Sunteți pe pagina 1din 16

TEHNOLOGIA CONSERVĂRII PRODUSELOR HORTICOLE

PRIN CONGELARE
* OBȚINEREA DE LEGUME MEXICANE CONGELATE *

1. Generalităţi

Congelarea reprezintă răcirea produselor horticole, până la temperaturi inferioare


punctului de solidificare a apei conţinute în produs, adică o răcire cu formare de cristale de
gheaţă.
Mărirea conservabilităţii obţinută prin congelare se bazează pe efectele temperaturilor
scăzute care reduc sau blochează complet dezvoltarea microorganismelor şi a proceselor
metabolice din produsele congelate, care suferă în acelaşi timp numeroase modificări fizico-
chimice ca rezultat al temperaturii de congelare.
Congelarea are loc la temperaturi cuprinse între –30°C şi –40°C, stabilirea valorilor
pentru fiecare specie fiind influenţată de căldura specifică, conductibilitatea termică şi mărimea
produselor horticole.
Viteza cu care avansează frontul de formare a cristalelor de gheaţă de la suprafaţa
produslui spre interiorul acestuia se numeşte viteză de congelare şi se exprimă de obicei în cm/h
sau în m/h.
În funcţie de viteza medie liniară de congelare, (Wm) Institutul Internaţional al Frigului
recomandă următoarea clasificare a metodelor de congelare:
- congelare lentă - Wm 0,5 cm/h;
- congelare rapidă - Wm= 0,5-3 cm/h;
- congelare foarte rapidă - Wm= 3-10 cm/h
- congelare ultrarapidă - WM = 100 cm/h.
Viteza de congelare minimă la care are loc procesul de răcire trebuie astfel stabilită încât
să nu producă modificări microbiologice şi enzimatice nedorite.
2. Efectele congelării asupra microorganismelor şi produselor horticole

Microorganismele sunt inactivate în dezvoltarea lor de temperaturile foarte scăzute.


Astfel, temperatura minimă de înmulţire a microorganismelor variază între –2,1….-4°C la
bacterii; -6,1….-8°C la mucegaiuri şi între –2,1…-6°C la drojdii (întâlnite mai ales la produsele
cu un conţinut ridicat de glucide cum sunt sucurile şi fructele).
Microorganismele se pot însă adapta la regimuri de temperaturi scăzute, fenomen care se
preîntâmpină prin răcirea imediată a produselor, ţinând cont de calitatea materiei prime, de
igiena din timpul procesului de fabricaţie, de viteza de congelare.
Dacă sunt supuse la temperaturi sub –10°C microorganismele nu se mai înmulţesc, însă
toxinele produse de bacteriile toxicogene nu sunt inactivate prin scăderea temperaturii, iar la
creşterea temperaturii, microorganismele devin active.
De aceea, trebuie păstrată o igienă strictă la manipularea, pregătirea, răcirea, congelarea,
depozitarea şi decongelarea produselor până în momentul consumului.
- Produsele horticole, după cum am menţionat suferă o serie de modificări fizice şi
biochimice ca urmare a congelării. Astfel, sub acţiunea temperaturilor coborâte, apa din
produsele horticole se transformă în cristale de gheaţă, mai întâi apa liberă şi apoi apa din sucul
celular, formarea cristalelor de gheaţă fiind influenţată de nivelul temperaturii şi viteza de
congelare. Astfel, când congelarea are loc rapid, apa îngheaţă şi formează cristale atât în spaţiul
intercelular cât şi intracelular. Cristalele formate sunt mici, numeroase şi uniform repartizate în
toată masa produsului horticol congelat, iar pereţii celulari nu mai sunt rupţi, aşa cum se
întâmplă la congelarea lentă (-12°C…-15°C), când mărimea cristalelor de gheaţă depăşesc
volumul spaţiilor intercelulare şi rup membranele celulare.
O altă modificare a produselor horticole constă în deshidratarea ţesuturilor, datorită
evaporării apei din straturile superficiale datorită diferenţei de presiune a vaporilor de apă la
nivelul suprafeţei de contact cu aerul. Cu cât viteza de congelare este mai rapidă cu atât viteza
de evaporare a apei este mai redusă. În urma deshidratării are loc pierderea în greutate, care la
cele congelate în vrac ajunge până la 1,5%. Pierderea apei prin evaporare însă favorizează
pătrunderea oxigenului şi astfel are loc oxidarea compuşilor fenolici de către polifenoloxidaza,
având ca efect brunificarea produsului, cunoscută sub numele de arsură provocată de frig.
Textura produselor horticole este afectată ca urmare a congelării deoarece cristalele de
gheaţă ce se formează în spaţiile intercelulare, duc la dezorganizarea celulelor, vătămarea şi
perforarea membranelor. Se produce astfel modificarea consistenţei produsului şi pierderi de suc
celular, ceea ce afectează calitatea produsului decongelat.
Modificările biochimice ale produselor horticole congelate se referă la pH-ul sucului
celular, conţinutul în vitamine, culoarea lor, aroma şi gustul.
PH-ul sucului celular se modifică în cursul procesului de congelare datorită: concentrării
sucului vacuolar ca rezultat al pierderii apei prin îngheţare (pH-ul devine mai acid), precipitării
sărurilor greu solubile cât şi în urma operaţiilor tehnologice care se aplică înaintea congelării
propriu-zise (adaos de acid citric, malic, SO2 etc.) pentru inactivarea enzimelor din fructe în
special.
Vitaminele deşi suferă cele mai mari pierderi în timpul procesului de congelare, sunt
menţinute totuşi într-o proporţie mai ridicată comparativ cu prelucrarea prin sterilizare,
concentrare sau deshidratare. Vitamina B12 de exemplu este mai stabilă în produsele congelate
comparativ cu cele proaspete timp de 6-12 luni.
Culoarea produselor horticole congelate se modifică datorită degradării clorofilei la
legumele verzi, degradării pigmenţilor antocianici la fructele colorate şi în special prin
brunificări de natură enzimatică datorită activităţii polifenoloxidazei. Evitarea acestor manifestări
se poate preveni prin tratamente antioxidante şi reducerea intervalului de timp dintre divizarea
produselor horticole şi congelare etc.
Aroma se pierde în special în ţesuturile traumatizate sau în cele supuse unui tratament de
opărire prea îndelungat.
Gustul poate fi modificat datorită unor operaţii tehnologice greşite cum sunt:
- la legumele neopărite apare gustul de fân;
- la tomatele congelate lent apare un gust metalic;
- la vinete tocate şi castraveţi apare un gust amar etc.
3. Procedee şi instalaţii de congelare

