ŞCOALA GENERALĂ ,,I.G.

DUCA”
PETROŞANI

ATITUDINEA ELEVILOR CU C.E.S.

FAŢĂ DE ÎNVĂŢARE

AUTOR :
PROF. TIRINTICĂ ANGELA

2007
 CUPRINS

Pagina

INTRODUCERE ..........................................................................................................1

CAP.I Relaţia între succes/eşec şi atitudinea faţă de învăţare.......................................2

[Link] şi aria cercetării ............................................................................5

[Link] şi interpretarea datelor .......................................................................6

CONCLUZIl ………………………………………………………....….....................8

ANEXE …………………………………………………………..……...…................9

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………....................16
 INTRODUCERE

Un stil educaţional eficient porneşte întotdeauna de la cunoaşterea atitudinii faţă

de învăţare a elevilor ; cine proiectează o activitate presupunând că va lucra cu elevi
puternic motivaţi pentru studiu şi fără probleme , îşi creează singur dificultăţile .
În activitatea educativă a copiilor cu C.E.S. , aspectul cel mai dificil este să-i
determini să vrea să înveţe şi să-i faci să persiste în efortul lor atunci când se
confruntă cu dificultăţile.
Atitudinea acestor copii faţă de învăţare este una constant negativă , mai mult
sau mai puţin selectivă faţă de o anumită activitate , manifestată în :
- pasivitate ;
- non-implicare ;
- opozabilitate-negativism .
Cine i-a observat pe aceşti copii cu performanţe scăzute la învăţare e
impresionat de pasivitatea cu care ei răspund şi interacţionează cu mediul . Întreaga
lor orientare se face către simpla înregistrare şi evocarea pasivă a ceea ce a fost
învăţat şi experimentat. Răspunsul ,,nu-mi amintesc” dat atunci când copilul se
confruntă cu o sarcină în rezolvarea căreia memoria joacă un rol minor, esenţiale
fiind procesele intelectuale constructive, este definitoriu pentru asemenea atitudine .
În literatura de specialitate, această atitudine faţă de învăţare este explicată ca
fiind efectul dificultăţilor în procesul învăţării , determinate de specificul funcţionării
lor psihice, care conduc la un şir lung de eşecuri .
Datorită acestor dificultăţi , ne-am gândit să surprindem părerea unor cadre
didactice care îşi desfăşoară activitatea educativă cu aceşti copii , privind acest
aspect.
Deoarece la şcoala noastră profesorii care lucrează la clasele speciale integrate
în învăţământul de masă nu sunt în număr mare , nu am considerat că este necesară o
eşantionare . Astfel , populaţia investigată a fost compusă din 20 de subiecţi .
Cu toate acestea , ne-am propus să facem nu atât un ,,diagnostic” exact , ci de a
explora teoretic şi metodologic posibilitatea unui asemenea ,,diagnostic”.

