Sunteți pe pagina 1din 48

PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -1-

Capitolul 5
AMBUTISAREA

5.1. Schema procesului. Starea de tensiuni şi deformaţii

D Ambutisarea este operaţia de deformare plasti-


că prin care se transformă un semifabricat plan într-o
piesă cavă sau se continuă prelucrarea unei piese cave
g

d prima cu scopul creşterii adâncimii ei (fig.5.1).


h

r ambut isare Deformarea materialului la ambutisare este un


proces complex care depinde de geometria şi materia-
lul piesei, de tehnologia adoptată , de construcţia echi-
di
urmãt oarea pamentului tehnologic şi de alţi factori. Cu cât comple-
ambut isare xitatea formei piesei este mai mare, cu atât şi dificul-
hi

ri tăţile tehnologice sunt mai importante.


În funcţie de aceasta, ambutisarea se poate face
Fig.5.1 dintr-o singură operaţie (fază) sau din mai multe.
Numărul acestora depinde
de gradul de deformare
solicitat de caracteristicile
piesei şi de cel admisibil,
permis de material şi
condiţiile tehnologice
folosite.
Deformarea se face
cu ajutorul unei perechi de
elemente active: placă de
ambutisare şi poanson de
ambutisare (fig.5.2), între
care există un joc j compa-
rabil (dar mai mare) cu
grosimea semifabricatului
Fig.5.2 de ambutisat.
Aspectul diferitelor
tipuri de piese ambutisate este ilustrat în figurile 5.3...5.10.

Fig.5.3 – Piesă cilindrică fără flanşă (prima şi a doua ambutisare)


PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -2-

Fig.5.4 – Piesă cilindrică cu flanşă

Fig.5.5 – Piesă de revoluţie complexă

Fig.5.6 – Piesă cilindrică în trepte


Fig.5.7 – Piesă (tron)conică

Fig.5.8 – Piesă paralelipipedică


Fig.5.9 – Piesă parabolică

Fig.5.10 – Piesă ambutisată de formă


complexă şi nesimetrică
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -3-

O clasificare în domeniul ambutisării, în funcţie de care apar şi urmează să fie abordate


(rezolvate) şi problemele tehnologice, ar putea fi cea din figura 5.11.

Tip piesă

piese de piese piese complexe


revoluţie paralelipipedice (nesimetrice)

cilindrice

conice

semisferice

parabolice

oarecare

cu subţiere Modificarea grosimii peretelui fără subţiere


piesei

fără flanşă Flanşa cu flanşă

individual Tip semifabricat bandă

una Număr de ambutisări mai multe

Fig.5.11

În cele ce urmează vom considera cazul cel mai simplu, al ambutisării pieselor cilindrice,
fără flanşă, fără subţiere.
Pentru realizarea ambutisării, asupra semifabricatului plan, aşezat pe placa de ambutisare,
se exercită o forţă F cu ajutorul poansonului. Materialul va fi tras (deformat, deplasat) în
cavitatea plăcii de ambutisare, în spaţiul (jocul) dintre aceasta şi poanson (fig.5.12).
Concomitent cu formarea peretelui (vertical) al piesei, porţiunea încă plană a
semifabricatului iniţial (flanşa) se micşorează continuu.
Datorită modului în care se face trecerea semifabricatului plan în piesa cavă în cursul
ambutisării, diferitele zone ale acesteia (flanşa, peretele, fundul) sunt caracterizate de stări de
tensiuni şi deformaţii diferite (fig.5.12), cea mai interesantă şi importantă fiind zona flanşei.
Aceasta este caracterizată de existenţa unor tensiuni de întindere radială  (determinate de
tragerea materialului spre cavitatea plăcii de ambutisare) şi tensiuni de compresiune tangenţială
 (determinate de reducerea continuă a diametrului flanşei), tensiuni care sunt asimilate unei
stări plane de tensiuni.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -4-

g Dacă se consideră un sistem de referinţă polar (axele:



 radială  şi tangenţială ), tensi-unile  şi  vor fi tensiuni
 
Q dp
normale principale.
 g  Să considerăm, în zona flanşei semifabricatului, un
+f
z i F
element având deschiderea unghiulară d şi lungimea d,
r pl încărcat cu tensiunile  şi . Deplasarea lui în sensul
z rp ambutisării se face ca urmare a acţiunii tensiunii totale de
 t
ambutisare:
 a  [(    f )e    i ]sin  ,

  d=2r (5.1)



 unde f este tensiunea radială provenită din frecarea
dpl
 semifabricatului cu suprafaţa elementelor de lucru, i -
 tensiunea radială provenită din îndoirea/dezdoirea
 materialului pe zona de racordare a plăcii de ambutisare. Pe
d
  zona de racordare se consideră că la interfaţa semifabricat -
d
  placa de ambutisare frecarea este similară cu cea de la
 transmisia prin curele*) (relaţia lui Euler). Se are în vedere că
 r
 jocul dintre elementele active la ambutisare este mai mare
R decât grosimea g (sau piesa poate fi conică), aspect care este
luat în considerare prin unghiul ; pentru simplificare se va
considera j  g şi deci  = /2.
Fig.5.12
Pentru determinarea tensiunii , considerând solici-
tarea elementului ca o stare plană de tensiuni, ecuaţia
echilibrului său în tensiuni va fi: 
d  
      0 , (5.2)
d
căreia i se ataşează condiţia de plasticitate sub forma:
      R c  R def . (5.3.)
În (5.3) s-a luat semnul plus pentru a ţine seama de semnul tensiunilor:  < 0;  > 0; Rdef este
rezistenţa la deformare, iar  = 1,1 pentru cazul general.
Din ecuaţiile (5.2) şi (5.3) se obţine:
d  
  R def  0 , (5.4)
d

d
sau: d   R def , (5.5)

rezultând prin integrare:    R def ln   C . (5.6)
Constanta de integrare C se obţine din condiţiile la limită:  = R (la limita flanşei) R
pentru  =0, şi deci:    R def ln . (5.7)

Din condiţia de plasticitate (5.3) şi (5.7) se obţine:
 R 
   1,1.R def 1  ln  . (5.8)
  
Maximul tensiunii  care se va lua în considerare în ecuaţia (5.1) este pentru  = r,
R
adică:  ,max  1,1.R def ln , (5.9)
r
iar maximul tensiunii  se obţine pentru  = R:

*)
Vezi cursul „Organe de maşini”.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -5-

 ,max  1,1.R def , (5.10)


adică solicitarea tangenţială se face la limita de curgere, iar după semn este de compresiune.
În aceste relaţii Rdef este tensiunea reală de deformare, care se determină cu ajutorul
caracteristicii de ecruisare a materialului, pentru gradul de deformare din zona respectivă. Dacă
nu se poate face acest lucru, se admite că Rdef  Rc.

Fig.5.13 – a) ambutisare fără reţinere; b) ambutisare cu reţinere

Existenţa compresiunii tangenţiale în


flanşa (zona) încă neambutisată conduce, în
condiţiile în care ea nu are o rigiditate suficientă
(cazul general) la un fenomen de pierdere a
stabilităţii manifestat prin producerea unor
ondulaţii (cute) - defect major la ambutisare
(fig.5.14,b) . Dacă această zonă este suficient de
rigidă pentru a nu îşi pierde stabilitatea (sau este
împiedicată să o facă) se produce o oarecare
îngroşare a ei (fig.5.14,a).

poanson
F
Q Q

Q dp

d=2r rpl
Fig.5.14
Q
dpl
Pentru a preveni producerea acestor cute, asupra
zonei flanşei se acţionează cu o forţă de apăsare
placa de ambut isare (reţinere) Q, prin intermediul unui element special din
placa de reþ inere construcţia matriţei - placa de reţinere (fig.5.13,b; 5.15).
Fig.5.15 Tensiunea radială f datorată frecării este deter-
minată mai ales de apăsarea cu forţa Q, care conduce la o
forţă de frecare 2Q (pe feţele tablei), unde  este coeficientul de frecare. La limită, această forţă
de frecare ar putea conduce la ruperea tablei după cercul cu diametrul d (vezi fig.5.3), cu
secţiunea de rupere dg, şi deci tensiunea datorită frecării ar fi:
2Q Q
 f   , (5.11)
2.g .g
maximul ei rezultând pentru  = r + rpl.
Cum forţa Q este rezultatul acţiunii unei presiuni q pe suprafaţa S a flanşei:
[D 2  (d  2rpl  g) 2 ]
Q  q.S  q , (5.12)
4
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -6-

tensiunea f va fi:
F
[D 2  (d  2rpl  g) 2 ]
 f  q . (5.13)
2g.d
Fmin O cale importantă pentru a reduce tensiunea f este dimi-
nuarea lui  prin utilizarea lubrifierii suprafeţelor în contact şi o
q rugozitate redusă a suprafetelor.
qopt im
Stabilirea presiunii q se poate face analitic, dar conduce la
Fig.5.16 relaţii foarte complicate, inutilizabile practic. Mai comod se face
experimental, stabilind un qopt care conduce la cea mai mică forţă
de ambutisare (vezi fig.5.16).
S-a stabilit, din practica ambutisării, că se poate ambutisa fără reţinerea materialului (fără
pericolul apariţiei cutelor) dacă este satisfăcută inegalitatea:
g
100  1,5...2 , (5.14)
D
în caz contrar reţinerea fiind obligatorie.

Fig.5.17 - Rezultatul ambutisării unui semifabricat cu


(g/D)100 < 1,5

Pentru determinarea valorii tensiunii i se consideră (ca în cazul îndoirii) egalitatea


momentului tensiunilor din material şi a momentului dat de tensiunea i. Ca şi la îndoire,
momentul interior este:
bg 2
M i  (1,5   r )R m , (5.15)
6
iar momentul exterior se consideră ca produsul dintre forţa care realizează încovoierea (i1.b.g) şi
braţul de încovoiere (r + g/2):
M e  bg(rpl  )i1 ,
g
(5.16)
2
şi ţinând seama că materialul suferă un proces de îndoire (la intrarea pe zona racordată a plăcii de
ambutisare) şi dezdoire (la ieşire), va rezulta:
g(1,5   r )R m (1,5   r )R m
 i  2 i1   . (5.17)
3(rpl  0,5.g)  rpl 
3
 g  0,5 
 
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -7-

Se observă că i va fi cu atât mai mic cu cât rpl/g va fi mai mare (deci rpl mai mare). Pe de
altă parte, rpl nu poate fi prea mare pentru că o dată cu creşterea lui rpl semifabricatul va “scapa”
mai devreme de sub acţiunea elementului de reţinere putându-se cuta. Valoarea optimă a lui rpl se
stabileşte pe baza curbei de variaţie a forţei de ambutisare F = F(rpl/g) care are forma unei curbe
cu minim (asemănătoare celei din figura 5.16).
Experimental s-a constatat că pentru ambutisarea în condiţii normale rpl/g = 6…10, iar
pentru piese cu grad mic de deformare rpl/g = 2…6. Pentru piesele cu flanşă se alege rpl egal cu
raza piesei în zona respectivă dar rpl/g  4…6.
Ţinând seama de cele stabilite anterior, tensiunea radială totală (de ambutisare) va fi:

  

 
 R  Q   (1,5  r )R m  
  1,1.R ln  (5.18)
 e  sin 
g(r 
a def
 r r )  r  
3  0,5 
pl pl
  
  g  

sau pentru  = /2: 
 

 R  Q  . 2 (1,5   r )R m
 a  1,1.R def ln  e  . (5.19)
r g(r  rpl )  rpl 
3 
 g  0,5 
 
./2
Dacă se consideră e  1 + ./2  1 + 1,6., rezultă:
 Q  (1,5   r )R m
 a  1,1.R def ln 
R
 (1  1,6)  (5.20)
r g(r  rpl )  rpl 
3 
 g  0,5 
 
unde valoarea coeficientului de frecare  variază în funcţie de condiţiile de ambutisare şi mate-
rialul deformat:  = 0,06…0,35.
Starea de deformaţii care caracterizează ambutisarea este spaţială. Considerând şi pentru
deformaţii acelaşi sistem de referinţă, se poate scrie că deformaţia tangenţială pentru o rază
oarecare  a flanşei este:
r  r
    1, (5.21)
 
deformaţia maximă corespunzând fibrei extreme de lungime 2R, care se deformează (scur-
tează) până la lungimea 2r:
rR r d
 ,max    1   1  m  1 (5.22)
R R D
unde raportul m = d/D poartă numele de coeficient de ambutisare (m < 0) şi este o mărime ca-
racteristică la ambutisare, exprimând gradul în care se deformează semifabricatul în cursul
acestui proces. Din relaţia (5.22) rezultă că  < 0, adică este o deformaţie de compresiune.
Considerând relaţia între tensiuni şi deformaţii de forma:
   z
 (pentru z = 0), (5.23)
   z
unde z este deformaţia pe grosimea materialului (z = g), şi legea constanţei volumului în
forma:
 +  + z = 0 , (5.24)
    2z
se obţine:  . (5.25)
   z
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -8-

Pentru procesul de ambutisare se poate considera că / = a = const., şi deci:


1 a
z    , (5.26)
2a 
din care rezultă că pentru a = 0 ( = 0 la marginea flanşei):
1
 z     , (5.27)
2
adică se produce o îngroşare a flanşei aici ( fiind < 0).
La fundul piesei, datorită întinderii biaxiale (vezi fig.5.12) se produce o subţiere a
materialului.