Procedeele de congelare se clasifică în funcţie de modul cum se preia căldura de la


produsele horticole, astfel:
- congelarea în curent de aer;
- congelarea prin contact cu suprafeţe metalice răcite (indirect);
- congelare prin contact direct cu refrigerentul.
Congelarea în curent de aer se poate realiza în instalaţii de tip tunel şi aparate de
congelare, aerul fiind recirculat printre produsele aflate în strat fix sau fluidizat.
a. Agregate de congelare în strat fix.
Aceste congelatoare asigură temperaturi ce variază între –30°C…-50°C, iar produsele
rămân nemişcate în timpul congelării, sau se pot deplasa odată cu suprafaţa (tavă, bandă etc.),
Congelarea în aer în strat fix se practică pentru produsele neambalate destinate
consumului ca atare (căpşuni, zmeură, mure, afine, conopidă, fasole verde etc.) sau
industrializării şi pentru produse ambalate în pachete cu grosimea stratului mai mică de 50 mm.
Pentru aceasta se utilizează diferite tipuri de echipamente şi instalaţii: celule, tunele cu bandă, cu
şine în spirală etc.
b. Congelarea în aer în strat fluidizat (congelare răzleaţă)
Prin acest sistem se realizează o circulaţie ascendentă a aerului prin produse,
imprimându-le o mişcare permanentă şi proprietăţi asemănătoare fluidelor, fiecare particulă de
produs venind în contact cu aerul rece, de unde şi denumirea de congelare răzleaţă. Prin această
tehnică se asigură viteze de congelare rapide (până la 10 cm/h), cu reducerea pierderilor de suc
celular la: căpşune, zmeură, tomate, fasole verde etc., cu diminuarea modificărilor de gust şi
aromă la: căpşuni, zmeură, conopidă etc., concomitent cu reducerea pierderilor în greutate prin
evaporare.
Congelarea în strat fluidizat asigură reducerea duratei de congelare şi împiedicarea
aglomerării produselor la solidificarea peliculei de apă neevaporate după spălare, fapt constatat
la congelarea în strat fix. Durata congelării variază între 4 şi 20 de ore în funcţie de specie.
Agregatele folosite la acest sistem de congelare pot fi cu sau fără bandă transportoare.
Dintre aparatele fără bandă transportoare menţionăm instalaţiile: Flofreeze-Frigoscandia,
Fluidifrigor-Sulzer şi Fre-Flo-Hall care funcţionează exclusiv pe principiul curgerii stratului
fluidizat.
Agregatele cu bandă transportoare, tip Lewis, Sabroc, Linde etc., sunt de dimensiuni mai
mici decât cele fără bandă, dar şi un grad de fluidizare mai redus.
- Congelarea prin contact indirect, se realizează în aparate schimbătoare de căldură în
două sisteme:- în strat fix, când produsul este congelat între plăci metalice răcite şi
- în strat mobil, la care particulele se găsesc în permanentă mişcare, venind pe rând în
contact cu un cilindru metalic răcit.
În vederea congelării, produsele horticole se ambalează în pungi din material plastic şi
cutii din carton care apoi se aşează în tăvi metalice ce sunt introduse între plăcile congelatorului,
atunci când se practică sistemul în strat fix. Durata de congelare variază între 2 şi 6 ore, în