1
 CAPITOLUL I

RELAŢIA ÎNTRE SUCCES / EŞEC ŞI ATITUDINEA

FAŢĂ DE ÎNVĂŢARE

În literatura de specialitate se consemnează opinii divergente cu privire la

capacitatea copiilor cu C.E.S. de a fi afectaţi de eşec .
Schimbările apărute la nivelul societăţii ca urmare a lungii perioade de
tranziţie şi-au pus amprenta asupra familiei şi a şcolii în mare măsură.
În perioada ultimilor ani, constatăm că şcoala românească are tendinţa de a se
evalua . În acelaşi timp, se manifestă o atitudine de acceptare cu prea mare uşurinţă a
abandonului şcolar, neşcolarizaţilor, eşecurilor şcolare.
Eşecul şcolar, în majoritatea cazurilor, este atribuit elevului sau familiei sale.
O atitudine responsabilă a învăţământului faţă de eşecul şcolar s-ar manifesta prin
preocupări privind analiza cauzelor, a consecinţelor la nivel social şi prin elaborarea
unor strategii şi politici coerente de [Link] majoritate a celor cu eşec şcolar
îşi continuă eşecul în plan social devenind deseori factori perturbatori sociali.
De cele mai multe ori principalul motiv al eşecului şcolar este sărăcia. Pentru
că au o situaţie materială precară părinţii nu-şi pot permite să asigure copilului
necesităţile pentru şcoală. Unele familii nu au măcar condiţii minime de locuit,
trăiesc într-o singură cameră părinţi şi copii, de condiţii pentru învăţat nici nu poate fi
vorba.
Unele studii au reliefat faptul că condiţiile precare de trai din familie afectează
dezvoltare normală a copilului. Astfel sunt numeroase cazuri de copii proveniţi din
medii defavorizate care au un intelect de limită şi trebuie să aibă parte de proces
educaţional diferenţiat . Nefiind sprijiniţi de familie şi neglijaţi de către cadru
didactic nu au nici o şansă să facă faţă cerinţelor şcolare şi să promoveze.
Tensiunile din familie sunt traumatizante pentru copil. Trăind repetat şi intens
în aceste tensiuni, trebuinţa de securitate a copilului nu este satisfăcută ,iar
personalitatea sa se va cristaliza dizarmonic, fapt ce îi afectează evoluţia şcolară.
Suferinţa morală a copilului se reflectă în conduita şcolară, determinând apatie,
dezinteres faţă de învăţătură, chiar respingere faţă de şcoală sau ostilitate. Climatul
afectiv joacă un rol important pentru elevii emotivi, tulburările afective determinând
dificultăţi de adaptare. Experienţa acumulată în familie, felul relaţionării cu ceilalţi au
un rol important în formare atitudinii faţă de şcoală. Atmosfera caldă, manifestarea în
mod echilibrat a autorităţii conduc spre rezonanţă pozitivă în adaptarea copilului; are
o stimă de sine înaltă, are rezultate bune la învăţătură.
Elevul care prezintă dezinteres faţa de procesul educativ cu siguranţa nu va
putea să depăşească dificultăţile pe care le va prezenta în acumularea
informaţiilor.
Este important a se descoperi aceşti copii şi a se încerca prin diferite modalităţi
să se formeze interesul pentru şcoală.
 2
Există elevi care nu ştiu să înveţe , de aceea au nevoie să însuşească tehnicile
de învăţare prin activităţi ce au ca mijloc didactic jocul.
Este o realitate că elevii răspund diferit aceloraşi măsuri educative. Acest lucru
se întâmplă datorită :
- trăsăturilor de personalitate care determină o anumită conduită;
- relaţiei existente între elev şi cadru didactic;
- relaţiei dintre elev şi cei din jur; la elevii din ciclul primar se observă o tendinţă de a
imită tot ceea ce lor li se pare grozav , iar de cele mai multe ori grozavul nu e şi ceva
corect.
Printre variabilele de personalitate care mediază relaţia succes/eşec –
atitudinea faţă de învăţare se numără : motivaţia , utilizarea unor forme de competiţie,
acordarea recompenselor / sancţiunilor .
La elevii cu C.E.S. , motivaţia activităţii intelectuale este slabă , volumul
intereselor intelectuale este mic, ceea ce determină o persistenţă pe sarcină redusă ,
intermitentă . Interesele intelectuale sunt puţin diversificate şi prezintă o mare
instabilitate .Aceşti copii au dificultăţi în reprezentarea scopului acţiunii , motiv
pentru care execută sarcina dezordonat . De aceea , pentru cadrul didactic, cea mai
dificilă manevră educaţională este crearea sau consolidarea unei motivaţii pentru
sarcină.
Factorii care influenţează motivaţia sunt :
• Factorii ecologici:
a) Climatul fizic : - aspecte fizice ale mediului învăţării ( zgomot ,
temperatură , lumină , culoare, miros , etc .)
b) Climatul social : un mediu ostil , autoritar care controlează interacţiunile ,
poate determina creşterea anxietăţii , furiei şi nevoii de opozibilitate .
Interacţiunile armonioase , prietenoase , bazate pe egalitate şi respect vor
întări motivaţia şi stima de sine .
c) Climatul ocupaţional : o ocupaţie adecvată care prilejuieşte realizarea
unor produse de calitate , va întări motivaţia şi stima de sine , în timp ce
ocupaţiile inadecvate vor întări motivaţiile conduitelor evazioniste şi vor
afecta imaginea de sine în sens negativ .
• Factorii subiectivi :
a) Starea fizică : confortul fizic al unei persoane va determina un
comportament orientat spre realizare / achiziţie şi va influenţa nivelul de
presiune pe care e pregătită să o tolereze , cât şi tipul de activitate în care
se simte capabilă să se angajeze .
b) Starea emoţională : dispoziţiile pot fi influenţate de evenimente de viaţă
recente sau de traumele personale din prima copilărie şi care n-au fost
rezolvate , dar pot fi influenţate şi de factorii biologici .
c) Starea cognitivă : obiectul cunoaşterii şi modul cum îl influenţează
persoana, va interacţiona inevitabil cu dispoziţia sa, pe care o va
influenţa .
 3

