7. NOU-NĂSCUTUL PREMATUR.

ÎNGRIJIRILE
PREMATURULUI

Definiţie: nou-născutul cu vârstă de gestaţie sub 37 săptămâni

Incidenţa prematurităţii este variabilă de la o ţară la alta, în general fiind între 9-11%.
Mortalitatea este invers proporţională cu VG, nou-născuţii cu greutate sub 1000g fiind
răspunzători de peste 50% din decesele neonatale şi de 50% din handicapurile ulterioare.
8.1. Etiologia prematurităţii
Cauzele naşterii premature sunt variate şi de cele mai multe ori asociate. Se descriu o
serie de factori de risc care pot fi implicaţi:
 factori de risc materni: vârsta mamei <14 ani sau >35 ani, multiparitate, statut socio-
economic scăzut, statura mamei<1,50m, greutatea mamei<45 kg, efort fizic excesiv,
perioade de stres, boli materne acute sau cronice: diabet zaharat, infecţii bacteriene
materne, tuberculoză, intoxicaţii cronice (alcoolism, tabagism, consum de droguri ilicite),
izoimunizare feto-maternă.
 Factori de risc obstetricali: malformaţii şi traumatisme uterine, hemoragii
retroplacentare, dezlipirire precoce de placentă, placenta praevia, disgravidie,
incompetenţă cervico-istmică
 Factori de risc fetali: infecţii cronice intrauterine (TORCH), aberaţii cromozomiale,
malformaţii, gemelaritate
 Cauze necunoscute: reprezintă aproximativ reprezinta 30% din nasterile premature
8.2. Adaptarea prematurului la viaţa extrauterină
Este dificilă datorită imaturităţii tuturor organelor şi sistemelor.
Imaturitatea arborelui respirator şi deficitul de surfactant explică detresa respiratorie
precum şi complicaţiile respiratorii ulterioare.
Imaturitatea cardio-vasculară predispune la hipotensiune arterială, tulburări de ritm,
insuficienţă cardiacă respectiv decompensare cardiacă prin persistenţa de canal arterial.
Imaturitatea gastro-intestinală se manifestă prin tulburări de alimentaţie: intoleranţă digestivă
sau toleranţă digestivă capricioasă, reziduu gastric, reflux gastro-esofagian şi prin riscul crescut
pentru enterocolita-ulceronecrotică.
 Imaturitatea renală se manifestă prin scăderea ratei de filtrare glomerulară, edeme,
oligurie, retenţia valenţelor acide. Imaturitatea termoreglării se manifestă prin tendinţa la
hipotermie. Imaturitatea neurologică creşte riscul hemoragiilor intra/periventriculareşi mai ales a
leziunilor hipoxice.
Imaturitatea metabolică creşte riscul la hipoglicemie/hiperglicemie, hipocalcemie,
hiponatremie, iar imaturitatea imunologică creşte riscul pentru infecţii mai ales a celor
nozocomiale, mai ales că această categorie de copii are nevoie de îngrijiri speciale şi manevre
invazive.
8.3. Tabloul clinic al prematurului
Nou-născutul prematur prezintă o serie de particularităţi care îl deosebesc de nou-
născutul la termen. Craniul reprezintă 1/3 din lungime, fontanelele sunt larg deschise, suturile
sunt dehiscente. Faciesul este triunghiular, lipsit de bula lui Bichat, pavilioanele urechilor sunt
subţiri, lipite de cap, se pliază uşor. Membrele sunt scurte şi subţiri.
Tegumentele sunt subţiri, eritematoase, cu vascularizaţie evidentă, sunt acoperite de
vernix cazeosa abundent, dar la VG mici acesta lipseşte. Lanugo este abundent pe frunte, umeri,
toracele posterior. Crestele plantare sunt slab reprezentate, nu acoperă toată planta. Ţesutul
celular subcutanat este slab reprezentat, suprafaţa pielii este mult mai mare faţă de dimensiunile
corpului, unghiile nu ajung la pulpa degetelor, sunt friabile şi lipsite de striaţii transversale.
Toracele este îngust, subţire, abdomenul pare voluminos datorită dehiscenţei muşchilor
drepţi abdominali, ombilicul este mai jos situat. Sunt frecvente herniile inghinale, ombilicale,
diastaza drepţilor abdominali. Glandele mamare sunt slab dezvoltate, nu prezintă noduli mamari.
