leasingul fondului de comerţ sau al unuia dintre elementele sale corporale,
denumite societăţi de leasing generale;

b) societăţi comerciale infinitate de către societăţi producătoare de echipament industrial sau bunuri
industriale cu destinaţie finală, fără a consuma substanţa lor denumite societăţi integrate;

c)societăţi comerciale care au ca obiect de activate achiziţia de imobile cu destinaţie comercială sau
industrială, cu scopul utilizării sau vânzării lor, denumite societăţi imobiliare pentru comerţ şi
industrie.

Banca poate acorda credite pe termen mediu pentru achiziţionarea activelor care fac obiectul
contractelor de leasing financiar încheiate cu utilizatorii.

Volumul maxim al creditului ce se poate acorda nu va depăşi:

- 85% din preţul de achiziţie inclusiv TVA a bunurilor ce urmează a fi cumpărate şi închiriate în
regim de leasing în cazul societăţilor de leasing de intermediere;

- costul de producţie efectiv al mijlocului fix ce urmează a fi închiriat în regim de leasing în cazul
societăţilor de leasing integrate.

La dimensionarea volumului creditului se va avea în vedere cuantumul chiriei ce urmează a se

încasa de societatea de leasing, deoarece chiria constituie principala sursă de rambursare a
creditului.

Documentaţia de credit şi analiza acestuia va cuprinde în plus:

- autorizaţia necesară desfăşurării activităţii de leasing;

- existenţa contractelor de leasing;

- asigurarea bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing iar drepturile de încasat din poliţa de
asigurare să fie cesionate în favoarea băncii;
11
- în contractul de credit se înscrie clauza obligatorie pentru societatea de leasing de a face dovada
plăţii primelor de asigurare pe toată perioada de creditare;

- perioada de creditare să nu depăşească durata contractului de leasing;

- contractul de leasing să nu prevadă clauza posibilităţii rezilierii înainte de scadenţă;

- plata chiriei să se efectueze în contul societăţii de leasing deschis la bancă.

Creditele pentru activitatea de leasing se vor garanta cu garanţii asiguratorii din cadrul celor agreate
de bancă.

Aprobarea creditelor pentru activitatea de leasing, indiferent de valoarea acestora, este de

competenţa centralei băncii, sucursalele având obligaţia întocmirii şi analizării documentaţiei.

 Creditul de investiţii pe termen mediu şi lung se acordă în completarea surselor

proprii, necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiţii aprobate pentru:

a)realizarea de obiective noi şi/sau capacităţi de producţie;

b)dezvoltarea, modernizarea construcţiilor şi/sau retehnologizarea obiectivelor de investiţii, a

capacităţilor de producţie, utilajelor, maşinilor şi instalaţiilor existente;

c)procurarea de maşini, utilaje şi mijloace de transport;

d)cumpărarea de active fixe (clădiri, construcţii, unităţi de producţie, etc.);

e)achiziţii de imobilizări necorporale;

f)alte investiţii.

Pentru acest tip de creditare documentaţia va trebui să cuprindă în plus:

-nota de fundmentare sau studiu de fezabilitate;

-dovada aportului propriu de cel puţin 25% din valoarea investiţiei.

După analiza clientului conform prezentelor norme, se va analiza documentaţia tehnico-economică a

investiţiei, care să conducă la viabilitatea afacerii, la posibilitatea suportării de către agentul
economic a costurilor creditării şi rambursării integrale la scadenţă a creditului şi dobânzilor
aferente. Analiza documentaţiei tehnico-economice se va face în baza indicatorilor specifici privind
investiţiile, din prezentele norme.

12
Aportul propriu constă fie în lichidităţi în cont, caz în care acesta se va utiliza cu prioritate în
efectuarea plăţilor, fie în realizarea efectivă a unei părţi din investiţia respectivă.

Decontarea investiţiilor se efectuează pe baza de documente justificative cu încadrarea în devizul

general aprobat, cu acordul băncii.

Se vor urmări asigurarea resurselor de rambursare pe întreaga perioadă de creditare, rambursarea

creditului de investiţii trebuie corelată cu indicatorii din bugetul de venituri şi cheltuieli. Dacă
obiectivul de investiţii nu asigură generarea de venituri încă de la punerea lui în funcţiune şi nu
există posibilitatea scadenţării creditului cu această dată, banca poate acorda o perioadă de graţie în
rambursarea creditului (nu şi la dobândă), dar nu mai mult de 6 luni.