Legat de competiţie , în actvitatea educativă se folosesc 3 tipuri de competiţie :

• competiţia cu tine însuţi ;
• competiţia cu un alt elev ;
• competiţia între alte grupuri de elevi .
La elevii cu C.E.S. , experienţele au demonstrat că valoarea motivaţională a
competiţiei este mai mică decât utilizarea recompensei , iar pe de altă parte , cea mai
eficientă formă este competiţia cu tine însuţi , deci motivaţia autodepăşirii
performanţei.
Ca tipuri de recompense ( întărire pozitivă ) se pot folosi : lauda , recompensa
materială , recompensa exprimată în timp liber , recompensa exprimată în termeni
sociali (conferirea unor responsabilităţi ca formă de apreciere ) , nota .
Recompensa trebuie să fie adecvată , în sensul că trebuie să copilului plăcere şi
trebuie acordată imediat după realizarea sarcinii .
Ca tipuri de sancţiuni ( întărire negativă ) , se propun mai frecvent : dojana ,
ignorarea , controlul fără calificativ .
Unii elevi pot întâmpina dificultăţi în a fi atenţi , mai ales la informaţiile
lingvistice, iar aceasta va duce inevitabil la dificultăţi în a învăţa să înţeleagă
limbajul. Aceşti elevi pot fi uşor distraşi şi par a fi mai interesaţi de sunete şi de
activităţi în afara clasei decât de ceea ce li se spune direct. Pot fi mai interesaţi de
activităţile vizuale decât de acelea auditive. Elevii cu dificultăţi de limbaj pot să nu
fie foarte îndemânatici în a-şi controla propria atenţie. Prin urmare, e posibil să nu
audă sunete, cuvinte sau segmente întregi de limbaj, astfel încât nu pot prinde tot
înţelesul. Instrucţiunile vorbite care conţin prea multe informaţii deodată pot prin
urmare să le provoace mari probleme. Toate acestea pot duce la o ascultare redusă din
partea elevului .
Important este ca indiferent de tipul de deficienţă , aceşti copii să aibă o
atitudine pozitivă faţă de învăţătură , să îşi dorească să înveţe , nu să fie constrânşi să
facă acest lucru .
 4

CAPITOLUL II

METODOLOGIA ŞI ARIA CERCETĂRII

Pentru a studia cum este percepută atitudinea elevilor cu C.E.S. de către

cadrele didactice s-a folosit ca metodă de bază ancheta indirectă. Instrumentul folosit a fost
chestionarul autoadministrat.
Structura chestionarului cuprinde întrebări care, deşi puţine ca număr, sunt totuşi
diverse.
Deşi am folosit chestionarul autoadministrat, datorită sprijinului oferit de cadrele
didactice care îşi desfăşoară activitatea educativă cu aceşti elevi , din cadrul Şcolii Generale
,,I. G. Duca" Petroşani, recuperarea lor a fost de 100%.
Cercetarea noastră s-a desfăşurat în luna februarie anul curent, în cadrul şcolii
Generale ,,I. G. Duca" Petroşani , a urmărit să surprindă prin intermediul opiniilor , care
este atitudinea faţă de învăţare a copiilor cu C.E.S. şi de ce anume este determinată .
Am pornit de la ipoteza că pentru buna desfăşurare a procesului educativ cu aceşti ,
este important să se cunoască de la început principalii factori care ar putea afecta pozitiv
sau negativ această atitudine şi prin ce metode ar putea fi valorificată în interesul copiilor .
Deoarece la şcoala noastră profesorii care lucrează la clasele speciale
integrate în învăţământul de masă nu sunt în număr mare , nu am considerat că este
necesară o eşantionare . Astfel , populaţia investigată a fost compusă din 20 de
subiecţi .
 5
CAPITOLUL III
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