funcţie de grosimea stratului şi tipul de ambalaj folosit. Dintre tipurile constructive întâlnite în
practică menţionăm: Tehnofrig, America Junior şi Jackstone, acesta din urmă putând fi utilizat
pentru legume ambalate şi căpşuni neambalate.
La acest sistem de congelare, răcirea se realizează cu agenţi frigorifici sau intermediari
(saramură, tricloretilenă etc.) care circulă prin canalele aflate în interiorul plăcilor, confecţionate
din oţel sau aluminiu.
- Congelarea prin contact direct se bazează pe utilizareea agenţilor frigorifici, numiţi şi
criogenici (azot lichid, aer lichid, dioxid de carbon, freon 12 sau diclordiflormetan) care vin în
contact cu produsul prin imersie (mai puţin folosit), aspersie, convecţie şi curenţi de vapori, în
instalaţii de congelare special construite în acest scop.
Acest sistem de congelare este foarte rapid (minim 10 cm/h), comparativ cu cele în strat
fluidizat (peste 2 cm/h), ceea ce are efecte pozitive asupra calităţii produsului finit (fermitate,
aromă şi gust) dar tehnologia este mai costisitoare.

4. Ambalarea produselor horticole congelate

În funcţie de procedeul folosit pentru congelare, natura şi destinaţia produselor, acestea


pot fi ambalate înainte sau după ce au fost congelate. Ambalajele utilizate pentru aceste produse,
trebuie să îndeplinească şi unele condiţii speciale pentru ambalarea primară şi anume:
impermeabilitate la scurgere, la vapori de apă, rezistenţă termică scăzută la transmiterea căldurii
şi transparenţă cât mai redusă la radiaţiile ultraviolete.
Ca tipuri de ambalaje se pot folosi: pungile, cutiile de carton şi recipientele caserole.
Transportul produselor congelate se poate efectua în lăzi de carton care pot fi lăcuite sau
acoperite cu mase plastice sau în saci din hârtie parafinată pentru unele legume congelate răzleţ.

5. Păstrarea produselor horticole congelate

Produsele horticole congelate sunt depozitate în celule frigorifice, la o temperatură


minimă de –18°C ,durata admisibilă de păstrare oscilând între 12 şi 24 de luni conform datelor
prezentate în tabelul 1.
La consumatori, pentru durate scurte se practică depozitarea la –12°C, care reduce
durata admisibilă de păstrare cu 70-80% comparativ cu depozitarea la –18°C.
Tabelul 1.
Recomandările Institutului Internaţional al Frigului privind duratele admisibile de
depozitare a produselor horticole congelate
Durata de depozitare (luni)
Produsul la temperatura aerului de:

-18°C -25°C -30°C


Piersici, caise sau vişine în zahăr 12 18 24
Piersici în zahăr cu acid ascorbic 18 24 24
Zmeură şi căpşuni fără zahăr 12 18 24
Zmeură şi căpşuni cu zahăr 18 24 24
Sucuri concentrate de citrice sau 24 24 24
alte fructe
Sparanghel 15 24 24
Fasole verde, Broccoli, Varză de 15 24 24
Bruxelles, Conopidă
Morcov, mazăre, spanac 18 24 24
Cartofi pentru prăjit 24 24 24
Nerespectarea regimului temperaturii de păstrare ca şi fluctuaţiile acesteia are efecte
negative asupra menţinerii conţinutului de vitamina C, determinând modificări de culoare, gust
şi aromă.

