Ministerul Educaţiei Naţionale

Liceul Tehnologic Căzănești

ÎNFIINȚAREA UNEI SOCIETĂȚI

CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

EXAMENUL PENTRU CERTIFICAREA COMPETENȚELOR

PROFESIONALE
SPECIALIZARE:TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE
NIVEL DE CALIFICARE: 4

Profesor îndrumător:
ARITON ZINICA
Eleva:
LUPSA RODICA VIORELA
ANUL ȘCOLAR: 2017 2018
 CUPRINS

ARGUMENT..............................................................................................................................1
Cap. I - MOTIVAȚIA INIȚIERII UNEI AFACERI...................................................................2
1.1. Motivațiile inițierii unei afaceri...........................................................................3
1.2. Probleme, dezavantaje și riscuri în activitatea de intreprinzăto………………... 4

Cap. II - CALITĂȚILE NECESARE UNUI INTREPRINZĂTOR...........................................7

2.1. Conceptul de mic intreprinzător...........................................................................7
2.2. Capacitățile necesare unui intreprinzător..............................................................7
2.3. Trăsăturile caracteristice intreprinzătorului de succes...........................................9

Cap. III - ELEMENTELE CREǍRII UNEI AFACERI.............................................................11

3.1. Elemente generale................................................................................................11

3.2. Fazele avizării și constituirii unei afaceri.............................................................................12

Cap. IV -STUDIU DE CAZ – ÎNFIINȚAREA S.C. PANCOM S.R.L......................................17

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................20
 ARGUMENT

Viața socială ne obligă să lucrăm, să inițiem afaceri, să desfășurăm o activitate utilă.

Englezii folosesc cuvântul pentru a defini mai multe categorii de relații inter-umane, inclusiv pe
cele care au conținut patrimonial.
Afacerea poate fi definită că un raport între doi oameni care tratează pentru a-și impune
unul altuia interese morale sau materiale. Ea poate aparține unui singur întreprinzător, care își
asumă întregul risc sau mai multor persoane asociate care se înțeleg să împartă într-un anumit
mod drepturile și obligațiile. O simplă privire aruncată asupra biografiei unor oameni mari este
de ajuns să ne convingă că mulți dintre aceștia au fost oameni de afaceri.
Întelepții Thales din Milet și Hipocrate au fost comercianți, Platon și-a scos cheltuielile
pentru drumul său în Egipt vânzând, pe unde trecea, undelemn.
Spinosa, deși preocupat de filozofie, lustruia oglinzi pentru a-și câștiga banii necesari traiului.
Botanistul Linee confecționa cizme. Shakespeare a fost administrator de teatru, fiind apreciat ca
un bun om de afaceri.
De-a lungul anilor, modul de a face o afacere a evoluat. În ultimele trei
decenii, peisajul lumii afacerilor a devenit de nerecunoscut. Astăzi, succesul afacerii depinde de
reacțiile elastice la schimbările piețeii, de capacitatea de a implementa rapid noile soluții, de a
se reorganiza, de a lua operativ decizii.
Înainte de a ne lansa într-o afacere, este necesară întocmirea unui studiu preliminar care
să ne informeze asupra perspectivelor viitoare atât pe termen scurt cât și pe termen lung.
Această muncă ne ferește de eșec în afaceri.
Fiecare tip de afacere are anumite trăsături specifice, anumite secrete, care asigură
succesul. Însă cel care inițiază o afacere trebuie să nu facă lucruri care
sunt inacceptabile din punct de vedere legal sau social. Nu trebuie folosite orice mijloace pentru
a reuși în afaceri.
1
 Cap. I . MOTIVAȚIA INFIINȚĂRII UNEI AFACERI

Ceea ce motivează un om pentru a porni o afacere diferă de la individ la Individ , întrucât

