1.

IstoricuCfamiCiei

Prin binecuvântarea oamenilor drepţi

cetatea merge înainte, iar prin gura celor
nelegiuiţi ajunge ruină (Solomon 11, 11).

a. Fam ilia prim ordială

G raţia: Părinte, Dumnezeu l-a făcut mai întâi pe Adam,
apoi a rupt o coastă din Adam şi a facut-o pe Eva. în
asemenea împrejurare, ce relaţie era între Adam şi Eva ca
rudenie?
Părintele Calistrat: Aici este o explicaţie frumoasă a
Sfântului Ioan Gură de Aur şi a lui Inocenţiu de Odesa: Aşa
cum Tatăl cu Fiul şi cu Duhul Sfânt în fiinţa Sfintei Treimi,
aceste trei persoane unite şi neamestecate alcătuiau familia
duhovnicească a cerului, cum spune psalmistul David: Cu
cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii
Lui toată puterea lor} deci Dumnezeu, ceea ce a creat, a
creat în Duh şi în cuvânt. Apoi, iarăşi, într-un vers frumos
al psalmistului David, spune, mâinile Tale m-au făcut şi
m-au zidit1. Care sunt mâinile lui Dumnezeu? Fiul şi Duhul
Sfânt.
Aceeaşi legătură de rudenie era şi în Adam. Tatăl a
îndeplinit rolul de mumă şi a născut pe Fiu din sânurile Sale
mai înainte de toţi vecii, aşa cum numai Duhul Sfânt ştie?
Nouă atât ne consemnează Scriptura. Cine vrea să se suie

1Psalm 32, 6.
2 Psalm 118, 73.
3 Cf. I Corinteni 2, 9-10.

9
Graţia Lungu Constantineanu
mai sus decât Dumnezeu, păţeşte cum a păţit Lucifer, cade
în neant, cade în neştiinţa şi necunoaşterea Scripturii,
pentru că adânci sunt tainele Scripturii. Spune aşa:
Cercetaţi Scripturile4 să aveţi viaţă veşnică dar aveţi grijă
să nu vă rătăciţi neştiind Scripturile!
în momentul în care Adam este creat de Dumnezeu,
spune în cartea Facerii, ediţia din 1914: Şi a făcut la început
Dumnezeu pe Adam om şi femeie Cum i-a făcut om şi
,5
femeie? Femeia dormea în coasta lui Adam aşa cum a
dormit Biserica în coasta lui Hristos, ca să fie clar. Adam a
adormit şi a scos viaţa din coastă pentru că aşa spune,
Adam cel dintâi a fost cu suflet viu şi a suflat asupra lui
suflarea de viaţă6. Deci el a beneficiat din plin de
înţelepciunea şi puterea Duhului Sfânt, harul şi harismele
fară de măsură, de aceea spune că sufletul, la ieşirea din
trup, are înţelepciunea adamică înainte de cădere.
Dar în clipa în care Hristos a murit, cum spune în
Prohod, în clipa aceea, din coasta lui Hristos a fost scoasă
viaţa, deci a fost scoasă Biserica şi a curs sânge şi apă -
împărtăşania, Euharistia şi Botezul.
Dar în acelaşi timp şi Fecioara Maria a născut pe
Fiul fară de tată fiind tot o familie. De ce o familie? Pentru
că Fecioara Maria era mireasa Tatălui din cer. Deci
aceeaşi familie duhovnicească a fost Adam şi Eva.
Iar Inocenţiu de Odesa explică: Atât omul cât şi
femeia au fost creaţi şi cu organele biologice, creaţi integri
din punct de vedere biologic, anatomic, dar şi cu puterile
sufleteşti mai presus de putere, adică întăriţi în har pentru
că de asta mâncau din pomul vieţii, încât aveau măsura să
4 Ioan 5, 39.
5 Omul a fost creat bărbat şi femeie: „a făcut bărbat şi femeie” Facerea
1,27; 5,1-2.
6 Facerea 2, 7.
10
Despre familia ortodoxă
discute şi să stea la sfat cu Dumnezeu. Aceasta este cea mai
mare taină că a văzut omul că nu e bine să fie singur pe
pământ. Şi spune, l-a adormit p e Adam un somn adânc1. De
ce l-a adormit cu somn adânc pe Adam?
Aşa cum Fecioara Maria nu înţelege deplin
întruparea şi spune: Să nu-mi fie o înşelare ca Evei
oarecând aşa nici Adam nu cunoaşte facerea Evei, dar
,8
spune aşa: Iată os din oasele mele. Vedeţi ce prooroc era?
Iată trup din trupul meu, carne din carnea mea, viaţă se va
chema - Eva.9 Vedeţi? Şi i-a fost lui femeie. Dar în ce sens
femeie? în sens de colaborare şi ajutor pe pământ pentru că
exista aici pe pământ viaţa îngerească. Aici sunt cele două
stări: viaţa îndumnezeită îngerească şi viaţa anatomo-
biologică care era cuprinsă în duhovnicesc şi stătea între
stricăciune şi nestricăciune, între stricăciune în momentul
căderii şi între nestricăciune în momentul harului. Şi atunci,
ce s-a întâmplat? Pentru că în împărăţia lui Dumnezeu nici
nu se însoară, nici nu se mărită, sunt toţi ca îngerii,10
sufletul are o nuanţă bărbătească, indiferent că e suflet
femeiesc sau suflet bărbătesc, aşa era şi Eva din Adam. Ea
era femeie cu trupul dar era suflet viu cu duhul şi atunci ea
era încununată cu virtutea bărbăţiei. De aceea nu spune
fericită femeia, ci fericit bărbatul care n-a stat în calea
necredincioşilor, cu sufletul puternic, demn, plin de virtutea
bărbăţiei.
în clipa în care Eva s-a supus ascultării lui Adam, ei
lucrau ca un întreg, cum ar lucra, de exemplu, privirea cu
7 Cf. Facere 2,21-22,
8 Cf. Podobie - Acatistul Bunei Vestiri, ,flu mă amăgi cu înşelăciune,
că n-am cunoscut dulceaţă, de nuntă nu m-am împărtăşit, deci prunc
cum voi naşte!”
9 Facerea 2,23.
10 Matei 22, 30.
11
Graţia Lungu Constantineanu
mintea: Mă gândesc cum să privesc la pădurea aceea şi
ochii deja privesc. Numai cât gândea femeia ceva şi Adam
lucra, numai cât gândea Adam ceva şi femeia lucra. Se
sincronizau, erau complementari unul celuilalt, erau în
directă legătură cu Ziditorul şi în directă şi profundă
lucrare, cum este în sfatul Sfintei Treimi. De ce spune:
Să facem om după chipul şi asemănarea noastră?n Tatăl
ascultă întocmai de Fiul, Fiul ascultă întocmai de Tatăl şi
Duhul Tatălui lucrează în Fiul şi se revarsă atunci când este
nevoie, din dragoste. Acelaşi duh se revărsa din Adam în
Eva atunci când era vorba de dragostea şi apropierea lor
pentru că erau singuri pe pământ. Ei se plimbau prin rai ca
nişte turişti. Pentru ei raiul, spune Părintele Stăniloae, era
atât de inocent, încât nici nu l-au înţeles. De aceea l-au şi
pierdut atât de repede.
Şi iarăşi spune în învăţătura Trăirii lui Dumnezeu în
ortodoxie12, că în momentul în care ei simţeau o şovăire,
alergau la pomul vieţii şi mâncau. în Teologia Dogmatică
Ortodoxă de Silvestru de Canev13 este explicat tot în
amănunt, cum mâncau, cum se întăreau cu duhul, pentru că
pentru ei în orice clipă îşi îndeplineau acea fericire care este
în cele 9 fericiri pe care le spune Mântuitorul pe Munte,
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu14. Ei erau atât de curaţi şi inocenţi că vorbeau cu
Dumnezeu cum vorbim noi acum faţă către faţă.
11 Facerea 1,26.
12 Stăniloae, Dumitru, Trăirea lui Dumnezeu în ortodoxie, Ed. Dacia,
Cluj, 2004.
13 Silvestru de Canev, Teologia Dogmatică Ortodoxă, 5 voi., 1896-
1906.
14 Matei 5, 8.
12
Despre familia ortodoxă
Da, în momentul în care era să se înmulţească,
spune Chedrinos15 în Hronograf şi spun Sfinţii Părinţi,
înm u lţirea s-ar fi făcut prin cuvânt, deci numai s-ar fi sfătuit
omul cu femeia să nască un prunc, ar fi rămas însărcinată şi
năştea o nouă icoană a lui Dumnezeu, om întreg
înduhovnicit, fară să aibă loc această reproducere
anatomică pe care noi o asistăm cil medic, cu moaşe,
injecţii, perfuzii, ş.a.m.d., ci copilul se năştea exact cum S-a
născut Hristos din Fecioara Maria şi Cuvântul din pântecele
Tatălui mai înainte de toţi vecii. Deci fară de urmă, fară de
prihană, fară de stricăciune, fară de intinăciune, fară de
sânge, fară de dureri.
Este incorect în filmele pe care le vedem noi cu
Iisus la televizor, când arată pe Fecioara Maria făcând
gesturi pur femeieşti în timpul naşterii. Nu există aşa ceva.
Fecioara era scaun de heruvimi, acolo era toată împărăţia
cerului. Nici vorbă! Altfel nu ar fi stat steaua deasupra şi nu
ar fi venit magi din toate zările pământului şi păstori şi
îngeri ca să cânte. Vă daţi seama ce ar fi fost ca taina să nu
mai fie taină!? De aceea se şi spune, taina cea din veac
ascunsa-16 ,!
Deci Adam şi Eva sunt familia tainică care nu
aveau nici o legătură de rudenie. Aceasta este puterea lui
Dumnezeu şi se specifică, unde voieşte Dumnezeu se
biruieşte rânduiala firii11. Dumnezeu a schimbat codul
genetic al celor doi, ca ei, deşi au fost luaţi unul din altul, să
aibă coduri diferite pentru a face gene „paralele”, pentru a
nu ieşi acei bolnavi biologic datorită apropierii de sânge.
15 Chedrinos, Gheorghe, Hronograf, traducere din chirilică de pr.
Gheorghe Băbuţ.
16 Coloseni 1, 27; Troparul Născătoarei de Dumnezeu, Glasul 4.
17 Octoih mic, Sibiu, 1991, Dogmatica glasului 7, Vecernie, troparul
Născătoarei de Dumnezeu, p. 120.
13
 Graţia Lungu Constantineanu
A lăsat Dumnezeu această taină şi după căderea
omului. De ce a pus harisma aceasta? Pentru a putea fi viaţă
de pământ. Ei se năşteau dar Dumnezeu avea această
putere, că la El totul este cu putinţă, să nu pună aceeaşi
oglindă genetică în fiecare. Schimba codul, ca ei luându-se
soră cu frate să fie doar familie, nicidecum rudenie de
sânge. Atât de mare era harul! Spune Chedrinos: A născut
Eva 50 de gemeni şi 100 de copii câte unul. A trăit Eva 960
de ani şi Adam 930 de anii& şi a născut fii şi fiice. De ce
spune fii şi fiice19? Nu s-au născut numai băieţi şi numai
fete. Cain s-a născut odată cu Calmaca, Abel s-a născut cu
Delbora. Singurul care s-a născut de unul singur a fost Sit
care a fost numit şi fiul lui Dumnezeu pentru că îi strălucea
faţa. El a fost răpit la cer şi a adus scrierea şi astronomia.
Este primul copil curat născut după cădere, după ce au
plâns şi s-au pocăit.
Cain şi Abel sunt născuţi din durerea supărării
sufleteşti pentru că ei plângeau la poarta raiului şi
Dumnezeu le-a spus: Gata, cunoaşte, Adame pe femeia ta,
Eva,20 faceţi fii şi nu pierde vremea! Răscumpărătorul prin
voi vine, nu din altă parte. Şi ei atunci au devenit familie.
Dar Dumnezeu când a pus protopărinţii noştri om şi femeie,
exact cu acest scop i-a pus pentru că mai înainte în
preştiinţa lui Dumnezeu, nu există predestinare, ştia că vor
cădea şi atunci au fost făcuţi întregi şi anatomic. Sensurile
lor biologice şi mişcarea firească biologică a trupului,
partea conservatoare, partea înmulţitoare, partea
protejatoare, adică de apărare, instinctul de apărare, acestea
toate s-au sădit în om din momentul căderii, când a fost
18 Facerea 5, 5.
19 Facerea 5, 4.
20 Cf. Facerea 5, 1.
14
Despre familia ortodoxă
înlocuită veşnicia cu timpul şi viaţa veşnică cu viaţa
pieritoare pentru că ei nu au murit cu duhul, ei au murit cu
sufletul.
Graţia: Deci prima familie s-a întemeiat după cădere?
Părintele Calistrat: După cădere. în rai nu a fost familie.
Ei au fost două suflete în două trupuri nepervertite, pentru
că erau harici, ea avea organe femeieşti dar nu simţea
plăcerea, pofta şi diferenţa biologică, că ăsta e om, asta e
femeie.
Am citit odată în revista aceasta pentru monahi, care
se tipăreşte în Ardeal şi un profesor scrisese în acea revistă,
căderea lui Adam din rai a fost de fapt plăcerea trupească
care e atracţia dintre bărbat şi femeie. L-am sunat şi i-am
spus:
- Vezi că acela ţi-a scăpat în revistă o prostie.
- Nu-ţi convine, n-o mai cumpăra.
Şi am stricat relaţia cu acela doar pentru că i-am
corectat ideea din revistă pentru că aceasta e ca o erezie. în
rai e totul curat. Nimic necurat nu intră în împărăţia lui
Dumnezeu?1 Acolo nu există stricăciune. Totul e
nestricăciune. Raiul este creat prin cuvânt. Dumnezeu a
poruncit şi s-a făcut, El a poruncit şi s-au zidit, El a zis să
fie pomi, dar când a făcut pentru om, vedeţi în Scriptură cu
câtă delicateţe S-a pregătit Dumnezeu să-l facă pe om - a
sădit rai. Vă daţi seama? Dumnezeu personal a pus fiecare
pom iar Părintele Stăniloae explică, pomii sunt virtuţile
minţii şi ale sufletului care sunt de fapt în om, pentru că
împărăţia lui Dumnezeu e în noi. Deci când spune că
Dumnezeu sădea rai nu se referea la câmpia mărginită din
Mesopotamia, dintre Tibru şi Eufrat ci se referea la inima
curată a'' lui Adam care cuprindea toată împărăţia lui
21 Cf. Apocalipsa 21, 27; Efeseni 5, 5.
15
Graţia Lungu Constantineanu
Dumnezeu. Acela era raiul propriu zis. De aceea era
îndumnezeit, pomii făceau şi floare şi rod şi frunze şi
coapte şi pârgă. Deci totul era o veşnicie, o permanentă
înnoire.
Graţia: Cum se explică naşterea lui Cain ca ucigaş al
fratelui său?
Părintele Calistrat: Vedeţi, tocmai aici este problema,
simplă. Din clipa în care Adam şi Eva au căzut, s-a
întâmplat un lucru pe care ni-1 explică Silvestru de Canev:
Pomul binelui şi răului când a fost pus în rai a avut
următoarea restricţie: Să nu mâncaţi din el\22 Dar în clipa în
care protopărinţii s-au dus şi au mâncat din acest pom, au
schimbat şi sensul pomului. Pomul nu a mai fost pomul
binelui şi răului, ci al răului şi al binelui. întâi au gustat
nenorocirea ca să înţeleagă binele ce avea să-l aducă
Hristos cel vestit prin prooroci şi prin toţi drepţii Vechiului
Testament.
Deci această vale a plângerii a fost creată din
neascultarea omului şi atunci natura s-a pervertit şi
pomul şi-a schimbat firea şi s-a numit pomul răului şi al
binelui. în clipa în.care a gustat, răul s-a sădit în om,
diavolul a pus stăpânire pe inima lui şi atunci absolut că
inima lui Cain putea să fie inimă de ucigaş. De ce? Pentru
că el era pământesc, era născut din împreunarea
dobitocească. Psalmistul David spune, Omul în cinste fiind
n-a priceput, ci s-a asemănat dobitoacelor celor fară de
minte şi s-a alăturat lor23. Deci nu numai că s-a asemănat,
s-a şi alăturat - înmulţeşte-te ca dobitoacele dacă nu vrei să
fii mare prin cuvânt! Aici este esenţa tainei călugăriei,
vedeţi?
22 Facerea 3, 3.
23 Psalm 48, 21.
16
Despre familia ortodoxă
Cine are ochii deschişi poate să înţeleagă care este
diferenţa dintre familia duhovnicească şi familia biologică:
Soţul cunoaşte pe soţia sa şi naşte fii; călugărul, monahul
cunoaşte pe soţia sa, Biserica şi naşte fu. Dar cum? In duh.
Se botează robul lui Dumnezeu, se tunde monahul cutare,
schimonahul cutare, rasoforul cutare. Deci ei se nasc din
cuvânt, moare omul vechi şi se naşte cel nou. Aceasta este
taina. Aşa ar fi trebuit să fie şi în rai, fară să mai fie consum
de energie biologică.
Şi arată clar, cine au fost aceşti oameni care au
ajuns la măsura aceasta? Pentru că ar fi trebuit să moară
oamenii, nu puteau să trăiască o veşnicie. Dar ce fel de
stare au avut aceşti oameni? Cum au avut-o Enoh şi Ilie
care au fost răpiţi de vii la cer pentru viaţa lor aleasă dar
pentru că s-au născut din mame stricăcioase şi ca să rămână
de mărturie că e adevărată trăirea din cuvânt şi veşnicia
omului din cuvânt, ei vor trăi până la apocalipsă vii, răpiţi
la cer, Dumnezeu ştie în al câtelea cer sau în ce cer sunt
hotărâţi de Dumnezeu; se întorc pe pământ, gustă moartea
într-o clipă şi se duc veşnic la cer. Ei nu pot fi mai sus ca
Hristos. Pentru că Hristos este începătura celor adormiţi. El
este primul. Pentru că în Adam toţi mor, în Hristos toţi
•înviază. Vedeţi? Aceasta este esenţa. De aceea Cain s-a
născut cu inimă de ucigaş. Pentru că s-a născut din doi
părinţi căzuţi în păcatul neascultării şi în păcatul
prieteniei cu diavolul. în momentul în care ne împărtăşim,
noi spunem următoarea vorbă: Nu voi spune vrăjmaşilor
Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda, ci ca talharul
mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru
împărăţia Ta?4 Despre ce taină e vorba? Este vorba despre
24 Rugăciunea înainte de împărtăşanie.
17
Oraţia Lungii C onutantincunii_________________________
discuţia dintre Adam şi Eva din rai unde dracul nu s-a putut
upropia dar a stat la mărginirea harului.
Şi de unde ştim ca există har mărginit care păzeşte
pe omul adevărat? Ştim de la satana. Vine satana, cutreieră
cerul şi pământul şi spune: Doamne, dar nu am aflat sub cer
pe pământ, cât am cutreierat tăria, om ca robul Tău Iov.
Dacă Tu i-ai îngrădit toate cu harul, cum să mă ating eu de
ell A spus: Bine, ridic harul de la el, atinge-te, dar de
sufletul lui să nu te atingi25! De ce? Era de sorginte divină.
Şi i-a omorât tot, nu a rămas nimic, ştiţi! Grămada de gunoi
şi cioburi de sticlă. în momentul când a fost să se atingă de
sufletul lui şi să-l smintească, ce a făcut Iov? Doamne, ce
faci, dormi? A stat la sfat cu Dumnezeu la modul direct. Nu
şi-a pierdut firea. A stat cu Dumnezeu direct la sfat.
Aşa este şi cu noi. Cât Adam şi cu Eva au stat în rai
şi au mâncat din pomul vieţii şi au ascultat cuvântul lui
Dumnezeu, care cuvânt era şi vorbit dar era şi închipuit în
pom, ei erau vii, pentru că prin ei trăia Hristos, pentru că
suflarea de viaţă care s-a suflat asupra lor era din Duhul
Sfânt, energia necreată, materia fără de materie, lumina mai
presus de lumină, înţelepciunea mai presus de înţelepciune,
viaţa mai presus de viaţă, deci nu există cuvânt. De aceea
spune apofatic şi catafatic. în momentul în care s-au
apropiat de marginea raiului, adică s-a depărtat harul, s-a
subţiat sufletul omului ca o pânză de paianjen,26 aşa cum
spune în psalmi.
Diferenţa dintre bine şi rău atâta este de subţire, cât
ai rupe o pânză de păianjen. Aţi văzut cât este de subţire,
nici nu ai văzut când ai alunecat. Spune psalmistul David
cu atâta smerenie şi cu adevărat cred că este vorba de
25 Iov 1,7-12.
26 Psalm 38, 15.
18
Despre familia ortodoxă
smerenie când exprimi lucrul acesta Fărădelegea mea şi
păcatul meu înaintea mea e p u ru rea 1. Conştientizase că nu
putem trăi o clipă fară de păcat sau să nu fim în păcat.
Şi atunci, sigur că cea mai mare taină care s-a
petrecut în sufletul lui Adam a fost discuţia cu diavolul.
Vedeţi cum s-a prefăcut? Ce, v-a spus Dumnezeu că dacă
mâncaţi muriţi? Ne-a spus Dumnezeu să nu mâncăm de
acolo, căci în ziua în care veţi mânca, cu moarte veţi
muri28. Ce bine informat a fost diavolul! A ştiut cum să le
strecoare îndoiala. Nuu, mâncaţi! îi e ciudă că ajungeţi ca
El, ia mâncaţi să vedeţi că sunteţi ca El! De ce? Văzând că
el, înger fară trup a căzut din mândrie, nu-şi închipuia ca
aceştia, şi cu trup şi cu duh ca el, şi îngeri şi cu trup, să nu
cadă!? Ia să-i dau şi pe aceştia jos. Cine or fi aceştia? Ce
vrea Dumnezeu să facă cu ei?
De fapt ce vrea să facă Dumnezeu cu noi? Să ne
înmulţim pe pământ, să ne sfinţim, să luăm har şi să
înlocuim ceata căzută a îngerilor. Plini-va căderi, zdrobi-va
capetele multora?9 Chema-va cerul de sus şi pământul de
jos să aleagă pe aleşii Săi.30
G raţia: La întemeierea familiei formată din Adam şi Eva a
existat o taină a cununiei, o binecuvântare?
Părintele Calistrat: A fost binecuvântarea lui Dumnezeu:
Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul!31 A fost o
binecuvântare cu dublu sens, când a dat-o Dumnezeu, ei nu
erau căzuţi şi asta ar fi însemnat înmulţirea prin cuvânt şi
extinderea pe tot pământul, adică viaţă îngerească şi
pământul ar fi rodit ca un rai iar în a doua familie le-a spus:
27 Psalm 50,4.
28 Facerea 2, 17.
29 Psalm 109,2.
30 Psalm 49,5.
31 Cf. Facerea 1, 28.
19
 Despre familia ortodoxă
Graţia Lungu Constantineanu
A avut grijă să lase semnul răscumpărării. Dar
Cunoaşte pe femeia ta, Eva şi naşte fii. Atunci s-a supărat şi
diavolul nu a mai făcut acest război cu oamenii chinuiţi ci
a şi spus: Pământul să-ţi dea spini, faţa să fie transpirată,
cu fiii lui Adam pentru că, aţi văzut, legislaţia şi judecata pe
pâinea cu sudoare să o mănânci, tu să fii capul fem eii!32 I-a
pământ a început de la primii doi fii, care, unul a adus pârga
repetat a doua oară exact ce are de făcut, pentru că prima
fructelor iar unul a adus rodul adevărat al pământului,
dată i-a spus la modul duhovnicesc. Deci aceasta a fost
mielul şi laptele şi jertfa şi untura. S-au omorât între ei cu
binecuvântarea, cuvântul lui Dumnezeu: Creşteţi şi vă
bâta, cu piatra, cu ce s-or fi ucis la vremea respectivă. Cain
înmulţiţi. întâi în chip duhovnicesc şi apoi: Cunoaşte pe
s-a ridicat asupra lui Abel şi l-a ucis. S-a ridicat înseamnă
femeia ta şi naşte fii, concret.
că, sigur, l-a lovit, acesta este cuvântul.
Avem şi o altă mărturie în Scriptură, şi nu a
Deci blestemul a lucrat de la sine pentru a îmblânzi
cunoscut-o Iosif pe Măria!3 până când a născut pe Cel Unul
mânia diavolului. Diavolul pândea această reacţie dar
născut. Dar ce, de atunci a cunoscut-o? Nu. De abia atunci
Dumnezeu s-a făcut că l-a lepădat pe om şi Duhul Sfanţ
şi-a dat seama că este taină şi ceea ce este în pântecele
ne-a lăsat în psalmi, să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta
Măriei e dumnezeiesc în Sfânta Familie a Mântuitorului:
când mă necăjesc?5 Ia aminte la sufletul meu şi-l
din Tată mai înainte de toţi vecii şi din mamă sub vremi.
mântuieşte p e el?6 Aceasta e cântarea lui Adam la porţile
Deci El şi-a păstrat calitatea fiiască şi din Tată şi din mamă.
raiului după ce s-a pus heruvim cu sabia de foc.
Nu şi-a schimbat sensul Persoanei în Treime, tot Fiu a
Graţia: După familia alcătuită din Adam şi Eva, fiii lor au
rămas.
avut familii?
Graţia: De ce Dumnezeu a blestemat omul după căderea în
Părintele Calistrat: Spune că la rândul lor au născut fii şi
păcat? Ca să cunoască durerea?
fiice şi apoi, ceea ce consemnează Scriptura, în Evanghelia
Părintele Calistrat: Nu. Blestemul care a fost pus de
de la Matei, în Cartea neamului37, arată clar, fiecare cum a
Dumnezeu pe om ca să îmblânzească răutatea
născut din generaţie în generaţie 14 neamuri până la
diavolului pentru că diavolul se pornise cu foarte mare
Babilon, după aceea, de la Babilon până la David şi de la
înverşunare şi dacă Dumnezeu nu ar fi zis nimic de rău
David până la Hristos. Sunt împărţite exact seminţiile.
omului, diavolul s-ar fi răzvrătit că fară nici o mustrare a
Dar nu aici vreau să ajung.
căzut din cer. Adică, cum el rămâne întunecat fără drept de
După ce au început a se întemeia familiile între ei şi
îndreptare şi cum oamenii care au căzut, au şansa de a se
a se naşte fii şi fiice, elementul de familie a fost
îndrepta? Că îi spune la un moment dat, după toate
binecuvântat prin mâna părinţilor. Adam a fost ca un
certurile: Dar tu, femeie, vei zdrobi capul şarpelui?4
patriarh, Avraam a fost ca un patriarh, Isaac a fost ca un
Vedeţi?
35 Psalm 101,2.
36 Psalm 68, 21.
32 Cf. Facerea 3, 17-19. 37 Matei 1,1.
33 Cf. Matei 1, 18. 38 Matei 1, 17.
34 Cf. Facere 3, 15.
21
20
 Graţia Lungu Constantineanu
patriarh, Iacob a fost ca un patriarh, cei 12 fii ai lui,
începând de la Veniamin şi de la Iosif şi Levi şi Ruben şi
Simeon şi Dan şi Zabulon şi Nebulon şi Neftali, Iuda,
Isahar, Gad şi Aşer, toţi aceştia au fost patriarhi, cele 12
semniţii dar ce s-a întâmplat? Au început să apară familiile
sfinte. Şi de aceea folosim în Noul Testament la taina
familiei următoarea binecuvântare:
b. Familia în Vechiul Testament
Binecuvintează-i ca pe Avraam şi pe Sara, ca pe
Moise şi Semfora, ca pe Ioachim şi pe Ana, ca pe Iosif şi
Arsineta, ca pe Zaharia şi Elisabeta,39 sunt vechile modele
absolute ale Vechiului Testament care au rămas mărturie
până în zilele noastre. Vedeţi? Până la Avraam şi până la
Sara nu a mai existat familie binecuvântată. De ce nu spune
de Adam şi de Eva? Ei nu au fost familie binecuvântată.
Binecuvântarea a început abia de la Avraam cu toată
dragostea, că a spus, Avraame vei naşte un fiu, să-l tai
împrejur ca legământ cu Dumnezeu. Apoi i-a arătat pe cer:
Vor fi fiii tăi mai deşi ca stelele cerului şi ca nisipul mării,
adică vor fi şi neamuri sfinte, vor fi şi oameni păcătoşi, că
acesta este simbolul nisipului - lumea căzută, iar stelele
cerului - lumea mântuită.
Graţia: în ce sens familia alcătuită din Avraam şi Sara,
pomenită în slujba Sfintei Cununii e considerată prima
familie binecuvântată şi nu familia alcătuită din Adam şi
Eva?
Părintele Calistrat: Avem de-a face cu două planuri
diferite. în primul plan teologic, Adam şi Eva au
binecuvântarea harului pentru că ei sunt sub har. Ei sunt
39 n
Rugăciuni pe care preotul le rosteşte în cadrul Logodnei şi al Tainei
Cununiei.
22
Despre familia ortodoxă
familie primordială fără de păcat, ea este familia prototip,
atât bărbatul cât şi femeia au binecuvântarea lui Dumnezeu,
în primul rând de a se înmulţi prin cuvânt, ceea ce am
amintit pe parcursul discuţiei noastre. Trebuie să ţinem cont
de următorul lucru, binecuvântarea primilor doi părinţi,
Adam şi Eva sau prima familie, primordială, este aceasta:
Şi a văzut Dumnezeu că nu este bine să fie omul singur pe
pământ ,4 0 i-a făcut pereche. Aţi văzut ce frumos spune
Adam: Os din oasele mele, came din carnea mea, femeie se
41
va numi ea.
Dumnezeu completează creaţia şi o aduce din plan
spiritual în pregătirea planului biologic pentru că în
preştiinţa dumnezeiască ştia căderea adamică şi atunci ar fi
trebuit ca neamul omenesc să se poată duce mai departe şi
înmulţi, aşa cum este şi porunca din rai: Creşteţi şi vă
înmulţiţi42 Nu e neapărat termenul, creşteţi doar la nivel
biologic, creşteţi şi spiritual. Vă înmulţiţi în acelaşi timp şi
biologic pentru că de acum acesta este drumul: Pământ eşti
şi în pământ vei merge până ce vei veni în pământul din
care ai fost luat.43
Avem legile fireşti ale naturii, dar în acelaşi timp,
avem mărturia psalmistului David în Duhul Sfânt: Omul în
cinste fiind s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte şi
s-a asemănat lo r44 Prin ce s-a asemănat, că a rămas cu
cuvânt, a rămas cu inteligenţa, a rămas cu raţiune? S-a
asemănat numai şi numai prin înmulţirea biologică,
trupească, prin înmulţirea aceasta firească pe care o au toate
făpturile. Aici este căderea.
40 Facerea 2, 18.
41 Facerea 2, 23.
42 Facerea 1, 28.
43 Facerea 3,19.
44 Psalm 48, 12.
23
Graţia Lungu Constantineanu
patriarh, Iacob a fost ca un patriarh, cei 12 fii ai lui,
începând de la Veniamin şi de la Iosif şi Levi şi Ruben şi
Simeon şi Dan şi Zabulon şi Nebulon şi Neftali, Iuda,
Isahar, Gad şi Aşer, toţi aceştia au fost patriarhi, cele 12
semniţii dar ce s-a întâmplat? Au început să apară familiile
sfinte. Şi de aceea folosim în Noul Testament la taina
familiei următoarea binecuvântare:
b. Familia în Vechiul Testament
Binecuvintează-i ca pe Avraam şi pe Sara, ca pe
Moise şi Semfora, ca pe Ioachim şi pe Ana, ca pe Iosif şi
Arsineta, ca pe Zaharia şi Elisabeta,39 sunt vechile modele
absolute ale Vechiului Testament care au rămas mărturie
până în zilele noastre. Vedeţi? Până la Avraam şi până la
Sara nu a mai existat familie binecuvântată. De ce nu spune
de Adam şi de Eva? Ei nu au fost familie binecuvântată.
Binecuvântarea a început abia de la Avraam cu toată
dragostea, că a spus, Avraame vei naşte vin fiu, să-l tai
împrejur ca legământ cu Dumnezeu. Apoi i-a arătat pe cer:
Vor fi fiii tăi mai deşi ca stelele cerului şi ca nisipul mării,
adică vor fi şi neamuri sfinte, vor fi şi oameni păcătoşi, că
acesta este simbolul nisipului - lumea căzută, iar stelele
cerului - lumea mântuită.
Graţia: în ce sens familia alcătuită din Avraam şi Sara,
pomenită în slujba Sfintei Cununii e considerată prima
familie binecuvântată şi nu familia alcătuită din Adam şi
Eva?
Părintele Calistrat: Avem de-a face cu două planuri
diferite. în primul plan teologic, Adam şi Eva au
binecuvântarea harului pentru că ei sunt sub har. Ei sunt
39 t » •
Rugăciuni pe care preotul le rosteşte în cadrul Logodnei şi al Tainei
Cununiei.
22
Despre familia ortodoxă
familie primordială fară de păcat, ea este familia prototip,
atât bărbatul cât şi femeia au binecuvântarea lui Dumnezeu,
în primul rând de a se înmulţi prin cuvânt, ceea ce am
amintit pe parcursul discuţiei noastre. Trebuie să ţinem cont
de următorul lucru, binecuvântarea primilor doi părinţi,
Adam şi Eva sau prima familie, primordială, este aceasta:
Şi a văzut Dumnezeu că nu este bine să fie omul singur pe
pământ,40 i-a făcut pereche. Aţi văzut ce frumos spune
Adam: Os din oasele mele, came din carnea mea, femeie se
va numi ea.41
Dumnezeu completează creaţia şi o aduce din plan
spiritual în pregătirea planului biologic pentru că în
preştiinţa dumnezeiască ştia căderea adamică şi atunci ar fi
trebuit ca neamul omenesc să se poată duce mai departe şi
înmulţi, aşa cum este şi porunca din rai: Creşteţi şi vă
înmulţiţi42 Nu e neapărat termenul, creşteţi doar la nivel
biologic, creşteţi şi spiritual. Vă înmulţiţi în acelaşi timp şi
biologic pentru că de acum acesta este drumul: Pământ eşti
şi în pământ vei merge până ce vei veni în pământul din
care ai fost luat43
Avem legile fireşti ale naturii, dar în acelaşi timp,
avem mărturia psalmistului David în Duhul Sfânt: Omul în
cinste fiind s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte şi
s-a asemănat lo r44 Prin ce s-a asemănat, că a rămas cu
cuvânt, a rămas cu inteligenţa, a rămas cu raţiune? S-a
asemănat numai şi numai prin înmulţirea biologică,
trupească, prin înmulţirea aceasta firească pe care o au toate
făpturile. Aici este căderea.
40 Facerea 2, 18.
41 Facerea 2, 23.
42 Facerea 1, 28.
43 Facerea 3, 19.
44 Psalm 48,12.
23
Graţia Langu Constantineanu
într-un alt loc, Duhul Sfânt, tot prin psalmistul
David, spune că întru păcate şi fărădelegi m-a zămislit
maica mea45. Şi aici este ceva ce nu e o jenă. Noi ştim prea
bine de ce îi spune Taina Cununiei: este un adânc de
nepătruns al lui Dumnezeu. Acolo este o taină. Aceea nu se
divulgă, nu se discută. Despre Taina Cununiei nu se
vorbeşte.
în Vechiul Testament apar două lucruri importante.
Ham este blestemat că a văzut golătatea tatălui său. Vedeţi
ce blestem mare să-ţi arăţi trupul descoperit? La fel,
dacă vă uitaţi în vechile canoane, femeia care era căsătorită
nu avea voie să atingă partea bărbatului, era păcat, se
pedepsea cu tăierea mâinii. Atât de mare era păcatul. Aici
ou era vorba de obscenitate, ci era vorba de o anumită
pudicitate, de o anumită teamă şi frică de Dumnezeu, deci
de o anumită sacralitate în care Taina era respectată. De
aceea, fraţii lui Ham s-au întors cu spatele şi l-au acoperit
pe tatăl lor să nu vadă golătatea46. Aşa şi despre Taină, aici
nu putem vorbi mai departe de adâncul Tainei, omul căzând
din starea iniţială, din starea primordială, a ajuns să se
înmulţească firesc şi atunci s-au binecuvântat familiile de
sub lege.
Adam şi Eva sunt mai presus de lege. întâi au fost
creaţi ei şi apoi a fost făcută legea, pe când despre cei de
sub lege, se spune: In Adam toţi mor, numai în Hristos toţi
înviază 41 De aceea, în momentul în care la Cana Galileii
avem din nou Taina Nunţii, întâlnim următorul fapt
semnalat de Apostolul Pavel: Mare este Taina aceasta în
45 Psalm 50, 6.
46 Facerea 9,22.
471 Corinteni 15, 22.
24
Despre familia ortodoxă
Hristos şi în Biserică.4* Numai aşa devine puternică şi
devine fundamentală, numai în Hristos şi numai în Biserică.
Deci Avraam şi Sara, Moise şi Semfora, Ioachim şi
Ana, Zaharia şi Elisabeta au fost familii binecuvântate,
alese de Dumnezeu ca model, lăsate ca modele, dar în
acelaşi timp sub legea pământească, pământ eşti şi în
pământ vei merge. Erau trupeşti. Sunt oameni care se nasc
şi mor. Dar cei care se nasc din Duh, că în Hristos toţi
înviază, în veac nu mai mor: Cel ce mănâncă trupul Meu şi
bea sângele Meu în veac nu mai moare 49 Adam şi Eva erau
deasupra legii, erau mai presus de lege pentru că ei au stat
la sfat cu Dumnezeu. Au fost primii oameni care au avut
cunoaşterea lui Dumnezeu în mod direct - faţă către faţă
pentru că spune, nimeni nu poate vedea p e Dumnezeu, nu
este cu putinţă oamenilor a vedea pe Dumnezeu,50 de Care
se cutremură oştile cereşti,51 dar văzându-L pe Cuvântul
întrupat, pe Fecioara o fericim. De ce? Pentru că ea naşte
iarăşi mai presus de lege. Naşterea ei este fără de sămânţă şi
mai presus de fire. De aceea, încă o dată avem mărturia că
omul trebuia să se înmulţească prin cuvânt şi prin
binecuvântare şi nu sub lege prin firea biologică.
A
c. întemeierea familiei în Vechiul Testament
Graţia: Existau nişte principii în Vechiul Testament în
baza cărora se întemeia o familie?
Părintele Calistrat: Din ce am citit, cel care mergea să-şi
ia soţie, o alegea şi venea ca să fie binecuvântat la tatăl său,
care purta în el puterea sacerdotală, dumnezeiască, divină,
prin binecuvântarea şi punerea mâinilor ori pe coapse adică
48 Efeseni 5, 32.
49 Ioan 6, 56-57.
50 Ieşire 33,20-23.
M Irmos la Canonul cel Mare, cântarea a 8-a, glasul 8.
25
Graţia Lungu Constantineanu
pe genunchi, nu interpretat altfel, ori pe cap. Când a fost
binecuvântat Iacob, a fost binecuvântat cu mâinile cruciş.
Ceilalţi au fost binecuvântaţi prin punerea mâinilor pe
coapse, adică pe genunchi.
Acea binecuvântare, acel legământ, un termen
păstrat până în zilele noastre, când pleacă mireasa sau
mirele din casa părinţilor până a ajunge în biserică, se face
acel ritual al iertării, al binecuvântării părinţilor. Şi Sfântul
Ioan Gură de Aur păstrează aceasta în regulile nunţii
creştineşti52 şi spune: Binecuvântarea părinţilor peste casa
fiilor iar blestemul maicii zdruncină din temelie. Adică
dacă mama sau tata spune ceva şi s-a călcat, lucrul
respectiv se distruge şi nu va dăinui, lucruri care sunt reale
şi până astăzi. Cred că aceasta era binecuvântarea.
în Vechiul Testament, când a fost să o ia pe Rahela
din casa tatălui ei, ea a furat nişte idolaşi de aur şi i-a
ascuns sub şeaua calului. Tatăl vede că lipsesc idolii, vine
imediat la fată, iese înainte şi o întâmpină şi ea nu
pomeneşte nimic de idolaşi şi spune: „Tată, binecuvintează-
mă!” Şi atunci tatăl îi dă binecuvântarea să se căsătorească.
Erau cele două fiice, una Ilia, cea stearpă şi una Rahela,
care trebuiau să se căsătorească cu unul dintre patriarhi.
Povestea cu smicelele, cu oile, când să-i dea zestrea, că
dacă fată oile miei albi să-i dea nu ştiu cât. Şi el ce face? El
cojeşte smicelele şi le pune în apă şi în anul următor fată
miei albi. Spune că dacă acela nu cojeşte smicelele, pune
apă şi ies toţi mieii negri. Spune, nu, să fete oile numai
pestriţe, el ciupeşte toate smicelele şi când pune apă, ies
miei pestriţi. Zice: „Gata, ai argăsit destul, ia-ţi pe soaţa ta,
perechea ta şi du-te.” I-o dă cu binecuvântare. Era clar că
52 Ioan Gură de Aur, sf., Cuvântări despre viaţa de familie, Ed.
învierea, 2008.
26
Despre familia ortodoxă
părinţii aveau puterea binecuvântării peste viitoarea familie.
Dacă ne uităm chiar la preotul Etro care o va da pe Semfora
lui Moise, Moise se duce slugă la preotul Etro şi paşte oile
până ce primeşte de soţie pe Semfora şi după aceea are
vedenia cu rugul şi poporul din Sinai în primire, ia poporul
şi-l trece din Egipt şi se duce şi-l scoate din robie şi-l aduce
în Ierusalim, în Ţara Făgăduinţei.
d. Rânduiala cununiei în Vechiul Testament
Graţia: Exista un ritual, o binecuvântare în Vechiul
Testament în baza căreia se întemeia o familie?
Părintele Calistrat: Nu putem vorbi în Vechiul Testament
de un anumit ritual concret al nunţii, ce s-ar fi citit sau ce
s-ar fi spus. Categoric că s-a păstrat un ritual de vreme ce
Iisus a participat la nunta din Cana Galileii. Probabil că la
fel veneau în faţa preotului şi a levitului, aduceau o jertfa,
depuneau o ofrandă, plăteau o dajdie sau ceva şi li se
spuneau ceva binecuvântări, erau probabil binecuvântaţi de
cel mai mare al templului, de arhiereu sau de preotul
Vechiului Testament şi prin aceasta se legifera căsătoria.
în rânduiala Legii celei vechi, categoric există o
binecuvântare pe care o vom întâlni la patriarhi care în
momentul când fiii lor se căsătoreau, erau binecuvântaţi
prin punerea mâinilor. în acelaşi timp, în taina logodnei,
categoric, aţi văzut că este vorba de punerea inelelor. Fiului
risipitor i s-a dat inel, lui Daniel, prin inel i s-a dat putere de
ridicare în ţara Babilonului, ş.a.m.d., găsim în rugăciunea
de sfinţire a inelelor de logodnă. Dar vreau să scot în
evidenţă, categoric că nunta Vechiului Testament se
desfăşură fie în sinagogă sub supravegherea rabinului, sau a
celui care proceda împlinirea legii, jertfitorul, preotul
propriu zis, pentru că acolo era un preot şi un levit, leviţii -
diaconii de azi, preoţii - slujitorii de azi. Cu siguranţă
27
Graţia Lungu Constantineanu
aveau un ritual care ţinea de unirea celor doi tineri şi de o
binecuvântare care se primea categoric în mod biblic, nu la
întâmplare, prin care ei erau socotiţi soţ şi soţie.
în ritualul Tainei Cununiei, noi avem astăzi invocate
toate elementele Vechiului Testament. De ce? Ca să se
arate că prin ceea ce a făcut Mântuitorul că nu a stricat
Legea, ci a împlinit-o. Apostolul Pavel , ca să ridice nunta
mai presus de toată Taina, a spus mare Taină în Hristos şi
în Biserică. Pentru că dacă e în Hristos nu cade niciodată,
aşa spune, dragostea e mai presus de toate şi dacă este în
Biserică, e clar că este sfântă şi fară de pată, fară de
prihană, fără de zbârcitură.
Mai mult decât atât, fiind prin Biserică, la un
moment dat, saducheii îl ispitesc pe Mântuitorul: Dar de ce
a dat Moise cartea de despărţire?54 Mântuitorul le spune:
Nu a fost aşa dintru început. Vedeţi? Se duce direct la
referirea Legii. Şi ce spune întru început? Ce a unit
Dumnezeu, omul să nu despartă\ Dar pentru învârtoşarea
inimii voastre, a socotit Moise cartea de despărţire.55
Deci categoric că şi Mântuitorul, la vremea când a
venit la nunta din Cana Galileii, sunt ferm convins că atunci
rolul fundamental nu l-a avut numai învăţătorul sau preotul
sinagogii de atunci, ci l-a avut de data aceasta Hristos care
spune: Patul neîntinat şi nunta curată, Dumnezeu pe
amândouă le-a blagoslovit Adică a făcut-o să fie ca nunta
,5 6
cea dintâi.
După canoane, ne întoarcem la starea adamică,
pentru că spune, femeia şi bărbatul, chiar dacă se
53 I Corinteni, Cap. 7 este temelia ortodoxă pentru întemeierea şi
vieţuirea familiei.
54 Matei 19,7.
55 Matei 19, 6, 8.
56 Evrei 13,4.
28
Despre familia ortodoxă
împreunează, înaintea lui Dumnezeu feciorie este. De ce?
Că e p a t neîntinat şi nuntă nespurcată. Aici Dumnezeu
pune harul şi ridică taina firească pentru că vorbim de o
feciorie a minţii şi a duhului. Aici e o feciorie
duhovnicească. Pruncii şi pruncele noastre care se nasc din
rodirea pântecelui sunt feciorelnici. Ca drept dovadă că
Taina e sfântă.
De vreme ce Iisus a participat la nuntă, încă de pe
atunci vedem că se folosea vinul ca simbol al unei petreceri
în familie, al unei veselii, al unei bucurii. Se pare că în
momentul în care spune, nu mai au vin, veselia, bună
sporirea, bunăvoinţa şi bucuria erau manifestate într-un
mod deosebit pentru că era vorba de o Taină.
Graţia: Dacă nunta din Cana Galileii nu ar fi avut loc în
sinagogă, ar mai fi participat Mântuitorul la acea nuntă?
Părintele Calistrat: Nu cred, pentru că El a spus clar casa
Tatălui Meu casă de rugăciune se va chema5 . Aici venim
să desfiinţăm două lucruri: Nu putem face nunta cum este
astăzi firesc la malul mării, în natură, în pădure, în parcuri,
oriunde, aţi văzut astăzi, obiceiuri şi tradiţii. Trebuie să ai
un loc legitim şi acel loc legitim trebuie să fie Biserica unde
se află Hristos, Evanghelia, chivotul, Sfintele Taine, Sfântul
Antemis. Prin acestea se legitimează Biserica. Dacă nu
legitimează Sfânta Masă mormântul Domnului, locul de
jertfa, categoric, aici cade elementul fundamental: Pe ce a
adus Cain şi Abel jertfa lui Dumnezeu? Pe un altar de
piatră. Deci prima formă de rugăciune adusă lui Dumnezeu
a fost termenul de altar. Atunci, categoric că nunta trebuie
să fie în faţa sfântului jertfelnic. Şi prestolul Vechiului
Testament era cortul mărturiei, Sfânta Sfintelor, pridvorul
unde erau primiţi oamenii. Era un întreg ritual, era o
57 Matei 21,13.
29
Graţia Lungu Constantineanu
esplanadă unde veneau oamenii. Nu toată lumea intra în
Sfanta Sfintelor sau ajungea la Sfânta Sfintelor. Toate se
petreceau în cele 5 pridvoare, fiindcă Templul a avut multe
pridvoare şi acolo au avut loc multe ritualuri. Dar este
categoric şi fundamental că numai lângă Templu, acolo era
locul de rugăciune, lângă jertfelnic, categoric.
Graţia: Cât de important era în Vechiul Testament ca o
familie să aibă copii?
Părintele Calistrat: Obligatoriu, nici nu mai comentăm.'
Avem mărturia de la Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana că cine
nu aducea prunci, era blestemat în Sion: Blestemaţi să fiţi în
Sion că nu aţi adus sămânţă în Israel Şi tocmai de aceea,
, 58
dacă aţi fost atenţi, în momentul când au mers cu darul la
altar, au fost izgoniţi de arhiereul Isahar care era arhiereul
anului şi nici măcar nu i-a primit pentru binecuvântare şi
pentru spălarea păcatelor cu jertfa ce o aduseseră, mieluşel
sau turturele. I-a fugărit şi s-au dus, unul acasă în grădină şi
unul la oi pe munte, pe Valea Chedronului, unde este
-peştera Sfântului Ioachim şi este şi peştera Sfintei Ana pe
Valea Hozevei. S-au dus acolo şi au făcut rugăciune pentru
că Ioachim şi Ana mai aveau şi o casă în Ierusalim, unde
este astăzi pretoriu, imediat la intrarea în poarta
Damascului. Aveau moşie, Ana a fost o femeie foarte
bogată. Maica Domnului a trăit şi în preajma Ierusalimului.
De aceea se spune că ea s-a dus singură la Sfanta Sfintelor
şi a suit singură treptele Templului spunând psalmii
treptelor.
58
Simion Metafrastul, în Vieţile sfinţilor, Cuvânt la Prăz. Sf. Ioachim şi
Ana.
30
Despre familia ortodoxă
e. Cununia în Noul Testament
Graţia: Nunta din Cana Galileii are o semnificaţie
deosebită şi pentru noi în zilele noastre? Este un început al
cununiei?
Părintele Calistrat: De aici înainte, Taina Nunţii depăşeşte
ritualul biologic al căsătoriei. Ce se făcea în Vechiul
Testament este o umbră a Legii celei noi. Pentru că dacă
înainte, ei se uneau cu binecuvântarea părinţilor şi aduceau
jertfă de bună mireasmă înaintea lui Dumnezeu Tatăl, iată
că de data aceasta, Apostolul Pavel vine şi clarifică odată
pentru totdeauna: Mare este taina aceasta în Hristos şi în
Biserică.59 Deci aici s-a legiferat pentru totdeauna
unirea indisolubilă dintre bărbat şi femeie. în Vechiul
Testament ei amândoi puteau fi un întreg, dar aici sunt
una. Prin Taina Cununiei, Eva este absorbită în Adam, se
reunesc cele două firi, că aşa spune: Uneşte pe robul Tău cu
roaba Ta şi-i fă un singur trup şi un singur cuget şi un
singur duh.60 Deci din clipa aceea, cei doi trebuie să
gândească aşa cum au gândit Adam şi Eva înainte de
cădere. Deci să nu mai aibă o împreunare pur dobitocească.
Trebuie să se ridice de la această stare.
De aceea spune că cei ce trăiesc în căsătorie curată
şi binecuvântată, ei sunt în pururea feciorie. Şi unde
întâlnim lucrul acesta? La sfanta Tomaida. Sfânta Tomaida
s-a căsătorit cu un bărbat frumos şi avea şi un socru frumos,
bărbatul ei i-a spus aşa: Tomaida, dragă, dacă tu tot eşti
credincioasă, află că şi eu sunt credincios, hai să trăim
pentru Hristos, în feciorie. Seara ne culcăm la un loc unul
cu altul, dar cu sac ca să nu ne îndulcim trupeşte şi ziua
59 Efeseni 5, 32.
60 Slujba Tainei Sf. Cununii, Molitfelnic, EIBMBOR, 2002, p. 94..
31
Graţia Lungu Constantineanu
umblăm ca şi cum ar fi totul normal, ca să nu ne bănuiască
nimeni.
Dar socrul său, văzând că nu mai naşte fii, atât de
mult s-a rănit de dragostea femeii şi s-a aprins trupeşte de
ea. Când era la câmp fiul lui, i-a spus: „Ori păcătuieşti ori te
omor.” Ea a spus: „Mai bine să mă judece Dumnezeu decât
să păcătuiesc cu tine. Eu nu pot să întinez patul bărbatului
meu. Scris este: Fericită nunta neîntinată şi patul
nespurcat61.” Şi atunci, el i-a dat cu barda, a dumicat-o
bucăţi şi a vrut să o îngroape. în clipa aceea a orbit şi s-a
stâlcit la minte. Şi când a venit de la câmp, feciorul a crezut
că e vorba de o crimă, de o nenorocire.
Dar în acelaşi timp, într-o mănăstire din apropierea
casei sfintei Tomaida, unde era o aşezare călugărească
foarte sporită, stareţul aude din văzduh cântări de îngeri:
„Mergeţi la casa cutare, în satul cutare şi aduceţi în gropniţa
mănăstirii trupul mieluşelei lui Dumnezeu care a murit
pentru preacinstita feciorie şi pentru preacinstita căsătorie.
Ei spun: „Da, dar noi suntem bărbaţi, nu avem voie să
punem mâna pe femei că ne smintim.” „Acest odor de mare
preţ este, şi de vă veţi atinge de el, niciodată nu veţi mai fi
atinşi de păcatul desfrânării.” Atâta putere şi îndrăzneală a
luat sfanta Tomaida la Dumnezeu pentru fapta sa. Şi cum
au adus-o în mănăstire, nici un călugăr nu mai era luptat de
desfrânare. Toţi se duceau şi se rugau, faceau 12 mătănii şi
se izbăveau de puterea poftei trupeşti. Aşa de mare har a
luat ea înaintea lui Dumnezeu. Şi când s-au dus să o ridice,
s-a auzit glas de îngeri: „Ucisă de mişelescul său socru,
care a dorit să guste trupul ei fără de prihană.” Atunci şi-a
dat seama băiatul că tatăl său e nenorocitul şi atunci a
61 Cf. Evrei 13,4.
32
Despre familia ortodoxă
plecat şi el la mănăstire cu călugării şi a vieţuit până la
sfârşitul vieţii lângă racla cu moaştele sfinte.
f. întemeierea familiei cu dreaptă socoteală
Graţia: Cum trebuie să se manifeste dreapta socoteală
atunci când tinerii urmează să întemeieze o familie pentru
toată viaţa? Cum trebuie să decurgă relaţia de prietenie
până la căsătorie? Cum şi care probleme despre căsătorie
trebuie să se discute?
Părintele Calistrat: Cel dintâi lucru care stă la baza
întemeierii familiei este învăţătura Sfintei Scripturi:
Bărbatul şi femeia va lăsa pe mamă şi p e tată, se vor uni
amândoi şi vorfi un singur trup.62 Apostolul Pavel spune în
Epistola către Efeseni: Mare este taina aceasta în Hristos şi
în Biserică. Deci cel dintâi lucru este ca familia să aibă
rădăcină spirituală. Regulile creştineşti ale nunţii care au
fost stabilite de Ioan Gură de Aur 4 rămân autentic valabile
până în zilele noastre, pentru că toate nunţile care au
respectat acest îndreptar al regulilor ortodoxe, toate au
ajuns la bun liman.
Mai întâi, tinerii trebuie să fie fecior şi fecioară şi de
aceeaşi credinţă, respectiv credinţa ortodoxă, pentru că e
credinţa pe care o mărturisim şi în cele din urmă, cum
spuneaţi, ultima despărţire este moartea. Aşa spune, până la
uşa mormântului. în schimb, în Sfânta Scriptură intervin
anumite elemente: desfrânarea, în care spune că bărbatul
poate să-şi lase femeia sau femeia pe bărbat, atunci când
62 Efeseni 5,31.
63 Efeseni 5, 32.
M Ioan Gură de Aur, sf., Cuvântări despre viaţa de familie, Ed.
învierea, 2008.
33
Graţia Lungu Constantineanu
este vorba de desfrânare65. Dar şi acolo spune, dacă poate
ierta şi îngădui, să se şteargă, să se ierte.
Graţia: Dar să nu se mai repete păcatul?
Părintele Calistrat: Absolut. Să se oprească. Iar saducheii
şi iudeii întreabă pe Mântuitorul: Dar de ce Moise a dat
cartea de despărţire66 atâta timp cât spune ce a unit
Dumnezeu, omul să nu despartef ? Şi atunci Hristos le-a
răspuns: Pentru îndărătnicia inimii voastre.
Doi tineri care se plac, întâi se cunosc, adică merg la
acelaşi duhovnic, discută unul cu celălalt, cu duhovnicul
personal, ca duhovnicul să vadă dacă sunt compatibili, mă
refer la starea de iuţime, vioiciunea sufletească, spiritul
gospodăresc, starea de credinţă, afecţiunea sufletească unul
faţă de celălalt, seriozitatea în actul afecţiunii, pentru că
sunt atâtea cazuri în care spune aşa: Părinte, nu am avut
potrivire de caracter, motiv de divorţ.
în nepotrivirea caracterului intervin doi factori, ori
nu s-au cunoscut îndeajuns sau nu au discutat îndeajuns
problemele vieţii, ori nu au avut în idee responsabilitatea
familiei pentru că şi acesta este un factor foarte greu de
decis. în momentul în care vorbim de doi tineri care au
ajuns să se cunoască prin intermediul duhovnicului, e
avantajul că duhovnicul poate mai bine să cunoască
însuşirile sufleteşti atât ale unuia cât şi ale celuilalt.
în general se crede că dacă un băiat este fecior sau o
fată este fecioară, din punct de vedere biologic ei se pot
căsători. Da, din punct de vedere anatomo-biologic, de la
vârsta majoratului, un băiat cu o fată prin împreunare pot
65 Matei 5, 32.
66 Marcu 10,4.
67 Matei 19, 6; Marcu, 10, 6-9.
68 Matei 19, 6-8.
34
Despre familia ortodoxă
avea copii. Dar asta nu înseamnă şi faptul că ei sunt o
familie.
Familia înseamnă responsabilităţi. Este vorba de
jertfa ce o implică familia şi aici vreau să subliniez că în
secolul XXI în care trăim, întâlnim elemente distrugătoare
ale familiei: matriarhatul şi patriarhatul sau cine conduce în
familie. într-o familie nu conduce unul sau celălalt, într-o
familie conduce familia. Când am spus conduce familia,
când se citeşte Taina Cununiei, spune aşa: Trimite Duhul
Tău cel sfânt şi uneşte p e robul Tău cu roaba Ta şi fă -i un
singur trup, un singur cuget şi un singur gând.69
Ei, dacă suntem un singur cuget şi un singur gând
nu are cum să fie şef el sau ea, familia este şefa. Acolo se
iau decizii de consfătuire fie la masa de prânz, fie la masa
de seară. Este vorba despre împreună sfătuire. în Sfânta
Treime când Dumnezeu a început actul facerii, a început să
creeze, a spus: Să facem Vedeţi? Familia sacră a Sfintei
.7 0
Treimi - iubirea supremă la care se referă şi expresia mare
e taina în Hristos şi în Biserică. Dacă cu cuvântul
Domnului s-au întărit toate, apoi cu atât mai mult, cu
cuvântul Scripturii se întăreşte familia şi dacă, cap al
femeii este bărbatul dar capul bărbatului este Hristos,
înseamnă că Hristos este capul amândurora uniţi.
Pentru că ce este femeia prin cununie? Este din nou
coasta lui Adam altoită în femeie din trupul bărbatului.
Pentru că dacă am fost foarte atenţi, vom vedea ce a făcut
satana. Satana, când a venit la uşa raiului, ce a găsit? Doi
îngeri cu trup omenesc despre care el nu ştia prea multe, dar
care gândeau la fel, lucrau la fel, ascultau la fel,
conglăsuiau cu Dumnezeu, povesteau cu Dumnezeu, se
69 Slujba Tainei Sfintei Cununii, Molitfelnic, EIBMBOR, 2002, p. 94.
70 Facerea 1, 26.
35
Graţia Lungu Constantineanu
hrăneau din Dumnezeu. Adam mânca din pomul cunoştinţei
şi vorbea şi se sfătuia cu Dumnezeu ca un fiu cu tatăl, ca un
fiu al Său. Deci după har, Adam era fiul lui Dumnezeu, că
71
aşa spune: Şi a suflat asupra lui suflare de viaţă, deci i-a
* ■
dat viaţă harică, în afară de viaţa trupească, că se mişca
biologic, cum spune marele teolog grec în lucrarea Omul,
animal îndumnezeit.72
Dumnezeu i-a dat har, l-a făcut omu-dumnezeu. în
rugăciunea de dezlegare la morţi spune aşa: Ca p e o făptură
minunată şi în chip tainic alcătuită, care Tu ai poruncit să
se amestece neştiut şi negândit omul trupesc cu cel
duhovnicesc adică sufletul cu trupul, acolo, plămădeala
,7 3
aceea este sacră, aceea este la nivel de taină, acolo numai
Dumnezeu a putut-o plămădi.
Pentru că şi în ziua de azi, ştiinţa dacă ar fi
deşteaptă şi ar ajunge parametri maximi, ar reuşi să facă un
animal să vorbească, un câine, o pasăre, orice altă făptură.
Nu se poate pentru că asta este de la Dumnezeu. Este vorba
despre partea duhovnicească, omul lăuntric, omul spiritual.
Prin această spiritualizare în rai, de fapt Adam şi Eva ce
erau? Un model de familie. Ce erau Adam şi Eva în rai?
Erau bărbat şi femeie. Spune acolo, şi a făcut mai.întâi
Dumnezeu pe om fiinţă vie; bărbat şi femeie i-au făcut.
Bărbat şi femeie - gândeau la fel.
Foarte mulţi tineri teologi pun întrebarea: Ce s-ar fi
întâmplat dacă ar fi mâncat Eva şi Adam nu ar fi mâncat?
Nu aveau cum, că erau un singur trup, nu aveau cum. E o
părere falsă, răspândită greşit, e o inepţie, nici măcar la
nivel de ipoteză, pentru că ei au simţit pierderea harului în
71 Facerea 2, 7.
72 Panayotis, Nellas, Omul - animal îndumnezeit, traducere diac. Ioan I.
Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1994.
73 Molitfelnic, EIBMBOR, 2002, p. 234, Rugăciunea de dezlegare.
36
Despre familia ortodoxă
lanţ. în clipa în care femeia a întins mâna în pom şi a
gustat, Adam a şi întins mâna pentru că a simţit aceeaşi
senzaţie. Deci şi harul lui s-a alterat, pentru că înainte de a
întinde mâna, Adam putea să tragă de mână: Nu pune
mâna! Dar vedeţi că patima mergea în lanţ!?
Şi atunci, noi, prin Taina Cununiei în Biserică,
restabilim ca cei doi, bărbatul şi femeia să fie din nou
una, adică cum? Cum erau Adam şi Eva în rai - ascultători
de Dumnezeu. De aceea spune, cap al bărbatului este
Hristos şi cap al femeii este bărbatul. Nu că bărbatul dă cu
pumnul, ci pentru că bărbatul e un bun împlinitor al
poruncilor lui Hristos, poate să o coordoneze pe femeie pe
calea mântuirii prin sudoarea frunţii, prin câştigarea cu
trudă a pâinii, prin naşterea de fii, că aşa i-a spus
Dumnezeu: Tu să stăpâneşti femeia ta, ea să nască prunci şi
în sudoarea frunţii să munciţi pâinea şi să creşteţi şi să vă
înmulţiţi Este o realitate foarte categoric arătată de Sfanta
.7 4
Scriptură.
g. Exemplele femeilor mironosiţe
Graţia: Cum şi cât ne pot ajuta în vremurile noastre
exemplele femeilor mironosiţe? Mă gândesc în special la
Maria Magdalena.
Părintele Calistrat: Dacă suntem atenţi, putem observa că
Biserica le-a dat un rol fundamental. Maria Magdalena este
întocmai cu apostolii. Am avut ocazia când am fost în
Sfanţul Munte să mă închin la moaştele Măriei Magdalena
la Biserica Simonos Petra. Mâna Măriei Magdalena pusă în
raclă frumoasă, iar dacă pui mâna pe ea este caldă parcă ar
fi vie, are căldura corpului. Atât este de cinstită şi de
proslăvită de Dumnezeu pentru viaţa ei, dar Maria
74 Cf. Facerea 3, 19.
37
Graţia Lungu Constantineanu
Magdalena nu a fost oricine. Ea s-a născut în Magdal, a fost
o fată răsfăţată, deosebit de frumoasă, deosebit de
inteligentă, dar cu această înclinaţie păcătoasă.
Când a auzit de acest învăţător Iisus Hristos, pur şi
simplu, în mintea ei, pentru prima dată a încolţit ideea că ea
ar putea să-l cucerească pe Mântuitorul, de unde şi marea
inspiraţie a acestor nesăbuiţi care au scris Codul lui Da
Vinci, o pură închipuire literară, un flirt cu fantasticul, ca să
spun aşa. Maria Magdalena avea un păr extraordinar de
frumos, o privire extraordinar de atrăgătoare, ochi frumoşi.
Este descrisă ca fiind una dintre cele mai frumoase femei
ale timpului său.
Şi-a luat o rochie de plasă, vă daţi seama până unde
mergea aroganţa! Ca să vedeţi că nu numai în zilele noastre
o femeie uşoară expune părţile trupului pentru a seduce
bărbaţii. Pur şi simplu în clipa în care a dat cu ochii de
Mântuitorul, în loc să aibă contactul acela de privire
desfrânată, adică acea mişcare seducătoare sau acea mişcare
care să corupă, când a pironit-o Mântuitorul cu ochii, spun
învăţăturile care au scris despre Maria Magdalena, ea şi-a
acoperit golătatea sânilor şi a trupului cu părul capului, atât
era de mare! Şi în clipa în care a binecuvântat-o
Mântuitorul au ieşit din ea toţi cei 7 draci, inclusiv dracul
desfrâului şi a căzut ca moartă.
Din clipa respectivă, Maria Magdalena şi-a
schimbat conduita vieţii şi s-a însoţit cu Maria şi cu Marta,
surorile lui Lazăr din Betania, s-a însoţit cu Salomeea, s-a
însoţit cu Ioana, femeia lui Huza, s-a însoţit cu Maica
Domnului, s-a însoţit cu Maria lui Cleopa şi au început să
fie aşa cum era Olimpiada lui Ioan Gură de Aur, un model
absolut de ajutor şi de convieţuire cu adevărat după legea
iudaică a vremii de atunci, după învăţătura Decalogului şi a
38
Despre familia ortodoxă
învăţăturilor Mântuitorului pe care le dădea El, încât a
devenit un model.
în schimb apostolii întotdeauna o ironizau că ei nu
au văzut cu ochi buni această schimbare. Este exact ce am
face noi astăzi, dacă eu aş da, să spunem, frâu liber unei
femei uşoare, să intre în viaţa mănăstirii, să vină să măture,
să spele, să ajute, toţi ar zice: Ce caută femeia aceea acolo?
Cam aşa era imaginea apostolilor despre Maria Magdalena,
pentru că în momentul când ea a mers şi a spus apostolilor
că a văzut pe Domnul, ei o ironizează: „Tu care ai fost
nebună şi îndrăcită L-ai văzut pe Mântuitorul!?” Ea chiar
s-a descumpănit, aşa de mult s-a descurajat încât s-a întors
înapoi la grădină să-L caute pe Mântuitorul deşi se întâlnise
cu El în răsăritul soarelui, îi cuprinsese picioarele şi le
sărutase cu Maica Domnului şi cu mironosiţele pe când
mergeau la mormânt să ducă miresme.
Dar ce este esenţial? Modul la care Maria
Magdalena a ştiut să-L propovăduiască pe Mântuitorul.
Când am mai discutat, v-am mai spus, înaintea lui
Dumnezeu nu contează câtă desfrânare ai făcut, contează
cât de curată îţi este mintea. Dracii sunt feciorelnici, nu au
desfrânat niciodată şi stau în iad. Să ţineţi minte!
Dumnezeu nu trupul omului vrea să-l distrugă, ci păcatul
din trupul lui. Şi atunci, în momentul în care tu te
împotriveşti păcatului eşti feciorelnic în duh şi aceea
depăşeşte fecioria trupului.
Pentru că fecioria trupului, noi o întâlnim la văduve,
la femeile căsătorite care nu-şi înşeală bărbatul niciodată în
căsătorie. E tot feciorie. O întâlnim la fecioare, o întâlnim
la femeile care s-au pocăit şi şi-au îndreptat viaţa, aşa că
aceasta nu este o justificare. Să nu aveţi impresia că doar
dacă din punct de vedere biologic o femeie este fecioară,
raiul este asigurat. Ai băgat-o în rai că este fecioară. Nu are
39
Graţia Lungu Constantineanu
nici o treabă, stă în iad cu toţi dracii ori de câte ori este
nevoie. Deci noi trebuie să fim feciorelnici în duh.
Graţia: Pilda cu cele cinci fecioare nebune.
Părintele Calistrat: Da, a celor 10 fecioare, 5 nebune şi 5
înţelepte. Cele nebune simbolizând ideea omului care crede
că e curat cu trupul şi nu a păcătuit niciodată, dar are
dreptul să discrimineze pe cei din jur că sunt spurcaţi. E cea
mai mare ofensă adusă Mântuitorului. Cine judecă înainte
de Hristos, antihrist este.
h. Pildele sfintelor femei mai înainte desfrânate
Graţia: Sfintele femei mai înainte desfrânate sunt o pildă
pentru educarea atât a copiilor cât şi a celor maturi?
Părintele Calistrat: Maria Egipteanca este modelul absolut
al tuturor femeilor desfrânate din legea harului, după
venirea Mântuitorului. Maria Magdalena a fost în timpul
mesianităţii, dar Maria Egipteanca este deja în legea
harului. Acesta este apogeul păcatului, pentru că această
femeie egipteancă avea deja cunoştinţe despre Hristos şi
jertfa Sa mântuitoare. Aţi văzut ce frumos spune la un
moment dat: „Ruşine este a şi grăi cele ce am săvârşit. Nici
nu pot pronunţa cuvântul Dumnezeu cu buzele mele pentru
că spurc cuvântul Domnului, cuvântul Dumnezeu îl
întinez.” Vă daţi seama ce formă de pocăinţă era în sufletul
ei? La un moment dat, ea ajunge la măsura în care nu
numai că are înainte-vederea, că îi spune lui Zosima: Nu te
apleca că ai Sfintele la tine 75, dar se şi ridică de la pământ
în rugăciune, deci atâta har şi uşurare dobândeşte trupul ei,
încât merge pe apă ca pe uscat, ceea ce dorea Petru să facă.
Doamne ajută-mă! Hai, puţin credinciosule.16
15 Viaţa Sfintei Maria Egipteanca.
76 Matei 14,31.
40
Despre familia ortodoxă
Deci se vede clar că ea nu mai era puţin
credincioasă de vreme ce a venit leul şi i-a săpat mormântul
şi i-a acoperit trupul şi Zosima a plecat în treaba lui la
mănăstire. Am vizitat locul şi cunosc pustiul Iordanului.
Viaţa acestor femei e un model sigur pentru orice femeie
care a luat o direcţie greşită şi apoi vine pe calea pocăinţei.
Ce trebuie să găsească o astfel de femeie? Un reper, un har,
un indicator. Există iertare? Sigur că există iertare. Există
dezlegare? Sigur că există dezlegare. Deci indiferent că eşti
preot, că eşti episcop, că eşti duhovnic, orice ai fi, în
momentul când îţi vine un păcătos în faţă, tu nu trebuie să
te miri de păcatele lui. Pur şi simplu trebuie să le tratezi
exact cum ai trata o boală. Ce faci când vezi un picior rupt?
Pui tija şi şurubul. în aceste condiţii te întrebi de ce
structură e osul şi de ce s-a rupt? Pentru că nu mai
foloseşte. Aşa şi în acest caz, mai întrebi: de ce ai făcut?
Asta a simţit, asta a trăit, asta a fost căderea. Sigur că
acestea sunt modele inevitabile. Oricine în viaţă a avut o
cădere a minţii sau cum mai spune şi proorocul David, ce
frumos! Doamne, păcatele tinereţii şi ale neştiinţei nu le
pomeni!77 Pentru că tot ce este tânăr este supus păcatului.
Spune clar: Tributul cărnii şi al sângelui dracul şi-l ia
indiferent de voinţa noastră. Privegheaţi şi vă rugaţi ca să
nu cădeţi în ispită Şi iarăşi spune: Mulţi sunt cei ce se
.7 8
luptă cu noi din înălţimi.19
Graţia: Eu am mare evlavie la Sfinta Taisia, m-a
impresionat foarte mult pocăinţa ei de 3 ani de zile, după
viaţa pe care a dus-o, şi schimbarea radicală şi bruscă.
77 Psalm 24, 7.
78 Marcu 14, 38; Matei 26,41.
79 Cf. Psalm 55, 2.
41
Graţia Lungu Constantineanu
Părintele Calistrat: Doresc să vă spun că am găsit două
exemple şi mai grăitoare. Unul e în Mărgăritarele Sfanţului
Ioan Gură de Aur şi unul e în Proloage. Greşeşte preotul şi
se duce la un duhovnic şi acela îi încearcă dorinţa de
iertare, să vadă dacă există pocăinţă şi îi spune:
- Părinte eşti iertat, dar într-un singur fel: Te duci
într-un beci, îţi pui un lanţ de gât, te legi acolo în beci,
acolo trăieşti, acolo dormi, acolo mănânci, acolo îţi faci
toate ale firii şi stai acolo până te va dezlega îngerul.
Şi la 3 sau 4 ani de zile vine îngerul şi îi dă jos
lanţurile, îi spune:
- Eşti iertat şi izbăvit.
El răspunde:
- Nu, decât să pătimesc în iad, mai bine mai stau
încă pe atâta aici.
îi spune îngerul:
- Nu, de asta am şi venit să te iau că Dumnezeu te-a
iertat, i-a plăcut pocăinţa ta şi acuma vrea să te
proslăvească.
Şi a murit în clipa următoare. Acela este un model.
Un alt model frumos de pocăinţă este al unui preot care din
greşeală, el având un pic darul băuturii, slujnica, pentru că
el era un bărbat frumos, s-a apropiat de el şi el crezând
noaptea că e preoteasa a căzut în desfrânare. A doua zi fiind
duminică, el s-a dus şi a făcut slujba iar când a venit de la
slujbă i-a spus preotesei:
- Măi, dacă tu mă ştii că eu sunt ticălos şi slab, de
ce ai venit în pat lângă mine, ştiind că mâine este liturghie?
Şi i-a spus:
- Dar cum vorbeşti astfel, eu nu ştiu treaba asta?
Cum să vin eu lângă tine când a doua zi e Sfânta Jertfă?
- Păi, da’ cine a fost?
- Nu ştiu.
42
Despre familia ortodoxă
Şi se duce la slujnică şi întreabă:
- Cumva, tu ai îndrăznit astă seară?
- Păi, te-am văzut beat şi sunt rănită de frumuseţea
ta şi am căzut în păcat cu tine.
S-a dus la episcop. Episcop era Sfântul Vasile cel
Mare şi i-a spus:
- Uite ce am păţit fără de voie.
- Foarte bine. Du-te în parohia ta, nu mai sluji, fă 3
ani de pâine şi apă şi câte 1000 de metanii în zi şi după 3
ani mă cauţi.
După 3 ani, când vine la episcopie, Sfântul Vasile
era la un parastas, îngropa un mort. Când îl vede, Sfântul
Vasile se bucură şi-l întreabă:
- Părinte, ce faci?
- Uitaţi, am terminat canonul şi am venit să văd
ce-mi mai rânduiţi.
Stai cu noi, pune-ţi epitrahilul şi stai aici la
înmormântare. Şi în momentul în care i-a venit rândul să
spună că Tu eşti învierea şi Viaţa şi odihna robului Tău cel
adormit, cel din sicriu ridică capul şi întreabă:
- Cine a zis asta? Cine a zis asta?
Şi acela a spus cu sfială:
- Eu, păcătosul.
- Eşti în rând cu făcătorii de minuni. Dar uite ce
m-a trimis Hristos să-ţi spun: Dacă ai desfrânat după
preoţie, nu mai sluji niciodată!
Aţi văzut ce pocăinţă, la ce înălţime? Astea sunt
daruri care nu se explică omeneşte, sunt lucruri care
depăşesc rânduiala firii, mai presus de înţelegerea minţii
noastre. Acestea sunt adevărate modele de pocăinţă. De
ce ni se dă înălţimea acestor harisme? Ca să vedem şi
tainele cât sunt de înalte. Adică să nu avem impresia că
preoţia e o glumă, desfrânarea e o glumă, viaţa e o glumă,
43
Graţia Lungu Constantineanu
destrăbălarea e o glumă. Aţi văzut Apostolul Pavel, de o
inteligenţă sclipitoare, ca să nu creeze discordie spune aşa:
Toate îmi sunt îngăduite, după care pune o virgulă şi spune,
dar nu şi toate îmi folosesc80. Deci trebuie să învăţăm ce
foloseşte şi ce nu foloseşte, că nu fac binele pe care îl
doresc, ci răul pe care nu-l voiesc%x.
i. Pildele sfintelor femei mame de sfinţi
Graţia: Cum pot folosi în educaţie pildele sfintelor femei
mame de sfinţi?
Părintele Calistrat: Dacă ne vom uita de-a lungul Vieţilor
sfinţilor, vom găsi 3 mame celebre, Nona, Emilia şi Antuza.
Trebuie să ne aducem aminte că aceste 3 mame stau ca
mărturie pentru societatea noastră contemporană. Dacă
vorbim despre Sfanta Emilia, mama Sfântului Vasile cel
Mare, vom vedea că este o femeie care a născut mai mulţi
copii, nu unul sau doi, femeie care a putut da naştere la
sfinţi, dar femeie care s-a născut dintr-o mamă sfântă.
Macrina este bunica Sfanţului Vasile cel Mare, tot o
femeie evlavioasă şi aşezată. Sfanţul Vasile cel Mare a avut
şi o soră, Macrina, întemeietoare de viaţă de obşte, tot
trecută în rândul sfinţilor. A avut, iarăşi, un frate,
Navgratie, mare făcător de minuni, alt frate a fost Grigore
al Nyssei. Deci nu a fost singurul care a fost sfânt în casa
lor - o familie din care s-au ridicat mai mulţi sfinţi. La
Sfântul Vasile cel Mare găsim împletite educaţia morală
şi intelectuală. Viaţa Sfântului Vasile cel Mare, spun
Vieţile sfinţilor, se desfăşura între şcoală şi biserică.
Ajunsese atât de celebru încât unii se îmbrăcau ca
Sfanţul Vasile, unii vorbeau ca Sfanţul Vasile, unii mergeau
801 Corinteni 6, 12.
81 Romani 7, 19.
44
Despre familia ortodoxă
ca Sfanţul Vasile, unii îl imitau în gesturi, unii îl imitau în
chipul feţei şi al bărbii. Dar Vasile era unul, Vasile cel
Mare care la aproape 50 de ani s-a săvârşit din viaţă, lăsând
în urmă o operă impresionantă atât ca scris cât şi ca
gândire, filosofie, Hexaimeronul, Facerea lumii în 6 zile,
apoi Omiliile la Facere, apoi cărţile de rânduieli de Reguli
mici şi Reguli mari şi alte învăţături legate de viaţa
monahală şi multe traduceri patristice care îi sunt atribuite.
Dar ce rămâne important? Când femeia care are mulţi copii,
dacă sunt educaţi bine, mai mulţi pot ajunge sfinţi, nu doar
unul.
După aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur, copil singur
la părinţi. Secund, tatăl său, era un om categoric, era om de
armată, el nu cunoştea tipicul acesta al rugăciunii, al
pravilei. Antuza era cea care era cu înaltă trăire şi cu o viaţă
deosebită. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, crescând de mic
sub aripa mamei, sub oblăduirea aceasta duhovnicească şi
morală, s-a format nu numai ca un om de cultură, s-a
format şi ca un om duhovnicesc. Deşi Antuza a rămas
văduvă de tânără, ea nu s-a recăsătorit, şi-a dedicat toată
viaţa creşterii fiului ei. Şi în momentul în care Sfântul Ioan
Gură de Aur a avut descoperirea că trebuie să facă pasul
spre monahism, Antuza i-a spus:
- Şi bătrâneţile mele cui le laşi, şi toată averea
aceasta şi tot ce este aici adunat, cine le va gestiona? Ce să
fac cu ele?
- Mamă, împarte-le săracilor şi, zice, uite, n-am să
te părăsesc.
Dar s-a rugat Sfântul Ioan Gură de Aur până ce
Antuza s-a săvârşit. Nu s-a rugat pentru moartea ei, s-a
rugat ca Dumnezeu să găsească o cale. Şi a luat-o pe
Antuza la cele cereşti şi apoi Sfântul Ioan Gură de Aur a
devenit marele orator al creştinătăţii şi marele teolog al
45
Graţia Lungu Constantineanu
pocăinţei, pentru că are cele mai mari omilii împotriva
tuturor patimilor şi cele mai frumoase scrieri:
Mărgăritarele, Puţul, împărţirea de grâu, Omilii la Facere,
Tâlcuirea Sfintei Scripturi, Epistole Pauline, are o întreagă
operă. Sfântul Ioan Gură de Aur a tâlcuit aproape toată
Sfânta Scriptură şi se ştie din Vieţile sfinţilor, acea minune
cum îi şoptea direct la urechi Apostolul Pavel, văzut de
Sfântul Policarp, ucenicul Sfântului Ioan Gură de Aur.
Modelul Nonei, mama lui Grigore Teologul, este un
model mult mai deosebit pentru că astăzi ne confruntăm din
plin cu familia ecumenistă, ca să spun aşa. Aici, problema
era foarte interesantă. La început tatăl, îl chema tot Grigore,
era păgân, nu a fost creştin. Şi Nona, prin credinţa ei, şi-a
adus întâi soţul la dreapta credinţă, căci s-au căsătorit unul
păgân şi unul creştin. Prin viaţa ei exemplară, Grigore s-a
întors la dreapta credinţă, a ajuns episcop - Grigore de
Nazianz. Apoi fiul lui a urmat aceeaşi viaţă aspră, când în
pustie, când în scaunul unde a fost şi el arhiereu, la
Nazianz. Dar în momentul în care a văzut tulburările şi
mişcările negative ale Bisericii, amestecul politic al
împăraţilor sau interesele meschine, s-a retras frumos, a
părăsit scaunul Constantinopolului şi a spus aşa: „Mai bine
îmi duc viaţa în linişte şi în rugăciune către Dumnezeu
decât în ceartă şi scandaluri.” Şi se spune că a împlinit pilda
Sfanţului prooroc Iona. „Dacă Iona s-a aruncat în mare să
se liniştească marea, cu atât mai bine cobor eu din scaun să
se liniştească poporul.” Şi s-a retras pe moşia din Nazianz
unde a dus o viaţă foarte ordonată şi foarte aspră şi a scris
foarte multe cărţi teologice. Gândiţi-vă la un singur lucru:
Nona prin viaţa ei înaltă şi-a mântuit şi bărbatul şi fiul, dar
mai mult decât atât, Sfântul Grigore este cel care a întregit
dogma Crezului, de unde i s-a şi spus Teologul. Lui îi
aparţine formula şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă
46
Despre familia ortodoxă
Făcătorul, la Sinodul al II-lea Ecumenic, deci nu era
oricine.