6. Transportul şi comercializarea produselor horticole congelate

Pentru transportul legumelor şi fructelor congelate se folosesc vehicule refrigerate sau


frigorifice.
Cele refrigerate sunt izoterme, folosind surse de frig care coboară temperatura în
interiorul caroseriei la –25°C (gheaţă hidrică, gaze lichefiate etc.).
Dintre vehiculele frigorifice (care sunt şi ele izoterme) dotate cu dispozitive de producere
a frigului artificial cea mai mare parte sunt echipate cu agregate frigorifice monobloc de tip
„termofrig”, acţionate termic sau electric prin termostat.
Comercializarea produselor congelate se face în agregate mobile frigorifice închise cu uşi
transparente sau deschise la care însă sunt pierderi mai mari de frig. Dintre echipamentele
utilizate menţionăm: lada Frigocom care realizează –12…-18°C, vitrina frigorifică cu rafturi
închise şi vitrina tip gondolă.
În aceste echipamente este necesar se a se evita dubla întrebuinţare (congelare şi
comercializare), verificarea permanentă a parametrilor de funcţionare, dezgheţarea de cel puţin
două ori pe zi şi dezinfecţia odată pe săptămână.

7. Decongelarea produselor horticole congelate

Reprezintă operaţia de reconstituire a produsului supus congelării pentru a putea fi


pregătit pentru consum sau chiar consuma ca atare. Calitatea produselor decongelate depinde în
primul rând de calitatea operaţiei de congelare, indicatorul principal fiind cantitatea de suc
celular sau exudatul , care trebuie să fie minimă.
Imediat după scoaterea produsului din congelator se formează condens la suprafaţa lui iar
microorganismele încep să activeze, fără a deteriora aspectul şi mirosul produsului la început,
însă decongelarea prelungită favorizează dezvoltarea florei patogene care duce la alterarea
produsului.
Ca metode folosite pentru decongelarea produselor horticole se cunosc: încălzirea din
exterior şi transformarea energiei electrice în căldură direct în masa produsului.
Sursele de încălzire din exterior pot fi aerul, apa sau aburul care se folosesc la o
temperatură de 20°C.
Cealaltă modalitate (utilizarea energiei electrice), în cazul legumelor şi fructelor, recurge
la aparate cu microunde care au o frecvenţă de 2450 Mhz.
Congelarea mixului de legume mexicane

(mazăre boabe, fasole păstăi, porumb, ardei, morcov)

Legumele au certe valori nutritive si calorice. Legumele se constituie într-o importanta


sursa de energie pentru organism, si asta graţie in primul rand gulucidelor pe care le conţin, în
special glucozei pe departe cel mai asimiabil pentru organism dintre toate zaharurile existente în
cadrul naturii verzi. în aceiaşi masură, zarzavaturile sunt mari depozite de vitamine, si de o mare
varietate. Tot zarzavaturile sunt mari depozite de săruri minerale.

Prin marea lor bogaţie în fibre alimentare, în celuloză, zazavaturile sunt stimulente de prim ordin
ale tranzitului intestinal, tranzit cu impmplicatii dintre cele mai deosebite în ceea ce priveşte
echilibrul corporal, ca şi în ceea ce priveşte echilibrul phsihic şi stările de spirit.

Ţelina şi cicoarea sporesc apetitul, ridichile şi salata verde sunt depurative adică contribuie la
curăţirea interna a organismului. Ca sparanghelul, prazul sunt diuretice, favorizează eliminarea
urini, usturoiul ceapa sunt la randu lor vermifuge, contribuie eliminarea parazitilor intestinali.

Pentru a se asigura conservarea legumelor este necesar ca distrugerea termica a


microorganismelor să se realizeze în toata masa inclusiv în zona cea mai grea accesibilă fluxului
termic care în mod obişnuit este considerat centrul recipientului.

Procesul care defineşte viteza cu care căldura patrunde în centrul recipientului poartă denumirea
de termopenetratie iar reprezentarea grafica a varietăţi temperaturii în interiorul recipientului, în
funcţie de variaţia temperaturii în autoclove, poartă denumirea de curbă de termopenetraţie.

Legumele reprezintă materia primă ce se caracterizează printr-o producţie sezonieră şi o


persibilitate ridicat, din această cauză conservarea lor putăndu-se realiza printr-o gamă mare de
metode.