La băieţi testicolii nu sunt coborâţi în scrot, acesta este mic, slab plicaturat, nepigmentat, iar la
fetiţe labiile mari nu acoperă labiile mici, vulva este larg deschisă.

Figura 33, 34, 35. Aspectul clinic al prematurului

În nomenclatura veche (care nu se mai utilizează!!!), după criteriul greutate, prematurii au fost
împărţiţi în 4 grade:
 gradul I: greutatea între 2500-2000g
 gradul II: greutatea între 1999-1500g
 gradul III: greutatea între 1499-1000g
 gradul IV: greutatea sub 1000g
După noua terminologie, prematurul poate fi eutrofic, cu greutate normală pentru VG (AGA:
între percentilele 10 şi 90 după curbele Lubchenco), hipotrofic, mic pentru VG (SGA: sub 10
percentile) şi mare pentru VG (LGA: peste percentilul 90). Astfel, un nou-născut cu gestaţie
scurtă poate avea şi restricţie de creştere intrauterină, deci poate fi şi prematur şi dismatur în
acelaşi timp.
8.4. Complicaţiile prematurităţii
1. precoce
 respiratorii: detresa respiratorie prin deficit de surfactant, crize de apnee, hemoragie
pulmonară, pneumotorace, aspiraţii de alimente şi secreţii (datorită imaturităţii reflexelor
de tuse şi deglutiţie)
 cardio-vasculare: hipotensiune, bradicardie, persistenţa de canal arterial, insuficienţă
cardiacă
 neurologice: hemoragie peri/intraventriculară, leucomalacie periventriculară,
encefalopatie hipoxic-ischemică, icter nuclear
 hematologice: hemoragii, hiperbilirubinemie, anemii
 imunologice: infecţii localizate şi sistemice grave
 metabolice: hipoglicemie, hipocalcemie, hipomagneziemie, acidoză metabolică
 renale: acidoză tubulară renală, edeme
 hipotermie
2. tardive
 pulmonare: bronhodisplazie pulmonară, boala pulmonară cronică a prematurului
 neurologice: diplegie spastică, paralizie infantilă, retardare mentală
 oculare:retinopatia prematurului, cecitate, strabism
 auditive: hipoacuzie, surditate
8.5. Tratamentul prematurităţii
 evitarea traumatismelor obstetricale
 resuscitarea promptă şi adecvată în sala de naştere. Se impune dirijarea gravidelor cu risc
de naştere prematură spre maternităţi de nivel III, unde există posibilitatea acordării unor
îngrijiri speciale necesare acestei categorii de copii
 evitarea traumatismelor obstetricale prin recurgerea la secţiunile cezariene, mai ales la
copiii cu vârstă de gestaţie mică.
 asigurarea confortului termic prin ingrijire în incubator cu servo-control
 oxigenoterapie prudentă, ventilaţie asistată
 terapie hidroelectrolitică adecvată cu evitarea variaţiilor tensionale
 alimentaţie enterală precoce, individualizată în funcţie de starea clinică, preferabil cu
lapte matern
 monitorizarea strictă, complexă şi continuă a funcţiilor vitale
 fototerapie
 prevenirea infecţiilor, antibioterapie după antibiogramă
 kinetoterapie, fizioterapie
8.6. Îngrijirea nou-născutului prematur fără patologie
Prematurul este un nou-născut cu risc crescut. Prognosticul depinde în mare parte de
precocitatea îngrijirilor adecvate şi de calitatea îngrijirilor ulterioare. În funcţie de vârsta de
gestaţie şi de starea clinică de sănătate, prematurul va fi îngrijit în secţia de prematuri sau în cea
de terapie intensivă neonatală. Primirea nou-născutului prematur se va face într-un care trebuie
să fie dotat cu următoarele:
 Incubator deschis sau închis, pătuţ încălzit cu posibilitatea reglării temperaturii în funcţie
de temperatura cutanată
 Monitor pentru frecvenţă cardiacă, respiratorie, temperatură cutanată
 Tensiometru electronic şi manşete de grosimi variabile, adaptate dimensiunilor nou-
născutului
 Pulsoximetru pentru determinarea saturaţiei în oxigen
 Balon de ventilaţie autogonflabil, cu măşti de diferite mărimi
 Umidificator şi încălzitor cu debitmetru ataşate la sursa de oxigen din perete
8.6.1. În secţia de prematuri
Vor fi îngrijiţi prematuri sănătoşi fără patologie, sănătoşi, care nu necesită măsuri de
terapie intensivă. Transportul prematurului se va face în incubatorul de transport. Deoarece
susceptibilitatea la infecţii a prematurului este foarte mare, trebuie să se instituie şi să se respecte
măsuri de asepsie, antisepsie şi de igienă foarte stricte:
 Este interzisă purtarea bijuteriilor de către personal
 Este obligatorie spălarea mâinilor cu apă şi săpun dezinfectant înainte şi după orice
manevrare sau îngrijire acordată prematurului
 Este obligatorie purtarea unui echipament suplimentar atunci când se acordă îngrijiri
speciale unui prematur, care va fi schimbat pentru fiecare copil în parte
 Este obligatorie curăţarea şi dezinfecţia aparatelor şi echipamentului medical zilnic.