Trebuie să arătăm că în momentul în care ai o mamă
sfântă, ai un rost sfânt. Ioachim şi Ana au dat pe Fecioara
Maria, Zaharia şi Elisabeta pe Ioan Botezătorul, Avraam a
dat pe Isaac, Iacob a dat pe cei 12 patriarhi. Aici nu ne
putem juca cu cuvintele Scripturii, nu ne putem juca cu
starea de sfinţenie. Această binecuvântare a familiilor sfinte
nu e un dar. Unii spun că aşa a fost rânduit. Nu a fost
rânduit aşa. A fost rânduit ca prin viaţa lor curată să
devină modele pentru noi.
j. Pilde de familie creştină de azi
Graţia: Aţi spus un lucru foarte interesant, că mama foarte
credincioasă s-a căsătorit cu bărbat necredincios. în zilele
noastre sunt tineri credincioşi, care merg la biserică, au o
viaţă cât de cât aproape de biserică, ajung să se
căsătorească cu persoane necredincioase sau ajung la un
moment dat să trăiască în păcat pentru că aşa sunt
vremurile. Cum putem în zilele noastre, să întemeiem o
familie credincioasă şi să-i ajutăm pe cei care au nevoie de
un sprijin ca să ajungă mai devreme sau mai târziu la o
viaţă de credinţă în familie?
Părintele Calistrat: Aici trebuie să punctăm anumite
aspecte. în primul rând, Taina Cununiei este alcătuită din
două elemente: unul văzut, partea simţită sau partea care
ţine de plăcere, de apropiere, de cunoaştere, de deschidere,
de comunicare şi unul nevăzut, duhovnicescul. în general,
fie că este o fată, fie că este un băiat, atunci când este cazul,
uneori se biruieşte rânduiala firii, cum spunem noi şi unul
dintre cei doi trăieşte cu impresia că l-ar putea îndrepta pe
celălalt. Am întâlnit foarte multe cazuri când am dat sfaturi
şi am spus aşa:
47
Graţia Lungu Constantineanu
- Nu cred că ai să faci casă cu el.
- Părinte, am să-i rabd orice moft pentru că mi-i
drag. Nu pot fără el.
Aici este vorba de simţământul firii. Aici nu mai
este vorba de Hristos. Când vrei să împlineşti cuvântul
acela sfânt al Apostolului Pavel: mare este taina aceasta în
Hristos şi în Biserică, atunci cu adevărat trebuie să faci o
căsătorie numai din pur simţământ religios. Am doi tineri
foarte frumoşi, fata, Iolanda, o fată foarte isteaţă, foarte
categorică, băiatul este instrumentist, a terminat
Conservatorul şi are un mic defect. Cine nu-1 vede, nu-1 ştie
şi nu contează dar cine stă cu cel cu care s-a căsătorit îi
cunoaşte defectul. Băiatul o iubea sincer pe fată. Ea e o fată
integră din toate punctele de vedere. I-am spus:
- Iolanda, să ştii că te înhami la un jug foarte greu.
Şi mi-a plăcut, una dintre cele mai inteligente vorbe
pe care le-a putut scoate o femeie modernă în sec. XXI:
- Părinte, el ştie şi e ferm convins că poate sunt
superioară în ceea ce se vede în societate, dar el mă întrece
sufleteşte. Eu mă completez cu el. E adevărat, are acest mic
defect fizic, dar eu îl iubesc aşa pentru că e credincios.
Mie îmi place de sufletul lui, nu de cum arată el, asta nu mă
interesează. Uite ce copil frumos avem!
Au o fetiţă. Şi i-am spus:
- Nu am crezut vreodată cu te vei căsători cu acest
băiat - Vasile.
- Ba nu, Părinte, l-am văzut cât bun simţ are, am
văzut cât de credincios şi de serios este şi cât de mult mă
respectă! Sunt convinsă că dacă ar fi fost perfect sănătos
din toate punctele de vedere, poate nu s-ar fi uitat la mine.
Dar decât să-mi iau unul frumos şi necredincios şi să sufăr,
mă mulţumesc cu acesta mai puţin frumos dar mai mult
credincios.
48
Despre familia ortodoxă
Şi vreau să vă spun că s-au căsătorit exact cum
spuneţi dumneavoastră, pe principiul acela adevărat al
Tainei, mare este Taina aceasta în Hristos şi în Biserică. Şi
ce am realizat? Aceasta este marea taină, să vedeţi cum
pune Dumnezeu harul. întreb:
- Şi ce aţi mai făcut?
- Părinte, fac două servicii, plătim rate la bancă,
ne-am luat şi maşină, ne-am luat şi casă, ne-am şi cununat,
avem şi copil, avem tot ce ne trebuie, suntem o familie
împlinită.
Şi aceasta în 2-3 ani, doi copii tineri care nu
depăşesc 30 de ani. Şi am spus:
- Nu ai avut reproşuri sau vorbe?
- Niciodată nu am> plecat urechea. Cât mă respectă
pe mine omul acesta, pe mine nu mă interesează ce se
vorbeşte în jur.
Asta înseamnă să ai şi o trăire deosebită. Ea se
spovedea tot timpul, se împărtăşea tot timpul. Acum venise
pentru un pomelnic pentru sporul casei şi să întrebe când să
vină la spovedit. Şi am zis:
- Uite, m-aţi uimit.
Teoretic, dacă am sta să discutăm, fiecare fată sau
băiat ar trebui să nu caute la fire, ci să caute la suflet.
Este foarte greu. Şi este o „dogmă” lumească peste care nu
putem trece - omul frumos caută întotdeauna frumosul,
omul deştept caută întotdeauna deştept. Sunt nişte atribute
pe care omul le are şi caută să le exploateze la maximum.
De exemplu un desfrânat va căuta una desfrânată, sau unul
beţiv va căuta una beţivă. Asta voiam să punctez, între
modul de viaţă şi modelul de viaţă noi trebuie să alegem
modelul - Hristos. De aceea avem mame sfinte, pentru că
şi-au ales modelul de viaţă - Hristos.
49
Graţia Lungu Constantineanu
In momentul când ne alegem modul de vieţuire cum
a făcut Sfanta Nona, avem de a face cu o situaţie mai
deosebită. Ea, totuşi, în ciuda credinţei ei, se vede că la
vremea tinereţii ei, probabil ar fi fost biruită de averea lui
Grigore, tatăl Sfântului Grigore, poate de frumuseţea lui, de
calităţile lui, de felul lui de a fi, deci un motiv a avut. Noi
nu ştim întemeiat, nu am trăit în sec. III. Minunat a rămas
faptul că ea l-a putut modela şi aduce pe cărarea cea
adevărată, până a ajunge să slujească Biserica. Aceasta este
o mare taină. Aici înseamnă că a prisosit harul şi credinţa.
în secolul modem în care noi trăim, avem aceste
cununii mixte, aţi văzut - între un catolic şi un ortodox,
între unul de rit vechi şi unul de rit nou, între tot ce s-a
acomodat şi s-a adaptat. Avem de a face şi cu un risc, nu
ştim urmările. Noi nu putem garanta că o familie de genul
acesta poate rezista până la capăt, sau nu putem garanta că
poate să dea rezultate. Să ştiţi că am întâlnit foarte des
aceste cununii mixte, care s-au soldat cu eşec datorită
dogmelor. Acela avea post atunci, acela nu avea; acela avea
sărbători atunci, acela nu avea. Au ieşit aceste confuzii,
adică au ieşit aceste contradicţii, dar nu s-au putut rezolva
intelectual adică din cuvinte şi s-a ajuns la acest scandal pe
care îl numim divorţul, plaga urâtă a societăţii. Dar de ce?
Pentru că nu s-a plecat de la premiza credinţei, pă dacă s-ar
fi plecat de la premiza credinţei, am fi ajuns într-un loc
asemănător unui caz care mie îmi place foarte mult: O
femeie avea un bărbat păgân şi el i-a zis:
- Luându-mă după creştinismul tău, am sărăcit.
Şi ea a spus:
- Dar ce, ai adunat vreodată cu Dumnezeu şi ai
risipit?
- Nu, tu îmi cari toţi banii la biserică.
- Dar ia, du-te şi tu şi du bani la Dumnezeu.
50
Despre familia ortodoxă
- Cum să fac?
- Ia banii, du-te în biserică, pune la icoana
Mântuitorului, ştie El ce să facă cu ei.
Şi, bineînţeles că a întrebat bărbatul:
- Şi acuma dacă i-am dus ce am rezolvat?
- Aşteaptă să treacă timpul să mergi să iei cu
dobândă ce e al tău.
- Dar Dumnezeul vostru dă dobândă?
-D a .
Şi ducându-se peste un timp la biserică, s-a uitat el
pe la fiecare icoană, nu a văzut nici un ban. Dar la ieşire, în
pragul bisericii a văzut un singur bănuţ şi a zis: Ei, îl iau.
Cred că atâta am meritat că dacă aş fi meritat mai mult,
poate Dumnezeu îmi dădea mai mult. A venit şi i-a arătat
femeii şi i-a spus:
- Uite ce mi-a dat Dumnezeu.
- Foarte bine, şi pentru asta să mulţumeşti! Mergi şi
ia o pâine şi un peşte să avem că este o sărbătoare! După
aceea vom vedea noi ce vom mai face.
Cumpărând o pâine prospătă şi un peşte, le-a adus
acasă, le-a pus pe masă şi i-a spus:
- Fă mâncare!
Ea, tăind peştele şi spintecându-1, a văzut că a
alunecat jos ceva foarte strălucitor. Nu şi-a dat seama ce
este. A luat pur şi simplu respectiva piatră scumpă care era
un fel de perlă mai mare, a pus-o într-un pahar şi când a
venit bărbatul său, i-a spus:
- Auzi, măi, ia vezi ce e în paharul acela? Mergi la
giuvaergiul din colţ, dar vezi că acela e cam zgârcit,
negustoreşte-te cu el, nu da la un preţ aşa la întâmplare.
Vezi, poate faci bani măcar pentru câteva pâini pe ele, 5
bănuţi în loc de unul cât ai dat pe peşte şi pe pâine.
51
Graţia Lungu Constantineanu
Acela când ajunge, giuvaergiul se uită, imediat
rămâne surprins, zice:
- De unde ai tu asta?
- N-are importanţă de unde o am. Cât îmi dai pe ea?
- Păi, nu pot să-ţi dau mai mult de 30 de galbeni.
Atunci acela glumeşte şi spune:
- Măi, dar tu mă iei în batjocură?
Acela a înţeles-o în sens de ofensă, adică e un preţ
sub piaţă.
- Bine, dacă nu eşti mulţumit cu 30 îţi dau 60.
- Măi, uite ce, mie nu-mi place să faci glume.
- Măi, 90 eşti mulţumit?
Şi atunci i s-a deşteptat lui mintea că acolo ar putea
fi ceva de valoare şi a spus:
- Nu, vreau sincer de la tine ultimul preţ.
- 300 de galbeni, nici un galben în plus şi am
terminat.
- Bine, dă-mi punga cu 300 de galbeni şi ia-ţi-o, dar
să ştii că încă m-ai înşelat.
Vine acasă şi spune:
- Uite, Dumnezeul tău ce mi-a dat!
Ea îi spune:
- Acum, pentru că ţi-a dat, se cuvine să iei câţiva
galbeni de aur să te duci să-I mulţumeşti. O să mai aştepţi
dobândă şi altă dată.
Deci, cam aceasta ar fi femeia creştină de care are
nevoie societatea de astăzi ca să facă dintr-un necredincios
un credincios. Este foarte greu într-o societate secularizantă
mai mult decât secularizată, să poţi să desparţi
duhovnicescul de profan. Noi nu luăm agheasmă că nu e o
obligaţie, nu luăm anafură că nu e o obligaţie, nu ne
închinăm dimineaţa că nu e o obligaţie, nu aprindem o
candelă că nu e o obligaţie, nu sărutăm o icoană că nu e o
52
Despre familia ortodoxă
obligaţie, nu cumpărăm o prescură că nu e o obligaţie, nu
mergem la biserică că nu e o obligaţie, nu ne spovedim că
nu e o obligaţie, nu ne împărtăşim că nu e o obligaţie, dar
uşor, uşor, acestea sting candela sau făclia din minte şi din
inimă şi omul devine un mort viu, rece în credinţă şi în
clipa respectivă începe lupta între bine şi rău.
Dacă femeia este mai credincioasă este ironizată. La
un moment dat poate ceda sau se lasă şi spune: Ei, dacă
bărbatul e necredincios şi mă ia în râs, ce să mai postesc şi
eu, toţi mâncăm la fel, toţi bem la fel, toţi greşim la fel, toţi
trăim la fel. Atunci se creează această dependenţă de acest
mare păcat al m orţii sufleteşti care este uitarea,
nepăsarea şi nesimţirea. Doar dumneavoastră vedeţi ce
tineri frumoşi avem! Dacă vă uitaţi în societate, lumea este
bine crescută, bine educată, bine hrănită, titrată, bine
pregătită, dar nu şi spiritual. Adică ei au toate atuurile.
Cel mai mult m-a uimit faptul că şi bărbaţii au
început să meargă pe urmele femeilor la saloanele de
înfrumuseţare - să-şi facă unghiile, să-şi facă sprincenele,
să-şi vopsească părul, să-şi facă manichiura, pedichiura.
Acestea sunt nişte lucruri atât de banale şi inutile dar ţin de
moftul social. Ei, dacă ar face lucrul acesta pentru suflet, cu
atât mai mult ar fi plăcut lui Dumnezeu. Să fii în
permanenţă spovedit, în permanenţă împărtăşit, în
permanenţă prezent la biserică.
Singura mulţumire sufletească de care vreau să mă
bucur tot timpul este că în momentul în care am prins o
familie, dacă nu am putut să-i trezesc pe ei la realitate,
măcar prin copilul acela mic din braţe am încercat să o fac.
Le-am spus tot timpul: împărtăşiţi-1 să crească bine,
împărtăşiţi-1 să nu se îmbolnăvească, împărtăşiţi-1 să nu se
prindă ceva rău de el, împărtăşiţi-1 să fie înţelept. I-am atras
la biserică prin copii. Este o adevărată scenă de defilare a
53
Graţia Lungu Constantineanu
frumuseţii şi purităţii de copil - să-i vezi dimineaţa, o oră,
două, între 9 şi 11, cum îi aduc mămicile la împărtăşit ca să
fie sănătoşi şi frumoşi. E singura armă prin care poţi să-i
chemi spre casa lui Dumnezeu.
Sigur, e foarte greu să obţii o familie de genul
acesta, acuma, datorită modernismului şi acestei pofte
nesăbuite. Acesta este unul dintre cei trei de 6 (666) din
Apocalipsă - destrăbălarea. E foarte greu să păstrezi
statutul de familie pentru că e la modă divorţul. Unii care
au 15 ani, 20 de ani, 30 de ani, 10 ani de împreună vieţuire,
divorţează mai mult pentru a fi teribilişti, adică de a fi în
rând cu moda. Noi nu vrem să ne despărţim, dar dăm divorţ
aşa, pentru că am văzut că toată lumea face lucrul acesta.
Pur şi simplu vor să fie în centrul atenţiei. Până la aceasta a
ajuns un divorţ - să fie un motiv de vedetism.
E foarte dificil într-adevăr, şi Sfântul Ioan Gură de
Aur a spus foarte frumos: Indiferent de credinţa bărbatului,
femeia este limanul mântuirii lui. Ea ţine casa, ea educă
copilul, ea îl culcă, ea îl închină, ea îl împărtăşeşte, ea îl
spală, ea îl hrăneşte. Viitorul bărbat sau viitorul soţ se
creşte tot de mamă, din scutece, pentru că aceasta e
adevărata educaţie.
în momentul în care tânărul este crescut într-o
mentalitate şi într-o familie sănătoasă, sigur că va creşte un
tânăr sănătos. în momentul în care este răsfăţat şi răzgâiat,
sigur că va creşte un tânăr împrăştiat. Mă întreba într-o zi o
mamă:
- Credeţi că mai putem face ceva din tinerii noştri?
Şi i-am pus următoarea întrebare:
- Dar credeţi că din mamele de astăzi mai putem
scoate ceva bun?
- De ce spuneţi treaba asta?
54
Despre familia ortodoxă
— Ce au văzut tinerii la noi ca să ne urmeze? V-a
văzut fumând, da? V-a văzut mergând la discotecă, v-a
văzut mergând la distracţii, v-a văzut certându-vă cu soţul,
v-a văzut poate înşelându-1, v-a văzut poate vorbind urât,
sau poate meschinărindu-vă cu tot felul de lucruri slabe. Ce
a învăţat? Să vă speculeze pe amândoi şi să vă exploateze:
Mama, dacă tot te cerţi cu tata, dă divorţ că eu am să fiu
alături de tine tot timpul. Sau, tata, dă divorţ de mama că eu
o să rămân cu mata, că mata ţii la mine. în ce scop? De a
primi un bănuţ, de a fi stimulat, de a fi ajutat să aibă o
libertate în plus, nu?
Părinţii, chiar şi când divorţează, trebuie să rămână
prieteni fideli şi amici buni pentru educarea copiilor. Chiar
dacă interesele lor sufleteşti şi fireşti nu mai coincid. Adică
s-a schimbat acel sentiment lăuntric, unul faţă de celălalt.
Pentru copil trebuie să depui efort pentru că oglinda
societăţii sunt părinţii, iar roadele şi strălucirea oglinzii
sunt copiii.
k. Supravieţuirea socială
Graţia: Cum pot supravieţui tinerii proaspăt căsătoriţi,
provenind din familii modeste sau chiar sărace, muşcaţi de
acest şarpe al crizei şi al lipsei de atenţie socială pentru
locurile de muncă?
Părintele Calistrat: E nevoie de o mai bună gestionare a
patrimoniului ţării şi a ceea ce înseamnă dezvoltare
economică. Noi nu trebuie să eliminăm din societate lupta
sau supravieţuirea socială. Lupta cu viaţa este benefică şi
putem vorbi de o selecţie naturală, dar nu la nivel de individ
pentru că noi aici nu sacrificăm. Aici este vorba de modul
de integrare într-o societate şi atunci şi aici este o selecţie
naturală.
55
Graţia Lungu Constantineanu
Noi ştim că atunci când Dumnezeu creează sufletele
şi le aşează în oamenii care se nasc, ei se nasc cu anumite
daruri şi atunci avem oameni înzestraţi, avem oameni
harismatici, avem oameni duhovniceşti, avem oameni
luminaţi la minte sau isteţi, avem oameni moi, avem
oameni blânzi, avem oameni smeriţi, oameni răi. Deci şi
caracterele îşi au un rol în viaţa de zi cu zi. Vorba Părintelui
Cleopa se dovedeşte a fi chiar modernă: Cerul nu
influenţează soarta dar noi cu soarta noastră putem
influenţa soarta cerului. Spune aceasta pentru că putem
umple cerul de sfinţi sau iadul de suflete. Ne-am făcut
prostul obicei de a ne arunca în spatele zodiacului, de a ne
arunca în spatele aşa-zisului destin. Vreau să vă arăt că
destinul sau această sortire a morţii, a pieirii, a sărăciei, a
necazului, a problemelor, nu este întotdeauna cauzată de
Dumnezeu. întreba odată un tânăr:
- Părinte, înseamnă că dacă Dumnezeu ştie că eu
voi fi sărac, acesta e un destin.
- Nu e un destin, ci este ceea ce ştie Dumnezeu
despre tine, că poţi face tu în viaţa ta indiferent de cât te
ajută sau nu te încurcă.
Educaţia din familie e importantă şi constă în sfaturi
bune. Dacă le-aţi primit, aţi ajuns bine, aşa să-i învăţaţi şi
pe copiii voştri. Dar dacă nu le-aţi primit, atunci va fi vai de
voi. Aceasta e moştenirea pe care trebuie să o primim noi
de la părinţi - sfatul sănătos. Legat de sfatul sănătos,
spuneam de trăirea unei vieţi de necompromis în această
lume coruptă. Sunt într-adevăr câteva măsuri care te
salvează din această stare de haos. în primul rând noi ştim
ce spune Apostolul Pavel: Toate ne sunt îngăduite dar nu şi
toate ne folosesc82. Aici, omul sărac nu trebuie să-şi
821 Corinteni 6, 12.
56
Despre familia ortodoxă
permită prea multe distracţii pentru că nu distracţia este o
virtute, omul sărac nu trebuie să-şi permită vicii pentru că
nu viciile sunt o necesitate. Eu personal, în momentul când
întâlnesc un sărac, primul lucru pe care îl întreb este acesta:
- Munceşti?
- Păi, ştiţi că acuma e greu cu locurile de muncă.
- Dar un menaj, o grădină, o zi de muncă undeva?
- Aa, nu, Părinte, că avem un ajutor social.
Vinovat e cine ţi-a întins ajutorul social, nu de ce ai
ajuns tu sărac. Pentru că în clipa în care ştii că tu ai o sursă
pe care nu o meriţi, pentru că este munca cuiva, nu este
munca ta, deja societatea face cu tine un compromis şi ţie
îţi este lene să munceşti. Nu e un lucru corect. Adică de ce
un 2% sau un 5% sau un 10% din CAS-ul respectiv, în loc
să meargă la un bolnav într-un spital, trebuie să se ducă la
un om certat cu munca? Şi Apostolul Pavel ne-a spus clar:
Cine nu lucrează, nici să nu mănânce.83 Şi Mântuitorul
Iisus Hristos a spus: Tatăl Meu până acum lucrează şi eu
lucrez}4
Când trebuie să te acomodezi într-o societate din
aceasta cu scadenţe şi cu toate greutăţile care sunt, trebuie
într-adevăr păzite câteva elemente principale. Mai întâi,
dacă vrei să rămâi un om perfect vertical, trebuie să te
mulţumeşti cu foarte puţin sau cum se spune, cu nimic,
pentru că dintr-un salariu minim sau chiar mediu pe
economie, nu poţi să plăteşti rată sau să-ţi faci casă sau să
întreţii o familie. Dar aici, la noi, trebuie să ţinem cont de
un singur lucru, cei care au făcut aceste legi nu au trecut
prin ele. Personal nu le-au gustat. Aceste legi sunt făcute
pentru mulţime sau pe un eşantion de populaţie, poate, să
83II Tesaloniceni 3,10.
84 Ioan 5, 17.
57
Graţia Lungu Constantineanu
spunem, din dealul cutare unde mai creşte un pom şi 3
fasole. Dar pentru omul din oraş nu există asemenea
şansă.
Ceea ce vă mai spuneam, nu e nostalgie, dar
regimul comunist a asigurat familiei protecţie socială:
cămin de nefamilişti, cameră de o familie, garsonieră cu o
cameră, pentru sărac, garsoniera de confort 2 sau 3, era un
simplu ghetou pătrat dar încuiai şi descuiai uşa casei şi
aveai un căpătâi, un loc de muncă obligatoriu şi apoi, când
se mărea familia şi creştea şi venitul, apartamentul cu 2
camere sau cu 3 camere sau cu 4 camere.
Acum, guvernul, statul care te conduce şi te
exploatează ca membru al statului şi ca cetăţeam al ţării nu
se implică în protecţia socială. Aici singurul care se poate
implica este doar Dumnezeu. Intelectualii, pentru un salariu
bun, pleacă în străinătate. în acelaşi timp, în plan local te
mai poţi descurca, dacă se mai găsesc altfel de resurse, de
exemplu relaţii la ţară, rude înstărite, părinţi înstăriţi, pentru
că în general, părinţii încearcă să facă pentru copiii lor un
efort în măsura în care se poate. Uneori te miri cum aceşti
bătrâni care au 100, 200, 300 de lei pensie, reuşesc să mai
agonisească o brumă de bani şi chiar îi auzi vorbind:
„Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-am luat totul de
înmormântare să nu mai îngreuez copiii.” Sau, „mulţumesc
lui Dumnezeu că mi-am luat locul de veci ca să nu mai aibă
probleme după ce mor.” Sau, „mulţumesc lui Dumnezeu că
mi-am luat tot ce-mi trebuie să nu-i bag la cheltuială, or
face ei o masă şi un parastas.”
în momentul în care statul ajunge la măsura aceasta,
aici nu mai este vorba de lipsa de răspundere socială ci de
lipsa de răspundere a statului. Dar şi ea este la rândul ei
împletită cu câteva elemente negative care ar trebui ele
corectate mai întâi. Trebuie să recunoaştem că începând din
58
Despre familia ortodoxă
1989, au dispărut cele 3 mari forme de manifestare socială:
calitatea, inteligenţa şi seriozitatea. Nu mai avem cultul
muncii, nu mai avem cultul seriozităţii, nu mai avem cultul
inteligenţei. Indiferent că ştie sau nu ştie, e deştept sau nu e
deştept, dacă pila şi relaţia merge, dumnealui face servici
bun şau are muncă de birou. Cel care ştie, pe lângă faptul că
ştie sau este competent, este înlăturat sau i se spune: „Dacă
vrei să mănânci o bucată de pâine, stai în banca ta.” Alegi
uneori să stai în banca ta până la un punct sau până la o
măsură, dar trebuie să ai grijă în acest statut să nu ajungi la
pierderea demnităţii.
în momentul în care ai ajuns să-ţi pierzi demnitatea
nu mai ai statutul de calitate nici acolo unde eşti, oricine ai
fi tu. De aceea, se spune, cel mai deştept cedează sau se
retrage. Acelaşi lucru este şi în societatea în care trăim noi.
Unii s-au resemnat, au vândut la oraş şi au plecat şi s-au
retras la ţară. Eu sunt pentru repopularea satelor pentru că
satul şi agricultura este specifică ţării noastre, ca o sursă de
venit naţional. Indiferent de ce timpuri vor fi, trebuie să
evităm vânzarea terenurilor şi a pământurilor cum se face în
ziua de azi, toată lumea aruncă o mână de euro pe o brazdă
de pământ, dar uită câteva lucruri.
Acele braze de pământ, nu apropo de naţionalismul
bolnav, adică de acum mă bat eu cu pumnul în piept că sunt
român. într-adevăr, uneori, cu anumite elemente îţi este
ruşine să pronunţi cuvântul român: hoţi, bandiţi, ticăloşi,
criminali, omoară lumea în stradă, fac tot felul de
fărădelegi. Este vorba de acel sânge care într-adevăr a curs
timp de 500 de ani, că de la 1400, de când au început să
vină popoarele păgâne şi până când a căzut regimul
comunist, tot vărsări de sânge au fost. Noi nu putem vorbi
de o lipsă de jertfa sau de o lipsă de încercare sau de
verticalitate a poporului. Să nu uităm că perioada
59
Graţia Lungu Constantineanu
interbelică a avut o spumă şi o cremă a societăţii, care nu
au reuşit în măsură de 100% să schimbe mentalitatea, dar
existau cele 3 mari virtuţi româneşti: demnitatea,
verticalitatea şi respectul. Nu intra nimeni în bucata altuia,
nu dădea nimeni în cap să fure de la celălalt, nu lua munca
altuia.
Când a intrat comunismul, acest tăvălug a făcut o
singură mentalitate din punct de vedere ideologic. Dacă
voiai să-l distrugi pe unul spuneai că e legionar sau e
apolitic sau că e împotriva regimului şi imediat era anihilat,
era o teroare sub minciună. Tocmai această minciună i-a
hrănit pe foarte mulţi şi ce a făcut din ei? A făcut activişti,
comunişti, secretari, preşedinţi, primari, funcţii de genul
acesta.
Aici trebuie să ne gândim la perpetuarea răului în
lanţ. în proverbul popular românesc spunea că au murit
mamele care făceau ciobani la stâni şi căţelele care fătau
câini buni. Adică, aşa cum natura s-a pervertit şi nici
animalele nu mai sunt în ascultarea omului şi în folosul
omului, aşa şi oamenii s-au stricat. Ce poţi să scoţi dintr-o
mamă atee? Ce poţi să scoţi dintr-o mamă denaturată? Ce
poţi să scoţi dintr-o mamă beţivă? Ce poţi să scoţi dintr-o
mamă leneşă? Ce poţi să scoţi dintr-o mamă rea de gură?
1. Protecţia socială a familiei
Graţia: Spuneaţi anterior cum începea tânărul să-şi
construiască o casă pentru familia pe care dorea să şi-o
întemeieze, pe o bucată de pământ a părinţilor. Ce şanse are
astăzi o familie când doreşte să se întemeieze, să-şi
construiască o casă sau să cumpere un apartament cât de
mic, fără să le dea părinţii o locuinţă?
Părintele Calistrat: Vă spun un lucru simplu cu adâncă
profunzime. Ştiinţa a încercat să facă un exod al omului
60
Despre familia ortodoxă
obişnuit primitiv. Hai să pornim de la omul analfabet, că
aceasta a vrut să demonstreze ştiinţa, să-l împingă până la
omul ştiinţific, omul spaţial, omul tridimensional, prin
cultură. Prin aceeaşi cultură, tânărul altădată îşi făcea casă
pe un petic de pământ şi îşi întemeia familia bazându-se pe
căruţa cu cal, pe perechea de boi, pe palma de pământ, pe
fântâna de la poartă, pe cei 4 pomi din livadă, pe purcelul
din coteţ sau mâna de oi sau capre sau mâna de păsări din
ogradă şi aşa îşi începea el familia. în epoca modernă în
carte trăim, în cel mult 10-15 ani, dacă nu şi mai devreme,
vom avea nevoie de acelaşi exod dar orientat invers de la
oraşe spre sate. Dar cum?
După revoluţie s-a încercat un fel de agroturism -
pensiune agroturistică, turism montan, turism rural. Noi
avem nevoie în momentul de faţă de tineri competenţi, cu
studii profesionale, nu numai de etnografie şi folclor.
Acestea se vor redescoperi încet-încet pentru că tot ce e
autentic este valabil şi va dăinui. Avem nevoie din nou de
aceleaşi familii tinere în satele româneşti. Foarte mulţi
tineri au constatat că întoarcerea la vechea obârşie dă o
mentalitate sănătoasă şi au început să facă nunta
tradiţională din nou la ţară cu muzică, cu masă, cu petrecere
în lumea sătească. Au început foarte mulţi tineri să se
îmbrace naţional, să caute covorul din lână, să caute
mâncarea ecologică, să-şi facă poze în natură, lângă o
văcuţă, lângă o turmă de oi, lângă un cal, lângă o căruţă. Au
început foarte mulţi tineri să-şi facă fotografii sau nunţi în
case boiereşti, zise hanuri ca la ţară.
E un început de amintire a ceea ce s-a pierdut.
Avem nevoie de o societate competentă care să înţeleagă că
nu avem nevoie de 10.000 de studenţi pe km2, ceea ce ne dă
de fapt oraşul, ci din acest oraş să se desprindă din nou
mentalităţile sănătoase care au avut cândva obârşia la sat,
61
Graţia Lungu Constantineanu
pentru că cu două generaţii în urmă a existat sat cu
siguranţă, în toată puterea cuvântului.
Prea puţini sunt tinerii proveniţi din târgoveţi sau
din orăşenii de baştină de altă dată. Cei mai mulţi sunt din
clasa muncitoare mutată cu forţa într-un exod spre oraş, iar
acum trebuie să se întoarcă din nou de la clasa muncitoare
spre clasa ţărănească, dar modernă şi democratică. Adică
ceea ce vă spuneam cândva, casa de la ţară poate să aibă un
hidrofor, o baie ca la oraş, casa de la ţară poate să aibă un
televizor cu antenă, dacă simte omul nevoie de cultură sau
internet.
Dar tinerii care stau şi pierd vremea şi bat mingea în
faţa blocului, în cinematograf, sau pe 3D sau ce urmăresc ei
acum cu ochelari dubli, tinerii care stau şi mănâncă seminţe
la colţul blocului sau care fac antrenamente sportive la sală,
în aceste săli de fitness unde mai consumă din energie
pentru a arăta bine, ei nu duc o viaţă normală, nu se
dezvoltă armonios ci artificial. Este bine ca această energie
să o transformăm într-o energie pozitivă, în repopularea
satelor pierdute. Intr-o zi a venit la mine un grup de tineri
şi au spus:
- Părinte, daţi-ne un cuvânt de folos! Ce să ne
facem când terminăm şcoala?
- Mă tem că n-o să vă placă ce o să vă spun.
Şi ei au încercat să mă prindă în cuvânt cum făceau
saducheii cu Mântuitorul:
- Dar de ce spuneţi aşa, Părinte? Ce, o să ne spuneţi
să ne facem toţi călugări?
-N u !
- Cum adică nu? Da’ ce aţi vrea să ne facem?
- Să vă faceţi cu toţii ţărani autentici!
- Păi, cum aşa?
62
Despre familia ortodoxă
- Vă explic eu. Să vă întoarceţi acolo de unde aţi
plecat! Aţi făcut şcoala, aveţi facultate, aveţi diplomă?
Acuma trebuie să învăţaţi să puneţi ceapă, să puneţi roşii.
Şi unul mai îndrăzneţ dintre ei, mi-a spus:
- Părinte, da’ eu am 10 ani de muncă în oraş.
- Şi care e treaba?
- Eu acuma sunt dat în şomaj. Din ce să trăiesc?
- Cum din ce să trăieşti? Ai bunici la ţară?
-D a .
- Cât pământ au?
- 2 ha.
Şi i-am explicat:
- Din banii pe care îi iei de la şomaj, până se
termină şomajul, tu ai arat 1 ha şi ai pus lucemă. Creşti 30
de mieluşei sau 30 de gâşte sau 50 de găini sau 2 purcei sau
o văcuţă, pe celălalt hectar pui porumb să ai de mămăligă.
Nu pui grâu că nu ai combină şi începi să mănânci şi
ecologic, vinzi şi o parte din produse care nu-ţi trebuie.
- Da, dar sunt ieftine.
- în clipa în care o să fie piaţa invadată cu produse
ieftine şi de calitate, nimeni nu se va mai duce în
supermarket să le cumpere proaste, artificiale şi scumpe.
Noi am stricat agricultura, nu agricultura pe noi. Ca drept
dovadă că ceea ce-ţi spun este un mare adevăr, îţi dau
răspunsul din Scriptură: Şi a făcut Dumnezeu cerul şi
păm ântul85 Nu scrie acolo, a făcut cerul şi asfaltul. Asfaltul
l-a inventat omul, este pământul creat de dracul. De aici şi
tradiţia populară că satana te bagă în cazanul cu smoală.
Când eram copil şi aveam 4 ani, la mine în sat era o staţie
de asfalt şi scotea un fum negru şi bunicul meu spunea:
„Aceea e gura iadului. Dacă nu eşti cuminte, te duc acolo la
85 Facerea 1,1.
63
Graţia Lungu Constantineanu
moara dracilor unde scoate fum.” Dar ce era? O moară de
asfalt amesteca bitum fierbinte şi făcea asfalt de turnat pe
drum. Asfaltul e un artificiu necreat de Dumnezeu. Şi i-am
spus, aceasta e marea greşeală a lui Dumnezeu că nu a pus
asfalt pe dealuri printre culturi, că nu a pus asfalt pe
rândurile de pomi, că nu a pus asfalt pe rândurile de ceapă
ca noi să nu ne murdărim.
- Păi, cum, Părinte, dacă ai pune asfalt cum ai ara?
- Vezi că ai minte? Dumnezeu ne-a lăsat nouă un alt
fel de asfalt.
-C are?
- Iarba. Priviţi la păsările cerului, priviţi la crinii
ţarinii, uitaţi-vă şi la înţelepciunea lui Solomon că nici unul
nu s-a îmbrăcat mai frumos decât a îmbrăcat Dumnezeu
ţarina. Acela e asfaltul nostru! Pe vremuri, când oamenii
mergeau undeva, mergeau pe poteci fie de deal, fie de
munte, iar potecile aveau pe lângă ele iarbă. Omul când
ieşea de pe potecă în marginea ierbii, intra în iarbă şi
spunea, să-mi curăţ puţin pantofii de praf sau de noroi şi
mergea prin iarbă. Aşa era spălatul picioarelor, aşa se
curăţa; Noi ne-am învăţat doar pe asfalt şi acesta este un
mod artificial de a muri şi vom muri precum stau păsările la
grădina zoologică hrănite artificial în cuşti, cum stau
animalele la grădina zoologică! Dar dacă vă veţi întoarce la
ţară...
- Ne pare rău, Părinte. La şcoala pe care o avem nu
vom ajunge la ţară niciodată.
- Deseară când o să ajungeţi acasă, ce mâncaţi?
- Păi, azi e miercuri, mâncăm roşii, un cartof, ce
mai găsim.
- Şi acestea unde cresc, în spatele blocului?
- Nu, le luăm din aprozar.
- Şi cresc în aprozar?
64
Despre familia ortodoxă
- Nu, se cultivă.
Şi de ce nu vreţi să le cultivaţi? De ce să mă duc să
culeg căpşuni în Spania când ar putea România avea tarlale
de căpşuni?! De ce să mă duc să culeg ardei în Spania când
ar putea România avea tarlale de ardei?! De ce trebuie să
iau came din import când ar putea geme România de
animale crescute, date şi vândute la contract?! Pe vremuri,
în timpul regimului totalitarist, erai obligat să creşti la doi
ani un taur să-l dai la contract, un porc ori 10 păsări ori 5
iepuri ori un miel, ce cotă îţi cerea. Ei, acuma, noi am
adunat aceste studii care sunt şi bune şi nefolositoare. Pe
ideea că avem o diplomă nu ne dăm mişcaţi spre realitatea
adevărată de a trăi.
In momentul în care vom scoborî din nou toate
obiceiurile şi toate tradiţiile populare de a munci pământul,
că acuma e firesc că nu vom mai ara cu plugul că s-a
inventat tractorul, firesc că nu vom mai semăna cu sapa că
avem semănătoarea, firesc că nu vom mai tăia o buruiană
cu sapa, că ai trecut cu ierbicidul. Dar ca să-ţi fie lene să
strângi de pe tarla, să depozitezi, să gestionezi pământul
care te hrăneşte - este o blasfemie în faţa Duhului Sfânt. Şi
le-am spus: Aţi auzit ce i-a spus Dumnezeu lui Adam? în
sudoarea feţei să-ţi câştigi pâinea, iar pământul să aibă
spini şi pălăm idăl86 Buruienile pe care le vedeţi pe pământ
sunt păcatele noastre, iar culturile pe care le vedeţi sunt
faptele bune ale noastre. Noi aşa trebuie să arătăm, ca un
pământ mănos. De aceea spune psalmistul: Văile vor
înmulţi grâul, vor striga şi vor cânta}1 E omul smerit plin
de fapte bune, aşa se tâlcuieşte la Sfinţii Părinţi din psalmi.
Şi au spus:
86 Cf. Facerea 3,17-19.
87 Psalm 64, 14.
65
Graţia Lungu Constantineanu
- Părinte, cred că orice am face în viaţa aceasta dar
la ţară nu ne vom mai întoarce niciodată.
- Nu-i nici o problemă. Necazul, lipsa, sărăcia,
criza, foamea ne vor aduce acolo unde ne e locul.
Spuneaţi că unii au muncit pentru o diplomă, dacă ei
vor fi competenţi, vor fi descoperiţi şi vor fi folosiţi ca atare
şi ei se vor putea integra în viaţa socială superioară. Cei
care trăiesc o viaţă socială superioară dar la nivel artificial,
adică de dragul de a purta doamna o pălărie sau de a umbla
ea cu poşetă, va arunca ea şi poşeta şi pălăria că foamea
trece prin stomac şi atunci, sigur că lipsa ne va duce la
adevăr. Că aşa spune, singura cale când vrei să cucereşti o
cetate este să-i tai apa şi hrana. Când ne va lua Dumnezeu
apa care e din ce în ce mai scumpă, că dai la bloc pe 1 m3
ca într-o ţară africană deşi la noi curge apa din toate
streşinile, şi când o să dai pe o bucată de pâine cât nu face,
te duci singur şi o cultivi. Adică ne vom întoarce la snopul
de grâu pus în treier şi făcut plăcintă, prin măcinatul de la
moară. De ce vă spun lucrul acesta?
Noi nu suntem o ţară cu potenţial neapărat
industrial. Suntem o ţară agrară din toate punctele de vedere
şi avem şansa redresării economice prin agricultură şi avem
potenţial în pământul românesc cum ne-au spus nouă
chinezii în vremea când noi i-am învăţat pe chinezi
agricultura intensivă. Când vom învăţa să preţuim fiecare
palmă de pământ, nu vom muri. Când vom batjocori
pământul, ne va batjocori Dumnezeu pe noi, pentru că El a
spus: Pământul să vă hrănească şi pământul să vă
no QQ
crească. A l Domnului este pământul şi plinirea lui şi l-a
dat oamenilor şi l-a dat fiilor oamenilor. Aşa spune, şi
88 Facerea 1,11-12.
89 Psalm 23, 1.
Despre familia ortodoxă
pământul l-a dat fiilor oamenilor să-l stăpânească90. Dacă
l-a dat să-l stăpânească, l-a dat să-l muncească. I-a spus lui
Adam: Să-ţi câştigi pâinea în el?1 Deci aceasta este forma
reală şi concretă.
Cine este competent într-un domeniu, va ajunge la
criterii de competenţă, un chirurg bun rămâne veşnic un
chirurg bun, un jurist bun rămâne veşnic un jurist bun, un
avocat bun, un avocat bun, un ţăran autentic va rămâne un
ţăran autentic. Dacă ar vrea ei să facă locuri de muncă şi să
scoată ţara din criză, nu e nevoie decât de repopularea
satelor. Ar trebui doar să investească puţin, că din al 2-lea
an ar avea deja şi venitul, pentru că în momentul în care
merge agricultura, toate se urnesc îno ţară. Dar când nu se
face muncă nu ai criteriu de profesionalism, nu ai pe ce să
mergi. Ai agricultură, ai nevoie de industria panificaţiei, ai
pădure, ai nevoie de industria de prelucrare a lemnului, ai
agricultură, ai nevoie de unelte, industria fierului se
dezvoltă, ai agricultură, ai nevoie de irigaţii, industria
metalelor se dezvoltă. Sunt legate una de alta. Deci vrând-
nevrând, trebuie să ne întoarcem la talpa pe care am
părăsit-o.
Ne-am învăţat să facem la casă talpa de beton, când
Hristos a spus: Temelia casei celei sănătoase să nu o pui pe
nisip unde o mişcă apa, să o pui pe piatră unde vântul şi apa
nu o poate mişca.92 Deci noi trebuie să ne întoarcem acolo
de unde am plecat. Pământ eşti şi în pământ vei merge
până te vei întoarce în pământul din care ai fo st luat,93
Când ni s-a spus că mergem în pământ, unii au tâlcuit că
gata, trebuie să murim, să intrăm în sicriu. Nu, pământul ne
90 Psalm 113,24.
91 Facerea 3, 17,23.
92 Cf. Matei 7, 24-27.
93 Facerea 3, 19.
67
Graţia Lungu Constantineanu
astupă, dar pământ eşti şi în pământ vei merge, mergi şi
trăieşte din pământ. Mănâncă din pământ, rădăcina, fructul,
poama e a pământului. Aceasta este tâlcuirea reală a acestui
stih, nu neapărat ni s-a pus ţărâna. Eminescu a fost un mare
filosof şi a spus: Până la urmă orice ai spune J Peste toate
o lopată de ţărână se depune Trebuie să ne coborâm de
.9 4
la domnia artificială, de la traiul insolent, ca să spunem aşa,
şi să ne întoarcem la adevărul pur, adică la acel stih al
Apostolului Pavel, care a spus aşa: Cine nu munceşte nici
să nu mănânce,95
La baza familiei este protecţia socială a familiei,
instituţia care nu face nimic absolut pentru familie. Cum vă
spuneam altă dată, nu nostalgia comunismului ci amintirea
acelor ani când tinerii primeau de când s-au căsătorit fie o
garsonieră, fie o cameră de cămin, fie un apartament
modest. Cei care începeau să aibă copii primeau cu o
cameră, cu două, cu trei, după numărul de vieţuitori din
casă şi aveau dreptul de a plăti foarte uşor din salariu,
oferindu-li-se un serviciu permanent ca ei să poată plăti în
timp acea locuinţă .pe care o primeau, lucru care astăzi,
chiar dacă s-a încercat povestea cu prima casă, ea a fost un
eşec din start pentru faptul că astăzi nu există locuri de
muncă. Cineva mă întreba de dimineâţă:
- Părinte, credeţi că noi mai putem face ce a tăcut
Iov pe groapa de gunoi?
- Frate, ţine minte ce-ţi vorbesc, când nu există
Dumnezeu, toată România e groapa lui Iov că tot ce
agoniseşti în 5, 10, 15, 20 de ani cu firma şi cu economia pe
care o faci tu la aşa-zisa ta societate, un minut dacă nu ai
fost atent, nu mai vine dracul ci vine fiscul şi-ţi ia tot. Dacă
94 Eminescu, Mihai, Scrisoarea I.
95 Cf. II Tesaloniceni 3, 10.
68
Despre familia ortodoxă
înainte satana a venit şi i-a ucis lui Iov prin oameni răi,
cămile, copiii, casă, avere, acuma vine instituţia statului, te
execută silit şi rămâi mai rău ca Iov.
Iov avea dreptul să se roage, astăzi nici nu mai ai
timp să te rogi pentru că te ia puşcăria. Ce se întâmplă?
Dumnezeu trebuie să fie perm anent în ecuaţia
gestionării familiei. N-ai să poţi face niciodată familie
sau avere fără Dumnezeu, chiar dacă la prima vedere
avem ocazia să vedem familii cu oameni care spun: Pentru
ce să mă rog? Ce mi-a dat Dumnezeu? Pentru ce să mă duc
la biserică? Care-i folosul? Folosul îl vor vedea abia mai
târziu când, după ce au toate, vor vedea nişte neajunsuri
care depăşesc problema unui ban din portofel sau o
problemă care ţine de aprins o lumânare. Adică vor avea
probleme la care vor voi să aprindă mii de lumânări dar nu
mai foloseşte. Adică Dumnezeu ştie să-şi ia cu dobândă şi
eu chiar am cunoscut oameni care au pornit pe calea
bisericii, s-au spovedit, s-au împărtăşit, Dumnezeu i-a
ridicat din cenuşă, ca să folosim un termen, au ajuns
oameni înstăriţi şi s-au întors înapoi de unde au plecat. Şi
au spus aşa: „Părinte, dacă scăpăm de necazurile pe care le
avem şi rezolvăm problemele, o să dăm bani şi la biserică.”
m. Integrarea în societate
Spuneaţi de integrarea în societate, da. Uneori noi
ne putem integra în societate dacă ne conformăm unor
reguli generale ale societăţii. Adică este una să dau bună
ziua, să fiu corect la locul de muncă, să fiu ordonat în ceea
ce desfăşor, dar nu este totuna să mă integrez şi aici vă spun
o întâmplare a tinereţilor mele. Nefiind fumător şi beţiv,
când se făcea câte o şedinţă în vremea când făceam eu
serviri, spunea: Pe Costică trimite-1 undeva, nu-1 chema,
pentru că ăsta nu bea şi nu fumează cu noi şi nu avem ce
69
Graţia Lungu Constantineanu
discuta. Adică, eu mai mult îi încurcam şi mă duceam şi
lucram ceva, eram scutit de grijă. Deci nu poţi să te
integrezi în cele rele. Pot să mă izolez faţă de păcat sau
de cele rele, atunci mă integrez într-o societate stricată dar
rămân ca un mic Lot acolo în Sodoma şi Gomora, în
pătrăţica mea, dar aceasta nu înseamnă că nu voi fi expus
unor pericole.
Poate că eu nu am dreptate dar cred că este vorba de
un flagel, de o lucrare a satanei care pândeşte lumea bună şi
o trage în ispită. Noi folosim acum după americani
termenul de afacere, dar nu înseamnă că dacă eşti un
grădinar bun eşti un afacerist, nu înseamnă că dacă eşti un
agricultor bun eşti un afacerist, dacă eşti un fermier bun eşti
un afacerist, dacă eşti un zootehnist bun eşti un afacerist, un
doctor bun eşti un afacerist, dar ei aşa spun: Acestuia îi
merge afacerea.
în momentul în care eşti corect şi munceşti, şi atunci
apare o situaţie de compromis. Dacă nu te-ai compromis tu
ca om, ci eşti familist, eşti iubitor de casă, de copii, de
morală, de conştiinţa din tine, o educi sănătos, atunci vine o
altă etapă, compromiterea ideologică. Automat eşti racolat,
şi acesta e un adevăr. La ora actuală România aşa a decăzut,
să nu aveţi impresia că România a decăzut că a venit cineva
şi i-a mutat o piatră de la temelie, nu. România a decăzut
exact prin acest fenomen. Dacă cineva a muncit şi a fost
corect şi a fost serios, automat au venit şi i-au spus: Vrei să
fii cu noi? Vrei să faci cutare lucru? Şi au început cele 3
metode: şicanarea, exact ca în primele veacuri creştine,
controale de rutină, să spunem, fie financiare, fiscale, OPC,
sanepid, orice desfăşori tu în activitatea respectivă, chiar şi
apă dacă vânturi, vine Mediul şi te întreabă de ce ai luat-o
cu cana de plastic şi nu ai luat-o cu cana de tablă sau de ce
70
Despre familia ortodoxă
ai luat-o cu cana de porţelan şi nu ai luat-o cu cana de
ceramică.
In momentul în care nu au reuşit aşa, începe
bombardarea cu sancţiuni, dar nu pentru că ele ar fi
adevărate, ci tot ca un abuz de putere la adresa românului,
tot ca o formă de distrucţie cu ţintă fixă până ce la un
moment dat, tu ai două şanse: Ori să închizi activitatea
respectivă ca să nu te bagi în vreo datorie care te depăşeşte
şi să devii falimentar sau să ajungi să te vinzi pe tine însuţi
să scapi de datoria respectivă, ori începi să faci
compromisuri dar cu două scopuri. După ce te-a împins în
compromis, compromisul acela îţi rămâne ca o cureluşă la
căţelul de ogradă, căreia seara îi agăţi numai clenciul în
zgardă. Tu până aici te întinzi, dacă ai făcut un pas de aici
încolo ... Asta aşa se cheamă - sponsorizare politică,
într-un termen mai modem, ajuţi partidul. Noi trebuie să ne
ajutăm pe noi, acesta e primul ajutor. După ce ne ajutăm pe
noi trebuie să ajutăm pe semenii noştri ori semenii noştri
sunt mama, tata, frate, soră, ai unde să împărţi.
Cei care nu cedează nici aşa, există o altă metodă
numită mass media. Atunci începe şicanarea într-un ziar, la
televizor şi ajungi la uciderea aproapelui tău prin cuvânt,
prin cele două mari metode, calomnia şi denigrarea, care,
cum spunem noi astăzi, i-a făcut imaginea praf. Aici nu este
vorba de imagine, aici este vorba de debilitatea societăţii,
societatea fiind slăbită, fară repere, fără caractere, că
dumneavoastră spuneaţi, învaţă un intelectual şi se trezeşte
fără loc de muncă. Da, aşa este pentru că în momentul în
care vrei să ai un loc de muncă trebuie să ai şi puţin tupeu,
trebuie să ai şi îndrăzneală, să fii obraznic, să recurgi la
compromisuri că trebuie să exişti.
Deci nu ţi se dă voie să trăieşti sănătos, acesta este
cuvântul. Se încearcă în mod voit să se strice demnitatea
71
Graţia Lungu Constantineanu
românească, cea care mai este, picătura aceea. Pe ţăran l-a
convins că e mai bună asociaţia, ca el să stea cu mâna în
buzunar şi să aştepte la sfârşitul anului 300 de kg de grâu şi
l-a liniştit. Tot pe ţăran l-a convins că nu trebuie să ţină
vaca, că, consumă mult şi să ia laptele din magazine şi
ajungi să mergi la supermarket sau la hipermarket şi
cumperi o cutie de lapte care nu se compară cu laptele pe
care îl mulgi de la vacă. Atunci, sigur, într-o mentalitate din
aceasta aristocrată şi lenea devine aristocrată. Omul se
învaţă şi spune aşa: M-a dat în şomaj. Da, pentru un
orăşean e o catastrofa. Acela stă între 4 pereţi şi la el costă
totul cum vă spuneam odată, şi frunza de pătrunjel o
plăteşte. Dar când eşti la ţară de ce trebuie să te temi? Nu
mai ai de ce te teme. Lumea se împarte în două categorii:
clasa intelectuală care să-şi vadă de treabă în oraş şi să-şi
facă treaba la nivel intelectual şi clasa muncitoare sau
ţărănimea care trebuie să vină să populeze talpa ţării, cum
se spune.
Cred că cel mai sănătos mod de integrare şi de
creştere a rentabilităţii într-o ţară care nu merge este
dezvoltarea agriculturii. Până nu vom avea brevet de
agricultor, nu vom reuşi. Dar ce înseamnă brevet de
agricultor? Omul trebuie să ştie să sape, să prăşească, să
semene, să cosească, să îngrijească un animal, să facă un
asolament, să planteze o plantă, să pască un animal, să-l
exploateze. în momentul în care, nu pe teorii, ci în mod
practic de lucru, se arată cum se pregăteşte terenul pentru
grâu, pentru cartof, pentru porumb, cum se paşte vaca, cum
se hrăneşte oaia, cum se hrăneşte pasărea, atunci i-ai dat
brevet de agricultor şi în loc de şomaj, îi dai subvenţie 100
de lei pe lună să facă agricultură, nu şomaj să doarmă acasă
să mănânce seminţe. Omul este certat cu munca şi pământul
stă pârloagă peste tot iar noi murim de foame, dar ne
72
Despre familia ortodoxă
plângem. Au spus că anul acesta pâinea se va scumpi din
cauza ploilor, multe terenuri s-au compromis. Ele erau
compromise de astă toamnă, de la nearat şi nesemănat, că
ce a fost în picioare, cel care a investit a avut grijă să
strângă. Inundaţiile sunt calamităţi. Dar nu ţii 20 de
milioane sau 10 milioane sau 5 milioane sau 2 milioane de
terenuri agricole vraişte şi spui că a fost calamitate şi pentru
aceasta ai scumpit pâinea. Pâinea s-a scumpit datorită lenei
noastre, pentru că este mai lesne a cumpăra grâu din import
contra unor costuri şi comisioane decât a ara nişte pământ şi
a-1 semăna în mod serios, în dorinţa de a face agricultură.
Acestea sunt lucruri ce ţin de organizarea socială, ţin de
buna cârmuire a ■ţării, de gospodarul ţării, cum se spune, de
conducător. Când conducătorii sunt slabi, iar ne întoarcem
la Psaltire, toate lucrurile ies de nimic. Omul doreşte însă să
primească o soluţie concretă.
Ai putea să-ţi iei o locuinţă în oraş. Cum? Dacă
statul ar investi să construiască aceste locuinţe, să le dea
tinerilor să plătească chiar până la sfârşitul vieţii dacă e
nevoie, dar o sumă care, adunată toată la un loc ar face
fonduri pentru alte locuinţe şi ar fi un rulaj. Deci totul
începe de la ceva. Era şi în Scriptură, când i-a pus
Dumnezeu pe Adam şi pe Eva în rai le-a spus aşa: Din toţi
pomii să mâncaţi.% Nu a plantat Adam pomii, Dumnezeu
i-a plantat şi a spus: Şi a pus rai spre răsărit, şi l-a pus cu
pomi şi l-a răsădit97 ş.a.m.d., ca să înţelegem noi că era
stăpânul proprietăţii respective. Era simţul proprietăţii, dar
cum? în mod îndumnezeit, adică în conlucrare cu harul. Şi
a spus, i-a dat pomul vieţii să mănânce din el să aibă
lumină, să aibă înţelepciune.
96 Facerea 2,16.
97 Cf. Facerea 2, 8-9.
73
Graţia Lungu Constantineanu
Aşa şi societatea, nu poate aplica legi pe o traistă
goală, societatea nu poate aplica legi pe foame, pe nimic, pe
vorbe goale. Societatea trebuie să aplice nişte legi pe ceea
ce lucrează concret. Ei au făcut chiar şi acel proiect cu
prima casă, nici acela nu a fost bine gândit, pentru că în
momentul în care tu obligi omul să investească pentru
locuinţe, în ţara aceasta, la câte mii de tineri sunt şi punând
fiecare milionul lui, anul acesta faci de 10 case, la anul mai
faci de 10, la anul mai faci de 10, dar tu, între timp creezi
locurile de muncă: E nevoie de fier-beton merge fabrica, e
nevoie de ciment merge fabrica, e nevoie de dulgher merge
şcoala, e nevoie de maistru merge şcoala, e nevoie de
muncitori merge banul, circulă, e nevoie de meseriaşi,
merge calificarea şi atunci angrenezi un întreg sistem.
Vedeţi?
Trebuie să avem gândirea macro-socială, nu micro-
socială. Da, acela şi-a rupt un picior, dă-i 2.000 de lei şi se
face sănătos, gata, s-a rezolvat problema. Nu aşa! Trebuie
cercetată atât cauza ruperii piciorului, cât şi modul de
vindecare, calea, tratamentul. Dumneata mergi puţin câte
puţin, noi îl punem întâi în ghips, îţi dăm un însoţitor, fă
paşi iar data viitoare uită-te pe unde calci. Nu, el şi-a rupt
piciorul, noi l-am plătit şi am terminat, ne-am spălat pe
mâini. Nu aşa se face, aceasta este greşeala cu care noi nu
mai putem redresa un sistem social. în ce constă?
Implicarea directă. Fiecare om trebuie să aibă o
responsabilitate în societate. Nu poate toată lumea să
aştepte. Ce să aştepte? Avem 4 milioane de oameni care
muncesc, copiii sunt copii, avem 3 milioane de pensionari
şi 4 milioane de şomeri, că 2 milioane sunt plecaţi pe afară.
Şi atunci, ce faci? Poţi să împărţi un măr la 16? Nu hrăneşti
pe nimeni. Oricât de mare ai desena acea felie, ea tot în 16
e împărţită, aşa şi cu aceasta. Trebuie să ne axăm pe
74
Despre familia ortodoxă
realitate. Munca este primul lucru. Fără muncă nu vom face
nimic, putem să ne rugăm, putem să stăm la rugăciune,
putem să stăm în biserică, că unii spun:
- Părinte, m-am rugat şi nu mi-a ajutat Dumnezeu.
- E adevărat, dar pe lângă faptul că te-ai rugat,
trebuie să şi munceşti, că Apostolul Pavel a spus lucrează şi
te roagă. Sfântul Antonie cel Mare şi Apostolul Pavel spun:
Pe nimeni nu am îngreuiat
QO
cu trupul meu. Ziua am lucrat şi
noaptea m-am rugat.
Noi trebuie să creştem această generaţie care are
direcţia greşită pentru că e ca la genetică - dintr-o genă
bolnavă nu poţi să scoţi un produs sănătos, aşa e şi în
societate, dintr-o familie bolnavă spiritual vor ieşi
neadaptaţi social iar dintr-o familie bolnavă economic vor
ieşi săraci pe bandă. îmi spunea o doamnă:
- Părinte, sărăntocii ăştia nu mai nasc un copil, că aş
vrea şi eu să botez.
- Doamnă, dar naşteţi dumneavoastră să boteze ei
că aveţi cu ce să-i creşteţi.
- Părinte, mă scuzaţi, am un băiat, ce vreţi să fac o
turmă?
- Dar de ce să-l facă tocmai săracul? Fă şi dumneata
unul.
Am auzit o glumă, că pe criza aceasta e bine să faci
copii că îţi dă statul bani degeaba. Dar de unde îi iei?
Imprimi hârtii? în primul rând te trezeşti într-o zi că nu ai
ce mânca, te trezeşti într-o zi că nu mai ai cu ce te îmbrăca,
nu mai ai cu ce te hrăni. Apoi a dispărut simţul de care vă
spuneam altă dată, femeia nu mai ştie să coase, vrea cusut
de-a gata. Femeia nu mai ştie să toarcă, vrea pânză de-a
98 Cf. II Tesaloniceni 3, 8.
75
Graţia Lungu Constantineanu
gata, femeia nu mai ştie să ţese, vrea valul de cea mai bună
calitate, femeia nu mai ştie lucruri care sunt banale la ţară.
Inchipuiţi-vă, care este semnul frumos la ţară pentru
a arăta că o familie este de oameni gospodari? Casa
împrejmuită cu gard şi grădina cu flori din faţa casei. Ce
denotă? Armonia din casa respectivă. Pentru că dacă omul
îşi permite să fie frumos în faţa casei înseamnă că el se
simte bine, se simte fericit. în momentul în care te duci
acum în jurul casei românului, ce vezi? Maşini stricate,
abandonate pentru că nu au bani nici să le înmatriculeze,
nici să le vândă, nici să le repare. Toate clădirile sunt fară
gard pentru că au fost făcute fără noimă, negândite,
neproiectate, fără nici o formă. Chiar mi-a plăcut vorba
unui architect: Dacă vrei să vezi ce e în mintea românului,
uită-te la toate casele din jur, fiecare e strâmbă în felul ei,
după mintea pe care o are acela în cap. Şi aşa este. Nu s-a
impus în primul rând la nivel statal, ca stat român, să existe
o anumită formă şi să se spună clar: Proiectul acesta îl
respecţi, nu ce vrei tu. Pe noi ne defineşte orice construcţie,
nu vii cu fel de fel de idei.
Un alt lucru care defineşte clar că este o dezordine
socială, pe oricine te duci să întrebi ceva, nimeni nu ştie.
încercaţi să vă duceţi la un simplu birou de informaţii să
întrebaţi cum ar trebui făcut cutare sau cutare. Nu ştiu,
întrebaţi mai departe ... nu-mi dau seama, ceea ce denotă
că omul este într-un total haos. Din aceasta nu se poate
reveni glumind. Mi-a spus odată o doamnă:
- Părinte, simt că înnebunesc.
- De ce spuneţi lucrul acesta?
- Părinte, nu mai fac faţă, pur şi simplu mă
epuizează tot, zgomotul de muzică, zgomotul de televizor,
zgomotul de uşă, zgomotul de la apa de la baie, zgomotul
de la aragaz, zgomotul de la hotă, zgomotul de Ia aerul
76
Despre familia ortodoxă
condiţionat, tot mă înnebuneşte. Eu în clipa asta, zice, nici
să mai merg pe stradă nu pot pentru că mă termină psihic
tramvaiul.
- Doamnă, aveţi două şanse, ori vă întoarceţi la
viaţa naturală şi vă integraţi undeva unde vă cântă cocoşul
dimineaţa şi vă scoală sau vă culcaţi seara când asfinţeşte
soarele şi s-a întunecat ori, dacă aveţi nervii tari ca lanţurile
de oţel, staţi în mijlocul vacarmului şi rezistaţi.
Dumneavoastră singură v-aţi băgat în iad, nimeni nu v-a
băgat acolo.
- Părinte, vă închipuiţi că de la soneria pe care apăs
la uşă şi până la ultimul aparat pe care îl folosesc acasă,
toate au butoane, mie îmi fierb creierii în cap?
- întoarceţi-vă la lingura de lemn, la fundul de
mămăligă, la parc, la grădină, pliviţi o buruiană, o luaţi din
grădină, o tocaţi, nu mai staţi la piaţă, mulgeţi căpriţa, faceţi
o lingură de mâncare.
- Părinte, să nu credeţi că sunt departe de a face aşa
ceva.
Mi-am dat seama de un adevăr pe care nimeni nu-1
poate contesta, societatea noastră este artificializată, noi nu
mai avem clasă muncitoare, e foarte clar. De acum, dacă
vrem să împărţim România, o putem împărţi în intelectuali,
că avem în toate domeniile, negustori, pentru că singurul
care rezistă e comerţul care a existat de pe vremea lui
Ştefan cel Mare şi până în zilele noastre şi era singura sursă
naturală de profit. Şi dacă vrem să vorbim de o clasă care e
pe dispărute dar s-ar putea forma din nou, e ţărănimea de
jos, deci munca rodnică a pământului pentru că în
momentul în care există mâncare există şi profit. Carnea
este un profit, grâul este un profit, zarzavatul este un profit,
fructele sunt un profit, acestea sunt lucruri care se caută
zilnic.
77
Graţia Lungu Constantineanu
Omul va sta fără o haină de lux sau fără o maşină de
lux dar fără mâncare nu va sta şi atunci, sigur că există o
minimă şansă de întoarcere. Intr-adevăr 50 - 60% dintre cei
din oraş care nu-şi au locul în oraş vor trebui într-o vreme
oarecare să părăsească oraşul. Eu sunt ferm convins că va
veni vremea când aceste blocuri pe care le vedem arhipline,
jumătate vor fi goale pentru că întreţinerea e din ce în ce
mai costisitoare şi atunci când se suprapun cheltuielile cu
venitul, nu ai ce să faci, ajungi până la urmă să-l dai
degeaba şi să pleci. Există dorinţa de a trăi cât mai
sofisticat. Am auzit la televizor că unii şi-au cumpărat
pământ pe lună. Vă închipuiţi câtă minte bolnavă îţi trebuie
ca să ai titlu de proprietate pe lună!?
Apoi să nu uităm cele 3 mari plăgi, bău tu ra care a
fost adusă odată cu comunismul în 1940 de sistemul
bolşevic, care a distrus tot ce înseamnă simţ românesc.
Adică din omul serios şi ruşinos, de la paharul de băutură la
masă până la a dormi în cârciumă este un drum lung. Apoi
sistemul cultural dezinvolt, adică această lipsă de pudicitate
şi această lipsă de ruşine, ca să spun din partea feminină,
dezmăţul acesta modem, ei îi spun discotecă, e iarăşi un
lucru care distruge simţul moral din om şi îl transformă
într-o unealtă de consum. Cea mai mare plagă care a
invadat România o constituie drogurile, care vin şi distrug
şi sunt principalii factori la însingurarea şi izolarea de
societate. Sunt primele semne că omul nu se mai poate
integra în societate pe lângă sărăcie şi lipsuri, pe lângă
incapacitatea de plată şi datorii sau pe lângă lipsa de loc de
muncă şi o sursă de finanţare, omului îi rămâne să se ocupe
de lucruri josnice - furt, ucidere, spargeri, înşelătorii,
minciună, tot felul de metode subversive.
78
Despre familia ortodoxă
n. Integrarea în familie şi societate
G raţia: Există asemănări între integrarea în familie şi în
societate? Aşa cum fiecare membru este integrat în familie
mai mult sau mai puţin, la fel se integrează în societate. Ce
spuneţi sfinţia voastră?
Părintele Calistrat: Părerea este perfectă. Avem de-a face
cu două planuri diferite, familia este microsocială pentru că
dintr-un tată sănătos şi o mamă sănătoasă vor ieşi copii
educaţi şi atunci când tatăl este integrat bine în familie, el
este şi un membru de onoare sau de calitate al societăţii, că
ce este societatea? Totalitatea persoanelor dintr-un anumit
loc sau habitat alcătuiesc un sat, o comună, un judeţ, o
regiune, o ţară sau un principat, cum erau vremurile de
demult. Ce trebuie să descoperim aici? în momentul când
vorbim de o integrare familială, vorbim de un habitat. Ce
înseamnă habitatul familial? înseamnă mamă, tată, copii.
Dacă tata este sănătos, automat şi soţia va fi o femeie
vrednică, dacă. soţia este vrednică, automat şi copiii vor fi
vrednici, dacă copiii sunt vrednici, e clar că părinţii sunt de
calitate.
Există oameni neintegraţi în societate care se
consideră deasupra celorlalţi. Dar o bună croitoreasă, o
bună gospodină, o bună profesoară, o bună mamă, o bună
casnică, indiferent că au sau nu au bani, ele fac parte din
societate, se îmbracă frumos, se îmbracă curat, se îmbracă
îngrijit, îi respectă pe ceilalţi oameni, duc copilul de mână,
îl iau de la şcoală, muncesc şi îşi câştigă pâinea mai multă
sau mai puţină, aceasta însemnând că există o integrare.
Dar încep înstrăinările de societate pe baza viciilor.
Omul care era adaptat în societate nu-şi mai găseşte locul,
apare dezadaptarea beţivului şi urmările ei, lipsă de
seriozitate, virulenţă, violenţă, criminalitate. Cine nu fuge
de omul rău? Aceasta este izolarea lui personală. Dar în
79
Graţia Lungu Constantineanu
familie apare acelaşi fenomen. în momentul în care unul
dintre părinţi este pe panta viciilor apare efectul secundar -
divorţul. Dar mai mult decât divorţul apare violenţa în
familie, proasta educare a copiilor, plecarea copiilor de
acasă, că aşa se naşte delincvenţa. Aţi văzut fetiţe tinere la
prostituţie, băieţi tineri plecaţi fară căpătâi, iau ţările la
rând, nici nu ştii pe unde să-i găseşti, în tot felul de reţele.
în momentul în care o familie din aceasta se
destramă mai dă model la două, trei. Ei, dacă cutare face
aşa, de ce să nu fac şi eu? Şi încep să apară cuiburi, încep să
apară, dacă vreţi, mici habitaturi şi atunci cum se
selectează? La centrul satului - lumea bună, spre periferii -
lumea mai obişnuită, mai modestă, iar la margini de tot apar
săracii şi decăzuţii, fiecare este împins la margine. Aici este
vorba de o selecţie naturală. De ce? Pentru că cel care este
dezordonat, în primul rând, nu poate suporta el ordinea.
Asta este cel mai grav.
Nu aţi văzut niciodată un om care nu este beat să se
lege de cineva, din contra, cel beat se leagă de omul
sănătos, sau cel ticălos sau cel leneş sau cel guraliv sau cel
neserios sau, dacă vreţi, se merge chiar la înscenări. Dacă
este un om cu bani, se duce anume şi îi loveşte maşina ca
să-i poată înscena ceva ca să scoată bani de la el sau îl
supără ca să-l insulte şi îl acuză de calomnie. Sunt foarte
multe metode de provocare în societate care par mici sau
mari, dar cel mai mult viciile separă oamenii. într-o
comunitate veţi găsi exact ca într-un ou, nucleul - lumea
sănătoasă în mijloc, coeficienţii citoplasmatici la mijloc şi
coaja pe margini.
Că acuma lumea bună fuge şi se retrage la linişte şi
devine margine, prin proasta chivemisire a legilor atât
sociale cât şi morale, ajunge mijlocul satului să fie centrul
răutăţii. Dacă AND-ul este bolnav, toată societatea este
80
Despre familia ortodoxă
bolnavă. Şi atunci când în comunitate ai un primar neserios,
comuna merge rău, când ai agentul de ordine publică
neserios, infracţiunile se înmulţesc, când contabilul fiscal
nu este bun, corupţia se înmulţeşte. Vedeţi? S-a schimbat.
Ce era de fapt un sat? întotdeauna, preotul, doctorul,
jandarmul, primarul, învăţătorul reprezentau nucleul
satului. Acuma, lumea bună s-a retras la periferie, a ieşit
din haos iar haosul a devenit frunte şi atunci nu mai ai la ce
să te aştepţi. Aceasta este o mişcare rotativă dinspre
exterior spre interior şi dinspre interior spre exterior a
comunismului. Comunismul a prom ovat toate non­
valorile. îmi aduc aminte, doi bătrâni se certau, la care îi
spune unul:
- Tu ai avut noroc că a venit comunismul că îţi
mâncau păduchii pălăria.
La care acela îi răspunde:
- Dacă s-ar mai întoarce odată comunismul, prima
dată, ţie ţi-aş confisca totul.
- Măi, tu să munceşti ca să confişti.
Vedeţi că până la urmă mentalitatea sănătoasă, atât
în vremea comunistă cât şi în vremea democratică este
munca. Să luăm pilda oricui, uite, dumneata în persoană, în
clipa în care te munceşti sau te zbaţi să faci ceva, trăieşti
dar dacă stai şi aştepţi, nu ai ce să rezolvi. Deci este
izolarea morală şi izolarea economică, iar în familie este
izolarea de disciplină, de morală.
în momentul în care unul din familie face rău, ori
pleacă femeia cu copiii ori pleacă bărbatul de acasă şi
rămâne femeia cu copiii. Dar când s-a întâmplat lucrul
acesta şi a apărut această dezintegrare, poate să reapară un
echilibru temporar sau poate să nu mai apară niciodată, dar
urmările sigur vor fi pentru că ce văd copiii la părinţi,
aceea fac şi ei. Aceasta este lege de fier în ortodoxie,
81
Graţia Lungu Constantineanu
fumează tata fumează şi copiii, bea tata beau şi copiii, sunt
răi părinţii sunt răi şi copiii.
Graţia: Sunt şi excepţii, ceea ce a văzut la tatăl, că bea,
copilul nu a pus picătură de băutură în gură, sau mama
neserioasă iar fiica a avut o respingere totală faţă de acest
comportament.
Părintele Calistrat: E bun, asta înseamnă că genetic este
ceva sănătos, dar asta foarte rar se întâmplă, să ştiţi, cazuri
din acestea spontane avem în toate domeniile, dar luând în
general, 30% din imoralitate^ se datorează familiilor
dezorganizate sau destrămate. într-o familie unde viciul
este la modă şi copiii sunt cu grămada.
Revenind la ce aţi spus - cum ne integrăm în familie
şi în societate - s-ar putea ca în familie, la un moment dat,
prin luminarea lui Dumnezeu sau prin voinţa Lui, unul să se
lumineze şi să înţeleagă scăderile celuilalt şi să-l izoleze.
Aţi văzut, sunt multe mame cu copiii care s-au izolat de soţ,
sau soţ care s-a izolat de soţie. Atunci apare primul prag în
care se rupe contactul cu familia. Când faci brânză, în butoi
rămâne zerul. Ei, aşa şi lumea aceasta în societate. în
momentul în care se separă cei buni, ei se încheagă şi se
atrag unii pe alţii, rămân cei care se împrăştie ca apa din
care provin potenţiali concubini şi concubine, potenţiali
desfrânaţi şi desfrânate. Astfel se creează masa de viciu.
o. BOR despre legalizarea prostituţiei
întrebată despre legiferarea prostituţiei, Biserica a
fost de părere că prostituţia nu trebuie legiferată niciodată.
Eu consider că de va fi legiferată, va fi tot un interes al
societăţii de a culege nişte roade pe spinarea păcatelor unor
oameni neputincioşi.
în momentul în care aceste personaje există şi mai
sunt şi promovate de mass media - cât câştigă, cum câştigă,
82
Despre familia ortodoxă
cum se descurcă, ce fac, se lasă de înţeles că e posibil aşa
ceva iar ele sunt pricipala sursă de infecţie a tineretului în
formare pentru că tineretul ştie că este posibil aşa ceva în
societate.
S-ar putea că tocmai această legiferare a prostituţiei
să racoleze mult mai bun şi sănătos, să-l atragă în mediul
respectiv pe motiv că este ceva legal, adică să ajungă
păcatul la rang de virtute. Ştiţi ce mi-a spus odată o
prostituată?
- Părinte, dumneavoastră, Biserica, aţi făcut mare
greşeală că aţi fost împotriva legiferării prostituţiei.
- N u ştiu despre ce este vorba, zic.
- Noi prostituatele, putem să avem şi noi o biserică
a noastră unde să ne rugăm şi să o facem din banii pe care îi
câştigăm noi din păcatul prostituţiei.
- Unde aţi găsit în Scriptură că Dumnezeu vrea
biserică făcută din bani de la prostituţie?
- Nu scrie, dar ne alegem şi noi o sfântă cum a fost
Maria Egipteanca, că ea e ocrotitoarea noastră.
- Chiar nu am ştiut treaba aceasta, aud ceva nou.
- Dar nu ştiţi că Maria Egipteanca a fost desfrânată?
- îmi place că aţi citit începutul vieţii Măriei
Egipteanca, dar aş vrea să-i citiţi sfârşitul.
- Ei, dacă o luăm aşa, dar ce toată lumea e sfântă pe
pământ?
Prostituţia este o altă sursă de izolare în familie.
Femeia nu se mai poate adapta în viaţa de familie a unui
singur soţ. Cap al femeii este bărbatul. Şi bărbaţii care
ajung acolo sunt tot dezintegraţi din familie, care ar trebui
să aibă o singură femeie şi să fie cap femeii, ei de fapt
umblă prin alte părţi. Această izolare prin viciu nu este
sănătoasă. Trebuie lăsat fiecare în legea minţii lui şi când
conştiinţa va lovi şi va ciocni acolo în punctul sensibil al
83
Graţia Lungu Constantineanu
inimii, al gândirii, poate se vor întoarce la cărarea care
trebuie.
Din această izolare din familie aţi enumerat acolo o
gamă de mici stadii care duc la lucrul acesta. Trebuie să
ştiţi că factorii care duc în punctul respectiv sunt:
necunoaşterea lui Dumnezeu, necunoaşterea legilor lui
Dumnezeu, lipsa de legătură cu Dumnezeu prin Biserică şi
lipsa de legătură cu Dumnezeu prin citirea rugăciunii sau a
Scripturii. Pentru că un om care citeşte cu adevărat în
Sfânta Scriptură sau citeşte o rugăciune, nu ajunge în
punctul respectiv. Ajungem într-un punct unde suntem din
nou obligaţi să spunem: Zis-a cel nebun înaintea lui
Dumnezeu când păcătuieşte, nu este Dumnezeu înaintea
ochilor lui, în inima sa", pentru că omul ajunge în punctul
în care crede că orice face i se cuvine sau că tot ce face este
normal. Şi când omul ajunge să facă ce vrea el - că este
normal - el ajunge în punctul în care crede că el este
Dumnezeu. Mie îmi aparţine viaţa, eu îmi aparţin mie, fac
ce vreau cu viaţa mea şi o consum cum doresc eu. Aici
intervine necredinţa şi moartea sufletului mai înainte de
moartea trupului. Spune Mântuitorul în Evanghelie: Urechi
au şi nu aud, ochi au şi nu văd, minte au şi nu pricep.100
p. Viaţă normală într-o societate anormală
Graţia: Care ar fi câteva principii sau direcţii pe care le
poate urma familia creştină la ora actuală ca să ducă o viaţă
normală într-o societate anormală? Concret, dacă nu poate
să vină la slujbe pentru că nu permit obligaţiile pe care le
are faţă de serviciu, faţă de copii, este prins ca într-un vârtej
99 Psalm 13,1.
100 Cf. Matei 13, 14-15.
84
Despre familia ortodoxă
şi acestea îl separă şi de timpul de rugăciune şi de prezenţa
la biserică, totuşi ce soluţii şi ce şanse are?
Părintele Calistrat: în secolul XXI, şansele de
supravieţuire a familiei creştine şi a familiei în general,
pentru că poate nu toţi sunt creştini, poate unii sunt de altă
religie, constă în primul rând într-o fidelitate şi o autoritate
asupra familiei egală atât din partea soţului cât şi a soţiei,
încrederea unuia în celălalt, este punctul numărul unu,
fară încredere nu va exista familie. Apoi, nici planificarea
familială sau naşterea de prunci, nici abuzul ca fărădelege,
măsura şi dreapta socoteală în toate, deci o trăire
normală cu duh autentic social şi moral după mersul normal
al unor lucruri pe care le dictează atât morala cât şi
conştiinţa din noi.
Eu sunt ferm convins că şi cea mai atee femeie, în
clipa în care săvârşeşte un păcat, are mustrarea ei de cuget;
şi cel mai necredincios bărbat când face un rău, în mintea
lui undeva, tot există un strop de părere de rău. „Nu mă ştie
nimeni dar cred că totuşi aici nu am făcut bine.” Aici este
vorba de trezvie, luarea aminte de sine, lucrul acesta este
foarte important. Această luarea aminte de sine ne dă locul
care ni se cuvine în societate, pentru că aici avem un
proverb popular pe care eu îl ştiu de acasă: Dacă nu te
respecţi tu pe tine nici ceilalţi nu te respectă. Atunci, ce
impune respectul? Autorespect.
Dacă salut, voi fi salutat, dacă ajut, voi fi ajutat,
dacă vorbesc frumos, mi se va vorbi frumos, dacă respect,
voi fi respectat, dacă întind o mână, voi primi o mână, deci
automat e echilibrul de forţe la nivel moral, adică: Precum
voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea.m
Te porţi frumos, vei primi frumos, te porţi urât vei primi
101 Luca 6,31.
85
Graţia Lungu Constantineanu
urât. S-ar putea să faci bine şi să găseşti rău, dar apare
următorul fenomen - depinde din partea cui, pentru că poţi
să primeşti rău din partea cui nu te aştepţi sau din partea
cuiva la care te aştepţi.
Dar şi aici este o lege logică de viaţă - înveţi să-ţi
alegi prietenii, tot după un proverb popular, prietenii ţi-i
poţi alege, neamurile ţi le dă Dumnezeu. Adică în clipa în
care un om nu este vertical faţă de tine, a doua oară, cel
puţin, ştii cum să te fereşti de el, ştii cum să-l eviţi, ştii cum
să-l ocoleşti, ştii cum să-l tratezi. într-o societate normală,
trebuie să ai contact cu un mediu sănătos, spune-mi cu cine
te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti. De obicei, între oameni
există afinităţi care ţin întotdeauna de mersul social, pentru
că între oamenii cu afinităţi se face şi un botez creştin, se
face şi o cununie creştină, se face şi o mică petrecere, este
şi un mic ajutor, se leagă şi o mai bună colaborare şi o mai
bună discuţie. Orice om cât de ticălos ar fi tot are el un
prieten, cum se spune, de teapa lui, deci tot se destăinuie
cuiva, că aşa este născut omul. Homiacov102 spunea, noi
greşim întotdeauna singuri dar trebuie să ne ridicăm tot
timpul împreună. Un om poate greşi separat dar are
nevoie de sfat, singur nu se poate ridica. Oricine ar fi cel
care îl sprijină, şi o singură vorbă bună poate repara un
viciu.
Când ai reuşit să te integrezi în mediul social,
automat apar şi anumite relaţii sociale şi ce înseamnă aceste
relaţii sociale? Din relaţiile sociale, noi putem cunoaşte
anumite calităţi. Se spune: Vreau un constructor bun, vreau
un doctor bun, vreau un bucătar bun, vreau un croitor bun,
vreau un comerciant bun şi atunci se leagă şi acele relaţii în
raport de pregătirea şi studiile pe care le avem. în sensul că
102 Alexei Homiacov, mare teolog rus.
86
Despre familia ortodoxă
acela spune: Nu vii să lucrezi la mine? Sau ştiu eu pe
cutare. Aceasta ţine şi de maniera de a intra în anumite
sfere ale societăţii privind locul de muncă.
Bănuiesc că şi când v-aţi încadrat la tinereţe, după
ce aţi terminat şcoala şi aţi luat repartiţia, aţi optat pentru
Iaşi. Aţi ales locul unde aţi trăit şi unde v-aţi educat. Dar în
acelaşi timp aţi avut ideea, m-aş duce în cutare loc, că sunt
profesori mai de calitate, sau m-aş duce în cutare loc, că
sunt exigenţele mai mari, sau m-aş duce în cutare loc ca să
pot forma elevi mai nu ştiu cum. Acestea ţin de
simţământul interior, adică de formarea interioară a
fiecăruia, iar după formarea interioară este lupta de păstrare
a liniei. Este un lucru concret, nimeni nu-1 poate schimba.
Nu te-ai păstrat pe o linie de lucru, ţi-ai călcat cuvântul, nu
ai fost serios, nu ai fost ordonat, nu ţi-ai îndeplinit misiunea
pe care o ai, nu ţi-ai păstrat promisiunea dată cuiva, începi
să fii marginalizat ori să fii obstrucţionat sau începi să fii în
atenţia celorlalţi ca ţin suspect, deja dai de bănuit, cum se
spune.
Aici poţi să profiţi de acest lucru, să te
autocorectezi, aici apare şi autoeducaţia. Se spune: Este
autodidact! Da, înveţi să faci cutare sau cutare lucru din
mers. Cel mai important factor în formarea ca om în
societate, pentru bărbaţi, a fost armata. Faptul că tânărul, la
18-20 de ani, era integrat pe 1 an şi 4 luni într-un loc unde
toţi mâncau la fel, se îmbrăcau la fel, gândeau la fel, se
spălau la fel, munceau la fel, învăţau la fel, aceasta forma
un caracter, chiar mai mult decât şcoala. Din şcoală veneau
pregătiţi intelectual, ştiau să scrie, ştiau să citească,
cunoşteau anumite specialităţi. Armata se face după liceu şi
fiecare avea deja definită o linie profesională.