depinde de nevoile și de felul fiecăruia de a fi, de a gândi, de a concepe rolul și valoarea vietii.
Procesul motivațional, definit de Schumpeter (1942) drept ”impuls inovativ” și de Mc Lelland
(1961) drept “nevoia pentru realizări”, reprezintă scânteia care declanșează procesul de creare,
lansare și creștere a unei afaceri, drumul spre succes sau spre eșec al întreprinzătorului.
O mare parte din literatura de specialitate subliniază că motivația de bază pentru un
întreprinzător o reprezintă maximizarea profitului. Într-adevăr, profitul joacă un rol
fundamental în procesul de orientare a activității întreprinzătorilor, de alocare sau nealocare a
resurselor, constituind recompensa pe care aceștia o primesc pentru asumarea riscului, sau pentru
rolul de inovator pe care îl joacă. El actioneaza , de asemenea nu numai la nivelul
întreprinzătorilor, ci și la nivelul activității tuturor angajaților. Decizia de a deveni întreprinzător
apare sub influența unei structuri complexe de motivații neputând fi redusă la un singur factor,
profitul. Un studiu intreprins asupra unor întreprinzători privind motivarea inițierii unei afaceri,
arată că la întrebarea “Ce v-a determinat să vă lansați într-o afacere?” raspunsul lor a fost: ”
Bineînțeles, pentru a câștiga bani”. După un timp, unii au mai adăugat: pentru a sta pe picioarele
proprii, pentru a veni în contact cu mulți oameni, pentru a fi independent etc.

Pentru mulți întreprinzători, posibilitatea de a câștiga bani constituie un motiv important

pentru a porni o afacere, dar imbogățirea rapidă nu constituie singurul motiv. Omul nu vrea
numai să existe și să aibă asigurat viitorul, el mai vrea să fie luat în seama de cei din jur și să
valoreze ceva în ochii lor. Pentru mulți oameni, succesul profesional se află în fruntea
importanței valorilor. De asemenea, literatura de specialitate prezintă drept motivații pentru
pornirea unei afaceri: mândria de a obține produse deosebite, dobândirea de autoritate,
puterea,libertatea, flexibilitatea în mișcare, posibilitatea de a sta pe propriile picioare,
posibilitatea de a veni în contact cu clienții, câștigul, recunoșterea, securitatea.
 1.1 Motivațiile inițierii unei afaceri

Motivațiile care determină un om să inițieze o afacere se pot clasifica în mai multe

categorii:
a. Motivații profesionale:
 perspectiva unei munci atrăgătoare;
 perspectiva de a face descoperiri;
 perspectiva de a perfecționa metode și tehnici antreprenoriale;
 sesizarea unei oportunități a pieței și dorința de fructificare a
acesteia;
 punerea în practica a unei ambiții mai vechi, a unei pasiuni etc. b.
Motivații psihologice:
 statutul și respectul social ce decurge din poziția de intreprinzător;
 renumele ce se poate obține;
 extinderea relațiilor;
 statutul de a fi propriul stăpân și de a lucra pentru propria persoană;
 oferirea unui sentiment de independență, prin eliberarea de sub controlul și
regulile unei organizații birocratice;
 eliberarea din limitele unei salarizări standardizate, pentru o muncă
standardizată;
 dorința de a se angaja într-o muncă înalt creativă prin eliminarea activităților
de rutină ;
3
  aplicarea unor cunoștințe dobândite în perioada anterioară ca angajat
referitoare la un produs / serviciu la un anumit domeniu de activitate.
c. Motivații materiale:
 posibilitatea de a obține câștiguri mari;
 asigurarea unui nivel de trai ridicat pentru familie;
 siguranța locului de munca;
d. Motivații morale:
o perspectiva de a realiza ceva deosebit;
o perspectiva de a participa la progresul societății.
Toate aceste motivații care pot determina unei afaceri se regăsesc în două mari categorii:
puterea oferită și dorința de explorare. Ele apar la toți întreprinzătorii dar nu în formă pură ci în
diferite proporții, una dintre categorii obținând de obicei o pondere mai mare. Considerăm însă
că mai există un motiv care determină oamenii să inițieze afaceri și anume pornirea naturală spre
creație. Sentimentul de mândrie, cunoscut de oricine, de a fi realizat ceva, plecând de la propria
idee, constituie un motiv puternic pentru a iniția o afacere.