În cadrul acestui capitol trebuie să facem precizarea că interpretarea şi concluziile

au un caracter restrâns, limitate fiind de dimensiunea populaţiei studiate.
Opiniile subiecţilor sunt diferite în unele situaţii sau similare în altele. O posibilă
interpretare a rezultatelor obţinute poate începe cu modul corect/incorect în care este
receptată informaţia cu privire la acest aspect .
Având ca punct de reper procentele obţinute la întrebarea nr. 1 (anexa 1) se poate
spune că 80 % dintre subiecţi au considerat că un stil educaţional eficient porneşte de
la cunoaşterea atitudinii faţă de învăţare , restul (20%) au răspuns că nu ştiu .
În cazul întrebării nr.2 majoritatea (90%) din cadrele didactice au răspuns că cel mai
dificil în activitatea educativă cu aceşti elevi este să fie determinaţi să înveţe şi doar 10%
au răspuns că dificil este să îi faci să persiste în efortul lor când se confruntă cu
dificultăţile.
La întrebarea nr.3 , 60% au considerat că rigiditatea gândirii şi incapacitatea de a
înţelege ceea ce li se cere , sunt generatoare de eşec în procesul învăţării , 30% - au
susţinut că dificultăţile în reţinerea informaţiilor şi percepţia vagă şi restul (10%) –
folosirea ineficientă a strategiilor .
În cazul importanţei variabilelor de personalitate care mediază relaţia succes / eşec –
atitudinea faţă de învăţare (întrebarea nr.4) , primul loc l-a ocupat motivaţia (80%) şi 10%
nivelul de aspiraţie al elevului şi 10% imaginea de sine .
Munca cu copiii cu C.E.S. nu este deloc uşoară . De aceea , trebuie căutaţi factorii care
pot influenţa atitudinea lor faţă de învăţare , pentru a putea elimina pe cei perturbatori .Astfel,
prin întrebarea 5 am încercat să aflăm care ar putea fi aceşti factori .În consecinţă ,
70% dintre subiecţi consideră că dintre factorii ecologici , climatul ocupaţional este
important , iar restul - climatul fizic . Dintre factorii subiectivi , părerile au fost mai variate ,
astfel că, 50% au susţinut starea fizică , 30% - starea emotivă şi restul – starea cognitivă .
În cazul strategiilor şi metodelor folosite pentru formarea unei atitudini pozitive faţă
de învăţare şi care au dat cele mai bune rezultate (întrebarea nr.6) , se poate observa
îmbinarea metodelor tradiţionale cu cele moderne, accentul căzând totuşi pe cele moderne,
mult mai utile atât în cazul copiilor fără dizabilităţi, cât mai ales a celor cu nevoi speciale.
Acestea asigură o concretizare a materialului didactic şi oferă o mai bună înţelegere a
celor predate. Cele menţionate mai sus sunt exemplificate prin procentajele obţinute la
întrebare , respectiv 40% folosesc metode tradiţionale, iar 60% cele moderne. Marea
majoritate a subiecţilor au afirmat însă că folosesc atât metodele tradiţionale, cât şi pe cele
moderne .
Făcând o interpretare a întrebărilor 7 şi 8 putem observa că majoritatea subiecţilor
(80%) consideră că atât utilizarea competiţiei cât şi a recompensei , pot modifica atitudinea
faţă de învăţare , iar ceilalţi, ,,nu ştiu" (10% sau ,,nu" (10%), nu sunt de aceasta părere.
Indiferent de disciplina predată fiecare dintre cadrele didactice chestionate utilizează
recompense în activitatea cu aceşti copii , astfel că 90% consideră că le folosesc pe toate şi
că toate li s-au părut eficiente . Toate acestea relevă dorinţa cadrelor didactice din şcoala
noastră de a face tot ce este posibil pentru stimula atitudinea acestor elevi pentru învăţare şi de
a-i atrage în procesul educativ .
6
În cazul sancţiunilor rezultatul a fost asemănător , în sensul că 90% le folosesc
pe toate .
Aşa cum de altfel ne aşteptam , la întrebarea nr.12 procentajul răspunsurilor a
fost de 100% , adică toţi au fost de acord că motivaţia slabă sau inexistentă faţă de
învăţare , determină performanţe slabe .
Ca şi în cazul răspunsurilor la întrebarea precedentă , situaţia se repetă la întrebarea 13 ,
în sensul că 100% cred că parteneriatul la clasă poate schimba atitudinea faţă de învăţare a
acestor elevi .
Sugestiile subiecţilor noştri (întrebarea 14) au fost diverse şi foarte bine venite, în
sensul că ne-au oferit idei privind implicarea şi altor factori în formarea unei atitudini
pozitive faţă de învăţare a copiilor cu CES şi anume : colaborarea cu familia , utilizarea
materialelor didactice adecvate , implicarea acestor copii în activităţi cât mai diversificate , cât
mai atractive , astfel încât procesul învăţării să nu fie considerat o povară ci o activitate plăcută .
 7
CONCLUZII