Eu îmi aduc aminte că la armată ne-a întrebat mai
întâi ce vârstă avem, de unde suntem, ce şcoală am terminat
87
Graţia Lungu Constantineanu
şi un băiat a spus: Şcoala de bucătar, la care, cineva din
grupul de băieţi a râs: Şcoală de bucătar, ce e asta? Mama
mea face mâncare acasă şi nu are nici o şcoală, la care, un
cadru militar de acolo a zis: Dragii mei, să ştiţi, toate
profesiile trec prin stomac. A fi bucătar nu-i o ruşine,
indiferent de ce funcţie ai avea în societate, ai nevoie şi de
masă şi dacă o face cineva calificat, atunci vei putea tu să te
califici mai departe, că altfel s-ar putea tu să nu ajungi să te
califici. Nu i s-a dat voie să râdă că acela avea o şcoală de
bucătar. Mai târziu s-a văzut că el, ca bucătar, a stat la
V 9 9
bucătărie ferit de restul companiei şi regimentului. Noi
făceam instrucţie, mergeam, alergam, munceam din greu, el
stătea acolo la cald şi îşi făcea treaba lui. Când veneam, el
era vesel: „Ce aţi mai făcut? Ce aţi mai dres?” Ceilalţi erau
frânţi de oboseală, uzi de la ploaie, îngheţaţi de la frig, rupţi
de la cărat, munciţi. El îţi punea cu polonicul în castron şi
spunea de multe ori: „Ei, uite, nu e o ruşine să fii bucătar.”
Indiferent de pregătirea profesională, armata contura
nişte caractere. Aţi văzut, în pământ când plantezi ceva, îi
dai îngrăşământ, îi dai gunoi, îl pliveşti, îl prăşeşti. Aceasta
este prima pregătire a pământului şi semănatul, prima
praşilă când plăntuţele sunt mici şi mai începe o a doua
când sunt mari.
Aşa am văzut eu întotdeauna în mintea mea educaţia
din familie. Prima dată pregăteşti terenul unde se nasc
copii, casa, familia şi locul şi cine îi naşte. Apoi, când sunt
mititei, prima praşilă e mama şi tata iar a doua praşilă nu
ştii cine ţi-o face că deja eşti mare. Dar dacă e făcută şi a
doua bine, respectiva plantă creşte şi aduce roadă. Să ştiţi
că şcoala de care vorbiţi dumneavoastră este tot o praşilă,
acolo îţi formezi o idee generală despre lume şi viaţă, dar
armata era praşila cea de pe urmă, pentru că de acolo pleca
fiecare în direcţia lui. Când termina armata, se însura şi era
88
Despre familia ortodoxă
familist sau se ducea în câmpul muncii. La cei care am
lucrat înainte de armată, armata s-a trecut în cartea de
muncă, ca vechime.
Anumite caractere se formează într-un fel şi
anumite caractere se formează altfel. Pe vremea lui
Ceauşescu, în general, la fete existau internate în şcoli, le
punea în camere, aveau pedagoge şi le educa în mod
instructiv. La spălat pe dinţi, la îmbrăcat, la şcoală, la făcut
temele, toate la clasă, toate la masă, le învăţa viaţa
colectivă. Se întâmpla şi acolo că aveai una leneşă, una îşi
lăsa patul nefacut, una nu se spăla, una întârzia. Aceasta
avea rolul de a defini pentru viitor ce fel de om ai în faţă.
Acel fel de om îl găsim astăzi în societate de la 16
ani în sus peste tot: Nu se duce la muncă că a ţipat patronul
la el, pentru că el nu a făcut armata. De unde să ştie el ce
înseamnă să ţipe cineva la tine? Ea nu se mărită ori nu mai
stă măritată că a jignit-o soţul şi i-a vorbit urât, ea a plecat
şi a dat divorţ că vrea viaţă independentă. Ce v-am spus mai
înainte, singularitatea personală?! în păcatele de spovedanie
spune singularitate trufaşă, adică foarte greu te apleci să
primeşti un sfat sau foarte greu să te apleci să primeşti un
cuvânt de educaţie, sau sunt oameni care chiar nu primesc
observaţii. în momentul în care întâlneşti asemenea
elemente, întâlneşti de fapt scadenţele societăţii -
personalitatea cultivată greşit, neseriozitatea, lipsa de
responsabilitate. Nu a avut cine să formeze un caracter
frumos.
Acum s-au inventat şi licee particulare unde copiii
anumitor persoane se duc, plătesc nişte sume, toţi au note
mari, sunt deştepţi, sunt frumoşi, ştiu totul, nici o problemă.
Dacă îi iei la bani mărunţi sau la materii nu ştiu nimic, dar
ei au terminat totuşi un liceu ca şi cel care merge la
Negruzzi, la Racoviţă, la Sadoveanu.
89
Graţia Lungu Constantineanu
Graţia: Ca o dovadă că într-adevăr sunt foarte solicitaţi
oamenii la locurile de muncă şi mai ales în mediul privat,
sunt două cazuri de decese, cunoscute prin mass media, în
urma eforturilor extraordinare, a solicitărilor de la locurile
de muncă. S-a făcut atunci un pic de discuţie şi apoi au fost
date uitării. Se pune problema a 8 ore de muncă la serviciu,
dar acestea nu se respectă niciodată. Totuşi, cum pot fi şi
creştini în viaţa de familie aceşti oameni?
Părintele Calistrat: Dumneavoastră aţi pus foarte frumos
întrebarea, dar eu vă dau un răspuns care nu e întocmai cu
întrebarea. Aici vorbim de exploatarea omului de către om.
Aici, Mântuitorul Iisus Hristos a spus aşa: Cine nu adună
cu Mine, risipeşte.103 Şi aici sunt două lucruri foarte
concrete. O să vedeţi patroni care au falimentat firmele şi
au distrus sau au pierdut tot ce au muncit. Am întâlnit foarte
mulţi care, tocmai pentru faptul că cei care au muncit nu au
fost plătiţi cum trebuie, au fost supra aglomeraţi, ţinuţi
peste orele de program, ore tăiate, ore neplătite, etc., au
suferit la capitolul calitatea muncii prestate. Aici este vorba
despre infatuarea aceea a omului plin de bani şi sătul de
sine, că el nu disctă cu oricine, că aşteaptă alţi 10 la poartă
ş.a.m.d. Acesta atitudini au făcut ca şi în firma lor, lucrurile
să ajungă să fie făcute de proastă calitate, să fie făcute la
normă, să fie făcute fără nici un simţ de responsabilitate şi
să se împlinească un alt proverb: Leneşul mai mult aleargă
şi zgârcitul mai mult păgubeşte.
Cele 8 ore de muncă, la foarte multă lume au ajuns
la 10 ore de muncă şi chiar peste şi este foarte adevărat.
Dacă ne gândim la cuvintele Apostolului Pavel, neîncetat
vă rugaţi 04, vom vedea că într-adevăr nouă nu ne rămâne
103 Luca 11,23.
1041 Tesaloniceni 5, 17.
90
Despre familia ortodoxă
timpul de rugăciune. Când mai discut cu oamenii câteodată,
ei îmi spun: „Părinte, muncim toată ziua. Când să ne
rugăm?” Eu le răspund: „Timpul nu l-aţi făcut voi, e al lui
Dumnezeu, voi doar trebuie să-l gestionaţi şi atunci le-am
dat câteva idei de bază şi le-am spus aşa: Invăţaţi-vă, că au
ieşit acatistele acestea mici ca nişte buletine şi fie că eşti la
maşina de cusut, fie că eşti la birou, fie că eşti la gestiune la
raft, fie că eşti în picioare la spital, fie că eşti oriunde, unde
prinzi 5 sau 10 minute liber, scoate cărticica şi zi o bucăţică
de rugăciune că înanitea lui Dumnezeu tot rugăciune este.”
Apoi le-am explicat: în tot locul stăpânirii Lui,
binecuvintează suflete al meu p e Domnul105\ Nu contează
că bandajezi un bolnav, că legeni un copil, că faci mâncare
în bucătărie, că speli sau calci, învaţă această rugăciune:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă
pe mine, păcătosul] Această rugăciune, rugăciunea lui Iisus,
spusă de 100 de ori înaintea lui Dumnezeu este echivalentă
cu Psalmul 50 de 3 ori. La ce ajută acest lucru? Pui câteva
boabe de fasole în buzunar şi începi să te rogi cu acest
Doamne Iisuse, uşor în mintea ta, nimeni nu-şi dă seama ce
faci, în orice fel de muncă ai fi şi când ai terminat dai o
boabă la o parte, mai zici cât poţi. Părintele Cleopa spunea
aşa, asta am prins de la el: „Omul care face servici din greu
la mină, la loc greu de muncă, nu-i cereţi să postească ca
unul care face servici mai uşor. Dacă nu mai poate posti, să
postească măcar lunea, miercurea şi vinerea. Dacă nu poate
şi munca e foarte grea, pentru că el asigură casa şi
întreţinerea familiei, să se ferească măcar de mâncarea de
came, adică să mănânce lactate. Dacă face o muncă mai
uşoară, să postească postul normal, după boală şi după
neputinţă, cu ulei sau fără untdelemn. Şi spune aşa: Cei care
105 Psalm 102, 22.
91
Graţia Lungu Constantineanu
lucrează mai puţin, să facă măcar o oră de rugăciune
dimineaţa şi o oră de rugăciune seara.” Asta înseamnă puţin
sacrificiu.
în general, când am rânduit canonul la spovedit,
le-am spus multor oameni aşa: încercaţi să vă rugaţi seara
chiar dacă sunteţi mai obosiţi, pentru că în prima parte a
serii toropeala îi prinde repede pe toţi cei obosiţi şi aveţi
mai multă linişte. Când veţi încerca să vă rugaţi dimineaţa,
veţi deranja mai mult pentru că dimineaţa unul nu suportă
becul, unul nu suportă lumânarea, unul nu suportă gălăgia,
mişcarea, deschisul uşii, mersul prin casă. Dar pe foarte
mulţi dintre ucenicii pe care îi am şi îi cunosc, i-am învăţat
să-şi facă din debaraua de la bloc o mică cameră de
rugăciune. Au curăţat totul şi au mai dus prin balcon
anumite lucruri sau prin garaj, pe la subsol şi acolo au pus o
icoană şi o candelă. Omul intră acolo, aprinde căndeluţa, se
pune în genunchi, spune o rugăciune în linişte un sfert de
oră, 10 minute, 8 minute. Vă spun lucrul acesta pentru că
l-am petrecut în mijlocul Bucureştilor. Venea o doamnă de
la Ministerul Muncii şi avea treabă în Iaşi de multe ori şi
ne-am cunoscut întâmplător de o Cuvioasa Parascheva.
Mi-a spus aşa:
- Părinte, o să puteţi veni odată la mine acasă să-mi
faceţi o agheasmă?
- Când vom veni la Sfântul Dumitru, vom călca şi
la casa dumneavoastră.
în clipa când am sunat la sonerie şi am intrat în casă
la doamna, nu ne-a venit a crede ceea ce am putut să
vedem. Doamna care era toată etichetă pentru serviciul
unde lucra, acum era cu o rochie de casă pe ea şi cu un
batic pe cap, fără bijuterii, doar cu cruciuliţa la gât, nu mai
era machiată, nu mai era aranjată, nimic şi a spus aşa:
„Părinte, aş vrea să mergem să sfinţim în camera mea de
92
Despre familia ortodoxă
rugăciune, acolo aş vrea să facem slujba, nu în sufragerie.”
Şi nu mică mi-a fost mirarea când ditamai secretarul de stat
avea un perete plin numai cu icoane, cu două căndeluţe
aprinse şi mi-a spus că una o ţine pentru vii şi una pentru
morţi şi mi-a spus aşa: „După ce soţul meu se duce şi se
linişteşte în dormitor, eu stau aici şi mă rog. El nu vine în
camera aceasta, nu mă deranjează, dacă vrea să vină să
asculte, ascultă dar nu-1 prea interesează. După ce termin
rugăciunea, mă duc lângă el, mă aşez în pat, ne culcăm şi
suntem om normal cu soţia, aşa ne ştiu copiii, aşa mă ştie
soacra, aşa mă ştie socrul, dar aici nu ne deranjează nimeni,
aici este bisericuţa mea în mijlocul acestui iad de capitală.
Şi la serviciu am Psaltirea în sertarul biroului, iar când alţii
fac rebus sau se joacă pe calculator, eu deschid sertarul, pun
semn la catisma la care am rămas şi unii mă întreabă
câteodată: Ce faci Sanda acolo? Aa, nimic, caut nişte hârtii,
nu le găsesc. Şi zice, zic o catismă, iar împing sertarul, iar
îmi văd de treabă, iar lucrez. Când nu am teren iar deschid
sertarul, iar mai zic o catismă. în rest, dacă vreţi să mă
credeţi, am cărticica de rugăciuni cu mine în poşetă, în
tramvai mă rog, nu-mi este ruşine, în troleu mă rog, nu-mi
este ruşine, în metrou mă rog, nu-mi este ruşine, în maşină,
când mă duce soţul câteodată la serviri, nu-mi este ruşine,
că-mi şi spune: Dar ce, eşti preoteasă, ce-i cu tine? Stai
liniştit că ce fac eu îţi foloseşte şi ţie.” Vreau să vă spun, un
caracter impecabil. Nu m-am aşteptat. Am rămas surprins.
Am să vă mai spun ce lecţii ne-a dat doamna. Noi
eram la ea într-o zi de miercuri şi toată mâncarea era foarte
bună la gust. La un moment dat, unul i-a cerut ulei să pună
pe nişte roşii, la care ea întreabă foarte mirată: „Dar
dumneavoastră miercurea mâncaţi cu untdelemn?” Ea ne-a
pregătit mâncarea călugăreşte, atât de bine era documentată
cu anumite lucruri mărunte care ţineau de tactica ei
93
Graţia Lungu Constantineanu
personală. A spus: „Părinte, străbunicul meu a fost preot şi
eu îl moştenesc pe el. îmi place să mă gândesc întotdeauna
că ceea’ce fac, lui îi place.” Dacă este bunăvoinţă, într-
adevăr, după o zi de muncă, ne rămâne seara să aranjăm
toate lucrurile pentru a doua zi, pentru că de fapt seara e o
pregătire pentru a doua zi - casă, masă, haine, călcat,
spălat, îngrijit, pus copiii în rânduială, pregătit de câteva ore
de somn şi iar de la capăt.
Când s-au culcat toţi, băgat în pat, cu plapuma trasă
până la gât, aproape de somn, cu mâinile împreunate pe
piept, dacă în genunchi nu ai timp să stai sau eşti obosit, şi
până adormi, eu mereu le spun: De 7 ori Psalmul 50, de 7
ori Crezul, de 7 ori Tatăl nostru, de 7 ori împărate ceresc.
Nu contează unde ai să adormi dar să adormi rugându-te.
Foarte mulţi mi-au spus: „Părinte, să ştiţi că în clipa în care
m-am aşezat în pat şi m-am pus la rugăciune, chiar îmi
trece oboseala şi nu adorm până nu le fac, e o necesitate.
Parcă altfel dorm după ce le-am citit.” De ce i-am învăţat cu
aceste rugăciuni? Pentru că sunt complexe şi uşoare. Ca să
ştii Simbolul credinţei, ştii de ce crezi în Dumnezeu, nu să
spui că aşa a crezut şi mama şi tata. Acesta nu e un răspuns
ortodox. Să ştii rugăciunea împărate ceresc este epicleză
peste casa ta că o invocă preotul când începe cele 7 Taine în
biserică, să ştii Tatăl nostru înseamnă să te rogi ca Iisus
Hristos, că aşa a spus Iisus Hristos: Când vă rugaţi, aşa să
vă rugaţi.106 Şi ca să ştii şi Psalmul 50 înseamnă să-ţi
pocăieşti păcatele.
Dacă luăm atent, rugăciunea unui om. obosit, făcută
toată cu rânduială, este de fapt ca o rugăciune de seară,
pentru că nici rugăciunea de seară nu are mai mult de 20 de
rugăciuni în ea. Pe foarte mulţi i-am sfătuit să înveţe
106Matei 6, 9.
94
Despre familia ortodoxă
sfârşitul de la rugăciunile de dimineaţa şi seara către
îngerul păzitor şi le-am spus: învăţaţi-o că aveţi nevoie de
el tot timpul.
Cei mai râvnitori fac Canonul de pocăinţă sau
Canonul de înger păzitor că îl dau foarte des. Mulţi creştini
reuşesc să ajungă la nişte practici duhovniceşti deosebite.
Aici am să dau ca exemplu pe o băbuţă interesantă, care
vine la noi la biserică. Ea este confecţioneră. Deşi are peste
50 de ani, a spus aşa: „Părinte, am stat eu şi m-am gândit,
cum învaţă studenţii la facultate atâtea braţe de cărţi ca să
iasă domni mari, eu n-oi fi în stare? Eu am învăţat
Paraclisul Maicii Domnului pe de rost, am învăţat Canonul
de pocăinţă pe de rost şi toată ziua cât ţăcănesc la maşină eu
le zic şi nu mă plictisesc niciodată. Când îmi aduc aminte,
iar îl iau de la capăt dacă am uitat unde am rămas. Dacă îl
termin iar îl mai iau o dată de la capăt, tot îl repet să nu-1 uit
şi aşa mă rog toată ziua la maşina de cusut.” Şi spunea, într-
adevăr, că stă şi câte 9-10 ore la muncă. Dar a zis că unii se
enervează, unii se supără, unii se tulbură, se mai ceartă între
ei, nu sunt mulţumiţi şi toţi întreabă:
- Dar mata de ce nu te enervezi?
- Eu nu am timp să mă enervez că mă rog.
Le-am spus creştinilor noştri o întâmplare foarte
interesantă cu Sfântul Antonie. A stat el şi s-a gândit la ce
măsură de rugăciune a ajuns. Şi i-a spus îngerul: Du-te la
cutare om în cutare oraş că ai să vezi că acela se roagă
neîncetat. A luat sfântul desaga, a ajuns la locul respectiv şi
a găsit un bărbat cu soţie şi copii şi a zis:
- Voi cum vă rugaţi?
- Părinte, cum putem.
- Pentru numele lui Dumnezeu, chiar vă întreb cum
vă rugaţi.
95
Graţia Lungu Constantineanu
- Uite aşa ne rugăm, eu mă rog de cu seară că soţia
e obosită de la muncile zilnice. După ce adorm, se mai
trezeşte ea oleacă şi după ce adoarme şi ea, se scoală un pic
copiii şi se roagă ca să se facă către dimineaţă.
- Şi restul cum acoperiţi?
- Simplu, Părinte. Avem şi noi oleacă de muncă din
rodul mâinilor noastre şi tot ce câştigăm împărţim în 3, o
parte oprim pentru noi să trăim, o parte am mai dat la
biserică pentru că şi bisericile fac liturghie pentru noi, de la
miezul nopţii până a doua zi la prânz tot liturghie este pe
faţa pământului şi o parte am mai dat la săraci ca atunci
când dormim sau muncim să se roage şi ei pentru noi. Uite
aşa, Părinte, eu mă rog neîncetat.
Aici vreau să ajung, în momentul în care munceşti
10 ore, din toată sărăcia ta, dacă vezi un om bătrân, i-ai dat
o pâine o dată pe săptămână. Eu de obicei le spun să facă
lucrul acesta sâmbăta; ţin mult la treaba aceasta pentru că
morţii sâmbăta se pomenesc. Dacă ai dat-o din toată inima
e tot o rugăciune. Un sfat bun dacă l-ai dat, e tot o
rugăciune. Dacă cineva e supărat şi l-ai mângâiat cu două
vorbe, e tot o rugăciune, pentru că ne spune Isaac Şirul că
folosul aproapelui e roata ta. Dacă cineva duce un bagaj
greu şi i l-ai dus doi paşi, e tot o rugăciune, că aşa spune în
Scriptură, dacă cineva îţi spune să mergi cu el o milă, tu
mergi două. Dacă cineva suferă de o anumită afecţiune şi îi
alini puţin suferinţa, e tot o rugăciune. Deci avem suficiente
metode prin care ne putem ruga, că spune Mântuitorul: Din
porunci Mă veţi cunoaşte .1 0 Şi mai spune: în tot locul
stăpânirii lui, binecuvintează suflete al meu pe Dumnul\m
Eşti la patron, te-a pus să ţeşi acolo sau ce lucrează el, de la
107 Cf. Ioan 14,20.
108 Psalm 102,22.
96
Despre familia ortodoxă
pus tranzistori şi până la jucat pe internet cu mouse-ul
pentru programe sau ce fac ei acolo, dacă şi acolo spui
rugăciunea lui Iisus eşti tot în rugăciune.
Tu poţi să faci treaba ce o ai de făcut, să fii atent la
ce lucrezi acolo, dar cu mintea poţi să te rogi. Aceasta este
vorba Mitropolitului Antonie Plămădeală, care era un
intelectual desăvârşit şi un mare om cu experienţă prin
faptul că el nu a trăit călugăreşte la modul că să bată
metanii şi să citească Psaltirea, dar a trăit între călugări şi a
învăţat din frumuseţile lor. El întotdeauna spunea: „în faţa
Părintelui Cleopa mă plec iar în faţa Părintelui Paisie Olaru
mă închin, adică îi socotea sfinţi pe amândoi. Şi spune: Cât
m-au învăţat ei pe mine în anii tinereţii şi ai studenţiei, eu
nu am învăţat din toate cărţile de teologie. Unul m-a învăţat
să mă smeresc iar unul m-a învăţat să mă rog neîncetat. Aşa
de profund a fost de marcat. Şi spunea Mitropolitul
Antonie: Dacă omul cu adevărat ar vrea să nu se despartă
de Dumnezeu niciodată, nici atunci când rupe o floare, să
nu o rupă cu ură, să o rupă cu gingăşie, că în creaţia lui
Dumnezeu intervine.” Atât de sensibilă era starea
sufletească, adică de a se gândi omul câte ne dăruieşte
Dumnezeu nouă, câte ne pune la dispoziţie. Aceasta este
partea concretă - într-o lume stricată nu trebuie să te
strici ca ei. Eu le mai spun aceste lucruri uneori când vin la
spovedit.
G raţia: Exemplul profesoarei cu studii superioare care,
având lipsuri, a recurs la soluţia de a face o muncă
necalificată pentru a obţine un ban e o rezolvare de
moment, nepotrivită şi nedemnă. Aceste soluţii nu pot fi
generalizate.
Aţi spus anterior că în momentul în care omul intră
în casă, lasă toate grijile afară pentru a avea pace în familie.
Este foarte greu de definit astăzi lucrurile aceastea pentru
97
Graţia Lungu Constantineanu
că greutăţile de la locul de muncă sau lipsa unui loc de
muncă aduc urmări grele în familie. Ziua de muncă nu mai
este de mult de 8 ore, ci de dimineaţa până seara şi omul
ajunge acasă deja epuizat, indiferent care este munca sa,
mai ales economiştii, medicii, cei din domeniul juridic.
Normal este ca omul să poată avea un loc de muncă potrivit
pregătirii, competenţei şi un venit corespunzător. Astfel,
oamenii valoroşi sunt nevoiţi să plece în străinătate. Cunosc
multe persoane plecate în străinătate şi care păstrează
legătura cu ţara prin duhovnic şi prin familie în măsura în
care au rămas rude în ţară. Cum vedeţi sfinţia voastră ca
duhovnic, că familia actuală poate vieţui într-o stare de
normalitate în cadrul societăţii aflate într-o stare de
anormalitate?
Părintele Calistrat: în întrebarea pe care aţi detaliat-o
destul de amănunţit, trebuie să ţinem cont de contextul
social în care ne aflăm, care nu este propice familiei
creştine. Din start, această criză traversată de întreaga lume
este de fapt un examen al vieţii de familie. în momentul de
faţă, familia creştină se află înaintea unui mare examen -
păstrarea integrităţii familiei, păstrarea echilibrului în
fa m ilie sau chiar păstrarea bunei armonii în familie, adică
viaţa morală. Pentru că acele soluţii, plecarea în străinătate,
soluţia cu o muncă inadecvată omului cu pregătire
superioară, într-adevăr nu sunt soluţii şi nici nu vor fi
vreodată soluţii.
în momentul de faţă, ele sunt mai degrabă
compromisuri. Ele nu afectează atât starea sufletească sau
starea morală, dar sunt compromisuri care vor avea mai
târziu efect asupra familiei, asupra vieţii de familie.
Străinătatea, într-adevăr, a fost prima sursă de rezolvare a
unor probleme financiare. Problemele financiare sunt cele
care încep de la coşul de gunoi până la picătura de apă care
98
Despre familia ortodoxă
curge prin apometru sau prima felie de pâine pe care o
mănânci dimineaţa la micul dejun. Este rezolvarea
problemei biologice a vieţii de familie, dar nu este în
acelaşi timp o rezolvare a problemei de familie în
ansamblu, pentru că foarte multe familii conservate în
cadrul ortodox românesc, în contact cu mediul occidental
şi-au schimbat optica şi vederea sănătoasă asupra a ceea ce
numim noi familie. De aici, din acest exod spre străinătate
sau spre sursele financiare ale occidentului s-au format
familiile sau mariajele de moment, căsătoria de probă.
Unele femei s-au dus şi şi-au părăsit soţii sau copiii, alţi soţi
şi-au părăsit femeia şi copiii. Copiii au rămas fără o
educaţie sănătoasă sau femeia a rămas fără un ajutor sau
unii, pur şi simplu au luat calea occidentului şi s-au făcut
pierduţi. Să ştiţi că occidentul, într-adevăr, ne-a dăruit
puţini bani, dar ne-a dăruit şi mult dezastru.
La un moment dat se făcea o remarcă de către cei
care deţin aceste statistici financiare, că românii au adus din
străinătate într-un singur an de zile peste 1 miliard şi
jumătate de euro beneficiu la Produsul Intern Brut al ţării.
Aceasta nu ne încălzeşte pe noi, aceasta încălzeşte
coeficienţii care ţin parametrii cu bursa de valori exterioară,
interioară, naţională, internaţională. Dar am vrea să ştim
câte lacrimi au reuşit să aducă aceşti bani ai
occidentului, am vrea să ştim câte familii despărţite a
dăruit acest exod spre occident, câţi copii crescuţi
despărţiţi între mamă şi tată, vorbeam în esenţă despre
familia creştină. Deci este un compromis cu dinte lung şi cu
rădăcină adâncă. Pentru moment sursa financiară de a trăi
este o soluţie, dar aceasta nu rezolvă problema protecţiei
sociale în România, care este de datoria unui stat de drept
să asigure forţa de muncă şi locul de muncă.
99
Graţia Lungu Constantineanu
Iar ceea ce spuneaţi dumneavoastră legat de
personalitatea intelectualilor, aici pot spune următorul
lucru. Avem intelectuali de jertfă care vor fi buni şi în ţară
şi în străinătate, ca drept dovadă că avem competenţe şi este
o cinste ca oameni de valoare din România atât în domeniul
medical, cât şi ştiinţific şi orice domeniu ar fi, să meargă să
ne reprezinte ca să arătăm lumii că suntem o ţară care ştie
ce este cultura sau ştiinţa sau valoarea sau, dacă vreţi, ce
înseamnă geniul.
Dar în acelaşi timp, nu este pentru noi o bucurie de
a scoate toată resursa intelectuală, creierele pregătite în
România şi a le trimite spre exploatare în occident. Pentru
că, dacă luăm de exemplu, firme IT şi altele, vin şi aleg cei
mai buni programatori, cei mai buni analişti, dar ei nu ţin
cont că şcoala românească a investit prin creaţia
profesorilor, prin mentalitate, prin timp, prin vreme, prin
uzură.
Un alt mod de a culege intelectuali este formarea de
olimpici de nivel naţional şi internaţional în toate domeniile
şi spun: Vă acordăm o bursă în cutare stat să vă pregătiţi.
De fapt, nu-i pregăteşte ci îi stoarce de informaţia pe care
au preluat-o din România, pentru că ei pleacă cu un
standard mult mai ridicat decât acolo.
Acesta este un mod de a ne autoînşela şi ajung astfel
la intelectualitatea de catifea. Avem facultăţile particulare.
Eu nu spun că ele n-or fi formând câţiva oameni buni, aşa
cum există elite în toate domeniile. Ei şi-au plătit facultatea
singuri, dacă sunt competenţi, iau şi ei calea occidentului, a
străinătăţii, iar cei cu un nivel scăzut, care ne rămân nouă,
să-i suplinească pe cei care au plecat, plafonează societatea
românească prin mulţi oameni incompetenţi dar cu titluri
competente, care deţin funcţii. Prin aceasta, ei adâncesc
criza, aduc prejudicii vieţii sociale, bunăstării ţării, adică
100
Despre familia ortodoxă
frânează procesul de dezvoltare, pentru că ei nu sunt la
gradul de competenţă de care avem noi nevoie. Şi atunci,
normal că occidentul apelând la astfel de strategii, va fi mai
performant, iar noi iarăşi, ne autoînşelăm.
Noi creştem oamenii buni şi îi dăm occidentului, iar
noi, cum se spune, ne oprim partea de mijloc. Partea de
mijloc, nemaiavând vârfuri bine pregătite, scade standardul
şi nivelul de pregătire şi atunci, sigur, ai o inflaţie de
profesori, vă dau un caz concret, dat la televizor. Notele de
la titularizare erau de la 1 spre 5 şi tu mai dai ştirea la
televizor? O dai în mass media, ce să arăţi? Că nivelul de
pregătire românească a scăzut? Cu ce scop s-a dat această
ştire? Tot cu un scop bine definit. Tu ceri salariu mare în
străinătate care vii de la nivelul de pregătire 1-5 în
România? Nu, eu cer salariul pentru pregătirea mea şi
nivelul meu de pregătire 9-10.
Eu am venit în străinătate pentru că sunt competent.
Unii ne pun să echivalăm examene, să repetăm examenele
în sine sau să repetăm studiile, cer aprobarea diplomei,
validarea ei. De ce? Tocmai pentru a ne exploata, şi în
timpul cât ne pregătesc ne fură ceea ce gândim, îşi
formează oamenii lor pe criteriu de competenţă şi apoi tu
devii nefolositor şi la un moment dat, ai dreptul să te întorci
în ţară, dar cu ce te întorci? Cu epuizare nervoasă, cu
epuizare psihică, cu epuizare biologică, cu epuizarea de
vârstă pentru că treci de o vârstă când nu mai dai randament
şi atunci unde eşti bun? Eşti bun în România. Deci, pur şi
simplu, luaţj-vă lămâia că am stors-o. Sau, luaţi-vă
pământul că am strâns recolta.
Familia creştină mai are intelectualii dezinteresaţi.
Aţi văzut ce au reuşit instituţiile superioare pentru
instituţiile din subordine - nota de la bacalaureat să conteze
în media de intrare la facultate şi atunci elevul învaţă numai
101
Graţia Lungu Constantineanu
pentru nota de la facultate şi pentru bacalaureat şi restul
materiilor scad ca randament şi competenţă. Apoi, media de
peste ani, să fie o notă pentru media de la bacalaureat şi
intrarea la facultate şi atunci notele să fie artificiale, să nu
mai fie toate în mod natural şi pe competenţă.
Când a spus că se poate intra la facultate pe bază de
dosar, în acest caz un 10 dintr-un liceu de specialitate, cum
ar fi liceele de gradul I sau colegiile judeţului nu se
potrivesc cu toate şcolile de la ţară, unde se poate pune tot
10 dar la nivelul de şcoală de sat şi când vii în oraş şi ocupi
pe bază de dosar un loc, următoarele 300-500 de locuri la
facultate sunt cu taxă, nu mai este un nivel valoric real.
Pentru cel care a plătit taxă, indiferent că învaţă sau
nu învaţă, profesorii trebuie să devină îngăduitori cu el
pentru că el dă o taxă. îşi periclitează şi profesorul locul de
muncă dacă nu are numărul de oameni la taxă, îşi
periclitează şi colegiul sau facultatea respectivă numărul de
profesori pentru că nu au numărul de studenţi şi atunci se
merge pe un lanţ al slăbiciunilor care nu ţine de protecţia
socială, ci ţine de Ministerul Educaţiei.
Vrei standard şi performanţe, te lauzi că ai schimbat
un ministru şi ai pus imul cu legi aspre, nu de legi aspre este
nevoie ci de legea competenţei. Dacă este nevoie ca un
elev să fie pregătit, el poate să dea examene şi din 4 în 4
ani. Poate să dea examen la intrarea în clasa I, după grupa
pregătitoare, poate da examen în clasa a IV-a pentru
intrarea în clasa a V-a, poate da în clasa a VUI-a pentru
intrarea la liceu, poate da în clasa a X-a pentru intrarea la
specialitatea de liceu, poate da la intrarea în facultate, poate
da la jumătatea facultăţii, dacă e nevoie, poate da la
sfârşitul facultăţii.
Cu cât vor fi examenele mai dese, mai obiective,
vor fi mai eficiente şi vom avea profesionişti mai buni aşa
102
Despre familia ortodoxă
cum sunt olimpicii, elitele sau clasele de frunte, cum se
spune, pentru că avem, engleză intensivă, biologie
intensivă, chimie intensivă, ceea ce înseamnă obiecte de
bază. în momentul în care am un liceu de muzică,
performanţa e muzica, mă axez pe ceea ce ţine de cultură şi
artă; este de sport, mă axez pe ceea ce ţine de performanţă
în sport şi în modul acesta reuşeşti să dezvolţi şcoli pentru
formarea de profesionişti buni în toate domeniile. La fel se
pune problema şi în cazul şcolilor profesionale şi de
meserii.
Mircea Platon, român plecat în străinătate la studii,
spunea: Şcoala românească este mulţumită că nimeni nu-şi
mai dă interesul să aducă un plus de performanţă, toată
lumea se mulţumeşte cu ceea ce este, atunci automat scade
şi nivelul, şi vorba românului rămâne valabilă, lasă că e
bine aşa, că se poate şi mai rău. Ori, când pleci de la acest
nivel, nu mai trebuie să urci nici o treaptă, podiumul are o
singură treaptă, de la locul I până la ultimul loc, toţi sunt
una, iar psalmistul David, care este cel mai în drept şi în
măsură să dea tonul acestei idei, a spus: Când se ridică sus
oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni109. De ce
spun lucrul acesta?
în momentul în care într-o şcoală, profesorul nu este
plătit cum trebuie, el stă în învăţământ şi va preda după
remuneraţia primită. Mă plăteşti, îmi dau interesul. Nu mă
plăteşti, dau o lucrare de control, mai dau o lucrare de
verificare şi am încheiat media. Nu mă interesează ce ştie
elevul. De 500 de lei mă plăteşti, de 500 de lei îţi muncesc.
Medicul stă într-un spital. între medic şi preot este o
singură diferenţă, medicul dezleagă durerea, preotul
dezleagă păcatele. în momentul în care Hristos Şi-a spus
109Psalm 11,8.
103
Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă
doctor al sufletului şi al trupului, arată clar că este şi medic
şi preot. Preotul bun poate fi un medic bun şi medicul bun
poate fi un preot bun. Pentru că numai dacă luăm modelul
lui Luca al Crimeii, cel care opera în sala de operaţii cu 2. CupCu în afarafamiCiei
icoana sau mai avea acel ritual de a face câteva metanii sau
rugăciuni, încât unii din sistemul de atunci îl considerau
Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum
anormal, dar el nu intra în sala de operaţii fară credinţa că
aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii,
Dumnezeu e cu el şi lucrează cot la cot. Când a venit ordin
ci ca robi ai lui Dumnezeu (I Petru 2, 16).
de la regimul comunist să-i scoată icoana din sala de
operaţii şi să nu mai aibă voie să fie candela aprinsă, a spus
a. Concubinajul
aşa: Cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar de voi muri de foame
G raţia: E bine că multe persoane preferă concubinajul
sau chiar de voi face o muncă de jos, eu nu voi mai opera
familiei şi consideră că o hârtie nu-i face mai fericiţi?
niciodată şi nu a mai operat niciodată de atunci. A spus: Eu
Părintele Calistrat: Aici este o greşeală a statului,
tai, dar Dumnezeu însănătoşeşte şi vindecă. Deci când tu te
categoric, declarată şi aprobată prin legile în vigoare,
lupţi să formezi un asemenea medic şi să-l aduci la
căsătoria de probă i se mai spune. Dar toate locaţiile de
asemenea standard încât el să lucreze mână în mână cu
distracţie, restaurante, săli de nuntă şi tot felul locuri
Duhul Sfânt şi cu Dumnezeu, acela nu este un medic, acela
frumos amenajate unde tinerii îşi fac ceremonia
este un geniu, acela este un preot medic, pentru că medicul
pământească a petrecerii de nuntă, sunt închiriate cu un an
credincios va avea cea mai mare performanţă în instituţia în
înainte şi în fiecare duminică se fac în biserică cununii şi
care îşi desfăşoară activitatea, fie că este ORL-ist,
botezuri, eu cred că această lege va pica de la sine. Ea poate
cardiolog, internist sau ortoped sau este chirurg.
să înlesnească o viaţă uşoară şi moravuri stricate unor
Un medic nu trebuie neapărat să taie ca să fie bun.
oameni fără frica lui Dumnezeu, pentru că cei care sunt
Adevăraţii medici se uitau la om şi îi spuneau boala după
oameni adevăraţi, creştini adevăraţi, indiferent că întârzie
mişcare, după chip, după modul de manifestare, după
sau amână, ei vor face cununia. în general, eu sunt adeptul
culoarea ochilor, după culoarea feţei, după mimică, după
acestor familii şi când am prins doi tineri care au şi copii şi
gestică, după tot ce vrei. Adică un medic adevărat te citeşte
sunt necununaţi, imediat am căutat două inele, i-am pus în
cum citeşte duhovnicul păcatele.
genunchi şi am citit cununia. Plecaţi acasă cununaţi, fără să
stau la discuţii prea multe. Nu avem naşi. Găsim noi o
pereche de oameni care stau degeaba. Şi îi fac naşi de
serviciu, se cheamă.
Consider tot o faptă înaintea lui Dumnezeu, fără
bani, fară nimic. După aceea se duc ei şi îşi legiferează
celelalte când au timp. Şi-or lua ei colaci şi lumânări şi
105
Graţia Lungu Constantineanu
rochii şi le-or da de pomană unde ştiu ei. Aici este rolul
Bisericii, cateheza preotului e cea mai importantă, iar lângă
cateheza preotului este educaţia din familie. Dacă este o
mamă generoasă, dacă este un tată perseverent, să ştiţi că
tinerii se vor căsători. Eu le-am spus permanent, nu staţi aşa
că e o ruşine. Şi să ştiţi că s-a prins, a lucrat asupra tinerilor.
Unii au venit să mă întrebe dacă nu cunosc un nănaş, unii
au venit să mă întrebe dacă e scumpă o cununie, unii au
venit să mă întrebe unde să o facă la un preot mai
îngăduitor, adică să nu le ia o sumă prea mare, mă rog,
mărunţişuri. în general, să ştiţi că noi orice prindem la
spovedit şi găsim în neorânduială nu lăsăm în neorânduială.
Este de datoria păstorilor să aibă grijă de turmă. Pentru că,
să ştiţi, există concubinaje dar nu depăşesc numărul de
familii.
Tot familia primează în societate. Unde te duci pe
stradă vezi mamă, tată cu un copil, deci nu stau aşa pentru
că dăunează şi copiilor. Aceste concubinaje nu duc decât la
delincvenţa juvenilă.110 Noi le spunem copii din flori. Ei nu
sunt copii din flori, sunt copii din dezordine şi asta nu e
bine pentru acel copil. Fiecare copil se naşte cu o bucată de
pâine subsioară şi cu norocul lui, aşa că nu va pieri nimeni
de foame. Societatea încă se ocupă de lucrul acesta, unii
mai înfiază, unii cresc la stat dar trăieşte toată lumea. Nu
am ajuns la forma sălbatică de canibalism să eutanasiem
copiii sau să facem microcezariene sau lucruri urâcioase
care să supere pe Dumnezeu.
110 Bejan, Dimitrie, pr., Bucuriile suferinţei, Tipografia Centrală, Cartea
Moldovei, Chişinău 1995, p. 62-63.
106
Despre familia ortodoxă
b. Concubinajul şi căsătoria de probă
în momentul în care ei nu ţin cont de acest cuvânt
dumnezeiesc, apare ceea ce ne-a dăruit nouă societatea prin
legile civile - concubinajul şi căsătoria de probă. Chiar o
mamă a îndrăznit într-una dintre discuţiile pe care le aveam,
să folosească acel termen:
- Părinte, vreau să fac un pomelnic pentru fiica mea
pentru că a stat în probe 5 ani cu cineva şi nu s-au potrivit şi
eu vreau să se căsătorească.
- La cine vă referiţi că a stat în probe?
- La fiica mea.
- Am crezut că aţi avut vreun animal ceva de
companie.
îmi era mie jenă ca mama să vină să spună
asemenea lucruri despre fiica ei. Ca şi cum, ia marfa
aceasta, foloseşte-o, dacă e bună e bună, dacă e rea,
arunc-o. Nu e posibil. Aceasta nu este o temelie sănătoasă
a cununiei şi atunci dăm din dragostea dumnezeiască care
stă la baza Tainei Cununiei, în dragostea eros, în dezmăţul
sexual pe care noi îl vedem în jurul nostru necomentat.
Adică e suficient să lăsăm mintea şi imaginaţia prin raţiune
să alunece şi să ne închipuim toată mizeria acestei lumi, tot
ce se întâmplă în jurul nostru.
Chiar îi spuneam cuiva într-o zi, că m-a întrebat cât
de bun este Dumnezeu. Cine poate să dea dimensiunea
acestei bunătăţi? I-am explicat aşa: Gândeşte-te la două
lucruri, nu numai cât este de bun, ci şi cât este de puternic.
Ca să suporţi păcatele la 6 miliarde de oameni pe glob
într-o oră, într-o zi, într-o lună, într-un an, dar să ai puterea
în aceeaşi clipă prin harul Sfintei Liturghii şi prin jertfa
adusă la altar, prin jertfa nesângeroasă, euharistică să le şi
ştergi şi să le şi uiţi! De asta e Dumnezeu, că spune aşa:
Atât de mult iubeşte Dumnezeu lumea încât ar putea să o
107
Graţia Lungu Constantineanu
piardă, nu vrea să o piardă ci vrea să o mântuiască, aşa a
spus: Eu nu am venit să pierd lumea, ci să o mântuiesc.
Primul rezultat al acestor stări de lucruri este
căsătoria iresponsabilă, apoi, acest patriarhat şi matriarhat
care duce la disensiunea din familie şi creează conflictul
individual. Şi acest conflict individual cum este? Dacă aţi
văzut vreodată iama, bulgărele de gheaţă, îl iei şi-l dai prin
zăpadă, faci un bulgăraş şi îi dai drumul din deal în vale.
Prin depunerea de zăpadă devine tot mai mare, dar nu
numai că devine mai mare, devine şi periculos, pentru că în
momentul în care am aruncat un bulgăre mic de zăpadă, pot
să lovesc pe cineva şi să zâmbească, dar în momentul în
care este mai mare şi mai greu, lovitura poate fi mortală.
Asemenea lucruri se întâmplă în căsătorie.
La conflict individual se adaugă factorii de conflict.
Şi ce apare în factorii de conflict? Elementele prezumtive şi
apărătorii din partea soţiei şi elementele prezumtive şi
apărare din partea soţului, a ginerelui. Şi atunci ce se
întâmplă? Acest conflict se măreşte la scară largă prin
supradimensionarea unor conflicte minore din familie.
Dacă Pavel a spus: în momentul în care aveţi
învăţătorii voştri şi părinţi, nu aveţi mai mulţi decât unul,
Cel care v-a născut din duh, Hristos şi acesta v-a dăruit
părinţii spirituali. Păi, te duci şi te sfatuieşti cu părinţii
spirituali care sunt neutri, nu te mai duci la mama şi la tata
să te sfătuiască pentru că atunci deja calci cuvântul
Scripturii. Tu ce mai cauţi din nou în elementul familial
dacă tu ai întemeiat noua familie? Nu poţi să uneşti aceeaşi
greutate cu aceleaşi simţăminte. Trebuie un simţământ
neutru care să analizeze situaţia exact cum spunea Părintele
Cleopa: Faţă de cei care se ceartă să ai inimă de mamă
111 Cf. Ioan 12,47.
108
Despre familia ortodoxă
d ar să ai atitudine de judecător, iar faţă de cei care nu
primesc cuvântul lui Dumnezeu, este în Scriptură spus
lucrul acesta: In momentul în care cineva nu doreşte să
asculte cuvântul Sfintei Scripturi şi povaţa pe care i-o dai,
să-l cerţi între tine şi el. Dacă s-a îndreptat l-ai câştigat,
dacă nu, mai chemi 2-3 de faţă cu care să-l cerţi şi să-l
îndemni, iar dacă nu s-a îndreptat, îl spui soborului sau
bisericii. Dacă nici aşa nu s-a îndreptat, atunci, în clipa
aceea el îţi devine păgân şi vameş: Băiete, fă cum te
luminează Dumnezeu! Nu mai stai să iei atitudine.
Aici e atitudinea părinţilor, aici e vorba de dreapta
socoteală în iubire: Dacă ţinem minte până prin anii 1980,
desfacem două timpuri istorice, timpul comunist cu reguli
mai stricte şi cel democratic cu reguli mai uşor de abordat,
mai permisibile. Şi spunea mama către fată: Nu mă
interesează, te-ai căsătorit, te duci acolo la bărbatul tău, îl
rabzi, îl asculţi, te supui şi faci ce se face în casa aceea.
Te-am învăţat de toate, mergi şi fă tot ce ştii şi stai acolo,
de asta te-ai măritat.
c. Concubinajul sau dragostea neasumată
Graţia: Am găsit pe un site formularea concubinajul sau
dragostea neasumată. După ceea ce citim în Scriptură, chiar
cărţi de psihologie dacă am citi, dragostea implică de la
sine asumare, dacă nu se asumă dragostea, ea nici nu există.
Atunci, concubinajul nu se bazează pe dragoste sau nu
implică dragostea, ci numai familia. E corect?
Părintele Calistrat: Răspunsul îl aveţi în Sfânta Scriptură:
Cel ce desfrânează să fie ucis cu pietre în afara cetăţii. Ce a
spus Mântuitorul femeii desfrânate când a fost prinsă în
desfrânare? Iertate îţi sunt păcatele tale,112 dar să nu mai
112 Marcu 2, 5; Luca 5, 20.
109
Graţia Lungu Constantineanu
greşeşti! Nu există aşa ceva. Concubinajul este desfrâu,
este forma individuală imorală admisă într-o societate, fie
că e prin lege, fie că e consimţită, de la individ la individ,
dar care nu justifică nimic. Pe Dumnezeu nu-L convinge în
nici un fel forma noastră de manifestare biologică. Spune
* 113
categoric în Psalmi: Oameni şi dobitoace vei mântui,
Doamne. Oamenii sunt cei care se luptă cu legea şi o
păstrează. Dobitoace sunt oameni care cad, totuşi
conştientizează şi se ridică. Răspunsul este categoric: Stop
şi ridicare. N eapărat întoarcerea la adevăr, nu există
altfel.
Ştiţi cum există concubinajul? Scrie în Canoane.
Dacă doi oameni se iau împreună pentru ajutor dar să nu
păcătuiască trupeşte, ci trăind în curăţenie, pot vieţui
împreună. Acesta e concubinajul dacă nu vrea să se
căsătorească şi vor să fie de ajutor unul pentru altul. Dar
spune acolo, să trăiască fiecare în patul lui, adică să nu fie
plăcerea şi pofta. Atunci este admis. Aceasta e forma
prietenească, dacă vreţi, a acelei dragoste neasumate.
G raţia: Este posibil ca aşa pretinsa dragostea să dureze de
la un moment până la un moment şi apoi se încheie, apoi
dragostea se manifestă către altcineva?
Părintele Calistrat: Ştiu unde aţi vrut să mergeţi cu
întrebarea. Vă dau răspunsul în alt mod. Ce face ascetul
pentru a dobândi dulceaţa rugăciunii? Se roagă neîncetat.
Ce face atletul pentru dobândirea medaliei? Se antrenează
neîncetat. Ce face profesorul pentru a se perfecţiona? învaţă
tot timpul, învaţă pe alţii învăţând şi pentru sine. Ce face
medicul ca să se specializeze? Practică tot timpul ca să fie
cât mai bun şi îşi îmbogăţeşte cunoştinţa. Aşa este şi în
dragoste. Cu cât există mai multă tandreţe care înseamnă
113 Psalm 35, 6.
110
Despre familia ortodoxă
credinţă, iubire, încredere, cu atât dragostea e mai trainică.
Cu cât dispar aceste trei manifestări umane, apare
înstrăinarea între cei doi.
Dragostea dumnezeiască nu implică decât dorul de
cer şi se exclude o apropiere nebinecuvântată faţă de o altă
persoană. Dragostea agapis înseamnă întrajutorare şi aceea
e milă, nu face parte din subiectul nostru. Iar dragostea de
care vorbim noi, erosul acesta dintre oameni (bărbat şi
femeie), transformat duhovniceşte prin Taina Nunţii în
familie trebuie gândit num ai sub forma încrederii totale,
a nădejdii totale şi a iubirii totale. Apostolul Pavel a spus:
Dragostea nu cade niciodată.114 A arătat de ce nu cade,
pentru că rabdă totul, poate fi şi greu când iubeşti: suferă
totul, crede totul, tolerează totul (toleranţa în sensul creştin,
nu toleranţa în sensul obraznic). Spune, voi cei tari să
purtaţi neputinţa celor slabi,1 5 să împliniţi legea lui
Hristos, nu pizmuindu-vă unii pe alţii, ci iubindu-vă unii pe
alţii116. Acestea sunt sensurile dragostei.
Nu există îndreptarea dragostei către altcineva,
acela este consum erotic. Acela nici la sentimente nu intră.
Tu nu poţi să iubeşti o altă persoană. Mi-a plăcut o frază
filosofică dintr-un pasaj confiicianist: Cum poţi să iubeşti
pe cineva când nu ai înţeles tu ce e dragostea? Nu ai cum.
Nu a existat niciodată. Sfântul Maxim Mărturisitorul dă o
definiţie uimitoare a dragostei: Cine nu a iubit o clipă nu a
iubit niciodată .U 7 Atunci ce facem? Nu există aşa ceva.
Astăzi sunt 3 factori: nepotrivirea de caracter, neînţelegerea
şi lipsa de comunicare, spun ei la tribunal ca să divorţeze.
Nu este un răspuns. Aceasta este o scuză, dar care în ziua
1141 Corinteni 13, 8.
115 Romani 15,1.
116 Ioan 13,34-35.
117 Capete despre dragoste, în Filocalia II, EIBMBOR, Buc., 2009.
111
Graţia Lungu Constantineanu
judecăţii va fi act provocator al mâniei lui Dumnezeu
asupra noastră. Pentru că pe Dumnezeu nu-L vom
convinge de ce nu am comunicat, ne va întreba ce am făcut
să putem comunica. Şi noi nu am făcut nimic. Am văzut
altă femeie mai frumoasă şi am poftit-o pe aceea. Scriptura
ce spune? Fraţilor, nu vă aruncaţi în negrijă că păcatele cu
gândul ar f i uşoarem \ Numai dacă ai văzut femeie şi ai
poftit-o ai preacurvit şi dacă l-ai urât pe fratele şi nu l-ai
iubit, păcat de moarte ai săvârşit, deci ai ucis.
Graţia: Comunicarea este verbală şi oon-verbală.
Părintele Calistrat: Da, comunicarea este şi de natură
sufletească. Oamenii se simt şi se atrag nu e neapărat
necesar să vorbească. Este limbajul ochilor, este limbajul
mişcărilor, este limbajul comunicării din toate punctele de
vedere, nu numai acustic.
Graţia: Persoanele care sunt credincioase şi au o rânduială
de rugăciune, spun de multe ori te simt în rugăciune.
Persoane care nu s-au văzut ani de zile nu au simţit acea
despărţire de a se vedea fizic.
Părintele Calistrat: Vă spun o întâmplare că eraţi aici când
am început discuţia. Acum 2 zile mă gândeam la o persoană
pe care nu o văzusem de 2 sau 3 ani şi ieri făcând
proscomidia am pus părticele şi azi a venit să aducă
pomelnic.
Graţia: Şi pe noi ne-aţi chemat aşa altă dată.
Părintele Calistrat: Da. Noi nu avem o definiţie a
termenului de comunicare. Unii spun telepatie, unii spun
intuiţie, tot felul de definiţii. Nu. Comunicarea este
convorbirea tainică cu Dumnezeu şi între semeni. Cum
făceau sfinţii de ştiau unul despre celălalt de la distanţă fără
să se vadă? Numai prin duh. Comunicarea este în primul
118 Iov 1,4-5; I Corinteni 4 ,5 ; Romani 2,15.
112
Despre familia ortodoxă
rând duhovnicească. Dacă ea există duhovniceşte,
celelalte se adaugă vouă. Nu spune Mântuitorul? Căutaţi
împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui că toate celelalte
vi se adaugă vouă.119
d. Uniunea consensuală
Graţia: Familia, aşa cum o presupune ortodoxia, implică o
comuniune între soţi pe toate planurile. Opusul era
concubinajul dar mai nou, considerându-se cumva
peiorativ, s-a înlocuit termenul de concubinaj cu formularea
uniune consensuală. Familia ortodoxă implică uniunea
consensuală bazată pe o comuniune pe toate planurile dar
însoţită de Taina Cununiei. Fără Taina Cununiei, o simplă
uniune consensuală ar fi doar o parte dintr-un întreg.
Atunci, putem considera că această uniune consensuală e
acelaşi lucru cu familia, că suntem în bună rânduială şi
copiii născuţi din aceste uniuni consensuale sunt la fel
spiritual şi chiar sufleteşte cu cei crescuţi în familia
ortodoxă creştină tradiţională?
Părintele Calistrat: Răspunsul l-aţi dat tot dumneavoastră.
In momentul în care vorbim de uniune consensuală şi de
familie, categoric vorbim de două lucruri diferite. Este una
să fii sub binecuvântarea harului Duhului Sfânt şi sub
cuvântul Evangheliei şi să fii familie binecuvântată, ceea ce
înseamnă soţ şi soţie şi este altceva să fii în desfrânare.
Evanghelia spune aşa: Să nu săvârşeşti adulter.™ Ce
înseamnă adulter? A trăi cu o femeie nelegitim. Indiferent,
că scopul este naşterea de fii, că este dragostea, că este
bucuria, că este înţelegerea, că este intenţia bună, că este
educaţia, nu putem vorbi de o familie. Noi folosim
119 Matei 6, 33.
120 Matei 5, 27-28.
113
Graţia Lungu Constantineanu
termenul modem de cuplu, dar este un cuplu de desfrânaţi.
Acesta este răspunsul. Cuvântul concubinaj este un cuvânt
modem, formularea „familie de probă” este modernă,
„uniunea consensuală” e formulare nouă, dar nu schimbă cu
nimic fondul problemei. Ascunde imaginea, adică nu-i spui
desfrânat. Este un termen ruşinos, dar dacă vă uitaţi în
Scriptură aşa spune: Să nu săvârşeşti adulter. în momentul
în care ai săvârşit adulter, înseamnă că tu ai cunoscut deja o
femeie. Deci ai fost căsătorit, înseamnă că tu ai umblat şi cu
altă femeie.
în momentul în care tu îţi permiţi să consumi trupul
altcuiva fără nici o lege sau în afara legii, ai căzut sub lege
şi eşti sub păcat, categoric. Rămâne foarte categorică ideea.
Şi cel născut din desfrânare trebuie botezat, trebuie miruit,
trebuie împărtăşit, trebuie integrat în Trupul tainic al
Bisericii, deci trebuie altoit în Hristos dar aceasta nu
înseamnă că binecuvântările harice vor fi la fel ca cele din
familia creştină.
Să ne uităm cine au fost urmaşii lui Avraam şi Sara,
să ne uităm cine au fost copiii lui Ioachim şi Ana, cine au
fost copiii lui Zaharia şi Elisabeta. Din familii
binecuvântate au ieşit oameni binecuvântaţi, iar dacă ne
uităm de-a lungul Vechiului Testament, că am avut
101
genealogia Mântuitorului, aţi văzut două lucruri -
Mântuitorul a venit pe linia davidică, dar şi din oameni
vrednici şi din oameni păcătoşi. S-a dat o înşiruire de femei
desfrânate pe parcursul genealogiei dar în acelaşi timp s-a
dat şi neamul oamenilor aleşi, chiar aşa am menţionat în
predică. Au fost perioade de 300 sau de 100 de ani când nu
a fost nici un nume, nu au fost sugestive. Au fost oameni
obişnuiţi.
121 Matei 1, 1-25.
114
Despre familia ortodoxă
în momentul în care s-a ridicat o sevă sănătoasă,
Scriptura a menţionat. De ce? Erau preocupaţi să meargă la
Templu, să-şi scrie genealogia, să-şi urmărească urmaşii,
să-şi urmărească arborele genealogic, să-şi ducă mai
departe codul virtuţilor familiale, codicele acestea de nume
de care s-a folosit şi Matei şi Marcu şi Ioan au fost păstrate
la Templu de către familiile bine crescute, bine educate şi
bine intenţionate religios, chiar dacă erau mozaici.
în Vechiul Testament nu vorbim de creştinism, ci
vorbim de poporul ales din care a venit Mântuitorul. De
fapt ce au făcut? Ei au ţinut legătura cu Biserica şi atunci
numele lor a rămas în cartea vieţii, în Sfânta Scriptură, dacă
e să o luăm aşa, că în cartea lui Dumnezeu, El ştie pe cine a
scris şi pe cine nu. De ce nu se pomeneşte de Cain, de ce nu
se pomeneşte de Lameh, de ce nu se pomeneşte de ceilalţi?
Pentru că nu au fost binecuvântaţi. Deci tot ce este născut
din desfrânare, desfrânare este. Este chiar cuvânt al
Scripturii. Aţi văzut la un moment dat ce poruncă a dat
Moise de la Dumnezeu pentru cei ce s-au închinat viţelului
de aur? Au intrat leviţii şi au ucis tot. Nu conta, aici nu e
legea sentimentului, aici era vorba de legea scrisă, era
vorba de legea sângelui, era vorba de legea lui Dumnezeu
care venea cu foc din cer. Aşa şi în familie, focul se
coboară din cer mai devreme sau m ai târziu,
independent de voinţa noastră, noi nu ştim. Cineva m-a
întrebat:
- Părinte, cu ce sunt condamnaţi copiii din familii
necredincioase să fie pedepsiţi de Dumnezeu?
- Sunt condamnaţi prin însuşi faptul că s-au născut
dintr-o asemenea familie, că dacă i-ar fi născut o familie
sănătoasă, poate primeau o altă educaţie, o altă hrană, o altă
învăţătură. Acesta este blestemul în sine, că ei, săracii, au
pierdut binecuvântarea de a fi din oameni binecuvântaţi.
115
Graţia Lungu Constantineanu
S-au născut fară lucrarea harului. Ei s-au născut biologic
precum făpturile care mişună în jurul nostru. Pentru că era
firesc, nu avea cum să se nască un om al legii dintr-un
om al fărădelegii. Fărădelegea e pecetea care ucide.
Iată ce spune David, proorocul: Păcatul meu este
înaintea mea pururea}22 In momentul în care ai
conştientizat păcatul, ai conştientizat şi greşeala. Şi s-ar
putea ca din fiul acela din familie de desfrânaţi să iasă o
familie model. Dar cum? Cunoscând legea, intrând sub har.
Dar cine să-l ducă sub har dacă el este blestemat să fie
dintr-o familie care nu ştie ce e harul? Vedeţi? Acesta este
blestemul, nu că are Dumnezeu ceva cu noi. O mamă vine
şi aduce un copil la spovedit şi întreb:
- E al dumneavoastră?
- Da, vreau să-l spovedesc.
- îl spovedeşti, e curat, e cuminte, e educat?
-D a .
- Câţi aveţi?
- Unul.
- Şi de ce nu aţi mai făcut?
- Ştiţi, l-am făcut cu tratament. Atâta mi-a dat
Dumnezeu, am mai avut unul, a murit, nu am mai putut
naşte.
Sunt nişte taine ale lui Dumnezeu. Altul are doi şi
chiar trei şi toţi buni. Dar vine câte cineva cu 7, cu 8, cu 10
şi întreb:
- I-aţi pus la postit?
-N u .
- I-aţi pus să se roage?
-N u .
- Dar cum îi creşteţi aşa?
122Psalm 50,4.
116
Despre familia ortodoxă
- Sunt mulţi, mai am timp de aşa ceva?
Aici, categoric, legat de uniunea consensuală, uitaţi
unde duce, la societate de consum dăruită demonului pentru
maşina de făcut suflete ucise pentru iad. Aici demonul
lucrează în plin. Este ca un virus care contaminează totul.
Tu degeaba aduci 7 bărbaţi sau 7 fete în societate dacă nu
le-ai dăruit ce e mai de preţ - credinţa, dragostea de
Dumnezeu şi nu sunt sub binecuvântarea harului. Ei sunt în
afara legii. Ori cu 7 desfrânate în plus ori cu 7 în minus nu
e tot aceea. Ori cu 7 oameni stricaţi ori fără 7 oameni
stricaţi nu e tot aceea. E mai bine o societate să aibă
oameni de calitate decât mulţime. Arsenie Boca a folosit
un cuvânt excepţional: Nu mă impresionează mulţimile, ci
calitatea mulţimii. Dacă mulţimea nu are calitate e zero, e o
masă amorfă. Ce spune profetul? Toate popoarele înaintea
Ta ca o picătură din cadă.123 Deci dacă 6 miliarde de
oameni înaintea lui Dumnezeu sunt ca o picătură într-o
cadă în care te speli, să ne gândim ce însemnăm noi cei
necredincioşi în faţa Lui. Nimic.
Ce frumos răspunde Mântuitorul, vedeţi? Aici e
marea artă pe care noi n-o înţelegem, uniunea consensuală
ar trebui să-şi pună următoarea întrebare, că e sub un
blestem mai mare decât l-a avut diavolul. Dumnezeu putea,
când au căzut îngerii, să-i facă să nu existe. Dar i-a lăsat
demoni, i-a lăsat în răzvrătirea lor, i-a lăsat să se chinuie,
le-a lăsat şi un iad să aibă unde să se adune. Dar uite, ce le
spune păcătoşilor? Le spune mai rău decât dracilor. Dacă
demonilor le spune, aţi văzut, vine demonul la Iisus şi
spune aşa: Doamne, nu ne chinui mai înainte de vreme, nu
ne trimite în adânci2A. Se temea de gheena. Dar, de fapt, îl
123 Isaia4 0 ,15.
124 Matei 8 ,2 9;L uca8,28.
117
Graţia Lungu Constantineanu
ispitea pe Iisus să vadă dacă e Fiul lui Dumnezeu, Iisus le
spune: Ieşiţi şi mergeţi. Ei spun: Dă-ne voie undeva.
Diavolul este sub un patronaj al milostivirii lui Dumnezeu
prin faptul că le spune: Duceţi-vă în porci. Putea să spună,
nici acolo că e zidirea mea. Mergeţi unde vreţi voi. Putea să
spună, ieşiţi afară din univers. Putea să le facă Dumnezeu
lucrul acesta, să-i scoată în afara existenţei lor, să-i şteargă,
să nu existe. Păcătoşilor, însă, le spune un cuvânt mai greu
ca diavolilor: Nu vă cunosc pe voi}25 Deci pe draci îi ştia
cine sunt, dar păcătoşilor le-a spus categoric: Chiar nu vă
ştiu pe voi. Ei, există o pedeapsă mai mare ca aceasta? Aici
duce uniunea consensuală.
Pe când, în momentul în care voi sunteţi fii legitimi
ai unui tată legitim, cum puteţi crede că Tatăl vostru
Care este bun în ceruri, ar putea da daruri rele fiilor
săi? Să ceară pâine şi să le dea piatră sau să ceară peşte şi
să le dea şarpe. Dar voi răi fiind, voi daţi daruri bune
copiilor voştri}26 Deci dacă daţi daruri bune, dăruiţi-le ceea
ce trebuie. în primul rând trebuie să le dăruiască
binecuvântarea. Copiii care nu sunt născuţi din
binecuvântare sunt sortiţi grelelor încercări, grelelor
necazuri, grelelor ispitiri ale diavolului şi dacă vrem o
singură mărturie o şi avem.
Iov era un om credincios. în fiecare zi aducea boul
de jertfă, nu cumva să fi greşit măcar cu gândul. Dar copiii
săi chefiiiau şi petreceau. Preotul Eli ţinea legea la Templu,
pentru că era slujitorul Domnului. Ce făceau fiii lui?
Mâncau came jertfită, nu făceau jertfele, nu se ţineau de
jertfa Vechiului Testament. Ce a făcut Dumnezeu? I-a dus
în câmpul de luptă, Ofili şi Fines s-au băgat repede la sicriul
125 Matei 25,12.
126 Luca 11, 11-13.
118
Despre familia ortodoxă
legii să-l poarte ei pe umăr, au venit filistenii, le-au tăiat
capul, au luat sicriul Legii în robie 121. A venit Eli şi nu a
întrebat ce e cu sicriul. Ca să vedeţi unde îi era mintea
tatălui! Ce face Ofili şi Fines? Ei sunt cu capurile tăiate, nu
mai sunt. Şi atunci a căzut jos şi a murit. De ce? I-a spus
Dumnezeu prin Samuel: Când îţi voi vorbi eu, îţi vor trosni
urechile. El ce le spunea fiilor? Ce aud eu e bine.
Aşa şi aici. Societatea tace şi acoperă sub diferite
forme fie legale, fie morale, fie sociale. Nu contează forma,
şi plasamentul e o formă, şi paternitatea e o formă şi familia
monoparentală. Toate sunt o formă. Familia unică, mamă
sau tată liber, care creşte un copil prin încredinţare,
delincvenţă se cheamă. Pentru că fără mamă şi fără tată, un
copil nu creşte cum trebuie. Când soarta rânduieşte ca
unul dintre părinţi să fie chemat la cele veşnice,
Dumnezeu pune darul acolo. Dar în momentul în care
părinţii se despart singuri de capul lor, din orgolii, acolo
Dumnezeu nu mai pune darul. Din contra, ia darul şi
trimite necazul pentru ca să trezească la realitate
greşeala.
De aceea, prima datorie pe care o au părinţii faţă
de copii este să-i unească cu Dumnezeu, nu cu societatea.
Noi îi dăm la cămin la 2 ani şi la 7 ani spunem unde sunt
cei 7 ani de acasă? Nu mai sunt cei 7- ani de acasă, pentru că
vă spuneam când am discutat, Apostolul Pavel are în
Epistole un capitol întreg, o epistolă întreagă128 despre ceea
ce este familia, cum să fie soţul, cum să fie soţia, cum să fie
copiii, cum să se tolereze, cum să se împace, cum să se
roage, cum să se închine, cum să se păstreze curaţi, cum să
trăiască împreună, tot, tot, tot. V-am spus, cred că după acel
1271 Regi 5,1-2 ş.a.
1281 Corinteni, Cap. 7, vezi nota 53.
119
Graţia Lungu Constantineanu
motto frumos, aceasta trebuie să fie prima trimitere şi
începutul acestei lucrări şi discuţii a noastre. Pavel este
emblema - cum trebuie să fie familia! Ce frumos îi spune
el fetei! Bine e să se mărite, dar ştiind că sunt greutăţi, mai
bine să rămână aşa. Adică cine poate, să o facă dar cine nu,
să nu îndrăznească, că aceasta nu e o taină de glumă.
Cu privire la unele eşecuri în cadrul familiei, chiar
şi noi preoţii spunem câteodată: Lasă, că nu e începutul cu
tine! E adevărat, dar tu eşti un continuator al acelui
început rău, şi după tine vor mai veni alţii. Aceasta
înseamnă că răstignirea Mântuitorului a fost o epopee sau a
fost un act de mare nobleţe pentru a arăta lumii că se poate
Mântuitorul răstigni, folosul ei nu se culege prin acte. El
vine şi îţi aduce suferinţa, mântuirea, bucuria, iertarea la
cruce, dragostea, până şi trecerea prin moarte cu pasiune:
Doamne, treacă paharul acesta, dar fie voia Ta\m
Dar pe tine nu te afectează cu nimic, nu te mişcă cu
nimic. Tu priveşti această jertfa a umanităţii, această
răstignire a Fiului lui Dumnezeu ca pe ceva normal. „Da,
mi se cuvenea, ce avea de făcut altceva decât să Se
răstignească?!” Urmările sunt mai grave că tu eşti un
continuator al legilor Iudei. Noi suntem capătul funiei de
care s-a spânzurat Iuda şi vom spânzura în continuare suflet
după suflet într-o cădere continuă, dacă societatea nu alege
să se supună Evangheliei.
Aţi văzut, care este boala secolului în momentul de
faţă? Este neîncrederea. Pe ce se întemeiază căsătoria? Pe
încredere. A doua, ura. Pe ce se întemeiază căsătoria? Pe
dragoste. Şi a treia, nădejdea, care nu mai există nicăieri.
„Ce să stau să rabd?” Rabdă pentru Hristos că şi El a
răbdat, rabdă pentru sfinţi că şi ei au răbdat, rabdă pentru
129 Luca 22, 42; Matei 26, 39, 42.
120
Despre familia ortodoxă
tot neamul Vechiului Testament prin care a venit Hristos şi
care au răbdat şi au aşteptat zorile mântuirii şi atunci sigur
că vei fi încununat. Nu spune Apostolul Pavel: Cine nu
luptă după legile jocului nici nu ia cununai130 Dar în
momentul în care familia rămâne la rang de Taină, starea de
lucruri se va schimba. Am duhovnici buni, schimb faţa
lumii, am mame bune, am duhovnici buni. Deci e un lanţ
al slăbiciunilor.
Şi atunci, finalul dramatic al acestei consensualităţi
familiale duce într-un singur punct, Mântuitorul a spus
categoric: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea,m iar
cine calcă o iotă sau o cirtă din lege vrednic este de
1 ^7
gheenă. Ştiţi ce înseamnă iota sau cirta? Sunt două
semne mici pe care le puneau la textul masoretic şi dacă un
singur punct îl greşeai sau o virgulă, schimbai sensul acelui
cuvântul şi al frazei întregi. Atât de fină a arătat
Mântruitorul că este păzirea legii, cât un punct din acela,
care la prima vedere când te uiţi nici nu ştii ce înseamnă.
Lucrurile nu pot merge bine în momentul în care tu
calci grosolan Taina şi spui: „Dar de ce trebuie să trăiesc
cununat?” Am să vă dau mărturii. Ştiţi ce au spus oamenii
la spovedit? „Părinte, noi de când ne-am cununat ne merge
rău, cât am stat în concubinaj nu ne-a mers aşa.” Zic:
„Vedeţi? Aţi făcut mare greşeală că v-aţi căsătorit. Trebuia
să mai staţi sub aripa diavolului încă câţiva ani ca să fiţi
siguri că iadul vă este asigurat. Dar nu v-aţi pus întrebarea
că satana văzând că aţi luat calea dreptei credinţe, anume vă
bate război ca să vă destabilizeze şi acum a trebuie să fiţi
mai categorici, mai răbdători şi m ai uniţi până treceţi
130II Timotei; 2, 5.
131 Matei 12,30.
132 Matei 5, 18.
121
Graţia Lungu Constantineanu
etapa, că după aceea totul va fi bine?” „Nu, Părinte, vă
spunem noi, de când ne-am cununat ne merge rău.” Şi
sigur, atunci, stăm consensual. Eu aduc pâine, tu aduci
came, tu speli vasele, eu mătur prin casă, e o familie
grozavă. „Vii tu cu 3 copii din altă parte, mai vin eu cu 2
din altă parte, mai facem şi noi 3, ştiţi proverbul popular, ai
tăi cu ai noştri îi bat pe ai mei şi e mare război.”
Graţia: Copilul născut din uniune consensuală sau pur şi
simplu că o femeie doreşte să facă un copil care nu va avea
tată niciodată, e botezat, e miruit, e împărtăşit şi cumva,
părinţii, mamele în special ale acestor copii care pornesc pe
o oarecare rânduială şi legătură cu biserica, pot considera că
aceste binecuvântări se răsfrâng şi asupra părinţilor şi
atunci ei îşi legitimează cumva această existenţă fără
cununie?
Părintele Calistrat: Dumnezeu ridică blestemul care e
asupra lor dar nu-i legitimează pe părinţi. Copiii, când vor
fi mari, sunt obligaţi la rândul lor să intre în sensul firesc al
legii, deci să întemeieze o familie, aceasta este ţinta, aşa
spune şi etica creştină. Herman Tristram Engelhardt care a
scris Bioetica133, legat şi de concepţie şi de familie şi de tot,
arată categoric - adevărata familie după Dumnezeu este
aceea în care există şi mama şi tata. Chiar şi aceste metode,
fie că este un copil născut artificial, că este din vitro, scopul
scuză mijloacele, dar ele nu sunt după lege.
Cineva m-a întrebat: „Şi dacă totuşi cineva insistă şi
vrea copil şi îl obţine, este păcat?” Că îl obţine nu e nici un
păcat, dar nu ştim cât de mult şi Dumnezeu l-a dorit pe
copilul acela. Dar faptul că a îngăduit ca prin această
tehnică să se facă un copil, este categoric că Dumnezeu nu
133 Mărculeţ, Ştefan, Fundamentele bioeticii creştine sunt Hristos şi
Sfânta Treime, în ziarul Lumina, 30 mai 2010.
122
Despre familia ortodoxă
va fi împotrivă, dar depinde de tine cum îl vei educa.
Pentru că, vedeţi, s-ar putea aşa, Scriptura dă răspunsul:
Părinţii mănâncă aguridă, dar copiilor li se vor strepezi
dinţii.134 Acei copii vor avea nişte încercări din pricina
hazardului părinţilor. Să nu creadă părinţii că păcătuiesc
şi copiii scapă de nişte pedepse. Se răsfrâng automat
asupra copiilor. Noi nu le înţelegem.
Aţi văzut că în general noi judecăm aşa: „Cum
poate Dumnezeu să facă aşa o nedreptate? Cum poate
Dumnezeu să ia aşa o decizie?” Nu o ia Dumnezeu, nu. Noi
o luăm. Dar de ce o luăm? Că nu suntem luminaţi. Atât de
apăsat trebuie să spunem această rugăciune, încât să simţim
că în inimă se face gaură când spunem: Vino şi Te
sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte toată spurcăciunea şi
mântuieşte sufletele noastre. Aceasta e cea mai puternică
rugăciune. Nu cred că există mai mare rugăciune ca
împărate ceresc, care e miezul tuturor rugăciunilor. Nimic
mai concret nu este. Chiar şi în Tatăl nostru când spunem
precum în cer aşa şi p e pământ, deja e o întreagă filosofie a
cerului şi a pământului, dar când spunem Vino şi Te
sălăşluieşte întru noi, e clar că II cere pe Dumnezeu în
inima noastră, ori acesta e cel mai greu lucru de realizat.
Şi atunci, automat, dacă o mamă sau tată
conştientizează greşeala aceasta şi o poate într-adevăr
îndrepta prin curăţenie, prin disciplină morală, prin
educaţie, prin spovedanie, prin comuniunea cu Biserica,
copilul acela se va putea bucura prin credinţă şi prin
h ar de o anum ită binecuvântare, d a r dobândită prin
osteneală. Haideţi să vă explic cum. Eu fac 10 ani de
pregătire şi de-abia intru la facultate cu o notă de trecere, cu
cheltuieli şi eforturi uriaşe, iar unul inteligent nu se
134 Iezechiel 18, 2; Ieremia 31, 29; Levitic 26, 28-33.
123
Graţia Lungu Constantifleanu
pregăteşte, termină liceul, se duce, scrie tot şi ia 10. Cam
aceasta este asemănarea. Aşa este copilul născut sub lege:
trece examenul. Exact cum spune, duhul suflă unde voieşte,
dar cel ce nu are acel suflu, trebuie să muncească. De ce
spune, celui ce are i se va mai da, iar celui ce nu are i se ia
şi ce aren5tl Deci aici e sensul acestei greşeli, aici e piedica.
Ei vor munci din greu, din greu, din greu pentru că ei nu au
avut parte de acel suflu, de acea binecuvântare harică. Nu a
existat.
Graţia: îi pot mântui şi pe părinţi?
Părintele Calistrat: îi pot mântui, sigur că da, îi pot.
Graţia: Deci şansele sunt foarte mari.
Părintele Calistrat: Sunt şanse, dar Î.P.S. Mitropolit
Antonie Plămădeală, care mie mi-a plăcut întotdeauna ca
orator şi ca gânditor, spunea aşa: „Cât de generoşi sunt
sfinţii, citind cărţile lor, toată lumea se mântuieşte, dar real,
iadul e plin. Deci să nu uităm că iadul de 7000 de ani
înghite suflete.”
e. Familia în unul
Un alt factor la care am vrut să ajung este iubirea
iraţională, iresponsabilă sau iubirea fără dreaptă socoteală,
este individualismul familial. în ce constă lucrul acesta?
Bărbatul spune: Nu mă interesează, du-te şi stai în camera
ta, suntem ca prietenii, noi avem grijă de copii, dar tu cu
mine nu mai ai absolut nici o legătură. Din partea soţiei, a
mamei, apare din nou acelaşi limbaj familial individualist
în care spune: Nu. mă interesează, eu atâta, am grijă de
copii, tu îţi speli, îţi calci, îţi faci.
Deci la ce se ajunge? Este ceea ce se promovează
astăzi şi în televiziune şi în literatură şi în viaţa socială şi
135 Matei 13,12.
124
Despre familia ortodoxă
unde vreţi. Ce? Elementul individualist, adică familia în
imul. Nu există aşa ceva. Nu putem avea aşa ceva. Este una
să ai un element nonconformist, un viol şi să se nască un
copil sau o aventură nedorită, necontrolată, negândită şi să
apară un copil dar cei doi să aibă în vedere faptul de unire
în scopul formării familiei. Din păcate nu se merge spre
aceasta.
i Atât din partea băieţilor cât şi din partea fetelor, se
merge pe individualism, adică, lasă că mi-e bine singur. Dar
acest singur nu are la bază credinţa în Dumnezeu sau
dorinţa de curăţenie sau dorinţa de responsabilitate
morală sau dorinţa de integrare socială, ci un
individualism în vederea speculării şi consumării plăcerii în
mod voit libertin' iresponsabilitatea faţă de absolut orice.
în familie, responsabilitatea se plasează pe 3 etape:
1. Biserica, deci răspunzi în faţa lui Dumnezeu. 2. Răspunzi
în faţa altarului familiei, a ceea ce se numeşte celula de
bază a societăţii. 3. Răspunzi în faţa conştiinţei. Conştiinţă
nu mai are că se duce cu cine vrea şi face ce vrea, a familiei
nu mai are, altarul l-a desfiinţat, în Dumnezeu nu mai crede
şi atunci rezultatul este haosul. Şi de ce se urmăreşte
haosul? Ca să citim în gazetele americane, cum vă spuneam
şi altădată, şi în materialele de propagandă pro familie, că
se investesc bani grei pentru a demonstra tinerilor că cele
mai bune familii sunt într-adevăr cele care se bazează
pe curăţenie trupească, pe armonie sufletească, pe, noi îi
spunem tandreţe. Nu este tandreţe, e vorba de comunicarea
compatibilă.
în ziua de astăzi, pe lângă individualism se mai
practică şi consultarea psihologului. Elementul bisericesc
trebuie să fie aici cu mare luare aminte şi să nu confunde
consultanţa duhovnicească cu spovedania şi cu consultaţia
psihologică. Zice, mă duc la psiholog. Te duci la psiholog,
125
Graţia Lungu Constantineanu
dar ce faci la psiholog? Ce să-ţi facă psihologul? Să-ţi
alimenteze eul rănit? Să-ţi dea dreptate şi să-ţi dea exemple
că nu eşti singurul care ai păţit treaba asta?
f. Familia monoparentală
Graţia: Este acuma o modă în rândul persoanelor tinere, nu
să se căsătorească să întemeieze o familie, ci să facă un
copil, neapărat să facă un copil, nu are importanţă cu cine,
să fie un bărbat bogat cu care să facă un copil. Ce şanse are
să fie un om integru un asemenea copil?
Părintele Calistrat: Aici problema este puţin mai fină şi
este puţin mai delicată. Am să vă explic de ce. în primul
rând la baza acestei întâmplări pe care aţi amintit-o stă
altceva, nesiguranţa în semenul de lângă tine. Foarte multe
femei ajung la o vârstă înaintată şi noi ştim că o femeie
după o vârstă anume nu mai poate să fie mamă, îşi pierde
acele calităţi biologice de a putea fi purtătoare de prunc şi
recurg din disperare la acest lucru.
Dacă a căutat să întemeieze o familie bună şi nu a
reuşit, e mai puţin condamnabil. Dacă s-a întâmplat să stea
cu cineva din neatenţie, din neştiinţă şi a rămas gravidă,
mai bine este să-l păstreze decât să-l ucidă, pentru că
avortul e un păcat foarte mare înaintea lui Dumnezeu. Dacă
o face în mod voluntar, fară nici o tragere de inimă, adică
şi-a dorit şi nu a putut, a încercat şi nu a fost nici o şansă,
este scuzabil, să spui, da, nu a avut noroc, cum spunem noi
în termeni populari, adică nu i-a surâs viaţa să aibă un
cuplu, să fie căsătorită.
Dar când o face din emfază, adică din mândrie, din
teribilism, de a crea impresie şi de a crea o imagine de
personalitate, aici este o adevărată catastrofă pentru că nu
este corect lucrul acesta nu neapărat din punct de vedere
bisericesc. Nu-1 condamnăm din punct de vedere bisericesc.
126
Despre familia ortodoxă
Din punct de vedere bisericesc, acolo este desfrâu. Nu asta
este condamnabil, să spunem că intră în firescul lucrurilor.
Este condamnabil faptul că subestimezi sau distrugi
valoarea familiei. Tu dai un model în care arăţi că familia
nu este o necesitate, că tu poţi să te descurci singură să
creşti un copil. Ei, asta nu este corect. Şansa nu ţi-a surâs în
viaţă şi ai avut un eşec şi ai rămas gravidă şi nu ai familie
dar eşti mulţumită că ai făcut un copil. Aţi sesizat un lucru
foarte bun, o nuanţă subţire, „cu un bărbat bogat”, adică
vrea să aibă un statut. Nici asta nu-i corect. Tu, dacă doreşti
copilul acela cu adevărat, fă-1 pentru sufletul tău şi pentru a
fi mamă, dacă tot s-a întâmplat, dar nu pentru a şantaja mai
târziu pe cineva şi a-1 târî prin procese, doar de dragul să ai
tu un titlu, să ai tu un nume. „Ştii tu cine e doamna cutare?”
„Ce se întâmplă?” Aici statul a intervenit cu o greşeală pe
care trebuie să şi-o asume. Ştiţi că s-a votat prin lege, eu nu
mai ştiu exact din ce an, căsătoria de probă. Aceasta este o
formă de harem mascat.