 Creditele constituie o altă sursă importantă pentru finanţarea investiţiilor. Apelul la

credite se poate face:
• pe termen scurt (sub un an) pentru acoperirea decalajelor lunare sau
trimestriale între necesarul de finanţare a investiţiei (cheltuieli
prevăzute a se face pentru investiţia în curs sau care abia debutează) şi
sursele proprii disponibile pentru respectiva investiţie – cazul NC > 0
în relaţia (15.7);
• pe termen mediu sau lung (peste un an) pentru completarea resurselor
proprii.
În cel de-al doilea caz apelul la credit este, de regulă, stabilit încă din proiectul de investiţie.
Rambursarea creditului şi a cheltuielilor aferente se face din rezultatele curente viitoare ale firmei,
precum şi din fluxurile financiare nete degajate de investiţie după intrarea ei în exploatare. Pentru
creditele pe termen scurt, rambursarea se face din sursele proprii, pe măsura disponibilizării lor în
perioadele imediat următoare, conform graficelor de finanţare existente, aprobate prin proiectul de
investiţie.
Obţinerea creditelor se face prin organisme specializate (bănci, instituţii financiare, fonduri de
investiţii etc.) fie din resursele proprii ale acestora, fie prin mijlocirea de către ele a accesului la
resursele disponibile ale altor agenţi economici. Formulele de finanţare a investiţiilor prin credite
sunt foarte variate.

a) Emiterea de obligaţiuni simple generează un împrumut obligatar, prin care se face apel
la economiile publice. Procedeul este la îndemâna firmelor mari, solide, cu o imagine favorabilă pe