5.2. Parametrii energetici ai procesului de ambutisare

Ţinând seama de tensiunea radială totală care solicită materialul, de grosime g şi de


diametrul d al piesei ambutisate, forţa necesară pentru realizarea deformării va fi:

  
   
  R Q  (1,5   r )R m 
F  dg 1,1.R ln  (5.28)
 (1  1,6)  
g(r 
a def
  pl
r  
 0,5 
r r )
3
pl
 
  g  
Fiind relativ complicată şi mai ales datorită faptului că avem la dispoziţie date reale
despre unii dintre parametri (în special coeficientul de frecare), pentru calculele practice se
folosesc relaţii mai simple, de forma:
 pentru prima ambutisare: Fa1 = 1,25..g.Rm(D - d) , (5.29)

 pentru următoarele ambutisări: Fan = 1,3..g.Rm(dn-1 - dn) , (5.30)

în care dn şi dn-1 sunt diametrele exterioare


ale piesei la faza de ambutisare corespun-
zătoare.
1 Piesele de formă paralelipipedică

1
(sau complexă) se consideră compuse din
 elemente de contur curbilinii (asimilate cu
 arce de cerc) şi zone rectilinii. Pentru zonele
1
în arc de cerc, starea de tensiuni se consi-
r pl deră ca la ambutisarea pieselor cilindrice, iar
g

rc
pentru cele rectilinii - ca la îndoire. Formând
h

rb însă un întreg, ele se vor influenţa reciproc


rezultând o stare de tensiuni mai complexă,
Fig.5.18 tensiunea radială corespunzătoare celei de la
piesele cilindrice fiind repartizată neuniform
pe contur (fig.5.18): mai mare la colţuri şi mai mică în zonele rectilinii.
Considerând, simplificat, că 1 = a la colţuri şi 1 = i pe zonele rectilinii, forţa de
ambutisare va fi:
Fa cutie = Fa + Fi = Sca + Sri , (5.31)

unde Sc este aria transversală a zonelor curbilinii şi Sr - a zonelor rectilinii.


Ţinând seama de relaţiile anterioare se obţine:
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ -9-

 
 
 R  Q  (1,5   r )R m 
F  L g 1,1.R ln 
c   (1  1,6)  
r g(r  rpl ) 
acutie def
  rpl  
3  0,5 
  (5.32)
  g  
(1,5   r )R m
 L rg
 rpl 
  0,5 
3
g 

în care Lc şi Lr sunt lungimile zonelor curbilinii şi, respectiv, rectilinii.
Deoarece în zonele rectilinii (sau cu o rază de curbură mai mare) materialul are tendinţa
de a “curge” mai repede (mai uşor) în cavitatea matriţei
element de reþ inere (deformarea lui plastică este mai redusă); pentru a
poanson
uniformiza această tendinţă (şi a reduce şi arcuirea elastică
din aceste zone), se recurge la “frânarea” lui cu ajutorul
unei deformări suplimentare între nişte nervuri de reţinere
(fig.5.19), între care se consideră că materialul se îndoaie de
patru ori şi deci va apare o tensiune radială în zona nervurii
de reţinere:

(1,5   r )R m
 ,nerv  4 . (5.33)
placã de nervurã de reþ inere  rpl 
3  0,5 

ambut isare
g
Fig.5.19 În condiţiile ambutisării cu utilizarea nervurilor de
reţinere, forţa pentru ambutisare va fi:
 
 
 R  Q  (1,5   )R 

F  L g 1,1.R ln 
(1  1,6)  
r m
c 
r g(r  rpl )
acutienerv def
  rpl  
3  0,5 
  (5.34)
  g  
(1,5   r )R m
 5L r g
 rpl 
  0,5 
3 
g 
Forţa necesară reţinerii semifabricatului pe placa de ambutisare va fi:

Q  [D 2  (d 1  2rpl ) 2 ].q , (5.35)
4
unde d1 este diametrul exterior al zonei ambutisare a piesei, la prima operaţie, sau:
 2
Qi  [di1  (d i  2rpl,i ) 2 ].q , (5.36)
4
la operaţia de ambutisare i.
Forţa totală de ambutisare va fi:
Ft = Fa + Q, (5.37)

sau dacă se ia în considerare şi frecarea care apare între piesă şi placa de ambutisare la trecerea ei
prin orificiul plăcii:
Ft = (1,2…1,3)Fa + Q . (5.38)
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 10 -

Lucrul mecanic pentru ambutisare se stabileşte cu o relaţie de forma:


.F.h
L , în daN.m, (5.39)
1000
unde h este adâncimea piesei ambutisate şi  - un coeficient prin care se stabileşte o valoare
medie a forţei de ambutisare.
Spre deosebire de alte prelucrări prin deformare plastică la rece, aici este importantă şi
viteza de ambutisare maximă, care poate fi stabilită orientativ cu o relaţie de forma:
v a ,max  33,3(1  m) D  d , (5.40)
şi care nu trebuie depăşită. Ea se compară cu viteza poansonului la începutul deformării (pentru o
presă mecanică cu manivelă):
v  0,105.n h(H  h) , (5.41)
în care H este cursa culisoului presei, iar h - cursa activă, egală cu adâncimea piesei ambutisate.

5.3. Gradul de deformare şi coeficientul de ambutisare

Este foarte important a stabili dacă piesa cu anumite caracteristici de formă şi dimen-
sionale poate fi obţinută dintr-o singură ambutisare, sau necesită mai multe operaţii, aspect cu
importanţă majoră din punct de vedere economic, dar şi sub aspect tehnologic. Acest lucru este
reflectat prin gradul de deformare al materialului cerut de realizarea piesei respective.
La ambutisarea pieselor cilindrice fără flanşă, gradul de deformare Gd este exprimat cel
mai adesea prin relaţia:
Dd
Gd  , (5.42)
d
dar poate fi considerat şi prin expresiile: (D - d)/D; ln(D/d); D/d; d/D.
Aceste moduri de exprimare pot caracteriza corect procesul dacă întregul semifabricat
plan este transformat prin deformare în piesa cilindrică, fără flanşă, de la prima ambutisare.
În practică, cea mai folosită exprimare este sub forma:
d
 m, (5.43)
D
unde m se numeşte coeficient de ambutisare (m < 1), el variind invers proporţional cu Gd.

df dn
hn

dn-1
hn-1

rf
h

r d2
h2
h1

d1
d

Fig.5.20 Fig.5.21

În înţelesul general, coeficientul de ambutisare este raportul dintre dimensiunile


caracteristice ale piesei (diametrele) de după şi dinaintea operaţiei de ambutisare considerate.
Prin urmare, la prima ambutisare: m1 = d1/D, iar la operaţia i: mi = di/di-1.
La ambutisarea pieselor cilindrice cu flanşă (fig.5.20), pentru prima operaţie se utili-
zează coeficientul convenţional de ambutisare:
d
mc  , (5.44)
Dc
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 11 -

unde Dc este diametrul unui semifabricat plan care ar fi necesar pentru obţinerea unei piese
cilindrice fără flanşă, cu diametrul d şi înălţimea h.
Pentru ambutisarea pieselor cilindrice cu forma în trepte (fig.5.21) se calculează un
coeficient de ambutisare convenţional total, cu relaţia:

h 1 d1 h 2 d 2 h 3 d 3 h d d
   ...  n 1 n 1  n
h D h3 D h 4 D hn D D
m t  2 , (5.45)
h1 h 2 h 3 h n 1
   ...  1
h2 h3 h4 h n

unde d1, d2, …, dn şi h1, h2, …, hn sunt diametrele şi, respectiv, înălţimile treptelor; D - diametrul
semifabricatului plan iniţial.
La ambutisarea pieselor (tron)conice înalte se foloseşte un coeficient mediu de
ambutisare:
d med,n
mmed  , (5.46)
d med,n 1
în care dmed,n = (dn + dn’)/2, unde dn şi dn’ sunt diametrele mare şi, respectiv, mic, ale conului, la
operaţia n.
Pentru ambutisarea pieselor paralelipipedice se stabilesc:
- coeficienţi de ambutisare parţiali, caracterizând gradul de deformare a materialului în zona
r rc,i
colţurilor: m p1  c1 şi m pi  , (5.47)
R rc,i1
unde rci este raza la colţul cutiei pentru operaţia i, şi R - raza corespunzătoare a semifabricatului
plan.
- coeficienţi de ambutisare globali, exprimaţi prin raportul dintre perimetrul piesei finite şi
perimetrul semifabricatului plan, în funcţie de forma piesei/semifabricatului:
- la ambutisarea cutiilor pătrate din semifabricate circulare cu diametrul D:
4B B
m gl   1,27 , (5.48)
D D
4B  1,72.rc
sau: m gl  , (5.49)
D
unde B este latura cutiei şi rc - raza la colţul ei.
- la ambutisarea cutiilor dreptunghiulare (cu dimensiunile A x B) din semifabricate de
formă ovală (sau eliptică cu diametrele K x L):
4(A  B) AB
m gl   1,27 , (5.50)
(K  L) KL
4[(A  B)  0,86.rc ]
sau: m gl  . (5.51)
(K  L)

Asupra valorii coeficientului de ambutisare (gradului de deformare) influenţează, direct sau


indirect, o serie de factori, aşa cum rezultă din figura 5.22, şi anume:
 - materialul prelucrat - utilizat de regulă sub formă de tablă laminată la rece. Cu cât
caracteristicile de plasticitate sunt mai bune, cu atât m va fi mai mic. O rugozitate mai mare a
tablei (între Ra = 1,5…4 m) permite reducerea lui m. Este importantă şi tendinţa spre ecruisare
a materialului - cu cât ea este mai pronunţată va rezulta un coeficient de ambutisare mai mare.
 - piesa ambutisată - care influenţează valoarea coeficientului de ambutisare prin:
 - forma piesei - în sensul că pentru fiecare tip (cilindrică fără sau cu flanşă,
paralelipipedică, etc.) relaţia de calcul şi mărimea coeficientului de ambutisare este alta,
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 12 -

ca şi valorile admisibile.

Factori de influenţă

materialul piesa matriţa procesul de


prelucrat ambutisată folosită ambutisare

- metoda de lucru
- natura - forma
- numărul operaţiei
- compoziţia chimică - grosimea
- viteza de lucru
- microstructura - dimensiuni
- lubrifierea
- caracteristicile mecanice

- mărimea razelor de racordare


- jocul dintre elementele active

Fig.5.22

 - grosimea piesei - influenţează în sensul că, odată cu creşterea ei, la piesele


cilindrice fără flanşă, m scade. Acest aspect este luat în consideraţie prin folosirea grosimii
relative: 100.g/D pentru prima ambutisare; 100.g/di-1 pentru operaţia i.
 - dimensiunile piesei prelucrate influenţează în sensul că pentru piesele de
dimensiuni mici, se pot adopta valori mai reduse ale coeficienţilor de ambutisare decât pentru
piesele de dimensiuni mai mari, în aceleaşi condiţii.
 - matriţa utilizată - influenţează valoarea coeficientului de ambutisare prin geometria
elementelor active (în special razele rpl şi rp)
element de reþ inere şi prin jocul dintre elementele active, adică
element de poanson
pent ru zona racordat ã prin condiţiile pe care le asigură deformării
reþ inere
materialului. În general, valori mai ridicate
plan Q2 ale razelor de racordare ale elementelor
Q1 F Q1 F active (mai ales rpl) conduc la coeficienţi de
ambutisare mai mici (vezi cele expuse
anterior relativ la raza relativă rpl/g).
Pentru a putea beneficia de avantajul
unei raze rpl mai mari fără pericolul cutării
semifabricatului, se recurge la reţinerea
combinată a materialului (fig.5.23), cu două
elemente de reţinere distincte, acţionate cu
faza 1 placa de faza 2 două forţe de reţinere Q1 şi Q2, şi într-o
ambut isare
anumită succesiune în desfăşurarea procesu-
Fig.5.23 lui de ambutisare: întâi cel pentru reţinerea
pe suprafaţa plană şi apoi cel pentru
reţinerea pe zona de racordare a plăcii de ambutisare.
 - procesul de ambutisare - influenţează printr-o serie de factori ca: metoda de
ambutisare (fără reţinere, cu reţinere plană, cu reţinere combinată), numărul operaţiei de
ambutisare (prima sau următoarele), viteza de ambutisare, lubrifierea contactului semifabricat -
elementele active.
Astfel, la ambutisarea cu reţinere plană se pot folosi coeficienţi de ambutisare mult mai
mici decât la ambutisarea fără reţinere; la ambutisarea cu retinere combinată aceştia pot fi chiar şi
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 13 -

mai mici.
De regulă, la prima ambutisare, faţă de următoarele, valorile coeficienţilor de ambutisare
sunt în următoarea relaţie:
m1 < m2 < m3 < … < mn-1 < mn , (5.52)

în principal datorită ecruisării treptate a materialului la deformările succesive.