Degeaba ne credem noi ortodocşi, degeaba ne batem
cu pumnul în piept şi spunem ,M ^re Taină în Hristos şi în
Biserică”,136 sau ,ysă-ţi iubeşti femeia cum a iubit Hristos
Biserica”,137 pentru că aici este vorba direct de bătaie de
joc. A mai şi dat legea că dacă stă concubina unu sau 5 ani
cu tine şi divorţează are dreptul şi la lucrurile tale, pentru că
a stat cu tine, ca o dotă de întreţinere ş.a.m.d. Nu este
corect.
Atâta timp cât tu ai scos violul şi a desfrâul de sub
lege şi ai dat libertate desfrâului, vei avea şi acest produs al
societăţii: copilul al cărui tată este absent în viaţa copilului.
Aici distrugi personalitatea unui copil, el poate fi un om cu
136 Efeseni 5,32.
137 Efeseni 5, 25.
127
Graţia Lungu Constantineanu
calităţi. Dumnezeu pune haruri în necazuri, cum se spune,
dar îi distrugi statutul social pentru că oricine va spune că
nu are tată. „Cine e tatăl tău?” Nu are tată. Nu are, cum să
nu aibă tată? Este un tată, dar este un tată iresponsabil sau
este un tată incorect. îi lipseşte bunul simţ, ca să spunem
aşa, pentru că nu este corect să distrugem.
Bioetica creştină a lui Engelhardt138 spune
categoric, „dragostea implică angajarea sentimentelor a
două persoane”. în Sfânta Treime sunt implicate trei
persoane iar în Taina Căsătoriei sunt implicate două. Ce
înseamnă acestea două? Firea bărbătească şi firea
femeiască. A văzut Dumnezeu că omul este singur şi a zis:
Să-i facem lui tovarăş să nu fie singur pe pământ şi i-a făcut
femeie din coastele lui. Deci nu putem să ne jucăm cu
responsabilitatea.
De exemplu avem o pildă pe care noi am mai
discutat-o. Ştiţi, acea doamnă profesoară universitară, care
la vârstă foarte înaintată a născut o fetiţă. Nu-i condamnabil
că a născut, a născut şi cu asta gata. A vrut să aibă un
urmaş, foarte bine. Dar când ai fost tânăr, când ai fost în
putere, ai avut toate calităţile spirituale de a fi mamă, de a fi
părinte, ce ai făcut cu pruncii aceia? I-ai dus la avort sau ai
folosit o metodă contraceptivă. înaintea lui Dumnezeu, s-ar
putea ca păcatele acelor prunci de dinainte să cadă ca o
pedeapsă poate peste făptura aceasta gingaşă şi nevinovată,
adică să fie un copil care să sufere datorită acestor
teribilisme. Acuma, Dumnezeu e milostiv şi îi iubeşte şi
prin botez spală totul, dar de ce să schimbăm rânduiala firii
când firea are rânduiala ei? Şi acolo spune Mântuitorul, cel
138 Engelhardt H. Tristram Jr., Fundamentele Bioeticii Creştine -
Perspectiva ortodoxa, Ed. Deisis, Sibiu.
128
Despre familia ortodoxă
ce greşeşte împotriva Duhului Sfânt nu i se iartă nici în cer
nici p e pamant. 139
»
Ei, cine neglijează familia în mod voit, cine
desconsideră Taina Cununiei în mod voit, cine desconsideră
celula fundamentală a vieţii, soţul şi soţia pe criteriul că
sunt şi alte posibilităţi, greşeşte împotriva Duhului Sfanţ.
Deci este un păcat care s-ar putea să nu se ierte. Că şi-a
dorit un copil, nu-i nici un păcat, dar să-l dorescă în condiţii
cât mai naturale şi mai aproape de legea Bisericii şi de
legea moralei sociale, dacă nu neapărat creştine, pentru că
aşa este indicat şi corect în Biserică şi în societate.
g. Rolul femeii m oderne în familie
Graţia: Foarte frumos aţi vorbit despre acele mame care au
dat sfinţi. Sunt femei în zilele noastre, care îşi doresc o
viaţă foarte activă şi implicată, fie politic, fie social, fie în
viaţa economică. Este vorba de acele implicări care aduc şi
foarte mulţi bani dar din nefericire, implicarea lor mai mult
în afara familiei decât în familie, duce la despărţire. Sunt
cazuri când împart 2 copii sau 3 copii, apoi împart bogăţiile
şi ele însele declară că această viaţă implicată şi banii foarte
mulţi le-au adus distrugerea familiei şi distrugerea
sufletească. Vor putea aceste mame moderne forma copii
care să ajungă oameni de valoare pentru viitoarele lor
familii?
Părintele Calistrat: Exact ce a spus Mântuitorul Hristos:
Cine nu adună cu mine risipeşte.14° Iar Mântuitorul Iisus
Hristos foloseşte un termen foarte frumos într-un loc din
Evanghelie: Ce ar da omul în schimb pentru sufletul său,
139 Marcu 3,29.
140 Matei 12, 30.
129
Graţia Lungu Constantineanu
dacă lumea întreagă ar câştiga şi sufletul l-ar pierde?141 Ce
poate fi mai scump decât sufletul? Cu ce poate omul să-şi
cumpere sufletul? Apostolul Pavel intervine şi spune aşa:
Când p e toate le-ai făcut, slugă netrebnică să te chemi.142
Iar când ai mai multe responsabilităţi, tot Apostolul Pavel
spune: Pe acelea se cădea să le faci, iar p e acestea să nu le
laşi.m Deci nu au scuză.
Am să vă dau o pildă, nu uitaţi că au fost mame care
au fost doamne, deci au fost femei de voievozi, au fost
femei de conducători, au fost femei de domnitori care au
condus o ţară şi ce au făcut? Au pus familia în faţă şi dacă
ne aducem aminte, să nu luăm mai departe decât o simplă
expresie frumoasă folosită de Ştefan cel Mare la vremea de
atunci: M aria şi M oldova e totuna. Deci şi ţara şi familia
erau acelaşi lucru. Şi de ce? D oam na era m odelul p en tru
toate celelalte femei. Chiar dacă ea este într-o carieră
politică, chiar dacă ea este într-o carieră universitară, şi
într-adevăr, aţi spus, prisosesc banii, foarte bine, plăteşti o
doică, plăteşti o menajeră, dai cuiva o bucată de pâine, dar
nu neglijezi familia. Iţi faci câteva ore care să te ducă la
sânul familiei.
în general, femeii nu îi este a conduce, femeii îi este
a sfătui, să ştiţi lucrul acesta. Şi asta nu am spus-o eu, ci am
găsit-o în zicerile multor persoane de valoare. Dintotdeauna
s-a crezut că bărbaţii conduc lumea. Dintotdeauna s-a
crezut că femeile conduc lumea. Nu, să ştiţi că în ambele
cazuri, amestecul şi colaborarea este aceeaşi. Femeia a
condus din umbră şi a fost mai agilă şi a observat anumite
situaţii şi doar a dat sugestii, dar adevărata realitate şi
141 Cf. Matei 16,26.
142 Cf. Luca 17,10.
143 Luca 11, 42.
130
Despre familia ortodoxă
adevărata atribuţie îi revine bărbatului. Şi de ce? Pentru că
bărbatul femeie avem - Adam, care a născut din coasta lui,
deci a dat randament. Dar femeia bărbat nu avem. De ce?
Pentru că Maica Domnului L-a născut pe Iisus, dar din
Duhul Sfânt. Dacă ea este inspirată de Dumnezeu să fie
divină şi să aibă o funcţie preaminunată sau o îndatorire
prea aleasă, o luminează Dumnezeu şi îi descoperă.
Când intri tu în politică ca să-ţi dai importanţă,
consider că nu e bine. Să luăm un exemplu, cum e ziua de
astăzi: Ce ar însemna o funcţie de parlamentar, de deputat,
de senator? Se vede clar că este o funcţie sterilă, ea nu
ascunde în ea nimic valoric, ea nu ascunde vreun substrat
intelectual. E pur şi simplu un portofoliu care îţi asigură un
trai şi o imagine publică, dar imaginea se stinge şi când te
uiţi la repercusiuni, adică în momentul în care te-ai uitat în
urmă ai rămas cu o sacoşă de bani, dar ai rămas fără nişte
lucruri esenţiale - nişte copii pot să crească la întâmplare,
un soţ poate să ajungă să înşele sau să-şi facă o viaţă
particulară, să se ajungă la divorţ, cum aţi spus.
Nimeni în ‘viaţă nu este de neînlocuit, dar cu atât
mai mult funcţiile acestea care vin şi trec. Toată lumea
crede că banii sunt cei care împlinesc orice în societate. Nu
este adevărat. Dacă David nu ar fi fost convins de lucrul
acesta, nu ar fi scris marele verset care se cântă în fiecare
vecernie, în fiecare sărbătoare: Bogaţii au sărăcit şi au
flăm ânzit.144
în momentul în care vrei bani, vrei tot mai mulţi. în
momentul în care ai bani, vrei să ai şi mai mulţi, în
momentul în care consumi bani, vrei să consumi şi mai
mulţi, în momentul când simţi gustul bogăţiei şi nu ştii
unde să te opreşti, vrei să te îmbogăţeşti şi mai mult şi este
144 Psalm 33, 10.
131
Graţia Lungu Constantineanu
iarăşi o vorbă destul de grea: „Cine vrea putere îşi scurtează
viaţa.” Este un adevăr prin care s-a trecut şi au trecut de-a
lungul istoriei tot felul de personalităţi şi tot felul de oameni
şi mari şi capabili. Trădările de unde au venit? Vânzările de
unde au venit? Uciderile de unde au venit? Otrăvirile de
unde au venit? Tot felul de morţi capricioase, noi nu ştim,
că doar nu am stat să cercetăm istoria în amănunt.
Dar dacă ne uităm numai la o singură persoană
dintre cele care au domnit şi vreau să mă refer la istoria
doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareş, care a domnit în
Ţara Românească, soţia lui Mircea Ciobanu. în lupta pentru
putere şi pentru a-şi aduce fiii în tron şi de a domni, ce a
făcut? A ajuns să moară nebună şi turcită la Stambul. Vă
dau şi sursa: Nicu Gane, Trecute vieţi de doamne şi
domniţe.145
Altă doamnă, care a ajuns să înţeleagă ce înseamnă
puterea şi deşertăciunea, soţia lui Brâncoveanu, Maria
Brâncoveanu. Ce a făcut ea? în clipa în care a văzut unde
duce uzurparea, puterea, banul, averea, lupta pentru putere,
s-a dus şi a ctitorit Mănăstirea Surpatele şi toată viaţa a
făcut drumul între mănăstire şi locuinţa ei, bătând drumul
pe jos plângând-şi soţul şi ducând o viaţă de sfântă. Deci a
înţeles că p u terea nu duce la nimic. Da, aceasta este ceea
ce trebuie să ne rămână.
Cealaltă doamnă, EHsabeta Bamovschi, cea care a
ctitorit biserica din centrul laşului, ce a făcut? S-a făcut
monahie. Şi a stat toată viaţa ei în mănăstire. Ce a făcut
mama lui Ştefan cel Mare? S-a făcut monahie. Ce a făcut
mama lui Mihai Viteazu? S-a făcut monahie. Ce a făcut
mama lui Neagoe Basarab? S-a făcut monahie. Ce au
145 Gane, Nicu, Trecute vieţi de doamne şi domniţe, Ed. Junimea, Iaşi,
1972.
132
Despre familia ortodoxă
înţeles? Că puterea nu te duce decât într-un singur loc - în
mormânt. Şi foarte frumos este un text regizoral, unde
spune: „Puterea nu ne este dată să scriem cu ea numele în
stânci şi în marmură. P uterea ne e d a tă să ştim când să o
folosim şi când să ne umilim . Aceea este adevărata
putere.”
Uneori poţi să îngenunchezi dacă este cazul şi în
numele unui neam întreg, iar alteori dacă te hazardezi poţi
pierde un neam întreg. Ştefan cel Mare a fost cel Mare, dar
când a considerat el în sufletul lui că nu este mare, s-a dus
şi a îngenuncheat la Colomeea şi a depus statutul de
vasalitate polonilor, numai să salveze imaginea Moldovei şi
nu s-a ruşinat. Aşa că părerea despre putere şi despre
politică este aceasta: Puterea este o iluzie deşartă după
care alergăm dar nu o vedem niciodată, pentru că în
momentul în care te crezi cel mai puternic atunci eşti cel
mai slab şi când te crezi cel mai slab, atunci Dumnezeu te
fa c e cel mai puternic. Lucrul acesta s-a demonstrat în
Vieţile sfinţilor.
Mi-aduc aminte de o istorioară a Părintelui Cleopa,
un împărat al Persiei avea un filosof la curte, Sisini, avea un
nume mai occidental, este trecută în cărticelele Părintelui
Cleopa, şi toţi doctorii veneau şi-i spuneau: Uite ce
rugăminte am eu la voi, spuneţi-mi cât mai am de trăit. Ani
mulţi, măria ta. Dă-i o ladă cu bani. Venea altul. Dă-i o ladă
cu bani. Dă-i o ladă cu bani. Şi toţi îl lăudau, efectiv îl
minţeau. îl aduce pe filosof în faţa lui şi-i spune: Uite ce
spun toţi aceştia care sunt vraci şi doctori că eu voi mai trăi
ani îndelungaţi de aici încolo. Şi i-a spus: împărate, ştii
ceva, dacă ţi-am spus că nu poţi trăi mai mult de 3 zile, de
ce vrei să-ţi explic de mai multe ori, e m ult de la mână până
la gură. Când au trecut cele 3 zile, dimineaţa la ora 6,
133
Graţia Lungu Constantineanu
filosofului trebuia să i se taie capul că nu s-a împlinit
proorocia.
Când a văzut împăratul sala aceea plină de dregători
şi de oameni care îl aclamau şi spuneau: Măria ta, trebuie să
trăieşti veşnic, măria ta eşti veşnic, măria ta nu ai moarte,
măria ta eşti cel mai tare, măria ta eşti cel mai mare, Sisini
i-a spus atât: Să nu uiţi împărate că mai mult de 3 zile nu
vei trăi nici dacă vei avea toate averile pământului. Şi e
mult de la mână până la gură. Şi când a ridicat mâna să dea
sentinţa să i se taie capul filosofului, a făcut infarct şi a
murit. Deci aceasta este puterea.
La cuvântul putere, putem folosi o singură expresie,
un stih al Psaltirei, că a fă cu t tărie cu braţul Său
Domnul146. Deci când vrea Dumnezeu să fii tare, eşti tare şi
când vrea Dumnezeu să fii mare, eşti mare, iar când vrea
Dumnezeu să te facă nimic ... Este şi un proverb popular:
„Când vrei să distrugi pe cineva, dă-i putere.” Aceasta este
politica şi aceasta este mentalitatea femeii care pune familia
pe planul doi şi politica sau puterea pe planul întâi. Politica
nu aduce nimic. Politica aduce sânge şi diplomaţie. Fam ilia
aduce linişte, pace şi roade.
G raţia: în toată conjunctura aceasta modernă, când multe
familii se destramă, rămâne o mamă cu un copil. Atunci
când acel copil este fată, se întâmplă, tot pentru că este
modem, mama se cuplează cu un bărbat şi iar se întâmplă
ca acel bărbat să ajungă să intre în relaţii cu fiica fie că este
vorba de abuz, de viol, fie că este vorba de consimţire, fie
că este vorba chiar de îndrăgostirea fiicei de bărbatul
respectiv. Ne puteţi spune dacă o mamă atunci când are
fiică, are aceeaşi libertate să-şi aleagă un bărbat şi să-l
aducă ispită pentru fiică şi invers, pe fiică bărbatului?
146 Luca 1,51.
134
Despre familia ortodoxă
P ărin tele C alistrat: Problema se pune în felul următor.
Am înţeles întrebarea sub forma la care aţi spus-o: Este
vorba de a expune un copil unor elemente modeme nefaste
din neatenţie. De obicei acest gen de mame şi în general
mamele încearcă să-şi apere fetele. Ţine de moralitatea lor.
Am întâlnit nenumărate cazuri şi am văzut cupluri din
acestea care s-au sudat, cu toate că a existat parte feminină,
copii, sub ce formă? Mama s-a mutat sau şi-a luat locuinţă
cu noul partener de viaţă într-o altă locuinţă, iar copiii i-au
lăsat fie separat, în locuinţa veche, fie le-a cumpărat o
garsonieră sau o cameră de cămin. Mama a fost cea care a
făcut pasul spre noul tovarăş de viaţă. Este cea mai bună
variantă.
G raţia: Asta doar la o anumită vârstă a copilului.
P ărin tele C alistrat: Da, da, dacă sunt minori trebuie foarte
mare atenţie. Să ştiţi că au fost cazuri, nu este o noutate.
M ama trebuie să fie o femeie cu o atitudine morală
suficient de convingătoare, ca cel care-i păşeşte pragul
casei să nu fie asemenea gen de om. în general, la vârstă
înaintată rămân anumite feluri de oameni: N u se căsătoresc
până târziu beţivii, nu se căsătoresc până târziu oamenii
fară statut social sau conjunctură socială, care nu au făcut
carte, care sunt nişte uşuratici, nişte imorali, nişte
desfrânaţi, nişte drogaţi. Aceştia vor rămâne totdeauna până
târziu. De obicei se recomandă şi eu am recomandat la
rândul meu, în această refacere a căsătoriilor, oameni din
biserică.
Eu am două familii pe care le am în grija mea ca
spovedanie, în care atât domnul cât şi doamna s-au
cunoscut la mine la spovedit. Şi a zis: Părinte, credeţi că aş
putea face casă cu omul acesta? Şi i-am spus: Da, mie îmi
pare moral şi serios. Vin la spovedit împreună, vin la
biserică împreună, vin la rugăciune împreună. Aici
135
Graţia Lungu Constantineanu
intervine şi credinţa şi darul lui Dumnezeu. Dacă mama a
fost o femeie morală şi dacă a fost o femeie de biserică iar
motivaţia înjumătăţirii familiei este una fundamentată,
Dumnezeu pune harul, dacă nu, atunci se întâmplă ceea ce
spuneaţi, aceste dezastre din care se ajunge la abuz, viol.
Am întâlnit un caz în care chiar tatăl a făcut exces de zel
faţă de fiica lui şi au căzut în această nenorocire. Aşa că
situaţia este întotdeauna şi pro şi contra. Adică şi un tată
dacă este imoral, copiii cresc în libertatea care poate duce la
acelaşi lucru. Cunosc mamă care a venit şi mi-a spus:
- Părinte, ce să fac?
- Nu spune nimănui nici dacă te picură cineva cu
răşină. Dă divorţ liniştită, taci din gură, nu pune motiv, nu
scoate absolut nici o vorbă pentru că îţi faci copilul de râs.
Au fost cazuri. Ce se întâmplă? în clipa în care
apare un dezechilibru, e ca în metabolism, degeaba tratezi
stomacul că se strică ficatul, degeaba tratezi ficatul că se
strică fierea, degeaba tratezi fierea că se poate strica in im a ,
degeaba tratezi inima că se strică rinichii. E o întreagă
încrengătură. Din situaţii de felul acesta ies adversităţi de
tot felul. Te poţi aştepta la orice. Aşa cât este de pestriţ un
câmp cu flori, ca idee, cu tot felul de culori, aşa este şi în
situaţiile astea ale divorţului şi ale dezmembrărilor, un
spectru întreg de nenorociri poţi întâlni. Te poţi aştepta la
orice lucru cât de caraghios îl poţi întâlni în situaţii de
genul acesta. De aceea, aici rolul fundamental îl are
Biserica în primul rând şi familia. Dar educaţia sănătoasă e
şi un dar de la Dumnezeu pentru că sunt familii sănătoase şi
azi dar sunt familii nesănătoase şi azi.
h. P aza de copii
Pastoraţia trebuie să lupte să facă faţă acestor două
metode noi ştiinţifice, care sunt tot o plagă pentru societate,
136
Despre familia ortodoxă
nu au o explicaţie logică. Chiar dacă noi vorbim de
contracepţie şi de paza de copii, adică împiedicarea
zămislirii prin diferite metode, noi trebuie încă să muncim
şi societatea trebuie să facă un progres în care noi să
ajungem nu la oprirea acestor metode contraceptive, ci să-i
conştientizăm pe oameni să ajungă în aşa măsură încât să
nu fie nevoie să facă treaba aceasta.
Adică ei pot trăi omeneşte şi pot trăi sufleteşte şi
duhovniceşte - Taina Nunţii. Biserica nu stă să dea ore de
sexualitate, există specialist în domeniu, Biserica nu se
poate opune sau călca liberul arbitru al omului, să-i spună
nu mai folosi contraceptivul sau ce altă metodă, dar se
poate opune prin restricţionarea de la anumite rugăciuni, de
la dreptul la împărtăşanie, de la contactul cu lucrarea
Duhului Sfânt, să le spună că nu este bine şi că din această
cauză nu le ajută Dumnezeu. Trebuie să ajungem la
conştientizarea omului că se poate face cuplu de familie şi
familia poate trăi la modul duhovnicesc la care să nu fii
nevoit să umbli cu moartea după tine, cu moartea în
buzunar, pentru că multe dintre aceste metode sunt de fapt
contracte pe termen lung cu moartea. Adică se poate ajunge
la o logică în care tineretul să conştientizeze cât de
frumoasă este înfrânarea, curăţia, tră ire a cu m ăsură,
spovedania, împărtăşania. Şi aici mai spun un lucru
important, l-am vorbit de două ori ca temă - rolul fecioriei
în viaţa de familie. Ce mare este această Taină în familie!
Părintele Cleopa punea foarte mult accentul, după
ce părinţii i-au zămislit pe copii 2, 3, 4, 9, câţi au vrut să
facă şi spunea aşa: Vărsta de 50 de ani este vârsta înfrânării.
Deci să ajungă oamenii ca de la această vârstă să practice
această curăţenie a familiei pe care o întâlnim foarte des
astăzi. Am întâlnit-o şi la familii mai tinere de 50 de ani,
unde soţul cu soţia s-au sfătuit şi împreună sunt soţ şi soţie,
137
Graţia Lungu Constantineanu
se spală, se ajută, se hrănesc, se îngrijesc, se iubesc, se
respectă, dar nu mai trăiesc împreunare trupească unul cu
celălalt, în virtutea dragostei de Dumnezeu şi în virtutea
mântuirii, a dobândirii harului divin. Dacă noi reuşim să
sensibilizăm familiile spre lucrul acesta, reuşim să depăşim
celălalt colaps al societăţii. Ştiţi care este cea mai mare
decădere umană? Să ajungi ca duhovnic să ai în faţa ta la
spovedanie un băiat sau o fată care să spună aşa:
- Mi-e ruşine să spun în cercul meu de prieteni că
sunt fecior sau fecioară că mă iau în râs. Ei îmi spun:
„Cum, tu nu ai cunoscut până acuma viaţa sexuală?”
Eu îi spun:
- Dar tu, în loc să fii bucuros că aceasta e o virtute,
tu eşti trist?
- Da, dar ceilalţi mă iau de naiv, spun că sunt fraier,
adică sunt nepriceput. Ar trebui să ştiu lucrul acesta.
- Şi ce-ţi este atât de greu să spui că ştii? Şi că ai
făcut dar nu-ţi place, nu te satisface. îţi pare ceva prea
mărunt şi nu simţi nevoia.
- Da, mi-aţi dat o idee.
Iar o domnişoară la vreo 16-18 ani, frumuşică şi
curăţică, cred că liceeană, zice:
- Părinte, am nişte părinţi aşa de buni şi aşa de
frumos m-au crescut, dar toate colegele de clasă îmi spun
că sunt o tâmpită că eu m-am mai păstrat fecioară la vârsta
asta. Ar trebui să cunosc şi să consum această plăcere
trupească care e o hrană a tinereţii.
- E o prostie, nu fi naivă. Acestea sunt doar impresii
de la filme imorale'. Să nu crezi aşa ceva niciodată.
Păstrează-te că ai să vezi de câtă demnitate ai să te bucuri şi
de câtă bucurie sufletească, când cel care se va căsători cu
tine nu va avea de reproşat nimic. Dacă tu ai avea 20 de
prieteni, trebuie să trăieşti cu toţi ca să vezi dacă ei sunt
138
Despre familia ortodoxă
mulţumiţi? Păi tu ce faci? Devii coşul de gunoi al unei
societăţi căzute?
- Da, Părinte, m-aţi luminat într-un fel.
- Vino la împărtăşit, vino la spovedit. Citeşte Viaţa
Sfintei Ecaterina, citeşte Viaţa Sfintei Varvara, citeşte Viaţa
Sfintei Maria Egipteanca, citeşte Viaţa Sfintei Tomaida, să
vezi tu ce înseamnă!
După aceea ştiţi ce mi-a spus?
- Vai, Părinte, eu nu mi-am dat seama cât de
însemnată e fecioria aceasta, dar cât de mult contează!
- Tu nu ţi-ai dat seama cât e de însemnată că nu ai
ştiut ce înseamnă să o strici şi e foarte bine aşa, dar nu ştii
cât de mult te va ajuta în viaţă.
Şi am reuşit să clădesc din nou pe confortul
sufletesc, starea de bucurie că este fecioară. Pentru că aţi
văzut cum este în societate, dacă toate sunt răsturnate cu
josul în sus şi susul în jos, acuma când eşti corect e o
anomalie. Trebuie să fii desfrânat ca să fii luat în seamă.
Trebuie să fii grosolan şi agresiv, să fii socotit teribilist şi în
rând cu lumea mondenă sau chiar trebuie să-ţi faci de cap
ca să fii socotit un om din aşa-zisa lume bună. N u este
adevărat. M odestia şi fecioria şi onestitatea şi smerenia şi
simplitatea şi umanitatea din tine trebuie să te caracterizeze
oriunde a-i fi pentru că tot cu Dumnezeu ne întâlnim.
De aceea vreau să vă spun, e o mare taină dacă noi
reuşim să-i conştientizăm. Cel puţin, eu am reuşit un mare
progres, că foarte multor tineri le-am spus: Tu să te faci
preot. Tu să te faci călugăr. Şi ei ce fac? Chiar dacă nu se
fac, dar vin la biserică, se roagă, sunt credincioşi şi eu sunt
bucuros în sinea mea că măcar l-a prins 18,20 sau 25 de ani
în biserică şi oricum când se căsătoreşte rămâne cu ceva, nu
e chiar ca unul care nu ştie nimic şi tot e un câştig, pentru
că foarte mulţi care s-au căsătorit, nu s-au călugărit, doar nu
139
Graţia Lungu Constantineanu
se poate călugări toată societatea, aceştia sunt foarte buni
familişti, sunt foarte serioşi, îşi împărtăşesc copilaşii şi
chiar am auzit la Trinitas de proiectul acesta cu Hristos
împărtăşit copiilor.
Nu de cateheză e nevoie. Toţi preoţii să oblige
mamele la spovedit, să-şi aducă copiii la împărtăşit.
Aceasta e adevărata realitate - Hristos împărtăşit copiilor.
Când vor începe nepoţeii de la 1 an, de la 2, de la 3, de la 5,
de la 6, de la 7 ani să frecventeze biserica şi să fie la
împărtăşit, vă spun eu că creşte o societate sănătoasă, poate
să treacă răul în valuri. Ei vor birui şi vor învinge.
Duminica, cu ajutorul lui Dumnezeu şi spun că e o
mare realizare, indiferent cine s-ar opune şi nu i-ar conveni,
se împărtăşesc câte 200-300 de copii! Aţi văzut şi e o
metodă de a veni părinţii la biserică. S-au adus prin copii,
ce spuneaţi dumneavoastră. Nu trebuie să ajungă copilul
mare să înveţe el religie, să-i spună tatălui său Tatăl nostru,
nu. Faptul că îl aduce în braţe să-l împărtăşească şi eu
imediat folosesc prilejul. Ştiţi, copilul nostru nu prea
doarme. 7 împărtăşanii la rând duminica. Ştiţi, copilul
nostru e cam agitat. 7 Sfinte Masluri cu împărtăşanii. Şi îi
oblig, forţat să devină credincioşi. După ce învaţă şi le
place, vin de bunăvoie. Părinte, da’ nu ne mai putem lăsa
acuma. E un câştig, nu e o obişnuinţă sau o afişare, e un
mod de a vedea lucrurile.
G raţia: E o bucurie.
P ărintele C alistrat: Pentru mine e o mare bucurie. Cum să
nu fie o bucurie când vezi tu în fiecare duminică 300, 400
de copii, 200 de copii împărtăşindu-se?! Mântuitorul a
spus: Lăsaţi copiii să vină la Mine că a lor e împărăţia lui
Dumnezeu.141 Dacă le aplicăm noi la copii teorii în loc să le
147 Marcu 10, 14; Matei 19, 14.
140
Despre familia ortodoxă
aplicăm poruncile Scripturii, cu teoriile rămânem şi vom
avea teoreticieni. Dacă le aplicăm poruncile Scripturii, vom
avea oameni ai Scripturii, oameni ai Duhului. Este
imposibil ca din aceste valuri de copii să nu se ridice şi
ceva bun.
Nu în seminar se formează tânărul, ci în pântecele
mamei. Eu îndemn toate femeile gravide să vină la
spovedanie şi împărtăşanie. Culmea, să ştiţi că şi sterilitatea
este tot o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru mame, să sufere,
să vadă cât de greu se face un copil. Câţi bani se cheltuiesc
cu metode artificiale, cu vitro, cu tratamente! Deci este tot o
plagă a lui Dumnezeu pentru că ele umblă cu pântecele şi
cu spinarea goală că aşa e moda. Dar ele nu ştiu că
îmbolnăvesc suprarenalele şi cavitatea pelviană unde e casa
pruncului şi fac anexite care nu se mai vindecă niciodată şi
muncesc ani de zile să poată zămisli un prunc.
Sunt lucruri foarte concrete şi foarte frumoase, dar
trebuie anumite metode de implicare sau anumite metode
de intervenire în care nici să nu deranjezi, dar nici Biserica
să fie luată înainte, să creadă omul că are dreptul. Omul
trebuie să ştie că are şi drepturi dar şi îndatoriri şi cea mai
mare îndatorire este să nu curme viaţa pe pământ.
i. Planificarea copiilor
Vreau să vă mai spun şi lucrul acesta, iarăşi l-am
întâlnit şi e o chestiune la modă. A ieşit şi moda aceasta, că
părinţii fiind foarte ocupaţi şi neavând timp să facă copii,
îşi planifică ei când trebuie să facă un copil. Se căsătoresc,
trec 10-15 ani de la căsătorie şi aproape când nu mai pot
face copii, îşi aduc aminte că trebuie să facă un copil şi
atunci, când îl vor ei, nu-1 mai dă Dumnezeu.
Copilul trebuie lăsat ca ro d al dragostei, aşa cum
spune în rugăciunile de la cununie. După ce au văzut că nu
141
Graţia Lungu Constantineanu
pot face copii, au trecut la alte forme, la mama purtătoare.
Femeii cutare îi plătesc şi ea îmi poartă un copil. O altă
nebunie care este firească biologic, dacă e să o demonstrăm
ştiinţific, dar nefirească cu etica şi cu Sfânta Scriptură,
adică e ceva care înaintea lui Dumnezeu este hulă, nu este o
virtute. Să ajungi tu să foloseşti ca în reproducţia animală,
cred că şi acolo este păcat până la urmă, că Dumnezeu le-a
creat cu ştiinţă şi cu bună rânduială şi a lăsat conservarea,
conlucrarea, păstrarea speciei, ca să spunem aşa, partea
conservatoare, fără să intervenim noi în nici un fel. M-am
bucurat azi dimineaţă când cineva din Buzău a trecut pe aici
şi a spus:
- Părinte, ştiţi că v-am cerut eu nişte agheasmă de
zămislire, că o pereche de tineri nu zămisleau de vreo 10
ani şi au zis că ei nu se duc la metodele acestea modeme, se
lasă în seama lui Dumnezeu.
- Da, dă-le să facă aceste rugăciuni şi să bea
agheasma asta.
Le-am dat agheasmă făcută cu boabe de struguri de
la Hilandar şi a rămas doamna însărcinată, nici 40 de zile
nu au trecut. Acuma erau foarte bucuroşi. Aşa că
Dumnezeu are rânduieli şi fireşti şi mai presus de fire, dar
trebuie să ştim noi să accedem la ele. Când scoatem pe
Dumnezeu din ecuaţia vieţii, deja totul e un dezastru.
j. Poziţia B O R faţă de planning-ul familial
G raţia: Biserica Ortodoxă Română are o poziţie oficială cu
privire la planning-ul familial? Referitor la discuţiile care
se creează în rândul tinerilor la nivel de masă cu privire la
feciorie, de ce trebuie să se discute liber, fiecare să-şi spună
intimităţile lui, experienţele pe care le-a avut şi altul să fie
obligat să spună experienţele pe care nu le-a avut?
142
Despre familia ortodoxă
P ărin tele C alistrat: Tocmai, înainte vreme, în regimul
trecut, starea de ruşine şi starea de pudicitate era mai
expresivă, era mai dominantă. Acuma, odată ce s-a
promovat plaja, marea, nudismul, sălile de înframuseţare,
sălile de masaj, sălile de baie termală şi toate astea, uşor,
uşor, a dispărut şi ruşinea şi atunci nu i se pare ceva
anormal că vorbeşte lucruri intime în societate sau îşi
povestesc aventuri amoroase sau tot felul de lucruri din
astea.
Dar vedeţi, aici intervine încrederea unuia în celălalt
care iar e o faptă nelegitimă în faţa lui Dumnezeu, că spune
psalmistul: Nebun cel ce-şi pune încrederea sau nădejdea
în om.148 Afară de duhovnic nu cred că ar trebui discutate
problemele intime. Nu ştiu dacă aţi observat în cuplurile
tinere dar şi în familii, se obişnuieşte acest model: îmi spui
tot ce ai făcut până acuma şi eu te iert, parcă el ar fi
duhovnic. Ea la fel: Tu îmi spui tot ce ai greşit şi eu te iert,
parcă ea e duhovnic. La un moment dat, după ce ei îşi spun
toate acestea, după aceea realizează ce urgii sunt şi se nasc
calvarele, geloziile, certurile, necazurile, reproşurile şi toate
astea care, vin şi nenorocesc şi distrug familia.
Eu spovedesc mai rar tineret, mai mult sfintele mele
babe pentru că ele sunt depăşite de vârsta critică, iar eu
fiind mai în vărstă, îmi vine mai uşor. Cei tineri suportă mai
uşor calvarul urechilor cu toate mărunţişurile astea
urâcioase. întotdeauna le-am spus tuturor tinerelor pe care
le spovedesc: Dacă vrei să-ţi fie bine în căsnicie, de ar tăia
bărbatul lemne pe tine, nu spui niciodată ce s-a întâmplat
înainte de căsătorie. De aceea ai venit la duhovnic. Dacă te
întreabă îi spui aşa: „Da, am avut un prieten înaintea ta la
fel de neserios ca tine şi uite ce am păţit. Asta e, mai mult
148 Psalm 145, 3.
143
Graţia Lungu Constantineanu
nu am ce să-ţi spun.” Şi cu asta ai încheiat discuţia. Restul
discuţi cu duhovnicul. Care m-au ascultat au umblat bine.
Care nu m-au ascultat au umblat chiar rău. Unele au luat
chiar bătaie pentru că în momentul în care se declanşează
gelozia şi vanitatea într-un bărbat, urmările sunt
catastrofale.
Legat de această problemă, eu spun că cel mai bun
lucru pe care a reuşit Biserica să-l facă, este religia în
şcoală. Am înţeles că unde predau preoţii e mai uşor că au
altă autoritate. De exemplu eu am avut un ucenic care a fost
profesor de religie şi mi-a adus la spovedit tot liceul unde a
predat, clasă cu clasă, 17 clase de elevi, pe toţi i-a adus la
spovedit. I-am dat şi eu canon, zic: Nu mă interesează ce le
predai. Vreau, când vor termina clasa a XH-a să ştie câteva
lucruri: Crezul, Psalmul 50, Tatăl nostru, Psalm 142 şi să
ştie rugăciunile începătoare şi le pui la toţi 10. Ia-i uşor că
aşa îi câştigi.
Au trecut 8-9 ani de atunci. Acuma mulţi dintre ei
sunt studenţi şi vin şi azi la spovedit, şi-au întemeiat familii.
Zice: Părinte, mă mai ţineţi minte? Mă aducea domnul
profesor cutare la spovedit. De atunci vin la dumneavoastră,
din 1998, din 2000, din 2001. De atunci îi aducea, ei au
rămas. Vedeţi rolul profesorului de religie? Se cunoaşte.
După aceea, rolul duhovnicului se cunoaşte. Apoi, Biserica
a făcut foarte bine înfiinţând ASCOR-ul, studenţii au un
preşedinte şi organizează diferite acţiuni, invită preoţi,
duhovnici. Chiar dacă nu are efect de 100% dar un procent
tot câştigă, pentru că mai iau contact cu tineretul, cu
realitatea, cu lumea bisericească. Un alt lucru pe care l-a
făcut Biserica sunt olimpiadele de religie, concursuri de
turism, de filantropie. Sunt destule activităţi comune.
Factorul care poate rezolva lucrurile în modul cel mai
favorabil este duhovnicul la scaunul de spovedanie. Acolo e
144
Despre familia ortodoxă
cheia şi lăcata succesului, numai în actul de spovedanie,
acolo se poate rezolva problema.
De exemplu, ca să vă dau un caz concret. Eu am
întâlnit un student pe care l-am spovedit, care mi-a spus că
atunci când a împlinit anii de buletin, tatăl său i-a făcut
cadou o feţişoară să se culce cu ea, să vadă şi el ce este
viaţa trupească, să nu rămână frustrat de faptul că nu a
gustat acest fruct oprit. Băiatul era cu o viaţă dezordonată,
groaznică. L-am întrebat:
- N u regreţi toate aceste greşeli?
- Nu, Părinte. în mine este un demon care mă luptă,
cu un ton grav. Dacă ar fi cu putinţă, aş face sex în fiecare
ceas din zi.
I-am spus:
- E o gravă problemă, tinere. E o gravă problemă că
simţi lucrul acesta. Trebuie bine să te gândeşti. Vei ajunge
la o epuizare şi psihică şi fizică.
- Nu contează, asta este pasiunea mea mortală şi nu
aş putea fără aşa ceva. Cred că cea mai mare pedeapsă pe
care mi-ar da-o Dumnezeu ar fi să nu pot face lucrul acesta.
- D a r , căsătoreşte-te!
- N u ai simţi acelaşi lucru stând mereu cu aceeaşi
persoană, te-ar plictisi.
Ei, un asemenea om este aproape irecuperabil. Pe
când, am întâlnit şi situaţii de genul, în care băiat de 15, 16,
17 ani, discutând:
- S-a întâmplat să ai păcate din astea trupeşti care te
opresc de la împărtăşanie?
- Nu, Părinte, m-am păzit dar am prilejul de a greşi.
- Ei, te rog eu să nu greşeşti, poate iese din tine un
preot bun, un călugăr bun. Nu, să nu faci greşeala aceasta!
- Cum aş putea să mă păzesc?
145
Graţia Lungu Constantineanu
- Vii permanent la spovedit, vii permanent la
împărtăşit, citeşti cărţi, faci cutare, cutare.
Ca după aceea, să am reproş în mod invers:
- Părinte, nu e bine cum procedaţi, îi îndobitociţi. Ei
trebuie să cunoască viaţa modernă, ei trebuie să cunoască
contactul acesta cu lumea, trebuie să ia legătură cu aceste
plăceri, pentru că altfel se autoizolează şi se vor distruge.
- Lăsaţi că are timp după ce este student să se
autodistrugă, nu-1 distrugeţi acuma.
Şi ce credeţi? Care au rezistat tentaţiei şi au trecut
pragul psihologic, că să ştiţi, cam între 16-22 este vârful de
criză şi personalitatea unui tânăr, acuma sunt familişti
foarte buni, au copii foarte buni, au soţii foarte bune şi chiar
mi-au spus:
- Părinte, nu vă puteţi da seama cât de bine mi-au
prins cei 4-5 ani de ucenicie, cât am făcut pe lângă sfinţia
voastră cu spoveditul, cu împărtăşitul, cu biserica, cu postul
cu pâinea şi apa, toate pedepsele pe care mi le-aţi aplicat.
Mă simt extraordinar, dacă vreţi să mă credeţi, sincer vă
spun, pentru noi, problema aceasta trupească nu mai există,
nu mai e o necesitate. La noi familia are deja alte criterii, nu
mai este primordial lucrul acesta. A fost ceva atunci, la
început, dar după aceea ne-am liniştit.
Dar de ce? Pentru că el nu a avut o patimă aprinsă,
el nu a fost obraznic. închipuiţi-vă ce simte un creier tânăr,
un trup tânăr Ia 15, 16, 17, 18 ani, tu să continui neîncetat
cu această imoralitate, distruge tot ce e frumos în tine. Ce
spune? Trupul este templul Duhului Sfânt.149 Cine
păcătuieşte în trup, greşeşte lui Dumnezeu, cine păcătuieşte
afară de trup, i se iartă. Şi atunci, în momentul în care tu ai
căpătat această patimă trupească, automat te-ai autodistrus,
1491 Corinteni 3, 16-17.
146
Despre familia ortodoxă
dar când tu eşti major şi ai început să gândeşti şi mintea
este coaptă, simţi că, uite ce frumos spune Pavel: Toate îmi
sunt îngăduite dar nu toate îmi sunt de folos. Deci el simte
că nu-i folosesc şi atunci s-au format şi au nişte criterii
foarte frumoase. De exemplu în post, este jenant să întreb
dar face parte din spovedanie.
- Aţi păstrat curăţenia trupească?
- Da, Părinte, nici o problemă. Nu se pune problemă
şi câte 2, 3 luni.
E rădăcina sănătoasă. Dacă el a fost învăţat să aibă o
abstinenţă din copilărie, aceasta se manifestă şi acum în
cadrul familiei. Dar am întâlnit şi situaţii în care săraca vine
şi spune: Părinte, nu am ce face, trebuie să fiu atentă, e în
fiecare zi, altfel pleacă şi mă lasă sau iese şi se duce sau
mai iau şi bătaie sau nu am cu cine mă înţelege. Atât am
putut, astăzi, dacă puteţi să mă împărtăşiţi, după aceea nu
mai prind nici o zi liberă, nu am ce face. Vă daţi seama ce
calvar e şi pe biata făptură, dar ce chin e şi pe bietul om,
pentru că nu e uşor această expunere imorală toată ziua să o
exploatezi. Vă daţi seama la ce grad de degradare poate
ajunge natura umană!?
Până la urmă, se spune, cu referire la om: Acest
împărat al făpturii p e care cu atâta frum useţe l-ai fă c u t şi
l-ai creat şi l-ai p u s stăpân peste făpturile Tale150 şi vine
bietul David istovit de oboseală şi spune prin Duhul Sfânt:
Omul în cinste fiin d n-a priceput; alăturatu-s-a
dobitoacelor celor fa ră de minte şi s-a asemănat lo r}51 E
condamnabil, că David nu e corect la exprimare când spune
lucrul acesta, dobitoacele nu fac aşa ceva. Noi spunem că
dobitoacele, dar dobitoacele sunt curate, animalul, vaca la 9
150 Dezlegare la morţi.
151 Psalm 48 ,2 1 .
147

Graţia Lungu Constantineanu
luni, calul la 12 luni, animalele mici la 4 luni, după cum e
perioada de căldură, primăvara sau toamna. Numai la om
există aşa ceva, el ca împărat al făpturii. Vedeţi de ce a fost
nevoie ca Hristos să vină la Taina Nunţii şi să-i spună
Maicii Domnului: Opreşte-te, ceasul Meu nu a venit
încă.152 Lasă, că ştiu eu care e momentul. Ca să ne arate că
dacă aceasta nu o facem întru taină e aceeaşi autodistrugere
ca şi un război atomic, e aceeaşi autodistrugere ca şi un
război cu arme, e aceeaşi autodistrugere ca şi un război
chimic, e aceeaşi autodistrugere ca şi un război psihologic,
aceeaşi chestiune, ori înnebuneşti de prea multe prostii, ori
înnebuneşti de prea mult bine, tot nebun se numeşte. Deci,
vedeţi? Fecioria este temelia căsătoriei. De aceea, toate
căsătoriile întemeiate pe feciorie au valabilitate şi
longevitate, iar căsătoriile în dezmăţ şi în desfrâu nu au
binecuvântare şi atunci duc la eşec.
Graţia: Vi s-a întâmplat să întâlniţi mame cu fiice de 12,
13, 14, 15 ani, care le-au învăţat această viaţă intimă pe
fiicele lor şi au ajuns să le împingă, să le constrângă că
trebuie să cunoască viaţa în plinătatea ei?
Părintele Calistrat: Sigur poate fi posibil ceea ce aţi spus,
dar aici nu mai vorbim deja de o lucrare duhovnicească,
aici e vorba deja de societatea de consum. Aici avem de-a
face cu familii atee, cu mame modeme, expuse desfrâului
juvenil. Aici nu mai este vorba de moralitate.
Graţia: Merg în biserică şi aceste mame şi fiicele.
Părintele Calistrat: Dacă tot aţi atins problema aceasta cu
mamele care vin în biserică dar totuşi se dedau la vicii rele,
am să vă spun un lucru. în biserică vin 3 categorii de
oameni: Care îl caută pe Dumnezeu, care sunt căutaţi de
diavolul şi sunt găsiţi în biserică spre sminteala altora şi
152 Ioan 2, 4.
148
Despre familia ortodoxă
care vin la biserică din obicei sau din tradiţie, că trebuie să
se afle undeva în zi de sărbătoare. Dar în momentul în care
vom ieşi şi vom întreba despre ce s-a vorbit în biserică vor
spune: Foarte frumos dar nu ştiu, sau vor spune, nu ştiu, nu
mă interesează, acuma nu mai suntem în biserică.
Arsenie Boca, marele păstor al Ardealului de la
Sâmbăta de Sus şi de la Prislop a spus aşa: Pe mine nu
m-au impresionat niciodată mulţimile ci esenţa şi calitatea
lor.153 Dacă nu există în om esenţă şi calitate, degeaba
există mulţime. Putem noi să vorbim de hramul Sfintei
Cuvioase, putem noi să vorbim de hramul Mănăstirii
Necula, de Dimitrie Basarabov sau Ioan cel Nou de la
Suceava sau alt hram. E adevărat, a venit jumătate din ţară,
nimeni nu contestă, dar dacă se omoară la rând, dacă se
împing, dacă nu vin pregătiţi duhovniceşte, dacă strică,
dacă fură, dacă vin cu chef de ceartă, nu vin pregătiţi ca să
fie spovediţi şi împărtăşiţi sau să simtă, să trăiască slujba,
vin să mănânce mici că e sărbătoarea laşului, o altă invenţie
a oamenilor alături de sărbătoarea Cuvioasei, atunci, acela
este un scop mort.
Spune, un om cobora din Ierusalim la Ierihon şi a
căzut între tâlhari care l-au rănit lăsându-l abia v/w.154 Au
venit din toată ţara să plece abia morţi sufleteşte de la un
eveniment religios. Nu e o justificare. Aceste mame nu
neapărat sunt condamnabile, ele sunt de plâns, cum spune:
Fiice ale Ierusalimului, plângeţi-vă p e voi nu p e M ine155.
Aici, lucrurile au scăpat deja de sub măsură. Aici am putea
folosi termenul acela din Credinţa ortodoxă, în căutarea
măsurii pierdute156. Aici nici nu mai avem unitatea de
153 Revista de spiritualitate nr. 372, anul 1999.
154 Luca 10, 30.
155 Luca 23 ,2 8 .
156 Revista Puncte cardinale, august 2004, Răzvan Codrescu.
149
 Graţia Lungu Constantineanu
măsură a răutăţii. Aici răutatea este o dezlănţuire sau dacă
vreţi, greşeala este o catastrofa ireparabilă. Dar chiar şi din
aceste situaţii, să ştiţi că multe suflete au fost salvate.
Totuşi experiind lucruri atât de nocive sănătăţii
duhovniceşti, s-au distrus total şi chiar au ajuns epave ale
societăţii şi au ajuns chiar şi o pacoste pentru părinţii lor şi
plaga de pe urmă a fost mai rea decât cea dintâi, că palma
lui Dumnezeu s-a resimţit în încercările care au venit pe
urmă mai rău decât în faptul că le-au împins spre această
uşurătate.
Biserica trebuie să lupte şi prin pastoraţie şi prin tot
ce-i stă la dispoziţie, măcar să explice că şi acest lucru are
un timp al său. Dacă seceri grâul când e crud, nu va mai
încolţi, dacă strici fecioria la o imaturitate spirituală şi
trupească, atunci vei avea de suportat consecinţele şi
urmările toată viaţa cu boli trupeşti, cu boli sufleteşti, cu
boli mintale, chiar şi cu boli duhovniceşti până la
demonizare.
Graţia: Tot mai multe mame, copile de 12, 13, 14 ani, vor
altera întreaga societate?
Părintele Calistrat: S-a constatat că de la vârsta de 14 şi
15 ani, lucrul acesta a devenit obişnuit, dar să ştiţi că în
acelaşi timp este încurajator şi faptul că tot de la această
vârstă sunt şi copii care au găsit calea cealaltă. Pentru că
dacă nu ar fi răul, nu am avea o balanţă în societate.
Trebuie să ţinem cont că răul dă măsura binelui pentru că
binele peste bine ar fi foarte bine şi atunci ce spune
Scriptura? Dumnezeu le-a fă cu t p e toate bune şi bune
foarte157 dar în ziua a 8-a neînserată a învierii Sale.
157 Facerea 1,31.
150
Despre familia ortodoxă
3. Naşterea de prunci
Nu pofti mulţime de fii fă ră de folos,
nici te bucura de fiii nelegiuiţi.
D e se vor înmulţi, nu te bucura de ei,
dacă nu este frica lui Dumnezeu cu ei
(Isus Sirah 16, 1-2...)
a. Naşterea de prunci
Graţia: în cazul Elisabetei, mama Sfântului Ioan
Botezătorul şi al Anei, mama Sfintei Fecioare Maria,
Dumnezeu a vrut să arate puterea rugăciunii, să fie ca un
exemplu pentru oameni, de vreme ce, bătrâne fiind şi
sterpe, au rodit?
Părintele Calistrat: Dumnezeu rânduise mântuirea prin
oameni, a vrut ca din lucruri mai presus de fire să facă
lucruri de taină şi atunci, stârpiciunea Sfintei Ana a fost
spre smerenia ei şi spre mai multa îndrăzneală de rugăciune
la Dumnezeu. Şi Ana, femeia lui Elcana, fiica lui Fanuel
din neamul lui Aşer, naşte pe profetul Samuel cu îndelungă
rugăciune şi cu străduinţă.158 Elisabeta nici nu ştie că va
naşte, doar se roagă. Zaharia e înştiinţat. Ana e înştiinţată
ea. îi spune Ile: Te rogi ca una nebună, crezi că Dumnezeu
te ascultă pe tine!? Şi atunci se aude din Templu: Ano, Ano,
rugăciunea ta a fo s t auzită şi vei naşte fiu .15 I-a şi spus ce
anume va naşte.
Când au dobândit copil Ioachim şi Ana, au fost
înştiinţaţi astfel: Ioachime, Ioachime, rugăciunea ta a
1581 Regi 1 ,1 0 -1 1 ,1 7 ,1 9 -2 0 .
1591 Regi 1,20.
151
Graţia Lungu Constantineanu
străbătut cerul}60 Vei avea odraslă pe care o vei da
Bisericii. Nu a mai spus fiu. De ce? Cuvântul odraslă e şi
pentru bărbătesc şi pentru femeiesc. Era vorba de ceva mai
presus de fire. Fecioara Maria era întâiastătătoare între
îngeri, întâiastătătoare între sfinţi şi întâiastătătoare între
cetele cerurilor. Ea era împodobită cu virtutea bărbăţiei. Şi
fără de sămânţă bărbătească ea va naşte bărbat.
Şi Ana lui Fanuel, şi Elisabeta, şi Fecioara Maria
nasc bărbaţi. Numai Sfânta Ana naşte femeie ca să se
împlinească iarăşi din dogmele dumnezeirii, naşteri mai
presus de fire dar cu sămânţă. Ioachim a cunoscut-o pe Ana
şi a rămas însărcinată chiar dacă era la acea vârstă înaintată.
Chestiunea cu imaculata, a fraţilor catolici este poveste. Nu
s-a născut din curăţenie, nu, ci s-a născut din împreunare
trupească. Şi la Zaharia şi Elisabeta la fel din împreunare
trupească, numai că împreunarea lor era un ritual sacru, nu
era o întâmplare, vorba Părintelui Cleopa. De ce spun lucrul
acesta? Cu sfială s-a atins Ioachim şi a lăsat sămnânţa
pentru Ana ca să rămână însărcinată. Şi s-a auzit: Ană, Ană,
rugăciunea ta a fo st auzită la cer şi vei naşte o fiică.
Prin aceste naşteri mai presus de fire, la bătrâneţe,
Dumnezeu a vrut să se biruiască rânduiala firii întâi, să se
vadă că e minune, ca să poată rămâne materializată în timp,
în istorie şi ca moment sacru, dar mai mult, pentru ca să
atragă curiozitatea întregii umanităţi, să rămână mirată, aşa
cum ne-am mirat noi când a născut femeia de peste 60 de
ani, Dumnezeu ştie ce a fost.
Aici nu era vorba de medici, aici era vorba de Duhul
Sfânt. El a lucrat şi a făcut fertilă sămânţa Anei, pentru că
Zaharia nici nu a ştiut. Când a venit arhanghelul să-i
160 Acatistul Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana,
icos 1.
152
Despre familia ortodoxă
vestească, a spus: După ce voi cunoaşte aceasta?161 I-a
spus: Vei rămâne mut până ce se va naşte pruncul\162 Şi
când să-i pună numele, a scris Ioan. Era singurul nume care
nu era în neamul lor, nu avea nici o legătură, că de obicei
pe copil îl chema ca pe tată sau ca pe bunic.
Când s-a născut Hristos, numele s-a dat din cer, care
înseamnă uns, numele Lui va fi Iisus care se tâlcuieşte
Emanuel, adică, cu noi este Dumnezeu. Acestea simt lucruri
necuprinse de fire şi de cuvânt. La naşterea Fecioarei Maria
ce era minunat? O copilă de 13-14 ani, era logodită cu un
bătrân, de 80-90 de ani, cum era dreptul Iosif. Şi spune
acolo, drept fiind, nu a vrut să o vădească, ci să o lase în
ascuns}63 Şi atunci s-a arătat îngerul şi i-a spus: Nu te teme
să iei la tine p e Maria că ceea ce este într-însa e de la
Duhul Sfânt} 4 Fecioara naşte din Duhul Sfanţ lângă un
bărbat sterp dar în familie, iar cele două familii sterpe nasc
din Duhul Sfânt dar din sămânţă. Aici nu era sămânţă dar o
binecuvintează Dumnezeu ca şi cum ar fi, acolo nu era
sămânţă că nu a fost niciodată, Dumnezeu o binecuvintează
să fie.
Graţia: Aţi amintit de metoda fertilizării „in vitro”, când o
femeie naşte la vârstă înaintată.
Părintele Calistrat: Acolo este vorba de o intervenţie
medicală pur umană dar care are la bază două rădăcini:
scopul binelui şi fondul răului. Adică, faptul că au adus
viaţă dar din voie proprie, este o îngăduinţă a milei şi a
iubirii dumnezeieşti, că nu era necesar, nici nu s-a cerut
lucrul acesta - nu a fost cu vestire, nu a fost cu descoperire,
ci a fost un experiment în care Dumnezeu a binecuvântat
161 Luca 1,18.
162 Luca 1,20.
163 Matei 1 ,1 9 .
164 Cf. Matei 1, 20.
153
Graţia Lungu Constantineanu
mintea omului să meargă până dincolo de priceperea ei,
pentru că e un lucru nefiresc.
D ar în acelaşi timp, scopul rău în care s-a făcut
aceasta, a fost demonstraţia ştiinţifică că Dumnezeu poate fi
la mintea omului, lucru neadevărat. Oamenii au făcut
procedura, Dumnezeu a îndeplinit procreerea şi de aici,
fertilizarea are şi o carenţă. Fertilizarea in vitro este un act
cu scop bun dacă cineva forţează nota şi vrea copii, dar
singura carenţă pe care o are fertilizarea şi care e contra
bioeticii creştine, este alegerea zigoţilor din ovulele
fecundate. Dacă s-ar pune un singur ovul sau două sau trei
şi le-ai pus pe toate în mamă, nu ai greşit cu nimic,
Dumnezeu hotărăşte care viază, care germinează, care se
plămădeşte în uter şi face nidaţia. Dar în momentul în care
tu din 8, 9, 10 gameţi fecundaţi alegi unu, doi, trei, nu ai
dreptul că nu eşti Dumnezeu. Celelalte se numesc în mod
popular şi adevărat avorturi, nici măcar pază sau restricţii,
pentru că acolo a avut loc fecundaţia.
Când s-a folosit contraceptivul, acolo s-a ucis fie
spermatozoidul fie ovulul la timpul cuvenit înaintea
împreunării. Acolo opreşti naşterea de fii sau zămislirea,
dar aici zămislirea este concepută, chiar dacă la nivel de
laborator, acolo tot Sfânta Treime stă de faţă. Astfel ucizi
destinul unui om pe care nu-1 cunoşti şi este în contradicţie
cu bioetica creştină.
Dr. Engelhart165 spune că s-ar cere şi s-ar
recomanda ca pentru fertilizarea in vitro să se ia un număr
redus de ovule, să aibă loc fecundarea, dacă într-adevăr
doresc scopul naşterii de fii pentru mame cu bani, dar să
165 Engelhardt, Herman Tristram jr., Fundamentele bioeticii creştine.
Perspectiva ortodoxă, traducere Mihai Neamţu, Cezar Login, diac. Ioan
I. Ică jr., Ed. Deisis, 2005.
154
Despre familia ortodoxă
pună tot în pântecele mamei pentru a nu supăra Pronia
divină, pentru că Pronia poate răsplăti cu altceva - cu o
boală gravă, poate răsplăti cu nişte copii anormali, pentru
că noi nu ştim ce fel de copii se pot naşte, cu ceva
sindromuri, cu ceva malformaţii. Adică Dumnezeu are
vărguţă pentru obrăznicie şi îndrăzneală. Lui Dumnezeu
nu-I place tupeul, ci smerenia şi bunăcuviinţa.
Cu osârdie şi cu fric ă să cădem noi păcătoşii,
strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne
milostivindu-te spre noi.166 Să fie îndrăzneala cea sfântă.
1f t l
care să fie întru sfială. Mă spăimântez a striga Ţie, spune
îngerul. Şi Fecioara tot cu îndrăzneală sfântă spune: Să nu
fie o înşelare ca Evei oarecând. Nu spune, stai, Doamne, eu
sunt Fecioara Maria, stai să-mi explici cum stau lucrurile,
nu. Se supunea literei Scripturii. Era legea nescrisă a
conştiinţei, a moralei, a sufletului curat, a inimii unite cu
Dumnezeu.
Spune Ioan Damaschinul168 că mintea Născătoarei
de Dumnezeu era mai presus de gândirea heruvimicească şi
de trăirea şi de căldura serafimicească în rugăciune, stătea
pururea unită cu Tatăl în cer şi cu Fiul în minte. Ea nu ştia
că e Fecioara care va naşte, dar ştia că o fecioară va lua în
pântece. Maica Domnului se ruga în Templu, spune Ioan
Damaschinul, ca acea Fecioară să fie păzită de lucrarea
diavolului, nu care cumva să-i pricinuiască vreo sminteală.
E taină mare, nu sunt cuvinte. Nu pricep, Curată, nici
166 Tropar la Paraclisul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
167 Acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Tropar, glasul al 8-
lea.
168 Ioan Damaschinul, sf., Legănuşul. Din Canoanele Maicii Domnului
Bogorodicina.
155
Graţia Lungu Constantineanu
îngerii nici oamenii ce în tine s-a săvârşit şi maică şi
Fecioară, amândouă le-ai împlinit!169
b. Copii născuţi din rugăciune
Graţia: Cu toate că există aceste tehnici medicale modeme
de fertilizare, există şi familii cu trăire creştină care nu au
copii, dar apelează la rugăciune şi la ajutorul şi îndrumarea
preotului duhovnic?
Părintele Calistrat: Aici am experienţă. Am trei cazuri,
toate au fost la fertilizarea in vitro câte o dată şi două ori şi
nu au dat randament şi am continuat cu Sfântul Maslu,
spovedanie, împărtăşanie, dezlegări, rugăciunea de
binecuvântare de la căsătorie aceea ca p e Avraam şi Sara,
Ioachim şi A nam ş.a.m.d, socotind că Dumnezeu trebuie să
sloboadă binecuvântarea. Am folosit boabe din via
Sfântului Simion de la Hilandarul din Grecia, am făcut
agheasmă într-un vas, a băut femeia agheasmă şi a rămas
însărcinată peste „in vitro”, unde doctorul i-a spus: N u aveţi
nici o şansă, 99% şansele sunt pierdute, 1% şi aia dacă vrea
Dumnezeu, a fost cuvântul doctorului. Şi Dumnezeu a vrut.
Am o familie de medici în Iaşi, căsătoriţi de peste
10 ani, doamna e blândă şi evlavioasă şi cuminte, soţul
credincios dar sceptic. După ce doamna a născut, el atât a
spus: „Părinte, sunt tată, soţia a rămas însărcinată, a născut,
cred că există Dumnezeu, acum sunt convins în sufletul
meu şi mă voi spovedi şi mă voi împărtăşi şi eu de acum
încolo, ca drept mulţumire. De data aceasta soţia m-a biruit.
Am fost tentat să cred că dumneavoastră preoţii aţi facut-o
fanatică.” N u a înţeles că ceea ce ştiinţa declară că nu e
169 Axion la întâmpinarea Domnului, glasul 3.
170 Rugăciunea de binecuvântare la căsătorie, în Molitfelnic, Taina
Nunţii.
156
Despre familia ortodoxă
posibil, nu-i posibil, forţând nota. Şi uite că Dumnezeu i-a
binecuvântat! Au un băieţel, sunt foarte fericiţi şi sunt o
familie foarte bună, model. N u că dumnealui nu ar fi fost
credincios, dar fiind medic, cunoşti foarte multe lucruri
despre corpul uman dar nu ştii voia lui Dumnezeu. Acolo
harul lucrează.
Altă tânără care a fost tot aşa de vreo 2, 3 ori la
fertilizarea in vitro, nu a reuşit nici o dată. De fiecare dată
nidaţia cădea. A zis: „Părinte, daţi-mi şi mie această
agheasmă de care spuneţi şi mă ţin de tot ritualul pe care-1
cereţi dumneavoastră.” Le-am dat să citească Acatistul
Sfântului Ioan Botezătorul pentru că este născut din
rugăciune, al sfinţilor Ioachim şi Ana care au născut-o pe
Maica Domnului cu multe rugăciuni, sterpi fiind şi al
sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil care, spune într-un
icos, Bucură-te dăruitorule de prunci buni mamelor
credincioase şi Acoperământul Maicii Domnului care are la
icosul 8, Bucură-te, ceea ce iei în atotputernicele tale mâini
p e cei părăsiţi de doctori-, adică unde doctorul nu lucrează.
Ea a spus aşa: „Părinte, iau şi agheasma, fac şi canonul şi
mă mai duc o dată şi la in vitro, chiar dacă mai dau nişte
bani, dar totuşi aş dori să fiu mamă.” Zic: „Hai să-L punem
şi pe Dumnezeu la treabă! Chiar dacă te duci acolo, tu fa-ţi
canonul şi ia agheasma.” Şi cu această smerenie în cuget,
acum este gravidă în luna a IV-a cu doi copii, merge bine,
este foarte bucuroasă. Sunt foarte credincioşi şi băiatul şi
fata, sunt ucenici de-ai mei. Iarăşi un caz curios, cineva
care nu născuse vreo 12 ani şi am zis:
- Poate nu aţi luat o lecţie de la Dumnezeu,
încercaţi să vă rugaţi un pic. Luaţi agheasma asta şi beţi că
trebuie să se întâmple.
Când avea de acuma vreo 3 sau 4 luni mi-a spus:
- Părinte, acesta e copilul de la dumneata.
157
Graţia Lungu Constantineanu
- Nu, nu-i de la mine. E de la Sfântul Simeon şi de
la Dumnezeu.
- Da, Părinte, mi-aţi dat rugăciunile acelea şi mă
credeţi, cum le-am făcut, cum am rămas!
Ei, ce vrea Dumnezeu să arate aici? Că n aşterea de
fii e tot o taină şi to t o rugăciune. De aceea Mântuitorul
spune: Nu ştiţi ce cereţi, nu ştiţi ce vreţi, nu ştiţi să vă
rugaţi. Aşa este! Am să vă mai povestesc o întâmplare
iarăşi frumoasă şi ţin la ea. Tot aşa o tânără, soţul ei s-a dus
până în Sfântul Munte după acele boabe. A spus:
- Părinte, eu personal mă duc la Sfântul Munte şi le
aduc.
- Du-te, frate!
A venit cu bobiţa respectivă învelită şi cu bucăţica
aceea de beţişor de vie, a venit cu scrisorica. Nu aveam
nevoie de scrisorică, căci eu ştiam ritualul. I-a rugat de
acolo:
- Dacă soţia rămâne, să ne anunţaţi că noi vrem să
consemnăm.
Zic:
- Du-te şi spune că 10 s-au făcut de atunci, nu unul.
Pentru că am mai trimis un părinte să aducă 3 boabe
şi am mai făcut şi pentru alţii că am văzut că dă randament.
Când a venit soţia, cum sunt fetele, mai doritoare să se
întâmple cât mai repede, a făcut apa într-un vas, dar eu, fără
să spun nimic, am mai pus un pic de apă în plus, nu cât să
umple sticla lor, să mai rămână şi am mai dat cuiva.
Persoana respectivă înainte a rămas, a născut, deşi era din
furat, cum s-ar spune, luat cu împrumut. Cea care nu a fost
boaba ei a zămislit prima şi abia după 3 luni a rămas şi
cealaltă.
Acum a rânduit Dumnezeu fară nimic, după ce s-a
născut normal primul copil, este deja gravidă normal a doua
158
Despre familia ortodoxă
oară. Acum a venit copilul firesc. Bine, fac rugăciuni dar nu
a mai fost nevoie de intervenţia medicului, de verificări, de
ecografii. Pur şi simplu s-a trezit însărcinată. Deci sunt
foarte frumoase şi grăitoare aceste situaţii.
Pentru zămislire, le luam la rând, cutare, cutare,
cutare, cutare, cutare, Doamne, dezleagă nerodirea
pântecelui. Doamne, dezleagă păcatul strămoşesc,
dezleagă blestemul, dezleagă jurământul, dezleagă
supărarea sau supărarea p e care o ai Tu asupra lor
ridic-o, trimite harul Tău cel sfânt şi dezleagă nerodirea
pântecelui şi puneam 7 părticele pe sfântul disc şi toate au
rămas gravide. Mai avem încă două persoane pentru care
punem părticele dimineaţa şi facem aceste rugăciuni.
Dumnezeu încă nu a dat harul respectiv în pântecele lor.
încă nu a sosit plinirea vremii.
Nimeni nu contestă că experienţa „in vitro” nu ar fi
valabilă dar e pentru lume bogată. Agheasma cu boabele
Sfântului Simeon şi rugăciunea şi Maslurile şi Liturghia şi
puterea Bisericii e pentru lumea săracă. Şi săracii au dreptul
la viaţă.
G raţia: S-au născut mulţi copii din rugăciune?
P ărintele C alistrat: Peste 11, anul trecut au fost vreo 8 şi
anul acesta avem deja vreo 3, 4. Câţi au mai fost înainte
chiar nu-i mai ştiu. Sunt persoane pe care le-am uitat pentru
că nu am mai ţinut legătura. Acest canon al zămislirii,
pentru prima dată l-am dat unei doamne în 1995 sau 1996.
I-am spus: O să-i puneţi numele Ioan şi Dumnezeu o să
rânduiască şi sărbătoare. Când credeţi că l-a născut? în ziua
Ioan Gură de Aur pe 13 noiembrie. A venit şi s-a spovedit
şi s-a împărtăşit şi după amiază la 4 o luau durerile facerii.
S-a dus la maternitate împărtăşită ca să-l nască. Iar o tânără,
Emanuela, a venit mama cu burta mare, i-am citit, am
împărtăşit-o şi au apucat-o durerile. Am dus-o la
159
Graţia Lungu Constantineanu
maternitate cu maşina noastră. într-o oră a fost mămică.
Deci Dumnezeu face minuni de tot felul, nu ţin de voia
noastră.
G raţia: E bine ca persoanele bogate să apeleze la aceste
tehnici medicale?
P ărintele C alistrat: Aici aduc un argument, nu am fost
niciodată absurd. Nu sunt împotriva ştiinţei, tot ce a putut
crea ştiinţa, de la transplant, de la chirurgie sofisticată, de la
tot ce este înalt şi tehnic, dacă este la dispoziţia omului şi
spre slava lui Dumnezeu, nu deranjează. Dar nu e la
îndemâna oricui pentru că am înţeles că o fertilizare într-un
laborator de specialitate costă 3.000-4.000 euro chiar şi mai
mult, cu tratamentele de rigoare, cu pregătirile de rigoare.
Ori dacă sunt o familie de oameni modeşti, sigur că numai
rugăciunea este aceea care îi poate salva şi binecuvânta. S-a
dovedit că şi rugăciunea are folos. Cred că Dumnezeu ce a
spus: Eşti bogat? Cheltuieşte-ţi averea prin doctori! Eşti
sărac? Caută-Mă pe Mine că răbdarea săracului nu va pieri
până în sfârşit111\ - Psalmistul David.
c. Copii născuţi în afara căsătoriei
G raţia: Sunt persoane de diferite vârste cu bani care chiar
dacă sunt necăsătorite îşi doresc şi nasc copii. Este vreo
diferenţă între un copil născut în familie şi un copil dorit în
aceste condiţii?
P ărintele C alistrat: Este o diferenţă. Fam ilia este celula
fundam entală şi biologic şi spiritual a societăţii. Un copil
trebuie să aibă şi m am ă şi tată. Dar, pentru că fenomenul
matriarhal în anumite sfere este mai profound, mai
proeminent, mai pronunţat, mai bine conturat, sigur că
atunci există şi aici pot să spun şi eu personal că am două
171 Psalm 9, 18.
160
Despre familia ortodoxă
sau trei ucenice care, cunoscând viaţa trupească, având
relaţii de prietenie cu anumite persoane cu un caracter mai
frumos sau mai puţin creştin, adică mai ticăloşi ca fire,
rămânând însărcinată, eu nu i-am dat voie să facă avort.
I-am spus: Trebuie să te gândeşti că este rodul dragostei
tale. Dacă tu ucizi acest rod, degeaba ai trăit, nu ai făcut
nimic. Şi atunci s-au născut aceşti copii care sunt foarte
buni, foarte frumoşi, foarte reuşiţi, dar bineînţeles că
persoanele s-au reorientat, fie că şi-au găsit pe parcurs un
soţ şi tot familie au făcut, fie că au un prieten cu care
vorbesc şi vor definitiva o familie, fie, nu au găsit încă pe
nimeni pentru că nu le-a apărut în cale persoana cu pricina.
Dar pruncul există.
Dacă o femeie nu vrea să cunoască un bărbat şi
apelează direct la fertilizarea in vitro, asta ţine de liberul
arbitru al ei. Ea ştie ce gândeşte. Bănuiesc că vrea ca fiul ei
să fie un geniu sau cine ştie ce om înalt al rangurilor
pământeşti, dar plăcut înaintea lui Dumnezeu este să treci
prin Taina Căsătoriei ca să cunoşti trupul bărbatului,
partenerului tău şi să naşti prunc în mod natural şi firesc
cum este lăsată legea firii.
Dumnezeu nu intervine în liberul arbitru dar nu este
în acord cu bioetica şi morala creştină, adică aici rămân
lucruri de dorit. Eu am cunoscut o studentă care este
mămică. S-a jucat cu aventurile vieţii şi a rămas însărcinată
şi părinţii i-au spus: Nu vii acasă până nu-1 omori. Şi i-am
spus: Nu-1 omorî, i-aţi bani de aici, ia-ţi o gazdă, lasă
copilul să se nască că o să-l iubească. Şi i-a dat Dumnezeu
ambele lucruri bune, şi-a găsit şi un băiat bun, s-a născut şi
copilul, părinţii l-au primit şi-l iubesc ca pe ochii din cap,
iar ea este o familistă foarte bună, dar nu a fâcut această
ucidere. Mi-a ajutat bunul Dumnezeu şi chiar când am avut
probleme, să ştiţi că am zis aşa: Pentru rugăciunile
161
Graţia Lungu Constantineanu
pruncilor care au scăpat de cuţit şi avort, Doamne, să nu
mă treci cu vederea! Şi să ştiţi că mi-au fost de folos. Sunt
peste 200 de copii poate, care au văzut lumina soarelui
numai pentru faptul că am spus un nu hotărât:
- Aici nu faci treaba asta!
- Părinte, da’ să vedeţi.
- îl faci şi îl dai la stat dar nu ucide oameni, nu
curma vieţi!
Să ştiţi că e o mare bucurie să vezi că un prunc se
naşte. E o mare taină. N u contează că eşti călugăr sau că
eşti preot sau că eşti duhovnic. Când vezi că vin la biserică
mame gravide să se împărtăşească, când vezi că vin mame
cu copii mici şi mulţumim lui Dumnezeu, aici la noi vin
duminica şi câte 200-300 de mame şi împărtăşesc copiii.
Aţi văzut, e o grădiniţă întreagă! Ei, asta înseamnă că celula
socială e sănătoasă, indiferent că este criză, că este
democraţie, că nu-i democraţie, că-i capitalism. Cât există
conştiinţă, Dumnezeu se bucură şi se odihneşte de lucrurile
Sale. Acolo nu tronează altcineva decât numai mâna lui
Dumnezeu. Şi minunile se fac în biserică, nu se fac pe
maidan, la iarbă verde, în pădure, pe stadion, la teatru, la
operă sau unde mai merge omul, nu. în biserică. Şi vin
atâţia părinţi tineri la biserică cu copiii lor. Eu cred în lucrul
acesta. Dacă se nasc mulţi copii, înseamnă că există viaţă şi
că Biserica îşi face datoria, că morala în popor nu a pierit,
înseamnă că oamenii au conştientizat că Dumnezeu nu
trebuie supărat şi trebuie să facem voia Lui şi să aducem
viaţă pe pământ, chiar dacă e greu sau uşor. Nu poate fi mai
greu decât a fost între cele două războaie mondiale când
aveai şi 10 copii, venea şi colectivizarea peste tine, venea şi
prigoana comunistă, venea şi imperiul sovietic, venea al
II-lea război mondial cu morţi şi cu răniţi, cu văduve şi cu
orfani de război şi totuşi au trăit toţi şi au ajuns mari.
162
Despre familia ortodoxă
d. Sterilitate, avort, contracepţie
G raţia: Cu privire la naşterea de copii sunt două situaţii în
vremurile noastre care se accentuează din ce în ce mai mult:
lipsa de copii în cadrul familiei, din cauza sterilităţii pe de o
parte, oamenii apelând la metode artificiale, pe de altă
parte, la polul opus este avortul şi contracepţia. Cum
acţionează în cadrul familiei sau în cadrul acestor familii de
probă, a concubinajelor, aceste situaţii care sunt ieşite din
normalul tradiţional, această problemă a sterilităţii, a
avortului şi contracepţiei?
P ărintele C alistrat: Aici trebuie să începem tot cu un
cuvânt al Sfintei Scripturi. Spune aşa în Taina Nunţii:
Binecuvântarea părinţilor peste casa fiilor. Odată ce nu
sunt fii vorbim din start de o familie care nu are suport
spiritual. Odată ce nu există copii, nu au împlinit menirea
tainei, este vorba de o căsătorie sterilă. înaintea lui
Dumnezeu nu există fructul şi odată ce nu există fructul nici
nu se socoteşte taină sau faptă chiar dacă ei au stat
împreună.
Părintele Paisie Olaru spunea aşa: Eu am iubit
mamele cu copii mulţi, le-am sfătuit şi pe cele cu copii
puţini să nască copii dar le-am dat două sfaturi: De copii să
nu se teamă şi de Dumnezeu să asculte. Şi am observat de-a
lungul vieţii mele două lucruri importante. Mamele care au
avut copii mulţi au fost toţi buni şi au ajuns oameni mari,
iar mamele care au avut copii puţini, dacă au făcut ele să nu
fie aceşti copii, Dumnezeu nu le-a ajutat şi au suferit
încercări groaznice.
Avortul este cel mai condamnabil, este păcatul
capital, nici nu încape discuţie. La acest capitol nici nu
vreau să discutăm, va fi groază şi întristare la înfricoşata
judecată când se vor cântări milioanele de suflete care nu
pot vedea împărăţia lui Dumnezeu datorită acestor metode
163
Graţia Lungu Constantineanu
modeme de ucidere în pântece, dar vin cu următorul
argument. Păstorii dacă vor da exemplu şi model prin
familiile lor în parohiile în care sunt şi vor avea şi ei
copilaşi 3, 4, 5, 2, câţi le va da Dumnezeu şi oamenii vor
vedea la ei acest lucru, atunci ei vor putea predica cuvântul
lui Dumnezeu şi vor putea spune să se nască prunci. Acesta
ar fi un prim mod de îndreptare a acestei mari nenorociri.
Apoi, ar trebui noi, românii, să deschidem ochii şi
să privim la alţii care fac câte 7, 8, 10 şi 12 copii. Ne vor
înlocui societatea noastră şi ne vom trezi prizonierii
propriilor noastre patimi, în propria ţară, adică nu se va
degenera neamul în mod apocaliptic, prin apocalipsă sau
pecetea lui 666, ci ni se va degenera neamul pentru păcatele
noastre şi nu vor mai fi urmaşi care să ducă mai departe
moştenirea şi tradiţia românească. Deci ne vom
autodistruge ca naţie. Pentru că în momentul în care se
naşte un singur prunc, prin fenomenele sociale, fizice,
mecanice şi ştiinţifice, vor mai muri o parte dintre aceştia,
că bobocii toamna se numără după proverbul popular. Şi
atunci, dacă în familie este un singur copil şi acela suportă
un accident sau o nenorocire, familia respectivă se
autodesfiinţează, odată cu ea se autodesfiinţează şi
moştenitorii, descendenţii.
Să ştiţi că tineretul de la revoluţie încoace, este mai
responsabil decât noi cei care am prins revoluţia la 20, 23,
25 de ani, tocmai noi nu am fost responsabili, generaţia de
mijloc, tocmai noi suntem cei care astăzi avem 50-60 de
ani şi chiar trăind epoca aceasta comunistă în plină glorie şi
frica de sărăcie, de întuneric, de frig, de foame. Am uneltit
asupra acestui fenomen, zămislirea de prunci. Iată că
tineretul nostru, după 20 de ani de la revoluţie au început să
aibă câte 2, 3, 4, chiar am întâlnit şi 5 copii şi m-a bucurat
lucrul acesta şi spun eu că este rodul pastoraţiei, este rodul
164
Despre familia ortodoxă
duhovnicilor, este rodul moralităţii, este rodul conştiinţei,
este rodul conştientizării primejdiei care vine. Constat că
tineretul a conştientizat prin toate aceste mijloace pe care le
avem, şi mass media şi pastoraţia, cărţile religioase, că
avortul, dar şi alte metode trebuie stopate.
Chiar a început să se pună accent pe taina familiei şi
au început tinerii să fie conştienţi că rodul dragostei şi al
căsătoriei sunt copiii. Este adevărat că mentalitatea
occidentală care a încercat a trece cu tăvălugul în societatea
românească după revoluţie a dus la cele 16 sau 17 milioane
de avorturi pe care le avem în 20 de ani de la revoluţie. Am
înţeles că sunt la 700.000 de avorturi pe an în clinicile
medicale. E o mare urgie şi ruşine. Sângele acestor copii
strigă la cer, iar noi îl regăsim în criza economică, în
inundaţii, în cutremure, în boli, în malformaţii, în cancere,
în morţi subite, în morţi năprasnice. Deci nu ne iartă
Dumnezeu, îşi iau obolul acestor greşeli. Aţi văzut câte
mame tinere sunt pline de boli incurabile, boli care nu se
mai vindecă, SIDA, neoplasm sau tot felul de cancere, de
colon, de ovare, de sâni. Cu ce am greşit tocm ai cu aceea
plătim . Să nu credeţi că Dumnezeu nu ţine cont de lucrul
acesta! Dar cea mai mare ruşine înaintea lui Dumnezeu este
omuciderea. Nimic nu este mai urât pe faţa pământului
decât acest avort nenorocit.
e. N aşteţi copii
In general duhovnicii spun aşa: Feriţi-vă de prunc­
ucidere şi naşteţi copii! Da, sunt total de acord, dar când ai
născut unul şi nu i-ai dat nici un fel de educaţie, îl mai naşti
pe al doilea ca să fie mai rău ca primul!? în momentul în
care nu ai ce-i dărui primului, îl naşti şi pe al treilea ca să
fie mai nenorocit ca ceilalţi doi? în momentul în care îl
naşti pe al patrulea, îl naşti ca să fie spre osânda cât sunt
165
f
Graţia Lungu Constantineanu______________
ceilalţi la un loc? Adică pe principiul moralei creştine,
tâlcuirea aceasta o am de la Părintele Paisie Olaru care
spunea aşa: „Ştie oare mama creştină ce datorie are şi cât
este de grea, că va da socoteală p en tru fiecare p ru n c în
parte? Dacă o mamă creştină a născut un copil bun şi l-a
educat frumos şi a ajuns om mare, spune aşa, cui i s-a dat
mult, mult i se cere, va fi trasă la răspundere cum din acel
om a putut face asemenea lucru şi ceilalţi unde sunt, care
puteau să fie tot la fel?” Deci la fel de buni. O mamă
sănătoasă şi o familie sănătoasă putea să facă un număr de
copii şi Părintele Paisie Olaru spunea aşa: „Eu nu am lăudat
niciodată nici pe mama cu copii puţini nici pe mama cu
copii mulţi, dragi mi-au fost amândouă, dar cel m ai m ult
am lău d at m am a cu copii educaţi şi bine crescuţi în frica
şi certarea D om nului. Dacă mama şi-a crescut copilul în
frica lui Dumnezeu, atunci m-am bucurat pentru ea. Iar
dacă nu, osânda ei a fost şi mai mare, cu fiecare prunc
născut nu a făcut decât să-şi mai adauge un cumul de
pedeapsă de la Dumnezeu, că de fapt, ea ce a făcut? A
înmulţit răul în lume. Pentru ce să naşti 6 delincvenţi, 7
delincvenţi, 8 fumători, 9 beţivi, 10 cerşetori?”
în Biserică nu spune nu faceţi copii, nu spune opriţi-
vă, nu spune faceţi, spune în Scriptură: Creşteţi şi vă
înmulţiţi şi stăpâniţi păm ântul}12 şi iarăşi, Dumnezeu, când
îl dă pe Adam din rai, spune femeii: Iar tu te vei mântui
prin durerea naşterii de prunci,173 prunci nu prunc. Dar în
momentul în care tu faci copii în neştire, fară nici o
educaţie, fară nici o socoteală, fără nimic, de fapt ce vrei să
demonstrezi? Vrei cu adevărat să demonstrezi că eşti o
mamă eroină semănând neghina necredinţei şi a imoralităţii
172 Facere 1,28.
173 Cf. Facerea 3, 16.
166
Despre familia ortodoxă
şi a needucaţiei şi a fărădelegii în plin? Eu aş crede că
adevărata mamă nu este aceea care a făcut 7 sau 8 sau 9 sau
10 copii, nu.