8.6.1.1. Primirea prematurului în secţie
În funcţie de greutate, prematurul va fi plasat în pătuţ încălzit cu reglarea temperaturii sau
în incubator cu temperatură controlată manual sau cu servocontrol. La primirea în secţie se va
efectua examenul clinic complet, se va evalua statusul respirator (tipul respiraţiei, prezenţa
geamătului, coloraţia tegumentelor), se va măsura temperatura cutanată, se va instala
echipamentul de monitorizare (pulsoximetru pentru saturaţiile în oxigen, manşeta pentru tensiune
arterială, senzorii pentru frecvenţă cardiacă şi respiratorie). Toate valorile obţinute la
monitorizări vor fi notate în fişele speciale de monitorizare specifice fiecărei secţii şi se vor
recolta probe pentru bilanţul bilanţul biologic de rutină:
 prelevări sanguine: hemoleucograma completă, grup sanguin, Rh, (Test Coombs),
ionogramă, proteina C reactivă, glicemia, bilirubinemia. Ulterior analizele se vor repeta
la indicaţia medicului în funcţie de starea clinică a copilului pentru a avea o evoluţie în
dinamică
 prelevări bacteriologice: conduct auditiv extern, secreţie conjunctivală, exudat nazal,
faringian, bont ombilical, coprocultură
 examen citobacteriologic al urinii
8.6.1.2. Îngrijirea prematurului în incubator
Incubatoarele sunt echipamente speciale care permit izolarea, supravegherea şi siguranţa
prematurului în condiţiile menţinerii temperaturii normale a corpului. Există incubatoare închise,
deschise, pătuţuri încălzite şi cu căldură radiantă. Alegerea tipului de incubator depinde de vârsta
gestaţională a prematurului. Prematurii cu vârsta de gestaţie peste 34 săptămâni pot fi îngrijiţi în
pătuţuri încălzite. În prealabil, incubatorul va fi încălzit la temperatura optimă, fiind branşat la
sursa electrică cu 1 oră înainte de plasarea copilului. Conform ghidului naţional de termoreglare
la nou-născut, temperatura incubatorului se va regla funcţie de vârsta de gestaţie, greutatea şi
vârsta postnatală a pacientului, în fiecare secţie existând tabele afişate cu temperaturile necesare.
Incubatorul este prevăzut cu alarme (minim şi maxim) care se vor declanşa dacă sunt depăşite
aceste limite. Pentru a se evita deshidratarea şi uscarea mucoaselor nou-născutului, trebuie să se
asigure umidifierea aerului din incubator, utilizându-se apă distilată sterilă în umidificatorul
incubatorului. Umiditatea se va regla între 50 - 70%. Având în vedere că umidificatoarele
constituie medii de cultură pentru germeni periculoşi, aceste trebuie golite, curăţate şi sterilizate
zilnic, iar pe măsura consumării apei distilate, aceasta trebuie completată. Filtrarea aerului din
incubator se realizează prin filtre speciale care trebuie schimbate o dată pe lună. Incubatorul va fi
curăţat zilnic în interior şi exterior cu apă sterilă respectiv cu dezinfectant pentru suprafeţe care
nu este toxic pentru nou-născut. La fiecare 7-10 zile se efectuează dezinfecţia terminală a
incubatorului, copilul fiind pus într-un incubator curat. De asemenea, după fiecare copil
incubatorul va fi schimbat şi se va face dezinfecţia terminală.