1.2 Probleme, dezavantaje și riscuri în activitatea

de întreprinzător

În același timp, procesul luării deciziei de a deveni întreprinzător este strâns legat de
evidențierea problemelor pe care le poate ridica activitatea de întreprinzător, a posibilelor
dezavantaje care pot să apară:
 Incertitudinea venitului.
Deschiderea și punerea pe picioare a unei afaceri nu oferă garanția că întreprinzătorul va
obține bani suficienti pentru a supraviețui. În momentele de început ale afacerii proprietarul are
probleme financiare și obligații și trebuie să-și mențină afacerea pe linia de plutire. Un venit
regulat este absent și proprietarul este ultimul care trebuie plătit.
4
  Riscul pierderii întregului capital investit.
Rata de supraviețuire a afacerilor mici este mică (60% ), iar probabilitatea de eșec după 6
ani este de 35%. Întreprinzătorii care eșueaza în afaceri își vor pierde capitalul investit. Pentru
mulți, pierderea este mai mare decât pierderea financiară, ei fiind afectați și psihologic pentru că
eșecul înseamnă și eșec personal.
 Considerabila cantitate de muncă și stress referitoare la
derularea propriei afaceri.
Cine vrea să pornească o afacere, trebuie să muncească din greu, de dimineața până
noaptea târziu. Consumul de timp și energie este considerabil mai ales pentru perioada de început
a afacerii. La fel și timpul pe care își pot permite să și-l petreacă în mijlocul familiei este foarte
redus. De asemenea, stresul este mai mare pentru proprietarul - manager al unei întreprinderi
mici care trebuie să ia toate deciziile singur.
 Permanenta asumare a responsabilității.
Este greu să fii șef, iar mulți întreprinzători se plâng de faptul că trebuie să ia decizii în
domenii în care nu sunt întotdeauna competenți. În cazul în care nu reușesc să apeleze la
consultanți de specialitate, presiunea crește rapid. Constatarea că deciziile luate pot cauza succes
sau eșec are efect negativ asupra unor întreprinzători, devenind un veritabil factor de stres.
 Lipsa de securitate în comparație cu o slujbă sigură în
cadrul unei organizații puternice.
În aceasta fază a inițierii unei noi afaceri, deosebit de importantă este evaluarea riscului, a
posibilelor consecințe ale eșecului în afaceri. În perioada elaborării deciziei de a deveni
întreprinzător și a cristalizării motivațiilor care vor sta la baza creerii unei noi afaceri,
întreprinzătorul se caracterizează printr-un optimism deplin, conceptul de risc fiind greu de
acceptat, iar eșecul, ca un fenomen care apare doar la alți întreprinzători. El se concentrează
asupra oportunității, neglijând de mai multe ori analiza riscului.
5
 Optimismul trebuie temperat cu prudență, eforturile trebuind îndreptate spre minimizarea
riscurilor și incertitudinilor, fără să se ajungă la accentuarea pesimismului, a lipsei de acțiune în
fructificarea oportunităților. Liles a identificat patru zone critice ale riscului:
a) riscul financiar – propriile economii și garanțiile bancare;
b) riscul carierei – cei care eșuează pot fi acceptați mai greu pe piața muncii sau pot
stabili mai dificil relații de afaceri;
c) riscul familial – stres, emoții pentru familie, pierderea prestigiului;
d) riscul psihic – întreprinzătorul se poate identifica atât de mult cu afacerea,
încât poate privi eșecul afacerii ca pe unul personal. Referitor la motivații, cercetările efectuate
atât în economiile de piață, cât și în cele de tranziție au demonstrat că prima motivație nu o
constituie banii, ci aplicarea cunoștințelor, a experienței și a ideilor într-un anumit domeniu, în
direcția valorificării unei oportunități a pieței.
Mai mult, se consideră că întreprinzătorii care sunt motivați în mod primar de bani nu
constituie o categorie de întreprinzători care vor prezenta reale perspective de succes.
Bineînțeles, concentrarea întreprinzătorului asupra oportunității va conduce ulterior la realizarea
de profit. Motivația obținerii unui profit cât mai mare nu este în întregime o motivație pozitivă la
nivelul multor întreprinzători din economiile de tranziție. Ei nu au o atitudine economică în
direcția reinvestirii profitului pentru creștere, ci au în vedere consumarea acestuia în scopuri
neproductive, dintr-o tendință de copiere a unui mod de viață occidental. Aceasta este atât
consecința unei lipse de educație economică, cât și de înțelegere a valorilor de bază ale activității
de întreprinzător.
6
 Cap. II CALITĂȚ ILE NECESARE
UNUI ÎNTREPRINZĂTOR

2.1 Conceptul de mic întreprinzător

Asupra reușitei unei afaceri își pun amprenta mai mulți factori care
orientează rentabilitatea ei. Unul dintre aceștia este și calitatea întreprinzătorului.
Ea asigură adaptarea afacerii la cerințele pieței și la realizarea unui profit ridicat. Sunt afaceri cu
multiple posibilități de success și care nu reușesc din cauza
întreprinzătorului. Nu orice persoană poate deveni întreprinzător. Lansarea într-o afacere impune
existența unei minime vocații, dublată de cunoștințele economice, psihologice și juridice. Se
apreciază că educația și instruirea influențează formarea întreprinzătorului, dar dacă nu are
vocație pentru afaceri, nici o pregatire nu-l poate schimba în bine. Se poate spune că
întreprinzătorul este persoana care dă dovadă de inițiativă în abordarea unei probleme. În sensul
economiei de piață , întreprinzătorul este persoana ce inițiază individual sau în asociere o
afacere, care investește capital și acționează în industrie, agricultură, comerț etc.