Avem mame care au făcut şi 14, şi 16 şi 12, dar
depinde cum i-a educat. Deci şi aici este o problemă pentru
că, ţineţi minte, în vremea regimului comunist se vorbea de
mama eroină şi fuseseră câteva femei mai entuziasmate
care ajunseseră la 7 copii, la 9 copii, la 10 copii. In schimb,
ce a făcut regimul? I-a şcolarizat gratuit pe toţi, i-a pus la
muncă pe toţi, le-a dat casă la toţi şi i-a băgat în societate cu
sila pe toţi. Dar nu vii acuma şi stimulezi ideea naşterii de
fii doar de dragul de a umple societatea cu chinurile
needucaţiei, a unei vieţi lipsite de sănătate şi de miez, de
fapt, de ţel.
Ce este un copil la casa omului? Este oglinda lui de
viitor. Când doi tineri îşi doresc un prunc şi se roagă la
Dumnezeu să li-1 dea şi se căsătoresc, cu ce scop? Ca să-l
educe frumos, ca să-l crească frumos, să le fie omul de
mâine. Ei, cine poate să spună care este rolul copilului care
îşi bate mama şi tata, care ajunge să-şi ucidă semenii, care
ajunge să fie un drogat sau să fie legat şi ţinut într-un spital
de psihiatrie sau care devine un rău al societăţii? Nu cred că
este ceva de dorit şi nici nu va ferici Dumnezeu asemenea
familie, ferice că aţi umplut lumea de crime sau de ticăloşi.
Trebuie să fim atenţi atunci când dăm sfatul ca duhovnici,
trebuie să avem grijă. Cunosc pe cineva care a spus aşa:
De-aş putea eu să fac copii că Dumnezeu o să mi-i crească!
E adevărat că Dumnezeu îi creşte, dar nu va veni
Dumnezeu să-i hrănească, tu trebuie să munceşti că de
aceea ţi-a dat mâini şi picioare, ţi-a dat discernere ca să ştii
unde să te opreşti. Un ucenic de-al meu ajunsese la al 4-lea
copil şi m-a întrebat:
- Părinte, să m ai fac?
167
Graţia Lungu Constantineanu
- Tu cu ce scop mă întrebi? M ă întrebi să vezi ce
spun eu. Eu nu am să spun nici să faci nici să nu faci, dar pe
aceştia pe care îi ai, te-ai asigurat că îi poţi creşte până sunt
mari? Te-ai asigurat că îi poţi educa frumos? Te-ai asigurat
că le poţi da cele de trebuinţă vieţii ca atunci când vor fi la
20 de ani să nu fie nişte stricaţi în societate?
- Aaa, cum a da Dumnezeu.
- Nu cum a da Dumnezeu, cum vei hotărî
dumneata. Mai bine alege şi înfrânarea, mai bine alege şi
castitatea, mai bine alege şi stăpânirea de sine pentru că
sunt tot virtuţi.
Aşa spune şi Apostolul Pavel, bărbatul să cunoască
pe fem eia sa, iar apoi o vreme să trăiască în curăţenie
pentru rugăciune şi evlavie şi apoi iar să se cunoască la o
vreme114. N u stăm toată ziua şi facem concurs de crescut
prunci. într-adevăr statul ne va da 200-300 de lei, dar dacă
se schimbă regimul sau vin alte vremuri, nu interesează pe
cei care au dat legea de azi pentru legea cea de mâine.
Legile acestea sunt date instantaneu, aţi văzut, a venit o
lege care a împroprietărit, a venit o lege care a confiscat, a
venit o lege care a spus cumpăraţi, alta a spus vindeţi. Deci
noi nu ştim contextul.
Mai spunea cineva, copiii sunt buni că opresc
apocalipsa. Nu este chiar aşa! Copiii pot opri apocalipsa
dacă se pocăiesc părinţii. Din contra, spune în Apocalipsa,
să nu fie fuga voastră iarna şi vai de cele ce vor avea în
pântece17 . N u se referă la femeia însărcinată, ci la cei plini
de patimi. Pentru că tu în momentul când zămisleşti un
prunc, nu este neapărat o virtute pe care o faci înaintea lui
Dumnezeu ca o rugăciune. Spune proorocul David, în
1741 Corinteni 7, 5.
175 Apocalipsa 13, 17-18.
168
Despre familia ortodoxă
plăcere şi în păcate m-a născut maica mea. Spăla-mă-voi şi
mai vârtos decât zăpada mă voi a lb i}16 adică, şi mă voi
curăţi prin botez, dar în momentul în care ai
responsabilitatea întem eierii unei fam ilii trebuie să ai şi
responsabilitatea educării copiilor.
E adevărat, o vorbă populară spune aşa: Orice copil
se naşte cu bucata lui de pâine subsuoară, dar depinde cine
vrea să i-o ia de sub mână, pentru că dacă s-a născut într-o
familie binecuvântată şi cu frica lui Dumnezeu, acolo va fi
poate ceva, dar dacă s-a născut într-o familie fară
Dumnezeu, acolo nu iese nimic, pentru că acela este un
copil dat pierzării încă de la începutul vieţii, adică în
momentul în care creşte într-o casă de fumători, într-o casă
de beţivi, în lipsuri, în sărăcie, în necazuri, acela de mic
învaţă să fie şiret, învaţă să fure, învaţă să mintă, învaţă
să-şi câştige existenţa şi în mod corect şi incorect, nu
contează. Aşa se nasc toate neajunsurile din societate.
f. D aru rile puse în copii
în prim u l copil pune Dumnezeu toate darurile şi
spune că după al 2-lea şi al 3-lea şi al 4-lea şi al 5-lea, câţi o
fi vrând omul să facă, pune câte un dar diferit în fiecare.
Unul va fi bun gospodar, unul va fi bun cântăreţ, unul va fi
bun bucătar, unul va fi un bun credincios, unul va fi un
învăţat. în clipa în care tu ai început cu avorturile în
căsnicie sau până la cununie, că ţi-ai planificat tu familia şi
ştii ce ai de făcut că eşti băiat deştept, spune aşa: Pentru
primul avort Dumnezeu îţi dă un copil care să-ţi facă atâta
rău, câtă durere ai pricinuit tu lui Dumnezeu că ai ucis
sufleţelul acela necreat de tine ci de El.
176 Psalm 50, 6, 8.
169
Graţia Lungu Constantineanu
Nu e o greşeală că femeia e desfrânată, e patima
trupului, se va înfrâna într-o zi, dar dacă ucide e vinovată în
totalitate, acolo nu se iartă. Acolo se judecă cu Dumnezeu
pentru că fură viaţă din viaţa cea veşnică. Ea nu poate
obstrucţiona viaţa dată de Dumnezeu pentru că nu are
motivaţie, nu are justificare, de aceea se consideră aşa de
greu acest păcat şi mereu se pune accentul pe el şi e multă
mustrare.
La al doilea copil, dacă ai continuat şi nu te opreşti
din această omucidere care e cea mai periculoasă, spune că
dă o patimă, pentru că ai făcut şi al doilea avort, care să te
ardă toată viaţa s-o ţii minte, ca să ştii că acel copil face
greutăţile cât le-ar fi făcut toţi ceilalţi la un loc dacă ar fi
trăit, le pune toate într-unul singur. Dacă ai mai continuat şi
cu al 3-lea şi cu al 4-lea şi cu al 5-lea, spune că atâtea vicii
pune în ei până ce pur şi simplu te aduce la epuizare. De
ce? Ca să te îndrepte, să te facă să conştientizezi că tu pe
Dumnezeu L-ai supărat şi te-ai îndepărtat de El prin aceste
urâciuni.
După pocăinţă şi îndreptare şi părere de rău,
Dumnezeu de la o vreme începe să ridice necazul. Adică
vede credinţa omului şi începe să ridice necazul, dar dacă
nu se îndreaptă, moartea acelui om sau a acelei familii va fi
de mâna copiilor lor. Ca să se arate mânia lui Dumnezeu
peste neamuri, să vadă ce înseamnă îndepărtarea de El,
adică nu iartă. Aţi văzut că sunt copii care îşi ucid părinţii
sau părinţi care îşi ucid copiii. Aceasta este ca pedeapsă a
păcatelor grave.
Am întâlnit odată, Dumnezeu să o ierte, o biată
femeie, avea 50 de avorturi şi i-am spus:
- Doamnă, ar trebui toată viaţa să umblaţi în
genunchi şi să plângeţi!
170
Despre familia ortodoxă
- Părinte, ce-mi spuneţi, pentru mine nu-i relevant.
Eu vă spun drept, nu am mai rămas, dacă rămâneam,
făceam în continuare.
Acesta a fost răspunsul unei femei la sfânta
spovedanie, dar cum? Ea nu voia să se spovederatească. Eu
am văzut-o agitată, eram în Bâmova, în anii tinereţii, prin
1997-1998, şi ea venise că avea o problemă financiară,
pusesese nişte bani la FNI care luase toţi banii, cu Vântu. A
venit să-mi spună că a pierdut două apartamente, maşina şi
nişte pământ la ţară şi o casă a soacrei ei, că pusese o sumă
uriaşă, vreo 700 sau 800 de milioane, erau bani mulţi
atunci. Şi zice:
- Părinte, dacă îi câştig, dau şi la biserică.
- Eu mă rog să nu câştigaţi că biserica nu cred că ar
primi bani de la dumneavoastră, la păcatele pe care le aveţi.
- Părinte, nu sunteţi un părinte rezonabil. în loc să
vă rugaţi să câştig ca să aibă şi Dumnezeu, dumneavoastră
vă rugaţi să-mi meargă mie rău.
- Dumnezeu nu trăieşte din jertfele dumitale. Banii
pe care îi aduci mata la biserică până la coate sunt plini de
sânge. Tu nu poţi să aduci dar la altar. Dacă citeşti un pic
din Sfânta Scriptură, cred că ar trebui să fugi din societate.
La care ea, cu nepăsare:
- Părinte, repet, pentru mine nu-i nimic relevant ce
mi-aţi spus. Asta nu mă interesează. Eu m-am oprit din
avorturi că nu am mai rămas gravidă, că făceam în
continuare. Acuma, pentru mine e problema cu casele.
Bineînţeles că era şi singură, nu mai avea soţ, erau
despărţiţi. Eu acum vă întreb: Cum ar trebui să lucreze
Dumnezeu în această situaţie? Că El totuşi nu doreşte
moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Acuma
eu mă întreb, femeia aceea s-o mai fi întors vreodată la
Dumnezeu? I-o fi dat vreo încercare că eu nu am mai
171
Graţia Lungu Constantineanu
văzut-o? Şi în ziua de astăzi când îmi aduc aminte o
pomenesc la proscomidie gândindu-mă la ea pentru ce
urâciune avea în cap, ce mod de a vedea lucrurile, cu totul
în afara gândirii, nici măcar acea părere de rău. Aţi văzut
poate vreodată, calci un câine cu maşina sau arunci cu o
piatră şi omori un pui de găină sau striveşti un pui de vrabie
şi tot îţi pare rău: Vai, săracu’, dacă eram atent poate nu-1
omoram. Şi acolo ai un regret. Dar ca să faci un număr atât
de mare de întreruperi şi să spui, mai făceam dar nu am mai
rămas. Aceasta e cununia care rămâne şi cununia care se
consumă. Ţine cununia, îi dă valoare şi o înalţă la rangul de
taină. Dar noi luăm taina şi o desacralizăm.
Graţia: Deci măsura lucrării sfintei slujbe a Cununiei
depinde de măsura în care o lucrăm noi în familie?
Părintele Calistrat: Da, depinde de lucrarea noastră în
familie şi atunci ea ajunge până la rangul de Taină. Vom fi
încununaţi că aşa spune: Sfinţilor mucenici care v-aţi
încununat rugaţi-vă lui Dumnezeu să se mântuiască
sufletele noastre. Dar ce mucenici când ei au trecut la
avocat şi au scris nepotrivire de caracter. Da, deci asta stă la
baza acestei Taine. Acesta este răspunsul.
A doua suferinţă care poate fi strict de ordin
spiritual sau sufletesc este legată de această Taină, de felul
de a fi al omului. Aici ne întoarcem la o veche problemă,
poate discutată, dar într-un alt mod - genotipul şi fenotipul
uman. Noi purtăm cu noi o încărcătură a păcatelor din
familie şi dacă spune că omul se cunoaşte după fapte şi
pomul după roade, categoric şi adevărat rămâne un singur
lucru: copilul omului gospodar va fi gospodar. Când tatăl şi
mama ajută prin educaţie acest dat biologic, atunci copilul
va fi cel puţin nu un om strălucit dar un om normal de
mijloc. Copilul dintr-o familie de oameni educaţi sau
intelectuali, nu se poate să nu ajungă şi el ceva cât de cât.
172
Despre familia ortodoxă
Dar de copilul dintr-o familie în care nu există
educaţie, în care nu există un sistem de valori, în care nu
există o direcţie de viaţă, cine ştie ce se va alege? Există
acest procedeu despre care eu v-am spus că am discutat,
foarte mulţi oameni care au spus: Nouă ne-a spus părintele
să facem cât mai mulţi copii. Stai puţin, noi suntem într-un
concurs de înmulţire sau de calitate a vieţii? Scrie undeva în
Sfanta Scriptură? Spune: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi
pământul, nu creşteţi şi vă înmulţiţi şi trândăviţi! Deci tu
nu vii să-mi arăţi că ai performanţa de 10, 12, 15, 20 de
copii, nu aceasta vă justifică!
g. Zestrea sufletească moştenită de copii
Care este zestrea sufletească pe care o moştenesc
aceşti copii, zestrea înmulţirii genetice? Toate popoarele
înaintea lui Dumnezeu sunt o picătură din cadă. Deci dacă
toate popoarele sunt ca o picătură de apă într-o cadă, ce
crezi că ar fi cei 10 copii ai tăi într-o societate? Dar stai să
analizăm teologic, moral şi social ce ai dăruit societăţii! Un
gospodar, o gospodină, o doctoriţă, o ţărancă bună, un
agricultor bun, un infirmier bun, un bucătar bun, un tâmplar
bun, un dulgher bun, da. Societatea vine în sprijinul acelei
familii şi face un efort supra social prin demararea de
fonduri de la cei care au un singur copil sau nu au deloc sau
filantropic vor să ajute şi îi creşte. Dar tu ce vrei să
demonstrezi, că stând cu Psaltirea în genunchi şi stând cu
Ceaslovul şi cu Cartea de rugăciuni şi mergând zilnic la
liturghie eşti într-o vizuină, din care ce facem? Ca şi
şoarecii, doar producem urmaşi? Nu aşa.
Tata şi mama trebuie să aibă o calificare spirituală
înaintea lui Dumnezeu în care să spună: Ce facem cu
177 Facerea 1, 28.
173
Graţia Lungu Constantineanu
această odraslă? O dăruim Bisericii. Ce facem cu această
odraslă? O creştem pentru societate. Ce facem cu această
odraslă? O dăm să fie gospodina unei case, o învăţăm de
toate. Din ea ce vom face? Un bucătar bun, deci va mânca o
bucată de pâine. Proverbul din popor, fiecare copil se naşte
cu bucata lui de pâine subsuoară dar tata şi mama îi va
pune cuţitul în mână. Este un proverb care spune: V-am dat
pâinea şi cuţitul, nu. Pâinea ne-a dat-o Dumnezeu iar
cuţitul ni-1 pun părinţii. Şi ce înseamnă cuţitul? De la
condei şi până la hârleţ sau până la sapa cu care prăşeşti,
fiecare om are un talant în el.
Fam ilia, după ce i-a făcut, trebuie să aibă g rijă să
descopere aceşti talanţi. Pentru că vine Mântuitorul Iisus
Hristos şi spune aşa: Bine slugă bună şi credincioasă, intră
în bucuria Stăpânului, tău.1 8 Dar va spune slugii celei
netrebnice: M-ai ştiut om aspru, da? M-ai ştiut om drept, că
adun de unde nu am risipit şi secer de unde nu am
semănaţi De ce nu ai dat un talant
1 mai departe cu dobândă
să vin să iau ce e al Meu? Ce ai făcut? Ai creat 10
suflete, 7, 8, 9, ca să avem cu ce umple iadul? Ai creat
marfă pentru iad? Deci trebuie să ne punem şi această
întrebare care este cântată într-o priceasnă: Mamă, ştii tu
oare care-i datoria ta sau cât este de grea? Este o cântare
bisericească care se cântă în cinstea mamelor. Acum eu mă
întreb care este rolul fundamental al mamei? De a da o
zestre genetică sănătoasă copiilor şi urm aşilor.
Noi de fapt ce facem? Raiul rânduit de Dumnezeu
numit pământ, apă, aer, soare, ploaie, viaţă, iarbă, flori şi
ceea ce ne hrăneşte şi ne încălzeşte trebuie să-l lăsăm curat
ecologic, nu numai din punct de vedere biologic, trebuie
178 Matei 2 5 ,2 1 ,2 3 .
179 Matei 25, 26-27.
174
Despre familia ortodoxă
să-l lăsăm curat intelectual, o mentalitate sănătoasă, trebuie
să-l lăsăm curat din punct de vedere moral. N u lăsăm o
societate de bandiţi, golani, desfrânaţi, ticăloşi, derbedei şi
tot felul de rău famaţi! Am umplut societatea, doar am
născut, trebuie să o lăsăm ecologică din punct de vedere
agricol, din punct de vedere industrial, din punct de vedere
urban, deci toate calităţile trebuie să fie cultivate.
Când intri într-un sat ce trebuie să-ţi iasă în faţă?
Frumuseţea cadrului natural, frumuseţea arhitecturală,
frumuseţea infrastructurii, frumuseţea îngrijirii, frumuseţea
bisericii, frumuseţea şcolii, frumuseţea centrului comunei.
Ce este comuna, dacă nu o familie mai mare? Şi în aceea ce
pui? Oamenii cei mai buni. în momentul în care tu ai
inversat valorile şi ai umplut societatea cu produşi care nu
simt de randament, ce faci? Creşti infantilitatea socială?
Creşti ajutorul social? Creşte handicapul social, ce faci?
înmulţeşti o societate bolnavă la infinit, creind un şarpe al
suferinţei?
Iată ce poate crea societatea fără parametrii lui
Dumnezeu! Mântuitorul Iisus Hristos la un moment dat s-a
supărat, a intrat cu biciul în templu, a bătut în ei: Staţi,
fraţilor, casa Tatălui Meu ce este, peşteră de tâlhari sau
casă de rugăciune se va chema18 ? Deci, în calitate de
Biserică, ai menirea supremă de a atrage atenţia asupra unor
stări de lucruri. Aici e vorba de Biserică - totalitatea
membrilor ei, în calitate de duhovnic, în calitate de preot, în
calitate de ierarh, în calitate de părinte, de cântăreţ, de tot ce
este cel mai mic grad, de la creştinul simplu până la cel mai
înalt, trebuie să fim preocupaţi de mersul lucrurilor în mod
pozitiv. Stai, până aici! Mai există curăţenia trupească, mai
există înfrânarea, mai există postirea, mai există munca,
180 Matei 21, 13.
175
Graţia Lungu Constantineanu
mai există răbdarea, mai există a suporta şi a îndura, mai
există virtuţi, inteligenţa, toate trebuie puse în slujba
Bisericii. în general, mentalitatea despre Biserică este
aceasta, că Biserica este a proştilor, a săracilor, a
incapabililor, a toleraţilor, deci Biserica este un fel de
adunătură. Nu e aşa! Biserica este a Duhului Sfânt! Biserica
este cea care are rolul fundamental de a duce societatea
într-o direcţie pozitivă şi reală, care are ca ancoră pe
Dumnezeu şi nicidecum Biserica să meargă după societate!
Cel mai mare canon în calea suferinţei este să dăm
sensul suferinţei. Iubirea din lozinci nu valorează, iubirea
din filantropie nu valorează. Este clar că dacă eu îţi spun
vorbe frumoase mă vei iubi, e clar că dacă te hrănesc gratis
mă vei iubi, dar în momentul în care te coordonez şi îţi dau
atribuţii şi răspunderi, mă mai poţi iubi? Aceea este
adevărata iubire, iubirea din je rtfă şi din suferinţă. Iisus
Hristos nu a venit pe un pat de catifea, parfumat şi a spus:
Răstigniţi-Mă să mântuiesc lumea, nu! Spaime, scârbă, frig,
lanţuri, butuci, cuie, coroană de spini, hlamidă, bătăi,
trestie, oţet, fiere, suliţă în coastă, târât crucea în spate,
scuipat. Dacă luăm pe Dimitrie al Rostovului are o întreagă
înşiruire a patimilor crucii. De ce spun lucrul acesta? Până
nu vei iubi suferinţa şi să-i înţelegi rostul, nu faci calea care
trebuie. Tu nu ai cum să înţelegi suferinţa când vorbeşti
despre ea şi nu treci prin ea! Tu vrei să nu suferi, dar stai
puţin, care este aportul tău la suferinţa pe care o ai?
Respect pentru mama care munceşte pe brânci şi
nu-i ajunge, respect pentru tata care munceşte pe brânci şi
nu-i ajunge, respect pentru familia unde vezi copiii în
biserică, respect pentru familia unde copiii învaţă bine la
şcoală, respect pentru copiii educaţi care dau bună ziua,
respect pentru copiii care se împărtăşesc şi se spovedesc,
176
Despre familia ortodoxă
care fac frumos cruce. Eu am văzut copil la 3-4 ani
înjurând şi l-am întrebat:
- Ştii ce este aceea cruce?
- Dar de ce mă întrebaţi?
- Sunt curios.
- Dar nu mă interesează.
- Atunci de ce înjuri de ea dacă nu te interesează?
- T e priveşte?
Eu personal atunci când vreau să curm o suferinţă,
exact pe principiul acesta merg şi îi întreb:
- Când te-ai afundat în suferinţă m-ai întrebat?
-N u .
- Acum luptă-te cu ea. Datoria mea este să te
pomenesc şi să mă rog pentru tine. Ştii care e datoria ta? Să
o înfrunţi! Să vezi unde ai greşit, să te opreşti, să încerci să
pui o temelie şi de acolo să clădeşti centimetru cu
centimetru, milimetru cu milimetru o nouă temelie. Că aşa
a spus Mântuitorul: Cine îşi fa c e casa p e nisip sau p e
păm ânturi mişcătoare râd vecinii de el, că apa şi vântul o
poate strica,181 adică urgiile, ispitele. D ar în momentul în
care ai făcut o temelie sănătoasă, atunci nici vântul, nici apa
nu o poate strica.
Vă mai specific un adevăr cu privire la suferinţă,
poate va fi usturător când se va citi, dar eu l-am sesizat ca
duhovnic. Foarte mulţi dintre oamenii cu adevărat
credincioşi, cu adevărat sinceri şi căutători de Dumnezeu
sunt foarte retraşi, sunt foarte modeşti, sunt foarte bine
educaţi, aproape absenţi, nu-i observi că sunt în jurul tău,
nu creează o imagine ilustră din care să constaţi că e
credincios, iar foarte mulţi dintre cei falşi urmăresc să iasă
în faţă. Aici Biserica trebuie să aibă duhul discernerii să
181 Matei 7, 24-27.
177
Graţia Lungu Constantineanu
facă diferenţa dintre curata şi sfanta evlavie, simulata
evlavie, între pietism şi pietate, adică avem în exterior
vorbe frumoase, străluciri, cruci mari, închinări pe la
icoane, dar în interior nimic nu e valoros şi autentic.
h. N aşterea P runcului
G raţia: în familia sub vremi a Mântuitorului nostru Iisus
Hristos cum a fost pregătită Naşterea Pruncului de către
familie, cum a avut loc Naşterea Lui, în ce condiţii, care au
fost sentimentele, trăirile celor din familie, cum a fost
privită de către cei din jur Naşterea Pruncului? Cum
sărbătoresc creştinii Naşterea Mântuitorului, semnificaţia
acestei zile, de unde vine 'denumirea de Crăciun, şi care
sunt transformările care s-au produs până în zilele noastre
în sărbătorirea Crăciunului?
P ărintele C alistrat: Termenul de familie sau Sfanta
Familie nu aparţine Bisericii de Răsărit, ci este mai mult un
termen al Apusului, este şi o icoană numită Sfanta Familie.
De ce nu numim noi Sfânta Familie? Maica Domnului şi
Domnul Iosif şi Pruncul Iisus alcătuiesc familia tainică, aici
este vorba de familia Sfintei Treimi. Mântuitorul Iisus
Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi familia rămâne tainică
pentru că Tatăl, care L-a născut mai înainte de toţi vecii, îi
păstrează filiaţia sau calitatea de Fiu şi îi îngăduie
deşertarea pentru mântuirea lumii, ca Fiu sub vremi, din
Fecioara Maria. Dar Tatăl Mântuitorului Iisus Hristos este
Dumnezeu şi noi ştim că evenimentul deosebit care a
pregătit-o pe Fecioara M aria pentru naştere a fost pogorârea
îngerului şi discuţia de la zămislirea prin Duhul Sfânt,
Sărbătoarea Bunei Vestiri, când la o Fecioară din Nazaret a
venit un înger şi i-a spus: Bucură-te cea plină de har,
178
Despre familia ortodoxă
Domnul este cu tine.1*2 Acest lucru e mărturisit prin
cuvântul proorocului David, că a poftit împăratul
frum useţea ta şi uită fiic ă poporul tău şi casa părintelui
tău, ascultă fiică şi vezi,1 3 aşa e stihul cum spune în
cântarea Polieleului „Cuvânt bun”.
Dar mai mult decât atât, Sfântul Ioan
Damaschinul184 ne arată că M aica Domnului este mireasa
Tatălui din cer, este M aica Fiului, a lui Iisus Hristos,
Cuvântul întrupat sau Iisus şi este Biserica Duhului Sfânt
pentru că Duhul Sfânt este cel care o umple de har. M aica
Domnului, prin această umplere de har, primeşte calitatea
nestricăciunii sau neîntinării sau a neîntinăciunii. Această
neîntinăciune a Maicii Domnului este confirmată de înseşi
cuvintele ei care spun clar: N u am cunoscut dulceaţă de
nuntă, de ce îmi vorbeşti mie când nu cunosc bărbat? 185
îngerul îi spune: Eu mă spăimântez a striga ţie, dar puterea
Celui Prea înalt te va umbri şi D uhul Sfânt va veni peste
tinem . în momentul respectiv, M aica Domnului primeşte
calitatea de mireasă a Tatălui şi Maica Fiului lui
Dumnezeu.
Ilie Miniat,187 episcopul de Kalavrita descrie foarte
frumos: Iisus Hristos S-a născut în Fecioara Maria nu
celulă cu celulă prin temei biologic, ci prin temei dogmatic
ca o prescură sfinţită, ca o pâine, de aceea îi şi spune
spicul nearat. Deci în M aica Domnului pur şi simplu în
fiecare celulă, Hristos era întreg aşa cum noi ne împărtăşim
182 Luca 1,28.
183 Psalm 44,12-13.
184 Ioan Damaschinul, Dogmatica, EIBMBOR, Buc., 2001.
185 Luca 1,34.
186 Luca 1,35.
187 Panegirice la Sărb. şi Prăz. împ.
179
Graţia Lungu Constantineanu
cu cinstitul Trup şi Sânge atunci când luăm cu linguriţa din
potir.
Până aici avem de-a face cu harul sau cu
îndumnezeirea după har a Maicii Domnului. Acea pruncă
fecioară, despre care ştim că s-a născut în chip minunat din
părinţii Ioachim şi Ana, despre care ştim că a fost crescută
la Templu, despre care ştim că a fost hrănită de înger, dusă
de Zaharia în Sfânta Sfintelor, dar mai mult decât atât,
modelul absolut de femeie creştină sau de femeie smerită
sau de femeie adevărată este Mama Fiului lui Dumnezeu.
Atunci când M aica Domnului, spune Sfântul Ioan
Damaschinul, se ruga în Templu, spunea aşa: Doamne,
învredniceşte-mă să fiu slujitoarea celei ce va naşte p e Fiul
Tău\ Şi tot Maica Domnului spunea: Doamne, fereşte p e
cea care va naşte, să nu fie sub ispitirea diavolului, să fie
ferită de aceste primejdii şi ispite omeneşti, neştiind de
faptul că din citirea Scripturilor se roagă pentru ea însăşi.
Maica Domnului a fost un adânc de smerenie, de aceea noi
nu spunem Maria Fecioara ci Fecioara Maria. Numele
Fecioarei M aria nu este Maria ci Fecioara Maria. Acest
atribut rămâne veşnic pentru că ea este fecioară în naştere,
fecioară înainte de naştere şi fecioară după naştere, veşnic
fecioară.
Când vorbim de logodnicul Măriei, vorbim de
dreptul Iosif, cel care fusese căsătorit şi avea 4 fii, de aceea
se spune despre Iisus Hristos că a avut ca fraţi pe Ruben,
Simion, Levi, Iuda188: Fraţii tăi şi mama ta aşteaptă
afară,m deci sunt fiii dintr-o căsătorie legitimă în care el
rămâne văduv, iar în momentul în care Iosif a fost ales ca
bărbat când a venit vremea să o logodească, nu a fost o
Ieşirea 1,2.
189 Luca 8, 19-20.
180
Despre familia ortodoxă
logodire la întâmplare. Aici din nou a intervenit harul
Duhului Sfânt, s-au pus 12 toiege de la fiecare bărbat drept
din sânul celor 12 seminţii ale lui Israel şi singurul toiag
care a odrăslit a fost toiagul lui Iosif care a dat frunze şi
atunci s-a ştiut că el e cel ales să poarte de grijă de Fecioara
Maria. Ca drept dovadă că cinstea şi demnitatea dreptului
Iosif a fost una adevărată, fără de prihană, de o cinste şi o
corectitudine incontestabilă, Sfânta Evanghelie ne
relatează: Şi Io sif bărbat drept fiind, nu a vrut să o
vădească,190 a vrut să o lase în ascuns. Atunci i s-a arătat
îngerul noaptea în vis şi i-a spus: Iosife, nu te teme a lua p e
M aria la tine că ceea ce este într-însa este de la Duhul
Sfânt.191
Şi atunci dreptul Iosif, de aceea îi şi spune dreptul
Iosif, ca şi drepţii dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana, ca şi
dreptul Iov, ca şi dreptul Ioachim, ca şi dreptul Zaharia, ca
şi dreapta Elisabeta, a înţeles mesajul chemării sfinte
dumnezeieşti şi în clipa următoare a luat pe Pruncă la el,
care era expusă în primul rând la ruşinea de a fi căsătorită
cu un bărbat de aproape 90 de ani. Vedeţi că în momentul
răstignirii, Iosif era mort demult, Fecioara Maria era
singură care îl însoţea p e Mântuitorul la cruce192.
Femeia care face adulter în Vechiul Testament este
ucisă, iar dacă Iosif o lăsa şi ea ar fi fost dovedită de
adulter, vă daţi seama că Fecioara M aria era expusă uciderii
cu pietre. Dar ea şi-a asumat acest risc şi această jertfă, iar
legat de acest aspect ca esenţă sau ca act de maturitate
duhovnicească, Fecioara M aria este mama autentică şi
modelul absolut al tuturor mamelor, în primul rând de
190 Matei, 1, 19.
191 Matei, 1, 20.
192 Ioan 19, 25-26.
181
Graţia Lungu Constantineanu
simplitate, de smerenie, de curăţie, de feciorie, de demnitate
şi de credinţă creştină. De unde provine acest model
autentic? încă de la izgonirea din rai, Adam a fost înştiinţat
că femeia va zdrobi capul şarpelui. Ea era femeia sau „Eva
cea nouă” care avea să şteargă ruşinea celei dintâi.
Când a ajuns la sorocul naşterii, tocmai de aceea
ş-au şi schimbat anii şi s-a spus anul 1 de la Hristos, s-a
făcut un mare recensământ în timpul lui Cezar Augustus, şi
pe dânşii i-a prins vremea la Betleem. Era aproape de
Ierusalim. După ce am vizitat Ţara Sfântă, am văzut că
aceste locuri, Betleem, Ierusalim, Nazaret, Ghetsemani,
sunt toate unul lângă altul. Acolo este un cerc de biserici
cum ar fi zona Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Humor. Ei
fiind în partea Betleemului şi venind sorocul naşterii, ea nu
a simţit durerea naşterii, ci a simţit înştiinţarea vremii că
Pruncul trebuie să se nască.
în momentul în care are loc naşterea, de aici şi
denumirea Sărbătorii de Crăciun, pentru că sărbătoarea
propriu-zisă se numeşte sărbătoarea Naşterii Mântuitorului
Iisus Hristos, iar prin sec. IV, în vremea Sfântului Ioan
Gură de Aur, era numită şi sărbătoarea Soarelui. De aceea,
în troparul Naşterii spune: Hristos Soarele Dreptăţii, să
facă legătura dintre sărbătoarea Soarelui din sec. IV şi
sărbătoarea Naşterii Mântuitorului din vremea de atunci.
Au calculat Sfinţii Părinţi şi au rânduit, dacă la 25 martie a
fost Buna Vestire, la 25 decembrie trebuia să fie Naşterea,
pentru că Mântuitorul Iisus Hristos S-a născut în chip firesc
la 9 luni.
Dar această deşertare în pântecele Fecioarei şi
această şedere timp de 9 luni, de fapt, este o restabilire a
întregii creaţii, pentru că Maica Domnului substituie
înţelepciunea heruvimilor, puterea serafimilor, rolul
scaunelor, rolul domniilor, rolul stăpâniilor, rolul puterilor,
182
Despre familia ortodoxă
rolul arhanghelilor, rolul îngerilor, rolul începătoriilor. Ea
le întruchipează pe toate în ea însăşi, ea este o biserică şi un
cer sfinţit. Dacă omul e un macrocosmos condensat într-un
microcosmos, incluzând cele 4 regnuri mineral, vegetal,
animal şi uman, Fecioara Maria este Biserica universului
văzut, adică a cerului şi a pământului sau Biserica nevăzută
şi Biserica văzută. Din Biserica nevăzută vine Hristos care
e Stăpânul cerului şi Se deşartă în Fecioara M aria prin
pogorâre iar Fecioara Maria se face Biserică sfinţită şi rai
cuvântător, Scaun de heruvimi, Fecioara, aşa cum spune
categoric troparul de la Naştere şi condacul.
Nu putem confunda Ierusalimul cu zona europeană,
în Ierusalim la vremea respectivă e rece şi plouă, nu putem
vorbi de nămeţi şi de valuri de zăpadă, chiar dacă fulguieşte
puţin, se ia repede, stratul e nesemnificativ, câţiva
centimetri. La vremea Naşterii, în preajma anumitor
sărbători, ei opresc la un fel de casă de oaspeţi, cum oprim
noi azi la o pensiune, şi a spus Iosif: Suntem modeşti,
suntem săraci, soţia mea este îngreunată, trebuie să nască,
în momentul când cer găzduire, li se spune: N u avem unde
să vă găzduim. Singurul loc liber pe care îl mai avem este o
peşteră a dobitoacelor şi în această peşteră vă putem găzdui
pentru că nu sunt dobitoacele, sunt plecate şi atunci puteţi
sta până se întorc dobitoacele, seara.
Dobitoacele erau pe munţii golaşi, păşteau iarba
uscată, care în timpul anotimpului secetos este toată uscată,
dar îşi păstrează calităţile uscându-se la soare, iar
animalele, când vine sezonjil ploios şi dă mugurul verde, o
mănâncă pe cea uscată cu cea verde, exact cum dăm noi la
animale fân uscat. Acolo nu stă nimeni să-l cosească,
animalul îl culege şi în timpul anului, fiind o vegetaţie între
moarte şi viaţă tot timpul.
183
Graţia Lungu Constantineanu
în momentul în care s-au întors dobitoacele, Pruncul
Iisus a rămas pe fânul din iesle şi de aceea colindul popular
spune că boii îl miroase, oile îl adulmecă, dobitoacele îl
aburesc cu botul şi îl încălzesc, M aica Domnului îşi rupe
poala hainelor şi îl îmbracă. Dar de ce se petrece lucrul
acesta? Ca să se înţeleagă sărăcia şi smerenia în care
familia creştină poate dărui un prunc societăţii. Aşa cum
Fecioara Maria şi dreptul Iosif nu aveau, poate, după
cuvântul popular, nici măcar după ce bea apă, totuşi
Pruncul Iisus S-a născut în peştera din Betleem, unde astăzi
este cea mai mare Biserică a creştinătăţii, alături de biserica
învierii din Ierusalim, şi ce au făcut acolo? Au lăsat
semnificativ locul unde Mântuitorul a venit pe pământ,
locul unde Dumnezeu S-a deşertat din cer în chip de copil,
locul unde magii au venit, pentru că la Naşterea
Mântuitorului s-au întâmplat foarte multe evenimente.
în primul rând a apărut acea stea mergătoare care i-a
intrigat pe magii de la Răsărit. Magii erau de origine
păgână, magii veneau din Egipt şi Persia, erau cititori în
stele, erau formaţi la şcoala din Şipar şi când au apărut în
Ierusalim şi drumul lor era greşit şi nu nimereau locul unde
era Pruncul, steaua s-a ascuns, nu mai lumina, era ca o
călăuză fixată, vie.193 Când ei mergeau pe cărarea pe care
trebuie, steaua iar apărea. Ei au ajuns până la împăratul Irod
şi le-a spus menirea pentru care au venit pe urma stelei,
împăratul Irod viclean fiind, voia să ştie unde e Pruncul, să
vadă despre ce împărat este vorba. Atunci a forţat nota şi
când a văzut că magii se pornesc să ia o decizie greşită şi să
dezvăluie soarta Pruncului, steaua iar li s-a ascuns. Când au
luat decizia că trebuie să meargă pe o cărare ascunsă fără să
193 Plămădeală, Antonie, Tălcuiri noi la texte vechi. Predici, Sibiu,
1989.
184
Despre familia ortodoxă
ştie nimeni, steaua iar s-a arătat. Atunci ei au înţeles că
trebuie să meargă pe alte căi, ferite şi să nu descopere
Pruncul dumnezeiesc Cel arătat prin stea lui Irod cel care
era viclean şi de fapt căuta omorârea Lui,194 pentru a nu lua
cineva împărăţia celor 3 fii ai lui, Arhelau, Irod Antipa şi
Filip.195^
în momentul în care Pruncul se naşte acolo în iesle
şi magii vin şi se închină şi aduc aur, smirnă şi tămâie,
Scriptura spune, unii îl văd ca Prunc, unii îl văd ca împărat,
unii îl văd ca un mort, de aceea aduc smirnă şi tămâie196
pentru că prefigura jertfa. Sunt colinde foarte frumoase pe
seama Naşterii, Crăciunului, care au în ele în mod popular
toată esenţa întâmplărilor de atunci. Nu am putea descrie în
cuvinte bucuria Maicii Domnului când S-a născut Pruncul
Iisus, dar putem descrie în cuvinte un singur lucru, cât de
mult s-a minunat în inimă M aica Domnului când a văzut ce
lucruri minunate se întâmplă la Naşterea Pruncului, să vină
îngerii şi să cânte şi să coboare şi să urce la cer peste Fiul
omului, să vină magii şi să vestească şi să aducă daruri, să
apară steaua deasupra cerului, deasupra Pruncului, de aceea
la Betleem este pusă simbolic o stea din argint, să vină
păstorii şi să se închine şi toată lumea să se minuneze.
în momentul respectiv, Irod cel Mare s-a tulburat şi
prima poruncă pe care a dat-o a fost şi prima poruncă de
vărsare de sânge de prunc nevinovat, omorârea celor 14.000
de prunci ucişi de Irod care sunt simbolul primilor martiri ai
creştinismului, ceea ce Mântuitorul a spus: De nu veţi f i ca
pruncii, nu veţi intra în împărăţia lui D um nezeu}91 Iată că
194 Matei 2, 1-13.
195 Plămădeală, Antonie, mitropolit, Cuvinte la zile mari, Ed. Sofia,
2009.
196 Matei 2, 11.
197 Matei 18,3.
185
Graţia Lungu Constantineanu
aceşti prunci sunt prima ceată care însoţesc pe Mântuitorul
în cer ca drept dovadă că El iubeşte pruncii, sunt primii care
prin sângele lor se spală de păcatul strămoşesc şi de păcatul
legii celei vechi şi intră în împărăţia lui Dumnezeu ca sfinţi
fiind, deci ei sunt primii sfinţi ai calendarului înaintea
arhidiaconului Ştefan, întâiului martir.
Ei intră în cartea vieţii şi în curtea cerului, în curtea
raiului, ca fiind primii mesageri ai venirii Mântuitorului în
lume, sunt primii care deschid porţile cerului. Pentru că ei
sunt primii care îşi dau viaţa pentru Pruncul Iisus şi când
primejdia creşte în acele vremuri şi Ioan Botezătorul era
pruncuţ, Zaharia slujea la altar, a fost întrebat unde este
Pruncul şi a spus: De unde să ştiu de Prunc dacă eu sunt în
biserică, sunt în Templul Atunci l-au omorât între Templu
şi altar şi a rămas acolo mărturie sângele lui imprimat pe
piatră, iar ei s-au dus în Iudeea să-L caute pe Prunc dar
auzind plânsul din rama din jos de Ierusalim, pentru că
Ierusalimul este într-o vale, Elisabeta a fugit la munte, a
închis-o muntele şi toată istorioara, l-a ţinut în braţe pe
prunc un an de zile, l-a alăptat, l-a hrănit din fenic, a băut
apă din izvor şi mai departe a fost crescut de înger. Iată alt
model de familie creştină în care Dumnezeu poartă grijă de
soarta pruncilor, dar exact ceea ce vă spuneam, Biserica
creştină şi familia creştină, prin modelul Naşterii
Pruncului Iisus este pentru noi modelul vieţii autentice
creştine în familie pe pământ.
Prin ce? Când bărbatul cu adevărat este păzitorul
poruncilor lui Dumnezeu, îngerul înştiinţează ce are de
făcut şi Dumnezeu îi insuflă prin har şi nu prin destin, ce
cale trebuie să ia. în momentul în care familia creştină este
după reperele autentic creştine, atunci şi pruncii sunt pe
măsură, exact cum a spus Filaret al Moscovei: Am mame
bune am duhovnici buni, am duhovnici buni schimbăm fa ţa
186
Despre familia ortodoxă
lumii. Orice mamă poate naşte un sfânt, pentru că spune aşa
Scriptura: Sfântul care se va naşte din tine, Iisus se va
chema .198 Categoric, Maica Domnului ştia că nu a născut
orice fel de om. Când cei ce doreau moartea Pruncului îl
urmăreau, din nou s-a arătat îngerul şi i-a spus: Ia p e Prunc
şi muma lui şi fu g i în Egipt199 şi vezi că urmăritorii pândesc
viaţa Pruncului.
Când a trecut primejdia şi a murit Irod şi s-a pus
capăt acestei nenorociri, la fel, Mântuitorul Iisus Hristos a
fost înştiinţat, de acum era mare, avea 10-11 ani, se
întorcea din Egipt, la 12 ani a vorbit în Templu ca nimeni
altul. Se arată din nou îngerul şi spune: Ia pe Prunc şi pe
mamă şi întoarceţi-vă că au murit urmăritorii Lui, deci s-a
creat cadrul pentru începerea misiunii şi activităţii
mesianice. Pentru că M aria şi Iisus vor trăi în Nazaret
foarte multă vreme pe lângă sinagoga unde astăzi este o
biserică mare dominicană, la casa lor din Nazaret lângă
izvorul Maicii Domnului, locul de unde M aica Domnului a
luat apă şi a băut. Acolo se păstrează şi o parte din ruinele
originale ale atelierului şi o parte din casa Maicii Domnului
care într-o anumită măsură a fost refăcută ca pe vremea
când Maica Domnului îl avea pe Pruncul Iisus în braţe.
Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului este foarte vastă,
dar trebuie scos în evidenţă că în ortodoxie noi nu mergem
pe număr, nu mergem pe forţă, noi nu mergem pe putere,
mergem pe har şi pe credinţă. Deci nu contează câţi prunci
ai născut, contează ce fel de prunci ai născut, nu contează
ce număr de prunci ai dăruit societăţii ci modul în care i-ai
educat. Trebuie să scoatem în evidenţă ceea ce poate în
familia creştină sau ceea ce poate în familia bisericească
‘"Matei 2, 13.
187
V
Graţia Lungu Constantineanu______________________________
sau în familia ortodoxă sau poate în familia socială
românească, noi am scos din context, nu întotdeauna
duhovnicul, nu întotdeauna Biserica, nu întotdeauna
Dumnezeu ne cere un anumit număr de copii 10,12, nu.
Nouă ne cere calitatea u rm aşilor n o ştri - când
părinţii mănâncă aguridă copiilor li se strepezesc dinţii200,
spune Scriptura. Deci p ăcatele p ărin ţilo r p o t cădea pe
copii. Nepăsarea şi dorinţa de a crea copii fară rânduială,
fără lege, fără educaţie, fară disciplină, fară morala
ortodoxă şi credinţa ortodoxă, atrage după sine acelaşi
păcat pe care îl atrage şi avortul. Să ne fie foarte clar şi
categoric. O femeie care a făcut un avort sau o femeie
care a crescut un copil needucat religios şi sp iritu al este
acelaşi lucru. M ort sufleteşte este şi cel avortat pentru că
nu este botezat şi nu a văzut împărăţia lui Dumnezeu şi nu
se poate bucura de lumina veşnică a Sfintei Treimi şi de
slava lui Dumnezeu şi se mântuieşte doar prin credinţa
părinţilor, prin lacrimile şi faptele lor, atunci când se vor
mântui la judecată prin botezul nădejdii, dar în acelaşi timp,
tot mort sufleteşte este şi copilul crescut fără frica şi
certarea Domnului.
Cum v-am mai spus, a 14-a pedeapsă în iad este
certarea părinţilor de către copii şi a copiilor de către
părinţi. Părinţii necredincioşi vor spune copiilor: Blestemaţi
să fiţi voi că am muncit să vă dăm pe cele trupeşti şi nu am
apucat să ne îngrijim de noi de cele sufleteşti, iar copiii să
spună aşa: Blestemaţi să fiţi voi părinţi că ne-aţi dat pe cele
materiale şi ne-aţi lipsit de cele spirituale şi zice că nu se
văd dar se aud, iar blestemul nu ţine o zi sau două ci este în
vecii vecilor, deci fără de sfârşit.
200 Ieremia 31, 29.
188
Despre familia ortodoxă
De aceea mereu pun accent pe această problemă:
Biserica încurajează aceste moduri de viaţă - copiii educaţi
şi sănătoşi, viaţa morală şi sănătoasă, viaţa de rugăciune şi
evlavie în familie, neplanificarea pruncilor. Dacă s-a
întâmplat femeia să rămână însărcinată, să dea slavă lui
Dumnezeu, să-l nască şi să-l crească, viaţa fără contracepţie
şi spun doar aşa, starea de necurăţie nu-1 bucură pe
Dumnezeu şi la fel, pentru starea de necurăţie va slobozi
ispite şi încercări pe măsura necurăţiilor noastre. Şi ultima,
viaţa înfrânată. După ce ai născut prunci, era în Pateric un
sfânt, Pafnutie cel Mare, şi cum stătea în pustie a spus aşa:
- Doamne, mai există vreun nevoitor la măsura
mea?
Şi i-a spus:
- Da, du-te la Euharist, în Constantinopol într-un sat
că ai să găseşti un păstor, un oier şi ai să vezi că acest om
este mai bun ca tine.
Şi când a ajuns acolo, a găsit 3 sau 4 copii, a găsit o
femeie şi un bărbat şi 10 oiţe. A întrebat:
- Voi cu ce vă îndeletniciţi?
- Cu creşterea legumelor şi cu păstoritul oilor.
- Şi cum lucraţi?
- Uite, cam aşa lucrăm, ce câştigăm din legume
împărţim în 3, o parte dăm la biserică, o parte oprim pentru
noi şi cu o parte hrănim săraci. Ce câştigăm de la oi, o parte
oprim noi şi cu o parte hrănim săracii.
- Şi cu aceasta aţi dobândit mila lui Dumnezeu?
- Noi nu ştim dacă ne mântuim.
- Care vă este nădejdea de lucrare faţă de
Dumnezeu? Uite, vă ju r pe numele lui Iisus Hristos că eu
nu sunt la măsura voastră.
- Părinte, hai să-ţi spunem adevărul. Noi ne-am luat
de tineri, dar nu am fost mulţumiţi de viaţa aceasta
189
 Graţia Lungu Constantineanu
trupească, am considerat că nu e un lucru atât de plăcut lui
Dumnezeu şi m-am sfătuit cu soţia ca în momentul în care
am făcut numărul de copii pe care îi putem creşte, să ne
oprim şi să trăim în curăţenie. Ziua stăm împreună ca soţul
şi soţia, să nu dea la nimeni de bănuit, dar noi noaptea ne
îmbrăcăm îndeosebi în haine aspre, ea în patul ei şi eu în
patul meu. Până spre miezul nopţii face ea rugăciuni pentru
casă, dinspre miezul nopţii fac eu rugăciuni pentru casă,
dinspre zi sculăm copiii să se roage iar peste zi când
muncim măcar se roagă pentru noi cei pe care îi miluim şi
biserica. Avem 20 de ani de când ne-am luat şi au trecut 7
ani de când suntem noi hotărâţi cu această lucrare, să trăim
în curăţenie aşa cum au trăit îngerii lui Dumnezeu şi Adam
şi Eva înainte de cădere.
Atunci s-a auzit din cer un glas: N u cele ce ai
făgăduit, ci cele ce ai împlinit se vor socoti! Că Dumnezeu
a spus clar: Milă voiesc şi nu jertfă\ Deci ei singuri şi-au
ales de bunăvoie înfrânarea, postirea, curăţia, creşterea
copiilor în certarea Domnului, milostenia, evlavia, credinţa,
munca cinstită şi mersul la biserică. Şi Dumnezeu i-a
înzestrat şi i-a învrednicit să se bucure de acest mare har pe
care nu îl avusese Pafnutie care depusese voturi în pustie şi
care era obligat să le ţină, era de datoria lui, semnase cu
cuvântul înaintea lui Dumnezeu. Ei nu au făgăduit nimic şi
au împlinit. Şi atunci s-a auzit glasul îngerului care a spus:
N u cele ce ai făgăduit, ci cele ce ai împlinit.
Deci adevărata familie creştină nu este nici cea cu
un copil, nici cea cu 2 copii, nici cea cu 3 copii, nici cea cu
10 copii, toate sunt fericite înaintea lui Dumnezeu, dar dacă
trăiesc în frica şi certarea Domnului. Acesta este modelul
autentic de familie creştină! M aica Domnului a născut un
201 Matei 12, 7.
190
Despre familia ortodoxă
singur Fiu, dar pe acela l-a dat cu adevărat Bisericii şi a fost
Fiul lui Dumnezeu Cel Unul născut care a venit să
mântuiască neamul omenesc. Şi mai m ult decât atât, clar
rămâne faptul că din familia creştină adevărată ies
oameni adevăraţi. Dacă rădăcina este sfântă şi' rodul este
sfânt. Dacă rădăcina e fară de prihană şi rodul e fară de
prihană.
Spune foarte frumos Ilie Miniat202, să te asemeni cu
Jupiter, cu Venus, cu Atena, se referea la zeităţile vechiului
Olimp, la zeităţile Eladei, oh, nu, tu eşti împărăteasa cerului
şi a pământului, tu eşti Maica lui Iisus, tu eşti Mireasa
Tatălui şi M aica Fiului lui Dumnezeu, tu eşti Biserica cea
vie a Duhului Sfanţ. Şi cântă frumos Sfântul Ilie M iniat şi
spune: Cine este aceasta frum oasă ca zorile şi curată ca
dimineaţa? Aceasta este împărăteasa rugăciunii, aceasta e
rugăciunea întrupată. Vedeţi? Deci Iisus Hristos este
izvorul mai presus de puterea gânditoare a rugăciunii, este
izvorul milei şi a milostivirii iar M aica Domnului era
rădăcina şi cuibul şi locul acestui izvor, locul unde
Dumnezeu Şi-a deşertat mila pe pământ. D ar pentru
asemenea lucrare trebuie şi asemenea trăire. Pentru familia
creştină, când vorbim de sacramentul sărbătorii
Crăciunului, adică al Naşterii Maicii Domnului, trebuie să
ţinem cont de două lucruri. Ori pregătim sufletul ca o iesle
să se nască Hristos în noi, ori pregătim inima ca o mireasă
să vină Mirele Iisus şi să o cuprindă să fim în înalta trăire
mistică şi religioasă.
202 Ilie Miniat, ( f 1714) este unul dintre cei mai însemnaţi cuvântători
greci din perioada post-patristică. A fost învăţător şi predicator al
Bisericii celei Mari din Constantinopol, apoi episcop de Cemica şi
Kalavrita, în Peloponez. „Didahiile” sale au fost traduse în mai multe
rânduri în limba română.
191
Graţia Lungu Constantineanu
Ceea ce vorbeaţi dumneavoastră şi sublineaţi legat
de aspectul comercial al sărbătorii sau de conceptul
tradiţional sau de conceptul material duhovnicesc sau de
sincronizarea izului de sărbătoare, să ştiţi că, brăduţul de
Crăciun nu e neapărat o idolatrie, e o tradiţie, face parte
doar ca decor din sărbătorile de iarnă şi mai nou, tâlcuitorii
şi exegeţii Bisericii simbolizează în brăduţ nevinovăţia
frumuseţii şi tinereţii omului, iar podoabele din el virtuţile
sufletului omenesc care ar trebui să fie tot timpul plin de
virtuţi şi de daruri aşa cum este pomul plin de daruri. Aici
vorbim de darurile Maicii Domnului şi de nevinovăţia şi de
blândeţea şi de bunătatea şi de smerenia şi de cumpătatea
Maicii Domnului.
Dar transformarea lui Moş Crăciun, acel Moş
Crăciun care vine în contrast cu Crăciun cel rău şi zgârcit,
de fapt arată că Hristos este adevăratul Crăciun care
primeşte toate sufletele tinere şi toţi copiii şi îi miluieşte dar
nu cu daruri pământeşti ci cu daruri duhovniceşti -
inteligenţă, înţelepciune, ascultare, smerenie, evlavie,
credinţă. Adică noi să ne creştem copiii ca un brăduţ cu
toate virtuţile creştinătăţii.
Iar ceea ce numim astăzi aspectul comercial al
mesei de Crăciun, rămâne valabil doar colacul lui Hristos,
acea pâine împletită pe vatră despre care se cântă în colind,
care este faţa lui Hristos sau simbolul grâului, grâul fiind
simbolul smereniei. Că psalmistul David spune: Văile vor
înmulţi grâul, vor striga şi vor cânta.203 Adică, cu cât omul
e mai smerit, mai evlavios, cu cât e mai lucrător, cu cât e
mai rugător, cu cât e mai postitor, cu cât e mai priveghetor
şi mai chivemisitor cu atâta darul lui Dumnezeu se deşartă
în el. Şi atunci, când vorbim de pâinea lui Hristos, noi de
203 Psalm 64,14.
192
Despre familia ortodoxă
fapt vorbim de pâinea cea vie care s-a coborât din cer
primul simbol, pâinea vieţii care e Euharistia, vorbim de
pâinea cea de toate zilele, care e Hristos întrupat în
Fecioara Maria. Vorbim şi de pâinea pe care o mâncăm
pentru că de fapt cerul e o liturghie cosmică în care
Dumnezeu ne dă ploaia şi creşte grâul, ne dă ploaia şi creşte
iarba, ne dă ploaia şi creşte fructul, ne dă ploaia şi creşte
hrana pe care o mâncăm, de la ierburile câmpului până la
dobitoacele, păsările, că aşa spune foarte frumos în psalmi:
Ce este omul că l-ai făcut p e el şi l-ai micşorat cu puţin fa ţă
de îngeri204 Că lui i-ai dat şi ţarina şi păsările, dobitoace şi
peştii mării şi toate ale Mele sunt.
Şi spune: Au carne de taur voi mânca şi sânge de
ţap voi beai205 Nu! Adu Domnului roada buzelor tale şi va
fi jertfa bineprimită! în momentul în care reuşeşti să aduci
înaintea lui Dumnezeu nu jertfa Vechiului Testament din
came de dobitoc şi din fum de grăsime, ci să reuşeşti să faci
din rugăciunea ta o tămâie, să reuşeşti să faci din evlavia ta
o tămâie, să reuşeşti să faci din smerenia ta o tămâie, abia
atunci poţi rosti cu vrednicie versetul: Să se îndrepteze
rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta206. Adică în
momentul în care ai pus genunchiul şi te închini lui
Dumnezeu, evlavia şi acea credinţă curată se înalţă ca o
tămâie spre cer.
în esenţă, când vorbim de sărbătorile de iarnă,
trebuie să ştim că Sfinţii Părinţi au aşezat Naşterea
Domnului pe 25 decembrie, apoi au numărat 8 zile şi au pus
Tăierea împrejur sau darea numelui Pruncului, ca să
respecte Legea Veche. Apoi la 6 zile au pus Boboteaza, este
204 Evrei 2, 6-7.
205 Psalm 4 9 ,1 4 .
206 Psalm 140,2.
193
Graţia Lungu Constantineanu
deja simbolul Botezului din apă şi din duh, ceea ce avea să
depăşească simbolul Vechiului Testament. Adică botezul
lui Ioan care îi afunda în apă şi le ierta păcatele, deci este
un botez superior cu Duh Sfânt şi cu foc cum se spune, ceea
ce numim noi astăzi botezul autentic creştin din apă şi din
Duh. Apa înseamnă spălarea păcatelor şi păcatul adamic
sau al zămislirii în fărădelegi şi Duhul Sfânt vine şi ne
preface în vase de cinste ale Bisericii. Este vorba mai întâi
de curăţirea celui botezat şi apoi de sfinţirea lui.
Un alt lucru care rămâne valabil la sărbătorile de
iarnă, aici ţine de datoria Bisericii şi de datoria societăţii,
este să nu transforme cele două sărbători într-una singură,
adică partea sacramentală sau sacerdotală sau spirituală să
se păstreze în Biserică prin spovedanie, împărtăşanie,
evlavie, credinţă şi rugăciune, iar partea dinamică a
sărbătorii sau partea laică a sărbătorii să includă buna
măsură şi buna cuviinţă în ceea ce înseamnă masa de
Crăciun, pomul, darurile, legătura dintre părinţi, fraţi,
rudenii, fini, nepoţi, ş.a.m.d. Sărbătoarea să o păstrăm mai
întâi ca un dar lui Dumnezeu şi primul dar adus lui
Dumnezeu să fie sufletele noastre. Adică ceea ce facem noi
în post că ne spovedim şi ne împărtăşim, apoi darurile
aduse copiilor să fie ca o mângâiere care vine de la Duhul
Sfânt peste pruncii noştri aşa cum revărsăm noi darurile
cum spune în Scriptură: Voi răi fiin d daţi daruri bune fiilor
voştri, dar cu cât mai mult Dumnezeu din cer201, care
iubeşte pe tot omul ce vine în lume şi ştie să dea daruri
bune fiilor Săi.
Despre familia ortodoxă
i. S ă rb ă to rire a N aşterii P ru n cu lu i în B iserică
G raţia: Cum sărbătoreşte Biserica Naşterea Pruncului
Hristos prin slujbe specifice ale Naşterii? De ce Crăciunul
ţine 3 zile şi de ce înainte de Naşterea Mântuitorului se ţine
un post de 40 de zile? Cum sărbătoresc familiile creştine
Crăciunul în Biserică?
P ărin tele C alistrat: Biserica în cultul ei are un specific.
Biserica începe sărbătoarea Naşterii Pruncului Hristos cu
40 de zile înainte de venirea acestei sărbători. Cel dintâi
aspect de subliniat pentru aceste 40 de zile de post, numit
postul Păresimilor sau al celor 40 de zile, este exemplul
tuturor drepţilor şi sfinţilor Vechiului Testament - Moise a
postit 40 de zile de două ori ca să ia Tablele Legii, o dată de
safir, o dată de piatră. Ioachim şi Ana au postit 40 de zile ca
să poată lua dezlegarea nerodirii pentru prunca Maria, a
postit Mântuitorul în pustie 40 de zile ca să poată veni la
propovăduire, când începe activitatea mesianică.
Când se respectă acest post de 40 de zile, se face în
cinstea Mântuitorului Iisus Hristos, fiindcă El se naşte.
Spune Chirii al Alexandriei că înainte de Hristos oamenii
ajunseseră la măsura dobitoacelor şi chiar mai jos decât ele.
Un verset al Scripturii spune: Cunoscut-a asinul ieslea
Stăpânului său, dar Israel nu M-a cunoscut p e Mine.20* Iată
că Mântuitorul Iisus Hristos a preferat să Se nască între
dobitoace care II cunoşteau şi II respectau decât să se nască
între oameni care nu-L ştiau şi nu-L mai respectau sau nici
măcar nu-L aşteptau, venirea Mântuitorului în lume a fost
de multe ori proorocită.
Biserica nu intră în sărbătoare brusc, intră timp de
40 de zile şi aţi văzut, spre finalul postului celor 40 de zile
vin vestitorii care au văzut steaua, magii, păstorii şi îngerii.
208 Isaia 1, 2-4.
195
Graţia Lungu Constantineanu
Cine sunt magii, cine sunt păstorii, cine sunt îngerii? De
data aceasta, păstorii sunt necredincioşii care se întorc la
Dumnezeu iar îngerii sunt creştinii adevăraţi pe care îi
găsim coborându-se şi suindu-se peste Fiul Omului în
Sfintele Taine. îi găsim în slujbele Bisericii, îi găsim în
genunchi la biserică, îi găsim citind la strană, îi găsim
lucrând la actele de mântuire prin Psaltire, Ceaslov, evlavie,
credinţă, pocăinţă ş.a.m.d.
Biserica nu sărbătoreşte 3 zile de Crăciun, noi
sărbătorim o singură zi, ziua de 25 care este Naşterea
Mântuitorului. A doua zi, noi sărbătorim pe Maica
Domnului şi pe dreptul Iosif care au participat la toate acele
evenimente de atunci. Acesta este Soborul Maicii
Domnului. A treia zi sărbătorim pe Sfântul Arhidiacon
Ştefan, primul mucenic, deci este primul mărturisitor, este
primul tânăr desăvârşit care înţelege rolul venirii
Mântuitorului în lume şi rolul mesianităţii în viaţa
creştinilor, în viaţa creştinătăţii. De aceea îi mustră pe iudei
şi le spune: Voi cei netăiaţi împrejur la minte şi la cerbice
care aţi ucis p e prooroci şi i-aţi omorât cu pietre şi le-aţi
văruit mormintele ,209 le face o adevărată pledoarie în care le
arată tot răul făcut, atât înainte de Hristos cât şi după. Să
citiţi la Faptele Apostolilor.
De ce se consemnează lucrul acesta? Ca să se vadă
că această sărbătoare are în ea viaţă, deci nu este o
sărbătoare terminată, nu este o sărbătoare isprăvită. Am
sărbătorit Crăciunul şi am terminat. De la Crăciun şi până la
tăierea împrejur, punerea numelui Pruncului, este aceeaşi
atmosferă de sărbătoare. Biserica serbează prin puterea
Sfintei Liturghii. Acesta este adevăratul sens al
sărbătorii. Agapa creştină, ea aşa se cheamă, agapa
209 Cf. Fapte 7, 51-52.
196
Despre familia ortodoxă
creştină sau masa creştină, după acest post este o bucurie.
Noi ne împărtăşim de toate roadele şi fructele pământului şi
din tot ceea ce ne dăruieşte nouă Dumnezeu să crească pe
pământ. De ce? Pentru ca noi să ne bucurăm aşa cum s-au
bucurat la vremea respectivă păstorii şi magii, cum s-au
bucurat îngerii, dar mai m ult decât atât, noi ne bucurăm de
acele daruri de pe masă exact cum s-a bucurat Fecioara
Maria de daruri când a venit Duhul Sfânt peste ea, că noi,
de fapt, am făcut pregătirea sărbătorii în clipa în care ne-am
împărtăşit. Acesta este începutul sărbătorii, nu-i înainte şi
nu-i după.
In clipa în care am prim it pe Hristos, noi am primit
în iesle pe Mântuitorul, cum se spune. Sufletul nostru s-a
făcut deja locaş sfinţit sau tron dumnezeiesc, sau s-a făcut
deja scaunul de heruvimi, palatul împărătesc. Iisus Şi-a
găsit loc exact acolo unde şi-L caută: Dă-Mi, fiule inima ta
ca să-Mi fa c locaş în ea ,210 mereu îmi place această
expresie, cel mai mult mă fascinează. De fapt, aceasta este
toată esenţa religiei creştine. Nouă, religia creştină ne cere
să dăm inima lui Iisus. Iisus doreşte să locuiască ca pe un
tron în inima noastră. Aceasta este şi toată esenţa Sfinţilor
Părinţi în mistica Rugăciunii lui Iisus. Până nu intră Hristos
în inimă şi Hristos nu cuprinde inima şi inima nu primeşte
pe Hristos, noi nu am dobândit adevărata rugăciune.
j. Rugăciunile de 8 zile
Graţia: După ce se naşte pruncul, în bucuria familiei
creştine ce urmează?
Părintele Calistrat: D upă rânduiala Sfinţilor Părinţi şi
rânduiala Bisericii, corect şi adevărat este ca în a 8-a zi
după ce mama a născut pruncul, fie că vine mama, fie că
210 Cf. Solomon 21, 26; Luca 17, 21.
197
Graţia Lungu Constantineanu
vine tata sau că vine cineva din familie, trebuie să aducă pe
cea care a născut să i se facă rugăciunile de 8 zile sau
rugăciunile de lehuzie.
G raţia: Care este semnificaţia acestor rugăciuni?
P ărintele C alistrat: Aşa cum Maica Domnului a luat doi
pui de turturele şi s-a dus la Templu cu Iosif şi l-au tăiat
împrejur pe Mântuitorul Iisus Hristos care de mititel a ales
ca primele picături de sânge dumnezeieşti să se verse pe
altarul umanităţii pentru a o mântui, aşa şi pruncul este dus
şi este însemnat şi pus numele lui şi i se fac rugăciunile cu
pricina şi i se face toată rânduiala tocmai pentru a respecta
rânduiala legii celei vechi despre care Mântuitorul a spus
clar: Eu nu am venit să stric legea, am venit să o
desăvârşesc.
Mai mult decât atât, botezul trebuie făcut până în 40
de zile obligatoriu pentru că de îndată ce se împlinesc 40 de
zile şi mama este curată, să poată veni cu pruncul la altar
să-l închine preotului. Abia atunci primeşte binecuvântarea
de sus. Chiar dacă este botezat, abia a 40-a zi, când este
fetiţă este închinată la biserică şi se spune: Intra-voi în casa
Ta, închina-mă-voi locaşului Tău, la prea curatul Tău chip
ne închinăm. Acum slobozeşte p e robul T ău...211 Când ai
pus copilaşul mititel în faţa Sfântului Altar şi mama vine şi
îl ia prin uşile împărăteşti şi îi dă Sfânta împărtăşanie, din
clipa respectivă, el este afierosit Bisericii şi este ostaş
demn, ostaş nebiruit al Bisericii lui Hristos îmbrăcat în
platoşa dreptăţii, în coiful mântuirii, în sandalele dreptăţii,
cu suliţa Duhului Sfânt212, deci el devine adevărat ostaş al
credinţei prin faptul că mama îşi mărturiseşte de data
aceasta fară naş, în faţa preotului şi prin pruncul ei, singură,
211 Rânduiala Sfântului Botez.
212 Rugăciuni la Taina Sfântului Botez.
198
Despre familia ortodoxă
credinţa că pruncul ei este altoit în Hristos prin botez. Mai
vin femeile şi spun:
- Părinte, mai am 5 zile până la 40 de zile. îmi
faceţi înainte de 40 de zile?
- Dacă scrie că e de 40 de zile, dumneata îmi vii a
40-a zi.
- Da, dar vreau şi eu să văd botezul.
- Foarte bine, îl vezi pe video. Sunt nişte reguli care
nu trebuie călcate. Trebuie respectate cu toată tăria, cu toată
seriozitatea, cu toată cinstea şi lipsa de comentariu.
Eu întotdeauna le-am spus credincioşilor ortodocşi,
vorbesc cu ei normal, îi ascult, îi sfătuiesc, spun ceea ce
trebuie spus, iar la urmă, când încep argumentele pro şi
contra. Când îmi spun: Părinte, asta nu pot, asta nu vreau,
asta e prea greu, asta este nu ştiu cum, asta este nu ştiu
unde, asta este nu ştiu ce, atunci eu spun aşa: Ştii ceva? N u
aş vrea să te superi pe mine. Ştii ce vreau să faci? Faci cum
ţi-am spus eu că Dumnezeu S-a hotărât să nu schimbe legile
ortodoxiei după mofturile tale. Unii se supără, chiar au
plecat supăraţi, dar m-am bucurat că s-au întors şi au spus
aşa:
- Părinte, exact cum ne-aţi spus, aşa s-a întâmplat.
- Ei, dacă aşa s-a întâmplat, fa aşa cum ţi-am spus.
Adică trebuie să înţelegem că aceste 40 de zile,
aceste 8 zile, zilele de curăţie, zilele de necurăţie nu au fost
puse la întâmplare în Vechiul Testament. Am ascultat un
exeget modem care mi-a spus:
- Părinte, să ştiţi că nu aveţi întocmai dreptate în
toate, să vă spun un lucru: în Vechiul Testament femeia nu
avea voie să intre în biserică 7 zile că era necurată, pentru
că nu erau tehnici modeme de curăţire, dar acum există tot
felul de tehnici, te-ai împachetat nu curge un strop de
sânge.
199
Graţia Lungu Constantineanu
Eu nu cred aceasta. Periodul femeiesc, nu spune în
Scriptură nicăieri că putea fi împachetat sau nu. Spune aşa:
A 7-a zi la asfinţitul soarelui femeia să se spele şi a doua zi
să intre în biserică, că este curată. Când Moise a spus de
necurăţia femeii, el ştie ce a vorbit, nu a spus de la el
putere. Maica Domnului, care era fară de prihană, nu şi-a
permis să intre în biserică înainte de 40 de zile. Nu a făcut
acest abuz. A venit în a 40-a zi cu dreptul Iosif, au adus doi
pui de porumbel sau de turturele ca să arate simbolul
sărăciei, nu putea să aducă un miel sau 1 dinar sau un siclu
cum se cerea şi s-au supus rânduielii ca Simeon să
binecuvinteze pe Prunc şi atunci a auzit marile proorocii ale
răstignirii - sabie va trece prin sufletul tău şi acesta este
spre căderea şi ridicarea multora din Israel ,213 Acestea
sunt rânduieli scrise cu litere de aur în cartea Scripturii şi a
legilor divine pe care nimeni pe pământ nu le poate
schimba şi rămân în veac neschimbate.
Mai vin femei şi spun: Eu la ai mei copii nu le-am
făcut molitfă niciodată. Se cunosc urmările. Sau spun: Ai
mei de la botez nu au mai călcat în biserică. Vedeţi? O
mare greşeală. Când dreptul Simeon L-a luat pe Pruncul
Iisus şi L-a binecuvântat în Vechiul Testament şi s-au adus
cele două turturele ca semn de jertfă, care a fost de fapt
rolul acestora două? Mântuitorul a fost adus să fie închinat
prin arma sau unealta lui Dumnezeu care este preotul, mâna
lui Dumnezeu, închinat cerului, cu toate că era al cerului.
Deci Hristos prunc fiind, ca om a avut nevoie de
binecuvântare, ca Dumnezeu a dat binecuvântare. Lumină
spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău
credincios. 14
213 Luca 2, 34-35.
214 Luca 2, 32.
200
Despre familia ortodoxă
G raţia: A fost necesară Tăierea împrejur a Pruncului Iisus
în a 8-a zi?
P ărintele C alistrat: Obligatoriu. A avut motive temeinice
pentru care a făcut-o, nu la întâmplare. - 1. Să arate că nu e
nălucă, că are trup. - 2. Să arate că e supus jertfei din prima
clipă a naşterii şi existenţei Sale, adică este matur chiar
dacă este Prunc. E şi îm părat şi Arhiereu şi învăţător, deci
întreita slujire. - 3. Ca să spele pământul şi Templul să-l
curăţească, nu prin sânge de miel şi de ţap şi de bou. - 4. Să
arate că respectă legea, a venit să o desăvârşească şi să o
împlinească, respectând-o. - 5. Să arate că de mic a iubit
lumea şi a dorit să o mântuiască.
4. (Educarea copiilor
Cel care ceartă p e fiu l său va avea mulţumire.
Ceartă p e fiu l tău şi fă -l să lucreze,
ca să nu se poticnească întru ruşine
(Isus Sirah 30, 2,13).
a. E d u carea copiilor în familie
G raţia: Atunci când apar copii în familie trebuie gândit şi
la educarea lor?
P ărintele C alistrat: Obligatoriu! Copilul, după Napoleon,
se educă din pântecele mamei. Nu-i vorba mea, e a marelui
Napoleon, care la curtea lui avea acele şcoli de mame, unde
fetiţele erau de mititele educate pentru a fi viitoare mame.
Şi la noi, cred eu că mamele au grijă de copiii lor, chiar
dacă sunt unele carenţe şi greşeli. Copilul trebuie educat din
pântecele mamei. Din această cauză, eu pe toate femeile
gravide le-am pus întotdeauna la puţin post, le-am
201
Graţia Lungu Constantineanu
împărtăşit, le-am dat rugăciuni. Le-am spus: Fă îngerul
păzitor, să stea îngeraşul lângă copil, fă Sfântul Stelian, să-l
ocrotească de boală sau de vreo malformaţie, fă Sfântul
Ioan Botezătorul ca să fie ocrotit, să se nască sănătos, să nu
păţească ceva la naştere că sunt naşteri grele, sunt cezariene
grele, tot felul de probleme.
Sigur că ea postind şi împărtăşindu-se în fiecare
lună până naşte, acel copil va fi şi frumos şi drăgălaş şi
sănătos. Aceasta este educaţia! Am să vă dau mărturie, nu
de la mine, ci mame mi-au spus: Părinte, atât de fericită
am fo s t în timpul sarcinii şi de liniştită şi parcă eu nu am
copil în casă, mănâncă şi doarme, mănâncă şi doarme,
mănâncă şi se joacă, n-a plâns o dată. D ar să ştiţi că p e
ceilalţi doi p e care i-am născut, nu m-am împărtăşit în
timpul sarcinii, nopţi întregi i-am legănat în braţe până ce
adormeau o oră. Ce este acolo? Este cuvântul lui Hristos -
Pace vouă! Bucuraţi-vă\ Adică Hristos saluta pe prunci din
pântece, că aşa a tresăltat şi Ioan Botezătorul de bucurie
când s-a întâlnit Maria cu Elisabeta. O mamă care se
împărtăşeşte este exact o întâlnire cu Maica Domnului.
Pruncul ei se sfinţeşte de Sfintele Taine pe care le înghite.
Dar trebuie să fii o mamă serioasă ca să înţelegi lucrul
acesta, nu numai să crezi că ai născut un copil de 4kg şi a
luat nota 10, cum se pune când se naşte şi tu îi pui la mână
roşu şi îi pui blugi şi cărucior cu motor. Pe lângă toate
acestea trebuie să-i dăruieşti Duhul Sfânt. Şi dacă i-ai
dăruit Duhul Sfânt, acela va fi cel mai sănătos copil.
Graţia: Pentru a oferi copiilor o educaţie bună, e nevoie ca
părinţii să aibă cursuri de pedagogie, de psihologie?
Părintele Calistrat: în popor există un cuvânt providenţial:
Varga mamei şi cei 7 ani de acasă sunt toată psiho­
pedagogia unui copil. Cursurile modeme care se fac astăzi
202
Despre familia ortodoxă
pentru anumite mame, după care se creşte un copil, sunt
semnul lipsei credinţei în Dumnezeu.
Mă gândesc la mine personal, că eu am fost crescut
de bunicii mei. Ce era da, era da şi ce era nu - nu. Mănâncă
că te plesnesc, culcă-te că te plesnesc, treci la şcoală că te
plesnesc, treci la treabă că te plesnesc, ascultă că te
plesnesc, taci că te plesnesc. N u m-a plesnit niciodată dar
vorba aceasta nu a lipsit din gură şi ştiam că nu-i de
glumă. Acesta era cuvântul. Chiar bătrâna mea avea o
vorbă tare frumoasă: Amuş îţi scap una de-ţi scapără ochii,
îţi fac capul ca clopotul. Asta era vorba ei. Şi zic: Gata,
gata, fac cum spui, fac aşa cum ceri. Treci şi mănâncă sau
treci şi te culcă sau treci şi învaţă sau treci la şcoală. Adică
nu erau explicaţii filosofice dar nu am luat o palmă de la
ea, o dată măcar, să spun, uite mi-a dat un bobâmac sau o
jordie sau un pumn sau peste cap măcar, nici vorbă. Atâta
făcea cu degetul, asta era arma cea mai periculoasă. Când
deja făcea din deget, era supărată. Sau mai folosea
câteodată formula: Am să stau de vorbă cu tat-tu şi era
suficient.
Eu nu spun că aceste cursuri de psiho-pedagogie sau
psihologie n-or fi bune dar ele sunt nişte chestiuni tehnice.
Mama trebuie să-şi simtă copilul la sân când suge, cum
gângureşte, când doarme, ce caractere îi imprimă ea ca
mamă, ce caractere îi imprimă tatăl, depinde ce soţ îşi
alege, ce credinţă îi transmite mama. Dacă ne uităm atent în
Sfanta Scriptură cu mărturie şi nu de la mine putere,
Părintele Stăniloae explică, când vorbeşte aceasta215, Maica
Domnului ocrotitoarea. M aica Domnului fiind plină de
Duhul Sfanţ, îl hrănea pe Prunc la sân cu lapte iar Pruncul
215 Stăniloae, Dumitru, pr. prof, Studii de teologie patristică, Maica
Domnului ocrotitoarea, 1991.
203
Graţia Lungu Constantineanu
creştea şi se întărea cu Duhul.216 Dacă ea era plină de Duh
Sfânt, copilul putea să sugă altceva decât Duh Sfânt? De ce
era plină de daruri? Pentru că trebuia să le sugă copilul.
Oare ce altceva poate să primească copilul mai frumos în
educaţie decât laptele mamei şi credinţa mamei şi
împărtăşania mamei şi rugăciunea mamei şi cruciuliţa aceea
pe care i-o face când se culcă şi agheasma aceea pe care o
bea şi anafura pe care o mănâncă şi iconiţa aceea pe care i-o
pune pe cap când se culcă şi cărticica de rugăciuni lângă ea
şi căndeluţa de pe masă?!
Dumnezeu stă atât de cuminte în casa creştinului şi
aşteaptă lângă candelă să-L bage în seamă. El e ca un copil.
Hai, nu Mă cinsteşti şi pe Mine? Mă laşi să M ă culc
flămând, chiar nu-Mi spui două vorbe de bine? Aceasta este
toată zestrea pe care o mamă poate să i-o dea copilului ei,
restul sunt texte nemuritoare, dar seci. Putem să le punem
toate plăcerile lumii, sunt tot felul de lucruri modeme şi
frumoase pentru copii, dar dacă nu i-ai d ă ru it D uhul
Sfânt, nu i-ai d ăru it nimic. Du-1 la împărtăşit tot timpul!
Ştiţi cum deosebiţi copiii credincioşi de copiii
necredincioşi? Când vin la împărtăşit ţipă parcă îl tai.
Acelea simt păcatele părinţilor. Iar unii cască gura ca puii
de rândunele când vine mama cu ciocul să pună gâzuliţa în
gură, aşa cască ei gura la potir şi la linguriţă să ia Sfintele
Taine. Şi sunt mititei, o lună, două, trei, patru, nouă, zece,
cât au ei, un anişor, doi, trei că deja de la 4, 5 ani înţeleg.
Dar sunt unii, crezi că-i taie - aceea e necredinţa părinţilor
şi nelucrarea lor suficientă, care se tran sm ite şi copilului.
Starea de repulsie pe care o au părinţii faţă de biserică,
aceea este starea de repulsie pe care o au copiii faţă de
Hristos.
216 Luca 2,40.
204
Despre familia ortodoxă
Eu am întâlnit un caz, personal, cu o fetiţă, prin ’96
ori ’97. Eram în Bâmova. Şi mi-a spus aşa, doamna:
Părinte, fata mea a fost căsătorită cu un musulman. Din
start negaţie pe linia de familie, el fiind necreştin. Şi zice:
Eu, cu de la mine putere, când am spălat copilul, l-am
afundat în apă în numele Sfintei Treimi şi am turnat
agheasmă mare şi ulei din candelă. Eu mi-am dat seama
că-i lipseşte mirungerea, din spusa bunicii.
Pur şi simplu am scos sticluţa de Marele Mir, am
luat Molitfelnicul şi am continuat toată rugăciunea de la a la
z. Copilaşul avea cam un an, lucid dar fricos. Când s-a
apropiat de sfintele uşi când am deschis ca să-l împărtăşesc,
avea nişte ochi bulbucaţi şi urla, facea ca toţi drăcuşorii de
pe faţa pământului. I-am spus: Mamă, aici satana încă stă în
suflet. Am făcut toate lepădările de la botez frumos, cu
rânduială cu tot şi am spus, trebuie să-l împărtăşim. Am
luat o firimitură mică, mică, mică cu un micuşor stropişor
de vin pe sfintele uscate să i-1 dau în gură. Ei, un copil
plânge, se zbenguie în fel şi chip dar nu face act diavolesc
în timpul împărtăşirii. Odată s-a încordat în braţele bunicii,
nu avea mai mult de 7, 8, 9 kg copilul acela şi când a făcut
odată puuuuuuf, au sărit Sfintele din lingură. Am zis:
Drace, ai fi tu viclean, dar să ştii că nu-ţi merge cu Hristos.
M-am dus şi am muiat din nou linguriţa în vin, am atins-o
de p raf de Sfinte, l-am luat de nas, i-am dat Sfintele în gură
şi o oră a dormit butuc.
Am spovedit femeia, i-am citit, am stat de vorbă cu
ea. Când s-a trezit copilul, era frumos şi alb parcă era ca de
zăpadă. Când l-a adus era gălbeniu cum sunt asiaticii
aceştia. I-am zis: Mamă, de acuma-i ortodox, adă-1 tot
timpul. Bănuiesc că acuma trebuie să fie mare fetiţa. Avea
un nume ciudat de-al lor, Iasmina. Eu i-am pus Maria. A
venit multă vreme doamna cu ea la împărtăşit, venea şi
205
Graţia Lungu Constantineanu
căsca gura ca rândunica, când vine mama să aducă
mâncărica la puişori, fără nici o problemă.