13
piaţa de capital, firme în care posesorii de capital doresc să facă plasamente. Emisiunea este
plasată, de regulă, prin intermediul unei bănci. Emitentul oferă o dobândă anuală fixă, atractivă
în raport cu piaţa monetară,precum şi garanţia rambursării după o procedură descrisă amănunţit
în prospectul
de emisiune.
b) Emiterea de obligaţiuni convertibile în acţiuni prezintă premise similare celei
precedente. Avantajul suplimentar îl constituie posibilitatea ce se oferă deţinătorului de obligaţiuni
de a şi le putea schimba, în caz că o doreşte, la o dată (un interval de timp) menţionată în mod
expres şi la o rată de conversie de asemenea anunţată. Rata de conversie arată câte acţiuni se vor
da în schimbul unei obligaţiuni. Procedura dă rezultate deoarece posesorii de obligaţiuni au
speranţa să acceadă la dividend. Tentaţia este cu atât mai mare cu cât firma a distribuit dividende
atractive şi se aşteaptă să-şi îmbunătăţească performanţele.
Avantajele pentru emitent se concretizează în faptul că poate oferi o dobândă mai mică în
virtutea viitorului acces la dividend şi că îşi poate spori capitalul în limita valorii nominale a
emisiunii în raport cu numărul de obligaţiuni ce vor fi convertite.
c) Emisiunea de euroobligaţiuni se face de regulă de către grupurile bancare, cu interese
multinaţionale, cu scopul de a face investiţii într-o zonă de interes fără a exporta capital.
Euroobligaţiunile se emit într-o valută atractivă (EURO, marcă, dolar) pe piaţa ţării unde se
doreşte a se face investiţia şi pot fi procurate pe acesta piaţă inclusiv în moneda naţională.
Procedura este agreabilă pentru ţara/ţările de reşedinţă a/ale emitentului/emitenţilor deoarece nu-i
afectează balanţa de plăţi externe. Procedura este agreabilă şi pentru ţara de destinaţie deoarece
susţine sau revigorează ritmul investiţiilor cu efecte favorabile în planul cererii de bunuri de
investiţie, în planul ocupării forţei de muncă, în planul veniturilor bugetare (prin impozitele pe
profit, prin taxele locale).
d) Împrumuturile la instituţiile financiare au la bază resursele mobilizate de acestea din
economie sub forma fondurilor de investiţii sau a societăţilor de asigurări. Procedura este agreată
de deţinătorii de economii pentru că diminuează riscul pe care îl incumbă, de regulă, opţiunile
individuale şi pentru că mecanismul finanţării se bucură de asistenţa unor instituţii publice, cum
sunt, de pildă, în România Consiliul Naţional al Valorilor Mobiliare, Banca Naţională, Ministerul
Finanţelor ş.a., care normează cadrul general al desfăşurării unor astfel de activităţi. Puterea
publică stimulează, în diferite forme, apelul la astfel de împrumuturi pentru investiţii: diminuarea
fiscalităţii, exonerarea de anumite taxe a importurilor de echipamente, subvenţii de zonă,
compensarea parţială a costului împrumutului, garantarea împrumutului ş.a.
14
e) Creditul bancar este obţinut de la bănci (comerciale, de investiţii, ipotecare etc.) în baza
unui contract de credit în care sunt menţionate condiţiile de creditare şi de rambursare, precum şi
garanţiile pe care trebuie să le constituie debitorul.
f) În cazul creditului-contract de închiriere, numit leasing sau creditbail, întreprinzătorul
are poziţia de beneficiar al creditului, realizator al investiţiei şi uzufructier al obiectului ce rezultă
din investiţia respectivă. Cel ce pune la dispoziţie suma pentru investiţie (o bancă, o societate de
leasing etc.) este proprietarul obiectului de investiţie. În contractul de leasing, partea ce oferă banii
se angajează să închirieze întreprinzătorului, pentru exploatare, pe o durată determinată, obiectul
investiţiei.
Întreprinzătorul se obligă să realizeze obiectul de investiţie, să-l exploateze şi să plătească
anual o sumă de bani în beneficiul părţii care i-a pus la dispoziţie capitalul pentru finanţarea
investiţiei. Contractul de leasing se încheie pentru o perioadă egală cu cea necesară pentru
amortizarea integrală a investiţiei şi nu poate fi reziliat în acest timp de nici una dintre părţi. La
scadenţă contractul se poate încheia în trei variante:
• cedarea obiectului către proprietarul lui;
• vânzarea obiectului la valoarea rămasă, cu drept de preempţiune
pentru întreprinzător;
• reînnoirea contractului între cele două părţi.
Cheltuielile de exploatare a obiectului de investiţie cad în sarcina
întreprinzătorului. Rezultatul anual al exploatării, în caz că este nefavorabil, nu
exonerează pe întreprinzător de plată convenită prin contract în beneficiul celui ce a
oferit capitalul. Această sumă include amortizarea anuală a investiţiei, costul
împrumutului şi o eventuală rentă (chirie sau redevenţă), toate convenite prin
contract. Întreprinzătorul are câteva avantaje:
 îşi acoperă nevoile de capital pentru investiţii dintr-o sursă sigură;
 realizează un câştig fără a angaja resurse băneşti proprii pentru iniţierea „afacerii”;
 poate obţine, la scadenţă, obiectul investiţiei la valoarea rămasă.
Obiectul investiţiei apare în bilanţul anual numai la proprietar; la întreprinzător sunt incluse
extrabilanţier numai angajamentele financiare asumate prin contract.