2.2 Capacitățile necesare unui întreprinzător

Un întreprinzător trebuie să posede următoarele calități: a)

Capacitatea de legătură și motivare.
Întreprinzătorul vine în contact cu mulți oameni care se comportă diferit sub aspectul
atitudinii umane și profesionale. De aceea, capacitatea de a ține legătura cu aceștia și schimbul
rapid de informații sunt condiții esențiale pentru success. Cu cei cu care vine în contact,
întreprinzătorul trebuie să se situeze în raporturi de încredere. La aceasta trebuie să se adauge
puterea de convingere.
7
 a) Capacitatea de coordonare și integrare.
Întreprinzătorul trebuie să se ocupe și de piață , și de preț, și de profit, și de producție etc.
Aceasta presupune o mare capacitate de coordonare și integrare. El trebuie să cunoască tehnicile
organizatorice moderne și să aibă capacitatea să se ocupe de detalii fără a le supraestima. Dar
capacitatea de coordonare nu rezolvă totul. Întreprinzătorul nu trebuie să se limiteze la
armonizarea realizărilor proprii cu ale altora, el trebuie în primul rând să le poată integra.
Aceasta înseamnă că trebuie să aibă și capacitatea de discriminare, fiind capabil de a stabili
priorități. El trebuie să deosebească urgența extremă de urgența obișnuită.
c) Capacitatea întreprinzatoare în materie de detalii.
Întreprinzătorul trebuie să fie convins de o idee, de produsul său. El se angajează de la
început că, folosind toate detaliile, va excela în tot ceea ce face.
d) Capacitatea de autodisciplină.
Întreprinzătorul este o persoană independentă, fixându-și singur scopurile și mijloacele de
acțiune. El este considerat primul angajat al afacerii sale, aflat în serviciul acesteia și nu invers.
De aceea, trebuie să-și găsească satisfacția principală în activitatea creatoare pentru afacere, nu
în problemele de interes personal, depășind momentele când apar situații critice, inerente în orice
afacere.
e) Capacitatea de decizie.
Întreprinzătorul este un om al deciziei chibzuite, dar univoce. Trebuie să posede abilitatea
de a chibzui cu repeziciune și a viza noi obiective. Nu trebuie să fie șovăielnic și nici nesigur în
decizii.
8
 2.2 Trăsăturile caracteristice întreprinzătorului de succes