De asemenea, aplicarea tratamentelor termice intermediare (de recoacere) permite creşte-
rea valorii lui m.
Dacă operaţiile (fazele) succesive de ambutisare se desfăşoară la intervale scurte de timp
(întreruperea nu depăşeşte 6…8 ori grosimea g, în secunde) se poate considera că există un
proces de deformare continuu şi se pot folosi coeficienţi de ambutisare egali la toate fazele de
ambutisare (nu se mai respectă prescripţia (5.52)) - cazul ambutisării succesive din bandă sau al
prelucrării pe prese multipost cu transfer.
Alicarea unei lubrifieri bune permite reducerea coeficientului de ambutisare.
Pentru anumite condiţii date, coeficientul de ambutisare este stabilit experimental şi el are
caracter de coeficient de ambutisare admisibil, pentru care piesa se obţine cu o calitate bună (fără
ruperi, fisuri, etc.). Cu această valoare se compară coeficientul de ambutisare calculat cu
elementele caracteristice piesei de realizat, iar dacă:
mcalculat  madmisibil , (5.53)

atunci se poate trage concluzia (ce trebuie verificată şi practic) că piesa respectivă poate fi
obţinută dintr-o singură operaţie de ambutisare. În caz contrar, vor fi necesare mai multe ambuti-
sări, numărul lor urmând a fi calculat.
Pentru a avea un element de referinţă relativ la valoarea coeficientului de ambutisare
admisibil, vom considera că acesta corespunde situaţiei în care forţa de ambutisare nu depăşeşte
forţa de rupere corespunzătoare secţiunii transversale a piesei ambutisate, adică Fa1 < Fr, sau:
 1 

 1,25..g.R m d 1   1   .g.d 1 R m , (5.54)
  m1 
de unde rezultă m1 > 0,55.
În condiţii ideale, fără frecare, şi fără ecruisarea materialului, din condiţia: a < Rm = Rc,
D
rezultă:  a     R c ln , (5.55)
d1
unde s-a considerat  = 1 în condiţia de plasticitate Huber-Mises-Hencky. Deci: Rc.ln(D/d1)<Rc,
sau: ln(D/d1) < 1, şi: D/d1 < e , care devine:
d1 1
 m 1   0,37 . (5.56)
D e
Prin urmare, în cele mai bune condiţii de lucru, valoarea coeficientului de ambutisare
poate fi redusă sub limita de m = 0,55 (ambutisarea cu reţinere combinată), dar nu sub m = 0,37.

5.4. Stabilirea formei şi dimensiunilor semifabricatului pentru ambutisare

Aşa cum s-a menţionat, la ambutisare se consideră, cel puţin pentru necesităţile practice,
că grosimea semifabricatului nu se modifică în timpul deformării, şi prin urmare legea constan-
ţei volumului se poate exprima considerând egalitatea ariilor semifabricatului iniţial şi a piesei
ambutisate.
Prin urmare, din această egalare, cunoscând aria piesei ambutisate se poate stabili aria
semifabricatului iniţial: Spiesă = Ssemifabricat plan.
Datorită anizotropiei plane a semifabricatelor folosite la ambutisare (de regulă obţinute
prin laminare la rece), a impreciziei poziţionării lor în raport cu elementele active, a neuniformi-
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 14 -

tăţii condiţiilor de frecare, piesa ambutisată nu rezultă cu marginea uniformă. Din acest motiv, în
multe situaţii apare necesitatea unei operaţii ulterioare de tăiere a marginii prin care să se corec-
teze aceste neregularităţi şi piesa să fie adusă în limitele cerute pentru precizia dimensională şi de
formă. Pentru a realiza tăierea marginii este însă nevoie să se prevadă cantitatea de material
necesară, respectiv un anumit adaos h la piesele fără flanşă sau df la piesele cu flanşă, care se
va îndepărta prin tăierea marginii.
Această valoare se adaugă la dimensiunea zo-
nei respective, şi cu această nouă valoare se calcu-
h

df df lează mai departe dimensiunea corespunzătoare a


semifabricatului de ambutisat.
Valoarea adaosului pentru tăierea marginii h
h

depinde de înălţimea piesei ambutisate şi de înăl-


d a) b) ţimea relativă h/d, iar cea a adaosului df depinde de
d
diametrul df al flanşei şi de diametrul relativ df/d
Fig.5.24 (vezi şi fig.5.24,a - piesa fără flanşă; b - piesa cu
flanşă).
Forma semifabricatului plan iniţial depinde de tipul piesei ambutisate: pentru piese de
revoluţie acesta este circular, pentru piese paralelipipedice - aproximativ oval, etc.

5.4.1. Pentru piesele de revoluţie

Pentru determinarea dimensiunilor


df df
h

sa semifabricatului plan necesar ambutisării se pot


folosi următoarele metode: analitică, grafo-
sa analitică şi grafică, în funcţie de elementele
s1 d d avute la dispoziţie, de posibilităţile de lucru şi
h
h

s2 s1
de precizia cerută pentru determinarea
semifabricatului.
Metoda analitică - asigură cea mai bună
sn sn precizie de calcul. Pentru calcul, se descompune
Fig.5.25 forma piesei ambutisate în forme geometrice
simple, pentru care se poate determina aria
(laterală) - figura 5.25, şi se foloseşte egalitatea:
D 2 n
S semif   S piesa  s1  s 2  ...  s n  s a   s i  s a , (5.57)
4 i1

sau: D  1,13 s a   s i , (5.58)


unde si sunt ariile elementelor simple în care a fost descompusă piesa ambutisată, şi sa - aria co-
respunzătoare adaosului necesar tăierii marginii.
Se recomandă ca în cazul ambutisării pieselor mici, a prelucrării semifabricatelor cu
grosimea peste 1 mm, sau pentru piesele de precizie ridicată, dimensiunile pentru calculul
ariilor parţiale să fie considerate pentru linia medie a conturului secţiunii piesei. Pentru
celelalte situaţii, se vor considera dimensiunile pentru linia corespunzătoare conturului exterior
al piesei ambutisate.
Dacă nu este posibilă descompunerea piesei în forme geometrice simple, pentru calculul
ariei sale laterale se poate face apel la teorema lui Pappus-Guldin, conform căreia: aria obţinută
prin rotirea unei curbe generatoare G în jurul unei axe pe care nu o intersectează este egala cu
produsul dintre lungimea curbei generatoare şi cea a cercului descris de centrul de greutate al
curbei în mişcarea sa de rotaţie:
S G  2R g L G , (5.59)
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 15 -

în care LG este lungimea curbei generatoare, şi Rg -


raza cercului descris de centrul de greutate al curbei în
mişcarea sa de rotaţie (fig.5.26).
Rg
Prin urmare, diametrul semifabricatului plan va
Cg fi dat de:
G D  8R g L G . (5.60)
Dacă se consideră curba generatoare LG
compusă din elementele simple li, şi se aplică metoda
pentru fiecare segment, diametrul semifabricatului va
Fig.5.26 fi:
D  8 l gi rGi . (5.61)

5.4.2. Pentru piesele paralelipipedice fără flanşă

Dat fiind modul mai complex de deformare al materialului, la


rb
acest tip de piese (fig.5.27) se au în vedere deformaţiile prin raza
H

relativă rc/B şi înălţimea relativă H/B. Cu cât aceşti doi parametri au


A
valoare mai mare, cu atât ambutisarea materialului este mai complexă
şi stabilirea dimensiunilor semifabricatului plan mai dificilă.
rc Prin cercetări experimentale s-au stabilit mai multe domenii
de variaţie a acestor parametri (fig.5.28) în funcţie de care se folo-
B

sesc una sau mai multe ambutisări şi metodologii diferite pentru cal-
culul dimensiunilor semifabricatului plan iniţial.
Pentru domeniul a - piese paralelipipedice scunde, cu raze
Fig.5.27 mici de racordare la colţuri, pentru care:
rc
 0,22 , (5.62)
BH

a m bu t is a r e d in m a i a m bu t is a r e d in t r - o
m u lt e o p er a þii s in g u r ã o p er a þi e
H/B

0 ,9
f
0 ,8
e
0 ,7
d
0 ,6
c
0 ,5

0 ,4
b
0 ,3
a
0 ,2

0 ,1 rc / B
0 0 ,0 5 0 ,1 0 ,15 0 ,2 0 ,2 5 0 ,3

Fig.5.28
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 16 -

h
rb

b c a d
rc
R

A1
a
c A2

Fig.5.30
se consideră că zonele rectilinii sunt simplu
îndoite iar colţurile se obţin ca la ambutisarea
pieselor cilindrice fără flanşă (vezi figura
5.29). Se constată însă experimental că
folosind strict aceste elemente (semifabricatul Fig.5.29
din fig.5.29), se obţine o piesă cu înălţinea mai
mare în zonele de la colţ, deci el are mai mult
material decât este necesar (fig.5.31). Pentru
aceasta, metodologia stabilirii semifabricatului
plan în acest caz este următoarea:
 - se trasează (la scară) colţul cutiei, ca
în figura 5.30;
 - considerând laturile rectilinii obţinute
prin îndoire, se calculează lungimea desfăşurată
corespunzătoare laturii:
l = H + 0,57.rb , (5.63)
unde rb este raza de racordare a peretelui cu baza
cutiei;
 - considerând colţul ca un sfert dintr-o
piesă ambutisată cilindrică fără flanşă, se calcu-
Fig.5.31 lează raza semifabricatului plan corespunzător:

R  rc2  2rc H  0,86rb (rc  0,16rb ) (5.64)


pentru rc = rb = r rezultă R  2rH ;


 - se trasează, pentru zonele respective, conturul semifabricatelor corespunzătoare, con-
form datelor calculate (conturul baab);
 - se construeşte un contur cu treceri line între colţ şi zonele rectilinii, astfel încât, ariile
A1 care se adaugă să fie egale cu ariile A2 care se îndepărtează, procedând în felul următor:
 - se împarte segmentul ab în două părţi egale, prin punctul c;
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 17 -

 - prin punctul c se duce o tangentă la cercul de rază R;


 - se racordează această tangentă cu porţiunea rectilinie printr-un arc de cerc de rază R.
Pentru domeniul b - piese paralelipipedice scunde şi mijlocii, cu raze relative mari la
colţuri (fig.5.32: a - pătrată; b - dreptunghiulară), pentru care:

l l
hb hb
R R
Rb rc Rb rc

B A

B-2r c

B-2r c
B

B
Rb

R1 R1 Ra
l

l
a) b) A-2rc

Fig.5.32

rc
0,22   0,4 . (5.65)
BH

În acest caz se produce o împingere mai importantă a materialului dinspre zona colţului
spre zonele adiacente, lucru de care trebuie ţinut seama la dimensionarea semifabricatului.
Aceasta cuprinde următoarele etape:
 - se calculează lungimile desfăşurate l şi razele la colţuri R ca mai înainte;
 - se calculeză o rază la colţ R1 pentru compensarea materialului deplasat de aici spre
zonele rectilinii:
 R2 
R1   0,074 2  0,982 .R
  , (5.66)
 d 
unde d = 2rc;
 - se calculează valorile hb şi ha corespunzătoare zonelor (haşurate) care
trebuie îndepărtate pentru a compensa împingerea materialului dinspre colţuri:

R2 R2
hb  y ; ha  y , (5.67)
B  2rc A  2rc

în care coeficientul y este tabelat în funcţie de rc/B şi H/B;


 - se corectează zonele rectilinii (cota l) cu valorile lul ha şi respectiv hb;
 - se trasează un contur cu treceri line prin racordarea cu arce de raze Ra şi Rb, tangente
la zonele rectilinii şi la cercurile de rază R1.
Pentru detalii în legătură cu stabilirea formei şi dimensiunilor semifabricatului în celelalte
cazuri din figura 5.28 se pot consulta lucrările [1,2,3].
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 18 -

5.4.3. Piese complexe şi asimetrice

Pentru această situaţie, metode-


rb le de calcul sunt aproximative, rezulta-

h
tul urmând să se verifice şi definitiveze
experimental.
În cazurile mai simple, ale pie-
selor ce se pot executa dintr-o singură
ambutisare (cu înălţime relativă mică si
raze mari) se poate proceda astfel
(fig.5.33):
 - se împarte conturul piesei în
elemente de formă simplă, pentru care
se pot calcula semifabricatele plane
r3 (considerând şi adaosul pentru tăierea
marginii);
R3
h r1  - se trasează conturul semifa-
R1
r2 bricatului calculat pentru fiecare zonă;
 - se construieşte un contur cu
R2 treceri line, prin racordarea zonelor
adiacente, ţinând cont ca ariile care se
îndepărtează prin racordare să fie egale
cu cele care se adaugă.
Pentru forme mai complexe de
piese ambutisate (elemente de caroserie
Fig.5.33 auto) se pot folosi mai multe metode,
mai mult sau mai puţin laborioase şi
precise: metoda secţiunilor*), metoda modelelor**) sau metoda modelării cu elemente finite.