Formele creditului

15
 Creditul poate fi structurat după mai multe criterii, şi anume:
 1.După natura economică şi participanţi, se disting mai multe forme de credit:
creditul comercial, creditul bancar, creditul de consum, creditul obligatar şi creditul ipotecar.
Creditul comercial este creditul acordat de întreprinzători la vânzarea mărfurilor
sub forma amânării plăţii. Această formă de credit se manifestă ăn relaţiile de vânzare-cumpărare
între întreprinzătorii productivi şi cei din comerţ şi direct între producători.Avantajul acestui credit
este că accelereză circuitul capitalului real, întreprin- zătorii desfăcându-şi producţia fără să mai
aştepte până când cumpărătorii vor dispune de bani. Dezavantajele acestui tip de credit sunt două:
primul este că întreprinzătorul trebuie să dispună de capital, care să-i permită continuarea activităţii
de exploatare, şi al doilea este regularitatea încasării contravalorii mărfurilor vândute pe credit
anterior. Dacă suma nu va fi încasată la timp producătorul va trebui să restrângă vânzarea cu plată
ulterioară(pe credit).
Creditul comercial cuprinde: creditul de vânzător şi creditul de cumpărător.
Creditul de vânzător are ca obiect vânzarea mărfurilor cu plata amânată.
Creditul de cumpărător se identifică cu plăţile în avans.Acesta apare ca o prefinanţare de
către beneficiari a fabricaţiei produselor pe care aceştia intenţionează să le achiziţioneze.
Creditul comercial este un instrument de promovare a livrărilor, de reducere a
cheltuielilor reclamate cu plata dobânzilor pentru contractarea de împrumuturi, care, altfel, ar fi
necesare.
Creditul bancar se acordă sub formă bănească de bancheri întreprinzătorilor.
Creditul bancar implică bancherul, ca deţinător al sumei împrumutate, şi întreprinzătorul.
Prin formarea depozitelor bancare pe seama disponibilităţilor şi acordarea de credite pentru
activitatea de exploatare curentă, băncile şi clienţii lor se găsesc în raporturi de reciprocitate.
Modalităţile tehnice de creditare a activităţii curente a agenţilor nefinan-ciari sunt multiple:
avansurile în cont curent(credite pentru acoperirea unor goluri de casă), linia de credit simplă(limita
maximă a creditului ce se acceptă), linia de credit
confirmată(beneficiază de o consemnare într-un document scris, convenit de bancă),
linia de credit revolving(reînnoirea creditului pe masură ce creditele anterioare au fost rambursate,
fără producerea expresă de documente) şi creditele cu destinaţie specială (se acordă pentru
constituirea de stocuri sezoniere privind materii prime agricole, mate-
riale de construcţii, etc).
16
 Creditul de consum constă în vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum
personal de valori mari şi folosinţă îndelungată(mobilă, autoturisme, articole de uz casnic).
Creditul obligatar exprimă relaţii între unităţi economice în calitate de debitori, care
emit obligaţiuni, pe de o parte, iar pe de altă parte, subscriptorii de obligaţi-
uni, în calitate de creditori, care îşi avansează capitalul în scopul obţinerii unei dobânzi.
Dezvoltarea creditului obligatar a extins activitatea instituţiilor de evaluare
mobiliară(rating). Ratingul exprimă o apreciere asupra riscurilor legate de rambursare sau plată a
dobânzilor, fiind un proces de evaluare a poziţiei financiare a unui titlu de împru-
mut. Obligaţiunile se vând în mod curent între întreprinderi şi bănci, între bănci şi Banca centrală.
Ele reprezintă fondul material al unor ample operaţiuni bancare active şi genereaşă numeroase şi
diverse operaţiuni de credit bancar.
Creditul ipotecar este creditul garantat cu proprietatea imobiliară şi are ca
principal obiectiv susţinerea dezvoltării acestei proprietăţi. El poate fi rural sau urban. Creditul rural
este garantat cu proprietatea funciară, iar creditul urban este garantat cu ipotecarea clădirilor.
 2.După destinaţia dată creditului, sunt: credite productive şi credite neproductive.
Creditele productive sunt cele destinate unei activităţi productive.
Creditele neproductive au ca destinaţie consumul indiviual. Acest tip de credit nu este
lipsit de semnificaţie, rezultatul final al acestuia putând avea efecte productive comparabile sau
superioare creditului productiv.
 3.După natura garanţiilor ce servesc ca acoperire, creditul poate fi real sau personal.
Creditul real îl pune la adăpost pe creditor deoarece este acordat pe temeiul unor garanţii
materiale, certe, ce acoperă valoarea creditului.Creditul personal nu cere o garanţie sub raport
juridic, ci are la bază încrederea şi reputaţia de care se bucură debitorul, calităţile morale ale
acestuia neputând fi ignorate.

 4.După termenul la care trebuie rambursat, creditele pot fi pe termen sau fără
termen.
Creditele pe termen pot fi credite pe termen scurt, mediu sau lung şi trebuie rambursate
la o dată stabilită. Nerespectarea termenului de rambursare atrage sancţiuni.
Creditele fără termen nu stipulează data lichidării obligaţiei. Acestea sunt creditele de
cont curent ce presupun relaţii continue şi curente.
17
  5.În funcţie de fermitatea scadenţei creditul poate fi denunţabil sau nedenunţabil.
Creditul este denunţabil când bancherul îşi rezervă dreptul ca, pe baza unui preaviz, să
ceară debitorului să plătească înainte de data scadentă(creditul de cont curent).
Creditul este nedenunţabil cănd bancherul nu-şi rezervă dreptul de a cere restituire
anticipată.
 6.În funcţie de modul de stingere a obligaţiilor de plată pentru lichidarea
creditelor, se disting: credite amortizabile şi credite neamortizabile.
Creditele pe termen lung şi mediu se pot rambursa prin rate anuale, suma care trebuie
restituită anual numindu-se amortizare sau amortisment. Amortizarea se realizea-
ză în cadrul anuităţilor, care includ şi dobânzile aferente.
Creditele mici sau pe termen scurt pot avea plăţi eşalonate altfel decât anual sau pot fi
achitate global.