Din punct de vedere al persibilităţii, legumele se împart în patru grupe şi anume:

-Produse extrem de perisabile- smochine.

-Produse foarte perisabile- ceapa verde, mazăre verde, usturoi proaspăt.


-Produse perisabile - ardei, bame, conopidă, fasole verde păstăi, morcov, pepene galben, vinete,
varză.

-Produse mai puţin perisabile - cartofii, ceapă, hrean, pastărnac, usturoi.

Materia primă are o importanţă hotărătoare asupra calitaţii produsului finit. Conservarea prin frig
se aplică pentru legumele de calitate superioară, fara lovituri mecanice, neatinse de boli
criptogamice, întregi sanatoase.

Caracteristici ale materiei prime

Legumele reprezintă organisme vii, în ţesuturile cărora vor avea loc, după recoltare, procese
metabolice complexe( respiraţia, maturarea ş.a ).

Caracteristicile legumelor care influenţează asupra conservabilităţii prin frig sunt în


principal următoarele: Specia, Soiul.

Caracteristicile fizice: mărimea, forma, culoarea, gradul de integritate.

Caracteristicile termofizice: densitatea, caldura specifica, conductibilitatea termică.

Caracteristicile chimice: conţinutul în apă, substanţa uscată, glucide, lipide, aciditate, celuloza,
pigmenţi, gust, aromă;

Caracteristicile biochimice şi fiziologice: intensitatea respiraţiei, intensitatea transpiraţiei;

Gradul de crestere şi dezvoltare la recoltare în momentul aplicrii tehnologiei de răcire.

Din punct de vedere al structurii, produsele alimentare de origine vegetală, cum ar fi legumele,
au sisteme celulare cu celule complet intact.

Din punct de vedere al compoziţiei fizico-chimice produsele alimentare de origine vegetala sunt
constituite în principal din: apă, glucide, proteine, lipide, saruri minerale şi vitamine.

Valoarea nutritivă reprezintă o caracteristică de bază în aprecierea unui produs alimentar.


Legumele furnizează aproape în totalitate vitamina C din alimentaţia omului şi reprezintă surse
importante de vitamina A, vitamina B1 şi vitamina PP.
Valorile medii procentuale în greutate ale principalelor componente a legumelor utilizate în
obținerea mixului de legume mexicane congelat.

Nr. Produsul Apa Glucide Proteine Lipide Saruri


minerale
Crt. % % % % %

1. Ardei 87-93 1,5-6,6 1,2 - 0,57

2. Conopida 87-92 1,7-4,8 2,5 0,28 1,00

3. Fasole 85-90 1,9-2,6 2,3 0,24 3,90


verde

4. Porumb 85-91 5,7-8,2 1,1 0,20 0,86

5. Mazare 72-78 1,3-5,9 6,5 0,48 0,92


verde
DESCRIEREA PROCESULUI TEHNOLOGIC

1. RECEPTIA MATERIEI PRIME

Este operaţia de verificare cantitativă şi calitativă a legumelor .

Recepţia cantitativă se face prin căntărire cu căntarul bascula la intrarea în fabrică.

Recepţia calitativă : constă în prelevarea probelor şi efectuarea analizelor de laborator , pentru


verificarea proprietăţilor senzoriale, fizico-chimice şi microbiologice ale produselor recepţionate.

2. CONDIŢIONAREA LEGUMELOR

Condiţionarea este tratamentul preliminar aplicat legumelor ce urmează să fie conservate şi prin
frig.

Condiţionarea legumelor constă în urmatoarele operaţii:

OPERAŢII DE CONDIŢIONARE A
LEGUMELOR

Spălare Sortare Calibrare


3. SPALAREA MATERIEI PRIME

Materiile prime, în majoritatea lor, conţin inpurităţi ce se pot grupa în corpuri aderente, ca
pămănt, nisip umed etc. şi neaderente, ca pietre, paie, resturi lemnoase sau metalice, ce pot
rămane în produse din timpul recoltării sau al transportului. Aceste impuritati se îndepărtează
prin operaţiile de spălare sau sortare.

Spălarea legumelor este operaţia ce se realizează cu apă rece, mecanic, prin imersie, stropire (cu
dusuri) sau combinat.

Scopul operaţiei de spalare poate fi:

-Eliminarea impuritatilor existente la suprafaţa produsului (pamant, praf, nisip etc );

-Reducerea microflorei epifite (bacterii, drojdii, mucegaiuri);

-Îndepărtarea unei parţi din substanţele insecto-fungicide ramase pe legumele tratate.