5.5. Tehnologia ambutisării pieselor de diferite tipuri

5.5.1. Ambutisarea pieselor cilindrice fără flanşă

Din punct de vedere tehnologic acesta este cazul cel mai simplu al prelucrării prin
ambutisare. Pornind de la dimensiunile piesei finite (vezi fig.5.1) se stabileşte diametrul D al

dn=d

ambutisarea n
hn

dn-1
ambutisarea n-1
hn-1

............. d2
ambutisarea 2
h2

d1
h1

ambutisarea 1
semifabricat
g

Fig.5.34

*)
vezi Prelucrări prin deformare plastică, M.Teodorescu, ş.a., Editura Tehnică, Bucureşti, 1987, vol.1, pag.161.
**)
Idem, pag.162.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 19 -

semifabricatului iniţial şi se calculează mcalc = d/D. Dacă mcalc  madm, atunci piesa se poate
ambutisa dintr-o singură operaţie. În caz contrar trebuie stabilit care este numărul n de ambutisări
necesar pentru realizarea ei.
Pentru aceasta, se presupune că:

m1  m2  m3  …  mn-1  mn, (5.68)

şi ţinând cont de modul de definire a coeficientului de ambutisare mi, se poate scrie (vezi şi
fig.5.34):
d1  m1 D;
d 2  m 2 d1  m 2 m1 D;
d 3  m 3 d 2  m 3 m 2 m1 D; (5.69)
..........
d n  m n d n 1  m n m n 1 ...m 3 m 2 (m1 D);
sau:
d n  m nn 1 (m1 D). (5.70)

Logaritmând expresia (5.70) se obţine numărul n de operaţii pentru ambutisarea piesei:

log d n  log(m1 D) log d  log(m1 D)


n  1  1 , (5.71)
log m n log m 2

valoare care se rotunjeşte în plus la un număr întreg. Valorile lui m1 şi m2 se aleg (din tabele, ca
valori admisibile) urmând a fi apoi verificate.
Proiectarea matriţelor de ambutisare pentru fazele intermediare necesită calcularea
dimensiunilor piesei şi în aceste faze: diametre, înălţimi şi eventual raze de racordare.
Diametrele intermediare (de la d1 la dn-1) se calculează cu relaţiile (5.69), iar la ultima
operaţie, la care diametrul dn corespunde cu diametrul d al piesei finite, se verifică valoarea
coeficientului de ambutisare:
m n  d n d n 1  d d n 1  m n ,admisibil . (5.72)

Dacă această condiţie nu este satisfăcută, va trebui introdusă încă o operaţie intermediară
(şi calculele se reiau).
Înălţimile intermediare se determină folosind legea constanţei volumului (sau ariei, ţinând
cont că grosimea nu se modifică). Pentru aceasta se egalează aria semifabricatului plan cu aria
corespunzătoare a piesei în fiecare fază intermediară de ambutisare, egalitate din care rezultă:

hi = f(D, di, ri) . (5.72)

Adoptând valorile lui ri în conformitate cu cerinţele legate de executarea elementelor active, se


determină înălţimile intermediare hi pentru fiecare fază de ambutisare.
O schemă logică a desfăşurării etapelor de calcul tehnologic la ambutisarea pieselor
cilindrice fără flanşă este prezentată în figura 5.35.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 20 -

d,h,r,g,material

GR: 100.g/D

GR>GRadm
Ambutisare Ambutisare
fara retinere cu retinere

m=d/D

m>madm 

1 ambutisare log d n  log(m1D)
n  1 
log m 2
STOP
d 1  m1 D

d 2  m 2 d1

d n 1  m n 1d n 2

d
mn 
d n 1

m n  m n,adm

n = n+1

d n  m adm .d n 1

d n 1  d

h i  f (d i , ri , D)

STOP

Fig.5.35

5.5.2. Ambutisarea pieselor cilindrice cu flanşă

Pentru acest tip de piese, la prima operaţie se ambutisează semifabricatul plan într-o piesă
cilindrică cu flanşă având diametrul corespunzător celei finite (plus eventual adaosul pentru
tăierea marginii). La următoarele ambutisări diametrul flanşei nu se mai modifică, ci numai se
redistribuie materialul din zona deja formată (dinspre bază spre zona cilindrică şi dinspre aceasta
spre flanşă - vezi şi fig.5.36).
Pentru prima ambutisare se calculează coeficientul de ambutisare convenţional mc,desn (cu
datele de pe desenul piesei) care se compară cu cel admisibil:

mc,desen  mc,adm , (5.73)


PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 21 -

iar dacă este satisfăcută această condiţie, piesa poate fi


piesa finită după
df realizată dintr-o singură ambutisare. Dacă condiţia nu
tăierea marginii este îndeplinită, sunt necesare mai multe ambutisări, şi
d deoarece diametrul df al flanşei nu se mai modifică,
h

h
calculele tehnologice referitoare la partea cilindrică
ambutisarea n ambutisată se desfăşoară ca la piesele cilindrice fără
dn

hn
flanşă (inclusiv valorile admisibile pentru m).
ambutisarea n-1 Calculul dimensiunilor intermediare (di, hi) se
d n-1
face în acelaşi mod ca la piesele fără flanşă.

h n-1
În cazul pieselor adânci cu flanşă mică
d1
(df/d = 1,1…1,3 şi h/d  1) este recomandat ca la prima
ambutisarea 1
ambutisare să se realizeze o piesă cilindrică fără flanşă

h1
D având diametrul d1 = df, după care, la următoarele
semifabricat
operaţii, prin redistribuirea materialului din zona
cilindrică să se realizeze mai întâi o flanşă conică şi
Fig.5.36 apoi una plană.

5.5.3. Ambutisarea pieselor cilindrice cu forma în trepte

După calcularea coeficientului convenţional total de ambutisare se face verificarea:

d3 m t  m1 , (5.74)

unde m1 este coeficientul admisibil pentru prima


h3

ambutisare la piesele cilindrice fără flanşă, cu reţi-


nerea semifabricatului. Dacă condiţia este îndepli-
h2

nită, ambutisarea piesei se poate face dintr-o sin-


gură operaţie.
h1

Dacă condiţia nu este îndeplinită, sunt ne-


d2 cesare mai multe ambutisări, cel puţin atâtea câte
trepte de diametru are piesa (fig.5.37). Fiecare
d1
treaptă se verifică ca la ambutisarea pieselor cilin-
df drice fără flanşă, putând necesita mai mult decât o
Fig.5.37 singură operaţie de ambutisare.
În final, dacă precizia piesei o cere, se poate
aplica o operaţie de calibrare.

5.5.4. Ambutisarea pieselor de formă conică


d
La acest tip de piese (fig.5.38) ambutisarea decurge în condiţii mai
grele deoarece:
 o parte a semifabricatului nu se află în contact cu nici unul dintre
elementele active, putându-se astfel cuta în timpul deformării;
 poansonul aplică forţa de deformare pe o suprafaţă mai restrânsă,
h

 rezultând o solicitare locală a materialului mai importantă (care poate


 conduce la subţieri semnificative).

 În funcţie de dimensiunile relative ale piesei conice, din punctul
Fig.5.38 de vedere al tehnologiei lor de ambutisare, ele se împart în următoarele
tipuri:
a) - piese conice scunde, având raportul h/d = 0,1…0,3 şi  = 500…800; ambutisarea lor
se face dintr-o singură operaţie, dar gradul de deformare aplicat materialului fiind relativ redus,
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 22 -

element de reţinere deformaţiile remanente sunt comparabile


pe suprafaţa conică cu cele elastice, piesa prezentând o
nervură de reţinere
arcuire elastică importantă ce îi afectează
precizia dimensională şi de formă.
Pentru a evită (reduce)acest
inconvenient, materialului i se aplică o
deformare plastică suplimentară (de
întindere) cu ajutorul unor nervuri
(fig.5.39, a) sau elemente de reţinere
a) b) (fig.5.39, b).
Fig.5.39 b) - piese conice de înălţime me-
die, având h/d = 0,3…0,7 şi  = 150..450.
Ele se ambutisează de regulă dintr-o singură operaţie, dar cele cu grosimea relativă 100.(g/D) < 1
şi cele cu flanşă necesită cel puţin două ambutisări (fig.5.40).
Dacă grosimea semifabricatului este mică şi diferenţa între
diametrele bazelor este impor-
tantă, se recomandă ca la prima
ambutisare 2 fază de ambutisare să se
realizeze o formă cavă cu raze
ambutisare 1 mari de racordare (fig.5.41), cu
suprafaţa deformată egală cu a
piesei finite, după care ea este Fig.5.41
Fig.5.40 trecută în forma conică finită
printr-o ambutisare cu calibrare.
Pentru 100.(g/D) > 2,5 se poate face ambutisarea piesei conice fără reţinerea semifa-
bricatului, cu o calibrare la sfârşitul cursei poansonului.
c) - piese conice înalte, având h/d  0,7 şi  < 100 - se realizează din mai multe ambuti-
sări, după una dintre metodele prezentate în figura 5.42:
 - metoda ambutisării în trepte, după un contur exterior înscris în cel al piesei finite, cu
calibrare finală (fig.5.42, a);
 - metoda ambutisării cu conuri paralele, începând de la diametrul mare al piesei
(fig.5.32, b); această metodă este cea mai utilizată;
 - metoda ambutisării cu conuri paralele, începând de la diametrul mic al piesei
(fig.5.42, c).

a) b) c)
Fig.5.42
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 23 -

În toate cazurile, semifabricatul plan se ambutisează în unul cilindric de diametru egal cu


diametrul mare al conului (în una sau mai multe operaţii), şi apoi acesta este trecut treptat în
forma conică. Numărul total n al operaţiilor de ambutisare se obţine astfel:
 - se stabileşte numărul n1 al operaţiilor de ambutisare pentru obţinerea semifabricatu-
lui cilindric cu diametrul egal cu diametrul mare al conului;
 - se determină numărul n2 al operaţiilor de ambutisare necesare pentru obţinerea for-
mei conice. Pentru aceasta se calculează un coeficient mediu de ambutisare pe
baza diametrului mediu corespunzător fiecărei operaţii, iar apoi se calculează:

log d med,n  log d


n2  , (5.75)
log m med

iar numărul total al operaţiilor de ambutisare va fi: n = n1 + n2.


d) - piese conice înalte, cu vârf ascuţit, având h/d > 0,8 şi  = 100…400.
Ambutisarea lor se face mai întâi, din una sau mai multe operaţii, sub forma unui
semifabricat cilindric cu diametrul egal cu cel mare al conului finit (fig.5.43) şi
apoi se continuă cu ambutisarea zonei conice, începând de la diametrul mare al
Fig.5.43 conului.

5.5.5. Ambutisarea pieselor de formă (semi)sferică

Ca şi piesele conice, şi acest tip de piese se execută în


condiţii grele de deformare a materialului, aplicarea forţei de către
poanson făcându-se într-o zonă foarte restrânsă (centrul
semifabricatului). Caracteristic acestor piese este faptul că au un
coeficient de ambutisare constant: m = 0,71.
Sub aspectul tehnologiei de ambutisare, ele se împart în mai
multe categorii, în funcţie de grosimea relativă:
a) - piese sferice de grosime mare, cu 100.(g/D) > 3 - ambu-
tisate dintr-o singură operaţie, fără reţinere, în matriţe cu cavitate Fig.5.44
semisferică (fig.5.44). Pentru execuţia lor este recomandabilă
utilizarea preselor cu fricţiune.
b) - piese semisferice de grosime medie, cu 100.(g/D) = 0,5…3 - se ambutisează dintr-o
singură operaţie în matriţe cu o reţinere plană puternică (fig.5.45, a) sau în două operaţii: mai
întâi pentru obţinerea unui semifabricat cilindric cu fundul bombat, care apoi este ambutisat
invers*) în piesa semisferică (fig.5.45, b).

Q Q Q Q
F F
piesa

semifabricat

a) b)
Fig.5.45

*)
Ambutisarea inversă este o ambutisare realizată în sens invers unei alte ambutisări anterioare a aceluiaşi
semifabricat.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 24 -

c) - piese semisferice cu grosime mică, având


100.(g/D) < 0,5. Pentru realizarea lor se recomandă
utilizarea matriţelor cu nervuri de reţinere (fig.5.46:

2
a) b) 3
Fig.5.46
4
a - cu nervură din placa de ambutisare; b -
cu zona de lucru din elemente detaşabile),
problemele fiind similare cu cele de la
piesele conice scunde, sau ambutisarea Fig.5.47
inversă a unui semifabricat cilindric
obţinut anterior. Pentru piesele de acest tip, de dimensiuni mari, se recomandă ambutisarea în
matriţe cu îndoirea (deformarea) dublă a marginii semifabricatului (fig.5.47).