O alta abordare a calităților necesare unui întreprinzător poate fi făcută din punct de vedere
al trăsăturilor care se observă în mod constant la oamenii de
afaceri și de succes.
1) Dorința de responsabilitate.
Întreprinzătorul are o responsabilitate personală pentru ceea ce face și față de cei cu care
este asociat. Responsabilitatea lui se referă la obligațiile pe care trebuie să și le asume față de
mersul afacerii și față de parteneri.
2) Preferința pentru risc moderat.
A fi întreprinzător înseamnă a risca, iar dacă totul merge bine înseamnă a câștiga. De aceea,
în toate împrejurările, întreprinzătorul își calculează riscurile. Acestea trebuie să rămână la acel
nivel la care pierderile vor fi întotdeauna compensate prin câștiguri.
3) Încredere în succesul personal.
Adevăratul întreprinzător are încredere supremă în el și crede că indiferent de greutatea
obstacolelor, acestea vor fi învinse. Dar chiar dacă crede cu tărie în succesul afacerii sale,
întreprinzătorul este un realist. Nu întâlnim “visători cu ochii deschiși” în postura de
întreprinzători. Ei își fixează țeluri mari dar care pot fi realizate cu resursele de care dispun.
4) Dorința de a avea o reacție inversă imediată.
Se afirmă că în afaceri cine are informația stăpânește situația. De aceea, întreprinzătorul
vrea să știe în orice moment mersul afacerii, organizând obținerea informațiilor necesare pentru
aceasta.
5) Nivel mare de energie.
9
 Ceea ce deosebește un întreprinzător de restul semenilor săi este în primul rând energia și
apoi inteligența. Întreprinzătorul de succes are întotdeauna puterea
de a o lua de la capăt.
6) Orientare spre viitor.
Întreprinzătorul privește înainte, fiind mai mult interesat de ce s-ar putea face mâine decat
de ce s-a făcut ieri. Afacerea, prin natura ei, este orientată spre viitor. Achizițiile, producția,
administrarea stocurilor, publicitatea nu au sens decât
pentru viitor.
7) Dexteritate organizatorică.
Această trăsătură este cerută de faptul că împrejurările interne și externe în care se
desfășoara o afacere nu rămân niciodată aceleași, piețele de desfacere și sursele de aprvizionare
se schimbă, tehnica avansează, au loc modificări în structura și calificarea forței de muncă. Dacă
nu se ține seama în organizarea desfășurării afacerii de aceste modificari, pot apare influențe
negative.
8) Motivație pentru bani.
Pentru majoritatea întreprinzătorilor , banul nu este o țintă în viață. Totuși felul cum se
folosesc, cum îi obțin și cum îi cheltuiesc nu poate fi indiferent, deoarece reprezintă o condiție
esențială pentru pornirea afacerii .Pe lângă aceste trăsături, ar mai trebui să menționăm și altele
cum ar fi creativitatea, inteligența, vârsta. De asemeni întreprinzătorul nu se poate lansa în
afaceri dacă nu are cunoștințe privind contabilitatea firmelor mici și mijlocii, legislația în
vigoare, cunostințe de management.
Nu este neaparat necesar ca un individ să aibă toate aceste trăsături pentru a reuși în
afaceri. Chiar dacă un întreprinzător posedă calitățile prezentate, nu este sigur că va reuși să-și
facă afacerea rentabilă. Succesul afacerii depinde de capacitatea întreprinzătorului de a manifesta
inițiativă astfel încât să-și asigure
condițiile necesare obținerii profitului maxim.
1
0
 Cap. III ELEMENTELE CREǍRII UNEI
AFACERI

3.1 Elemente generale

În practică, mai ales când se referă la activitatea de creare și lansare a unei noi afaceri și nu
la cumpărararea uneia deja existente, opțiunea pentru inițierea unei afaceri proprii are la bază
analiza atentă a avantajelor și dezavantajelor unei asemenea întreprinderi. Decizia va fi luată
doar dacă avantajele vor fi mai mari decât dezavantajele.
Conform teoriei economice, intrarea pe piață a noilor firme se realizează când piața oferă o
oportunitate. Perspectivele intrării unor noi întreprinderi pe piață conduc la perfecționarea
activității firmelor existente. Crearea unei noi afaceri presupune un proces de combinare a
factorilor de producție, de cautare a piețelor de aprovizionare și desfacere, de evaluare și asumare
a riscurilor de către
întreprinzător.
În viziunea lui Timmons, această activitate are la bază trei elemente esențiale:
a) existența unei oportunități a pieței care poate fi valorificată;
b) întreprinzătorul sau echipa;
c) resursele necesare pentru valorificarea oportunității.
Pentru a stabili dacă o afacere este profitabilă și care este necesarul de capital, trebuie să
estimăm potențialul de vânzare pentru produsele și serviciile sale, astfel, primul pas va fi
estimarea vânzărilor urmată de estimarea costurilor și a cerințelor de capital, iar apoi de
evaluarea profitului.
Swain și Tucker considera că exista trei etape principale ale procesului de creare și lansare
a întreprinderii:
1. conceptul de afaceri;
2. planificarea;
1
1
 3. implementarea.
În concluzie, următoarele elemente sunt fundamentale pentru procesul de
creare și lansare cu success a unei noi afaceri:
 ideea – bazata pe o reală oportunitate a pieței;
 calificarea, cunoștințele și experiența întreprinzătorului;
 existența resurselor necesare și descoperirea căilor pentru obținerea lor;
 motivația bine fundamentată;
 existența unui mediu extern favorabil activității noii afaceri.
În procesul de creare a unei noi afaceri, atunci când intervin mai multe persoane, asocierea
trebuie realizată cu atenție, fiind o posibilă viitoare sursă de conflicte. Parteneriatul trebuie să
aibă la baza două elemente:
 poziția clară a partenerilor printr-o definire riguroasă a rolului managerial al
fiecaruia;
 existența unor obiective comune.