S-a constatat ca o bună spalare are o eficacitate asemanatoare cu tratarea termică la 100*C, timp
de 2-3 min. în funcţie de modul în care se execută operaţia de spalare depinde, în bună măsură,
calitatatea produsului finit.

Spalarea este operaţia ce se execută cu maşini de spălat. Alegerea maşini de spalat legume se
face in funcţie de textura acestora şi de gradul de impuritati.
4. TĂIEREA LEGUMELOR

Tăierea este operaţia de divizare a legumelor pentru a putea fi mai uşor conservate.

Divizarea materiei prime se poate realiza în rondele, tăieţei sau cuburi. Pentru tăierea în rondele
a morcovilor, dovleceilor, vinetelor se folosesc maşinile de tăiat cu cuţite tip disc, pentru tăierea
verzei se folosesc maşini de tăiat cu cuţite tip seceră iar pentru divizarea legumelor în forme căt
mai variate se poate folosi maşina tip Universal alcatuită din o pălnie de alimentare 1, prin care
patrund legumele ce ajung în zona de tăiere 2 unde vor fi divizate de discul cu dispozitivul de
taiere 3, pus in miscare de sistemul de agrenare 4.

Această maşină poate fi folosită la următoarele operaţii:

-Tăierea în cuburi cu latura de 10, 14, 20 mm;

-Tăierea în felii pătrate cu 3, 10,15 mm grosime şi 5,7,10,15,20mm latura;

-Tăierea în felii rotunde de 2,5 – 3,5 mm grosimea cu suprafaţa plană;

-Tăierea în felii rotunde cu grosimea de 7,5 mm cu suprafaţa ondulată;

-Tăierea în formă de tăieţei.


5. PRELUCRAREA TERMICĂ

Prelucrarea termică a legumelor constă în realizarea operaţiilor de opărire şi răcire rapidă.


Opărirea este o operaţie obligatorie pentru conservarea acestora prin procesul de congelare,
deoarece realizează urmatoarele obiective:

Inactivarea enzimelor

Reducerea numarului de
microorganism
OBIECTIVELE
OPERAȚIEI DE
OPĂRIRE Eliminarea aerului din tesut

Fixarea culorii produselor vegetale

Eliminarea gustului neplacut al


unor legume

Inmuierea texturii

Obtinerea unei spalari


suplimentare
Opărirea se execută cu: apă fierbinte, cu abur sau mixt.

Durata necesară operaţiei de opărire este în funcţie de:

-Specie, soi;

-Dimensiunile produsului;

-Stadiul de creştere;
Metoda şi utilajele de opărire;

Temperatura agentului folosit pentru opărire etc.

De exemplu, pentru opărire în apă fierbinte la temperatura 93...96*C, durata operaţiei poate fi:

Fasole verde 1- 5 min,

Morcovi tăieţei felii 2- 6 min,

Conopidă 2- 4 min,

Ţelină tăiată 2 min,

Mazăre verde 1-2 min, spanac 1- 3 min.

Adăugarea de acid citric în apă de opărire reduce durata necesară tratamentului.

În cazul conservării prin congelare, se impune inactivare completă a enzimelor, pentru a se evita
degradările calitative de natură enzimatică în timpul depozitării.

6. AMBALAREA

Ambalajul reprezintă totalitatea elementelor destinate să cuprindă sau să învelească un produs


sau un ansamblu de produse, în vederea asigurării calităţii si integrităţii acestora , transport,
depozitare şi desfacere pana la consumare sau pănă la expirarea termenului de valabilitate.

Materialul de ambalare este destinat să învelească temporar produsul ambalat, pe cand materialul
de ambalaj este destinat confectionării ambalajelor.

Ambalarea este operaţia prin care produsele finite, obţinute printr-un proces tehnologic, sunt
protejate în scopul păstrării pe o perioadă de timp sau în timpul transportului de la fabrică la
beneficiar.

Preambalarea este o ambalare în unităţi de desfacere, efectuată la locul de producţie sau de


sortare a produselor sau înaintea vănzării, cu scopul ca prin prezentarea la vănzare a produsului
în ambalaje de desfacere, sa se uşureze şi să se accelereze servirea consumatorilor.

Funcţiile ambalajelor: de protecție, de conservare, de confort, de comunicare.