5.5.6. Ambutisarea pieselor de formă parabolică

Această formă de piesă este destul de mult utilizată


ambutisare 1
(pentru reflectoare de faruri) şi pune probleme tehnologice
de realizare mari datorită cerinţelor ridicate în privinţa
calităţii suprafeţei şi a preciziei dimensionale şi de formă.
ambutisare 2
Tehnologia acestor piese cuprinde o primă etapă
de obţinere a unui semifabricat cav cilindric, care apoi
ambutisare 3
este ambutisat invers, în mai multe faze, până la forma
ambutisare 4
Piesele ambutisate de formă conică, sferică,
parabolică şi similare se obţin mult mai uşor prin
ambutisare hidraulică decât prin ambutisare cu elemente
active rigide.
Fig.5.48

5.5.7. Ambutisarea pieselor de formă paralelipipedică

După înălţimea relativă aceste piese pot fi scunde sau înalte. În general, pentru cutiile
dreptunghiulare scunde este necesară o singură ambutisare, dar acest lucru se verifică calculând
coeficientul de ambutisare parţial, la colţ, mp = rc/R, unde R este raza semifabricatului necesar în
zona colţului, şi comparând cu valorile admisibile (tabelate).
Dacă razele la colţuri sunt mici, se recomandă o primă ambutisare cu raze la colţuri mai
mari şi apoi o operaţie de calibrare.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 25 -

Pentru piesele paralelipipedice înalte, se face mai întâi un


calcul preliminar al numărului de ambutisări în funcţie de un
coeficient de ambutisare global mgl, şi apoi se stabilesc forma şi
dimensiunile piesei la fiecare operaţie de ambutisare
(intermediară), începând cu penultima.
În cazul cutiilor pătrate înalte, ambutisarea iniţială se poate
face sub forma unui semifabricat cilindric (fără flanşă), după care
acesta este trecut treptat la o formă pătrată cu laturile bombate şi
raze de racordare mari la colţuri, iar în final în forma piesei finite
(fig.5.49).
Pentru detalii în legătură cu calculele tehnologice necesare
la acest tip de piese vezi [4].

5.5.8. Ambutisarea pieselor complexe şi asimetrice (piese


pentru caroserii auto)

Această categorie de piese ambutisate prezintă o serie de


elemente specifice:
Fig.5.49  - dimensiuni mari şi foarte mari;
 - grosimea materialului este mică (0,5…1,5 mm);
 - forma geometrică complexă şi în general asimetrică;
 - precizia impusă formei şi dimensiunilor piesei finite este ridicată;
 - calitatea suprafeţei piesei trebuie să fie foarte bună (piese de aspect).
Datorită asimetriei formei, în cursul ambutisării apar diferenţe importante în privinţa
deformaţiilor pe care le suferă materialul în diferite zone, motiv pentru care tehnologia de ambu-
tisare trebuie să urmărească o uniformizare a lor. Mai mult, aici nu poate fi adoptat un coeficient
de ambutisare care să descrie deformarea semifabricatului, şi adesea este necesar ca piesa ambu-
tisată să se obţină dintr-o singură operaţie.
Aspectele importante care trebuie avute în vedere la proiectarea unei asemenea tehnolo-
gii de ambutisare sunt ilustrate în scema din figura 5.50.

1. Imbunătăţirea formei tehnologice a piesei

2. Stabilirea poziţiei corecte a piesei în matriţă

3. Stabilirea formei, dimensiunilor, numărului şi zonelor de amplasare a nervurilor de


reţinere a semifabricatului

4. Stabilirea mărimii şi modului de dispunere a adaosurilor tehnologice pentru


conturul semifabricatului

5. Stabilirea formei, dimensiunilor şi poziţiei crestăturilor şi perforărilor tehnologice

6. Stabilirea modului de poziţionare a semifabricatului în matriţă

Fig.5.50
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 26 -

5.5.9. Tehnologia ambutisării succesive din bandă

Această tehnologie se foloseşte pentru realizarea pieselor mici (din industria


electrotehnică, electronică, a bunurilor de larg consum, etc.) care necesită mai multe operaţii de
ambutisare.
Procedeul prezintă avantajele: productivitate ridicată, calitate şi precizie bune, nu nece-
sită tratamente termice intermediare, se pot folosi prese rapide (> 200 c.d./min) şi alimentarea
automată.
Dezavantajele principale ar constau în: echipament tehnologic complicat şi scump,
durabilitate mai redusă şi neuniformă a elementelor active (necesitând materiale şi tratamente
speciale), aplicabil numai la producţia de serie mare şi de masă.
În funcţie de dimensiunile semifabricatului plan iniţial şi de caracteristicile materialului,
croirea se poate face pe un singur rând (fig.5.51) sau pe mai multe (în paralel – fig.5.52, sau în
zigzag).

Fig.5.51

Fig.5.52

De asemenea, în funcţie de caracteristicile materialului şi de complexitatea piesei de


ambutisat, prelucrarea se poate face în două moduri:
 - ambutisarea în bandă intactă (fără tăieturi - fig.5.53,a; 5.51) - pentru piese mici, cu
flanşă mică (df = (1,1…1,2)d ), din materiale cu grosimea mai mare (g  0,05d) şi plasticitate
ridicată. Se pretează la croirea pe mai multe rânduri.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 27 -

 - ambutisarea din bandă cu tăieturi (fig.5.53,b…d), cu un consum mai mare de se-


mifabricat dar cu posibilităţi mai bune de deformare,
a1 mai ales pentru piese cu flanşă mai mare (df > 1,2d),

a2
cu grosime mai mică (g < 0,05g) sau forme mai
Ds complicate. De regulă croirea se face pe un singur
B
a)
rând.
p Se practică mai multe tipuri de tăieturi în
a1 bandă: crestare (fig.5.53,b; 5.54), perforarea
Ds
puntiţelor intermediare (fig.5.53,c) ca şi tăierea
marginală însoţită de perforarea intervalului

B
b)
(fig.5.53,d). Scopul principal al acestor tăieturi este
de a asigura semifabricatului de ambutisat
a2
p p
posibilitatea de a se deforma neîmpiedicat şi de a
a1 putea realiza un control suficient asupra lui pentru a-l
a2

putea avansa între fazele de deformare (împreună cu


Ds banda).
A

c)
B

Spre deosebire de ambutisarea din semifabri-


cate individuale, la ambutisarea din bandă (mai ales
p p
intactă), la prima fază, se va trage în zona ambutisată
tăiere marginală
a1 o cantitate de material mai mare decât cea strict
a2

necesară pentru piesa finită. La următoarele faze de


Ds ambutisare, acest material va fi redistribuit spre zona
d)
B

flanşei odată cu micşorarea diametrului, evitându-se


p p producerea ruperii.
Pentru croire se va considera (vezi figura):
Fig.5.53
Ds = 1,1.D , (5.76)

unde D este diametrul semifabricatului de ambutisat, calculat după linia medie a grosimii piesei.
Pentru calculele legate de croirea semifabricatului şi stabilirea lăţimii B a benzii, punti-
ţele a1 şi a2 se vor adopta cu valorile specifice situaţiei de la acest tip de ambutisare (vezi [2]
pag.192-193).
La stabilirea numărului de ambutisări se are în vedere că la ambutisarea în bandă intactă
se lucrează cu coeficienţi de ambutisare mai mici, iar la ambutisarea în bandă cu tăieturi se pot
folosi cei de la ambutisarea corespunzătoare din semifabricate individuale, luând însă valorile la
limita superioară a intervalului de variaţie (sau chiar peste ea).
Fiind un caz mai aparte de ambutisare, se adoptă drept indice al gradului de deformare
raportul hn/dn, care creşte o dată cu creşterea numărului fazei de ambutisare.
Pentru ambutisarea din bandă intactă pe un singur rând, dimensiunile intermediare se pot
d i  d  0,1.i2 ;
stabili cu relaţiile: (5.77)
h i  h(1  0,04.i),
unde i este numărul fazei de ambutisare.
O altă posibilitate este utilizarea relaţiei:
hi hn
 (a  bi 2 ) , (5.78)
di dn
unde hn şi dn sunt dimensiunile finale ale piesei; a şi b - coeficienţi. Coeficientul b se stabileşte
astfel încât diferenţa dintre valorile raportului hi/di, calculat cu relaţia anterioară, pentru două
faze succesive, să nu depăşească 0,5…0,6.
Calculul se face din aproape în aproape, pornind de la ultima fază de ambutisare (piesea
finită) spre prima (pentru detalii vezi [1]).
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 28 -

În plus, la ambutisarea succesivă din bandă se vor mai avea în vedere şi următoarele
aspecte:
 la ambutisarea din bandă intactă se va lucra cu grade de deformare mai mici decât la
ambutisarea din bandă cu tăieturi;
 razele de racordare la elementele active pot fi adoptate mai mici decât la ambutisarea
din bandă cu tăieturi;
 razele de racordare la elementele active pot fi adoptate mai mici decât la ambutisarea
din semifabricate individuale; la piesele mici ele pot fi luate egale de al faza a doua la ultima,
după care se introduce o fază de calibrare a razei cu reducerea ei de (2…5) ori;
 la piesele mici, raza la poanson se va lua mai mare decât la placă, iar la cele mijlocii
aceste raze pot fi egale;
 este recomandabil ca prima fază de ambutisare să se execute cu reţinerea materialului,
iar la ultima fază să se aplice o planare în zona flanşei.

Fig.5.54

5.5.10. Calitatea şi precizia pieselor ambutisate fără subţiere

a) - Calitatea este apreciată prin rugozitatea suprafeţei (exterioară şi interioară) obţinută


prin ambutisare, dar şi prin modificarea caracteristicilor materialului ambutisat.
Asupra calităţii piesei ambutisate influenţează următorii factori:
 - natura şi starea structurală a materialului semifabricatului - influenţează rugozitatea
piesei ca urmare a faptului că odată cu creştrea mărimii grăunţilor cristalini şi a orientării lor mai
favorabile pentru deformare, rugozitatea după deformare va fi mai mare. La tablele din oţel cu
granulaţie mare, care la încercarea de tracţiune prezintă palier de curgere, apare la ambutisare un
defect de suprafaţă grav - “coaja de portocală” - o suprafaţă vizibil foarte rogoasă.
 - starea suprafeţei iniţiale a semifabricatului;
 - starea suprafeţei şi geometria zonelor de lucru ale elementelor active: este important
ca zona de lucru a elementelor active (inclusiv a elementului de reţinere) să aibă o rugozitate cât
mai redusă; foarte importantă este valoarea razei de racordare a plăcii de ambutisare. Dacă
acestea sunt necorespunzătoare, există posibilitatea producerii unor deformări locale, a
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 29 -

Rm
A5 % Rm

A5 %

Distanţa de la baza piesei

Fig.5.56

zgârieturilor sau apariţia unor urme de


gripaj, favorizate şi de o lubrifiere Fig.5.55
necorespunzătoare (fig.5.55).
 - valoarea jocului dintre elementele active;
 - gradul de deformare la ambutisare - determină o modificare importantă a
caracteristicilor piesei ambutisate (mai ales în cazul ambutisării succesive) ca urmare a apariţiei
ecruisării materialului. Acestea se manifestă în măsuri diferite pe înălţimea piesei ambutisate
(fig.5.56).
 - eficienţa lubrifierii - este deosebit de importantă.

b) - Precizia pieselor ambutisate - este apreciată prin precizia de formă şi dimensională a


piesei în secţiunea transversală şi longitudinală, ca şi prin precizia formei şi a dimensiunilor pe
înălţimea piesei.
Asupra preciziei influenţează materialul prelucrat (natura, starea structurală, proprietăţile
fizico-mecanice), zona de lucru a elementelor active (precizia dimensională şi de formă, starea de
uzare, geometria, jocul), procesul de ambutisare (gradul de deformare, viteza) şi tipul piesei
ambutisate (cu sau fără flanşă), iar influenţa acestor factori este dificil de separat.
Cercetările experimentale au relevat că, la ambutisarea fără subţiere, modificarea grosi-
mii peretelui pieseiîn secţiunea longitudinală este de tipul celei din figura 5.57 şi 5.58, iar în
30
10
20
9
10 8
7
g [%] i 6
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
5
-10
4
-20 3
0 1 2
Piesa ambutisată
-30
Fig.5.57
secţiunea transversală ca în figura 5.59, aceasta fiind direct legată de anizotropia proprietăţilor
materialului prelucrat.
Abaterea la grosime este determinată cu relaţia: %g = (gef - g).100, unde gef este
grosimea efectivă (măsurată) în punctul considerat al piesei, şi g - grosimea iniţială a
semifabricatului.
Datorită (în principal) efectului arcuirii elastice, piesele ambutisate prezintă şi abateri de
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 30 -

directia de
0 0 laminare 450
1,1
1,126
0,934

0,94 0,94 900


g=1,0 mm

0,965
1,162 1,151

Fig.5.59

Fig.5.58

h h
d2=dmax d2

g1>g2 g1
g1 dmax g2
g2
db
db d d
a) b)
Fig.5.60

la forma geometrică corectă (fig.5.60: a - piesa fără flanşă; b - piesa cu flanşă; dl - abaterea
diametrului la capătul liber; db - idem, la bază; dmax - abaterea maximă a diametrului).
Valoarea maximă a arcuirii elastice apare la capătul liber pentru piesele fără flanşă, şi la
(0,3…0,5)h pentru piesele cu flanşă.
Datorită, în principal, anizotropiei proprietăţilor semifabricatului, apar o serie de
neregularităţi (abateri) ale înălţimii piesei, cu atât mai mari cu cât gradul de deformare este mai
important (numite festoane – fig.5.58) şi care nu se pot corecta decât printr-o operaţie de tăiere a
marginii.