Din cercetarea întreprinsă şi din consideraţiile făcute pe parcursul lucrării se pot

desprinde în încheiere câteva observaţii de ordin mai general, pe care le prezentăm în
continuare.
Ideea educaţiei incluzive a apărut ca o reacţie firească a societăţii la obligaţia acesteia
de a asigura cadrul necesar şi condiţiile impuse de specificul educaţiei persoanelor cu
cerinţe educative speciale.
Pornind de la prima ipoteză propusă, facem afirmaţia că aceasta s-a verificat, aspect
confirmat atât de identificarea factorilor generatori de succes/eşec în raport cu atitudinea faţă
de învăţare , cât şi de utilizarea unor metode adecvate pentru formarea unei atitudini pozitive .
Tendinţele actuale ale învaăţmântului românesc se pot simţi şi în şcoala noastră,
astfel că profesorilor le revine responsabilitatea specială de a asigura participarea deplină
a tuturor copiilor la viaţa societăţii, precum şi asigurarea că aceştia beneficiază de
oportunităţi egale în ceea ce priveşte educaţia. Ori această responsabilitate implică o serie
de schimbări la nivelul metodelor de predare -învăţare, a celor de evaluare, o schimbare de
atitudini, comportamente, medii care să îndeplinească cerinţele speciale ale tuturor copiilor.
Munca unui profesor nu este uşoară. El trebuie să lucreze cu clase cu foarte mulţi
elevi - fiecare elev având individualitatea sa . Dacă într-o clasă există un copil cu
dizabilităţi sau dintr-o categorie defavorizată, acest lucru presupune şi mai multă muncă, deşi
nu trebuie ca întotdeauna să fie aşa. Profesorul poate face faţă diferenţelor dintre copii dacă:
• ştie care sunt punctele forte şi punctele slabe ale copiilor şi planifică lecţiile ţinând
seama de acestea;
• ştie că învăţarea copilului poate fi afectată de dizabilităţi / de lipsuri şi foloseşte
strategii de predare - învăţare prin care aceste dificultăţi să fie depăşite;
• are încredere în propriile sale capacităţi şi abilităţi de profesor, de a proiecta lecţiile
pentru a răspunde cerinţelor tuturor elevilor şi pentru a adapta curriculum-ul
astfel încât să se potrivescă pentru toţi elevii;
• este ajutat şi sprijinit de către toţi colegii, părinţi şi profesionişti;
• are credinţa că toţi copiii au dreptul la educaţie şi că toţi copiii sunt capabili să înveţe.
 8
ANEXA 1

CHESTIONAR

Stimaţi colegi,
Facem o cercetare cu tema "Atitudinea faţă de învăţare a elevilor cu C.E.S. ". Făcând
apel la înţelegerea dumneavoastră vă rugăm să răspundeţi sincer la întrebările de mai
jos . Dorim să facem precizarea că răspunsurile pe care dumneavoastră veţi binevoi să
ni le oferiţi sunt strict confidenţiale, eventualele date personale fiindu-ne utile doar în
scopul prelucrării statistice.

Vă mulţumim!

1. Consideraţi că un stil educaţional eficient porneşte întotdeauna de la cunoaşterea

atitudinii faţă de învăţare a copiilor cu C.E.S.?

1.1 Da
1.2 Nu
1.3 Nu ştiu

2. Ce aspect credeţi că este mai dificil în activitatea educativă cu aceşti copii ?

2.1 Să-i determini să dorească să înveţe

2.2 Să-i faci să persiste în efortul lor când se confruntă cu dificultăţile
2.3 Altul __________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

3. Care dintre dificultăţile enumerate mai jos , le consideraţi generatoare de eşec în

procesul învăţării ?