Toate îngrijirile prematurului se vor face în incubator. Este important să asigurăm
confortul nou-născutului. Manevrele şi intervenţiile asupra copilului se vor grupa pentru a-l
manevra cât mai puţin şi a-i da posibilitatea să doarmă cât mai mult posibil. Materialul necesar
trebuie pregătit şi spălarea mâinilor trebuie efectuată înainte de deschiderea incubatorului.
Materialele curate se vor introduce în incubator prin hubloul de la capul nou-născutului iar cele
contaminate se vor scoate prin hubloul de la picioarele copilului. Se vor închide imediat
hublourile incubatorului la sfârşitul fiecărei îngrijiri, limitându-se timpul în care hublourile sunt
deschise pentru a preveni hipotermia. La terminarea îngrijirilor asistenta se va spăla pe mâini.
Îngrijirea cordonului ombilical se va face zilnic, prin ştergere cu alcool. Cântărirea se
efectuează înaintea toaletei, zilnic în funcţie de starea de sănătate a nou-născutului. Poziţionarea
în incubator trebuie să urmărească mimarea prezenţei uterului în jurul copilului, astfel încât
prematurul trebuie ţinut în poziţii asemănătoare cu cele intrauterine. Se utilizează salteluţe
speciale cu forme diferite, mobile, cu care se pot susţine articulaţiile prematurului astfel încât ele
să se alinieze spre linia mediană a corpului. Rulourile de susţinere pot fi de asemenea
improvizate din pături sau scutece. Alternarea poziţiilor: în decubit dorsal, ventral, lateral, se
recomandă pentru diminuarea apariţiei problemelor posturale.
Plagiocefalia specifică prematurului se corectează prin aplicarea intermitentă a unor
colăcei în jurul capului pentru a-l susţine, împiedicându-l să fie întors pe o parte sau alta. Poziţia
nou-născutului se va schimba de fiecare dată, pentru a evita escarele.
8.6.1.3. Supraveghere clinică în secţia de prematuri
 monitorizarea clinică respiraţiilor: numărul acestora, evaluarea semnelor de luptă
respiratorie (geamăt, bătăi ale aripilor nasului, tiraj intercostal, balans toraco-abdominal),
cianoza, polipneea, frecvenţa şi durata crizelor de apnee
 monitorizarea continuă cardiorespiratorie prin monitor cardiorespirator cu detector de
apnee (FC normală între 130-150/min, FR normală la prematur între 45-60 resp/min) şi a
saturaţiilor prin pulsoximetrie
 monitorizarea temperaturii axilare – la 3 ore
 evaluarea coloraţiei tegumentelor: apariţia unei cianoze, a icterului, palorii sau a unor
erupţii sau leziuni tegumentare
 monitorizarea tensiunii arteriale (TA sistolică între 50-60 mmHg la prematurul de 2000g,
Tensiunea medie trebuie să fie superioară vârstei gestaţionale sau valorii 30 mmHg după
depăşirea acestei VG)
 monitorizarea diurezei se va face în general prin cântărirea scutecului sau prin plasarea
unui colector de urină
 monitorizarea tranzitului: primul scaun (meconiu) se elimină în maximum 24 ore. Se va
nota aspectul, numărul scaunelor şi se va observa eventualul meteorism abdominal sau
modifiucări ale peretelui abdominal
 monitorizarea greutăţii se face prin cântărire zilnică, în acelaşi moment al zilei
 monitorizarea comportamentului neurologic – hiper/hipotonie, tremurături, convulsii, etc
 precizarea şi monitorizarea tipului de oxigenoterapie eventual indicată (cort cefalic, O2
flux liber, etc)
Toate aceste evaluări vor fi consemnate cu acurateţe în foaia de monitorizare a prematurului
şi vor fi raportate medicului curant.
8.6.1.4. Alimentaţia enterală a prematurului
 Alimentaţia trebuie să debuteze cât mai repede posibil pentru a se evita hipoglicemia. În
alimentaţia prematurului se indică lapte de mamă proaspăt sau păstrat la frigider 24 ore (sau la
congelator. În lipsa laptelui de mamă se utilizează formule de lapte speciale (hiperproteice şi
hipercalorice) adaptate nevoilor şi capacităţilor de digestie ale prematurilor care să asigure o
creştere asemănătoare cu cea din viaţa intrauterină. Alimentaţia enterală se va face diferenţiat în
funcţie de vârsta gestaţională:
 sub 30 săptămâni VG: alimentare cu lapte matern prin gavaj; pentru stimularea reflexului
de supt, mama poate ţine degetul ei în gura copilului. Gavajul se indică la prematurii care
au un reflex de supt slab sau absent sau care obosesc foarte repede.