5.5.11. Lubrifierea în procesul de ambutisare

Aşa cum s-a menţionat anterior, procesul de ambutisare este însoţit de frecări importante
între semifabricat şi elementele de lucru, între care există o deplasare relativă. Tensiunile care
apar în materialul supus deformăriica urmare a acţiunii forţelor de frecare influenţează sensibil
asupra parametrilor energetici ai procesului, asupra gradului de deformare şi asupra durabilităţii
elementelor active.
Pentru aceste motive este importantă asigurarea unui coeficient de frecare cât mai redus
prin aplicarea unei lubrifieri bune a contactului semifabricat - placa de ambutisare (şi reţinere).
De asemenea, se privine apariţia unor eventuale defecte datorită unor fenomene de gripare (mai
ales la ambutisarea semifabricatelor din oţel).
Lubrifianţii folosiţi trebuie să prezinte următoarele calităţi:
 - să formeze o peliculă aderentă, uniformă şi rezistentă la presiunea ce apare în timpul de-
formării (să aibă o capacitate portantă ridicată);
 - să nu se evapore la temperaturile ce pot apare în timpul lucrului;
 - să nu fie chimic agresivi faţa de semifabricat şi elementele active ale matriţei;
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 31 -

 - să nu fie nocivi pentru operatorul uman şi mediul ambiant;


 - să se poată îndepărta uşor după ambutisare.
Lubrifianţii folosiţi pot fi lichizi (ulei mineral - caracteristici de lubrifiere reduse), vâscoşi
(sub formă de pastă sau amestecuri de diferite substanţe - cei mai folosiţi) sau solizi (sub formă
de pulbere: grafit, bisulfură de molibden; necesită însă o pregătire specială a suprafeţei semifabri-
catului pentru a le asigura aderenţa la ea).
Pentru ungerea suprafeţei semifabricatului se folosesc mai multe metode, în funcţie de
felul lubrifiantului, felul şi dimensiunile semifabricatului:
 - prin scufundare în baie - semifabricate individuale mici sau benzi; lubrifiant lichid;
 - prin pensulare - semifabricate individuale relativ mari; lubrifiant vâscos;
 - prin pulverizare - semifabricate continui sau individuale mari; lubrifiant lichid;
 - prin trecerea lui printre două role (valţuri) îmbibate în lubrifiant - semifabricate in-
dividuale sau continui; lubrifiant lichid;
 - prin tobare - semifabricate individuale relativ mici; lubrifianţi solizi (pulbere).
În unele situaţii se preferă ungerea zonei de lucru a matriţei şi nu semifabricatul, mai ales
atunci când, pentru a se evita alunecarea acestuia în raport cu poansonul, acesta din urmă nu
trebuie uns (ci dimpotrivă, este şters de orice urmă de lubrifiant).
Pentru a evita posibilitatea depunerii prafului şi altor impurităţi peste pelicula de
lubrifiant care ar deveni astfel abrazivă, se recomandă ca lubrifierea să se facă imediat înaintea
deformării.
După ambutisare, de regulă este necesară îndepărtarea peliculei de lubrifiant, pentru
aceasta folosindu-se mai multe procedee: în băi alcaline, cu solvenţi organici (benzină, triclor-
etilenă, etc.), în băi cu ultrasunete, ş.a.

5.5.12. Tratamentul termic la ambutisare

Deformarea plastică importantă care se produce la ambutisare determină o ecruisare


semnificativă a materialului însoţită de o scădere a plasticităţii lui. Ca urmare, continuarea
deformării printr-o altă ambutisare va tot mai dificilă.
Intensitatea fenomenului de ecruisare depinde aici:
 - de proprietăţile fizico-mecanice ale materialului, mărimea grăunţilor cristalini, etc.;
 - de gradul de deformare aplicat materialului până în momentul considerat;
 - de geometria elementelor active şi în special de raza de racordare a plăcii de ambutisare;
 - de calitatea lubrifierii care influenţează apariţia unor tensiuni suplimentare în material.
Trebuie avută în vedere şi tendinţa materialului de a se ecruisa, din acest punct de vedere
având de-a face cu:
 materiale cu tendinţă scăzută de ecruisare (nu sunt folosite pentru ambutisare);
 materiale cu tendinţă medie de ecruisare (oţeluri cu procent redus de carbon - OLC10,
OLC15, alamă, aluminiu moale); suportă mai multe ambutisări succesive;
 materiale cu tendinţă ridicată spre ecruisare (oţeluri inoxidabile, cupru, aliaje de titan);
necesită tratamnet termic după fiecare deformare (sau după maxim două).
Înlăturarea efectelor ecruisării se face prin tratament termic de recoacere, aplicat de la caz
la caz, după fiecare ambutisare sau după un număr de ambutisări (recoaceri intermediare).
Trebuie avut în vedere faptul că prin încălzirea pieselor (care au grosime mică) se
produce oxidarea stratului superficial, fenomen care îi poate afecta dimensiunea (grosimea)
finală, şi în plus, îndepărtarea stratului de oxid necesită operaţii suplimentare (între ambutisări
sau finale) de decapare, spălare, neutralizare, etc.
Se poate avea în vedere şi posibilitatea încălzirii în cuptoare cu atmosferă controlată
(neutră), dar investiţia este mai scumpă.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 32 -

5.6. Echipamentul tehnologic pentru ambutisare

5.6.1. Geometria elementelor active

Parametrii geometrici definitorii ai zonei de lucru la ambu-


dp tisare sunt prezentaţi în figura 5.61.
Pentru placa de ambutisare, raza de racordare se determină
cu relaţia:
rpl rp - pentru prima ambutisare:
rpl1  0,8 [D  (d  2g)].g ; (5.79)
hpl
dpl - pentru următoarele ambutisări:
d  di
rpl,i  i1 . (5.80)
2
La piesele cu flanşă, raza plăcii de ambutisare la ultima
Fig.5.61 operaţie se alege egală cu cea a piesei (de pe desen).
Raza poansonului se alege:
- la ambutisarea dintr-o singură operaţie, egală cu cea a piesei la interior;
- la piesele cu d < 80…100 mm, ambutisate din mai multe operaţii:
- la prima ambutisare: rp = (0,7…1).rpl,1 ;
Q Q
- la următoarele ambutisări:
d  d i  2g
rp,i  i1 ,
dp1 2
dp1
rpl,1 rpl,1
la ultima operaţie luându-se egală cu cea de
rp1 la interior a piesei finite, ţinând cont că:
rp1 rp1 rp  (2…3).g pentru g < 6 mm;
rp  (1,5…2).g pentru g = 6…20 mm.
dpl,1 45 0
dpl,1 La piesele mari (d > 80…100 mm)
ambutisate din mai multe operaţii, se
Q Q recomandă ca poansonul să aibă forma din
figura 5.63, iar razele se aleg astfel:
dpn
rp,1 = rpl,2; rp,2 = rpl,3 ; … ; rp,n-1 = rpl,n ;
dpn rp,n-1 rp,n = rpiesă finită.
rp,n-1
45 0 O ilustrare a geometriei zonei de lucru
rpn rpl,n rpn a elementelor active la prima şi următoarele
rpn ambutisări şi corelaţia dintre ele este ilustra-
rpl,n
dpl,n tă în figura 5.62 (a - diametrul d  80…100
mm; b - diametrul d > 80…100 mm).
dpl,n
a) b) Zona de lucru a plăcii de ambutisare
Fig.5.62 se poate prezenta şi ca în figura 5.64 (a - cu

parte de angajare conică; b - cu 1 2 3


parte de angajare evolventică).
Înălţimea porţiunii cilindri- A A
ce a plăcii de ambutisare se poate rp,n-1
rp,n-1 r1
calcula cu relaţia:
r
450
h pl  0,25 d pl .R m (5.81) 450 A/2
dn-1
Fig.5.63
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 33 -

D D 100
r=0,05D r=0,05D
100

1,75a
r=5g

dpl a dpl
a) b)
Fig.5.64 Fig.5.65

R=1...3

8
12


L

a)
c)
b)

Fig.5.66

La ambutisarea pieselor paralelipipedice sau cu forme complexe, atunci când se folosesc


nervuri de reţinere suplimentară a semifabricatului, acestea pot avea construcţii şi geometrii ca
cele indicate în figura 5.66 (a - fixate prin nituire; b - fixate cu şuruburi pe suprafaţă conică; c -
pe muchia activă a plăcii de ambutisare; vezi şi fig.5.39,a) şi amplasate ca în figura 5.65.

5.6.2. Jocul dintre elementele active

La ambutisarea fără subţierea materialului, jocul dintre elementele active va fi:


d pl  d p
ja  . (5.82)
2
Se consideră că jocul optim la ambutisare are valoarea:

ja = gmax + c.g = g + Asg + c.g , (5.83)

unde Asg este abaterea superioară la grosime a semifabricatului (indicată de standardul de semi-
fabricat), iar c - un coeficient în funcţie de natura materialului ambutisat, grosime şi cerinţele de
precizie ale piesei. La scăderea jocului sub această valoare se produce o majorare importantă a
forţei de ambutisare.
Cu titlu informativ, se poate considera, spre exemplu, pentru ambutisarea oţelului moale:
 - pentru prima ambutisare: j = (1,3…1,5).g;
 - pentru următoarele ambutisări: j = (1,2…1,3).g ;
 - pentru calibrare: j = 1,1.g .
La ambutisarea cutiilor dreptunghiulare se recomandă ca jocul să fie diferenţiat astfel:
 - pe zona laturii rectilinii: j = (1…1,05).g;
 - pe zona colţului: j = (1,1…1,3).g .
În privinţa modului de preluare a jocului de către elementele active, se va avea în vedere
că:
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 34 -

 la operaţiile intermediare el poate fi realizat pe seama dimensiunii oricăruia dintre


elementele active;
 la ultima ambutisare se are în vedere modul în care este cotată piesa pe desenul de
execuţie:
 dacă este dată cota la exterior, această cotă va fi determinată (impusă) de placa de
ambutisare, iar jocul se va realiza pe seama dimensiunii poansonului;
 dacă este dată cota la interior, aceasta va fi determinată de poanson, iar jocul se
realizează pe seama dimensiunii plăcii de ambutisare.

5.6.3. Calculul dimensiunilor zonei de lucru a elementelor active

Acest calcul se face în funcţie de precizia piesei de obţinut. Se disting astfel:


 a) - cazul pieselor de precizie ridicată - când se va ţine seama de arcuirea elastică a
piesei după scoaterea ei de sub acţiunea elementelor active ale matriţei, ca şi de faptul că spre
baza piesei are loc o subţiere a peretelui. Dimensiunea piesei se consideră măsurată la baza ei
(fig.2.3.50).
 a.1. - piese cotate la exterior: D  Ai As
(fig.5.67,a) - dimensiunea piesei este im-
pusă de placa de ambutisare, care se va dimensiona prima; prin uzare dimensiunea plăcii se
măreşte şi deci se va porni dimensionarea de la dimensiunea minimă a piesei:
D pl  (D  A i  a b  2 s ) 0 Tpl ;
(5.84)
D p  (D pl  2 ja ) 0Tp  (D  A i  a b  2 s  2 ja ) 0Tp
 a.2. - piese cotate la interior: d As
Ai (fig.5.67,b)
d p  (d  A i  a b  Tp ) 0Tp ;
(5.85)
d pl  (d p  2 ja ) Tpl
0  (d  A i  a b  Tp  2 ja ) Tpl
0 ;
 b) - cazul pieselor de precizie medie - pentru care nu se ia în considrare arcuirea

Dp dp
Tp Tp

2ja Tp
Dpl Tpl ab
d
Ai
dmin As

2Ds
ab 2ja

dpl Tpl

Dmin Ai As
D
a) b)
Fig.5.67
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 35 -

elastică şi subţierea peretelui, şi deci:


 b.1. - piese cotate la exterior:
D pl  (D  A i ) 0Tpl ;
(5.86)
D p  (D  A i  2 ja ) 0Tp ;
 b.2. - piese cotate la interior:
d p  (d  A i  Tp ) 0Tp ;
(5.87)
d pl  (d  A i  Tp  2 ja ) Tpl
0 .
 c) - cazul ambutisării pieselor cu câmp de toleranţă amplasat unilateral:
 c.1. - piese cotate la exterior: D+Ai = D-T
D pl  (D  0,8T) 0 Tpl ;
(5.88)
D p  (D  0,8T  2 ja ) 0Tp .
 c.2. - piese cotate la interior: d+As = d+T
d p  (d  0,2T) 0Tp ;
(5.89)
d pl  (d  0,2T  2 ja ) Tpl
0 .
În aceste relaţii ab este arcuirea la baza piesei şi s - subţierea peretelui piesei, la bază.