Când vedeţi prin biserici copii plângând, acolo
sunt păcatele părinţilor. Ei sunt cei care strică copiii. Sau
mai e în popor un obicei de a cultiva personalitatea
copilului. Nu-i ştirbi personalitatea! Ba, ştirbeşte-i-o! De
mititel să ştie că acolo nu se pune mâna, de mititel trebuie
să ştie că acolo nu e voie, de mititel să ştie că acolo nu
trebuie să se atingă pentru că el creşte bine şi ştie că ce e
nu, nu şi ce e da, da, că aşa spune Scriptura, restul e de la
diavol211. Ei, când el spune îngeraşul la 3 ani, normal că e o
bucurie deplină. Dar când el înjură la 3 ani şi spune tata:
„Ai văzut ce deştept e băiatul nostru, ai văzut ce vorbă a
ştiut să spună?!” Atunci să plângi cu batista la ochi şi în
genunchi pe coji de nucă, deja acela e spre pierzare. De
mititei trebuie să ştie.
în satul nostru, preotul pe care l-am avut a fost un
om extraordinar, un preot destul de serios. Toţi copiii, nici
nu ştiau bine româneşte, de 2 ani, de 3 ani, de 4 ani, de 5
ani, ieşeau şi spuneau Crezul, câte 2, câte 3, câte 4, câţi
veneau la biserică şi el le dădea câte 10 lei şi spunea:
Bravo, mătuşă Domnică, bravo mătuşă Mărie, bravo mătuşă
Ileană, bravo mătuşă Viorică! Uite aşa se sădeşte credinţa
ortodoxă. Acum, am înţeles că şi la grădiniţă au introdus
profesor de religie şi acesta e un lucru bun. Acesta e rolul
familiei, rolul mamei şi al tatălui. Aici e psiho-pedagogia.
Ce citim noi prin cărţi, trebuie să-l masăm pe burtă
când mănâncă sau să-i pui muzică când doarme, astea sunt
poveşti. Noi ortodocşii nu am reuşit să facem deosebirea
între sacru şi profan. Asta înseamnă desacralizarea
leagănului. Pruncul ca să adoarmă trebuie să-l însemni
217 Cf. Matei 5, 37.
206
Despre familia ortodoxă
cu semnul crucii pe leagăn. Aşa a făcut şi mama lui Ion
Creangă, cred că aşa a făcut şi mama lui Bălcescu, cred că
aşa a făcut şi mama lui Eminescu. Că nu ar fi spus
Eminescu că Biserica este singura care a păstrat unitatea de
duh şi de limbă. Şi mai departe a spus: Numai Biserica e
mama neamului românesc că altfel nu am fi existat,
ne-am fi contopit cu bulgarii, cu turcii, cu austriecii, cu
polonii, cu ruşii, cu evreii, am avut cu cine ne contopi. Dar
uite că Biserica ne-a ţinut şi atunci sigur că ea are rolul
fundamental chiar dacă în concepţia unora se spune că e
învechită, că sunt teorii popeşti. Aşa popeşti cum sunt, fac
parte din realitatea necesară a vieţii pe pământ. Chiar dacă
unii le rumegă mai greu sau le înţeleg mai greu, le mestecă
mai greu, într-o zi dinţii lor se vor întări şi vor putea
mesteca şi oasele Scripturii, nu numai laptele.
Graţia: Spuneaţi că părinţii nu fac observaţii copiilor de
multe ori ca să nu-i supere. Când mai cresc, părinţii ajung
să conştientizeze că au greşit, atunci când faptele copiilor
pricinuiesc vătămări. Cui anume?
Părintele Calistrat: Chiar şi familiei în sine. Vedeţi şi aici
problemele se leagă ca verigile într-un lanţ. Când educaţia
nu este o prioritate pentru o familie care dă o odraslă
societăţii, problema se raportează la familie. Ce este
familia? O perpetuare. Şi atunci automat unde este lanţul
slăbiciunilor? Fie că este fiică sau este fiu, în momentul în
care vor întemeia o familie, în mod indirect vor vătăma 3
generaţii deodată. Vatămă pe cei pe care i-au crescut pentru
că le creează probleme şi îi pun în dificultate şi îi pun în
incapacitate de rezolvare a unor probleme care uneori îşi
găsesc eşecul, aţi văzut - otravă, spânzurătoare, nenorocire,
sinucidere, vicii nestăpânite ş.a.m.d. Pricinuiesc necazuri
noii familii care nu mai este o pildă şi un pilon de rezervă
pentru familia viitoare, dar pricinuiesc şi celor de după ei
207
Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă
care vor creşte strâmb în sensul că ei trăind într-o familie
fărădelegile /or,218 în momentul în care noi ajungem de la
nesănătoasă, trăind într-o familie alterată, nu vor avea ce
dojană la toiag, adică ajungem să fim îndreptaţi cu bâta, cu
învăţa. Dumneavoastră spuneaţi mai înainte că părinţii nu le
parul, acolo este clar că Dumnezeu lipseşte.
pot oferi nimic. Aceia sunt adevăraţii părinţi, care nu
Fecioara Maria pe care aţi exemplificat-o, a avut la
trebuie neapărat să ofere ci să dăruiască.
bază naşterea din părinţi deosebit de credincioşi, poate
Cred că v-am spus odată o istorioară culeasă de la
mai credincioşi decât orice părinţi, că li s-a spus drepţii
un bătrân din zona Bucovinei pe care îl spovedeam: Părinte
dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana. Atâta corectitudine a
dragă, ştiţi cum mi-am educat eu copiii? Să nu credeţi că existat în ei, că au fost drepţi, adică nu au avut nici o
am stat să muncesc din zi în noapte şi să depun un efort
greşeală. Dar Maica Domnului nu s-a educat numai prin
depăşit. Zice, eu le-am spus copiilor mei o istorioară. M-au
această sfinţenie că atunci am putea vorbi de o predestinare.
ascultat şi au ajuns bine. Aceasta este valabilă pentru
M aica Domnului s-a educat de către arhiereu în
familia creştină şi este ca un căpătâi, dacă ar fi să o luăm
Templu. La 3 ani când a fost adusă în Sfanta Sfintelor,
aşa. Doi ţărani simpli s-au căsătorit, şi-au făcut o căsuţă
Maica Domnului ce credeţi că făcea acolo? Avea program
simplă cum au putut, şi-au încropit puţină grădină, puţine
la citit Scripturile, broderie, cosea veşminte arhiereşti, făcea
animale şi toată lumea din jurul lor se mira cum ei de
curat în camera fecioarelor, făcea lucruri de mână, pentru
dimineaţă până seara sunt la muncă cu ziua. Şi oricine îi
că aşa se cerea la Templu. Deci a fost educată cu munca.
întreba, ei spuneau un singur lucru: Noi zilnic gustăm
M aica Domnului nu a stat în Templu răpită în al 9-lea cer
fericirea. cu mâinile la cer iar în jurul ei era mireasmă de îngeri, nu.
A cusut mitre, veşminte arhiereşti, brâie, tot felul de lucruri
b. Pilde de educaţie a copiilor în familie
care erau necesare la Templu. Dar în acelaşi timp, ce facea?
Graţia: Spuneaţi că astăzi copii se educă liber ca să nu li se
Avea timp de rugăciune şi meditaţii din Scripturi. De aceea
ştirbească personalitatea. După Serafim Rose, creştinul
s-a şi putut apăra când a spus: Iată roaba Domnului, să-mi
ortodox este un războinic permanent cu sine şi aş vrea să
fie după cuvântul Tău.219
punem în faţă imaginea, chipul mamei model al Maicii
Eva a avut neşansa de a trăi două vieţi sau mai bine
Domnului care este puternică şi la polul celălalt imaginea
spus două stări. Eva este necondamnabilă. Noi condamnăm
primei femei şi mame, Eva, care a fost puternică dar la rău.
păcatul strămoşesc prin neascultarea lui Adam şi Evei în
Părintele Calistrat: Pentru a pleca pe această premisă,
grădina raiului. Dar ei au trăit două vieţi consecutive. Mai
trebuie să stabilim după învăţătura tuturor Sfinţilor Părinţi,
întâi au trăit starea inteligibilă, harică de feciorie în
dar chiar şi a proverbelor populare româneşti: Omul se
Dumnezeu pe care au cunoscut-o dar nu au înţeles-o,
educă cu cuvântul iar animalul cu bâta. în momentul în
explică Părintele Stăniloae în Iisus Hristos îndumnezeitorul
care noi ajungem să fim educaţi din toiag, ca să nu spunem
bâtă, ciomag, că spune psalmistul: Certa-voi cu toiag
218 Psalm 88, 32.
219 Luca 1,38.
208
209
Graţia Lungu Constantineanu
omului şi în Iisus Hristos restaurarea omului, cele două
cărţi ale lui foarte grele şi foarte frumoase. Şi spune clar,
dacă Adam ar fi înţeles sau ar fi avut în urechi noţiunea de
Cuvânt al lui Dumnezeu întrupat sau noţiunea de Hristos,
dorinţa lui de a rămâne în rai ar fi fost m ult mai
perseverentă dar Adam a luat raiul ca pe un leagăn.
Adam a plecat din rai când era copil. în primul rând
Adam nu avea vârstă, el trăia atemporal în îm părăţia lui
Dumnezeu şi noi nu putem şti exact câte zile a trăit Adam
în rai şi nu putem şti exact câte zile Adam a fost prezent în
faţa lui Dumnezeu la lucrarea de facere a lumii şi la
lucrările pe care le avea Dumnezeu dar nu putem şti nici cât
timp a lipsit Dumnezeu de lângă el pentru că putea să
lipsească Dumnezeu mai mult sau poate chiar o clipă sau a
putut ca această încercare să fi durat câteva secvenţe. O
simplă absenţă a lui Dumnezeu dar nu în deplinătatea
harului ci doar ca prezenţă vizuală, să fi fost pentru Adam
motivul căderii?
în teologia Sfinţilor Părinţi, greşeala lui Adam şi
Eva ar fi atât de catastrofală încât ea a trebuit să fie
condamnată, pentru că Dumnezeu Şi-a asumat întreaga
responsabilitate a căderii adamice luând păcatul acesta
asupra Sa. Atunci ce se întâmplă? Toată greşeala Evei a
întors-o El în bucurie prin Fecioara Maria. Şi ce a făcut? A
echilibrat balanţa harului, că spune: Bucură-te cea plină de
daruri?20 Deci noi nu ştim câte sunt, nu poate cineva să
numere darurile Maicii Domnului. Bucură-te cea plină de
991
har, Domnul este cu tine. A echilibrat-o cu lacrimile Evei
220 Acat. Maicii Domnului, Icos 1.
221 Luca 1,31-38.
210
Despre familia ortodoxă
p e care în bucurie le-a întors.222 Deci M aica Domnului a
spălat păcatul strămoaşei, ridicând-o din acest păcat.
D ar la ce stare a adus-o? A adus-o la starea în care
să-L cunoască pe Dumnezeu şi să se bucure din plângere.
Ceea ce înseamnă că Eva a conştientizat căderea, a
conştientizat greşeala. Dar eu vreau să ajung în momentul
în care ei au fost izgoniţi din rai şi s-au trezit pe pământ,
închipuiţi-vă cum le-a fost lor să existe când de a doua zi au
trebuit să ia apă şi să bea, să caute un măr să-l mănânce sau
un fruct? C ă doar nu au mâncat imediat! Aveau tăvi, cuptor
cu microunde, au apăsat şi au făcut cozonaci, nu!
Gândiţi-vă, la sălbăticia traiului lui Adam şi al Evei, care ca
nişte oameni izgoniţi din rai, ca nişte lepădaţi de la faţa lui
Dumnezeu, doar cu făgăduinţa răscumpărării, că ei nu ştiau
ce să mai facă, nu ştiau cum să procedeze. Vântul de acuma
îi bătea, simţeau frigul, simţeau foamea, simţeau setea. Au
trecut într-o nouă etapă, de aceea Adam a şi răspuns:
Doamne, aici sunt. Putea să spună: Doamne, sunt în rai, nu.
A spus aici sunt. Nici nu mai ştia cum se cheamă locul.
Vedeţi, pentru ei a fost un cutremur.
N oi creştinii nu putem pune în balanţă lucrul acesta,
noi ne-am născut dintr-un naş care ne-a argumentat botezul
din Duh şi am primit pecetea, deci Duhul Sfânt este cu noi,
am prim it împărtăşania, ne-am sfinţit în Duhul Sfânt, ne-am
altoit în Hristos, avem nădejdea învierii, avem mântuirea,
pe când Adam şi Eva, în momentul când s-au cunoscut
prima dată şi au născut fii, închipuiţi-vă ce trai au dus! Au
trăit în nişte peşteri sau scorburi. Nu au trăit ca noi în case.
N oi nu trebuie să raportăm instituţia istorică a
familiei la instituţia modernă a familiei. Să ne întoarcem
doar cu 400 de ani în urmă, când năvălitorii veneau în
222 Acat. Sfinţilor Ioachim şi Ana, icos 4.
211
 Despre familia ortodoxă
Graţia Lungu Constantineanu
descoperit bordeiul sau un acoperiş din lemn, ce s-o fi făcut
fiecare an şi se ardeau satele iar femeia creştină pleca cu o
de-a lungul Vechiului Testament, doar vedem ce spune
grămăjoară de oi după ea, cu un sac de făină după ea şi cu o Scriptura. Nu scrie ce case au lăsat Adam şi Eva, ce
văcuţă de funie şi undeva ^într-o peşteră de munte sau
contracte de vânzare-cumpărare, ce aveau pus la temelia
într-un bordei făcut în pământ acoperit cu cetini că nu se
casei sau ce au lăsat zestre la copii. Au născut fii şi fiice şi
inventase polietilena, stătea acolo şi îşi creştea copiii.
anii lor au fost 930 şi 950.
Bărbatul venea de la oaste cu sabia dacă se mai întorcea,
Când ne raportăm la familia modernă, astăzi avem
dar ea se întorcea în satul de unde a plecat şi ce făcea?
de-a face cu o familie care include toate 3 stările. Deci noi
Ridica casă şi îşi creştea copiii, punea 4 furci în pământ şi
nu mai putem spune că nu avem model. Ştim ce înseamnă
iar punea un acoperiş de stuf şi făcea 4 pereţi din pământ şi
starea de sărăcie care duce şi mai aproape de familia
ea acolo educa copiii. Acolo era biserica ei. Lângă casă era
primordială. Şi ce constatăm? Că tocmai în acea stare de
crucea soţului că nu se îngropa toată lumea în cimitir, unii
sărăcie, cât mai reală spre familia primordială, se nasc
se îngropau în gropi comune. Unii, dacă îl mai găseau, îl
copiii cei mai buni. De ce? Pentru că lipsesc mijloacele de
aduceau şi îl îngropau acasă. Şi de ce vă spun lucrurile
autodistrugere şi conservarea. în biologie este termenul
acestea?
evoluţia de nespecializat, adică în momentul în care omul
Aici avem de-a face cu 3 tipuri familiale diferite:
se căleşte în lipsuri materiale şi trăieşte modest, el devine
avem de-a face cu familia divină. Când vorbim de mai robust, devine mai sănătos, devine mai legat de natură.
instituţia divină, ne gândim la familia Maicii Domnului Cum vă pot da exemplul acesta? Ne ducem într-o
aleasă prin har, pentru că Iosif, după odrăslirea toiagului a
maternitate care se ocupă de naşterea modernă a unor
luat-o pe Maria la sine şi a fost un fel de coordonator
mame, în care vom găsi aparatură şi procedee modeme:
temporar al vieţii lui Iisus pentru că la un moment dat când
cezariana, tratamentul hemoragie, scăderea temperaturii,
El pleacă în Ierusalim, ce spune Maica Domnului?
înlăturarea durerii, mediul steril pentru prunc.
- Trebuie să asculţi de părinţii Tăi.223
Dacă ne întoarcem la ţară cu 100 de ani în urmă, la
- Ascultarea Mea este din cer, nu e din lumea
224 părinţii dumneavoastră sau la bunicii dumneavoastră, ne
aceasta.
aducem aminte că în sat femeia năştea în pat sau pe câmp,
Atunci a fost o replică foarte categorică, Maica
unde o prindea vremea şi cea mai pricepută femeie din sat
Domnului s-a rănit ca şi cu o sabie în inimă dar mai mult,
venea şi avea grijă şi asista naşterea respectivă, moaşa
nici nu a înţeles cuvintele dar le-a tăinuit în inima ei: Aici
satului, dar după ce tăia buricul copilului ce urma? Citiţi în
trebuie să fie ceva. în momentul în care întâlnim lucrul
Sadoveanu (Fraţii Jderi, Ucenicia lui Ionuţ), citiţi în
acesta în raport cu familia primordială care trăia în starea
Rebreanu, copilul era stropit cu agheasmă şi cu
de sălbăticie datorată primitivismului, mai târziu s-o fi
untdelemn sfinţit ca nu cumva să se prindă relele de el.
Atâta ştiau. Chiar am citit un pasaj frumos în Sadoveanu
223 Ieşirea 20, 12. când spune: Să se ungă moaşa cu untdelemn sfinţit de la
224 Ioan 6, 38.
213
212
 Graţia Lungu Constantineanu
mănăstire ca nu cumva copilul să poarte ceva rău asupra
lui. Deci vedeţi mentalitatea de la ţară? Dacă noi astăzi
credem că un paracetamol şi o perfuzie cu antibiotic
elimină orice stafilococ, la vremea respectivă moaşa tăia
buricul cu foarfeca şi îl lega cu aţă din sertarul din casă şi
ce făcea? îl ungea cu ulei sfinţit. Adică era şi nădejdea
credinţei. Copilul respectiv trăia învelit într-o cârpă de in,
de cânepă sau într-o cârpă moale dacă era respectiva cârpă
moale, dar el trăia şi creştea şi se călea.
G raţia: Asta până la botez?
P ărintele C alistrat: Până la botez. Nici nu încape discuţie.
V-am spus, nici nu ieşea din mamă şi moaşa se ungea pe
mâini cu ulei sfinţit, să nu se prindă ceva rău de copil. Deci
prima era nădejdea în Dumnezeu. Dar familia modernă de
astăzi are la bază în primul rând, cultura medicală. Deci
nişte naşteri împărăteşti.
Eu am meditat odată stând de un Crăciun singur în
chilie, cum o fi născut Maica Domnului, o copilă de 15 ani,
cu un băieţel în braţe într-o peşteră? închipuiţi-vă! Neţinând
cont de problemele dureroase pentru că a născut în chip
minunat, nu a fost vorba nicidecum de durerile obişnuite ale
unei femei, dar spaima aceea de copil de 14—15 ani, cu un
copilaş în braţe. Să auzi îngeri cântând, să auzi păstorii
cântând, să vezi magii venind, că aduc daruri, tot felul de
vorbe minunate, steaua, arătări, lumini, îngeri, nebunia
aceea împărătească de a omorî pruncii, vă închipuiţi
febrilitatea respectivă cum a trăit-o M aica Domnului, care
era o copilă, era ca noi, era pământeancă. Şi ea vedea toate
aceste minuni!
Pe când astăzi o mamă este asistată de medic, este la
cald, este la lumină, i se dă o pastilă în travaliu, copilul este
pus în tot ce e mai luxos, aţi văzut că s-au făcut
performanţe. Nici nu iese bine şi vine neonatologul şi îi dă
214
Despre familia ortodoxă
nota nu ştiu care, vine neurologul şi îşi dă cu părerea, vine
ortopedul şi îşi dă cu părerea. Aţi văzut, o întreagă comisie
de specialitate urmăreşte ca pruncul să fie sănătos.
Dar haideţi să ne ducem cu mintea la poporul
spartan. Aici nu vorbim de păgâni, vorbim de familie. Ce
făceau spartanii? Care era regula spartană? Dacă era
sănătos şi vrednic îl dădea la crescut la doici. Pentru ce? Ca
să nu se înveţe mămos. Ca să vedeţi atitudine! Să nu se
înveţe mămos şi să nu se înveţe alintat. El trebuia să crească
războinic, iar dacă era beteag sau bolnav, nici nu discuta, îi
ucidea sau îi arunca într-o prăpastie.
Ei, vedeţi, de la o stare la alta, de la o etapă istorică
la alta, atitudini diferite. Pe când astăzi, copilul nostru,
creştinul nostru de astăzi are tot ce-i trebuie. Noi ne
manifestăm la modul, vai 666! Vorbim de sfârşitul lumii ca
şi cum am vorbi de Science fic tio n , vorbim de intervenţia
diavolului în viaţa noastră. Dar de ce ne folosim de diavolul
dacă ne temem de el? De ce băgăm becul în priză ca să
avem lumină? De ce punem caloriferul în priză când avem
nevoie de căldură? De ce folosim aparatele casnice când
facem ceaiul sau preparăm alimentaţia necesară? De ce ne
folosim de maşină ca să mergem repede? De ce ne folosim
de radio să avem informaţii? De ce ne folosim de telefon?
într-o zi un călugăr se juca în timpul liturghiei, butona.
I-am zis:
- Lasă-1 că au fost vremuri când aşteptai la 3 zile o
telegramă. La ora cutare trebuia să primeşti un telefon
important de undeva şi lumea tot a trăit. Crezi că acuma, în
timpul liturghiei vei rezolva problema?
- Părinte, e o dependenţă, nu ne putem rupe de ea.
- Aruncă-1!
Vedeţi, noi am slăbit prin modernitatea lucrurilor
făcute. Noi nu am slăbit în credinţă. C red in ţa s-a şubrezit
215
Graţia Lungu Constantineanu
şi a căzut pe un plan inferior pentru că am dezvoltat noi
prea mult planul exterior. Adică, ce am făcut? Ce
spuneam adineaori, am trecut de la educaţia morală şi
creştină, adică educaţia de cultivarea unui bărbat în
demnitate sau de a-1 cultiva în vitejie, în bărbăţie, în putere,
am trecut la o educaţie de tip, ca să spun aşa, de gen catifea,
în care copilului nu trebuie să-i lipsească absolut nimic, nu
are absolut nici o obligaţie, nu are absolut nici o datorie.
Gheorghe: Educaţie de seră.
Părintele Calistrat: Da, suntem ca un fel de legume de
seră, bine spus. Adică noi creştem artificial, suntem
artificializaţi, aici ne trezim şi cu imunitatea scăzută şi cu
microbii lângă noi şi cu boala lângă noi şi cu diagnosticele
lângă noi. De ce spun lucrurile astea? în momentul în care
lipseşte Dumnezeu din viaţa creştinului, intervine acest
rudimentar, întreaga pleiadă de lucruri ştiinţifice. Dar toate
acestea sunt îndreptate ştiţi de cine? De Iisus Hristos.
Cu ani în urmă, trebuie să mai existe familia
respectivă, fetiţa aceea nu ar putea să aibă astăzi mai mult
de 19 ani. A venit un domn cu o fetiţă în braţe şi a spus aşa:
„Părinte, am fost la doctor, a căzut în cap de la bloc, de la
etajul 2 sau 3.” Era un copilaş mititel, nu mai vorbea, era în
comă şi „ne-a zis că nu ne-o operează decât dacă dăm
semnătură.” întâmplarea face că erau catolici. Eu ce am
făcut? Am tăcut din gură şi fară să spun nimic, am făcut
copilul ortodox, i-am făcut mirungerea în braţe la el, el nici
nu a ştiut ce am citit acolo şi i-am împărtăşit-o şi i-am spus:
„Du-te la spital, dă semnătura, opereaz-o că se face
sănătoasă pentru că aşchiile care au intrat nu au pătruns în
creier.” Pe ce m-am bazat când am spus lucrul acesta? Am
ştiut că la copiii mititei, fontanela sau capacul capului nu
este vârtos şi tare de la început, după un anumit timp el
devine calciu puternic. E ca o coajă, are o anumită
216
Despre familia ortodoxă
elasticitate, osul nu este întărit total. Câtă greutate o fi avut
ea în cădere ca să-i spargă ei membrana de la creier? O
operează doctorii, scot de acolo tot ce trebuie, extrag
cheagul, e chestiune strict medicală care nu se comentează,
îi spune: Fetiţa va trăi, nu este atinsă membrana de la creier
cu nimic, osul a fost moale şi s-a mulat oarecum, nu a
stricat pe acolo şi o veţi avea vie şi la o săptămână o să
plecaţi cu ea acasă. Venise cu fetiţa toată bandajată cu un
biscuit în mână, îl ţinea ea în gingii. Zice:
- Vai, Părinte, ce bine ne-aţi făcut nouă.
- Nu, Dumnezeu ţi-a făcut ţie binele ăsta.
Şi a spus:
- Părinte, am vrea ca copilul ăsta să fie închinat lui
Dumnezeu.
- Lui Dumnezeu să-I rămână toată viaţa. Treaba Lui
ce o face cu el.
Când s-au dus la doctor, nu au trecut pe la biserică.
După ce doctorul le-a spus: Faceţi ce ştiţi, nu depinde de
noi, nu se ştie dacă va trăi. Semnaţi aici, trăieşte, nu
trăieşte. Dar în momentul când i-ai dat curajul: Du-te că
trăieşte, iată că trăieşte şi astăzi. Şi de ce vă spun lucrul
acesta? N u există putere mai mare care să biruiască ştiinţa,
nu există putere mai mare care să biruiască tehnica decât
puterea lui Dumnezeu. Niciodată nu o să-şi poată explica
ştiinţa de ce Dumnezeu vindecă aici o boală care după
diagnostice nu se poate vindeca, sau de ce Dumnezeu nu
vindecă o boală şi dă o moarte dintr-o boală care după
diagnostice trebuie vindecată. închipuiţi-vă! Te-ai aşezat
la stomatolog pe scaun şi cu anestezie rămâi mort, iar unul
se duce la Târgu Mureş, stă 8 ore cu inima pe masă şi se
întoarce acasă sănătos. Nu-i mâna lui Dumnezeu acolo?
Nu-i atotştiinţa Lui? Nu-i atotputernicia Lui? Nu-i El Cel
217
Graţia Lungu Constantineanu
care binecuvintează şi nu-I El Cel care pune harul şi
puterea?
Noi vrem să fim ceea ce ar trebui să fim dar nu ştim
cum. Şi atunci, sigur că toate lucrurile acestea trebuie
implementate prin învăţătură, în primul rând prin voinţă.
Nu va reuşi Biserica niciodată să eradicheze răul din lume
sau necredinţa, dar un sfânt părinte, Paisie Aghioritul a spus
aşa: E chilibrul societăţii îl ţine num ai D uhul Sfânt. De
ce? Unde crede că biruieşte răul, intervine şi lucrează
binele, adică binele biruieşte răul, iar unde crede că nu mai
este o şansă de bine, o dă Dumnezeu ca să proslăvească
puterea Lui. Adică, când mulţi credeau că au ei grijă să facă
România să dispară. N u va dispărea. O va ţine liturghia, o
vor ţine mănăstirile, o vor ţine credincioşii, o va ţine
Dumnezeu, adică are El grijă de conjunctura istorică ca
toate să meargă aşa cum ştie Dumnezeu după rânduială.
Pentru că nu putem noi schimba mersul treburilor
dumnezeieşti, după cum spune în Psalmul 32, Domnul
risipeşte sfaturile neamurilor, leapădă gândurile
popoarelor şi defaimă sfaturile căpeteniilor. Iar sfatul
Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam
225
in neam.
c. Sfintele femei - pildă vie în educaţie
G raţia: Sfintele femei sunt o pildă vie pentru educarea atât
a copiilor cât şi a celor maturi?
P ărintele C alistrat: în Oglinda duhovnicească a lui
Nicodim Măndiţă, spune că lucrarea lui Dumnezeu între
oameni este necunoscută nouă tot datorită harului pentru că
harul unde voieşte rânduieşte una, unde voieşte rânduieşte
225 Psalm 32, 10-11.
218
Despre familia ortodoxă
alta şi spune că se dă o pildă în faţa unui sfânt plăcut lui
Dumnezeu, cum lucrează Dumnezeu şi de ce lucrează aşa.
Spune că două femei s-au dus la o creşă să ia doi
copii. Fiecare şi-a luat o fetiţă. Sfântul care a văzut
minunea, ştia cine sunt femeile: una era foarte credincioasă,
una era foarte desfrânătă. Şi a zis aşa: Doamne, de ce ai
rânduit treaba aceasta, una să fie bună şi una rea? Cu ce e
vinovată fetiţa care a picat la desfrânată iar cealaltă a picat
la femeia credincioasă? Atunci se arată îngerul Domnului şi
îi spune aşa: Cea care este desfrânată a luat-o ca să o înveţe
desfrânarea, dar caracterul copilului pe care l-a luat nu va fi
biruit de patimile ei, ci va avea cu totul altă înclinaţie,
pentru că părinţii ei au abandonat-o credincioşi fiind, dar
neavând cu ce să o hrănească. Această fetiţă atât de mult va
suferi din pricina practicilor mamei că va alege calea cea
dreaptă, iar mama văzând lucrul pe care l-a făcut fata,
bătrână fiind şi neajutorată, se va duce după ea şi se va
mântui.
Zice, cealaltă pe care a luat-o fata credincioasă, este
un caracter rău, dar fiind mama credincioasă, atâta umilinţă
o cuprinde pe fată pentru că a crescut-o şi a educat-o încât
va urma modelul mamei, pentru că ea, dacă ar fi fost la
altcineva, ar fi fost o fată desfrânată. Dar ea căzând unei
credincioase în primire, ea o va aduce pe calea cea bună. Şi
zice, ceea ce ţie la prima vedere îţi pare că ai văzut rău, este
bine. Vă daţi seama de lucrare? Deci este ceva care nu ţine
de noi.
Aşa şi aici, aceste femei desfrânate din Vieţile
Sfinţilor, cum a fost Maria Egipteanca, cum a fost Pelaghia,
chiar sunt nişte modele pentru noi. Pelaghia, ştiţi cum s-a
întors? Ea mergea liniştită, Ioan cel Milostiv făcea o slujbă
arhierească şi când a trecut această femeie împodobită, cu
219
Graţia Lungu Constantineanu
suita după ea, fiind fată cu avere, cu boieri, cu multe moşii,
el a întors capul şi clerul a spus:
- Iată episcopul nostru s-a smintit!
- Nu, fraţilor, nu m-am smintit. Astăzi am fost
pentru prima dată mirat şi am zis în sinea mea: Oare cum
poate un om să împodobească atât de frumos exterior trupul
lui, dar oare cu cât mai mult sufletul?
Şi Pelaghia a auzit şi s-a întors înapoi şi a zis:
- Ce ai spus, Părinte?
- Am zis că atât de mult m-a fascinat cum ţi-ai
împodobit trupul, că dacă ţi-ai împodobi la fel şi sufletul, tu
ai fi mireasa lui Hristos!
- Cum, e posibil aşa ceva?
- Da, e posibil.
- Şi ce ar trebui să fac?
- Să te duci să-ţi cauţi de suflet.
A slobozit sclavii, a slobozit slugile, a împărţit toată
averea şi s-a oprit direct în mănăstire şi astăzi este sfanta
Pelaghia. La fel Taisia. Taisia, ştiţi cum, în momentul când
a greşit s-a dus la un duhovnic şi duhovnicul i-a spus: Atâta
să faci, să nu ridici ochii la cer că spurci cerul. Să zici doar:
Miluieşte-mă p e mine, păcătoasa. Să nu pronunţi cuvântul
Dumnezeule că spurci cuvântul lui Dumnezeu. Şi făcând
aşa, atâta umilinţă a dobândit, până S-a arătat Dumnezeu
din cer şi i-a spus: Iertate îţi sunt păcatele şi a fost aleasă cu
Maria Egipteanca şi cu Pelaghia în ceata sfintelor fecioare.
Deci aceasta înseamnă ceea ce vă spuneam eu: naşterea din
duh, este cea mai mare pe pământ, pentru că aceea nu mai
ţine cont de mizeriile trupului, aceea este direct unirea
sufletului cu Dumnezeu.
Despre familia ortodoxă
d. P u terea exem plului în educaţie
G raţia: Vorbeam anterior despre puterea exemplului şi
educaţia care se dă în familie copiilor. Când aţi vorbit de
Iov, aţi spus că fiii lui erau în petrecere.
P ărin tele C alistrat: Da, petreceau.
G raţia: De ce nu a acţionat asupra copiilor puterea
exemplului trăirii lui Iov, a vieţii lui Iov?
P ărin tele C alistrat: Exact. Vedeţi? întrebarea este foarte
bună, este liberul arbitru. Niciodată Dumnezeu nu intervine
forţat în mentalitatea, în gândirea, în intelectul, în voinţa şi
în raţiunea unui om, ci îl lasă pe el să aleagă de bunăvoie şi
nesilit de nimeni. Tocmai şi eu am aici uneori conflicte
sufleteşti cu anumite persoane, că spune:
- De ce, Părinte, de ce, Părinte?
- Fă-mă Dumnezeu să-ţi pot răspunde! Cum să ştiu
de ce? Aşa vrea omul respectiv, dacă el vrea să fie rău
înseamnă că aşa îi place să fie.
- Da, Părinte, dar nu vă gândiţi cât de bun e
Dumnezeu? Cum îl rabdă?
- N u ştiu. Asta ştie Dumnezeu.
Aici Ioan Damaschin spune frumos, Dumnezeu nu
urăşte păcătosul, dar urăşte păcatul şi atunci, când p ăcatul
ajunge la o anu m ită înălţim e, D um nezeu d ă pedeapsa
m axim ă p en tru a stârp i păcatul, nu că a avut ceva cu
păcătosul. De aceea, unii păcătoşi s-au şi-mântuit. Au fost
păcătoşi care au fost iertaţi de păcate, dar cum? Tot pentru
o anumită umilinţă, adică pentru o anumită încercare.
Venise odată la picioarele Sfântului Simeon
Stâlpnicul, sub stâlp, un hoţ urmărit, a căzut în genunchi şi
a zis: Doamne sfinte, dacă pui cuvânt la Dumnezeu să mă
ierte, făgăduiesc că nu mai greşesc niciodată, acuma mi-aş
dori să mor. Acela moare deodată, se face o lumină
puternică, vin îngerii şi îi iau sufletul. Ajung şi urmăritorii
221
Graţia Lungu Constantineanu
şi spun: Dă-ne trântorul acela nouă că acela este al nostru,
trebuie să-l pedepsim. Nu, nu, să nu vă atingeţi de el. Ce a
dobândit omul acesta cu limba în câteva cuvinte, eu de 30
de ani stau pe stâlp şi n-am dobândit. E tot o taină a lui
Dumnezeu.
Există o anumită intensitate sufletească care nu se
măsoară cu ansa. Ştiţi de ce folosesc termenul acesta?
Pentru că noi nu mergem pe măsurarea lui Dumnezeu în
câmp magnetic şi electroenergetic, noi mergem în
măsurarea intensităţii sufleteşti de comunicare cu
Dumnezeu. Unii II caută pe Dumnezeu în cer, alţii îl caută
în pustie, alţii îl caută în pădure, alţii îl caută în peşteră,
alţii II caută^ în adâncul pustiului sau în mănăstire sau în
chilie, nu. împărăţia lui Dumnezeu e înăuntrul vostru.
Spune clar David: în tot locul stăpânirii Lui,
binecuvintează suflete al meu p e Domnul! Pururea lauda
Lui în gura mea.
Iar Apostolul Pavel spune clar: Neîncetat vă rugaţi,
privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi când cădeţi în ispită.221
Pentru mine a rămas o enigmă. Am citit cartea unei
persoane care a murit cu mulţi ani în urmă. Este vorba de
viaţa reală a unei persoane, mă interesa ca biografie, m-am
uitat la toate detaliile. Mai întâi că s-a născut în chip
miraculos, adică mamă şi-a dorit această fetiţă, apoi faptul
că i-a pus un nume frumos, bunicul ei care era un om
credincios i-a zis Filofteia, după aceea s-a învrednicit cu
darul cântecului, îi plăcea foarte mult să cânte, după aceea
s-a luat cu viaţa lumească.
Când era mică, mama visase odată în timp ce o
alăpta că un roi mare de albine din turla bisericii a venit şi a
226 Cf. Psalm 102,22; Psalm 33, 1.
227 Marcu 14, 38; I Tesaloniceni 5, 17.
222
Despre familia ortodoxă
înfaşurat copilul şi l-ar fi înţepat până a murit şi când s-a
trezit din somn, copilul dormea lângă ea dar oarecum
schimbat la chip. Poate şi spaima nopţii şi spaima visului,
pe mamă a făcut-o tot timpul să rămână atentă la lucrul
respectiv şi mereu îi spunea acestei copile: Vezi să ai grijă,
să fii credincioasă, să te rogi. Ei, venind talentul peste ea şi
ajungând artistă, ca omul, se rătăceşte. în momentul când a
fost cutremurul din 1977, să vedeţi întâmplare, deci pronia
divină, noi când plătim anumite lucruri, noi nu ştim. Firul
vieţii e o taină ca şi învierea, ca şi naşterea, ca şi moartea,
noi nu ştim unde se termină. Recepţionerul care i-a dat
camera la hotel, i-a spus aşa:
- Aveţi camera 233.
Ea a spus:
- Nu-mi place aripa asta de hotel, vreau în cealaltă
parte că e mai spre lumină, mai spre soare.
- Da, dar camera aceasta vă este rezervată
dumneavoastră. Aşa am primit ordin de la directorul
hotelului, să vă dau această cameră.
- Nu, vă rog să interveniţi şi să schimbaţi cu cineva,
eu vreau în camera cutare.
Şi a dat-o în camera 211, într-o altă aripă a
hotelului. Au venit din oraş unde au avut treabă. Aici pentru
mine a fost enigma, cum lucrează Dumnezeu, neştiut de noi
oamenii, nici nu ne dăm seama, sau involuntar de voinţa
noastră că aici intervine diavolul în liberul nostru arbitru,
nu întotdeauna Dumnezeu. Să nu avem impresia că tot ce
facem e de la Dumnezeu. Noi facem şi lucrurile satanei
într-o veselie. Ea vine la ora 9 la hotel şi întreabă:
- S-au adus bagajele de dincolo?
O altă persoană care era cu dânsa a spus aşa:
- Haideţi să mergem să ne facem bagajul, să-l
împachetăm şi să venim în partea astălaltă.
223
Graţia Lungu Constantineanu
Deci, vedeţi din nou pronia. Dacă ea se ducea să
facă bagajul, în momentul când avea loc cutremurul o găsea
în camera cealaltă. Ea a spus:
- Nu, bem mai întâi o cafea şi apoi mergem să luăm
bagajele.
în timp ce îşi beau cafeaua, s-a produs cutremurul şi
i-a omorât. Ei, aici, de ce spun că intervine întotdeauna
Dumnezeu? Uneori Se retrage şi uneori lucrează. Ea, ca să
o acopere Dumnezeu prin lumina şi prin mintea celui ce a
rânduit camera, unde a avut ea camera, jumătate din hotel a
rămas în picioare, unde şi-a cerut ea cameră, acolo s-a
dărâmat totul. Vedeţi? Aici intervine păcatul. Este
proverbul popular, păcatul ori îl ajungi ori te ajunge, că
dacă reuşeşti să treci peste el şi să-l conştientizezi, te fereşti
tu din calea lui. Aici avem la Ceasul 1, un exemplu:
Doamne, îndreptează calea mea înaintea Ta,22S iar la ceasul
6 spune, Doamne, îndreptează paşii mei înaintea Ta. Dar
noi nu ştim când suntem cu paşii înaintea Domnului. Un
singur reper avem. Dacă suntem permanent în rugăciune şi
pe calea faptei bune, că David ne-a învăţat lucrul acesta:
Văzut-am p e Domnul de-a dreapta ca în veac să nu mă
clatin?29 Dacă îl văd pe Dumnezeu de-a dreapta prin
fapta pe care o fac, rugăciunea pe care o. săvârşesc, ştiu
că întotdeauna sunt ferit de rău. Dar în momentul în care
sunt în stânga, sunt spre moarte, în păcat. Spun unii
oameni: Ei dar nu am să am timp să mă pocăiesc? Ce o să
facă toată lumea, fac şi eu. Ce se va întâmpla cu toţi se va
întâmpla şi cu mine. Nu e chiar aşa uşor!
Spunea Părintele Cleopa, când ajungem la această
nesimţire, trebuie să ne punem degetul pe plită sau la o
228 Psalm 5, 8.
229 Psalm 15, 8.
224
Despre familia ortodoxă
lumânare, să simţim cum curge din el untură, atâta să lăsăm
să stea să sfârâie degetul în lumânare. Şi dacă putem
suporta fierbinţeala aceasta pământească, atunci vom putea
suferi şi în iad. Dar altfel, să ne îndreptăm înainte de a
ajunge acolo. Adică aceasta pleacă din interior, deci aici
nu poate interveni Dumnezeu.
Modelul personal poate fi pentru noi o oglindă
sau o emblemă dar nu o cărare. Eccles spune că orice om
este o unicitate şi aşa este, dar Mântuitorul a spus aşa: Cel
ce vrea. Dacă vrei, spune şi Sfanţul Antonie, de va vrea
omul se va mântui, de nu va vrea omul nu se va mântui.
Omul le poate toate câte le vrea. Spune la un moment dat
Ioan Damaschin, şi Dumnezeu le poate toate câte le vrea
dar nu le face pe toate. Pentru că dacă ar fi să ne
pedepsească pentru fiecare păcat, nu ar mai trebui să existe
lumea, dar atât de mult iubeşte lumea şi atât de mult urăşte
păcatul, încât pe Fiul Său ni l-a dat ca semn de iubire ca noi
să avem spre ce ne uita. în pustie, aceia se uitau la şarpe,
noi ne uităm la Hristos, avem model de mântuire.
Dar noi nu vrem persoana lui Hristos ca model. Noi
ne-am luat ca model, le spunem noi, personalităţi, reperele
pământeşti: Mulţumescu-Ţi, Doamne, că eu nu sunt ca
ceilalţi?20 Dar eu nu trebuie să fiu ca nimeni. Doamne, eu
trebuie să fiu ca Tine! N u spune, Faţa Ta cea batjocorită
să îndrepte fa ţa mea cea batjocorită de diavol, scuipările
p e care le-ai prim it Tu să şteargă fa ţa mea scuipată de
p ă c a t231 ş.a.m.d., din Rugăciunea crucii, când se termină
acatistul. Trupul meu cel tras jo s de diavol să fie ca trupul
230 Luca 18, 11.
231 Cf. Rugăciune aflată după condacul al 13-lea la Acatistul
Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
225
Graţia Lungu Constantineanu
Tău suit p e cruce. Noi avem model, dar dacă nu vrem să
privim spre model!?
Moise a spus clar: Toţi care sunteţi muşcaţi şi
înveninaţi, priviţi spre şarpele de p e lemnl232 Era simbolul
vindecării. Toţi care sunteţi atinşi de diavol şi de filoxera
păcatului, priviţi la cruce să vă ridicaţi. Apostolul Pavel a
spus clar: Nu-mi este a mă lăuda decât în crucea
Domnului.233 Dar dacă nu vrei să o priveşti!? Pavel chiar a
fost categoric, dar Hristos a spus mai blând, a luat-o mai
părinteşte: Cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de
sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie ,234 că dacă face
cutare şi cutare şi lasă şi mamă şi tată şi frate şi soră şi
holde, vrednic este de Mine. Şi Petru, bucuros, că el vedea
235
că este apostol: Doamne, dar cu noi ce va f i i
•
Şi atunci îi
* a *
spune: Petru, Eu ştiu că tu te bucuri, dar nu trebuie să te
bucuri nici că se fa c minuni, nici că se scot draci, astea
sunt trecătoare, sunt harisme. Tu bucură-te că numele tău e
scris în Cartea vieţii236. Dacă tindem spre Cartea vieţii,
scăpăm de otravă, dacă nu, o bem singuri. Adică noi ne
autootrăvim. Exact cum e îmbuibarea la mâncare, aşa e
moartea sufletului la păcate. Noi adăugăm păcat lângă păcat
până se sufocă sufletul, nu mai poate respira.
Graţia: Dacă puterea exemplului părinţilor nu acţionează
întotdeauna, atunci acţionează puterea rugăciunii? Avem
pildă pe mama Fericitului Augustin, care s-a rugat.
Părintele Calistrat: Aşa a spus Ambrozie al Mediolanului:
237
Mama care plânge, copilul nu va f i uitat de Dumnezeu.
232 Cf. Numeri 21, 22.
233 Galateni 6, 14.
234 Marcu 8, 34.
235 Matei 19, 27.
236 Acat. Sf. Mucenic Trifon, icos 9 şi în alte acatiste.
237 In Confesiuni.
226
Despre familia ortodoxă
Dar vedeţi dumneavoastră? E o mare taină. Necunoaşterea
Fericitului Augustin nu venea din necredinţă, venea din
nelinişte. Fericitul Augustin are această acoperire. Mama
lui l-a crescut şi l-a format, dar cl făcând şcolilc accstca
păgâne, s-a rătăcit un pic în retorică, în filosofie, în
astronomic, în drept, în toate, adică uşor, uşor, a dat într-un
fel de ateism. Dar spune la un moment dat tot Fericitul
Augustin: Însetat este sufletul meu şi întristat până nu Te
va afla pe Tine, Doamne ,238 Deci era în căutarea Lui. Şi-a
dat seama Fericitul Augustin că nu-L poate găsi pe
Dumnezeu în mod cotidian şi trebuie să-L caute în interior.
El este filosoful care stând pe malul mării, cugetând la
Dumnezeu, a văzut un copil carc cu o coajă dc nucă, căra
marea într-o gropiţă făcută în nisip. Acela era înger. Şi i-a
zis:
- Copile, da’ ce faci aici?
- Mă enervează şi vreau să o pedepsesc şi să o mut
în gropiţa asta.
- Ce prostii vorbeşti? Cum poţi să muţi tu atâta apă
într-o groapă aşa de mică?
- Dar cum poţi tu să bagi pe Dumnezeu atât de mare
în capul tău atât de mic?
Şi s-a făcut nevăzut. Aceasta este taina. Deci
Fericitul Augustin a fost revelat. El când s-a întors, s-a
întors cu adevărat. Avem scrierile Fericitului Augustin. De
ce îi spune fericit? Pentru că a căutat până a găsit. Dar Isaac
Şirul spune frumos pe baza Scripturii, cei ce se silesc?39 Şi
Apostolul Pavel, cei ce se vor sili vor lua împărăţia lui
Dumnezeu, nu cei ce stau comozi. Lucrarea, vedeţi?
218 în Confesiuni 1,1, Ed. Reîntregirea, Alba luiia, 1998.
239 Matei 11,12.
227
Graţia Lungu Constantineanu
Avem acum mai nou curentul acesta, yoga, care te
învaţă să stai să meditezi. Hristos nu vrea meditaţie, vrea
.lucrare, faceţi oamenilor ce vreţi să vă fa că ei vouă,
faceţi bine, îmbrăcaţi, îngrijiţi, cercetaţi, miluiţi, adăpaţi,
hrăniţi. Deci îţi dă de lucru, trebuie să faci ceva concret,
trebuie să pui o faptă bună. Părintele Stăniloae explică,
faptă peste faptă e o scară spre cer, iar când ai ajuns să
pluteşti în lumea duhului, faptele se pierd, nu mai este
nevoie, ai înaintat în lumină.
G raţia: în familie, ori între părinţi ori între fraţi, se
manifestă suficient de multe păcate, mândria, invidia,
gelozia, iubirea de arginţi. Cum s-ar putea atenua sau cum
s-ar putea să se lupte în cadrul familiei ca să dispară aceste
păcate?
Părintele C alistrat: în primul rând, aici apare următorul
exemplu, în momentul când fraţii s-au certat şi au spus
Mântuitorului: Fratele meu nu-mi dă partea de avere ce mi
se cuvine, El a spus aşa: Eu nu sunt împărţitorul averii
fratelui tău241 şi Eu nu am venit pentru împărţirea averilor.
Pentru aceasta aveţi cezarul?42
Dar dacă e să o luăm pe calea credinţei, adevărata
m oştenire părintească este zestrea credinţei şi a
educaţiei. O istorioară foarte frumoasă spune că un tată era
sărac şi soarta l-a înzestrat cu mai mulţi copii. Trebuia să-i
crească, plugărea, cosea, muncea pe la bogaţi, trăgea cât
putea din greu cu pământul, oi, vite, până i-a văzut pe toţi
mari. De când s-au ridicat copiii copăcel, bătrânul a făcut o
ladă mare din scânduri, fară să ştie nimeni, i-a pus un lacăt
sănătos şi pe ladă a scris următoarea etichetă: Cine se va
240 Matei 7, 12.
241 Luca 12, 14.
242 Matei 22, 21.
228
Despre familia ortodoxă
purta cel mai frumos cu mine ca părinte şi mă va respecta,
va primi această avere, iar cel ce mă va îngropa cel mai
frumos dintre toţi copiii mei şi-mi va purta de cele sufleteşti
după moarte, acela va avea dreptul să deschidă primul lada
în prezenţa celorlalţi. Copiii când au început să înveţe la
şcoală şi să citească, au început să vadă ce scrie acolo. Unul
se făcuse potcovar, unul se făcuse morar, unul se făcuse
dulgher, unul se făcuse tâmplar, imul se făcuse inginer, unul
se făcuse doctor.
Bătrânul, de acuma stătea liniştit, îşi vedea de
grădină, de ogradă, de animăluţele din curte. Stătea pe pat,
cu capul pe lada aceea, cu o pernă sub cap şi privea la copii.
Unul venea cu mâncărică, unul venea cu strai, unul cu
medicamente, unul cu ceva bun, unul venea şi-l respecta,
sărut mâna tată, sărut mâna tată. Şi el le spunea: Tare vă rog
să aveţi grijă că viaţa e foarte grea. Să fiţi foarte atenţi, nu
aş vrea vreodată să vă văd certându-vă, nu aş vrea să vă văd
urându-vă unul pe celălalt. Să fiţi uniţi că lumea e rea! Să
aveţi grijă de copiii voştri, să-i educaţi ca pe voi. De acuma
bătrânul dădea sfaturi la nepoţi: Să aveţi grijă că eu am să
mor şi toată averea vă rămâne vouă. Şi copiii se purtau care
de care mai frumos. Şi a venit vremea să moară bătrânul şi
au venit copiii cu tot felul de daruri, de dat de pomană, cu
preot, cu cruce, cu slujbă frumoasă, cu pomene cu tot şi a
zis mama: Am o rugăminte, aşteptaţi să mor şi eu şi după
aceea veţi deschide lada. A mai trăit şi bătrâna cât a mai
trăit şi s-a dus şi ea şi după ce au îngropat-o frumos că a
lăudat tot satul, au zis copiii: Hai să deschidem lada tatei,
dar care să o deschidem? Hai să tragem la sorţi, pe care
pică, acela să o deschidă. A zis: Uite, deschide-o tu că eşti
cel mai mic. N u aveau de ce se certa, ei erau gospodari,
aveau de toate. Că tata le-a spus, cine va fi cel mai
gospodar şi mai serios, acela va avea lada. Cine îl va
229
Graţia Lungu Constantineanu
îngropa cel mai frumos, acela o va deschide. Şi ei au socotit
că cel mai mic din casă, acela a fost cel mai în măsură.
Când a deschis lada. ce era? Plină cu bolovani, şi acolo
scria pc o foaie: Tata toată viaţa v-a dat sfaturi bune, dacă
aţi ţinut cont de ele, iată că aţi ajuns bine. Deci, vedeţi?
Accasta este averea, aceasta este esenţa pc care trebuie să o
dea un părinte copiilor - sfaturile.
Nu să facă parte: Ţie îţi dau casa, lasă că ţie, vând şi
îţi iau maşină, ţie îţi dau pământul, ţie îţi dau grădina. Nu.
Aceea nu este munca lor. F.i moştenesc lucru respectiv
pentru că este averea părinţilor şi c firesc ca zestrea să se
transmită din generaţie în generaţie. Dar dacă stăm să ne
gândim, casa părintească, ce este? Casa părintească, pe
lângă faptul că ai trăit şi ai crescut în ca. adică e leagănul
copilăriei, casa părintească e ca un muzeu al familiei, nu se
vinde, nu se sparge, nu se strică, dacă ai respect faţă de
părinte, adică dacă într-adevăr îţi cinsteşti părintele care s-a
ostenit cu tine. In momentul când tu stai prin judecăţi şi
împărţi grădina în 10. scoţi bârnele şi uşile şi geamurile,
dulapurile şi mesele, vinzi tot că vrei să fie parte egală şi
cari la tribunal la judecători, aceea nu este educaţie şi nici
atitudine normală.
Aşa se spune în popor că acela este adevărat părinte
care i-a pus fiecărui copil cuţitul în mână, aşa sc spune în
termeni populari, adică i-a dat o pregătire. Te-am purtat la
şcoală, ai primit scrviciu, ţi-ai primit zestrea. Eu
întotdeauna îi întreb chiar la spovedit când întâlnesc cazuri
dc genul acesta: Dar cum aţi încăput în pântecele mamei şi
acuma pe 2 ha nu încăpeţi? Cum e posibil aşa ceva? Da,
Părinte, da' cu i-am dus mamei pâine. Măi. tu i-ai dus pâine
230
Despre familia ortodoxă
că ai păstrat porunca din Decalog: Cinsteşte p e părinţii tăi
dacă vrei să-ţi fie bine pe păm ânt.243
Dar tu acuma scoţi mortului ochii că i-ai cărat pâine
când trăia sau că i-ai dus un medicament? în primul rând, e
datoria faţă de mamă. Şi în Vechiul Testament, când
îmbătrânea omul era dus într-o râpă, corbani se chemau şi îi
lăsau să moară, aţi văzut la iudei. E consemnat în Scriptură.
Noi nu am ajuns în acea măsură dar în primul rând
respectul faţă de un părinte vine din faptul că ţi-a dat viaţă
şi te-a crescut, nu că trebuie să-ţi lase aia sau aia. îţi lasă că
e firesc să-ţi rămână. Dar cea mai corectă şi instructivă
metodă, în momentul în care părintele ştie că are copii un
pic mai necredincioşi sau mai ţepoşi sau mai orgolioşi, este
bine, din viaţă să împartă el cu bucăţica ce i se cuvine
fiecăruia. Acestuia îi fac un act pe aia, pe aia, până îi lasă
pe toţi împăcaţi.
Graţia: Asta spune şi Părintele Cleopa.
Părintele Calistrat: Da. Corect este ca la sfârşitul vieţii, în
testamentul familiei să scrie pentru fiecare ceea ce i se
cuvine. De ce vă spun lucrul acesta? Atunci într-adevăr este
linişte. Dar în general, sunt şi părinţi părtinitori care, să
spunem, dau unuia tot, sau, sunt şi copii linguşitori care vin
şi ademenesc părinţii şi după ce au luat, chiar îi neglijează.
Au luat tot, au pus mâna pe tot şi după aceea nu dau un
bună ziua sau nu le dau o cană de apă. Dar aici intervine tot
nefrica de Dumnezeu şi tot lipsa dc credinţă pentru că un
copil, dacă îşi respectă părintele cu adevărat, nu trebuie să-i
ceară nimic. Nu am ce să-i cer: Mulţumesc că m-ai tăcut să
mişc. Mai mult de atât ce pot să spun? Mulţumesc că exist.
Puteam să fiu în coşul unui medic la ginecologie. Sau
puteam să fiu mort sau inexistent sau cine ştie?
243 Efeseni 6, 1-3.
231
Graţia Lungu Constantineanu
Chiar am întâlnit recent o discuţie între fraţi care se
certau, ştiţi de la ce? O grădinuţă împărţită în 3, în 4, un
colţ din grajdul unuia dintre fraţi venea 2 metri pe bucăţica
de pământ a unuia dintre ei. Şi am spus: Şi de ce nu-i laşi 2
metri mai la vale? I-aş lăsa, dar nu vrea. El exact pe acolo
vrea. A spus să-mi tai grajdul, casa, ce e acolo, el pe acolo
trebuie să-şi facă drum. Cum spune Mântuitorul, acestea nu
mai fac parte din Scriptură, acestea sunt ale cezarului. Dacă
nu le ajunge Dumnezeu, să se ducă la cezar, întrucât, numai
el le poate lămuri. Cezarul îi lămureşte după legea
pământească.
Era o tradiţie populară unde spunea aşa, că
înmulţindu-se lumea pe pământ, Sfântul Petru, la un
moment dat a zis:
- Doamne, ce ai să faci cu atâta lume? Acestora
minte le trebuie ca să trăiască.
- Petre, aceştia, neascultând de poruncile Mele, vor
fi vicleni, se vor înşela unii pe alţii şi aşa vor trăi.
Şi aşa este. S-a înrăit lumea şi s-a stricat, cum
spunem noi în termeni populari, se înşeală unii pe alţii,
financiar, în orice fel, şi ei trăiesc, merg înainte, pentru că
acesta e modul lor de viaţă, că aşa spune: Cu cel tâlhar
partea ta puneai, şi credeai că voi f i asemenea ţie.244
Dumnezeu spune: Să nu iei aşezământul Meu de lege p e
buzele tale} 5 Deci nu au treabă cu Dumnezeu.
e. Bunul simţ în educaţie
In momentul în care un om învaţă nişte reguli de
bun simţ, adică nişte reguli de normă, atunci el devine cu
adevărat un om al comodatului social. El face parte dintr-un
244 Psalm 49, 17-19.
245 Psalm 49, 17.
232
Despre familia ortodoxă
habitat, şi atunci el poate să fie un element, o verigă de
legătură, dacă nu, el devine un element delincvent şi atunci
se rezolvă altfel problemele. De ce am spus lucrul acesta?
în tratatul de maniere morale, efectiv ar trebui, şi
americanii fac lucrul acesta, o disciplină care să fie
răspândită în şcoală, aşa cum a avut grijă doamna
Muntean246 să se facă sexualitate în grădiniţă, în clasele
primare, pentru a arăta tinerilor cum trebuie să se ferească
de oportunităţile acestea, sarcini nedorite.
Să existe un tratat de etică morală pentru grupe de
vârstă, în care omul să ştie exact cum trebuie să se
comporte pre-adolescentul, adolescentul, este adolescenţa
timpurie şi târzie, este bărbatul în formare, este maturul.
Nimeni nu le dă importanţă dar s-a constatat că
educatoarele şi profesorii, sub masca unui test sau sub
masca unei verificări aşa-zis psihologice, ei ce fac de fapt?
De când fac grupa mică şi grupa mare, clasa a I-a, a Il-a, a
IlI-a, la toate testările acestea, ei verifică aptitudinile de
educaţie ale părinţilor asupra copiilor, iar după aceea culeg
succese şcolare, roadele muncite în familie, care nu aparţin
cu nimic învăţătorului.
Niciodată un învăţător sau profesor de categoria I nu
poate să spună că el a avut rezultate foarte bune deoarece
clasa lui este cea mai bună. Este cea mai bună pentru că ai
ales-o. Este cea mai bună pentru că sunt nişte profesori
intuitivi care au selectat rapid copiii, s-au uitat la poziţia
socială a părinţilor.
Dar, dă-i unui profesor de categoria I o clasă de
copii de la ţară şi în anul următor dă-i una de la oraş, dă-i în
246 Muntean, Ana, doctor în psihologie, profesor la Universitatea de
Vest din Timişoara, autor al manualelor: „Cartea pentru copii” şi
„Cartea pentru părinţi”.
233
Graţia Lungu Constantineanu
anul următor una dintr-un mediul rural nedezvoltat cultural.
Atunci se văd rezultatele şi atunci se culeg roadele muncii,
în momentul în care tu vii într-un mediu civilizat şi bine
educat, unde mama îşi învaţă copilul poezia, rugăciunea, îl
duce la biserică, îl spovedeşte, îl împărtăşeşte, este mult
mai uşor, ceea ce spuneaţi mai devreme despre rolul
Bisericii. Rolul familiei este să-l îmbăieze pe prunc de
mic în puterea Duhului Sfânt. Că aşa spune: Dă-mi mie
haină luminoasă, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o
haină.241 Şi iarăşi spune: şi trimite Duhul Tău cel sfânt
peste capul robului Tău acesta şi blagosloveşte-l pe el oaie
desăvârşită a turmei Tale. E clar şi categoric că l-ai altoit în
Hristos prin botez dintru început. Iar dacă mama este o
femeie morală şi conştientă, copilul acela va avea legătura
cu Biserica.
La ora actuală, cred că este un curent care aparţine
Părintelui Arsenie Boca, acolo l-am întâlnit prima dată deşi
el exista înainte, că mama trebuie să se împărtăşească în
timpul sarcinii şi copiii mici trebuie împărtăşiţi permanent
în liturghie. Ei fiind curaţi ca îngerii, aceste împărtăşanii
le transmit nişte daruri. Şi rezultatul de care aţi spus, ceva
concret, mamele vin şi spun: Părinte, doarme, mănâncă,
este isteţ, este inteligent, este cuminte. Se cunoaşte că este
împărtăşit şi că este adus la biserică, părintele o spune.
O să intervină iarăşi un factor şi o să spună aşa: Da,
dar când va creştc? Când va creşte va rămâne în mintea şi
în sufletul lui nu tot ce a putut el păstra de mititel, dar tot
timpul în memoria copilăriei va rămâne în minte şi ori de
câte ori va fi într-un pas greşit sau într-un eşec a ceea ce
247 T ropar din T aina B otezului, glasul al V llI-lea, textul exact:
„D oam ne D um nezeul nostru, ccl cc prin săvârşirea tainei Sf. Botez, cu
bunătatea T a ai sfinţit pe cci cc crcd în T ine, b inecuvintează pc pruncul
acesta şi să sc pogoare peste capul lui binecuvântarea T a.”
234
Despre familia ortodoxă
numim noi conştiinţă, va ciocăni la uşa inimii şi îşi va
aduce aminte: Stai, când eram micuţ tăceam aşa, când eram
micuţ lăceam aşa.
('. Rolul formativ-educativ al Bisericii
G raţia: Viaţa religioasă a omului este legată de biserică. Cc
o Icra Biserica în mod direct şi concret credinciosului, atât
cclui adult, cât şi copilului cât dc mic ar ti ci?
Părintele Calistrat: Dacă ar li o luăm după învăţătura unui
Slânt Părinte lilocalic, omul arc 3 mame: pântecele caro l-a
creat, unde a fost conceput, lumea în care trăieşte şi
mormântul în care se închide pentru lumea cealaltă.
Acestea sunt cele 3 mame ale omului, pentru că toate cele 3
gropi neştiute minţii lui, au câte un rol în viaţa lui. Cel
dintâi pântece, adică pântecele mamei. Mântuitorul Iisus
Hristos şi mai mult decât atât, chiar o femeie care asculta
predica Mântuitorului Iisus Hristos, a adresat un cuvânt
care a rămas peste veacuri o emblemă a umanităţii: Fericit
pântecele care Te-a purtat şi sânii Ia care ai supt,24*' dar la
care Mântuitorul, cu modestia specifică şi cu răspunsurile
dumnezeieşti pe măsură, spune aşa: Da, sunt fericiţi dar mai
fericiţi decât aceştia sunt cei care ascultă cuvântul lui
Dumnezeu şi-l împlinesc pe e t 4'\ adică se nasc din duh.
Sunt mai mari decât acei care sc nasc din trup. Pentru că cei
care se nasc din trup sc pot naşlc cu defecte, dar cei care se
nasc din duh se nasc perfecţi. Aceia sunt oameni de casă şi
cetăţeni ai raiului. Bineînţeles, lumea, cea de a doua mamă.
ne poate oferi această naştere din duh prin apropierea de
Dumnezeu, prin păstrarea şi trăirea la intensitatea reală sau
adevărată a dreptei credinţe.
‘ 18 CI". Luca 1 1 ,2 7 .
4g l.uca I I, 2S.
Graţia Lungu Constantineanu
Educaţia copilului începe de la educaţia mamei
şi ceea ce putem noi face astăzi nou pentru familia tânără
creştină este să încercăm să îi apropiem cât mai mult de
chintesenţa Sfintei Liturghii, adică spovedania şi
împărtăşania. Este cel mai greu lucru care se poate face
datorită faptului că foarte mulţi tineri sunt tentaţi de viaţa
modernă, sunt tentaţi de mirajul care ne înconjoară. Vedeţi
libertate, plăcere, poftă, sexualitate, senzualitate, reclamă, şi
atunci sigur că ei sunt muşcaţi de acest viermişor, dar în
momentul în care doreşti să atingi coarda sensibilă a
anumitor probleme, poţi uşor să-l atragi spre Dumnezeu ca
să ajungă el la concluzia că poate trăi în preajma lui
Dumnezeu.
Apostolul Pavel spune că toate îmi sunt îngăduite
dar nu toate îmi folosesc250, iar Sfântul Vasile cel Mare
spune aşa: Toate sunt încununate de buna măsură şi de
dreapta socoteală.251 Adică şi dacă ai vrea să te distrezi tot
poţi să o faci, şi dacă ai vrea să mănânci tot poţi să o faci, şi
dacă ai vrea să bei tot poţi să o faci, şi dacă ai vrea să te
veseleşti tot poţi să o faci, dar să ştii măsura unde trebuie
să te opreşti. Adică una este râsul desfrânatelor, alta este
veselia, una este beţia, alta este băutura, una este lăcomia şi
îmbuibarea şi alta este mâncarea. Aici Sfinţii Părinţii^spun
aşa: Noi nu trăim ca să mâncăm, mâncăm ca să trăim.
Legat de viaţa de familie, aţi văzut, chiar în Taina
Cununiei la sfârşit, mirelui i se spune aşa: Veseleşte-te de
femeia ta păzind poruncile pe care ţi le-a rânduit
Dumnezeu. Adică nu în orice mod, ci într-un mod aparte,
250 1 Cor. 10, 23.
251 Vasile cel Mare, „Măsura este cununa tuturor faptelor bune”, în
Sfaturi către monahi - Reguli mici şi Reguli mari.
252 După învăţătura filocalică, scopul vieţii creştine nu este a trăi pentru
a mânca ci a mânca atât cât este necesar pentru a trăi.
236
Despre familia ortodoxă
într-un mod sacru, într-un mod în care tu trebuie să aduci
la împlinire naşterea de fii, să vezi pe fiii fiilor voştri, cum
se spune, pe nepoţi, strănepoţi, dar în acelaşi timp păzind
rânduielile lui Dumnezeu, legic aşa a vrut Dumnezeu,
adică să nu ieşi din tiparul normalităţii. Şi atunci,
căsătoria este tot o stare de feciorie, pentru că este
nepătată. Sfântul Ioan Gură de Aur spune încă din secolul
III: Fericit este patul neîntinat,253 adică, când bărbatul şi
femeia intră feciori în biserică sau curaţi înaintea lui
Dumnezeu, nealteraţi, nepângăriţi şi patul nespurcat, adică
nici unul dintre ei, înainte de a-şi cunoaşte pe soţia sa sau
pe soţul său, nu au avut împreunarea trupească. Atunci,
Dumnezeu varsă aici tot darul, aşa spune, tot darul
desăvârşit de la Tine este, Părintele luminilor154.
După cum aţi văzut, şi instituţia statului are multe
şchiopătări. Prea uşor s-a acceptat divorţul, prea uşor s-a
acceptat căsătoria de probă, un lucru care nu este altceva
decât un fel de mahomedanism mascat, fără să ne jenăm
prea mult. Cum ai tu dreptul ca bărbat să ţii 5, 6, 7 femei şi
să vii să conteşti religia musulmană, că tu faci acelaşi
lucru? De ce să te crezi mai sus ca el când la el, cel puţin, e
o lege să facă copii la 7 femei, dar tu umbli cu 7 femei şi nu
faci copii la nici una. E din start o greşeală.
Graţia: Care sunt aspectele formativ-educative ale Bisericii
asupra omului?
Părintele Calistrat: în primul rând Biserica are 3 roluri
fundamentale care nu s-au schimbat de-a lungul vremii.
Unitatea de neam şi de limbă, asta citim din toată istoria
253 Ioan Gură de Aur, Sf., „Fericit patul neîntinat şi nunta nespurcată că
Dumnezeu le-a blagoslovit”, în Cele 13 Reguli ale nunţii creştineşti.
254 Sf. Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur, Rug. Amvonului.
237
Graţia Lungu Constantineanu
Bisericii şi din toată Istoria lui lorga, deci Istoria Bisericii
Ortodoxe Române şi cea actuală a lui Mircea Păcurariu.
După unitatea de limbă şi de neam, este curăţirea
omului de păcat şi moralizarea omului. Datoria Bisericii
nu este una justiţiară ci este una informativă. Biserica
trebuie să informeze cu timp şi fără timp, prin cuvânt că aşa
spune: credinţa vine prin cuvântul auzit, să facă cunoscută
lumii Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos255. Acesta
este rolul, dovada existenţei şi valorii credinţei creştine.
Cea din urmă datorie a Bisericii este m ântuirea
sufletelor. Această mântuire arc cclc 3 etape: moralizarea
sufletului, sfinţirea sufletului şi uşurarea lui sau odihna lui
care este de fapt mântuirea sau eliberarea de păcate. Toată
lumea întreabă, ce este mântuirea? Ei nu înţeleg termenul.
Când un om este liber de patimi şi nu mai este muncit de
neputinţe şi încercări care îl distrug, adică în loc să-l
conserve îl autodistrug, atunci acela este un om mântuit,
este un om moral, este un om model, de accea sfinţii, aţi
văzut, au aureolă. Aureola este strălucirea faptelor lor
pentru oamenii din jur. Noi nu trebuie să imităm fapte de
sfinţenie, noi chiar trebuie să le împlinim. Ce spune
Mântuitorul Iisus Hristos despre omul sfânt? Spune clar:
Fiţi buni, fiţi blânzi, fiţi drepţi, fiţi desăvârşiţi, precum
Tatăl vostru cel din cer desăvârşit este25(\ Aceasta este
icoana omului bun. Aceasta este icoana omului sfânt. Nu
spune? Primindu-nc sufleteşte unii pe alţii, să putem împlini
legea lui Hristos251. Adică, noi, din punct de vedere
duhovnicesc, trebuie să devenim fraţi ai acclciaşi idei.
255 CI'. M atei 4, 4, 17.
2,0 Cf. M atei 5, 43-44, 48.
2” Cf. Ioan 13, 34-35, G alatcni 6, 2.
238
Despre familia ortodoxă
Când e vorba de ideea binelui şi bunătăţii, trebuie să
fim buni, când e vorba de ideea ajutorului, trebuie să fim
buni, când e vorba de ideea omeniei, trebuie să fim buni. In
totul trebuie să fim buni, bunătatea aceasta ne-o cere chiar
Mântuitorul Iisus Hristos: învăţaţi de la Mine că sunt bun,
blând şi smerit cu in im a 5%, iar în psalmi zice: Gustaţi şi
vedeţi că bun este Domnul!259 Poate să fie şi dulce şi acru şi
amar. De ce tocmai bun? Bun pentru că bun este
Dumnezeul creştinilor. Bunătatea este singurul atribut
care denotă dragostea dintre oameni. Acest lucru ne-a
spus Mântuitorul clar.
Nu vedeţi? Toată lumea vine cu tot felul de
platforme program în Biserică. Unul are ideea să faci case
de bătrâni, unul spune să faci filantropie, să faci caritate.
Da, sunt valabile, dar Mântuitorul a spus clar, dacă nu vă
iubiţi între voi, lumea nu cunoaşte că sunteţi ucenicii
Mei 260 Tocmai în aceasta constă această bunătate, că poţi
să faci filantropie şi să fii rău. Dar dacă nu ai nimic cu
nimeni şi nu ai treabă cu nimeni şi îi tolerezi pe toţi, îi eviţi,
pentru că spune, cu omul rău să nu stai de vorbă pentru că
te strică şi pe tine.
Graţia: Nu se întâmplă şi invers, cel rău să se facă bun?
Părintele Calistrat: Foarte rar. Foarte rar. Să ştiţi că în
general Apostolul Pavel când s-a axat pe cuvântul: Fac răul
p e care nu-l voiesc în loc să fa c binele p e care îl voiesc,261
a arătat cât de negativă poate fi relaţia cu omul rău. De
aceea, Mântuitorul le-a spus apostolilor în chip cu totul
minunat: In cetate de păgâni sau de samarineni să nu
intraţii Voi mergeţi la oile cele pierdute ale casei lui
258 Matei 11,29.
259 Psalm 33, 9.
260 Cf. Ioan 13,34-35.
261 Cf. Romani 7, 19.
239
Graţia Lungu Constantineanu
Israel,262 adică mergeţi la naţia voastră, unde le cunoaşteţi
năravurile. Acolo, la ceilalţi Mă duc eu.
Şi Mântuitorul a ştiut cum să-i întoarcă. A ştiut cum
să-i prindă în cuvânt. A ştiut cum să le răspundă la întrebări
ascunse, noi le spunem întrebări capcană. Dar Mântuitorul,
pentru că El era capcana care trebuia să câştige toate
sufletele lumii, tocmai El îi prindea în capcană. Ce răspuns
mai frumos sau ce predică mai frumoasă ca aceasta: Ce este
scris în lege, cum citeşti!263 Sau când Mântuitorul foloseşte
o expresie atât de simplă: Fă aceasta şi vei f i viul264 Sau
spune Mântuitorul: Lasă toate şi îm i urmează M ie!265 Lasă
morţii să îşi urmeze morţii lor?66 Nu au fost predici care să
cuprindă în capacitatea lor de exprimare teze filosofice.
Ce a spus Grigore Palama? Filosofia lumii e o
nebunie. A devărata fîlosofie este m oartea şi în tâln irea cu
H ristos. Dacă tu reuşeşti să-ţi uneşti sufletul cu Dumnezeu,
ai depăşit toate filosofiile. Ştiţi, Sfanţul Vasile, cu Euvul,
când l-a întrebat: „O, Vasile, am auzit că eşti luminat la
minte, care e cea mai mare fîlosofie sub soare?” „Să ai
pururea înainte moartea.” Vedeţi? Ce însemna moartea? Era
al 3-lea pântece de care vă spuneam - mormântul. Pentru că
aici e direcţia cea mai grea.
în lume, uneori stăm cât vrem. Unul îşi scurtează
viaţa prin vicii, altul şi-o poate scurta prin sinucidere, dar
dincolo de veşnicie nu poate nimeni trece. Şi Mântuitorul
ne-a spus categoric: Voi nici nu ştiţi unde vă duceţi dar nici
nu ştiţi de unde veniţi. în momentul în care am trecut de uşa
mormântului, aţi văzut că e o taină foarte interesantă.
262 Matei 10, 5-6.
263 Luca 10,26.
264 Luca 10, 28.
265 Cf. Matei 19,21.
266 Cf. Matei 8, 22; Luca 9, 60.
240
Despre familia ortodoxă
Mortul se încuie cu semnul sfintei cruci. Se pecetluieşte
groapa aceasta în numele Tatălui, amin, al Fiului, amin, al
Sfântului Duh, amin?61 De ce tocmai groapa creştinului se
pecetluieşte cu semnul sfintei cruci? Ca nu cumva după
moarte, în momentul în care vor veni alte neamuri, poate
crucile acestea vor dispărea de aici, aici se va ara, va fi
iarbă, dar la judecată vor ieşi morţii din morminte, când vor
vedea pe Fiul Omului purtând crucea. Scesta este semnul
prin care s-a biruit moartea şi prin care morţii vor învia.
De unde ştie cum să-i aleagă pe cei aleşi? După
pecete, că spune în psalmi, însemnatu-sa peste noi lumina
feţei Tale Doamne!... Cu pace, aşa mă voi culca şi voi
adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai
aşezat?6* Deci în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice, aşa
spune în fiecare dimineaţă la proscomidie. Se pun 3
părticele şi spune: Nu opri harul Prea Sfântului şi de viaţă
făcătorului Tău Duh pentru păcatele mele, ale
nevrednicului Tău slujitor şi mântuieşte p e cei ce au
adormit în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice.269
g. Rolul şcolii în educaţie
Aici este rolul exact al şcolii. Pentru că el în clasa a
IV-a a învăţat Codul de comportament social şi moral. El
învaţă, ceea ce aţi prins şi dumneavoastră. Eu îmi aduc
aminte, când ne preda învăţătoarea la ora de Educaţie
cetăţenească, ne spunea, dacă mergi în autobuz, cedează
scaunul unuia mai bătrân; dacă cineva duce un bagaj greu,
267 Slujba înmormântării.
268 Psalm 4, 6, 8.
269 Rugăciunea pregătitoare a Proscomidiei: Pomeneşte, Doamne, după
mulţimea îndurărilor Tale şi a mea nevrednicul, iartă-mi toată greşeala
cea de voie şi cea fă ră de voie şi să nu opreşti, pentru păcatele mele,
harul Preasfântului Tău Duh, de la darurile ce sunt puse înainte.
241
Graţia Lungu Constantineanu
pune d mână şi ajută-1. Transmise de mic, ele rămân şi se
împământenesc, el învaţă rugăciuni chiar de la grădiniţă.
Acum Biserica are profesorul de religie, acest efect va fi
din plin simţit în primul rând asupra societăţii. Şi toată
lumea se întreabă: De ce românul este cuminte? De ce
românul este răbdător? De ce românul este supus, pleacă
capul şi suportă? Tocmai datorită acestei morale creştine.
La noi încă nu sunt fenomene de genul să plece de acasă
omul sau persoane cu anumite funcţii să se trezească cu
maşina aruncată în aer sau ucis pe undeva, tocmai pentru că
la noi în România, Biserica îşi face datoria morală. Biserica
se luptă cu aceste sălbăticii, cu aceste nenorociri, ca să spun
aşa şi porniri animalice din oameni şi le stăpâneşte prin
morala creştină, prin învăţătura Bisericii, adică prin
învăţătura lui Iisus Hristos.
Pentru că am întâlnit foarte mulţi oameni care spun
aşa: Părinte, dacă n-ar fi vorba de Dumnezeu şi de dreapta
credinţă, să ştiţi că altfel ar sta lucrurile. Aşa este pentru că
omul ajuns la capătul puterii şi la capătul răbdării este în
stare să se manifeste precum o fiară pe care o ataci în
pădure. Când ai intrat în cuibul ei sau când te-ai atins de
puii ei sau te-ai atins de bârlogul ei, deja ai greşit. Dar de
lucrul acesta nu ţine cont nimeni în societate, se bucură
doar când culege roadele.
Aţi văzut, Grecia, ţară ortodoxă, ce dezastru este în
momentul de faţă tocmai datorită lipsei de ortodoxie. Ei au
rămas ritualişti, au rămas formalişti în ceea ce ţine fastul,
slujba, cântările, dar nu mai este nimic la esenţă. La ei
spovedania nu mai este o taină, este o consiliere
psihologică, nu mai vorbim de taina dezlegării păcatelor,
totul este o discuţie amicală între preot şi credincios,
împărtăşania se poate lua de câte ori pe an sau pe
242
Despre familia ortodoxă
săptămână vrei fară să mai treci pe sub epitrafirul
duhovnicului.
Pe când în România, lucrurile stau un pic altfel. Am
avut chiar zilele astea fericirea să întâlnesc un caz, un băiat
destul de şmecheraş, cum se spune în termeni moderni,
adică trecut prin alifia mizerabilă a societăţii şi a spus:
- Părinte, vreau să-mi las soţia că am găsit o altă
femeie mai frumoasă şi simt că asta mă iubeşte cu adevărat.
- Da? Dar ce te-a făcut să ajungi la concluzia asta?
-A sta cu care mă întâlnesc acum nu mă întreabă
niciodată nici de datorii, nici de rate la bancă, nici de ce nu
este mâncare în frigider, nici de ce nu am făcut cumpărături
la piaţă, nici de ce nu am pus rufele în maşina de spălat.
- Da, sunt de acord cu tine. Până aici ai perfectă
dreptate. Dar tu vrei să te căsătoreşti cu ea?
-D a .
- Ei, tu ştii cum eşti acum? Ca un om care a făcut o
casă nouă şi când a terminat-o o unge cu benzină şi-i dă
foc. Şi merge să facă alta nouă.
- Dar de ce spuneţi aceasta?
- în clipa în care te vei căsători cu domnişoara cu
care eşti acum şi apare între voi primul copil, începe exact
aceeaşi problemă, unde veţi sta, ce veţi mânca, unde veţi
lucra, ce veţi plăti şi cu ce veţi educa.
- Părinte, să ştiţi că aveţi dreptate!
- Eşti conştient că ai păţit ca Dănilă Prepeleac, ai
dus vaca în târg, ai legat-o de gard şi te-ai întors cu o pungă
goală acasă? Fugi repede acasă, vorbeşte cu soţia, spune-i:
Uite, atâţia bani am luat de la servici, i-ai şi gestionează-i
cum vrei tu şi promite-mi că nu o laşi. Pe cealaltă mai las-o
un pic să vezi ce o să-ţi spună, ce gândeşte pe parcurs.
Cealaltă i-a zis:
- Am nevoie de nişte bani.
243
Graţia Lungu Constantineanu
- Păi, nu pot, i-am lăsat acasă la soţie şi la copil.
- N-ai ce căuta la mine. Eşti liber.
Şi vine şi-mi spune:
- Părinte, exact aşa s-a întâmplat cum mi-aţi spus.
-V ezi? Asta înseamnă responsabilitatea. Aici,
cineva autorizat te trăgea de mânecă, dar acolo nu te mai
trăgea nimeni, era doar plăcerea de moment. Dar vezi că şi
acolo este o obstrucţie, o lipsă de independenţă? Unde-ţi
sunt banii? Vezi, că în fond eşti o sursă de venit? Stai
liniştit în banca ta şi stai lângă copilul tău că aşa e bine!
Era un om cu aiureli în cap, cu cercei în urechi, tot
tatuat şi cu aere de superioritate. Dar noi românii nu avem
oameni necredincioşi, noi avem oameni neştiutori, eu asta
constat permanent. Necredincios înseamnă acela care, când
îi vorbeşti de Dumnezeu te scuipă sau te înjură. Dar când el
vine singur şi se aşează în genunchi şi te ascultă, e clar că în
inima lui e o transformare. Şi zice:
- Părinte, chiar îmi dau cuvântul meu că n-o să-mi
las soţia şi copilul şi mă întorc acasă.
- Bravo! Uite, asta este prima realizare din viaţa ta
că n-ai reuşit să dărâmi ce ai construit în 30 de ani. Să
vedem de acum încolo ce reuşeşti să faci. Şi i-am spus, te
aştept să-l aduci pe cel mic la împărtăşit, te aştept să aduci
soţia la împărtăşit.
Şi acuma vin amândoi frumos, de unde erau să se
despartă şi să nu se înţeleagă, aduc şi copilul. I-am trecut cu
vederea, ţinând cont că nu au postit prea mult şi nu s-au
ostenit prea tare dar le-am spus: Vedeţi că vine postul
Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi e foarte scurt, vreo
câteva săptămâni, şi o să ne împărtăşim iar, la Sfanta Mărie
iar, aşa le-am spus eu de încurajare. Şi au spus:
244
Despre familia ortodoxă
- Părinte, să ştiţi că ne-am dat seama, deja ne-am
liniştit. Noi altfel gândim în casă de când am venit eu la
dumneavoastră şi am stat de vorbă.
Şi pentru ce? Ce credeţi că le-am dat ca rugăciune?
Ce poţi să-i dai unui om care nu a auzit de Dumnezeu sau
dacă a auzit, a auzit superficial? 7 metanii, 7 Tatăl nostru, 7
împărate ceresc, Crezul şi Psalmul 50. Şi au zis: Părinte,
ştiţi cu cât drag le facem? Ei, închipuiţi-vă că acolo a pus
Dumnezeu bucuria în capătul acela de rugăciune, nu
neapărat în Ceaslov, nu neapărat în Psaltire, nu neapărat în
lungime de rugăciuni.
Omul are unde să se corecteze sau are unde să
înveţe. Americanii se ocupă de lucrul acesta, investesc bani
grei în momentul de faţă, proiectul are vreo 10 ani de când
se derulează şi încearcă oamenii de ştiinţă americani să
demonstreze că concubinajul şi viaţa intimă începută de
tineri nu duce la familii sănătoase. Şi ce credeţi că fac?