3.2 Fazele avizării i constituirii unei afaceri

Traseul autorizării funcționării unei firme este diferit în funcție de forma juridică a
acesteia . Ne vom referi în cele ce urmează în principal la societatea cu
răspundere limitată (S.R.L).
A. Traseul autorizării societăților comerciale
Traseul autorizării celor mai frecvente forme de societăți comerciale, și anume societatea
cu răspundere limitată și societatea în nume colectiv cuprinde mai multe faze.
1. Alegerea unui nume pentru firma, verificarea acceptabilității lui la Registrul Comerțului
și eventuala preînregistrare a acestuia pe un termen de trei luni.
1
2
 1. Redactarea și autentificarea actelor de înființare .
Actele de înființare ale unei societăți comerciale sunt statutul și contractul.
Statutul reprezintă actul fundamental care reglementează constituirea, funcționarea și
încetarea societății. El constituie “legea părților”, în măsura în care conține clauze pe care legea
le lasa în sarcina acestora de a fi stabilite. Statutul completează cadrul legal prevazut de legislația
națională și nu-l înlătură. Cadrul general al statutului unei societăți comerciale cu răspundere
limitată - SRL cuprinde urmatoarele elemente:
- forma, denumirea și sediul societății;
- durata societății;
- obiectul de activitate al societății;
- capitalul societății, aportul părților, condițiile în care se poate realiza
majorarea/reducerea capitalului social, drepturile și obligațiile asociaților, condițiile de
transmitere a părților sociale;
- conducerea și administrarea societății, în cadrul căreia se vor prevedea clauze privind
numirea directorilor, numirea și atribuțiilor administratorilor și
remunerarea colectivului de conducere;
- activitatea societății, în care se prevede modul de angajare al personalului, salarizarea
acestuia, modul de asigurarea cu resurse materiale, modul de ținere a evidenței contabile;
- modificarea formei juridice, dizolvarea și lichidarea societății;
- soluționarea litigiilor;
- dispozitii finale.
Statutul se redacteaza de asociați cu asistenta juriștilor. Se întocmeste un
număr de exemplare egal cu numărul asociaților. Autentificarea statutului se face
la notariat.
1
3
 Contractul exprima în esență acordul părților privind constituirea societății și condițiile
asocierii lor. Se subînțelege ca SRL-ul cu asociat unic nu întocmește
contractul de societate.
Pe lângă elementele cuprinse în statut, nu pot lipsi dintr-un contract de societate
următoarele clauze:
- definirea exactă și detaliată a părților contractante;
- mențiunea expresă a acordului de constituire a a societății, cu precizarea
formei de societate comerciala adoptată.
3. Alegerea băncii pentru deschiderea contului și vărsarea capitalului inițial. Legea prevede
un capital inițial minim pentru înființare a unei societăți cu
răspundere limitată, din care minim 60% poate fi aport în natură. La deschiderea contului este
necesară prezențarea actelor de înființare ( statutul și eventual contractul). În urma depunerii,
banca elibereaza un certificat de depunere/dovada de vărsământ/chitanța pentru suma depusă,
percepând și o taxă de deschidere a contului.
4. Obținerea certificatului de cazier judiciar.
Cazierul judiciar se elibereaza de către Ministrul Afacerilor Interne și folosește pentru
obținerea avizului consultativ de la Camera de Comerț.
5. Autorizarea funcționării firmei de către instanța judecătorească. Pentru