5.6.4. Construcţii de matriţe pentru ambutisarea fără subţiere

In construcţia matriţelor pentru ambutisare se regăsesc mare parte dintre elementele din
construcţia ştanţelor pentru tăiere şi a matriţelor pentru îndoire (plăci de bază şi superioare,
elemente de ghidare, elemente de poziţionare a semifabricatului, elemete de eliminare a piesei
din zona de lucru, etc.), diferenţele fiind determinate de specificul procesului de ambutisare –
necesitatea reţinerii semifabricatului – şi de particularităţile constructive ale elementelor active.
In funcţie de aceste aspecte, în continuare sunt prezentate unele exemple de scheme de
construcţie pentru cele mai reprezentative tipuri de matriţe pentru ambutisarea fără subţierea
semifabricatului, în practică diversitatea acestora fiind foarte mare.
La unele scheme nu se prezintă decât zona de lucru deoarece numai aceasta diferenţiază
respectiva construcţie de alte tipuri sau construcţii de ştanţe şi matriţe.

5.6.4.1. Matriţă simplă pentru prima ambutisare, cu reţinere superioară (fig.5.68)

1
2
3
4
5

Fig.5.68 - 1 – placă superioară; 2 – tirant;


3 – resort; 4 – poanson; 5 – placă de
reţinere; 6 – placă de ambutisare
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 36 -

5.6.4.2. Matriţă simplă pentru prima ambutisare, cu reţinere inferioară 1 (fig.5.69)

deschis închis
1
5.6.4.3. Matriţă simplă pentru prima
2
ambutisare, cu reţinere inferioară 2 (fig.5.70)
3
deschis inchis
4 1
5 2
6 3

7
8 4
9 5
10
6
7
Fig.5.69 - 1 – cep de prindere; 2 – tijă acţionare 8
eliminator superior; 3 – placă superioară; 4 –
9
placă de ambutisare; 5 – eliminator superior; 6
– placă de reţinere; 7 – resort; 8 – tirant; 9 – 10
poanson ambutisare; 10 – placă de bază Fig.5.70 - 1 – pacă de reţinere şi poziţionare;
2 – tijă acţionare; 3 – poanson ambutisare; 4
1 – placă de bază; 5 – taler superior; 6 – resort;
2 7 – tirant; 8 – taler inferior; 9 – piuliţă; 10 -
contrapiuliţă
3 F

5
5.6.4.4. Matrita simpla pentru urmatoarea
6 ambutisare
dn-1 dn

7
8

Fig.5.71 - 1 – cep de prindere; 2 – tijă acţionare


10 eliminator superior; 3 – placă superioară; 4 – placă de
Q
11 ambutisare; 5 – eliminator superior; 6 – element de
reţinere şi poziţionare; 7 – poanson ambutisare; 8 – tijă
12 acţionare element de reţinere; 9 – placă de bază; 10 –
13 taler superior; 11 – resort; 12 – tirant; 13 – taler inferior;
14 14 – piuliţă; 15 - contrapiuliţă
15
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 37 -

5.5.6.5. Matriţă simultană pentru decupat şi ambutisat

deschis inchis
1

3
4

5 Fig.5.72 - 1 – cep de prindere;


6 2 – tijă acţionare eliminator superior;
7 3 – placă superioară; 4 – tirant; 5 –
8 resort; 6 – placă de ambutisare şi
9 poanson pentru decupare; 7 –
10 eliminator superior; 8 – placă de
11 eliminare mobilă; 9 – placă de
12 decupare; 10 – placă de reţinere la
ambutisare şi eliminator piesă
13 ambutisată de pe poanson; 11 –
poanson ambutisare; 12 – tijă
acţionare placă de reţinere; 13 – placă
de bază

5.5.6.6. Maţrita pentru decupat şi ambutisat pe presă cu dublă acţiune

F
1
CI
2
3
Q Q
4
CE
Fig.5.73 - 1 – placă superioară
5 pe CI; 2 – poanson ambutisare; 3 –
6 placă superioară pe CE; 4 – tirant; 5 –
resort; 6 – poanson decupare şi element
7
reţinere la ambutisare; 7 – placă de
8 desprindere mobilă la decupare; 8 –
9 rigle ghidare semifabricat; 9 – placă de
10 decupare; 10 – placă de ambutisare; 11
11 – placă de bază (CI – culisou interior;
CE – culisou exterior)
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 38 -

5.5.6.7. Matriţă pentru ambutisare inversă

deschis inchis
1
2

3
4

5
6

7 Fig.5.74 - 1 – tirant; 2, 7 – resort; 3 – poanson


8 ambutisare; 4 – placă de reţinere; 5 – eliminator
inferior; 6 – placă de ambutisare; 8 – placă de bază

5.5.6.8. Matriţă pentru ambutisare succesivă din bandă

Fig.5.75

5.5.6.9. Matriţă pentru ambutisare succesivă din bandă, cu perforarea intervalului

Forţă eliminare Forţă reţinere

Fig.5.76
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 39 -

În figura 5.76, 1 – placă de reţinere pentru prima ambutisare; 2 – cep de poziţionare după
prima ambutisare; 3 – placă de eliminare a benzii de pe poansoanele de ambutisare.

5.5.6.10. Matriţă pentru ambutisare element caroserie auto pe presă cu dublu efect

perforare tehnologică

nervuri de reţinere
Fig.5.77

5.7. Ambutisarea cu subţierea materialului

5.7.1. Caracterizarea procesului

În cazul acestui procedeu de ambutisare se realizează o micşorare importantă şi voită a


peretelui piesei, grosimea la baza ei rămânând aproximativ nemodificată. El este folosit pentru
obţinerea tuburilor cu pereţi subţiri, cu precizie dimensională ridicată şi caracteristici mecanice
uniforme pe înălţime. Se pot prelucra materiale metalice cu plasticitate destul de ridicată (oţeluri
cu procent redus de carbon, oţel inoxidabil, alamă).
Schema procesului si dimensiunile caracteristice ale zonei de lucru sunt cele din figura
5.78.
 La ambutisarea cu subţiere, deformarea materialului se
g poate face prin două metode:
 prima operaţie se execută fără subţierea materialului
di obţinându-se un semifabricat cav, care este apoi ambutisat cu
d
subţiere (fig.5.78);

g1=jas Pentru a realiza subţierea, jocul dintre elementele active


hc

g este corespunzător mai mic decât grosimea (peretelui) semifabri-


450
Deoarece diametrul interior al semifabricatului este cu
foarte puţin mai mare decât diametrul poansonului la operaţia
curentă, deformaţiile tangenţiale legate de reducerea diametrului
Fig.5.78
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 40 -

sunt neînsemnate în comparaţie cu cele radiale legate de reducerea grosimii.


Din aceste considerente, folosind ecuaţia de echilibru şi condiţia de
plasticitate se obţine tensiunea de deformare a materialului în direcţia axială a
piesei:
g1  
 g1   1 g   g   
 z  R c ln  1  ln 1  1   tg  , (5.90)
g  2 g
g2  2tg  1  g  2 
 2 

 unde g şi g1 sunt grosimile înainte şi după ambutisare;  - semiunghiul plăcii
 active;  - coeficientul de frecare.
 În funcţie de construcţia matriţei, ambutisarea cu subţiere se poate

 realiza printr-o singură placă de ambutisare (fig.5.78) sau prin mai multe
Fig.5.79 plăci de ambutisare suprapuse, la aceiaşi cursă a poansonului (fig.5.79),
rezultând un grad de deformare (subţiere) corespunzător mai mare.

5.7.2. Calculul dimensiunilor semifabricatului la ambutisarea cu subţiere

Pe baza legii constanţei volumului se poate scrie egalitatea:


Vpiesa  v1  v 2  ...  v n   v i , (5.91)
unde v1, v2,…, vn sunt volumele elementelor geometrice simple în care se descompune volumul
de material al piesei.
Egalând cu volumul semifabricatului plan va rezulta:
(1  a) v i
D  1,13 , (5.92)
g
unde a este un coeficient ce ţine seama de cantitatea de material îndepărată prin tăierea marginii;
g - grosimea semifabricatului, adoptată la valoarea de (1…1,2) din grosimea bazei piesei.

5.7.3. Calculul numărului operaţiilor de ambutisare

La ambutisarea cu subţiere se defineşte gradul de deformare sub forma:


S  Sn
E  n 1 , (5.93)
S n 1
unde S este aria secţiunii transversale a piesei la operaţia n şi respectiv n-1. Deoarece la ambuti-
sarea cu subţiere diametrul semifabricatului se modifică foarte puţin, se poate scrie că:
g  gn
E  n 1 , (5.94)
g n 1
unde g este grosimea peretelui piesei.
Mai utilizată este exprimarea sub forma coeficientului de subţiere ms:
S g
m s  n  n  1 . (5.95)
S n 1 g n 1
Pentru cazul ambutisării cu subţiere se poate scrie că:
g g g g g
m s1  1 ; m s 2  2 ; m s3  3 ; …; m sk  k ; m sn  n ; (5.96)
g g1 g2 g k 1 g n 1
Înmulţind aceste relaţii membru cu membru, se obţine:
g g g g g
m s1 .m s2 .m s3 ...m sn  1 2 3 ... n  n . (5.97)
g g1 g 2 g n 1 g
Considerând un coeficient de subţiere mediu:
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 41 -

ms1 = ms2 = … = ms,med , (5.98)


va rezulta relaţia:
gn

ns
m s,med , (5.99)
g
din care, prin logaritmare, se obţine:
log g n  log g
ns  . (5.100)
log(m s,med )
În practică, ca şi la ambutisarea fără subţiere, coeficientul de subţiere are o valoare mai
mică la prima subţiere şi mai mare la următoarele, în eventualitatea că nu se aplică un tratament
termic de recoacere după fiecare subţiere.

5.7.4. Determinarea dimensiunilor intermediare la ambutisarea cu subţiere

Se consideră că semifabricatul plan de diametru D este ambutisat mai întâi fără subţiere
într-o piesă cilindrică fără flanşă, şi în aceste condiţii se calculează grosimea relativă (g/D).100
cu care se stabileşte coeficientul de ambutisare m1.
Diametrul exterior al semifabricatului cav va fi:
d1 = m1.D . (5.101)
Dacă: d1 - g < di , (5.102)
unde di este diametrul interior al piesei finite, se aplică ambutisarea cu subţiere încă de la prima
operaţie.
Dacă: d1 - g  di , (5.103)
mai întâi se execută ambutisări fără subţiere până la obţinerea unui diametru Dn:
Dn - g = di + (ns - 1).0,2 , (5.104)
după care se continuă ambutisarea cu subţiere a semifabricatului cu diametrul Dn; ns este numă-
rul operaţiilor de ambutisare cu subţiere.
Grosimile intermediare se stabilesc cu relaţia:
gk = msk.gk-1 , (5.105)
iar înălţimile intermediare se determină tot pe baza legii constanţei volumului, considerând că
grosimea la baza piesei nu se modifică prin ambutisarea cu subţiere, şi deci:
vk = f(D, dmed,k, ms, g, gk) . (5.106)
Diametrul interior al semifabricatului cav la ambutisarea cu subţiere se stabileşte por-
nind de la ultima operaţie de subţiere:
d i,n 1  d i,n  0,2;
....... (5.107)
d i,1  d i,n  (n s  1).0,2
unde majorarea diametrului cu 0,2 la fiecare subţiere se face pentru a asigura posibilitatea ca
poansonul operaţiei curente să poată pătrunde uşor în piesa de la operaţia precedentă.
Diametrul exterior la operaţiile intermediare va fi:
dek = dik - 2.gk , (5.108)
iar diametrul mediu:
dmed,k = dik + gk . (5.109)

5.7.5. Parametrii energetici ai ambutisării cu subţiere

În cazul ambutisării cu subţiere printr-o singură placă activă, forţa se poate calcula cu
relaţia:
Fsk = .dek.(gk-1 - gk).Ks.Rm , (5.110)
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 42 -

în care dek este diametrul exterior la operaţia de subţiere k, iar Ks - un coeficient ce ţine seama de
natura materialului (Ks = 1,6…1,8 pentru alamă; Ks = 1,8…2,25 pentru oţel), sau se poate folosi
relaţia mai simplă:
Fsk = C1.C2.C3.(0,9 - ms).Sn.Rm , (5.111)

în care C1 este un coeficient ce depinde de viteza de ambutisare (1,15…1,25 cu limita superioară


pentru viteze mari); C2 - coeficient ce depinde de numărul operaţiei de ambutisare (1,15…1,20
pentru prima ambutisare; 1,3…1,4 pentru a doua; 1,45…1,5 pentru a treia); C3 - coeficient ce
depinde de tipul procesului de ambutisare (5…5,5 pentru ambutisarea printr-o singură placă;
6,5…7 pentru ambutisarea prin două plăci suprapuse).