Promovează cuplurile în feciorie la căsătorie - da,
americanii! Luptă pentru acest proiect, tinerii să fie curaţi şi
nestricaţi până în ziua în care vor întemeia familii. Pentru
că s-a constatat că legătura dragostei este mai frumoasă şi
mai sănătoasă şi mai accesibilă şi mai temeinică decât
atunci când ei şi-au început deja viaţa modernă. în
momentul în care se căsătoresc o fac dintr-o necesitate
psihologică şi fiziologică, nu o fac în ideea de a simţi şi a
trăi unul pentru altul, ci ca să fie o familie că aşa se
obişnuieşte numai să fie o familie, dar ei nu înţeleg
termenul de familie.
G raţia: Cum spuneaţi zilele trecute sfinţia voastră că au
ajuns la o saturaţie şi acum încep să se cureţe practic.
P ărin tele C alistrat: Exact. Este ca o reacţie chimică, care
atât de mult a fost adăpată cu această otravă încât a ajuns
otrava mai mare decât baza de otrăvire şi acum începe
245
 Graţia Lungu Constantineanu
dezintoxicarea. De asta v-am spus, toţi copiii noştri care se
nasc acuma din părinţi bezmetici, copii dezorientaţi, mame
dezorientate, taţi dezorientaţi care au crezut că acest huzur
şi această obrăznicie nu vor mai avea sfârşit, tocmai ei îşi
educă copiii bine. Am întâlnit într-o zi o familie, o expresie
extraordinară, bine crescuţi şi părinţii copilaşului dar bine
educaţi şi bunicii copilaşului. Vin bunicii cu copilul la
biserică să dea un pomelnic şi bunica spune:
- Rugaţi-o pe fata mea să mai lase nepoţica şi la noi
să ne mai jucăm şi noi cu ea că ni-i dragă, că-i vine greu şi
cu serviciul şi cu copilul şi a spus: Nu, mamă, vreau eu să o
cresc şi să o educ, nu cum m-ai alintat tu pe mine. Ea
trebuie să ştie de o disciplină.
Şi eu spun:
- Dar de ce nu te-a educat bine? Eşti familistă, ai
şcoală, ai servici, ai casă!?
- Nu, prea mult m-au alintat. Eu acuma sunt tentată
în anumite momente să nu le dau dreptate. N u vreau copilul
meu să păţească ce am păţit eu.
Era spus cu o seriozitate, şi-au luat copilul în braţe
şi s-au dus la bloc, la casa lor cu maşina iar bunicii au
rămas la biserică şi au plecat la sfârşitul slujbei, în partea
opusă a oraşului, în alt cartier, la casa lor. Şi au zis:
- Da, nu prea ne-o dau.
Şi le-am zis:
- Rugaţi-vă să mai facă vreo doi copii, trei, să aveţi
şi voi, să aveţi cum îi împărţi, că aşa numai unul?
- Sigur vor face.
Am înţeles că acum au altul, ori „pe drum” ori
născut. Adică se vede că omul care a greşit îşi dă seama că
deşi greşeala te maturizează, ea trebuie, totuşi, evitată. Noi
avem vorba aceea bătrânească: Tare bine este când înveţi
din greşeala altuia, nu din greşeala ta. Chiar am avut o
246
Despre familia ortodoxă
discuţie foarte deschisă cu un grup de doamne destul de
mature de la o fundaţie cu copii ai străzii. Cineva a pus
problema în felul următor:
- Părinte, ce facem cu tinerii că i-am scăpat de sub
control? Cum îi mai putem readuce pe calea cea bună?
- Am impresia că totuşi dumneavoastră aţi scăpat
de sub control, nu ei.
Şi spun lucrul acesta pentru că noi am trăit o vreme
în sistemul comunist când educaţia a fost făcută cu bâta,
exact ca o dresură. Omul nu se îmbăta că lua amendă, nu
desfrâna că facea puşcărie, nu fura că ştia că era prins,
adică era o obstrucţie totală. Dacă cineva greşea, te urmărea
şi te scotea din gaura şarpelui. Numai pe presupunere şi
recunoşteai. Era sistemul atât de bine pus la punct şi atât de
educaţional cu bâta, cu dresura, încât de frica bătăii spuneai
şi ce nu ai făcut.
Ori, gândiţi-vă că tinerii noştri, în aceşti 20 de ani
de după revoluţie, au trecut prin toate experimentele
ştiinţifice ale lumii occidentale şi internaţionale care s-au
trimis în ţara noastră: 10 metode de a schimba legea
educaţiei, 10 metode de schimbări ale fluxului societăţii, ale
mersului locurilor de muncă, ale sistemului de finanţare, ale
sistemului de integrare în societate, ale sistemului de
integrare în facultate, în toate domeniile s-au făcut mişcări
radicale. Ori ei ce au fost? M asa de manevră ca pe o tablă
de şah sau, ca într-un câmp de instrucţie, unde s-a tras
asupra lor cu tot felul de prezumtive idei să vadă care se
implementează mai bine iar ei au fost carnea vie care au
trebuit să suporte toate aceste aberaţii.
După 20 de ani de tot felul de experimente, totuşi
noi avem tineri care se cunună în biserică, avem tineri care
se fac călugări, avem tineri care fac institut teologic.
Gândiţi-vă că România e o ţară cu 20.000.000 de locuitori
247
Graţia Lungu Constantineanu
şi are peste 10 facultăţi de teologie, are 40 de seminarii şi
de 20 de ani sunt pline cu tineri care învaţă carte. Nu se fac
toţi preoţi, evident. Unii rămân profesori, alţii se duc în alte
direcţii, se reorientează, dar, gândiţi-vă că prin aceste
facultăţi, timp de 20 de ani, totuşi au trecut tineri. Numai o
sută şi ceva în serie, ca să spunem, şi în 20 de ani sunt
2.000 de mii de tineri numai în fiecare facultate, dar sunt
mai mulţi. Aceasta denotă că suntem un popor religios.
h. U rm ările păcatelor
G raţia: In limbajul uzual există noţiunea de cauză şi de
efect şi relaţia dintre acestea. în duhovnicie, un păcat îşi
atrage de la sine, mai devreme sau mai târziu, într-un fel
sau altul urmările neplăcute. Am întâlnit la Părintele
Arsenie Boca afirmaţia că durerile şi suferinţele copiilor îşi
au cauza în păcatele părinţilor. Când apare o boală sau o
altă nenorocire unui copil, oamenii se întreabă: „Şi ce vină
are copilul?” Ce ne puteţi spune?
P ărintele C alistrat: Aici am să vă dau întâi un răspuns
personal şi apoi vom discuta un răspuns mai tehnic. în viaţa
duhovnicească de zi cu zi, în relaţia cu publicul, cu
creştinul, întâlneşti tot felul de situaţii. Vine câte un părinte,
câte o mamă, câte un tată şi spune aşa:
- Ştiţi, Părinte, avem un copil şi face aşa şi aşa şi
aşa.
Şi atunci eu spun:
- Lăsaţi copilul, haideţi să discutăm ale noastre. Dar
dumneavoastră sunteţi cununaţi?
-D a.
- Vă spovediţi, vă împărtăşiţi?
- Mai obişnuim în postul Paştelui câteodată că aşa
ne-am învăţat mai de demult.
- Dar celelalte posturi de peste an, ce faceţi cu ele?
248
Despre familia ortodoxă
- Părinte, noi nu le prea avem cu biserica.
- Nu înţeleg la ce vă referiţi când spuneţi că nu le
aveţi cu biserica că doar o carte de rugăciuni are oricine, o
icoană are oricine, o candelă are oricine, o biserică e în tot
satul.
- Da, dar ştiţi, Părinte, noi nu prea mergem la
biserică.
- De ce?
- Păi, ştiţi, ba că avem o prăvălie, ba că avem
servici la patron şi nu se poate, ba că nu ne-am obişnuit, ba
că-i departe biserica.
Şi atunci eu le dau două răspunsuri scurte, acestea
îmi aparţin în totalitate şi le folosesc ca apoftegme
personale: 1. Timpul face parte din zeciuiala lui Dumnezeu.
Dacă ne vom uita în pilda Vameşului şi fariseului, vom
avea ocazia să vedem acea lăudăroşenie a fariseului care
spune: Mulţumescu-Ţi Doamne că nu sunt ca ceilalţi. Era
analiza cugetului său că era mai bun decât ceilalţi. Probabil
că ceilalţi nu făceau nimic iar el făcea ceva dar a avut grijă
să spună că dă zeciuială din chimen, din izmă, din mentă,
dar se pare că nu dădea suficientă zeciuială din cele
sufleteşti, nu materiale. Dumnezeu a spus aşa, 7 zile sunt în
săptămână, 6 să le lucrezi şi a 7-a să te odihneşti şi să
slăveşti pe Dumnezeu pentru lucrul mâinilor Tale. Pentru
că inclusiv Dumnezeu S-a odihnit peste creaţia Sa. Şi cum
S-a odihnit? în Duhul Sfânt. A binecuvântat toată această
lucrare.
Oamenii de obicei, au răspuns, justificări la toate,
dar în momentul în care ai călcat o sărbătoare din reavoinţă,
din bună ştiinţă şi din nepăsare, deja primul lucru pe care ţi-
1 atragi acasă, asupra familiei tale, a membrilor familiei şi a
lucrurilor din casa ta este retragerea harului lui
Dumnezeu, este primul lucru.
249
Graţia Lungu Constantineanu
Iar după retragerea harului lui Dumnezeu este
retragerea binecuvântării. De aceea în biserică, când se
termină Sfanta Liturghie, se spune aşa: Binecuvântarea
Domnului peste voi toţi cu al Său dar şi a sa iubire de
oameni. întâi cu al Său dar, ploaia, hrana, căldura, noaptea,
ziua, somnul, odihna, luminarea minţii, iscusimea minţii.
Toate sunt daruri. Şi a Sa iubire de oameni, adică noi putem
veghea liniştiţi la cele ce lucrăm pentru că Dumnezeu ne
ocroteşte. Şi justificarea o găsim în Sfânta Scriptură pentru
ca să nu pară că ar fi o justificare omenească. Zice că în
ţinutul Ur era un om drept, pe nume Iov, care în fiecare
seară aducea un bou de jertfa ca nu cumva să fi greşit cu
gândul înaintea lui Dumnezeu în ziua respectivă. Iar
dimineaţa aducea un bou de jertfă, pentru toate cele primite
de la Dumnezeu.
Deci iată instituirea rugăciunii de seară şi de
dimineaţă, dacă e să o luăm aşa, direct din Sfânta Scriptură.
Deci ce înseamnă să te rogi când te scoli şi ce înseamnă să
te rogi când te culci? înseamnă să-ţi ancorezi exsistenţa în
Dumnezeu. Pentru că la Sfântul Vasile cel Mare găsim un
alt răspuns: Cine ţi-a dat dimineaţa nu ţi-a făgăduit seara
iar cel ce ţi-a dat seara nu ţi-a promis că ajungi dimineaţa.
Şi atunci proverbul popular, un proverb mai mult creştin,
spune aşa: Să munceşti ca şi cum ai trăi 1000 de ani, dar să
te rogi în orice clipă ca şi cum ai muri mâine. Deci primul
lucru care atrage necazul în familie este lipsa rugăciunii.
- Părinte, nu prea avem timp.
Şi atunci eu le spun:
- Timpul nu este al vostru, timpul este al lui
Dumnezeu. Dacă atunci când s-a votat ziua muncii de 8 ore
şi omul a vrut 8 ore să se odihnească, 8 ore să muncească şi
8 ore să doarmă sau să gândească sau să înveţe sau să
citească, înseamnă că noi acum trebuie să mai facem încă o
250
Despre familia ortodoxă
zeciuială şi să spunem aşa: Doamne, dacă 10% e al Tău că
asta înseamnă zeciuială, din 24 de ore cât I se cade să-I
dăm? Două ore şi jumătate într-o zi, ceea ce înseamnă că
eşti obligat seara să te rogi o jum ătate de oră până la o oră
şi dimineaţa o jumătate de oră până la o oră. Iar în timpul
zilei să te îndeletniceşti încă o porţiune de timp chiar cu
Rugăciunea lui Iisus, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă p e mine, păcătosull De ce? Ca să
fii sub binecuvântarea lui Dumnezeu.
Şi spune:
- Părinte, noi nu le avem cu rugăciunea.
Şi atunci eu intervin imediat cu a doua problemă
care îmi este strict personală şi nu pot să o înstrăinez pentru
că o folosesc cu plăcere şi mă scoate din multe situaţii, zic:
- Ştiţi ceva? Regret că ne-am întâlnit şi aţi bătut
drumul până la noi, dar Dumnezeu nu schimbă cu nimic
ortodoxia că nu vă convine dumneavoastră programul
nostru de viaţă creştină. Vrând-nevrând, Dumnezeu nu
poate scoate liturghia din sărbători, vrând-nevrând, nu
poate desfiinţa rugăciunea seara şi dimineaţa, 7 laude e
hotărât să nu le scoată din Biserică şi atunci dumneavoastră
hotărâţi ce faceţi cu viaţa dumneavoastră. Din această clipă
dialogul nostru a luat sfârşit.
- Cum, Părinte?
- Aşa cum auziţi. Ori faceţi ce vă spun, ori mergeţi
în altă parte. Eu vă pomenesc, vă facem liturghie, vă facem
proscomidie, vă punem pomelnicul cu părticele la ce
probleme aveţi, dar dumneavoastră trebuie să faceţi
rugăciuni acasă.
Pleacă omul şifonat, pleacă supărat, dar când se
întoarce după o anumită perioadă, o săptămână, 2, 3, 4, 9, 6,
când vrea el să vină, marea bucurie este că ştiţi ce spune?
251
Graţia Lungu Constantineanu
- Părinte, dumneavoastră nu vă daţi seama ce bine
aţi făcut în viaţa mea!
- De ce? Cu ce v-am deranjat sau cu ce m-am
implicat eu în viaţa dumneavoastră?
- Ştiţi că mi-aţi spus atunci că Dumnezeu nu
schimbă ortodoxia pentru mine? Ştiţi că m-a mustrat
conştiinţa? Ştiţi că am început să mă rog? D a’ ştiţi cât sunt
de frumoase rugăciunile şi de uşoare? N-am ştiut că sunt
aşa de frumoase.
Atunci eu mă întreb, dacă dumneata la 30 de ani, la
40 de ani, la 50 de ani, vii şi-mi spui că nu ai ştiut că e aşa
de frumoasă rugăciunea, cum ai trăit până la aceşti ani?
Cum ai existat? Cum te-a ocrotit darul lui Dumnezeu şi nu
ai avut încercări decât atât de târziu? Deci, numai că
Dumnezeu împlineşte cuvântul din Scriptură: Nu vreau
moartea păcătosului, dar vreau să se întoarcă să fie viu!270
Pentru că spune, necredincioşii nu vin la judecată, nici
păcătoşii în sfatul drepţilor271 dar trebuie să se îndrepte sub
ce formă? Noi, Biserica, suntem obligaţi să le arătăm căile
prin care ei îşi atrag negura în casa lor. Prima este lipsa
rugăciunii.
A doua problemă pe care oamenii nu o
conştientizează este această metodă tradiţională, obişnuită
şi păstrată în mentalitatea poporului român, atragerea
răului la casa omului: nu taie pâine vineri că e păcat, nu
coace vineri că e păcat, nu munceşte joi că e păcat, nu face
nu ştiu ce sâmbătă că e nu ştiu ce. Tu îmi înveţi mie o
întreagă serie de obiceiuri şi tradiţii inventate dar duminică
eşti la piaţă cu grăunţe, eşti la magazin, îţi faci
cumpărăturile, iar în timpul liturghiei poate chiar dormi
270 Iezechiel 33, 11.
271 P salm 1 ,5 .
252
Despre familia ortodoxă
acasă în pat că doar e sfârşit de săptămână, ei sunt la
odihnă.
îmi pare rău, acea odihnă se face în duh. Când
ne-a scos Dumnezeu şi a trecut poporul lui Israel din Marea
Roşie, ne-a odihnit cu trupul, dar noi prin botez am primit
odihna duhului. Deci cu noi s-a terminat dormitul duminica
acasă. Cine nu are biserica de mamă, nu poate avea pe
Dumnezeu de Tată, ne spune Ciprian al Cartaginei, dar şi
alţi Sfinţi Părinţi.
Niciodată să nu aşteptaţi rezultate sau să nu aştepte
omul rezultate în rugăciune, dacă nu frecventează biserica.
Şi singura bucurie sufletească pe care o am şi tot timpul mă
bucur chiar stând în chilie, când citesc o carte şi îmi aduc
aminte iar mă bucur. Nu am reuşit să schimb în ortodoxie
ceva, în schimb am reuşit să-l conving pe om că fără
liturghia din sărbători nu va exista pe pământ. Poate să facă
ce vrea el, câte rânduri să-şi pună la casă, câţi bani vrea
să-şi strângă, cât vrea să se întinerească, să se
înfrumuseţeze, exact cum spune acel scriitor străin, care
spune: Iubeşte şi f ă ce vrei\ Eu le spun invers: Du-te la
biserică şi fă ce-ţi place! Dar du-te în biserică pentru că
biserica te va învăţa de toate. Biserica te scoate din
adormirea sufletului şi din lâncezeala minţii.
Nicăieri nu vom găsi pacea. Poate să se ducă omul
şi la psiholog cu tot felul de probleme. Un copil, un tată, o
mamă, un bunic, o bunică, până nu frecventează biserica,
nu-şi găseşte sensul vieţii. Ne îmbogăţim material, dar nu
suntem atenţi la un aspect. Mântuitorul Iisus Hristos este
foarte categoric pe această chestiune, o mai repet în
predică: Ce va da omul în schimb pentru sufletul său dacă
toată lumea ar câştiga-o şi sufletul l-ar pierdel212 Dacă
272 Matei 16, 26.
253
 Graţia Lungu Constantineanu
toată lumea ar fi a mea şi eu mi-am pierdut sufletul, cu ce
sunt eu bogat, dacă tu rămâi mirat că ai acolo câteva zeci de
mii de euro sau ai câteva imobile şi crezi că eşti
Dumnezeu? Este vorba de înşelarea diavolească, bazarea pe
materie.
Profetul Ieremia spune în scrieri: Blestemat este
omul care se reazemă pe braţele sale şi şi-a pus nădejdea
în trupul său hrănit. Pentru că noi nu putem face nimic fară
Dumnezeu, dacă nu ar fi harul Lui să ne întărească. Ce a
spus dracul când s-a întors la Dumnezeu? Că i-a zis
Dumnezeu: Du-te şi răstoarnă toată averea lui Iov, fa-o
praf! S-a întors înapoi şi a zis aşa: Păi, cum să mă leg eu de
Iov, dacă Tu l-ai binecuvântat cu harul Tău? Dar de ce era
binecuvântat cu harul Lui? Pentru că el dimineaţa şi seara
aducea jertfă. Unde era Iov când a venit diavolul să-l
ispitească? La rugăciune. Unde erau copiii lui? Făceau
petrecere în casă. Ce s-a întâmplat? A venit sluga şi a spus:
Stăpâne doamne, o vijelie mare şi un cutremur a răsturnat
casa peste fiii tăi şi i-a om orât în timp ce benchetuiau273,
scrie în Scriptură. Dacă ar fi fost în rugăciune mureau? Nu
mureau!
Ce spune la Potop? Şi în vremea lui Noe beau şi
mâncau şi se însurau, petreceau, se năşteau şi mureau dar
la potop nu se gândea nimeni .2 74Ci un singur om nebun la
vremea aceea construia o mare corabie şi toată lumea
spunea: Ce o fi cu nebunul acesta că de 200 de ani lucrează
la ea şi apa nu mai vine? Dar când a venit apa şi
înştiinţarea, Noe s-a suit cu familia în corabie, iar celelalte
toate au pierit de pe faţa pământului. Aşa a spus Dumnezeu:
îi voi pierde. După aceea s-a căit şi i-a părut rău, întâi i-a
273 Iov 1, 18-19.
274 Cf. Luca 17, 26-30.
254
Despre familia ortodoxă
părut rău că l-a făcut pe om dar după aceea i-a părut rău
după mulţimea milei Sale şi l-a iertat. Deci iată încă o
formă de a atrage păcatul. în momentul în care tu te afunzi
în cele lumeşti şi uiţi cu desăvârşire de sufletul tău care
are treabă cu Dumnezeu, normal că atunci Dumnezeu
caută metode ca să te aducă la realitate.
A doua cauză este nerespectarea îndatoririlor
sacre. Dacă păgânii aduc jertfa idolilor, dacă păgânii se
închină zeilor nevăzuţi pe care îi fac ei din piatră şi ei sunt
imaginari, şi au atâtea ritualuri, cu atât mai mult trebuie
cinstit Dumnezeu care e viu şi a înviat între noi şi S-a
arătat. Asta spune în Prologul pe luna martie, Viaţa
Sfântului Silvestru, papa Romei care arăta că un preot
idolatru trebuia să aducă o jertfă şi femeia îi spune:
- Grăbeşte-te că avem o treabă.
- Nu, nu pot să aduc jertfa până nu-mi fac cuvenita
rânduială.
Deci ca să se închine unui pietroi avea cuvenita
rânduială, dar cu atât mai mult lui Dumnezeu! Un alt motiv
pentru care mânia lui Dumnezeu vine şi păcatele cad asupra
copiilor este că noi ne punem uneori întrebarea de cel Păi,
vă explic de ce. Dumnezeu, pe lângă faptul că este bun,
milostiv, iubitor, drept stăpânitor, şi toate celelalte atribute,
mai are un atribut care îl apropie oarecum de noi - gelozia
divină. Atât de mult vrea să fie iubit, încât simte nevoia
permanent să răsplătească iar când vede că omul nu vrea să
fie răsplătit, îl cercetează fiindcă îi este dor de el. Cum noi
avem sufletul care se naşte cu dor de Dumnezeu, aşa are
Dumnezeu dor de toată creaţia Lui şi atunci o caută. Pentru
că am pornit de la Adam şi vreau să mergem în acelaşi
sens. Dacă deschidem Sfânta Scriptură, ce spune acolo?
Adame, unde eşti? Ce L-a luat aşa pe Dumnezeu deodată
să-l caute? Ce, nu avea treabă? Putea să întrebe: Unde eşti
255
Graţia Lungu Constantineanu
tu mărule, unde eşti tu floare, unde eşti tu leule, nu. Căuta
pe împăratul făpturii. Şi Adam ce a spus? Putea să spună:
Doamne, da’ unde pot să fiu decât cu Tine în grădina
raiului? Unde pot să fiu decât lângă pomul vieţii de unde
m-ai învăţat veşnic să mănânc şi să fiu fericit? A dat un
răspuns ambiguu: Aici sunt. Nu mai avea săracul nici un fel
de orientare.
Şi atunci Dumnezeu i-a dat şansa îndreptării. A
aşteptat acel iartă-mă, acea pocăinţă. Adam a plâns după ce
a fost izgonit din rai. A plâns pentru că l-a pierdut dar
pentru că a şi conştientizat căderea, pentru că în momentul
în care i s-a dat căderea, el s-a afundat în negura răului. El
nu înţelegea ce e acela rău dar îl simţea pe pielea lui. Nu
avusese contact cu el, nu erau scrise cărţi de psihologie şi
psihoterapie care să arate valoarea răului dar se simţea
luptat de patima trupească, de foame, de sete, de neputinţă,
de frică, de spaimă, de grijă, de necunoscut, toate îl
frământau.
Dar în clipa aceea Dumnezeu l-a lăsat lângă uşa
raiului acolo şi a zăcut, spune Chedrinos, aproape 200 de
ani s-a văitat. Şi i-a spus Dumnezeu: Adame, cunoaşte-ţi pe
femeia ta şi naşteţi fii!275 Răscumpărarea nu mai vine prin
ce crezi tu. Aşa e şi în viaţa de familie. în momentul în care
ai făcut un rău, păstorul Herman, în Scrieri apostolice,
spune că în momentul când greşeşti fară ştiinţă, se iartă mai
uşor şi de aceea în unele cazuri întâlnim oameni care de-a
lungul vieţii nu au avut contact cu Dumnezeu, dar au avut
contact, ca şi păgânii, cu o viaţă morală.
Deci să fim foarte atenţi şi am întâlnit lucrul acesta
la spovedanie, nu atei, ei nu erau atei, nu aveau nimic cu
Dumnezeu dar nu voiau să comunice cu El, nu aveau
275 Cf. Facerea 4, 1.
256
Despre familia ortodoxă
nevoie de legătura sufletească duh - suflet, şi atunci ce au
făcut? Au dus o viaţă materialist dialectică pe ideologia
marxistă şi au spus aşa: Dacă eu nu fac rău nimănui, de ce
Dumnezeu trebuie să mă pedepsească? Şi în mentalitatea
minţii lor şi îngustimii minţii lor, Dumnezeu nu i-a
pedepsit, ştiţi de ce? Pentru că ei chiar au respectat acea
literă, deşi litera omoară, dar ei au respectat acea literă
ştiind că nu trebuie să facă răul. Şi Dumnezeu a fost
îngăduitor pentru morala din ei, deci nu i-a pedepsit.
Ei nu faceau doctrină în mod voluntar ci impusă,
deci nu plecase de la ei. Şi atunci Dumnezeu ce a zis? Dacă
tu eşti moral pe linia literei, te ţin mort dar te las pe literă.
Şi atunci ce a făcut? I-a lăsat în litera vieţii, şi-au crescut
copiii mari, şi-au făcut averi, şi au avut încercări. După ce
L-au cunoscut pe Dumnezeu, când în final s-au întors, mulţi
au venit la calea Bisericii, avem în Biserică suficienţi
comunişti, securişti, tot ce vrem, doar în ţara asta au existat
5.000.000 de carnete de membru de partid.
Dar ce am constatat? Asta nu numai eu, poate să
spună oricine. Că unele încercări au venit după ce au făcut
pasul la biserică. Ce a zis Dumnezeu? Te-am aşteptat, M-ai
căutat, M-ai găsit, M-ai cunoscut, dar acum trebuie să-ţi cer
şi eu anumite lucruri. Să-mi dai nişte file de CEC la ordin şi
ţi-o veni şi ţie vremea să plăteşti anumite poliţe şi dobânzi.
Cum începe încercarea? întâi de ordin financiar, apoi de
ordin moral, de linişte în casă, de anumite tulburări
sufleteşti, de anumite nelinişti, de anumite încercări în
boală.
Şi cineva vine imediat şi spune: Da’ de ce trebuie
să-l pedepsească dacă-i bun? Trebuie să-l pedepsească, că
tot Scriptura spune: Dumnezeu pe cine iubeşte îl şi încearcă
257
Graţia Lungu Constantineanu
276 *
*
iar Dumnezeu p e cine greşeşte îl şi biciuieşte. Deci
pentru unii este bici, pentru unii este încercare. Şi aici vreau
să ajung," că spune cineva: Dar de ce tocmai prin copii?
Pentru că Dumnezeu a făcut mântuirea prin copii. Şi am
să vă arăt cum. Când i-a făcut pe Adam şi pe Eva, ei erau
copiii lui Dumnezeu, primele făpturi raţionale, ca îngerii pe
pământ, cu glas, cu vorbă, cu trup. în momentul în care s-au
răzvrătit ca doi copii obraznici, au spus lui Dumnezeu:
Femeia p e care mi-ai dat-o, şarpele m-a învăţat. Şi
Dumnezeu a zis: Stai, măi, cu aceştia nu-i de socoteală, au
luat-o razna. Degeaba stau să le predau lor morala, că ei tot
cum vor ei fac şi atunci ce a spus: Lăsaţi că vă voi lăsa p e
voi să învăţaţi ce înseamnă viaţa fiiască faţă de un părinte.
Prin ce? Prin suferinţa voastră. Exact ce discutam noi ieri.
Când un tată şi o mamă este categorică şi impune
morala în familie, rezultatele sunt benefice. De ce? Pe aici
nu se trece! Scurt. Şi atunci băiatul sau fata ştie că acolo
este nu. Dar în momentul în care apare delăsarea, apare şi
efectul negativ, deci cauză-efect, urmările păcatului. Şi
atunci Dumnezeu ce a făcut? Iată să vă arăt ce treabă am Eu
cu voi ca fii ai Mei. Şi atât de mult a iubit Dumnezeu lumea
277
încât p e unicul Său Fiu l-a dat la moarte p e cruce.
Noi să fim foarte atenţi, noi celebrăm învierea ca pe
o sărbătoare a vieţii, noi celebrăm învierea ca pe o
recompensă a lui Dumnezeu pentru lume. Dar să nu uităm
că învierea înseamnă lacrimă, înseamnă suspin, înseamnă
durere, înseamnă bătăi, înseamnă frângere de inimă.
Niciodată umanitatea nu şi-a arătat mai urât ferocitatea
animalică din trupul lipsit de morală şi de viaţă
duhovnicească cum şi-au arătat-o în Vechiul Testament cei
276 Pilde 13,24.
277 Cf. Ioan 3, 15-18.
258
Despre familia ortodoxă
care L-au răstignit pe Iisus, la modul cel mai sălbatic. De
ce? Aceasta este adevărata realitate din om atunci când
lipseşte Dumnezeu.
Omul nu este demon, demonul este ceva blând.
Omul este mai rău ca diavolul. Ca drept dovadă, a preferat
diavolul la certare să iasă din om şi nu s-a dus în alt om, a
ales o făptură trecătoare. De ce? Pentru că ştia că de acolo
nu-1 va mai certa nimeni, pentru că aceea nu are lege. Dar
în momentul în care a ales să intre în om, de ce credeţi că a
ales să intre? Acolo a găsit terenul propice să se
cuibărească. Silvestru de Canev, în Istoria dogmelor: Câte
patim i sunt în om, atâţia draci sunt. Iar când i-a întrebat
Iisus: Care vă este numele? Legheon = legiune. Deci erau
2.000 de draci în doi oameni.
Dacă luăm Filocalia VI şi dezbatem toate păcatele
începând cu iubirea de sine, mândria, înălţarea, cugetarea,
înfumurarea, părerea, acedia, moleşeala, rivalitatea,
moartea sufletului, lâncezeala sufletului, sunt sute de
păcate, 4 pagini de păcate înşirate, care se nasc din iubirea
de sine. Noi nu le vedem dar ele există în noi. Şi atunci
Dumnezeu ce a spus? Să vă arăt cum pedepsesc pe Fiul
Meu pentru păcatele voastre. Asupra lui Iisus Hristos nu a
fost o pedeapsă, a fost o încercare în ascultarea Fiului, a
cuvântului din veac de Tatăl. Pentru că El a spus: Tată, îi
voi mântui.
Dar ce a făcut? Sfanţul Atanasie278 ne spune, luând ,
chip de rob. Deci, Iisus Hristos a lăsat slava Treimii şi S-a
coborât în chip de rob, ca om muritor de rând. Deci a primit
moarte pe cruce, moarte în toată regula, cu sânge, cu
giulgiu, cu mormânt, cu capac, nu o aparenţă sau o înşelare.
Şi ce ne-a arătat Hristos prin aceasta? Că aşa trebuie să
278 Sf. Atanasie cel Mare, în PSB 15, EIBMBOR, Buc., 1987, p. 85.
259
Graţia Lungu Constantineanu
moară omul dacă vrea să învieze în Hristos. Cum spune,
dacă bobul de grâu nu putrezeşte, nu dă viaţă. Sunt cele 4
stări, 2 ale trupului şi 2 ale sufletului: Aşa este şi învierea
morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază
întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază
întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru
putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc.
Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc}19 Este la
Apostolul morţilor, în cursul săptămânii se citeşte. De ce?
Ca să ne arate nouă în Romani, că dacă nu mori materiei,
dacă nu mori trupului stricăcios şi nu reuşeşti să-l aduci pe
trup la calea care trebuie, trupul te va comanda pe tine şi
unde te va duce? Aicea-s Doamne. Fără o esenţă cardinală,
fără o direcţie, nici orizontală, nici verticală. Nu eşti nici
măcar în plan material mântuit. Că unii cred aşa, eu am mai
amintit prin predici, că dacă dispui de o anumită bogăţie
pământească, te-ai dus frumos, ai donat sau ai dat sau ai
dăruit şi tu ai scăpat de atribuţii: Gata, eu de azi înainte sunt
personalitate, am dat câteva miliarde, mi-am asigurat
mântuirea, nu.
înaintea lui Dumnezeu, toată acea jertfă, dacă ea
este cu inimă îngâmfată şi cu părerea că eu mi-am făcut
datoria faţă de Dumnezeu, este cea mai mare înşelare, că a
venit văduva şi a pus doi bani la templu şi a valorat cât
toată averea celor ce veneau şi dădeau cu sacul. De ce? Că
spune, Petre, zic ţie, ea a dat tot ce a avut la sufletul ei, dar
a dat totul din inima ei. Aşa trebuie să fie familia faţă de
Dumnezeu. întâi pui a lui Dumnezeu în faţă şi după aceea,
celelalte El le adaugă ţie, că aşa spune, căutaţi împărăţia
lui Dumnezeu şi celelalte se vor adăuga vouă.m
279 1 Corinteni 15, 42-44.
280 Luca 12, 31.
260
Despre familia ortodoxă
Dumnezeu L-a pedepsit, folosesc termenul de
pedeapsă dar nu ca fiind o formă de a absolvi o greşeală, ci
ca formă de durere, deci Dumnezeu a slobozit această
durere asupra Fiului Lui. El a trebuit să treacă prin paharul
morţii şi prin mântuirea lumii, şi cât de frumos spune acolo,
şi S-a smerit p e Sine până la moarte.281 Şi ce fel de moarte?
Moarte pe cruce, şi cântăm în joia mare la cele 12
Evanghelii, slavă îndelung-răbdării Tale Doamne, slavă
Ţie.
Ei, tocmai acea jertfă, acea umilinţă pe care a
răbdat-o Fiul Tatălui, ne arată cât de aspru poate să încerce
Dumnezeu pe fiii Săi. în ce sens? Să nu trăim noi cu
impresia că a luat copilul 4 la şcoală, vai ce pedeapsă i-a
dat Dumnezeu. L-a durut ceva într-o zi pe copil, a făcut
febră, vai ce pedeapsă i-a dat Dumnezeu, nu. Copiii
epileptici, copii cu cancer, copii cu boli incurabile, aţi
văzut, parapareze, boli cronice, diabet la copii mici,
sindromul down cu care se nasc genetic. Acestea sunt mari
încercări. Dumneavoastră vă daţi seama câtă suferinţă şi
rupere de inimă este în inima unui astfel de părinte? Dar ce
face Dumnezeu prin asta? îi iartă toate păcatele. De ce? îl
curăţă de cele ce a greşit înainte şi îl pedepseşte trecător ca
să nu-1 pedepsească veşnic.
Vine unul şi spune: Da, dar atunci ce fel de iubire
are Dumnezeu dacă face o treabă din asta? Are iubire
pentru că acel copil se mântuieşte involuntar. Pentru el
mântuirea e asigurată, dar prin el îşi îndreaptă părinţii la
calea cea dreaptă. Unii părinţi chiar se răzvrătesc. Să ştiţi
că în prima etapă, părinţii sunt cei care explică exact cum
281 Filipeni 2,1-11.
282 Cele 12 Evanghelii ale sfintelor şi mântuitoarelor Patimi ale
Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după fiecare
Evanghelie.
261
Graţia Lungu Constantineanu
spuneaţi, moartea crudă şi moartea nedreaptă. Pe
Dumnezeu nu-L impresionează, vă repet din nou apoftegma
mea prin care eu ies din încurcătură: Nu schimbă
Dumnezeu legile ortodoxiei că s-a supărat unul sau altul.
Acolo e lege scrisă: Certa-voi cu toiag fărădelegile tale )2*3
Şi ce frumos spune în Catisma 7, la Psalmul 49, şi a zis
Dumnezeu, de ce ai luat aşezământul meu de lege în buzele
284
tale ? Ai crezut că voi fi asemenea ţie? Când vedeai pe
cel desfrânat şi furul cu el partea ta puneai!2*5 Mustra-te-
voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale.2*6 Adică,
când îţi plăteşte Dumnezeu, îţi plăteşte din plin. Dumnezeu
nu plăteşte cu bucăţica, Dumnezeu nu plăteşte cu
miligramul, El când a lovit, aşa spune, săgeţile Lui săgeţi
bine ţintite care lovesc la ţintă.2*1
Aici îi întâlnim pe cei care uneori sunt încercaţi şi
mor de tineri,288 că aţi văzut, avem morţi năprasnice, un
accident, o boală gravă, un infarct, o nenorocire de orice
fel. Cei care mor în accident sau într-o încercare groaznică:
Părut-a în ochii celor vii o nebunie,2*9 dar ei sunt în pace,
pentru că acea încercare groaznică i-a curăţit, adică aceea a
fost pentru ei botezul focului, au trecut direct la lumină.
Dar spune iarăşi la Sfântul Andrei cel Nebun pentru
Hristos, că unii au parte de înmormântări pompoase, de
fasturi şi întreabă lumea: Cum, ăsta care toată viaţa a fost
283 Psalm 88, 32,
284 Cf. Psalm 49,17.
285 Psalm 49,19.
286 Psalm 49,22.
287 Cf. Psalm 44, 7.
288 Cf. Isaia, 61, 1-4.
289 Isaia 44, 25: Eu zădărnicesc semnele mincinoşilor şi p e ghicitori îi
fa c să fie nebuni, ruşinez p e cei înţelepţi şi înţelepciunea lor o prefac în
nebunie.
262
Despre familia ortodoxă
un stricat şi un rău, acuma e în atâta slavă? Da, Dumnezeu
ca să-i dea pedeapsa deplină, i-a rânduit până şi cele mai
din urmă clipe pământeşti să le petreacă în fericire, ca acolo
să-şi poată lua pedeapsa maximă. Să nu zică: Doamne, da’
şi eu am avut într-o zi o rană, şi eu am vărsat o lacrimă, nu.
Tu ai trăit în fericire, şi de unde ştim lucrul acesta? Un om
bogat trăia în purpură şi în vison290 şi când s-a trezit în
flăcările iadului a zis: Doamne, trimite p e Lazăr să mă ude
cu degetul că uite, o picătură mi-ar trebui că mă perpelesc
în văpaie?91 Şi a spus: Nu fiule. Ce frumuseţe la Dumnezeu
că i-a zis: Nu fiule! Nu i-a spus, măi bătrâne, măi boierule,
măi domnule, măi personalitate, nu. Nu, fiule, adu-ţi aminte
că tu din viaţă ai luat p e cele bunel192 Deci vedeţi?
Foarte atent, Scriptura are orice amănunt pentru
orice problemă, adu-ţi aminte că tu din viaţă ai luat pe cele
bune! Acum le primeşti pe cele rele! Lazăr le-a prim it pe
cele rele şi acum le primeşte p e cele bunel293 Aşa este
această încercare care vine peste copii şi peste acest
blestem din familie, ca să spunem aşa. Exact aici am
deschis noi discuţia şi am spus, Scriptura certifică: Părinţii
mănâncă aguride, la copil i se strepezesc dinţii.294 Adică
părinţii păcătuiesc iar copiii pot suferi. Sunt păcate care se
iartă şi păcate care se dau cu report, se reportează. Să vedeţi
o chestiune interesantă. Să nu aveţi impresia că spovedania
e doar avort, desfrâu şi prostii din astea, astea sunt puerile,
pe duhovnic nici nu-1 interesează, se uită în canoane şi vede
cât poate să scurteze, să taie, să arunce şi să dea la o parte,
să dezlege şi să se ducă cu pustiul. îmi spune un domn:
290 Luca 16,19.
291 Cf. Luca 16,24.
292 Cf. Luca 16, 25.
293 Cf. Luca 16,25.
294 Ieremia, 31, 29.
263
Graţia Lungu Constantineanu
- Părinte, am 3 fete frumoase, cuminţi, cu şcoală,
ajunse la o vârstă destul de înaintată, Părinte, numai nu se
căsătoresc. Toţi băieţii le-au necinstit şi le-au lăsat.
- Prima greşeală e că s-au încurcat cu băieţii şi le-au
necinstit, aici e prima greşeală educaţională, zic. Dar
dumneavoastră sunteţi credincios?
- Părinte, bat Sihăstria de 40 de ani. Deci mergea
din tinereţe. Omul avea acum 70 de ani. Nu ştiu ce să cred,
mă rog, citesc Psaltirea. E adevărat că nu i-am putut educa
pe copii după sufletul meu, n-au vrut să asculte. Şcolile
astea le-au stricat, le-au deschis altă mentalitate, iar
revoluţia asta le-a tâmpit de tot, nu mai este o disciplină.
Dar sunt credincioase, merg şi ele la biserică, se roagă, fac
la Psaltire şi ele acasă, avem candelă, icoană.
- Nene, ia interesează-te prin cuscra, prin soacra, de
prin partea soţiei, de prin partea familiei, undeva trebuie să
existe ceva putred, nu se explică lucrul acesta. Nu are cum,
dacă ea e frumoasă, să vorbească un băiat cu ea, să o lase
aşa.
Nu vine vreo câteva săptămâni la biserică şi într-o zi
mă trezesc cu el şi-i zic:
- Domnule Mihai, vreau un răspuns concret la o
întrebare, îmi sunteţi dator.
- Părinte, e ceva ruşinos dar trebuie să vă spun.
Tatăl meu, bunicul fetelor a fost morar şi el nu lua uium la
femei, când le prindea îşi bătea joc de ele şi necinstea şi
sărace şi amărâte şi bogate şi curate şi stricate. Şi, zice, mai
multe femei din sat spuneau aşa: Să dea Dumnezeu aşa să
ajungă toţi copiii tăi cum faci tu.
Graţia: Deci a fost blestem.
Părintele Calistrat: Da. Am trimis la arhiereu cu bilet, au
făcut dezlegare şi în final, spune că şi fetele au început să ia
direcţia care trebuie şi să-şi găsească rostul vieţii. Nu ne
264
Despre familia ortodoxă
mai ştim de câţiva ani pentru că toate lucrurile astea se
petreceau în perioada asta până în 2001-2002. în
întreruperea aceasta de ani, o parte dintre credincioşi s-au
reorientat în direcţiile lor. Şi atunci i-am spus: Vezi, acestea
sunt cărămizile pe care ni le pune Dumnezeu în spate,
când? Când urcăm Muntele Golgotei, nu oricând.
Ai bani, ai avere, ai servici, ai şcoală, dar te loveşte
unde te doare. Şi de ce te loveşte în copil? Pentru că aceasta
e cea mai sensibilă coardă din om. Poţi să rămâi şi fară casă
şi fără masă, ştii cum spune omul, lasă că voi face alta. Dar
când te loveşte într-un copil! Şi Iov, cu toată credinţa lui,
şi-a rupt cămaşa întâi ca un semn de neputinţă a răbdării
durerii, dar în final a spus: Doamne, dacă aşa ai vrut, aşa
ai făcut?95
Noi nu avem măsura asta, mai trebuie să luptăm
pentru ea. Nu suntem obişnuiţi cu ea, de aceea vorbim de
moartea cruntă, de moartea nedreaptă, de moartea
prematură. Aceasta este greşeala lui Dumnezeu, că nu ne
cere nouă voie când ia o decizie, dar aici nu putem noi
interveni. Se spune, am citit undeva lucrul acesta, cu atât
este mai crud Dumnezeu faţă de noi oamenii, şi mai aspru
şi mai rece şi mai distant cu cât îl ignorăm mai mult. în
clipa în care noi ne înfumurăm şi începem să găsim
explicaţii raţionale, atunci El se supără mai tare. Am
întâlnit odată o familie care avea o suferinţă şi am spus:
- Cum percepeţi lucrul acesta?
- Părinte, ca pe o simplă coincidenţă a vieţii.
- Va veni următoarea coincidenţă şi va fi mai dură
decât aceasta.
Şi să ştiţi că a venit şi următoarea coincidenţă, da.
Deci, în momentul în care Dumnezeu ţi-a trimis prima carte
295 Cf. Iov 1,21.
265
Graţia Lungu Constantineanu
poştală şi tu nu ai înţeles că trebuie să trimiţi rambursul
spre împăcarea cu El, de acolo înainte cere El socotelile. Şi
ca să nu vorbim de toate necazurile pe care noi le întâlnim
în lume, nenumărate necazuri. De ce spun nenumărate
necazuri? Necazurile acestea, spune un proverb popular, nu
vin niciodată singure. Când vin se leagă în lanţ. Tot aşa o
chestiune frumoasă trăită, văzută cu ochii mei. Erau doi
oameni într-o duminică la biserică, asta se petrecea la
Bâmova cu ani în urmă. Maria şi Eugen şi au zis: Părinte,
noi lăsăm un pomelnic. Domnul era bolnav de cancer şi
i-am spus:
- Nu aţi vrea să staţi la Maslu?
- Părinte, am sta dar ne grăbim că trebuie să-şi ia
tratamentul.
Eu nu am fost prea ferm să-i spun scurt: Până nu se
termină liturghia, nu pleci! Femeia sănătoasă, tânără, ea
facea servici, ea ţinea casa. Cum mergeau cu maşina spre
casă au făcut accident şi a murit ea şi a rămas cel bolnav de
cancer care făcea citostatice. Şi a îngropat-o cel bolnav pe
cea sănătoasă! Atunci mi-am adus aminte de un cuvânt al
Părintelui Cleopa: Cine iese din biserică mai înainte de
terminarea slujbei e mai rău ca Iuda vânzătorul care L-a
trădat şi L-a vândut pe Iisus. De ce? Până nu ai luat
binecuvântarea cerească de la puterea Sfintei Liturghii,
harul lui Dumnezeu nu e cu tine. Asta trebuie să
implementăm noi poporului să înţeleagă că nu o prescură,
două lumânări şi o hârtie cu 5 lei cu câteva nume reprezintă
liturghia. Acela e pomelnicul.
Liturghia este ceremonia euharistică propriu-zisă de
la proscomidie până la împărţirea anafurei, când preotul îţi
dă pâinea sfinţită să o duci celor din casa ta. Dacă reuşim să
implementăm lucrul acesta, implementăm şi credinţa. Dacă
nu reuşim să implementăm lucrul acesta, va fi greu.
266
Despre familia ortodoxă
Părintele Stăniloae avea o vorbă: Biserica va f i într-un timp
viitor o industrie a pomelnicăritului din care oamenii nu
vor cunoaşte folosul , pentru că nici Dumnezeu nu le ascultă
rugăciunea, nici preoţii nu-i p o t ajuta. Pentru că ei nu cred
în Dumnezeu şi în rugăciune, ei cred în pomelnic ori nu
pomelnicul te ajută ci rugăciunile pe care tu te străduieşti să
le faci atunci când dai pomelnicul. Pentru că pomelnicul ce
este? Este o fişă personală, cum este foaia de observaţie
într-un spital, când vii la doctor şi spui, mă doare măseaua
aceasta, mă doare în cotul acesta, mă doare în coasta
aceasta şi doctorul spune: pentru măsea iei rovamicin,
pentru coastă iei analgezic, pentru reumatism iei un
unguent şi tu pleci acasă cu reţeta şi faci tratamentul. Dacă
nu ai făcut tratamentul, degeaba te-a consultat. Acelaşi
lucru şi în biserică.
Dacă tu ai dat pomelnicul şi spui vreau sănătate,
vreau servici, vreau examen, vreau spor, vreau linişte, dar
tu nu ai stat la biserică ca să înţelegi rostul acelor rugăciuni,
şi tu nu ai citit nimic, ai rămas doar cu foaia de observaţie
dată. Deci este în evidenţă ca un pacient, este o vorbă, sunt
pacienţi cu deficienţe, nu respectă tratamentul. Atunci sigur
că şi înaintea lui Dumnezeu este acelaşi lucru.
Tu la un moment dat ajungi să huleşti Biserica şi să
spui: Am dat de-a pomelnice, dar nu s-a reuşit nimic. Nu
s-a reuşit pentru că nu s-a respectat procedura. Trebuie să
devenim exigenţi cu noi înşine. La faţă de noi înşine, cred
că ar trebui să mai amintesc un lucru pe care de multe ori îl
am în minte şi l-am mai spus prin predici.
Există o delicateţe de comunicare a omului cu
Dumnezeu. Unii cred că rugăciunea e o greutate pe care
trebuie să o porţi după tine. Aceea nu e rugăciune. Unii
cred că rugăciunea e o obligaţie prin care deja te-ai
însărcinat şi unii chiar spun: Nu mă duc la biserică, să-mi
267
Graţia Lungu Constantineanu
dea mie rugăciuni de citit. Nu cunosc, nu am răspundere,
adică nu dau răspuns. Dar greşeala e alta, că aceasta e o
mare înşelare. Hristos a spus într-una dintre Evanghelii aşa:
Nici toţi cei ce zic Doamne, Doamne, nu vor vedea
împărăţia lui Dumnezeu ,296 pentru că avem rugăciuni
ascultate şi neascultate. Avem rugăciuni ascultate atunci
când avem de-a face cu bunăcuviinţa şi delicateţea noastră
sufletească faţă de Dumnezeu şi rugăciuni neascultate
atunci când noi le facem din silă.
Dacă avem în societate oameni care spun: Iar mi-a
dat 40 de acatiste, ştiu eu când le-oi termina? Ca şi cum tu
i-ai pus o căruţă să o tragă după el! Deci el nu are plăcerea
aceea, pasiunea aceea de a vorbi cu Dumnezeu, cum să
spun eu, să ardă inima în el, să deschidă cartea să citească,
să simtă că a citit. Da, mi-am făcut datoria, parcă mă simt
împlinit că am citit. Nu! Nu mă deranja jumătate de oră că
trebuie să termin un canon şi el citeşte acolo rapid să treacă,
adică e un fel de obligaţie contabilicească.
- Părinte, să ştiţi cu mare greu am terminat canonul
acesta 40 de zile.
- Bine că l-ai terminat dar ai înţeles ceva din ce ai
terminat?
- Aa, nu ştiu ce mi-aţi dat dar am citit.
Adică el nu a conştientizat nimic din esenţa şi din
frumuseţea rugăciunii respective. Expresia unui băiat:
Părinte, zice, mi-aţi dat nişte rugăciuni, tot trebuia să spun
bucură-te, bucură-te, bucură-te, dar ce să mă bucur, că eram
supărat? Nu a înţeles rostul acatistului, acele laude la sfânt.
El credea că trebuie să se bucure el, şi zice: Părinte, eu vă
spun sincer, ce să mă bucur, eram supărat. Cum să mă
bucur aşa fară rost? Nu-i condamnabil dar e uimitor. Adică
296 Cf. Matei 7,21.
268
Despre familia ortodoxă
în momentul când tu termini o facultate şi faci atâtea
cursuri şi ai sesiuni şi ai seminarii şi ai examene şi ai licenţă
şi ai disertaţii şi tu să nu ştii ce e un acatist, care e rostul
acelui acatist, cum trebuie să-l percepi!? Aceasta e una
dintre greşeli pentru care Dumnezeu nu ne ascultă
rugăciunea.
Dar un alt motiv pentru care Dumnezeu nu vrea să
privească la noi este următorul: Noi nu am înţeles cum se
face o rugăciune. Ce face preotul când intră în biserică? Se
opreşte în mijlocul bisericii şi spune: Intra-voi în casa Ta,
închina-mă-voi în sfânt altarul Tău, închina-mă-voi în casa
Ta acum şi pururea. Ajunge sub policandru, ce spune? în
mijlocul bisericii Te voi lăuda. Intră în altar, face 3 metanii
la sfânta masă. Ce face? Ia pe el rasa, ia pe el mantia, ia pe
el epitrafirul, ia camilafca, se închină, sărută sfânta masă,
face metaniile de cuviinţă, aprinde cu tămâie, aprinde
lumânările. Acesta ce este? Este un ritual văzut. Ce
înseamnă acest ritual văzut? înseamnă că omul intră în
antecamera lui Dumnezeu şi aşteaptă chemarea audienţei.
Deci secretarul îl interoghează ce are de spus lui
Dumnezeu. Ce face preotul după ce a făcut lucrul acesta?
Iese în biserică şi spune: Binecuvântat este Dumnezeul
nostru totdeauna, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Deci aduce omniprezenţa şi infinitul lui Dumnezeu lângă
el. Binecuvântat este Dumnezeu, e aici, totdeauna, acum şi
pururea, trecutul, prezentul şi viitorul, deci invocă toată
Treimea să fie prezentă la rugăciune. Şi le ia pe rând,
„Sfinte Dumnezeule”, „împărate ceresc”, „Preasfântă
Treime”, „Tatăl nostru”. Dar de ce? Ca să cheme toată
Treimea de faţă să îl asculte. La urmă spune: „Miluieşte-ne
pe noi, Doamne”, „Uşa milostivirii”, o cheamă şi pe Maica
Domnului sau „Către Născătoarea de Dumnezeu”.
269
 Graţia Lungu Constantineanu
i. Necazurile vin din păcate
Graţi: Unii credihncioşi spun că după ce îşi vor rezolva o
problemă, vor dona bani şi la biserică. E un lucru bun, nu?
Părintele Calistrat: Aici răspunsul e simplu:
- Biserica nu are nevoie de banii dumneavoastră.
Rezolvaţi-vă strict problemele dumneavoastră. împăcaţi-vă
întâi cu Dumnezeu, plătiţi faţă de El toate poliţele pe care le
aveţi de plătit şi după aceea veţi putea să daţi un ban şi la
biserică. La biserică ajunge o liturghie şi o prescură pe care
o dai duminica dacă vii şi te rogi cu credinţă pentru că nu
are nevoie Dumnezeu. De ce când ai împrumutat miliardele
sau milioanele, nu te-ai gândit atunci să duci un ban la
biserică? De ce după ce i-ai pierdut pe toţi?
- Părinte, dacă reuşesc să recuperez, 20%-30% îi
dau la biserică, zice cineva.
Acel 30% e exact cuvântul înţeleptului Solomon,
jertfa multă cu păcat nu este asemenea puţinei pâini cu
linişte şi împăcare. Una este să duci un ban cum a dus
văduva din Evanghelie, din nimica toată, 2 bănuţi să-i pună
la biserică şi alta să ducă bogatul din prisosul inimii. Pentru
că acel prisos este munca incorectă.
Cât ar vrea el să fie de mare, cât ar vrea el să fie de
bogat, cât ar vrea el să fie de puternic, dacă el nu a trudit şi
nu a simţit cum se munceşte banul, nu va şti niciodată nici
preţul lui. Pentru că în momentul în care ţie îţi trec mulţi
bani prin mână, la fel de bine mintea şi gândurile se
întunecă şi doresc şi ele mult mai mult decât poate o minte
obişnuită. Pentru că oamenii au două altitudini, în
momentul când avem nevoie de Dumnezeu ne facem luntre
şi punte, strigăm şi-L chemăm, iar când am rezolvat
problema cu Dumnezeu, uităm desăvârşit. Şi asta spune
psalmistul David: Toţi s-au abătut, împreună netrebnici
s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la
270
Despre familia ortodoxă
unul?91 Sau tot psalmistul David: Tot omul este
mincinos?9* Adică una spune şi alta face, una simte, alta
trăieşte, una trăieşte, alta gândeşte. Spune în psalmi, în gura
lor sunt cuvinte ca untdelemnul, dar în inima lor sunt
săgeţi,299 adică nu sunt oamenii credinţei şi atunci, sigur că
toate acestea se răsfrâng, cum spune şi în Sfânta Scriptură,
părinţii păcătuiesc, iar copiilor li se strepezesc dinţii300.
Părinţii mâncaseră aguridă.
Trebuie să fim foarte atenţi pentru că păcatele
acestea care ni se par puţin importante sau neimportante sau
grele sau uşoare, ele atârnă ca un bagaj negativ în urma
noastră, cum sunt kilogramele în plus. Noi nu ne dăm
seama dar ele au efect încet şi de durată pentru că la un
moment dat începe să tulbure mintea, începe să tulbure
cugetul, începe să tulbure sufletul, începe să devină
dezolantă viaţa şi ideea de a trăi, şi aţi văzut, sunt foarte
multe cazuri. Vedem în jurul nostru oameni disperaţi care
apelează la gesturi extreme, spun: „îmi vine să fac nu ştiu
ce.” Ce înseamnă să fac nu ştiu ce? Să-ţi aduci aminte că
te-a creat Dumnezeu, să cazi în genunchi şi să te rogi. I-am
spus cuiva într-o zi, familist cu 4 copii, că mă întrebase:
- Părinte, ce mi-a dat m ie Dumnezeu că am născut
4 copii şi ce a pierdut acela că are unul singur?
- Acela a pierdut moştenitorii iar tu ai pierdut
timpul.
- Cum adică?
- Tu, timpul îl iroseşti crescând copii, acela timpul
îl iroseşte pierzând vremea. Oricum la judecată, dacă ai
lucrat degeaba pentru Dumnezeu eşti mai plătit ca acela
297 Psalm 52, verset 4.
298 Psalm 115,2.
299 Psalm 54, verset 24.
300 Cf. Iezechiel 18, 2.
271
Graţia Lungu Constantineanu
care a stat degeaba pentru Dumnezeu, pentru că tu ai
muncit, ai făcut un canon şi canonul acesta îţi va răsplăti
când nu te aştepţi tu. Dar acela nu a făcut nimic, nici o plată
nu va avea.
- Părinte, deci tot răspuns „ortodox”, nu s-a întors
nimeni de pe lumea cealaltă să ne spună ce e acolo.
- îmi pare rău că după 2000 de ani de mers la
biserică nu ai învăţat că Hristos a înviat din morţi şi dacă El
a înviat şi noi vom învia.
- Părinte, asta spune în Scriptură, nu în viaţa reală.
- Lucrurile acestea s-au întâmplat real.
Religia ortodoxă este o realitate. Dacă vrem să ne
dăm seama sau dacă nu vrem să ne dăm seama, tot ceea ce
noi trăim de dimineaţa până seara e o realitate, indiferent
cât am vrea noi să ne eschivăm. Până şi cel mai bogat om
sau cel mai grozav om simte că fără Dumnezeu nu poate
face nimic, chiar dacă ei se dau în lături sau încearcă să-şi
adoarmă conştiinţa.
Şi atunci, bineînţeles, conştiinţa adormită naşte
monştri şi monştrii încep cu copii prost educaţi, aceasta este
prima treaptă de cădere în familie, sunt copiii care sunt
crescuţi trupeşte. Acesta este cel mai rău mod de a educa
copiii, în educaţia trupească. Educaţia trupească ţine de
ceea ce aţi spus într-o zi că mama ia lecţii de psihologie, ia
lecţii de pedagogie, ia lecţii de sociologie, ia lecţii de
asistenţă socială, ca să înveţe cum să-şi educe copilul.
Dar de ce nu ia mama o lecţie de îndumnezeire?
în momentul în care ai rămas gravidă, primul lucru pe care
trebuie să-l faci este să te ^fâtuieşti cu soţul să trăiţi în
curăţenie ca acelui copil să nu i se transmită absolut nici un
impuls al plăcerilor animalice din noi ca oameni în vreun
moment din timpul sarcinii. Să ştiţi, noi ne mirăm astăzi sau
ne întrebăm de ce tinereii aceştia ai noştri, copilaşii de la
272
Despre familia ortodoxă
clasa a VUI-a în sus până la a Xll-a şi mediul universitar,
nu mai comentăm, sunt desfrânaţi sau de ce sunt atât de
precoce? Răspunsul îl avem chiar în faţa noastră. Am
întâlnit elemente feminine care în clasa a Vil-a au zis:
Părinte, nu pot de biserică.301 Deci vedeţi o dezvoltare din
asta super rapidă, super matură, exact aproape ca un mutant
genetic. De ce lucrul acesta? în momentul în care părinţii
nu au nici cea mai vagă idee de Dumnezeu, în momentul în
care părinţii nu au nici cea mai vagă idee de curăţenie în
familie şi totul se rezumă la plăcere, la pofta de a trăi, la
pofta de a simţi, la pofta de senzaţie, la pofta de mâncare, la
pofta de plimbare, tot ce ţine de acestea se transmite
copilului în pântece iar acel copil nu face altceva decât
să-şi imită părinţii cu tot ce au făcut ei. Veţi găsi în, Cu
durere şi dragoste pentru omul contemporan la Paisie
Aghioritul,302 explicat-lucrul acesta pe îndelete.
Dacă mama a plâns, copilul va fi un om trist, dacă
mama a consumat narcotice, cafeaua, ţigara, băutura în
exces, copilul va fi un melancolic, daca mama a fost
stresată, copilul va fi un agitat, dacă mama a fost bătută în
timpul sarcinii, jignită, umilită, copilul va fi un fricos şi un
timorat. Deci toate acestea vin asupra copilului ca o
plagă.
Dar pentru lucrul acesta, trebuie, am mai spus, că pe
lângă toate facultăţile pe care noi le-am învăţat în ţara
aceasta, începând de la Drept, Medicină, Economie,
Stomatologie, Farmacie, ş.a.m.d., cred că ar fi bine, în
cadrul Facultăţii de Psihologie sau Asistenţă socială a
universităţilor clasice de învăţământ, să existe o secţie care
301 Tinere creştine cu vârsta apropiată de 14 ani spun că viaţa biologică
nu le permite să participe la Sf. Liturghie.
302 Paisie Aghioritul, Cu durere şi cu dragoste pentru omul
contemporan , Ed. Evanghelismos, Buc., 2003.
273
Graţia Lungu Constantineanu
să se numească Codul manierelor morale şi Codul
manierelor elegante. Ce înseamnă elegant? Să ştii ce
înseamnă a te îmbrăca, a vorbi, a te comporta, a te
manifesta în societate şi să fie notabil, să fie cu specialişti
în domeniu, să ştii care este codul de etică într-un mediu
rural, care e în mediu urban, care e într-o societate cultă,
care e într-o societate simplă, cum trebuie să te comporţi
într-o intersecţie în mijlocul unui oraş sau într-o piaţă,
pentru că vei întâlni tot felul de oameni. Oamenii nu sunt de
un singur fel, exact cum spune şi în tratatul lui Eccles ,
omul este o unicitate. în fiecare om găseşti ceva ce nu te
aştepţi. Oamenii nu se pot schimba.
Numai Freud a vrut să demonstreze structura
omului, având în vedere doar latura lui biologică
(animalică) prin care omul poate fi manipulat şi dirijat
într-un anumit habitat. Da, dacă iei 10 copii şi îi ţii în casa
de copii şi îi baţi - îi timorezi. Dacă îi hrăneşti şi îi alinţi -
vor fi sociabili, aceasta se cheamă dresură, nu ţine de
educaţie, nu are nici o legătură.
5. (RgCaţiite înfamiCie
Buna înţelegere rodeşte har; calea celor vicleni
este sprepieirea lor (Solomon 13, 15).
a. Iubirea cu dreaptă socoteală în familie
Graţia: Părinte, iubirea este legea numărul unu dată de
Mântuitorul nostru Hristos. Trebuie să avem iubire faţă de
303 Eccles, John Carew , Fiziologia sinapselor, la Galeriu, Constantin,
pr. prof. Predici despre înviere.
274
Despre familia ortodoxă
aproapele, dar această iubire, am întâlnit la Sfinţii Părinţi,
trebuie dăruită cu dreaptă socoteală. Cum să înţelegem noi
că trebuie să ne dăruim iubirea cu dreaptă socoteală în
cadrul familiei, soţii, unul faţă de celălalt, părinţii faţă de
copii, copiii faţă de părinţi şi fraţii între ei?
Părintele Calistrat: Aici am putea veni cu un răspuns din
Taina Cununiei şi din slujba nunţii. Spune că această iubire
şi această taină este mare în Hristos şi în Biserică, când
este vorba de părinţi. Evident că primul lucru care iese la
iveală, este acesta - iubirea dumnezeiască, care este iubirea
supremă. Despre această iubire dumnezeiască noi găsim
scris în Sfânta Scriptură de către Mântuitorul Iisus Hristos.
Aproapele meu sau aproapele tău sau aproapele oricăruia
dintre noi este un om oarecare, fără nume, fără vârstă, fără
grad de rudenie, mărime sau micime, fără valoare sau cu
mai puţină valoare, dar noi ştim că această iubire are la
rădăcina ei un singur lucru - adevărul divin. Dacă nu
are adevăr divin în ea, această iubire se transformă într-o a
doua iubire care poate avea într-însa lipsa prezenţei
Duhului Sfânt.
Iubirea supremă este întotdeauna plină de Duhul
Sfanţ şi Mântuitorul Iisus Hristos a şi arătat lucrul acesta:
Iubiţi-vă
_ _ .304 •
între voi, să cunoască lumea că sunteţi ucenieii
Mei şi această poruncă nouă v-o dau vouă, să vă iubiţi
unii p e alţii cum Eu v-am iubit p e voi.305 Cum ne-a iubit El
pe noi? Jertfindu-se până la moarte p e cruce pentru noi
oamenii şi pentru a noastră mântuire .306 Efectiv, în
momentul în care eu iubesc dumnezeieşte, înseamnă că îmi
asum neputinţa celui de lângă mine, o parte din
Ioan 13, 33-34.
3DS Ioan 15,22.
306 Cf. Filipeni 2, 7-8.
275
Graţia Lungu Constantineanu
slăbiciunea lui, o parte din suferinţa lui, o parte din
greutăţile lui, o parte din carenţele lui, dar cum?
Educaţional.
Deci în momentul în care eu am lângă mine un om
şi trebuie să-i acord iubirea şi am ieşit în spaţiul iubirii
divine, eu ce trebuie să conştientizez? Că iubirea mea nu
trebuie să-i aducă lui vreun prejudiciu moral sau spiritual
sau iubirea mea revărsată asupra lui nu trebuie să-i
încurajeze vreuna din patimi. Adică: Sunt neputincios.
Lasă-1 că-i neputincios. El nu poate. E cel mai mare păcat
să-l înveţi pe om că nu poate. Mântuitorul Iisus Hristos, şi
apoi Antonie cel Mare, au spus aşa: Omul poate toate câte
le vrea cu ajutorul Duhului Sfânt şi al lui Dumnezeu.
Iar în momentul în care ajungem să vorbim de
iubirea pură, deci de iubirea absolută, iubirea
dumnezeiască, trebuie să ţinem cont că în ea găsim
cuvântul lui Hristos —unde sunt 2 sau 3 în numele Meu,
acolo sunt şi Eu cu ei?01 Şi spune acolo, din porunci Mă
veţi cunoaşte .308Deci ce este iubirea divină? în primul rând
este o poruncă. Iubirea divină este o stare de
corectitudine permanentă spre desăvârşire. Automat, cel
care trăieşte din iubirea divină sau din prima treaptă a
iubirii, că este treapta cea mai înaltă, el este în permanentă
formare. Deci iubirea divină este o formare
duhovnicească în lumină. De ce în lumină? Pentru că
lumină este şi Tatăl, lumină este şi Fiul, lumină este şi
Duhul Sfânt. Păstrezi poruncile? Nu te lipseşti de Duhul
Sfânt. Păstrezi poruncile? Eşti în voia Tatălui. Nu spune
Tatăl? Eu sunt uşa oilor™ Iarăşi, păstrezi poruncile? Eşti
307 Matei 18,20.
308 Cf. Ioan 14, 20.
309 Ioan 10, 7.
276
Despre familia ortodoxă
în dragostea Fiului. Spune Hristos: Nimeni nu ajunge la
Tatăl decât prin Fiul.31
Şi atunci, automat, mă izbesc de cuvântul Părintelui
Stăniloae: Treimea, sau la început a fost iubirea. Ce este
Treimea? Este modelul suprem: Tatăl, care este capul
familiei, Fiul, care este născătorul de fii, întâi în duh pentru
că vorbim de dragostea duhovnicească şi apoi cine? Copiii,
deci puterea şi lucrarea Duhului Sfânt, puterea de creaţie,
puterea de existenţă, conlucrarea, pronia, ca să spunem, aşa,
deci tot ce se conservă şi există prin puterea Duhului Sfânt.
E l au zis şi s-a făcut, El au poruncit şi s-au zidit?11
în momentul în care am trecut prima etapă de iubire,
am ajuns în etapa a doua, pentru că nu toţi pot rămâne în
iubirea dumnezeiască. Şi Sfântul Maxim Mărturisitorul
spune aşa: Cine încetează să iubească o clipă nu a iubit
niciodată. Şi tot Maxim Mărturisitorul spune: Cine o clipă
este lipsit de iubire, acela pierde pe Duhul Sfânt. De ce? Să
vă dau o pildă simplă: Soră, blagosloveşte şi mă iartă că mă
împărtăşesc, e post. Iar după ce am luat Sfintele Taine în
gură: Tu să nu-mi dai mie bună ziua, noi doi nu avem ce
discuta. Deci, aici deja nu mai vorbim de un standard, aici
vorbim de o cădere.
Aceste căderi, adică interpretări greşite ale iubirii ne
duc într-o a doua etapă - iubirea agapis, care, la fel, are în
ea sistemul educaţional. Ce înseamnă? A hrăni un bătrân, a
îngriji un copil, a îmbrăca un bolnav, a-1 cerceta, a te duce
la temniţă, a adăpa pe cel însetat. Şi ce a spus Hristos
despre aceasta? Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meul312 Deci,
cine poate trăi în milă şi iubire, aceasta este treapta a doua -
310 Ioan 14,6.
311 Psalm 32, 9; Psalm 148, 5.
312 Matei 25, 34.
277
Graţia Lungu Constantineanu
mila şi iubirea, milă voiesc şi nu jertfă , 313 spune
Mântuitorul, jertfa e starea cea mai înaltă. Aici ce putem
întâlni? Putem întâlni oameni care se pot manifesta sau
raporta la semenii lor printr-o iubire temporară sau
permanentă.
De aici spunem aşa, oameni buni, oameni mai puţin
buni, e un grad de comparaţie. Dar la ce mă ajută aceasta?
Ca să înţeleg măsura umană la care este omul şi spre ce
tinde. Şi omul îţi dă răspunsul singur. Lasă-1 că acesta nu
prea e bun la suflet. Lasă-1 că acesta e mai acru, e mai iute,
e mai dur, e mai aspru şi atunci tu ştii cum trebuie să te
raportezi cu iubirea ta la iubirea lui. Aţi văzut, în general, în
relaţiile interumane, când este vorba de o relaţie persoană-
persoană sau cu mai multe persoane, noi încercăm
întotdeauna un dialog de neutralitate, adică venim cu nişte
alocuţiuni şi cu nişte fraze care să îndulcească pentru
început mintea şi sentimentul celui de lângă noi, adică ia-1
frumos, că e şi proverbul popular, vorba dulce mult aduce.
Ia-1 frumos că o să cedeze sau vezi cum îi explici că o să
înţeleagă sau vezi cum îi povesteşti, poate reuşeşti să se
rezolve. Aici ţine de starea omului, aici nu mai ţine de
Dumnezeu.
Vorbind despre iubirea cu dreaptă socoteală, ne
putem raporta la viaţa personală. Ce înseamnă dreapta
socoteală? De exemplu, omul care devine prea leneş, singur
trebuie să-şi pună privegherea, omul care devine prea
lacom, trebuie să-şi pună singur înfrânarea, omul care
devine prea zgârcit, să-şi pună singur cumpătarea, omul
care devine prea avar, să-şi pună singur milostenia. Deci
asta înseamnă dreapta socoteală, Isaac Şirul314 spune, să
313 Matei 12, 7.
314 Filocalia X, Cuv. XII.
278
Despre familia ortodoxă
ajungi să te cunoşti tu p e tine, ca biruindu-te p e tine, să-i
câştigi p e ceilalţi. Ca sens filocalic, când vorbim de dreapta
socoteală, ştim că este cea mai înaltă armă despre care au
vorbit Sfinţii Părinţi. Iar Arsenie Papacioc arhimandritul de
la Techirghiol zice pacea e mai m are de 4 ori ca
dreptatea . Aici e vorba de dreapta socoteală, adică să
ştii când să acţionezi, să ştii când să intervii, să ştii când să
potoleşti, să ştii când să ponderezi, să ştii când să opreşti, să
ştii când să combaţi, să ştii când să dai un impuls. Adică
cineva este moale şi îi spui: Fii mai aprig, fii mai bărbat, fii
un pic mai categoric, fii oleacă mai impulsiv, nu fi aşa
moale. Ei, asta face parte din dreapta socoteală.
în termeni populari se spune aşa: Vezi că o să te ia
înainte dacă nu eşti atent, vei rămâne de căruţă, adică nu te
vei putea integra în societate. Noi ne autoexcludem. Deci
noi nu putem vorbi de o iubire limitată. Că spune cineva:
Eu până aici îl pot iubi. Nu există aşa ceva. în momentul
când iubeşti p e cineva, o faci în totalitate. Eu întotdeauna le
spun la spovedit şi am amintit chiar şi în predică. Noi
trebuie să ţinem cont de următorul lucru. în raportul nostru
de iubire, trebuie să avem grijă ca fiecare sac cu toate
peticile lui să poată fi folosit după cum spune Scriptura,
nici vin nou în burdufuri vechi, nici vin vechi în burdufuri
noi316. Vă dau acest exemplu printr-un proverb: Unde-i
dragoste puţină, lesne-i să găseşti pricină. Aşa şi aici, dacă
315 Ne vorbeşte Părintele Arsenie Papacioc, voi. 1; „Armonie nu poţi să
faci dacă nu înţelegi că pacea este mai mare de patru ori decât
dreptatea. Aceasta este proporţia, după Sfanţul Ioan Scărarul. Fă pace în
familia ta.” (Articolul „Bărbatul este capul care conduce, femeia este
inima care înfierbântă”, dialog cu arhim. Arsenie Papacioc, Mănăstirea
„Sfânta Maria”, Techirghiol, realizat de Augustin Păunoiu, în ziarul
Lumina din 6 iul. 2008).
316 Cf. Luca 5, 37-39.
279
Graţia Lungu Constantineanu
noi în calitate de oameni, la raportul persoană - persoană,
căutăm limita iubirii şi căutăm defecte, vom găsi fiecărui
om câte un defect.
Dar, spune Chirii al Ierusalimului, în Cateheze,
adevărata măsură nu aceasta este. Cine reuşeşte să facă din
rău bun şi cine reuşeşte să facă din puţin bun mai mult bun
sau din ceva obişnuit ceva foarte bun, acela, gura lui este
gura Duhului Sfânt, adică, în tot omul defectuos, dacă ai
dragoste să poţi să găseşti valoarea. Orice om are un talant,
că este mic sau este mare, el trebuie descoperit. Şi atunci
unde se duce lupta? Lupta se duce între două limite.
Ceea ce spuneaţi la începutul discuţiei, până unde
pot ierta, până unde pot îndrepta, de unde nu pot tolera,
până unde pot tolera, până unde pot iubi şi cât pot iubi. De
iubit putem iubi permanent, nu există o clipă când să nu
putem iubi, chiar şi un duşman când ţi-a dat cu o piatră în
cap, trebuie să-i dai un sentiment de iubire. De ce? Ţi-ai
descoperit un defect, nu suporţi piatra. Dar asta nu pentru
că tu nu ai fi virtuos, nu eşti pregătit de un asemenea şoc
şi atunci trebuie să munceşti încă odată la tine, prin
semenul tău să descoperi că atunci când iei o piatră în cap
trebuie să te bucuri ca şi când nu ai lua-o.
De ce am dat acest exemplu? Se pot întâlni în viaţa
publică, adică cea trăită în societate, cazuri cu oameni care
îţi pot face bine şi tu le-ai făcut lor şi aceia se numesc
prieteni şi atunci raportul nu mai este nici spiritual, nici de
iubire, nici la nivelul agapis. Aceea este relaţie de prietenie,
iar în relaţia de prietenie intră alţi factori care ţin prietenia -
interesul, relaţia, scopul prieteniei, durata prieteniei, felul în
care s-au împrietenit pentru că nu toţi se împrietenesc la fel.
Unii s-au împrietenit în vreo suferinţă, de pildă în spital şi
atunci se compătimesc unul pe celălalt, îl sprijină, îi dă o
pastilă, îi dă o cană cu apă, îl ridică, îi aşează o pernă, îl
280
Despre familia ortodoxă
duce până la o bancă să se aerisească, îi deschide geamul, îi
udă buzele, asta este un agapis. Aici deja împlineşti
Scriptura.
Poate să fie o prietenie bazată pe un interes
personal, mă împrietenesc, că prin funcţia pe care o are mă
poate ajuta. Aceasta este iarăşi o relaţie interumană, şi este
un lucru bun, până într-un punct, să iubeşti pe aproapele ca
pe tine însuţi. Aşa cum eu îmi doresc să mănânc o bucată
de pâine, dacă eu mă raportez corect la prietenul meu, sigur
că îl voi ajuta şi pe el să mănânce o bucată de pâine. Dacă
pe mine mă deranjează că el vrea pâine, atunci eu pot să-i
dau ură sau pizmă sau zavistie sau invidie şi atunci am ieşit
din sfera iubirii. Trecem şi de toleranţă, aici intrăm în
intoleranţă. De aceea se spune în limbajul nostru, nu mai
pot tolera, este un om intolerabil, a depăşit orice limită.
Aici vorbim de limitele inferioare, nu de cele superioare.
Limita superioară este unirea cu Dumnezeu,- deci
plecarea spre mistic, mergerea în transcendent. Dar la limita
inferioară ce este? Ieşirea din umanitate şi intrarea în
dezumanizare. Cineva va spune: Dar nu suntem oameni?
Ba da. Orice om, când îl priveşti de departe este om, când îl
vezi de aproape nu ştii ce este. Un mare filosof se plimba
cu felinarul aprins şi este întrebat:
- Ce cauţi?
- Un om.
- Dar nu vezi pretutindeni în jurul tău?
- Nu, eu caut cu adevărat un om.
Ce este omul? Noi în societate întâlnim indivizi. Şi
de ce ne raportăm la indivizi, masculin sau feminin? De ce
ne raportăm la cele două genuri? Pentru că nu ştim nume,
nu ştim relaţie, nu ştim grad de credinţă, sau de
interumanitate, nimic. Dar când suntem în biserică întâlnim
numai persoane. Şi atunci, în momentul când eu caut un
281
Graţia Lungu Constantineanu
om, eu mă raportez la Dumnezeu, la dragostea agapis, adică
la întrajutorare, la comunicare. Şi aici ce caut? O persoană.
Şi spune, am găsit persoana potrivită, şi-a găsit persoana
potrivită, şi-a găsit omul potrivit, şi-a găsit perechea
potrivită. De ce se foloseşte termenul acesta? Ca să se
înţeleagă că cei care au pe Dumnezeu reuşesc să treacă
peste micile diferenţe de opinii. Dacă aţi văzut cum sunt
jocurile la copii, le îmbini şi-ţi dă o imagine, în momentul
în care faci imaginea întreagă, îţi dă desenul propriu-zis.
Aşa este şi în Biserică. Această relaţie între
persoane formează de fapt imaginea reală a Bisericii, adică,
cuvântul din veac care vine prin Evanghelie înmulţit prin
fapta bună care este raportul material şi care duce la faptele
despre care Hristos a spus aşa: Credinţa fară faptă moartă
este, iar faptele fără credinţă moarte sunt. 1 Pentru că
pâinea o poţi lua dintr-un magazin dar o plăteşti, cel ce a
făcut-o, nu ştii dacă a făcut-o cu ură, cu dragoste sau cu
plăcere. El ţi-a vândut-o ca să o mănânci, în schimbul
banului.
Pe când, în momentul în care tu dai de o persoană la
biserică şi ai primit o pâine, în clipa aceea tu ai descoperit o
faptă dumnezeiască, dorinţa de a milui. In pâinea aceea nu
găseşti numai cât este valoarea pâinii, l 5 lei, ci găseşti
valoarea umană a celui care ţi-o oferă - din dragoste, din
milă, din respect, din preţuire, din voinţă, din sentiment sau
pur şi simplu după proverbul popular: Cine p e sărac
•310
împrumută, p e Dumnezeu ajută.
Ce vreau să scot în evidenţă? Că aici iarăşi avem
de-a face cu o faptă de dragoste, este pur agapis, îngrijirea
bătrânilor la sanatoriu, îngrijirea bolnavilor în spitale, unde
317 Iacov 2,15-26.
3,8 Pildele lui Solomon 19, 17.
282
Despre familia ortodoxă
sunt boli cronice, netratabile, în casele de copii, într-un
centru de plasament, într-o creşă de copii. Aici ce apare?
Sentimentul. Aceasta este o iubire care are treabă cu
Scriptura, care are în ea sentiment. Ştiţi unde întâlnim
lucrul acesta? îl întâlnim foarte des în familie, exact ce aţi
spus, iubirea cu dreaptă socoteală. Spune bărbatul femeii
după 15 ani de căsătorie: Nu te-am iubit niciodată şi ea
rămâne foarte mirată şi la duhovnic şi spune:
- Părinte, e posibil după 15 ani de vieţuire cu o
persoană, să-ţi spună că nu te iubeşte?
- Da, este foarte posibil.
- Cum vă explicaţi lucrul acesta?
- Foarte simplu. La baza acestei iubiri şi a acestei
relaţii a voastre nu a stat credinţa, harul, evlavia sau
sentimentul.
Ce este sentimentul? Putere sufletească, puterea
emoţională de a trăi pentru celălalt. De aici se şi naşte
iubirea. Aceasta este de fapt definiţia iubirii. Este trăirea
sentimentală sau emoţională, faţă de persoana cealaltă, în
acelaşi sens, la aceeaşi intensitate şi în acelaşi gând pentru
că aşa se iubesc doi oameni. Şi două păsărele când îşi fac
cuibul, întâi cântă şi apoi merg pe acelaşi gând, să crească
pui. Aici intervine conservarea speciei, instinctul, dar aici
nu vorbim de treaba asta. La noi în ortodoxie, în creştinism,
sentimentul se leagă pe dor, pe sinceritate, chiar pe cuvinte
pentru că îşi rostesc cuvinte frumoase tinerii, de exemplu
spune: te iubesc, îmi eşti dragă, ţin la tine, te vreau de soţie,
vreau să fii mama copiilor mei, vreau să împărţim soarta
împreună. Sunt expresii creştine care stau la baza formării
familiei, a noului cuplu, ele au sentimente.
în momentul în care vrei să vezi o dragoste care nu
a avut sentiment, ştii: Da, o iau că are casă, o iau că are
servici, o iau că este singură la părinţi, o iau că este bogată,
283
Graţia Lungu Constantineanu
o iau că mă întreţine, o iau că este credulă, lucruri pe care le
întâlnim în viaţa cotidiană. Şi aici ce apare? Dragostea care
a depăşit etapa umană şi a intrat în dragostea din interes. Şi
aici trebuie să fim atenţi că se împleteşte foarte bine ceea ce
spuneţi: dreapta socoteală şi toleranţa. într-o relaţie, în
momentul când unul dintre cei doi descoperă că celălalt
devine piedica în calea spre mântuire, trebuie să caute
dreapta socoteală.
b. Toleranţa cu dreaptă socoteală în familie
Femeia înţeleaptă îşi ia măsura de precauţie şi se
axează pe rugăciune, pe Dumnezeu, pe îmbunătăţirea
relaţiei. Bărbatul cu înţelepciune începe să fie mai tandru,
mai omenos, mai apropiat, mai posesiv, ca să spun, nu
posesiv în sensul negativ ci de a recuceri sentimentele
pierdute, sau dacă sunt copii, pe dorinţa de a-i câştiga. Aici
intervine dreapta socoteală, ea se leagă foarte bine cu o
întrebare din urmă, privitoare la amestecul copiilor în viaţa
de familie şi a vieţii de familie în viaţa copiilor, pentru că
aici se echilibrează două forţe: forţa inocenţei, a naivităţii, a
necunoştinţei şi a neştiinţei. Şi aici putem vorbi de o
influenţare negativă materialistă: vino la tata sau vino la
mama că îţi dă bani şi aici s-a călcat dreapta socoteală şi
aici s-a distrus educaţia. Fenomenul educaţiei dispare, aici
este fenomenul de şantaj.