autorizarea funcționării firmei se depune la tribunal un dosar care cuprinde:
 cererea adresată instanței;
 documentele de înființare a firmei;
 dovada efectuării vărsământului;
 certificatul de evaluare și actele de proprietate pentru aportul în natură;
 dovada dreptului de folosință pentru sediu (care trebuie să aibă durată de cel puțin
un an);
 acordul soției (exprimat la notariat) dacă sediul este în coproprietate;
1
4
  acordul asociației de locatari dacă apartamentul nu este proprietate personală;
 cazierele judiciare ale asociațiilor;
 taxa de timbru.
Judecatoria verifică dosarul, fixează termenul de judecată de două săptămâni, înmânează
solicitantului o cerere de avizare de către Camera de Comerț, Industrie
și Agricultura. Aceasta își dă avizul de utilitate pe baza documentelor de înființare a firmei, a
cazierului și a unei taxe de avizare. Cu avizul în dosar, instanța se pronunță asupra autorizării
inființării firmei.
6. Publicarea documentelor autentificate în Monitorul Oficial.
Camera de Comerț asigura publicarea pe baza documentelor de înființare , a sentinței
definitive și a unei taxe de expediere prin poștă.
7. Înmatricularea la Registrul Comerțului se realizează după 15 zile de la data când sentința
devine definitivă.
8.Înregistrarea fiscală se face în termen de 15 zile de la înmatriculare și este necesară
pentru luarea în evidenta la Direcția Generala a Finanțelor Publice ( D.G.F.P.). Codul fiscal se
atribuie de organul fiscal teritorial, care eliberează certificatul de înregistrare fiscală pe baza
certificatului de înmatriculare și a celorlalte documente anterioare.
9. Deschiderea contului bancar se face prin deblocarea sumelor depuse în cont. Se pot
obține apoi carnete de C.E.C. la purtător sau cu limită de sumă cu care
se vor plăti obligațiile firmei.
10. Obținerea avizelor speciale la începerea funcționării societății, dacă este necesar.
11. Obținerea avizelor de funcționare de la RENEL, ROMGAZ, ISU, Mediu.
12. Obținerea autorizației de funcționare din punct de vedere al protecției
muncii de la Inspectoratul de Stat pentru Protecția Muncii de la nivelul direcțiilor
1
5
județene de muncă și protecție sociala. Autorizația este necesară în situația în care societatea
respectivă desfășoară activități de producție sau prestări de servicii cu
personal angajat prin contracte de muncă sau convenții civile.
13. Activități finale: confecționarea ștampilelor firmei, procurarea documentelor
tipizate, deschiderea registrelor contabile.
14. Derularea afacerii: amplasarea și amenajarea tehnică, angajarea personalului,
negocierea cu furnizorii, promovarea afacerii,
realizarea/comercializarea produselor/serviciilor.
B. Traseul autorizării întreprinderilor persoane fizice și a asociațiilor
familiale este mult mai scurt și presupune parcurgerea următoarelor etape: 1.Obținerea
autorizației pentru constituire de asociații familiale sau pentru
desfășurarea de către persoanele fizice independente a unor activități economice de
la primăriile județene .
2. Obținerea certificatului de înmatriculare de la Registrul Comerțului. În termen de 15 zile
de la obținerea autorizației trebuie depuse la Oficiul local al Registrului Comerțului din raza de
domiciliu a solicitantului, urmatoarelor acte : cererea de înmatriculare, actele doveditoare
(autorizația), chitanța pentru plata taxei de înmatriculare. Pe baza actelor depuse se obține
certificatul de înregistrare în Registrul Comerțului.