F F
ms2
ms2
ms1
ms1
ms1>ms2

cursa cursa

a) b)
Fig.5.80
Curba de variaţie a forţei la ambutisarea cu subţiere este de tipul celei din figura 5.80 (a -
ambutisarea printr-o singură placă; b - ambutisarea prin două plăci suprapuse).
Lucrul mecanic necesar se stabileşte cu relaţia:
L = 1,2.Fs.h , (5.112)
unde h este adâncimea ambutisării cu subţiere.

5.7.6. Indicaţii tehnologice la ambutisarea cu subţiere

Pentru a obţine grade de subţiere mai mari şi deci un număr de operaţii mai redus, se
recomandă deformarea prin două sau trei plăci suprapuse. În placa superioară se va realiza un
grad de deformare mai mare decât în celelalte de sub ea.
Se recomandă ca după una - două ambutisări cu subţiere să se aplice un tratament termic
de recoacere, iar după două - trei operaţii se vor tăia marginile, pentru a permite continuarea
prelucrării în bune condiţii (vezi exemplul din fig.5.81).

Tratament termic

Fig.5.81
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 43 -

Prin acest procedeu se pot obţine relativ uşor rugozităţi ale suprafeţei exterioare de
ordinul Ra = 0,2 m, dar numai în condiţiile asigurării unei foarte bune lubrifieri, eventual cu o
pregătire prealabilă a semifabricatului în acest scop (vezi capitolul despre deformarea volumică).

1
3 2

2
1 4
5

7
8
Fig.5.82 - 1 – placă de subţiere
superioară; 2 – placă de subţiere 9
inferioară; 3 – element de prindere
poanson

În figurile 5.82 şi 5.83 sunt prezen-


tate simplificat două construcţii de matriţe
pentru ambutisarea cu subţiere a unor
semifabricate obţinute în prealabil prin Fig.5.83 - 1 – poanson; 2 – semifabricat cav; 3 –
ambutisare fără subţiere. placă de poziţionare; 4, 6, 7 – placă de fixare cu
ajustaj conic; 5 – separator şi distribuitor
lubrifiant; 8 – sistem de scoatere de pe poanson;
9 - corp

5.8. Procedee speciale de ambutisare

În afara celor prezentate anterior, în practica industrială se folosesc şi alte procedee de


ambutisare având particularităţi şi utilizări specifice, mai convenabile sub aspect tehnic sau/şi
economic pentru diverse situaţii şi condiţii de lucru concrete.
Dintre acestea, vom prezenta, foarte succint, câteva procedee şi anume:
 1 - ambutisarea cu încalzirea flanşei;
 2 - ambutisarea cu răcirea locală a piesei;
 3 - ambutisarea cu ajutorul cauciucului;
 4 - ambutisarea hidraulică;
 5 - ambutisarea prin explozie;
 6 - ambutisarea rotativă;
 7 - tragerea pe calapod.
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 44 -

5.8.1. Ambutisarea cu încalzirea flanşei

Din analiza procesului de ambutisare a


răcire rezultat că solicitarea cea mai importantă a
poanson materialului se produce în zona flanşei. Ca urmare,
pentru a putea obţine grade de deformare mai mari
este util a asigura materialului din această zonă
condiţii de deformare mai bune, respectiv o
1 2 plasticitate mai ridicată, lucru care se realizează
3 prin încalzirea zonei respective la o temperatură
suficient de ridicată.
4 Se obţine astfel o micşorare a coeficientului
de ambutisare odată cu creşterea temperaturii.
5 Pentru a se putea realiza încalzirea numai în zona
flanşei, în timpul ambutisării are loc răcirea
porţiunii centrale a semifabricatului (zona deja
6 ambutisată) prin răcirea poansonului până la
7 temperatura ambiantă.
8 Figura 5.84 prezintă schema unei matriţe
Fig.5.84 utilizată în acest scop (1 – poanson; 2 – canal
evacuare aer din piesă; 3, 8 – izolator; 4 – placă de
reţinere; 5 – element de încălzire; 6 – placă de
ambutisare; 7 – lichid răcire zonă ambutisată).
Procedeul se aplică în special pentru ambutisarea aliajelor de magneziu, titan şi aluminiu.
In funcţie de materialul prelucrat, temperaturile de încălzire au valori de ordinul:
- pentru aliaje de magneziu: (300…350)0C;
- pentru aliaje de titan: (300…400)0C sau chiar mai mult;
- pentru aliaje de aluminiu: (325…375)0C;
- pentru oţel cu procent redus de carbon: (560…580)0C;
- pentru alamă: (480…500)0C.
Pentru materiale cu comportare relativ bună la ambutisare se pot obţine coeficienţi de
ambutisare mult sub limita celor de la ambutisarea obişnuită.

5.8.2. Ambutisarea cu răcirea locală a piesei

In cazul acestui procedeu, prin


răcirea puternică a zonei piesei deja
ambutisată se obţine o creştere semnifi-
cativă a rezistenţei mecanice a peretelui
piesei, care va putea suporta astfel o forţă
de deformare, aplicată de poanson, mult
circuit răcire mai mare, cu consecinţe favorabile în
privinţa creşterii gradului de deformare
aplicat la o singură ambutisare.
Pentru aceasta, poansonul de
ambutisare este prevăzut cu un circuit de
răcire prin care circulă un fluid cu
temperatură foarte scăzută (de obicei azot
lichid la –(160…170)0C sau aer lichid).
La aceste temperaturi, caracteris-
Fig.5.85 ticile de rezistenţă mecanică ale oţelurilor
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 45 -

cu conţinut redus de carbon (0,1…0,2 %C) cresc de 1,9…2,1 ori, iar la oţelurile crom-nichel de
2,3 ori.
Se pot obţine astfel coeficienţi de ambutisare de până la m = 0,39, concomitent cu o
reducere semnificativă a subţierii peretelui piesei ambutisate.

5.8.3. Ambutisarea cu ajutorul cauciucului

Procedeul se aplică în producţia de serie mică (dar uneori şi pentru serii mari) la obţinerea
pieselor cave din table subţiri.
Procedeul este avantajos pentru că realizează, prin intermediul cauciucului, presiuni
hidrostatice mari care se aplică relativ uniform asupra semifabricatului, conducând la reducerea
subţierilor locale datorate unor suprasolicitări ale materialului şi la o stare de tensiuni mai
favorabilă deformării, şi este ilustrat în figura 5.86..

semifabricat

Fig.5.86

Construcţia matriţei de ambutisare este simplă şi relativ ieftină şi poate fi de două tipuri,
în funcţie de elementul activ pe care îl substituie cauciucul:
 cu placă activă din cauciuc;
 cu poanson din cauciuc.

placă de reţinere

a) b)

Fig.5.87 - Matriţe de ambutisare cu placa activă (a - total sau b - parţial) din cauciuc
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 46 -

Procedeul se pretează foarte bine pentru cazul obţinerii


pieselor cave cu configuraţii mai complexe, cand nu mai este
necesară realizare celor două elemente active (rigide), cu forme
conjugate, ci numai unul singur (de regulă poansonul, tehnologic
mai simplu de prelucrat).
Forţa necesară pentru ambutisare în matriţe cu element
activ din cauciuc se calculează cu o relaţie de forma:
F = p.S, (5.113)
în care: S este suprafaţa (secţiunea) elementului activ din cauciuc,
iar p – presiunea necesară în cauciuc pentru a se realiza
deformarea, şi a cărei valoare depinde de natura materialului şi
Fig.5.88 grosimea semifabricatului de ambutisat.
In figura 5.88 este prezentată schema de construcţie a unei
matriţe pentru ambutisare cu poanson din cauciuc.

5.8.4. Ambutisarea hidraulică

La acest procedeu, ambutisarea materialului se produce ca urmare a acţiunii asupra


semifabricatului plan a presiunii hidrostatice a unui lichid care substituie unul dintre elementele
active rigide ce concură, de regulă, la realizarea ambutisării.
Avantajele procedeului constau în principal în următoarele:
 - presiunea hidrostatică a lichidului actionează uniform asupra semifabricatului, dispă-
rând eventualele suprasolicitări locale datorate formei şi modului de acţionare ale elementelor
active rigide, care conduc la variaţii importante de grosime la piesa ambutisată;
 - se obţin mai uşor şi în condiţii mai bune (mai puţine operaţii) piese de formă conică,
sferică sau parabolică, mai dificil de obţinut prin ambutisare obişnuită;
 - se obţin mai uşor şi în condiţii mai bune piese ambutisate cu configuraţii complexe;
 - în unele situaţii procedeul nu reclamă folosirea unui utilaj de presare (presă), fiind
suficientă o simplă sursă de fluid sub presiune;
 - construcţia matriţei de ambutisare este mai simplă (mai ales în cazul pieselor cu
configuraţie complexă), nefiin necesară decât execuţia unui singur element activ rigid (nu şi a
formei conjugate);
 - datorită modului de acţiune a fluidului sub presiune asupra semifabricatului de
deformat, ambutisarea se face cu o rază ce scade treptat (cazul poansonului rigid), fapt ce crează
condiţii mai favorabile deformării. Mai mult, este posibilă o deformare suplimentară în sens opus
ambutisării, ce are ca efect diminuarea revenirii elastice la piesa ambutisată.
 - posibilitatea unei mai bune lubrifieri a contactului dintre semifabricat şi placa de
ambutisare datorită formării unei pelicule de fluid sub presiune mare;
 - posibilitatea utilizării presiunii fluidului de lucru pentru a crea o stare de tensiuni în
zona flanşei mai favorabilă deformării, prin crearea unei forţe de compresiune radială în planul
semifabricatului.
 Ca dezavantaj al procedeului ar putea fi amintită o productivitate relativ redusă în
majoritatea situaţiilor de utilizare, datorată în special particularităţilor de lucru ale sistemelor
hidraulice în general.
Sub aspectul construcţiei echipamentului tehnologic folosit, se disting mai multe
posibilităţi:
 în funcţie de elementul activ pe care îl substituie lichidul sub presiune:
 ambutisare cu placă de ambutisare rigidă;
 ambutisare cu poanson rigid;
 în funcţie de modul de realizare a contactului între semifabricatul de ambutisat şi
lichidul sub presiune care îl deformează:
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 47 -

 cu contact direct (nemijlocit);


 fără contact direct.
In figurile următoare sunt prezentate câteva scheme de matriţe de ambutisare hidraulică
de diferite tipuri, conform clasificării anterioare.

2 a

3 cc d

4
1

Fig.5.89 - Matriţe de ambutisare hidraulică,


cu placă de ambutisare rigidă şi contact
direct cu fluidul de lucru (1 – corp superior
cu etanşare; 2 – semifabricat; 3 – placă de
ambutisare rigidă; 4 – corp inferior; 5 –
lichid de lucru)

Fig.5.90 - Matriţe pentru ambutisare hidraulică cu


placă de ambutisare rigidă şi fără contact direct cu
lichidul de lucru (1 – alimentare semifabricat; 2 –
închidere matriţă; 3 – începere deformare; 4 –
finalizare ambutisare; 5 – deschidere; 6 – evacuare
piesă ( a, d – membrane elastice; b – matriţă rigidă;
c – semifabricat)

Fig.5.92 - A doua
ambutisare realizată prin
ambutisare hidraulică în
matriţă cu poanson rigid

Fig.5.91 - A doua ambutisare realizată prin ambutisare hidraulică în


matriţă cu poanson rigid
PRELUCRĂRI PRIN DEFORMARE PLASTICĂ - 48 -

5.6.5. Ambutisarea rotativă

Procedeul este folosit pentru obţinerea pieselor de revoluţie cu diverse configuraţii, în


volume de fabricaţie relativ mici, şi cu costuri mult reduse în comparaţie cu ambutisarea în
matriţă.
Pentru aceasta, semifabricatul sub forma unui disc este fixat axial pe partea frontală a
unui calapod (ce joacă rolul poansonului de la ambutisarea obişnuită) şi este antrenat în mişcare
de rotaţie, fiind deformat treptat cu ajutorul unei scule cu forma activă adecvată sau al unor role,
până când ia forma calapodului (fig.5.93, 5.94).
Prelucrarea se realizează pe o maşina de tipul unui strung foarte simplu, caz în care scula
de deformare este controlată şi condusă manual, sau pe maşini speciale cu comandă numerică.
In timpul prelucrării, datorită trecerilor succesive prin care se realizează deformarea, se
produce o ecruisare mai puternică a materialului decât la ambutisarea în matriţă, ca şi subţieri
uneori importante şi neintenţionate (mai ales la prelucrarea manuală).

Fig.5.93 Fig.5.94

Fig.5.95 - Maşină pentru ambutisarea rotativă a pieselor mari