Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mămica Autentică
Am 34 de ani și așa arată dosarul meu cu diplome, suplimente la diplome și acte de angajare, de tot
felul … Nu am fost la grădiniță, iar pe vremea mea nu se făceau dosare la școală, deci toate sunt
diplome și acte de după liceu – menționez asta pentru că știu că în ziua de azi părinții colecționari au
dosare ca acesta înainte ca școlarul să împlinească 10 ani.
Am avut dintotdeauna un impuls către independență, nu mi-a plăcut niciodată să cer bani alor mei și
nici să depind de ei, dacă urma sau nu să primesc bani pentru ceea ce îmi doream … adevărul este și
că nu prea aveau de unde … îmi lăsau alocația și îmi amintesc și acum cum strângeam alocațiile
pentru o pereche de blugi …
Cu lacrimi în ochi mama a semnat că își dă acordul, alături de ea tata era mândru, eu fericită …
Eram barmaniță într-un fast food de cartier în Pantelimon. Lucram o zi da, una nu, de la 8 la 24 sau
mai mult în noapte …
Apoi am lucrat ca ospătăriță, tot acolo. Același program, doar că nu mai stăteam în papuci, ci în
sandale și chiar tocuri. Ajungeam noaptea acasă desculță căci nu mai suportam durerile de picioare.
Satisfacția de a câștiga proprii mei bani, depășea orice durere.
Am vândut pâine în piață la Socului, până m-au furat cei de la mașină și mi-au dat mai puține pâini
pe container, iar eu am plătit ce nu încasasem …
Am măturat terasa în Titan (tot ospătăriță eram …cică), până am făcut bășici la mâini, întrucât nu
aveam voie să am o frunză uscată pe jos. În timpul ăsta colegii îmi furau puținii bănuți și cartela de
telefon public din geantă, de la vestiar.
Am încercat să vând pixuri și alte prostioare din ușă în ușă. Am încercat, nu mi-a ieșit.
Am făcut și am vândut gablonțuri. Încă am casa plină de accesorii căci nu am putut vinde la negru,
iar de firmă nu aveam curaj atunci…
Am trimis continuu zeci de plicuri la joburi din ziare, de tip „lucrează de acasă, lipește timbre”. Nu
a ieșit niciodată nimic de aici…
Am dat meditații la limba engleză la adulți și copii. Pentru o oră de meditații făceam 2h pe drum din
Pantelimon până în Andronache, mult mers pe jos, prin nămeți iarna, iar acolo oamenii nici nu făceau
focul în sobă.
Am fost secretara unui avocat de penal și a fost jobul cel mai greu, la care am plâns cel mai mult.
Culmea este că a fost omul care mi-a arătat mult respect după ce am încheiat colaborarea.
Am fost trainer și consultant și am ținut sute de traininguri pentru adulți și copii, în multe regiuni
din țară.
Toate acestea până la 26 de ani. În ultimii 8 ani, activitățile nu mai sunt așa multe și variate, însă sunt
mai profunde și mai canalizate.
Primele activități erau sezoniere, următoarele au fost de weekend sau după școală, negociate part
time sau project based, căci nu am renunțat la școală, ba chiar am fost în general premiantă sau
bursieră.
În același timp însă nu voi înțelege niciodată un om care la 26 de ani stă și așteaptă să treacă ziua.
Cumva stă să treacă viața pe lângă el…. iar în ziua de azi există ATÂTEA oportunități pentru tineri,
care nu îi costă, sunt distractive și utile și mai pot fi și trecute pe cv, pentru momentul când vor să își
plătească singuri țigările. Au la dispoziție stagii acasă sau afară, voluntariate, evenimente de tot soiul
… dacă mergi acum prin facultăți gem pereții de afișe.
Reporter: “Atât?”
Ionut: “Pentru că muncești degeaba, 1200 nu se merită, dacă fumezi și bei un suc.”
Ionuț:“Are familia. Mă ajută mama, tata. Sunt singur la părinți, ce ar avea altceva de făcut?”
Și da, am citit azi scrisoarea lui (zice-se) în care se justifică spunând că au fost vorbe scoase din
context. Poate fi așa. Poate nu. Problema este că sunt sigură că există și astfel de oameni … și îmi
amintesc chiar că am întâlnit o fată care a fost colegă cu mine și vorbeam când terminam masterele …
cam pe la 25 de ani și îmi spunea că nu știe ce să facă și deci mai stă înainte să se angajeze.
Unii se luptă să răzbată sau chiar să supraviețuiască, iar alții își irosesc zilele… eu sper doar ca noi să
creștem copii mai responsabili (h ps://mamicaautentica.ro/2017/01/06/cum-crestem-copii-
responsabili/) de atât.
*Scuzați calitatea pozelor. Sunt din arhiva personală de acum mulți mulți ani.
Anunţuri
https://mamicaautentica.ro/2017/08/24/fata-babei-si-fata-mosului/ 4/5