3. Înregistrarea fiscala și obținerea codului fiscal. În termen de 5 zile de la

obținerea certificatului de înmatriculare este necesară înscrierea În Registrul fiscal
și obținerea codului fiscal. Pentru aceasta este necesară depunerea la Circumscriptia Financiara
“Declarația de înregistrare pentru plătitorii de impozite”.
În termen de 15 zile de la depunere se obține certificatul de înregistrare fiscală.
1
6
 Cap. IV Studiu de caz – înființarea S.C. PANCOM S.R.L

1.Domeniul de activitate al afacerii propuse

S.C. PANCOM S.R.L cu un capital subscris de 1000 RON a fost înfiinţată în
20.01.2013 şi este înmatriculată în Registrul Comerţului cu numărul J21/136/2013. Firma are
sediul în orașul Căzănești şi este proprietatea a doi asociaţi, fiecare deţinând 50% din părţile
sociale.
Firma are ca obiect principal de activitate obţinerea de produse de panificaţie şi vânzarea
acestora prin magazinul propriu și prin intermediul unor firme private. Cu firmele private de
distribuţie vânzarea se face pe bază de comenzi ferme şi contracte. Scopul firmei este de a
produce şi comercializa produsele de panificaţie
proprii.
2. Motivarea alegerii
În ultimii ani, concurenţa în domeniul produselor de panificaţie a crescut vertiginos.
Datorită ciclului foarte scurt de fabricaţie al acestor produse şi a cererii relativ stabile,
întreprinzătorii privaţi au preferat să investească în acest domeniu.
Produsul fabricat şi oferit de firmă fiind un produs final, va fi realizat pe piaţă
consumatorului şi este destinat persoanelor de toate vârstele.
3. Pașii înființării și costurile ei
- Alegerea formei juridice de societate: Societate cu Răspundere Limitată (S.R.L.)
- Alegerea denumirii societatii: S.C. PANCOM S.R.L.
- Alegerea obiectului de activitate al firmei, potrivit clasificării Codului CAEN;
acest lucru înseamnă stabilirea obiectului principal de activitate și a obiectelor
secundare de activitate;
- Se alege sediul social;
- Se stabilește capitalului social al firmei și alegerea băncii la care se dorește deschiderea
contului. Capitalul social minim este de 200 lei pentru SRL;
- Se stabilește administratorul societății;
1
7
- Se stabilește tipul de societate pentru a fixa baza de impozitare: întreprindere
mică ;
- Se alege dacă firma va fi plătitoare de TVA : DA
- Rezervarea denumirii societății-costul este de 50 lei;
- Întocmirea actului constitutiv;
- Declarații ale asociaților privind faptul că nu au antecedente penale și că
îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi asociați și administrator.Costul acestor
declarații ese între 80 și 130 lei;
- Încheierea contractului de comodat sau de închiriere, indiferent dacă spațiul unde se desfășoară
activitatea este proprietate sau nu-costul ajunge pâna la 200 lei;
- Deschiderea contului la bancă și depunerea capitalului social (de către un administrator,
asociați sau un împuternicit al acestora) ;
- Depunere specimen semnătură la Registrul Comerțului sau în fața notarului public;
Dupa finalizarea acestor acte, se completează documentele necesare pentru depunerea
dosarului la Registrul Comerțului:
- Cerere înregistrare societate;
- Declarație pe propria răspundere pentru desfășurarea unei activități sau fără
activitate: model 1 sau 2.
După finalizarea întregii documentații se depune dosarul la Biroul Unic din
cadrul Oficiului Registrului Comerțului Ialomița. În termen de aproximativ 4 zile vor ieși actele
de înființare a societății, adică:
- încheierea judecătoreasca de autorizare a funcționării societății;
- certificatul de înregistrare,
- certificatul sau certificatele constatatoare care țin loc de autorizații ( în cazul în care nu se
desfățoară o activitate care să aibă un impact semnificativ asupra mediului).
1
8
 Costurile pentru constituirea și funcționarea firmei sunt urmatoarele:
- Taxa cazier fiscal : -30 lei
- Rezervare nume firmă - 50 lei
- Taxa la Registrul Comerțului, taxa de publicare în monitorul oficial, taxa de timbru
judiciar, timbrul judiciar : - 300 lei
- Taxa notarială pentru autentificare act constitutiv, specimen de semnătură, declarații pe
propria răspundere ale viitorilor asociați privind faptul că nu au antecedente penale și că
îndeplinesc condițiile legale prevăzute de lege pentru a deține calitatea de asociați și
administratori: - 400 lei
- Capitalul social : - 1000 lei
- Autorizația pentru punct de lucru: - 500 lei
- Autorizația pentru magazin: - 500 lei.

Principalele avantaje ale S.R.L. în comparație cu alte forme juridice sunt costurile mici
ale înființării, procedurile simple de autorizare și răspunderea limitată la valoarea capitalului
social. Acestea sunt și motivele pentru care majoritatea întreprinzătorilor din țara noastră optează
pentru înființarea de S.R.L.-uri.
1
9
 Bibliografie

Bălan Elena, Iatagan Mriana, Olaru Delia- Economie aplicată, Editura Humanitas
Educațional, București, 2008
Bărbulescu Constantin- Economia și gestiunea întreprinderii, Editura Economică, București,
1995
Dobrotă Niță- -Dicționar de economie, Editura Economică, București,2002
Friedman Milton- Capitalism și libertate, Editura Enciclopedică, București,1995
Mateiciuc Cristiana, Nedelcu Mihai, Nedelcu Elena-Educație antreprenorială,Editura Sigma,
București, 2005
Nistorescu Tudor, Meghişan Ghe. -Economia întreprinderii, Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1995
Ristea Mihai -Noul sistem contabil din România, Editura Cortimex, Bucureşti, 1994
Petre Tănțica, Iordache Gabriela, Capotă Valentina- Comerț, Editura CD Press, București,
2010
Sasu Constantin- Inițierea și dezvoltarea afacerilor, Editura Polirom, București, 2001
www. businessmagazin.ro , internet
www.ideideafaceri.ro , internet
www.wall-street.ro , internet
2
0