 între 30-32 săptămâni VG: se dezvoltă reflexul de înghiţire – prematurii se pot alimenta
cu lapte muls: cu seringa, linguriţa, căniţa
 32-34 săptămâni VG: se dezvoltă reflexul de supt. Se pot încerca primele poziţionări la
sân, prematurul va face “cunoştinţa cu sânul”
 de la 34 săptămâni VG: primele alăptări la sân, învăţarea şi exerciţiul. Majoritatea ajung
la alăptare completă la sân în 1- 2 săptămâni în rooming-in; pot exista dificultăţi în
coordonarea suptului cu deglutiţia şi respiraţia (poate să sugă eficient o parte din timp,
dar nu suficient pentru a-şi lua tot necesarul de lapte).
Prematurul va primi 8-10 mese pe zi (gavaj discontinuu), funcţie de toleranţa sa
digestivă, sau se va practica gavajul continuu, funcţie de gradul prematurităţii. Sonda gastrică se
va schimba la fiecare 12 ore iar seringa la fiecare gavaj.
8.7. Îngrijirea nou-născutului prematur în secţia de terapie intensivă
neonatală
Pentru îngrijirea adecvată a nou-născutului din terapia intensivă este nevoie de o echipă
multidisciplinară (asistentă, medic, fizioterapeut, terapeut respirator, terapeut ocupaţional,
kinetoterapeut, asistent social, farmacist, dietetician). La noi aceste servicii sunt asigurate de
echipa medic-asistentă. Asistenta este cea mai bună legătură între copilul îngrijit, familie şi
echipa medicală. Observaţiile făcute de asistente pot ghida gândirea medicală către un diagnostic
sau altul, stimulând noi examinări, examene de laborator. Evaluarea făcută în mod periodic odată
cu monitorizarea TA, puls, diureză, respiraţii, temperatură, are ca scop urmărirea
comportamentului copilului, răspunsul la anumiţi stimuli sau tratamente. Verificarea
echipamentului pus în funcţiune intră tot în atribuţiile asistentei (linii venoase, sonda
endotraheală, etanşeitatea furculiţelor sau măscuţelor CPAP, tuburile nasogastrice, etc).
La cele menţionate în subcapitolul anterior în terapia intensivă se vor face alte îngrijiri
speciale suplimentare:
8.7.1. Îngrijirea în incubator
Incubatoarele utilizate în terapia intensivă sunt cu servocontrol al temperaturii (sunt
prevăzute cu captor termic plasat pe pielea copilului), fiind prevăzute cu reglatoare electronice
pentru umiditate şi cu cântar încorporat.
Tegumentele
Traumatizarea tegumentelor poate avea loc când mijloacele de fixare a cateterelor sau
componentelor monitorizării sunt aplicate sau îndepărtate (leucoplast, electrozi), în timpul
montării unei linii venoase periferice, prin menţinerea unei poziţii corporale pentru timp
îndelungat (risc crescut de necroze prin ischemie). Astfel, se vor avea în vedere următoarele:
 În cursul manevrărilor, se va proteja locul de fixare al sondelor, cateterelor, evitându-se
schimbarea sistematică a electrozilor sau a leucoplastului şi mijloacelor de fixare
 Prevenirea injuriei prin adezivi poate fi realizată prin folosirea a cât mai puţin adeziv
posibil, electrozi cu hidrogel, reducerea aderenţei prin interpunere de vată, întârzierea
îndepărtării (adezivii se pot îndepărta mult mai uşor după cel puţin 24 h)
 Se va decola leucoplastul cu un antiadeziv, apoi se va îndepărta în trepte, încet, milimetru
cu milimetru folosind vată îmbitată cu apă, emolienţi sau uleiuri şi trăgând de adeziv
orizontal faţă de piele.
 Prevenirea injuriei tegumentare prin ischemie se realizează prin: folosirea saltelelor cu
apă, suportul zonelor aflate sub presiune, masaj fin, schimbarea poziţiei nou-născutului la
fiecare 2-3 ore, schimbarea periodică a locului de plasare a senzorului de temperatură, a
pulsoximetrului sau a monitorului transcutan de gaze sanguine.