3.1 Percepţia vagă

3.2 Incapacitatea de a disocia informaţia relevantă de cea irelevantă
3.3 Incapacitatea de a înţelege ceea ce li cere
3.4 Oboseala
3.5 Dificultăţi în reţinerea informaţiilor
3.6 Folosirea ineficientă a strategiilor
3.7 Rigiditatea gândirii
3.8
Altele__________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
9
4. Care dintre variabilele de personalitate consideraţi că mediază relaţia succes / eşec
– atitudinea faţă de învăţare ?( notaţi - le cu 1,2,3 în ordinea importanţei)

4.1 Motivaţia
4.2 Imaginea de sine
4.3 Nivelul de aspiraţie
4.4 Nici unul

5. Care sunt factorii care pot influenţa atitudinea faţă de învăţare ?

5.1 Factori ecologici 5.2. Factori subiectivi

Climatul fizic Starea fizică

Climatul social Starea emoţională
Climatul ocupaţional Starea cognitivă

6. Ce strategii şi metode folosiţi pentru a formarea unei atitudini pozitive faţă de

învăţare şi care dintre ele au dat cele mai bune rezultate?

6.1 tradiţionale
6.2 moderne

7. Credeţi că utilizarea competiţiei în activitatea educativă poate modifica

atitudinea faţă de învăţare ?

7.1 Da
7.2 Nu
7.3 Nu ştiu

8. Dar recompensa , consideraţi că poate contribui la modificarea atitudinii faţă

de învăţare ?

8.1 Da
8.2 Nu
8.3 Nu ştiu

10
9. Ce tipuri de recompense folosiţi în actvitatea dumneavoastră ?

9.1 Lauda
9.2 Recompensa materială
9.3 Recompensa exprimată în timp liber
9.4 Recompensa exprimată în termeni sociali ( conferirea unor responsabilităţi ca
formă de apreciere )
9.5 Nota
9.6 Nici una
9.7 Toate
9.8 Alta ( care ? )______________________________________________________

10. Care dintre ele s-a dovedit mai eficientă ?

___________________________________________________________________

11. Ce tipuri de sancţiuni utilizaţi în munca cu aceşti elevi ?

11.1 Dojana
11.2 Ignorarea
11.3 Controlul fără calificativ
11.4 Toate
11.5 Nici una
11. 6 Alta ( care ? )_________________________________________________

12. Consideraţi că motivaţia slabă sau inexistentă faţă de învăţare determină

performanţe slabe ?

12.1 Da
12.2 Nu
12.3 Nu ştiu

13. Credeţi că parteneriatul la clasă (logoped , fizioterapeut , psihoterapeut ,etc. )

poate schimba atitudinea faţă de învăţare a acestor elevi ?

14.1 Da
14.2 Nu
14.3 Nu ştiu

14. Care ar fi sugestiile dumneavoastră în ceea ce priveşte

obţinerea unei atitudini pozitive a acestor copii faţă de învăţare?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
11

15. Vârsta

17.1 între 20-29 ani

17.2 între 30-39 ani
17.3 între 40-50 ani
17.4 peste 50 ani

16. Sex 18.1 F 18.2 M

[Link] în învăţământ

19.1 sub 10 ani

19 .2 între 10-15 ani
19.3 între 15-20 ani
19.4 peste 20 ani

18. Specialitatea

____________________________________________________________________
12
ANEXA2

DISTRIBUŢIA RĂSPUNSURILOR
Tabel 1. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 1 : ,, Consideraţi că un stil educaţional
eficient porneşte întotdeauna de la cunoaşterea atitudinii faţă de învăţare a copiilor cu
C.E.S.?”

1.1 da 1.2 nu 1.3 nu ştiu Total

16 - 80% - 4 - 20% 20 -100%

Tabel 2. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 2: "Ce aspect credeţi că este mai dificil în
activitatea educativă cu aceşti copii ?"

2.1 Să-i determini să 2.2 Să-i faci să persiste în efortul lor când se 2.3 Altul Total
dorească să înveţe confruntă cu dificultăţile
18 – 90% 2 – 10% - 20 -100%

Tabel 3. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 3 ,, Care dintre dificultăţile enumerate mai

jos , le consideraţi generatoare de eşec în procesul învăţării ?”