 Deficitul de resurse pe termen mediu si lung în gestiunea financiara a

întreprinderii
Asa cum am vazut în partea a treia a lucrarii, procesul de consum care se organizeaza în
întreprindere cere un volum important de resurse mobilizabile prin repartitia financiara. Majoritatea
acestor resurse sunt imobilizate în structura economica a firmei pentru o perioada mai mare de timp
(au un ciclu de rotatie de peste 5 ani).
Daca avem în vedere o întreprindere în functiune, necesarul de fonduri cu imobilizare pe termen
lung apare în cazul unor actiuni de refacere, dezvoltare, restructurare. Pentru acoperirea acestor
necesitati, se face apel la fluxul de fonduri financiare din interior (autofinantarea din cash-flow-ul
firmei), precum si la fluxurile financiare din afara întreprinderii.
Cele mai mari solicitari de fonduri din afara unitatii economice sunt generate de activitatile de
investitii (vezi capitolul 8). Asemenea solicitari sunt întâlnite si în cazul actiunilor de cercetare-
dezvoltare, de protectie si refacere a mediului înconjurator etc.
Pentru acoperirea deficitului de resurse pe termen lung, firmele se adreseaza unor surse gestionate
de sistemul bancar (credite pe termen mediu si lung), proprietarilor (pentru cresterea de capital
social), pietei de capital (prin vânzarea de titluri) si finantelor publice (în cazuri extreme, pentru
subventii).

18
 Fondurile procurabile pe termen lung din sursele amintite mai sus se regasesc în continutul
capitalului permanent al întreprinderii (capital social + fonduri proprii + împrumuturi pe termen
mediu si lung).
 Analiza solicitantului si a cererii de credite pe termen mediu si lung
În scopul fundamentarii si adoptarii deciziei de creditare pe termen mediu si lung, serviciul
financiar al firmei si comitetul de directie al bancii comerciale procedeaza la formarea bazei de date
necesare analizei complexe a solicitantului si a cererii de credit. În afara documentelor si datelor
solicitate de banca în cazul creditarii pe termen scurt, acum firma trebuie sa întocmeasca studii de
fezabilitate, previziuni pe perioade viitoare mai mari, calcule de actualizare si de
comparatie cu piata internationala etc.

 Decizia de creditare pe termen lung si fluxurile de fonduri

determinate de ea
În momentul în care Studiul de fezabilitate este acceptat, cererea de
credite este luata în calcul ca decizie de creditare pe termen lung, procedându-se la încheierea
Contractului de creditare. Concomitent cu adoptarea deciziei de creditare, se realizeaza si Situatia
privind esalonarea ratelor si a dobânzilor pentru creditul contractat. Situatia respectiva reprezinta o
proiectare a fluxurilor financiare viitoare de la firma catre banca.
Pe baza contractului de credit si a situatiei de esalonare a rambursarii creditului, serviciul
financiar al firmei proiecteaza fluxurile curente si viitoare determinate de decizia de creditare pe
termen mediu si lung, introducându-le în structura deciziilor financiare si a bugetului firmei.
Astfel, suma de 2,5 mild. lei aprobata va fi pusa la dispozitia întreprinderii pe masura aparitiei
necesarului de plati, suma respective integrându-se în continutul deciziei financiare privind
investitiile. În unele cazuri, adresa acestor fluxuri poate fi reprezentata de deciziile financiare
privind protectia muncii, refacerea si protejarea mediului înconjurator, actiunile sociale (care
presupun investitii) etc.
În faza de utilizare a cred itului pe termen lung apar fluxurile generate de ratele de rambursat si
de plata dobânzii. În cazul nostru, aceste fluxuri cuprind rata de 312 mil. lei / an, timp de 8 ani, dupa
un an de gratie, precum si platile anuale ale dobânzii (la o rata a dobânzii de 28% introdusa în
contract).

19