 Se recomandă spălarea prin tamponare a tegumentelor, nu prin frecare. Pe tegumentul cu
discontinuitate nu se folosesc săpunuri, detergenţi, soluţii antiseptice ci se recurge la
spălarea uşoară cu ser fiziologic. Ulterior se folosesc unguente, geluri epitelizante
(Bepanthen, Garmastan), antibioterapie topică.
 Pentru pielea uscată se recomandă folosirea uleiului de floarea soarelui păstrat în mici
recipiente personale, schimbate săptămânal
 Baia generală nu se va avea în vedere decât după atingerea greutăţii de 1000g şi se va
face fără săpun. Se preferă toaleta parţială, oridecâte ori este nevoie.
Toaleta feţei
 Toaleta ochilor se efectuează cu ser fiziologic şi comprese sterile pentru fiecare ochi, din
unghiul extern spre unghiul intern, cu schimbarea compreselor la fiecare ochi
 Toaleta nazală se efectuează cu tampoane sterile, separate pentru fiecare narină
 Igiena pavilionului urechii se efectuează cu apă sterilă sau ulei fără a penetra în conductul
auditiv extern. Nu se folosesc niciodată beţişoare montate cu vată
 Igiena cavităţii bucale se realizează cu o compresă rulată în jurul degetului, îmbibată în
bicarbonat de Na 14‰ sau cu glicerină
 Igiena feţei se realizează cu tampoane îmbibate în apă sterilă, fără a utiliza săpun sau
unguente cosmetice pentru că nu sunt sterile
 Spălarea părului se realizează cu apă şi săpun cu pH neutru
 La copilul intubat la sfârşitul toaletei faciale se va verifica fixarea şi poziţia sondei de
intubaţie, uneori fiind necesară refixarea acesteia
Toaleta corpului
 Spălarea mâinilor înainte de atingerea nou-născutului
 Spălarea corpului nou-născutului cu apă începând cu braţele, torace anterior, abdomen,
torace posterior, membre inferioare insistându-se la nivelul plicilor
 Îngrijirea bontului ombilical cu alcool, fără a se aplica pansament
 Toaletă intimă cu apă sterilă: la băieţi se va evita tragerea bruscă a prepuţului, această
manevră întreţinând fimoza
Îngrijirea bontului ombilical
Materiale necesare: comprese sterile, soluţii alcoolice (alcool 70% ), soluţii antiseptice
(betadină, clorhexidină)
După spălarea şi dezinfecţia mâinilor se aplică dezinfectant pe o compresă sterilă, se
dezinfectează cordonul şi regiunea periombilicală. Procedura se efectuează de minim 2 ori pe zi.
Dacă este prezent cateterul ombilical se supraveghează îndeaproape pansamentul din jurul său şi
se schimbă dacă se impune, în condiţii de asepsie maximă şi în prezenţa medicului, urmată de
aplicarea unui pansament uscat pentru protecţie.
Alte îngrijiri
 Dacă sunt inserate catetere centrale se evită prelevările capilare, din vene periferice,
epicraniene, utilizându-se accesul central pentru evitarea traumatizării nou-născutului. Dacă sunt
inserate branule pe unele vene periferice, trebuie supravegheat locul de inserţie al acestora, chiar
dacă acesul periferic este temporar neutilizat.
Intubaţia şi ventilaţia presupun:
 Aspirarea traheală şi nasofaringiană
 Supravegherea saturaţiei
 Supravegherea funcţionalităţii aparatului
8.7.2. Nevoi relaţionale
 părinţii sunt întotdeauna bineveniţi fiind un ajutor foarte important, li se permite prezenţa
zilnic şi participarea la îngrijirea copiilor
 nu li se ascunde nimic legat de copil
 se pune copilul în braţele părinţilor, piele la piele, chiar dacă este intubat, dar echilibrat
Bibliografie selectivă
1. Karlsen KA: The S.T.A.B.L.E Programm: Gestational Age Assessment of the Newborn, 2006.
2. Manuela Cucerea, Marta Simon: Nou-născutul: evaluare, nutriţie, îngrijire. Editura University
Press Tg. Mureş, 2009, 155-166.
3. Manual de proceduri operaţionale specifice terapiei intensive neonatale şi secţiei de
neonatologie. Clinica Neonatologie I Tg. Mureş, 2012.