3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 Total

3 - 15% - - - 3 - 15% 2 -10% 12 – 60% - 20 -100%

Tabel 4. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 4: " Care dintre variabilele de

personalitate consideraţi că mediază relaţia succes / eşec – atitudinea faţă de învăţare ?
( notaţi - le cu 1,2,3 în ordinea importanţei)”

4.1 Motivaţia 4.2 Imaginea 4.3 Nivelul de 4.4 nici unul Total
de sine aspiraţie
16 - 80% 2 - 10 % 2 - 10 % - 20 -100%

Tabel 5. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 5 : " Care sunt factorii care pot influenţa
atitudinea faţă de învăţare ?”

5.1 Factori ecologici

Climatul fizic Climatul social Climatul ocupaţional Total
6 - 30% - 14 – 70% 20 -100%

5.2 Factori ecologic

Starea fizică Starea emoţională Starea cognitivă Total
10 - 50% 6 – 30% 4 – 20% 20 -100%

13
Tabel 6. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 6 : " Ce strategii şi metode folosiţi pentru a
formarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare şi care dintre ele au dat cele mai bune
rezultate?”

6.1 tradiţionale 6.2 moderne Total

8 – 40% 12 - 60% 20 -100%

Tabel 7. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 7 : ,,Credeţi că utilizarea competiţiei în

activitatea educativă poate modifica atitudinea faţă de învăţare ?”

7.1 da 7.2 nu 7.3 nu ştiu Total

16 - 80% - 4 - 20% 20 -100%

Tabel 8. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 8 : ,, Dar recompensa , consideraţi că

poate contribui la modificarea atitudinii faţă de învăţare ?”

8.1 da 8.2 nu 8.3 nu ştiu Total

16 - 80% - 4 - 20% 20 -100%

Tabel 9. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 9 : ,,Ce tipuri de recompense folosiţi în

actvitatea dumneavoastră ?”

9.1 9.2 9.3 9.4 9.5 9.6 9.7 9.8 Total

1 - 5% - - - 1 - 5% - 18 – 90% - 20 -100%

Tabel 11. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 11: ,,Ce tipuri de sancţiuni utilizaţi în
munca cu aceşti elevi ?”

11.1 11.2 11.3 11.4 11.5 11.6 Total

1 - 5% - 1 - 5% 18 – 90% - - 20 -100%

Tabel 12. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 12: ,, Consideraţi că motivaţia slabă

sau inexistentă faţă de învăţare determină performanţe slabe ?”

12.1 da 12.2 nu 12.3 nu ştiu Total

20 - 100 % - - 20 -100%

14
Tabel 13. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea 13 : ,, Credeţi că parteneriatul la clasă
(logoped , fizioterapeut , psihoterapeut ,etc. ) poate schimba atitudinea faţă de învăţare
a acestor ele vi?”

13.1 da 13.2 nu 13.3 nu ştiu Total

20 - 100 % - - 20 -100%

Tabel 14. Distribuţia subiecţilor pe vârstă

12.1 20-29 ani 12.2 30-39 ani 12.3 40-50 ani 12.4 peste 50

4 - 20% 10 - 50% 4 - 20% 2 - 10%

Tabel 8. Distribuţia subiecţilor pe sex

13.1 masculin 13.2 feminin

- 100%

Tabel 9. Distribuţia subiecţilor după vechimea în învăţământ

14.1-sub 10ani 14.2. între 10-15 ani 14.3. între 15-20 ani 14.4. peste 20 ani

8 - 40% 4 - 20% 5 - 25% 3 - 15 %

15
 BIBLIOGRAFIE

1. Marcu, V.; Filimon, I. şi colaboratorii-Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, ,

Editura Umversităţii din Oradea, 2003;
2. Neamţu, C.; Gherguţ , A. - Psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
3. Rotaru, T.; Hut, P. -Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Editura Polirom, Iaşi, 1997;
4. Vrasmas, T: - Învaţământul integral şi/sau incluziv, Editura Aramis, Bucureşti, 2001;
5. *** - Să înţelegem şi să răspundem la cerinţele elevilor din clasele incluzive, Ghid pentru
profesori, UNESCO, Editura RO MEDIA, Bucureşti, 2002.

6. Verza, E., Paun, E., „Educatia integrata a copiilor cu handicap”, Unicef, 1998.
16