Iar în partea opusă apare celălalt fenomen: Vino la
mama sau vino la tata dacă vrei să-ţi fie bine şi hai să ne
ţinem de rugăciune, de biserică, de Dumnezeu şi hai să
urmăm calea cea dreaptă. Aici ce se formează? Se formează
starea de spirit duhovnicească în care unul dintre cei 2
copii, 3, 4, 5, câţi îi are familia, vor urma acestui model, vor
avea dreapta socoteală în educaţie, sub care formă? în
momentul în care părintele va avea şi tăria de a arăta care
284
Despre familia ortodoxă
este calea, atunci vor fi şi realizările pe măsură. Şi atunci,
unde dispare elementul de dreaptă socoteală? Când copilul
ascultă de părinte prin Dumnezeu deja este în câştig. Iar
când ascultă de părinte prin materie, este în pierdere. Aici
intervine dreapta socoteală sau pierderea dreptei socoteli,
pentru că nu vei educa un copil dându-i bani. Chiar astăzi îi
spuneam unei mame:
- O mamă trebuie să-şi iubească copilul cu adevărat
în lumina Scripturii, în lumina învăţăturii bisericeşti.
Ştiţi ce mi-a spus mama?
- Părinte, dar în cazul acesta Biserica nu ne
manipulează? Dacă Biserica impune nişte restricţii atât de
rigide unor suflete atât de firave...
- Cu atât mai mult, cu cât planta este mai înaltă şi
mai sensibilă, îi pun un băţ mai gros să nu mi-o rupă vântul,
cu atât mai mult.
Şi a zis:
- Şi cum ar trebui să procedez?
- Simplu. Răspunsul este cât se poate de concret. în
clipa în care copilul spune „da” peste „nu” al mamei, s-a
călcat dreapta socoteală. Acolo nu mai vorbim de educaţie
şi de iubire. Vorbim de şantaj şi de interes sau de toleranţă
care duce la pierderea sufletească sau la ieşirea din
normalitate. în momentul în care copilul spune „nu” peste
„da” al mamei şi vrea să arate o încăpăţinare, problema este
de altă natură, atunci copilul îşi impune nişte exigenţe de
formare a personalităţii. Aici mama nu trebuie să intervină
ci trebuie să vegheze. în momentul în care vezi că spune:
Nu, eu nu plec la joacă, eu nu vreau aia, nu-mi place aia,
aşa-zisele mofturi, ca să folosim un termen popular. Aici,
mama poate să stea liniştită, aici ea trebuie să intervină prin
tăcere şi prin veghere. în momentul în care el se schimbă şi
îşi croieşte din nou o idee, o recenzie a minţii, şi zice: „Stai
285
Graţia Lungu Constantineanu
că eu am greşit, nu am procedat corect. Mamă vreau aia.”
„Nu se poate, mamă, ai spus că nu-ţi trebuie.”
Graţia: Dar dacă spune nu vreau să învăţ?
Părintele Calistrat: Dacă spune nu vreau să învăţ,
mijloacele modeme de a pune un copil la învăţat sunt
acestea: ajutorul, străduinţa, silinţa şi uşoara constrângere.
V-am spus, nu sunt adeptul ideii de iubire sau educare a
unui copil prin bâtă pentru că asta e pentru dobitoace, dar
printr-un cuvânt ferm —ce este da, da şi ce este nu, nu, iar
în rest este de la diavolul. Aici trebuie să fim foarte, foarte
atenţi pentru că în felul acesta vom contura personalitatea
de mai târziu a unui copil. în momentul în care mama nu i-a
pus masa şi i-a spus: întâi înveţi şi apoi îţi pun masa, se
cheamă educaţie şi iubire. în momentul în care spune
mama: Nu te culci, nu ţi-am făcut patul să dormi că nu ţi-ai
făcut rugăciunea şi el o face indiferent că o face constrâns,
că o face de nevoie, că o face de plăcere, că o face de puţină
plăcere, de plictiseală, important este că îi va intra în reflex
această condiţie a familiei, impusă, care mai târziu se va
sădi ca o rădăcină sănătoasă.
V-am mai spus, când eram mic, am fost învăţat
Tatăl nostru cu sila. Pentru fiecare verset s-a pus un băţ de
chibrit. Mi s-au rostit versetele de câteva ori şi când lua un
băţ, eu trebuia să ştiu versetul care urmează, până am
învăţat Tatăl nostru şi îl ştiu şi în ziua de azi. De ce spun
lucrul acesta? Rolul fundamental al dragostei în familie
este legat de respectarea poruncilor divine. Solomon a
scris în Vechiul Testament, în pildele înţelepciunii:
Părintele care cruţă varga nu-şi iubeşte copilul. Şi în
momentul în care vorbeşte de vargă, dacă vă uitaţi, nu
spune toiag sau bâtă sau creangă, ci vargă, arată că este
319 Solomon, 13, 24; cf. Ibid. 23, 13-14.
286
Despre familia ortodoxă
vorba de un mijloc de constrângere ieftin, uşor, adică nu
trebuie să se ajungă la un corp contondent, la ceva de forţă,
nu-1 baţi în lanţuri sau în cătuşe, ci vargă. Iar în termen
popular este altă vorbă a sătenilor, a creştinilor. Zice,
copilul să-l săruţi prin somn, să nu ştie cât îl iubeşti. Pentru
că în momentul în care i se creează o personalitate greşită,
copilul va şantaja aceste sentimente ale părinţilor şi va şti
întotdeauna să obţină ce vrea. Mi-a spus odată o mamă:
- Dacă nu-i dau ceva, atâta se bate cu fundul de
pământ.
- Doamnă, ştiţi ce cere? Bătaie. Luaţi o jordică de
răchită şi trageţi-i 10 la fund să vedeţi, se mai izbeşte cu
fundul de pământ? El se izbeşte că-1 mănâncă şi mata nu-1
scarpini.
- Vai, nu pot să cred treaba asta.
- Pune dumneata jordia în casă să o vadă el. Ştiţi că
nu se va mai da cu fundul de pământ.
Pentru că vedea jordia şi îşi aducea aminte că se
poate scărpina de ea.320 De ce? în momentul în care un
copil simte că părintele cedează, el ştie cum să lucreze şi ei
au o psihologie foarte bine îndreptată spre împlinirea
propriilor dorinţe. Ce ascultaţi dumneavoastră în lumea
socială despre afirmaţiiile psihologilor care spun, copiii
sunt lezaţi, copiii sunt atinşi sufleteşte, sunt marcaţi
sufleteşte. Niciodată.
Un copil este ca un răsad, când are seceta se
adaptează la secetă, când are umezeală se adaptează la
umezeală, când are prea multă căldură se adaptează la prea
multă căldură. Aşa şi copilul, îşi speculează părintele atât
de frumos şi cu atâta eleganţă şi cu atâta dibăcie, cu atâta
gândire, şi noi ştim, copiii au o gândire mult mai iute decât
320 Cf. Solomon 29, 15; 22, 6.
287
Graţia Lungu Constantineanu
gândirea unui adult. De ce? Adultul gândeşte raţional şi
intelectualist, adică îşi alege sistemele, dar copilul le
artificializează, adică el caută ieşirea exact din instinctul
acela biologic, scăparea.
Graţia: Intuitiv.
Părintele Calistrat: Da. Chestiunea este nativă. Copiii sunt
adaptabili din fire. Şi atunci, el ce face? El profită de aceste
sisteme care se petrec şi pur şi simplu face un întreg lanţ de
joacă cu părinţii, împingându-i în tot felul de dileme. Chiar
mă amuză, există o emisiune care se cheamă Copiii spun
lucruri trăsnite. Nu spun lucruri trăsnite, ei nu gândesc ceea
ce spun. Ei vorbesc mai repede decât gândesc, mintea lor
nu prelucrează logic informaţiile pe care le primesc şi le
transmit. Aşa sunt copiii mici.
V-aţi uitat vreodată la grădiniţă, de pildă? De ce
copiii, când sunt la grădiniţă, la grupele mici până la şcoală,
nu au jocuri exacte, trec de la un joc la altul. îi dai o
păpuşă, ia păpuşa, îi dai un cal, ia un cal, îi dai un caiet, ia
un caiet, îi dai un pix, ia un pix. La el mintea se schimbă
imediat, pe când în momentul în care începe să crească un
pic şi începe mintea să se maturizeze, el merge pe o
anumită idee.
Şi acuma păpuşa de bază este calculatorul, de la doi
ani toţi au învăţat. De ce? Este singura stare virtuală care a
reuşit să le stârnească curiozitatea, dar în acelaşi timp, au
demonstrat toţi oamenii de ştiinţă, a reuşit să le omoare
neuronii şi să le îmbătrânească mintea. Toţi copiii care
pierd vremea în faţa calculatorului au neuroni mai puţini
decât copiii care nu stau la calculator. Copiii care nu stau la
calculator gândesc mult mai bine şi mai constant şi mai
rapid decât cei care stau la calculator, cei de la calculator
cultivă o minte leneşă fiindcă le mor o parte dintre neuroni
prin oboseala psihologică din faţa calculatorului. în
288
Despre familia ortodoxă
momentul în care găseşte un lucru în care se poate refula, se
adânceşte în lumea lui şi psihologul stă să-i explice
copilului. Copilului nu trebuie să-i explici nimic, l-ai
împărtăşit, l-ai spovedit, l-ai hrănit, l-ai culcat, l-ai sculat,
i-ai făcut program.
îmi aduc aminte iarăşi de când eram mai mic, că la
prânz trebuia să dormi o oră. Ce metodă avea ca să ne
adoarmă? Spunea aşa: Uite, nu trebuie să dormiţi. Aţi
mâncat, v-aţi spălat, treceţi în pat şi vă învăţ ce să faceţi.
Nu neapărat trebuie să dormiţi, dar prefaceţi-vă că dormiţi,
închideţi ochii. Şi bineînţeles că în momentul când
închideam ochii, mai dura un pic şi adormeam. Dar nu
spunea: închide ochii ca să adormi. Uite, nu trebuie să
dormi dar închide un pic ochii, să vezi, mai uşor trece
timpul şi adormeai imediat. Te trezeai după o oră, o oră şi
ceva.
Dar de ce lucrul acesta? Psihologie în sens invers.
Deci, ceea ce^spui omului să facă nu va face iar ceea ce îi
spui să nu facă, tocmai aceea va face. La copiii mici trebuie
inversat lucrul acesta şi atunci, în momentul respectiv ai
mai mult de câştigat pentru că ce se întâmplă? Fiecare
individ, folosim termenul raportat la societate, gândeşte
într-un anumit fel, dar când vorbim de omul care se educă
în familie, acesta trebuie să fie întocmai. De ce spune
proverbul, copiii sunt oglinda părinţilor ? Ceea ce au
părinţii, aceea fac copiii, ceea ce văd copiii la părinţi, şi
aici, pentru că suntem la acest capitol, cred că prima normă
etică a părinţilor faţă de copii este aceasta: părinţii trebuie
în dragostea lor extremă sau în dragostea lor supremă sau în
dragostea lor maternă sau în dragostea lor exagerat
biologică şi părintească, să ţină cont de câteva lucruri.
Să nu-i vadă copiii niciodată certându-se. Copiii vor
avea întotdeauna de câştigat din aceasta. Să nu-i vadă
289
Graţia Lungu Constantineanu
niciodată în schimburi de replici acide, pentru că vor învăţa
imediat ce trebuie să speculeze din aceasta. Să nu-i vadă
niciodată pe părinţi nemulţumiţi, deci problemele de
consiliu de familie se discută separat. Copiii când sunt mici
nu trebuie să cunoască aceste amănunte. Este şi proverbul,
să nu scoţi vorba din casă, pentru că copiii nu-şi dau seama
ce vorbesc dar povestesc. Şi încă un lucru extraordinar care
ţine de morala şi de conduita creştină - exceptând
spovedania, rugăciunea, împărtăşania, părinţii trebuie să
aibă o viaţă cât se poate de decentă faţă de copii, pentru
că ceea ce văd copiii la părinţi, aceea fac şi ei la rândul lor
în casă.
Cândva, eu am intrat într-o casă de oameni care
veneau la biserică şi sub un cearşaf imens era un nud foarte
obraznic ca desen, ca tehnică şi am întrebat:
- La vârsta dumneavoastră de 70 de ani, credeţi că
această icoană a Răstignirii mai este necesară în casa
dumneavoastră?
- Da’ nu-i icoana Răstignirii, Părinte, v-aţi uitat
greşit. E un nud.
- Nu, mie aşa mi s-a părut că e o icoană a
Răstignirii.
-N u .
- Sunt sigur că în fiecare zi, de câte ori vine Hristos
să vă binecuvinteze casa şi vede acest măscărici pe perete,
de atâtea ori îi mai bateţi un cui în răni.
- Părinte, nu-1 putem da jos că-i camera copiilor.
- Foarte bine, şi copiii trăiesc cu aceasta în
cameră!?
- Părinte, oameni suntem.
290
Despre familia ortodoxă
- îmi pare rău, este foarte greşit. Vă arăt ce scrie în
psalmi, profetul David: Omul în cinste fiind s-a alăturat
dobitoacelor celor fă ră de minte şi s-a asemănat lor.321
Şi nu l-au dat jos, deci nu a avut efectul scontat, deşi
m-a deranjat când l-am văzut acolo. Iar în cealaltă cameră,
alături, deci în acelaşi apartament, ardea candela, icoana.
Păi, cum faci? Care-i toleranţa sau dreapta socoteală în
această problemă când în aceeaşi casă se slujeşte şi lui
mamona şi lui Dumnezeu, că nu poţi sluji la doi domni: Ori
p e unul îl vei ură ori p e altul îl vei iubi? 2
- Părinte, e o amintire a tinereţii noastre şi nu putem
să ne lepădăm de ea.
- Da, vrea dracul să vă ducă în iad cu siguranţă până
la sfârşit.
Aici nu mai avem de-a face cu maniera, aici nu mai
avem de-a face cu perseverenţa, nu mai avem de-a face cu
credinţa. Aici avem de-a face direct cu înrăirea patimii şi de
ce am ajuns aici? Pentru că a treia dragoste şi ultima este
eros care, dintotdeauna, se ştie, că această dragoste, ca să
spun aşa, desfrânată, ca să-i dăm o definiţie, ce face?
Pătrunde până în cele mai mărunte unghere ale familiei
creştine şi ia copilaşii şi fetiţele din cele mai fragede vârste
ale copilăriei până în cele mai înalte trepte ale înţelepciunii,
pentru că nu putem spune că la 25-30 de ani un tânăr nu-i
matur sau nu gândeşte, e vârsta desăvârşirii. Mântuitorul
Iisus când a ieşit la propovăduire, avea 30 de ani. Şi ce
face? Toacă mărunt tot ce se cheamă fecior sau fecioară sau
tânăr sau tânără pentru că ei consideră că adevărata iubire şi
adevărata dragoste este cunoaşterea totală. Acesta este
321 Psalm 4 8 ,1 2 .
322 Matei 6, 24.
291
Graţia Lungu Constantineanu
răspunsul - cunoaşterea totală. De ce să nu ne cunoaştem
unul pe altul?
c. Pervertirea sensului lucrurilor
Consumul unuia de către celălalt şi al celuilalt
pentru celălalt duce la degenerarea fenomenului de dragoste
şi implicit la degenerarea familiei. Şi acest fenomen
mizerabil este antrenat şi cultivat prin materiale
pornografice, reviste, filme, mass media, tot ce vrem noi,
poze, clipuri, reclame ş.a.m.d. dar mai mult decât atât, duce
la pervertirea cuvintelor din vocabularul limbii române.
Când spune: Ce, măi, ai dragoste către el? El deja
interpretează altceva. Ce, măi, îl iubeşti? Deci vedeţi?
Schimbarea sensului, opticii mentale a rostirii cuvântului,
face să-ţi fie ruşine. V-am spus, pentru mine, cea mai
şocantă chestiune pe care am întâlnit-o când o fetiţă
cuminte, curată, mi-a spus:
- îmi este ruşine de colegii mei că sunt fecioară, nu
pot să le spun lucrul acesta.
Se poate. Şi Maicii Domnului i-a fost ruşine că era
fecioară. Şi Mântuitorului Iisus Hristos i-a fost ruşine că
ne-a mântuit. Cum să-ţi fie ruşine când aceasta e floarea
Bisericii, e virtutea virtuţilor. S-au jertfit sfinţii pentru
asta şi ţie să-ţi fie ruşine!?
Graţia: Dar de ce trebuie să spună lucrurile astea public?
Părintele Calistrat: Se simţea prost în ambientul unde îşi
desfăşura studiile la facultate, pentru că era considerată de
ceilalţi colegi o anormală Ia 19,20, 21 de ani. Nu mai era în
limita normalului. Adică familia a rămas înapoiată, nu a
educat-o bine, nu i-a deschis orizonturile, nu i-a expus viaţa
în totalitatea ei, cu toate cărările ei şi cu toate plăcerile ei.
Ea a crescut într-o familie în care părinţii erau foarte
credincioşi, erau foarte-la locul lor. Şi a spus:
292
Despre familia ortodoxă
- îmi este jenă, nu ştiu cum să procedez. Chiar un
băiat dacă mă întreabă: Ai prieten? Nu ştiu ce să-i spun.
- Momentan nu am prieten. îi spui scurt.
Ce se întâmplă? Această pervertire a sensului
lucrurilor şi această pervertire a cuvântului dragoste
duce la acest erotism bolnav care, atât prin mass media,
prin televiziune, prin materialele subterane ş.a.m.d. duce la
toate aceste poveşti, reţelele de prostituţie, toate mizeriile
acestea. Nu aţi văzut că până şi în cuplu căsătorit, ruşinea
ruşinii, că nu poţi să vorbeşti altfel, să ajungi, om botezat
ortodox, creştin, om de biserică, tu să ajungi să spui că este
la modă plăcerea în cuplu, schimbul de soţi, schimbul de
soţii. Aceste lucruri nu mai intră în limita normalului
bisericesc sau al toleranţei, acestea ies în afara oricărei
limite normale umane. Şi mai mult decât atât, sunt
prezentate ca fiind ceva firesc şi obişnuit şi că omul trebuie
să încerce toate acestea ca să-şi dea seama dacă sunt bune
sau nu. Dar eu pot să-mi dau seama că nu sunt bune citind
Scriptura: Să nu fii desfrânat, nu fura, nu ucide, nu te
închina la alţi dumnezei, nu râvni la bunul altuia cu
vicleşug, nu-1 ponegri, nu mărturisi strâmb, cinsteşte-ţi
părinţii ş.a.m.d., tot Decalogul, cele 10 porunci.
Graţia: Vreau să revin la termeni, spuneaţi individ,
persoană, om, în Evanghelie când spune nu am om să mă
arunce324, la ce se referă?
Părintele Calistrat: Aceia erau indivizi care veneau la
scăldătoarea Vitezda. Ei nu aveau treabă cu Dumnezeu, nu
veneau pentru Dumnezeu. Veneau din curiozitate să vadă
minunea, să se convingă dacă există înger, dacă există
323 Ieşirea 2 0 ,2-17.
324 Ioan 5, 7.
293
 Graţia Lungu Constantineanu
tulburarea apei, dacă există vindecare, deci erau
necredincioşii. Aceia sunt indivizii, necredincioşii.
Graţia: Sunt persoane care spun de ce e păcat cutare lucru,
de ce e păcat să desfrânezi că doar scrie şi în Scriptură?
Deci e bine.
Părintele Calistrat: în Scriptură nu scrie să desfrânezi, în
Scriptură scrie să fii căsătorit.
Graţia: Prezintă situaţii, şi Sodoma şi Gomora şi le iau de
bune.
Părintele Calistrat: Arată ce făceau oamenii la vremea
respectivă, şi să nu uităm că păcatul Sodomei şi Gomorei
a fost pedepsit cu foc. Şi ce frumos spune Mântuitorul:
Horazine, Horazine, şi tu Betsaido şi tu Capernaume, dacă
s-ar f i făcut în Sodoma şi Gomora minunile care s-au făcut
în voi, de mult s-ar f i pocăit?25
d. Iubire cu dreaptă socoteală faţă de afirmaţia din
Scriptură nu aruncaţi mărgăritare porcilor, în cadrul
relaţiilor din familie
Graţia: Cum se poate aplica noţiunea de iubire cu dreaptă
socoteală la afirmaţia din Scriptură nu aruncaţi
mărgăritare porcilor 326, în cadrul relaţiilor din familie?
Părintele Calistrat: Pornind de la mărgăritarele aruncate
porcilor, să ţineţi minte de la mine cuvântul Părintelui
Paisie Olaru. Şi văzând Dumnezeu că oamenii nu mai
împlinesc cuvintele ce le primesc de la păstorii lor, a
ridicat harul din ele şi în loc de cuvinte de folos ele s-au
transformat în cuvinte de ruşine şi ocară dar au intrat la
vorbire deşartă şi se va cere judecată pentru ele. Vedeţi?
Aceasta este esenţa spirituală a întrebării.
325 Cf. Matei 11,21-23.
326 Matei 7, 6.
294
Despre familia ortodoxă
în momentul în care tu vii într-o societate stricată să
vorbeşti despre adevărul pur şi revelat, ori vei fî socotit
nebun ori vei fi ucis cu pietre. Pentru că nu poate
nesinceritatea, neseriozitatea, imoralitatea să primească
cuvântul adevărului. Şi atunci, te-ai făcut propriul lor
duşman. Ai devenit propria ţintă. Tu nu poţi să corectezi
omul stricat, pentru că în clipa în care îl corectezi îl lezezi
şi de aceea spunem nu aruncaţi mărgăritare porcilor.
Isaia profetul, este mult mai înţelept, el foloseşte un
termen foarte frumos când spune aşa: Dă pricină
înţeleptului şi mai înţelept va fi. Dar nu-1 mai mustra pe cel
rău să nu te urască. Aici putem folosi arta compromisului
pozitiv, în ce sens? Venim în preajma celui ticălos cu
cuvinte dulci şi uşoare, să vedem până la ce măsură
primeşte. în măsura în care constatăm că primeşte un
cuvânt uşor, îi adăugăm unul un pic mai greu sau cu
greutate iar în clipa în care observăm că respinge ne
retragem frumos sub pretextul scuzei sau atenţiei şi
încercăm să demonstrăm cum spunea Părintele Iachint, prin
fapte. Spune că doi pustnici mergeau pe drum, unul gras ca
un butoi şi unul slab ca o uscăciune. Cel gras, ca să-şi bată
joc de cel slab, îl ironizează şi în Ioc să-i zică:
Blagosloveşte, părinte! îi spune: Bună ziua, duhule!
Celălalt îi răspunde: Să trăieşti, trupule! Vedeţi? Răspuns
cu măsură. Cam aici trebuie să avem grijă cu mărgăritarele,
în momentul în care constatăm că cel de lângă noi nu
primeşte, nu ne facem duşman, nu-1 înfruntăm.
Dar unde intervine categoric şi mărgăritarul şi
porcul? Pentru că porcul chiar dacă calcă mărgăritarele în
picioare, ele tot strălucesc. Când este vorba de dreapta
credinţă sau este vorba de legea scrisă şi nescrisă a lui
Hristos care trebuie apărată în vreun context sau în vreo
împrejurare, atunci nu pregetăm a arunca cu legea lui
295
Graţia Lungu Constantineanu
Dumnezeu. Spune tot avva Filimon că un călugăr din pustie
se duce la aw a al său şi îi spune aşa:
- Părinte, am dobândit această putere că pot să calc
în foc să nu mă frig.
Bătrânul i-a răspuns:
- Aceasta ţie nu-ţi este de folos. Aceasta li s-a
potrivit martirilor care trebuiau să atragă popoare la
credinţă atunci când hegemonii distrugeau Biserica. Dar
acum, pe timp de pace, hrana cea tare e Rugăciunea lui
Iisus. Ce drăcească minte şi încâlcită poţi să ai!
Şi el îi spune:
- Bătrâne, dar tu poţi face asta?
- Nu pot şi nu-mi doresc.
- îţi voi arăta eu cum.
L-a lăsat bătrânul să facă focul şi când s-a băgat în
foc, l-a binecuvântat cu semnul crucii. în clipa respectivă
flăcările i-au aprins hainele şi el a început să ţipe. Şi
bătrânul întreabă:
- Au diavolul ţi-a stricat lucrarea ta duhovnicească?
Şi el spune:
- Nu, aw o, cred că m-a ruşinat Dumnezeu pentru
lipsa mea de smerenie.
- Şi acesta e un mort înviat.
Adică, dacă ai realizat că eşti într-o rătăcire, într-o
greşeală, e bine. Aşa e şi cu mărgăritarele, dacă poţi să
demonstrezi cuiva că e într-o rătăcire, e bine. Dar dacă vezi
că îşi menţine rătăcirea, nu mai insista! Pentru că nu faci
altceva decât să-l înverşunezi asupra ta şi să-ţi faci un
duşman în plus. Spune că adevărata înţelepciune este să laşi
mintea să zboare ca o albină din floare în floare iar rodul
dragostei de Dumnezeu este polenizarea învăţăturilor pe
care le-ai putut da celor care le-au făcut din cuvinte fapte.
Este un cuvânt al lui Isidor Pelusiotul.
296
Despre familia ortodoxă
Acela este adevăratul om duhovnicesc care a reuşit
ca învăţătura lui trimisă ca albina din floare în floare care se
duce să culeagă nectarul, să poată transforma prin
polenizarea florii respective, adică unirea cu cuvântul
primit, să-l transforme în faptă. Dacă reuşim lucrul acesta,
atunci cuvântul nostru nu e cuvânt deşert. Dacă nu reuşim
lucrul acesta, Ioan Gură de Aur ne încurajează şi spune:
Dacă am vorbit cuvântul Evangheliei şi un singur om s-a
folosit, plata nu-mi voi pierde, dar dacă am vorbit cuvântul
lui Dumnezeu şi nici măcar un singur om nu s-a folosit,
plata nu-mi voi pierde că ea e izvor de apă vie şi curge
celor ce o văd p e ea şi totuşi când cineva va înseta, se va
adăpa din apele cristaline, dar să nu pu i niciodată izvorul
în trecătoar.ea boilor !327 Vedeţi? Deci să avem măsura.
Izvorul are locul lui. De aceea Dumnezeu nu a pus izvorul
în cărare, ci într-o coastă, într-un deal, într-un munte, l-a
pus undeva. Nu l-a pus în picioarele trecătorilor. De ce?
Oamenii se duc la izvor, nu izvorul vine la ei. Şi aici trebuie
să ţinem cont de lucrul acesta.
în momentul în care cel de lângă noi solicită
cuvântul lui Dumnezeu, să-l dăm neprecupeţit, negreşit. în
momentul în care i-am vorbit şi nu primeşte să ne oprim pe
loc pentru că blasfemiem cuvântul Scripturii, adică îl
pângărim. Aşa spune că înainte, ucenicii cu atâta stricteţe
împlineau cuvintele încât minunile se făceau la tot pasul.
Dar acum, pentru că lumea s-a stricat, Dumnezeu a luat
harul cuvintelor sfinte şi ceea ce se spune sau se
prooroceşte nu se mai împlineşte, ca atât Dumnezeu să
ruşineze pe cel ce a spus, care nu a gândit când a dat
cuvântul de folos, cât şi pe cel ce nu l-a împlinit ca să nu
327 Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evrei în Puţul şi împărţirea de
grâu, Bacău, 1995.
297
Graţia Lungu Constantineanu
rămână de minciună Scriptura ca atunci când aruncăm
mărgăritarele porcilor şi câinilor, ei se întorc şi ne rup pe
noi.
Graţia: Cele ce aţi spus se pot aplica în cazul relaţiilor de
familie?
Părintele Calistrat: Familie, societate, prieteni, semeni. în
general, sunt 4 tipuri de familii: bărbat credincios-femeie
credincioasă şi sunt amândoi în biserică la măsura şi
înălţimea fiecăruia; bărbat credincios-femeie
necredincioasă, femeie credincioasă-bărbat necredincios şi
bărbat necredincios-femeie necredincioasă. Dar în toate
aceste cazuri, întâlnim un singur lucru - măsura lucrării lui
Dumnezeu la îndreptarea familiei. Femeia credincioasă va
sfinţi ea bărbatul păcătos, bărbatul credincios va sfinţi el
femeia păcătoasă, dar bărbatul necredincios şi femeie
necredincioasă, cine să-i mai sfinţească? Acela este eşecul
şi taina se coboară de la rang de taină mare zidită în Hristos
şi în Biserică. Părintele Cleopa spunea: Nunta nu-i târlă.
Graţia: Părinte, se mai întâmplă chiar în zilele noastre,
când, iată, bărbat necredincios, femeie necredincioasă şi cel
puţin unul dintre copii e credincios.
Părintele Calistrat: Cunoaşterea lui Dumnezeu din
împrejurările vieţii,328 este o temă care depăşeşte explicaţia
de aici. Din ce cauză? Acolo intervine Dumnezeu şi v-am
spus odată o taină citită într-o carte. Două femei s-au dus la
un orfelinat să ia doi copii, femeia desfrânată a luat un
copil, femeia evlavioasă a luat un copil. S-a întâmplat ca
îngerul şi sfântul să întrebe pe Dumnezeu: Doamne, dar
cum ai îngăduit ca doi copii nevinovaţi să ajungă unul bine
şi unul rău? Vedeţi taină? Atunci se aude glasul lui
328 Stăniloae, Dumitru, pr. prof., Teologia dogmatică, voi.
EIBMBOR.
298
Despre familia ortodoxă
Dumnezeu: Judecăţile Mele faţă de voi fiii oamenilor sunt
ca răsăritul de apus şi ca cerul de pământ. Fetiţa pe care a
luat-o femeia desfrânată să o facă urmaşă şi discipolă în
prostituţie se trage dintr-o mamă foarte credincioasă şi are o
stare sufletească foarte sănătoasă. Când va creşte o va
aduce pe mama la credinţă pentru că nu va face niciodată
apucăturile ei pentru că nu este în structura ei, rădăcina este
sănătoasă. Iar fetiţa care a fost luată de femeia credincioasă
este dintr-o mamă cu moravuri uşoare dar trăind lângă o
mamă serioasă îi va restructura caracterul şi îl va dirija pe
calea care trebuie şi ea nu va fi stricată niciodată, va ajunge
credincioasă ca şi mama ei. Vedeţi cum lucrează
Dumnezeu?
Aşa şi în aceste familii, împrejurări neştiute dar
concrete ale vieţii în care Dumnezeu ne aduce mereu pe
cale. V-am spus, familia este foarte, foarte grea, călugăria
este grea, cu foarte multe greutăţi dar mântuirea e cea mai
grea din toate. Când a fost cel mai greu în problemele de
mântuire? în aceste cazuri de spovedanie mult mai dure, că
şi aici putem vorbi de un compromis. Sunt cazuri când mai
treci cu vederea, când mai tolerezi, când mai scurtezi din
canon doar în ideea câştigării celui de lângă tine, dar sunt
compromisuri numai sub controlul duhovnicului care
întotdeauna pot da rezultate pentru că atunci când nu dau
rezultate ştii să-ţi retragi partea de omisiune, a
compromisului şi să aplici terapia întreagă, exact ca
doctorul, poţi să începi de la o doză mică dar poţi să ajungi
la una mare.
Dar în cazul de faţă, în discuţia pe care o avem,
unde vreau să ajung? Sunt cazuri foarte dificile dar aceste
mărturii din Scriptură, întotdeauna mi-au dat curajul când
au fost situaţii de genul acesta. Mântuitorul a spus
1,
299
Graţia Lungu Constantineanu
a. w 329
categoric: Pe cine vine la Mine, eu nu îl voi da afară.
Categoric. Şi tot Mântuitorul a spus: Dacă o să aveţi
credinţă cât un bob de muştar , 330 orice va zice se va face.
Şi tot Mântuitorul Iisus Hristos a mai spus un lucru: Eu am
venit să mântuiesc lumea, nu să o judec Deci dacă o
. 33 1
judecă, o judecă datorită păcatelor noastre care au atins
mila Lui şi bunătatea Lui, dar nicidecum că scopul creării
în m ii a fost judecarea ei, ci proslăvirea ei. Eu vreau ca toţi
să fie una, Eu vreau ca toţi să fie desăvârşiţi precum Tatăl
vostru cel din cer desăvârşit este.332
Şi ce spune Mântuitorul atât de frumos, că plecăm
exact de la final, acuma pot să spun că suntem pe vârful
muntelui, chiar la Tabor: Poruncă nouă vă dau vouă. Dacă
vă iubiţi unul p e altul, lumea cunoaşte că sunteţi ucenicii
Mei?33 Acum întreb: Unde este compromisul?
Compromisul este o iluzie şi o minciună. Ceea ce credem
noi că compromitem, de fapt se întoarce împotriva
noastră ca un bumerang. Când nu ne aşteptăm,
compromisul ne va sta în faţă şi ne va lovi la ţintă pentru că
noi l-am cultivat pe el. Mai devreme sau mai târziu, cu timp
scurt, cu vreme scurtă, cu vremuri, cu persoane, nu
contează unde, compromisul va veni în faţa noastră. De
aceea, înaintea lui Dumnezeu rămâne întotdeauna ceea ce
spune: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul
necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stătut. El e ca
pomul răsădit lângă izvoarele apelor, care frunza lui nu va
cădea ,334
329 Ioan 6, 37.
330 Matei 17,20.
331 Ioan 12, 47.
332 Matei 5, 48.
333 Ioan 13, 34-35
334 P sa lm i, 1,3.
300
Despre familia ortodoxă
e. Toleranţa în iubire
Graţia: Aş vrea să-mi definiţi noţiunea de toleranţă în
iubire şi să fac o trimitere la şantajul de care aţi mai
pomenit. Sunt persoane în familie, unul faţă de altul - soţi,
sau faţă de copii sau vreun copil faţă de părinţi, care fac
următoarea afirmaţie: Fă asta pentru mine dacă mă iubeşti.
Acolo este iubire?
Părintele Calistrat: Nu, acolo este şantaj. în momentul în
care copilul ajunge să-şi asculte părintele pe principiul
şantajului, adică în contextul iubirii concretizate printr-o
faptă sau alta, acel copil este în afara orei de educaţie. Acel
copil învaţă în primul rând negustoria spirituală şi
părintească, deci negustoria educaţiei, şi va şti întotdeauna
să obţină ceea ce are nevoie prin şantaj, dacă nu-mi dai
asta, nu fac asta. Dacă fac asta, îmi dai asta? Este cea mai
greşită formă de educare a unui copil şi când vă spun lucrul
acesta, vă spun o chestiune foarte simplă trăită. întâlneam
copii cărora părinţii le spuneau: Dacă iei un 10 la şcoală îţi
dau 10 lei şi el pur şi simplu învăţa ca să câştige 10 lei şi
după ce câştiga 10 lei nu mai învăţa.
îmi aduc aminte tot de o expresie folosită în familie,
când unul dintre părinţii mei spunea aşa: Dacă vrei înveţi,
dacă nu, nu. Te priveşte, este treaba ta. Eu nu am bani să
plătesc şcoala, plătesc doar mâncarea şi hainele, adică era
deja un efort depus pentru a merge la şcoală, era o jertfa.
De ce vă spun lucrul acesta? Ce poţi tolera? Poţi tolera o
întârziere la joacă, poţi tolera o întârziere de la şcoală.
Graţia: Deci iar cu dreaptă socoteală.
Părintele Calistrat: Da, iar cu dreaptă socoteală. Poţi
tolera faptul că nu a venit la program la masă, poţi tolera că
a întârziat un pic la lecţii, poţi tolera că a uitat să-şi facă
cruce când a început să mănânce, dar îl pun să facă după ce
mănâncă. Poţi tolera faptul că nu s-a spălat pe mâini când a
301
Graţia Lungu Constantineanu
mâncat dar îl pun să se spele să ştie că aşa e igienic, adică
tot ce ţine de nevătămarea sufletească este tolerant. Sau
poate faptul că nu s-a exprimat corect sau nu a ciocănit la
uşă când a intrat în casă sau nu a zis sărut mâna la părinţi
sau nu a zis sărut mâna pentru masă sau a mâncat fară să-şi
pună în farfurie, direct din oală, sunt o mulţime.
îmi aduc aminte de toate carenţele pe care şi eu
le-am avut cândva şi mi se tot preda aceeaşi lecţie de
fiecare dată: Nu te-ai spălat pe mâini, nu ţi-ai făcut cruce,
nu ţi-ai pus în farfurie, iar ai rupt din pâine şi nu ai tăiat
frumos felia, iar faci zgomot când mănânci, iar izbeşti
lingura în farfurie şi se aude urât. Era o întreagă poveste
care ţinea de maniera în care luai masa. „Nu stai cu spatele
drept când citeşti, nu stai cu spatele drept când scrii, nu aşa
se stă pe scaun, nu aşa se descalţă pantoful, nu aşa se
încalţă.” Era o toleranţă care începea şi se termina sub
următorul aspect, când erai privit erai corect, deci ştiai care
e regula de bază, când nu erai privit, mergea şi pe de-a
dreptul, nu mai era lege.
Dar sunt lucruri care nu influenţează negativ, în
schimb, te pot învăţa negativ în timp, dar în momentul când
este vorba de abateri care vatămă starea sufletească şi
formarea morală a copilului, atunci toleranţa nu există. De
exemplu, faptul că a fumat - pedeapsă; faptul că a luat un
ban fară să spună sau şi-a însuşit un obiect de la şcoală sau
a luat ceva din casă fară să spună sau a plecat fară să spună
sau a spus ceva din casă fără voie sau a dus ceva, sau a
minţit, orice.
Tot ce ţine de form area caracterului nu se
tolerează pentru e vorba aceea cu 7 ani de acasă, nu putem
spune copii educaţi şi needucaţi. Noi folosim astăzi
termenul copii mai puţin pregătiţi psihologic şi mai bine
pregătiţi psihologic. De ce? Pentru că primul psiholog
302
Despre familia ortodoxă
rămâne tata şi mama pentru că nimeni nu cunoaşte copilul
mai bine. Ce frumos spun mamele, poate aţi avut ocazia în
calitate de profesor să auziţi: Doamnă, îl cunosc ca pe mâna
mea. De ce? L-a legănat, l-a spălat, l-a ştiut cum mănâncă,
ce nu mănâncă, ce-i place, ce nu-i place, cum doarme, cum
se scoală, ce vrea, ce-i trebuie, ce moft are, ce moft nu are,
ce pretenţii are, ce tabieturi are şi o mamă ştie totul despre
copilul ei. Culmea, că la această cunoaştere, adevărata
m amă a r trebui să ştie exact şi ce trebuie să îndrepte, cu
atât mai bine că îi cunoaşte toate.
Să vă dau o pildă care ne vorbeşte de educaţie. A
fost copilul pus la masă, eram în casa respectivă, făceam o
agheasmă şi mama spune: „Hai, papă de aici din lingură că
dacă nu papi tu, uite, papă nenea.” Un copil ca să-l educi că
îi este foame îl laşi întâi să-i fie foame, nu îl îndopi în mod
artificial cu poveşti, cu intimidări, cu ameninţări. I-ai pus
mâncarea frumos la masă, i-ai pus frumos şervetul respectiv
la gât, ai făcut o cruce frumos şi ai spus o rugăciune:
Doamne, binecuvintează mâncarea aceasta să o mănânce
copilul meu şi ai început să-i dai.
Ai văzut că nu mănâncă, ai pus lingura pe masă, ai
strâns masa şi până nu spune copilul îmi este foame, nu mai
stai să pierzi vremea, să faci o întreagă alintătură, o întreagă
poveste, o întreagă contorsiune de probleme până ce copilul
gustă. Merge la doctor şi spune: Nu are poftă de mâncare.
Nu are poftă de mâncare pentru că şi aceasta este o
educaţie, pentru că copilul nu are un program de mâncare.
Sugarii mănâncă la 3 ore, este şi cantitate - 50 ml,
ştim că un copil de 6 luni mănâncă la 4 ore, un copil de 1-3
ani are 3 mese principale şi 1-2 gustări, o mâncare bine
aşezată ca gramaj, ca vitamine, ca proteine, ca tot ce e
nevoie, bine împărţită pe etapele zilei. Nu stai toată ziua
după el, cum ai cumpărat ceva, dă-i, bomboane, portocale,
303
Graţia Lungu Constantineanu
biscuiţi, suc. Astfel, îl învaţă un individ foarte dezordonat,
neavând nici un program, el nu va putea fi educat. Şi atunci
când te vei duce undeva sau îţi va veni un musafir, copilul
îţi va arăta adevărata educaţie din casă.
Am întâlnit atâtea cazuri mergând prin multe case,
pe la mulţi creştini pe care-i cunosc, atunci copiii făceau
toate trăsnăile, atunci întorceau casa pe dos, atunci săreau,
atunci se jucau. Pe când, am văzut familie unde în clipa
când am intrat în casă, copilului i s-a spus atât: Avem
musafiri, vă rog să veniţi să sărutaţi mâna Părintelui şi
plecaţi în camera voastră, să nu mai aud nici o gălăgie.
Unul citea, unul se juca, unul stătea pe pat, fiecare făcea
ceva dar nu deranja.
Deci, acestea sunt moduri de educaţie, aici intervine
toleranţa sau nu intervine toleranţa, nu intervine când nu
vatămă şi intervine când e vorba de formarea caracterului.
Caracterul unui copil se formează în primii trei ani, să ştiţi
lucrul acesta. Copilul nu se formează în al 6-lea sau al 7-lea
sau al 8-lea sau al 9-lea an. Copiii daţi la creşe au un
program comun, odată îi pune în pătuţ, odată îi schimbă,
odată îi hrăneşte, odată îi culcă, odată îi scoală.
Mama vine la ora 4, îl ia în braţe şi pleacă acasă, de
la programul prelungit, pentru că are şi ea problemele ei.
Acei copii sunt foarte bine integraţi în societate. De ce?
Pentru că sistemul este de aşa natură, ca într-o oarecare
instituţie, unde el nu mai devine un personaj independent,
ci devine un personaj colectiv. Iar personajul colectiv
conturează foarte bine personalitatea unui copil, nu va mai
plânge când va fi în preajma altor copii, nu va mai plânge
când se va juca cu ei, nu va mai plânge când vor fi în
acelaşi grup, adică el începe integrarea în societate dar cu
ajutorul părinţilor, acolo unde este nevoie de corectitudine.
Chiar şi aceste instituţii, cum le spun ei, after school, cu
304
Despre familia ortodoxă
program prelungit, au rolul lor educaţional prin faptul că îi
învaţă o viaţă ordonată.
Dar acelaşi lucru se poate preda şi în familie la fel
de bine. Când se aşează părinţii la masă se aşează şi copilul,
când se culcă părinţii se culcă şi copilul, când se scoală
părinţii se scoală şi copilul, când se roagă părinţii se roagă
şi copilul. Adică el imită tot ceea ce vede în familie şi
atunci, sigur că va creşte o persoană sănătoasă.
f. Toleranţa şi şantajul
Graţia: V-aţi referit la aspectul educaţional, când copilul
şantajează părinţii. Cunosc şi situaţii, în care părinţii îi
şantajează pe copii: Fă asta, dacă mă iubeşti.
Părintele Calistrat: Da, e identic, acelaşi lucru. Greşeala
este aceeaşi. Dar dacă pleacă de la părinte spre copil e cu
atât mai grav, pentru că tu fiind un om raţional şi cu o
gândire structurată deja, faci greşeli fundamentale de genul
acesta. Deci dacă pentru copii există toleranţa pentru că stă
la bază şantajul, la părinte nu mai este toleranţă, deja este o
greşeală fatală pentru că acel copil ştie când să speculeze
aceste lucruri, cu atât mai mult îi dezvoltă simţul irealităţii.
Sunt părinţi care îşi supraapreciază copiii, iarăşi este
o greşeală. De exemplu, este cea mai mare greşeală în
educaţia unui copil să impui: Educatoarea nu este bună,
învăţătoarea nu este bună, profesoara nu este bună,
profesorul nu este bun, directorul nu este bun, comandantul
nu este bun, şeful nu este bun. Şi eu le spun foarte des la
spovedit:
- Ştiţi, copilul nostru nu şi-a găsit servici.
- Dar de ce? Trece pe lângă el sau trece serviciul pe
lângă el?
- Nu, Părinte, este vorba de altceva. Nu se poate
acomoda la servici.
305
Graţia Lungu Constantineanu
Nu-i bun. Deja este o defecţiune, nu-i bun. El
trebuie să înveţe să se integreze în mijlocul instituţiei în
care îşi desfăşoară activitatea, vorbim de un adolescent şi
un matur, şi aici avem de-a face cu un sistem de gândire. Pe
foarte mulţi copii i-au stricat părinţii:
- Cum să-mi las eu copilul meu să-l exploateze?
- Nu-1 exploatează. II învaţă o regulă a vieţii. Dacă
ai văzut că a trecut o lună şi nu i-a plătit cât trebuie,
schimbi frumos serviciul, nu-i o problemă, dacă ai văzut că
au trecut două şi nu s-a acomodat, îi schimbi serviciul. Dar
spui că trebuie să-i caut neapărat un serviciu bun. Dacă în
Filocalie spune că la cele înalte ajunge prin cele smerite, şi
în societate, până nu treci prin cele de jos, nu le vezi pe cele
de sus.
Nimeni nu s-a născut profesor cu gradul I, nimeni
nu s-a născut metodist, nimeni nu s-a născut director,
nimeni nu s-a născut inspector, nimeni nu s-a născut
ministru. Toţi au trecut dintr-o etapă în alta încercând câte
un pic din fiecare până au văzut potenţa sau capacitatea. Că
acuma ierarhia valorilor s-a schimbat şi sensurile s-au
degradat, asta este altceva.
Părinţii spun: Lasă că-1 ţinem noi acasă, nu-1 dau la
muncă. Este o mare greşeală. Copilul trebuie să se formeze
între 20 şi 25 de ani ca persoană care depune un efort
suprem, căci atunci face şi o facultate, atunci dă şi
examene. Unii părinţi atunci zic: „Nu, lasă copilul să nu
obosească.” Această neobosire şi acest consum de energie
prost folosit a făcut ca în felul acesta să fie pline
discotecile, litoralul, barurile de noapte, cazinourile, tot
felul de instituţii din acestea de distracţie, unde tinerii se
duc şi îşi revarsă altfel energia, consumă droguri.
Dacă el ar face 8 ore de muncă şi ar bate cuie cu
ciocanul sau ar săpa cu cazmaua sau ar repara ceva sau ar
306
Despre familia ortodoxă
depune un efort intelectual, sigur că îi apare şi dorinţa de
distracţie dar apare şi dorinţa de odihnă. Dar, el dormind cât
e ziua de mare, de când răsare soarele şi până asfinţeşte, e
clar că pe timp de noapte el trebuie să fie într-un loc să
verse din energia acumulată în timpul zilei. Pentru că, după
aceea, instituţiile statului nu au ce să facă. Aşa, trebuie să
umble după ei Poliţia comunitară, agenţii de pază trebuie să
păzească să nu se spargă, să nu se fure, să nu se bată. Deci
este un mod care se răsfrânge asupra noastră în mod negativ
prin copiii noştri. Zice: „Vai de mine, ce să fac că nu mă
mai înţeleg cu el.” Eu întotdeauna le spun părinţilor: O
cetate poate fi cucerită când îi iei apa şi hrana. Aşa şi un
copil, poate fi adus pe calea cea bună când i-ai luat apa şi
hrana. Când copilul spune: Dacă nu-mi dai, ies şi plec, tu îi
spui: Ieşi şi pleacă, ca să ai de unde te întoarce. în
momentul când spune copilul: Mă sinucid. Du-te şi te
sinucide. Dacă acesta este sensul vieţii pentru care ai trăit şi
asta ai descoperit, vei vedea că a doua zi, copilul acela nu
va mai folosi niciodată termenul sinucidere.
Vă fac o remarcă întâlnită de mine personal. Copiii
ştiind de aceste efecte ale telefonului cu fir roşu,
problemele cu psihologul, că părinţii pot fi traşi la
răspundere, ei joacă pur şi simplu aceste cărţi ieftine,
aducându-şi părinţii în postura de a-i educa ei pe părinţi.
Proverbul popular spune: Vai de părinţii ce-şi ascultă
copiiil Pentru că ce se întâmplă? Ce este iubirea? Ce nu-şi
doreşte o mamă pentru fiul ei? Ce nu-şi doreşte un tată
pentru fiul lui? Orice părinte îl doreşte împlinit, căsătorit,
familist, cu bani, să trăiască bine, să aibă tot ce-i trebuie.
Aşa este şi Dumnezeu nu ar fi împotrivă. Dar nu le dă
copiilor, tocmai ca să vadă că părinţii lor nu s-au trezit cu
ele în plic, au deschis plicul şi le-au folosit. Au muncit la
rândul lor, şi tocmai ei folosesc iubirea incorect.
Graţia Lungu Constantineanu
întotdeauna mi-a plăcut expresia şi am auzit-o din
gura unei mame, e frumoasă: „Părinte, am plecat de la
lingură şi furculiţă şi am ajuns la ceea ce suntem.” El vrea
la 20 de ani să aibă tot? Sigur că nu se poate. O mamă şi un
tată fac un efort uriaş, se luptă să ia casă copiilor, să-i
însoare, să le dea bani, să le facă tot ce le trebuie, mobilă,
pământ, servicii. Dacă este, este, dar dacă nu este?
Nu toţi copiii au acelaşi start de plecare, dar s-a
constatat că, copiii necăjiţi, care au depus anumite eforturi,
au avut starturi mai bune decât copiii care au primit de-a
gata, pentru că cei care au primit de-a gata nu au ştiut să
preţuiască şi au distrus o muncă fără efort, iar cei care au
depus efort, abia aceia au ştiut să preţuiască şi au rezistat.
Dacă ne uităm la sistemul de viaţă românesc în care trăim
noi astăzi, ce vedem? Primul lucru cu care se confruntă
tinerii sunt locurile de muncă care sunt aşa cum sunt, dar şi
dorinţa de a lucra numai bine nu poate fi îndeplinită tuturor.
Nu ai cum să faci 900 de avocaţi în fiecare an, aşa scoate
Facultatea de Drept, un exemplu. în medicină, ies 2000-
3000 de medici pe an. Nu poţi să-i încadrezi pe toţi. Rămân
cei cu rezidenţiatul, cei care intră pe specialităţi. Nici dintre
aceştia nu rămân toţi, că unii cad pe parcurs, nu le place
profesia, nu le place remuneraţia, nu le place mediul de
muncă. Pleacă în străinătate. Dar vreau să spun, se
detaşează. Aici trebuie părinţii să aibă grijă. Dacă ne
învăţăm copiii cu concurs de mititei, vor şti să câştige când
sunt mari. Dacă ne învăţăm copiii cu concurs la bătrâneţe,
vor pierde atunci când nu mai sunt pregătiţi să dea un
concurs. De ce? Pentru că, fiind învăţaţi de părinţi toată
viaţa: Ia, hai, poftim, e al tău, ţi se cuvine, el a învăţat că tot
ceea ce este îi aparţine şi atunci el nu a mai depus nici un
efort. Şi aşa s-a creat familia de probă, divorţul de probă,
divorţul amiabil, divorţul la înţelegere, distrugerea familiei,
308
Despre familia ortodoxă
împărţirea copiilor, dorinţa de a nu avea copii, dorinţa de a
nu munci. Şi ce sunt ele? Sunt defecte ale părinţilor
raportate la viaţa contemporană. Pe baza legilor în care
trăim.
Eu exprim deschis că sunt împotriva unui lucru. Un
student pentru că a făcut 4 ani de facultate, merită şomaj că
nu şi-a găsit serviciu, dar un băiat care a terminat clasa a
VlII-a sau a X-a sau a XH-a, pentru ce trebuie să-i dai
şomaj? El nu poate să meargă să se angajeze sau să se ducă
la o şcoală de meserii sau mai departe, la o şcoală
superioară? De ce? Din lenea de a învăţa? Tu ce faci, îi
plăteşti lenea? Este o mare greşeală.
Eu am fost elev în clasa a X-a şi nu mi s-a dat
şomaj, am dat o treaptă şi ni s-a spus: Luaţi treapta,
terminaţi liceul! Nu? In agricultură. Nu stătea de vorbă
sistemul de atunci. Am terminat clasa a XH-a, la fel ni s-a
spus: Vreţi o treaptă superioară, mergeţi la examenul de
specialitate, dacă nu, aveţi 2 săptămâni să vă încadraţi în
agricultură. Deci nu te-a întrebat cineva dacă vrei şomaj.
Ori noi am făcut o mare greşeală la ora actuală, şi aceasta
ţine tot de educaţia şi de voinţa socială. Nu am nimic cu
nimeni, poate să le dea şomaj până la a doua venire, dar de
ce să încurajezi un tânăr apt de muncă să nu muncească?
De ce să-l înveţi de la vârsta de 18 respectiv 16 ani că se
poate trăi din bani nemunciţi? Ce sunt acei bani nemunciţi?
Ai mamei, ai tatei, ai bunicului, ai unchiului, ai fratelui, ai
vecinului, care la 40, 50, 60 de ani se duc şi muncesc.
în loc, cel tânăr să-l ţină pe cel bătrân, cel bătrân îl
întreţine pe cel tânăr? Nu e posibil. Deci e un act de
injustiţie faţă de proprii noştri copii. Dacă ne ducem la
originea neamului românesc, ce vom găsi? Copilul de la 10
ani trebuia să ştie să mânuiască arcul, suliţa, sabia şi
săgeata, iar copilul de la 14 ani trebuia să ştie să ţină plugul,
309
Graţia Lungu Constantineanu
să ia lecţii de călărie, să ştie să alerge ca să poată să se
apere, este prima armată organizată de la Ştefan cel Mare
sau oastea cea mare. Exact aşa spune, cine ştie să ţină plug
sau coasă în mână, să pună mâna pe arme. Păi la 16 ani, vă
asigur eu că în oastea lui Ştefan cel Mare erau tineri care
trăgeau cu arcul sau dădeau cu gheoaga.
Şi tu la 16 ani ce faci? Nu l-ai învăţat o rugăciune,
nu l-ai învăţat ce vrea, nu l-ai învăţat ce-i munca sau ce-i
viaţa, în schimb i-ai asigurat şomajul, prima formă de
trândăvie imorală socială.
Mai demult, în vechime, o fată nu se căsătorea dacă
flăcăul nu ştia toate muncile gospodăriei. întreba: Ştii
plugărit? Ştii oierit? Ştii să coseşti? Ştii la pădure? Da. îl
lua de bărbat, dar trebuia să-şi facă casă. Şi ce facea
tânărul? De la 15-16 ani, în ograda părinţilor lui, el lucra
deja pentru casă ca să se însoare. El ştia că trebuie să aducă
femeie în casă. Vă daţi seama ce mentalitate sănătoasă a
poporului român, nu inventată de undeva?
Acuma, la vârsta de 25 de ani, cu facultatea
terminată, el vine şi bate cu piciorul părinţilor că vrea să se
însoare, aduce nora în casă, dar le explică părinţilor: Vă
alegeţi, ori plecăm noi de aici ori plecaţi voi la ţară? Stai un
pic, ce facem? Ne cucerim teritorial? Schimbăm sensul
vieţii? Voi, în loc să trăiţi lângă noi să învăţaţi ceea ce
înseamnă familia şi să aveţi mai departe reperele morale ale
unei familii sănătoase: aşa se pune o masă, aşa se strânge o
masă, aşa se spală o rufa, aşa se mătură o casă, aşa se merge
la servici, aşa se educă un copil. Tu ce faci? îmi spui mie să
ies din habitatul în care mi-am desfăşurat activitatea? Ca tu
ce să faci? Să instaurezi dezordine, adică ce vrei să
demonstrezi tu în calitate de tânăr? Vedeţi? Sunt lucruri
care vin invers cu morala creştină, invers cu învăţătura
bisericească, invers cu toleranţa, pentru că nu ai ce tolera
310
Despre familia ortodoxă
aici. Am văzut părinţi duşi în azil că le miroase paturile şi
nu putem să-i mai ţinem în bloc, am văzut lucrul acesta.
Părinţii au îmbătrânit amândoi, vrem să-i dăm la azil. Şi
mai frumos, că întrebarea se pune aşa:
- Părinte, da’ dumneavoastră, Biserica nu vă
ocupaţi să faceţi nişte azile pentru oamenii mai în vârstă?
- Dar de ce spuneţi treaba asta? Pe cine aveţi pentru
azil?
- Maică-mea şi taică-miu, sunt trecuţi de 70 de ani
şi ei nu ne-ar deranja, s-ar retrage la un azil dacă ar avea
unde dar nu sunt locuri.
Ferice, în loc, nepotul să-şi cunoască bunicul şi
bunica şi să se bucure de dragostea lor, de poveştile lor, de
căldura lor, de ajutorul lor, îi trimit la azil. Zice:
- Da, Părinte, într-un apartament de 3 camere unde
să stăm toţi?
Bine că aţi stat cât aţi fost mici şi nu încăpeţi acuma,
mari. Adică, este iarăşi o formă greşită de formare a noii
familii, pe ce criteriu? Pe criteriul independent, egoist, deci
nejustificat şi direct împotriva principiului dumnezeiesc.
Scrie clar în Decalog, cinsteşte p e părinţii tăi,335 iar tu îi
duci departe de casă ca să nu te mai împiedici de ei. Iată
încă o formă în care Dumnezeu îşi revarsă mânia. Ce spune
în Decalog, în cartea lui Moise, în Sfânta Scriptură, în
Vechiul Testament? Te voi pedepsi şi voi pune p e copiii tăi
până la al III-lea şi al IV-lea neam blestem, de nu vei cinsti
pe părinţii tăi sau de nu Mă vei cinsti p e Mine ca
Dumnezeul tău.
Şi atunci nu trebuie să ne mirăm nici de ce avem
sindromul Down, nici de ce avem copii oligofreni, născuţi
335 Efeseni 6,2-3.
336 Cf. Deuteronom 11, 26-28.
311
Graţia Lungu Constantineanu
imatur, autişti ş.a.m.d. Este plata păcatului. Spune cineva,
dacă Dumnezeu e bun, de ce îi pedepseşte pe copii? Tocmai
ca să-i doară pe părinţi cum II doare pe Dumnezeu Tatăl de
jertfa Fiului neluată în considerare de nimeni.
Graţia: Cum aţi defini toleranţa pe scurt?
Părintele Calistrat: Toleranţa este mama insuccesului,
toleranţa este moartea sufletului, toleranţa este moartea
moralei, toleranţa este moartea lucrurilor sănătoase.
Aceasta este toleranţa.
g. Purtarea faţă de părinţi
Graţia: într-o familie cu mai mulţi copii, în general, este
unul mai cu bun simţ, mai săritor, mai dornic să ajute şi pe
unul şi pe altul, bun la toate, cum se spune. Ceilalţi, însă, nu
înţeleg să urmeze exemplul bun ca să se mai împartă
responsabilităţile mai ales faţă de părinţi. Aceasta se
întâmplă chiar în familii creştine şi credincioase. E corect?
Părintele Calistrat: Să ştiţi că aici este o taină foarte mare.
în popor se spune aşa: Cu ce mână dai cu aceea primeşti. în
general, în toate familiile se va găsi, sau Dumnezeu va lăsa,
dacă omul a fost evlavios şi credincios şi cu teama şi frica
lui Dumnezeu, se va găsi un suflet bun care să poarte soarta
şi grija acelei persoane. Am să vă spun cum. Sunt 3 copii,
unul iubeşte mai mult părinţii, unul e mai darnic cu părinţii,
unul e mai sentimental cu părinţii. Sunt 5 copii, unul e mai
apropiat de sufletul părinţilor. Sunt 7 copii, unul e mai la
inima lor sau îi iubeşte mai mult chiar dacă părinţii sunt
respingători, sau ei dau atenţie altuia care nu merită.
Mie îmi place foarte mult, eu nu apreciez părinţii
după vârstă sau după frumuseţe. Asta nu ştim noi,
Dumnezeu o pune, Dumnezeu o ia. Dacă intrăm în cimitir,
aţi văzut câte chipuri frumoase stau pe cruci şi aşteaptă
învierea morţilor. Au fost oameni ca şi noi, s-au bucurat de
312
Despre familia ortodoxă
viaţă, s-au bucurat de momentul epocii în care au trăit şi al
timpului dar rămâne ceva. Un părinte trebuie să-l apreciezi,
dacă cu adevărat ţii la el sau merită să-i dai o mână de
ajutor, trebuie să-l apreciezi pentru răbdarea cu care te-a
crescut până la vârsta la care te-ai putut descurca singur.
Acesta este primul merit care nu poate fi cântărit, chiar
dacă tu ajungi nu ştiu cât de mare, mintea ta te ţine, dar asta
nu înseamnă că eşti mare şi eşti deştept. Eşti mare că el te-a
adus până în faza în care ai putut tu să începi să devii mare
şi tu trebuie să preţuieşti acel început.
Spunea cineva: Aţi văzut ce elevi buni am eu în
liceu? Aţi văzut ce studenţi avem în facultate? Nu, ce
învăţătoare am avut la şcoală pentru că aceea ţi-a pus
creionul în mână şi te-a învăţat prima dată să scrii. Deci ei i
se atribuie meritul. Profesorul V-VIII are doar laude,
învăţătorul I-IV are merite. De acolo s-a creat viitorul
inginer, viitorul medic, viitorul profesor, tot ce vrei, pentru
că el este cel care i-a deschis prima dată taina minţii, acolo
este pornirea. Dacă izvorul este bine curăţat, apa nu va fi cu
nisip şi cu mâl niciodată. Dacă izvorul este de suprafaţă, tot
timpul apa va mirosi sau va avea mâl într-însa şi atunci poţi
să treci prin 70 de şcoli, la sfârşit esenţa e tot urâtă, nu are
putere.
Dacă la început rădăcina e sănătoasă, de acolo
merge totul bine - asta sunt părinţii, ei trebuie apreciaţi, nu
că sunt săraci sau bogaţi. Unora le este ruşine cu părinţii
lor, că sunt bătrâni, că sunt îmbrăcaţi nu ştiu cum, că arată
nu ştiu cum, că nu au vocabular, că nu sunt prezentabili, că
nu sunt nu ştiu ce personalităţi. Nu este adevărat. Dacă vrei
să apreciezi o mamă, să spunem că de la 10-15 ani începi
să te descurci şi singur, adică poţi să câştigi un ban, baţi un
par, dai o coasă, prăşeşti o buruiană, dar faptul că ţi s-a
umplut de 3 ori pe zi castronul cu mâncare uşor sau greu,
313
Graţia Lungu Constantineanu
comod sau poate lejer, faptul că ai fost culcat şi spălat,
faptul că ai fost alăptat şi purtat în braţe, dacă vrei să
respecţi cu adevărat, acestea nu pot fi cântărite, pentru că
acestea sunt adevăratele valori, aceea este mama de fapt.
Nu este aceea căreia îi spui tu: Hai, mamă, eşti depăşită,
lasă-mă cu sfaturile dumitale. Aceea este mama care ţi-a
făcut cruce pe leagăn sau pe pernă când dormeai şi care a
avut grijă la fiecare lingură să vadă cum înghiţi, sau la
fiecare castron pe care ţi l-a pus, să nu fie fierbinte, să fie
călduţ, să nu fie rece, să aibă gust. Pentru atitudinea faţă de
mama, Dumnezeu cere socoteală, acolo nu se iartă.
De aceea spune că cel ce loveşte pe mama, nu-i
putrezeşte mâna. Exact ca preotul, e acelaşi blestem. Poate
să nu blesteme mama, lucrarea este la fel de aspră, pentru
că aceasta nu poate fi cântărită. Aceasta nu poate explica,
nici psihologul, nici psihiatrul, nici sociologul, nici
filosoful, nici profesorul profesorilor. De ce acea femeie
care nu e constrânsă de nimeni şi de nimic, se ocupă de acel
boţ de came şi îl face mare?
Trebuie să recunoaştem, creşterea unui copil este
jertfa cea mai mare! Chiar contest, că spun unii: ştii tu cât e
de grea călugăria? E cum ţi-o faci. Eşti leneş, îţi va fi greu,
nu-ţi place rugăciunea, îţi va fi greu, nu-ţi place postul, îţi
va fi greu, nu-ţi place programul, îţi va fi greu, dar dacă eşti
sprinten, cum se spune, nu ai nici o treabă.
Dar a creşte un copil e o adevărată jertfa, de la a-1
legăna cu biberonul în gură, la o lingură de lapte sau la sân,
până la a-i pune o haină pe el şi a-i da un statut e o mare
diferenţă. Aici este cel mai mare păcat pe care Dumnezeu
nu-1 va ierta pe faţa pământului nici unuia, nici celui care
şi-a dus părinţii în azil, nici celor care nu i-au petrecut pe
ultimul drum la înmormântare, nici celor care nu i-au
respectat.
314
Despre familia ortodoxă
Deşi este o chestiune de folclor banală, în anii
1970-’80, era un cântec de muzică lăutărească, că un
părinte poate creşte 7, 8 copii sau 10, şi în replică spunea,
însă 7, 8 copii cu minte nu pot ţine un părinte. Adică, după
ce i-a făcut mari, după ce i-a împlinit şi i-a făcut pe toţi
bărbaţi cât brazii şi cât uşa, ei nu sunt în stare să aducă o
bucată de pâine celui care i-a crescut. într-adevăr, acestea
sunt de la Dumnezeu ridicări de har totale. Când vom vedea
oameni fericiţi dar nenorociţi, ţineţi minte, fericiţi dar
nenorociţi, să ştiţi că din cauza părinţilor li se trage. Ştiţi ce
spun?
- De toate am, nimic nu-mi lipseşte, dar nu am pace
sufletească, mă macină în fiecare zi.
Şi ştiţi ce întrebare îi pun prima dată?
- Părinţii dumneavoastră ce fac?
- Au murit.
- Ce fel de oameni au fost?
- Mama a murit la atâţia ani, tata la atâţia ani.
- I-aţi îngropat frumos? Aţi avut grijă de ei? Aţi
avut o relaţie frumoasă?
- Aa, nu, Părinte, noi am plecat în lumea largă,
ne-am văzut de treaba noastră, ei au rămas, nu am putut să-i
căutăm, nu am avut timp de ei, au rămas cu un frate de-al
nostru, pe mama au mai chinuit-o, au mai ţinut-o flămândă,
a murit bolnavă.
- Dar de ce nu i-aţi dus oleacă de mâncare sau
medicamente?
- Nu am moştenit noi nimic şi nu ne-a interesat.
- Dar ceea ce sunteţi de unde aţi moştenit? Să ştiţi
că nu aveţi cum să găsiţi fericirea. Mergeţi, puneţi
lumânări, faceţi parastas, cereţi iertare la mormânt, citiţi
Psaltirea, faceţi rugăciuni, că povara va fi şi mai grea.
315
Graţia Lungu Constantineanu
Şi îi mustru, le spun în faţă, Şi ştiţi când e mai grea?
Când copiii lor, că aşa şi părinţii au o vorbă: Să-ţi facă
copiii tăi ce mi-ai făcut tu mie. Ştiţi cât de bine se prinde?
Ştiţi cât de consistentă este această vorbă? întocmai se
întorc. Vin şi spun: Părinte, mama mea m-a blestemat: „A
zis, să-mi facă copiii mei cum i-am făcut eu ei şi ştiţi că aşa
îmi fac?” „Dacă mama trăieşte, du-te cu ea la preot sau la
episcop să te dezlege, altfel aşa ai să te chinuieşti, pentru că
acestea sunt urmările familiei neglijente faţă de părinţi sau
faţă de respectul faţă de părinţi.”
h. Măsura iubirii, toleranţei, bunătăţii
Graţia: în cadrul relaţiilor din familie, cu ce măsură se
măsoară iubirea, toleranţa, bunătatea, cu a celui care o dă,
cu a celui care primeşte sau cu măsura lui Dumnezeu?
Părintele Calistrat: Mai întâi, iubirea nu are măsură.
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune aşa: Cine a încetat să
iubească o clipă nu a iubit niciodată?31 Acelaşi Maxim
Mărturisitorul spune: Dacă oamenii ar cunoaşte cu
adevărat puterea iubirii, pământul s-ar topi de dragoste,
dragostea ar f i mai puternică decât căldura soarelui care
topeşte tot în ju r dacă doreşte .338
Dar legat de măsura cu care dăm iubirea sau măsura
cu care primim iubirea, avem un răspuns în Sfânta Scriptură
categoric, scris în psalmii lui David care spune aşa: Cu cel
ales, ales vei fi, cu cel cuvios, cuvios vei fi. Cu cel mândru,
ochii îi vei zdrobi şi cu cel îndărătnic te vei îndărătnici?39
Vedeţi? Iubirea nu are numai măsuri de bunătate,
iubirea are şi măsuri de îndreptare: Certa-voi cu toiag
337 Capete despre dragoste, în Filocalia II, EIBMBOR, Buc., 2009.
338 Ibidem.
339 Psalm 17, 28-30.
316
Despre familia ortodoxă
fărădelegile talel340 Deci, cine iubeşte pruncul, spune
Solomon, nu cruţă varga, iar cine nu-şi iubeşte fiul, cruţă
va rg a 341, în proverbe. Aşa întâlnim în iubire.
Iubirea dumnezeiască este fără de măsură,
nemărginită şi se dăruieşte celor ce o primesc pe ea şi spune
acolo: Bucura-se-va dreptul de Domnul şi de auzul rău nu
se va teme?42 Sau: Veseli-se-va dreptul de Domnul?43 Sau:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de duh?44 sunt
cântări din psalmi. Dar ne ducem la iubirea duhovnicească.
Iubirea duhovnicească a ucenicului faţă de bătrânul care îl
povăţuieşte şi a bătrânului faţă de ucenicul pe care îl creşte,
este până la măsura în care Hristos a spus: Dacă dascălul
nu-şi face ucenicul măcar la fe l ca el sau mai mare decât
el, nu a realizat nimic?45
Deci este o iubire care trebuie să dea fruct, aceasta
este măsura iubirii. Fructul iubirii sunt faptele. Măsura să
nu fie sterilă, că noi spunem te iubesc, şi strângi fata în
braţe sau îţi îmbrăţişezi prietenul, dar este iubire din interes,
este iubire egoistă, este iubire temporară, trecătoare, este
iubire biologică, este iubire maternă, este iubire paternă,
este iubire socială. Faptul că se îngrijesc la spital şi îşi dau
primul ajutor, este un gest de iubire, dar depinde cu ce
cuget îl fac.
La un moment dat se spunea că Dumnezeu va
măsura pe fiecare om după modul cum s-a închinat şi dă
următorul răspuns: Toţi ne facem semnul crucii, dar
Dumnezeu nu va căuta la cel care a făcut crucea dreaptă, ci
340 Psalm 88, 32.
341 Solomon 13,24.
342 Psalm 111, 6.
343 Psalm 63 ,1 1 .
344 Catavasier, Buna Vestire, Cântarea I, irmos 7.
345 Cf. Matei 10, 39.
317
 Graţia Lungu Constantineanu
cu ce cuget a făcut-o. Tu poţi să faci crucea dreaptă să te
vadă cei din jur cât de credincios eşti, dar tu poţi să faci
crucea dreaptă că chiar crezi în Dumnezeu şi chiar II iubeşti
sincer şi nu vrei să-I calci poruncile şi să-L superi. Dar
Dumnezeu va şti acea m ăsură. Vedeţi? Acesta este
adevăratul fruct al iubirii - fapta. Era şi o vorbă populară:
Unde-i dragoste curată acolo-i şi multă faptă. Nu cauţi
dragostea în vorbe, dragostea trebuie să rodească. Din
dragoste S-a întrupat Hristos, din dragoste S-a născut
Hristos, din dragoste S-a jertfit, din dragoste ne-a mântuit.
Din dragoste Se jertfeşte permanent în Sfânta Euharistie, nu
spune? Pe noi înşine şi unii p e unii p e alţii şi toată viaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Iarăşi, când cântă
înainte de crez: Iubite-voi, Doamne\ Dacă nu-L iubesc pe
Dumnezeu, nu am măsura Duhului Sfânt, revărsarea nu
există. Cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, pot
veni duhuri de iubire cine ştie de unde, ea poate fi şi
pătimaşă, nu trebuie să fie neapărat dumnezeiască.
Dar în cadrul familiei sunt cele 3 măsuri de iubire:
iubirea maternă şi paternă şi iubirea în raport cu poruncile
lui Dumnezeu. Acestea nu le schimbă nimeni. în momentul
în care tu nu ţi-ai iubit copilul după poruncile lui
Dumnezeu, acela este un copil ratat. Acela nu va fi
spovedit, nu va fi împărtăşit, acela nu ştie de morală, nu ştie
de conduită, nu ştie de respect, nu ştie de cei 7 ani de acasă,
acela este un copil crescut artificial, deci el va fi un sad al
morţii.
Când au venit plăgile Egiptului şi Dumnezeu l-a
pedepsit pe Faraon, dacă aţi fost atenţi, i-a pedepsit pe cei
întâi născuţi. De ce? în aceia trebuiau să fie toate darurile
duhovniceşti şi Dumnezeu i-a pedepsit pentru că ştia că pe
aceia îi iubeşte cel mai mult Faraon şi tot poporul Egiptului
ca mentalitate socială. De ce a lovit într-înşii? Le-a stricat
318
Despre familia ortodoxă
toată dinastia şi ierarhia casei. Dar cum? Cu durerea cu care
au suferit ei pierderea întâilor născuţi, aşa a suferit
Dumnezeu prigonirea poporului lui Israel de către egipteni.
Atunci ce a zis? Vă dau şi o plagă pe măsură!
La început i-a luat uşor, le-a stricat apa, le-a înroşit-
o în sânge, le-a dat grindină, le-a omorât dobitoacele, le-a
dat lăcuste, le-a dat ţânţari, le-a dat broaşte, le-a dat toate
belelele. Când a văzut că nu merge, ce a zis? Staţi că vă
lovesc exact unde vă doare. Omorându-le copiii, a lovit
direct în iubirea supremă. Nu există iubire mai mare ca
iubirea biologică a părintelui faţă de copil sau a mamei faţă
de copil şi atunci Dumnezeu ce a făcut? A cutremurat
temelia. Deci, inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule
şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele?46
Nimeni nu te aduce la inimă curată şi la duh drept decât
suferinţa şi smerenia. Şi atunci, o măsură care stă la baza
cunoaşterii iubirii reale, aceasta este - jertfa dreaptă şi
curată. Ce spune? Duhul umilit, inima înfrântă şi smerită,
Dumnezeu nu o va urgisi?41 Aceasta e măsura care îi place.
Graţia: Părinţii Bisericii sunt iubitori de semeni şi
deosebind lucrurile, au spus că nu există oameni răi. Sunt
oameni care lucrează cele rele şi urâte într-un anumit
moment sau în mod constant pe parcursul întregii lor vieţi.
Părintele Ilarion Felea zice aşa: E mare păcat să socoteşti
omul nevrednic, vrednic şi p e cel vrednic, drept
nevrednic?49. Cum se raportează afirmaţia Părintelui Ilarion
Felea la afirmaţia că nu există oameni răi?
Părintele Calistrat: Răutatea este o boală. Vă dau
răspunsul acestei afirmaţii referindu-mă la Sfânta Scriptură.
346 Psalm 5 0 ,1 1 .
347 Ibidem 5 0 ,1 8 .
348 Felea, Ilarion, Duhul adevărului, Predici, Arad, ed. I, 1942, ed. a II-
a, 1943, 565 p.
319
Graţia Lungu Constantineanu
Eclesiastul spune să nu spui răului rău şi bunului bun,
pentru că ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ce nu există
nu se poate număra?49 Şi aici ce vrea să tâlcuiască
Eclesiastul când spune aceasta? în momentul în care tu spui
cuiva că este bun greşeşti că bun este doar Dumnezeu, iar
măsura binelui se raportează numai la divinitate. Şi spune
psalmistul David: Numai Tu cunoşti tainele şi rărunchii şi
inimile?50
Deci atunci putem spune că cineva e bun şi vrednic,
când noi îi cunoaştem măsura inimii şi rărunchii şi tainele
din interior. Că dacă aş avea toate darurile pământului şi
p e toate le-aş face şi nu am dragoste nimic nu-mi
foloseşte?51 nimic nu sunt. Vedeţi? Aici, noi oamenii
pământeşti apreciem măsura iubirii după binele făcut.
Suntem într-o problemă şi ne ajută cineva: Vai, ce om bun!
Dar acelaşi om bun care mie mi-a făcut un bine, poate
foarte bine să facă următorului un rău şi atunci, el deodată
din bun devine rău.
Aici la ce ajungem? Ajungem exact la elitismul
acesta ortodox care se bazează pe aureolă şi nu pe cuvânt,
în momentul în care ai ajuns în ortodoxie să faci paşii pe
calea lui Dumnezeu, nu te mai măsori în sfânt sau bun, te
A
măson in Dumnezeu. In clipa în care eşti curat cu inima vei
vedea pe Dumnezeu. Aceasta este măsura bunătăţii: Fericiţi
cei curaţi cu inima că aceia vor vedea p e Dumnezeu?52 Şi
de unde ştim lucrul acesta? Să vă dau o pildă. Noi obişnuim
să spunem despre anumiţi oameni care fie ne sunt prieteni
sau cunoscuţi: Vai, ce om bun! Şi altul spune: Lasă că-1
cunosc eu pe acela, am auzit eu de acela, uite aşa, aşa, aşa.
349 Ecclesiastul 1,15.
350 Psalm 7, 9.
351 Cf. I Cor. 13,3.
352 Matei 5, 8.
320
Despre familia ortodoxă
Acelaşi om pentru cineva este rău, acelaşi om pentru cineva
este bun. Şi atunci, Sfanţul Xenofont de la Muntele Athos,
un cuvios care trăia prin peşterile Athonului, venind odată
la el un ucenic i-a spus aşa:
- Părinte, aş vrea să-mi daţi un cuvânt de învăţătură
care să mă zidească pentru toată viaţa şi să nu greşesc
niciodată.
Bătrânul i-a spus aşa:
- Atunci fugi de oameni şi nu-ţi fă oamenii prieteni
niciodată.
- Dar asta nu este o măsură a egoismului şi a
însingurării?
- Nu. Aceasta este o măsură care te va face să nu
greşeşti niciodată. Cel care azi te foloseşte mâine te poate
sminti. Dar dacă îţi iei măsură, prieteni pe sfinţii din Vieţile
sfinţilor, vei avea modele absolute şi nu vei greşi niciodată,
pentru că aceia au încetat de a mai trăi loruşi, trăiesc numai
lui Dumnezeu.
Vedeţi? Aceasta vrea Ilarion Felea să spună că mare
greşeală este să spui vrednicului nevrednic, pentru că tu nu
ştii, nu cunoşti lucrarea lăuntrică. Ce a spus Hristos? Tatăl
a dat toată judecata Fiului, iar Fiul a spus: Nu judec cum
vreau Eu, precum aud judec, adică, unde Tatăl îi spune:
Binecuvântaţii Tatălui Meu, dar Hristos ce spune? Mergeţi
şi moşteniţi împărăţia gătită vouă,354 nu spune: Dar tu cum
ai dobândit-o? Ce ai făcut de ai primit-o? Nu. Nu trece la
analiză. Aici nu e vorba de psihanaliză, aici este vorba de
strălucire. Noi avem un chip, avem o lumină: însemnatu-s-a
353 Ioan 5 ,2 7 .
354 Matei 25, 34.
321
Graţia Lungu Constantineanu
peste noi lumina feţei Tale, Doamne. Cu pace ne vom culca
şi vom adormi?5
în momentul în care spune: Nu vă cunosc p e voi?56
e clar că aceia nu sunt cu Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu
va spune: Plecaţi, blestemaţilor?51 Ce aţi căutat la Tatăl
Meu? De aceea Ilarion Felea se referă să nu spui
nevrednicului vrednic şi vrednicului nevrednic. Pentru că
noi nu cunoaştem măsura lor. Spune Ioan Evanghelistul şi
acesta cred că e cel mai concludent răspuns: Cine ju decă
mai înainte de Hristos p e aproapele antihrist este?5 Eu nu
mai am nevoie de 666, în clipa în care eu dau sentinţe în
jurul meu, deja diavolul e în mine.
Personal mai obişnuiesc la spovedanie şi folosesc
această armă. Vine câte cineva, se aşează în genunchi şi
spovedeşte pe şefa de magazin, pe şefa de la taxi, pe
cumnată-sa, pe soacră-sa, pe mamă-sa, pe soră-sa, pe
cumnată-su, pe cutare, şi zic:
- Pot să vă adresez o întrebare?
Şi mă întreabă aşa mirată:
- Da, ce vreţi să ştiţi?
- Nu ai auzit? E dus Dumnezeu în concediu?
- Nu ştiu. La ce vă referiţi?
- Văd că v-a dat dumneavoastră dreptul de a judeca
problemele altora. Aţi venit pentru problemele cuiva sau
pentru ale dumneavoastră?
- Nu, dar să nu mă înţelegeţi greşit. V-am spus aşa
ca să ştiţi.
- Dar nu mă interesează. Dumneata ai venit să spui
ce te doare în suflet pe tine, nu ce face aproapele. Cu ce te-a
355 Rugăciunea de după cină.
356 Matei 25,12.
357 Matei 25,41.
358 Cf. I Ioan 2, 10.
322
Despre familia ortodoxă
încurcat la mântuire fapta lui cutare sau a lui cutare, când tu
nu ţi-ai făcut datoria în dreptul tău?
- Da, să ştiţi că aveţi dreptate, îmi dau seama.
- Mergeţi şi puneţi mâna pe rugăciune!
Nu mai stau să fac teoria chibritului cu fiecare om în
parte, să-i explic că el e în afara problemei spirituale. Ce
fac? încep să aşez canon pe hârtie după patimile pe care le
are. Le dau şi Acoperământ să se liniştească şi îngerul să fie
linişte şi psalmii 37 şi 67 să termine cu duşmanii şi 7
împărate ceresc să se lumineze şi Paraclisul să aibă ajutor şi
Sfântul Spiridon să aibă spor şi Mihail şi Gavriil să fugă
demonii. Zice:
- Părinte, dar nu mi-aţi dat prea multe?
- Fă din toate câte puţin şi ai să vezi care-i folosul.
Când vine data viitoare, ştiţi ce spune?
- Părinte, mi-aţi dat un canon greu, dar ştiţi că parcă
am cunoscut?
- Vedeţi, dacă aţi înlocuit bârfa cu rugăciunea?
Este una să te rogi şi alta să bârfeşti. A judeca şi a
cleveti şi a denigra pe cineva, e o suferinţă. Aşa cum în
cancer se dă morfina, aşa este bârfa pentru omul ticălos.
C ând bârfeşte, el simte că şi-a acoperit o parte din
neputinţe arătând că mai este cineva ca el, dar de fapt, el
nu-şi vindecă patima. Patima lui rămâne aceeaşi, dar e
bucuros că mai are 2-3 semeni, nu e singur cu meteahna
aceasta. El putea fi mai bun dar metehnele acelora i-au
schimbat lui direcţia.
Şi atunci, sigur că această boală a răutăţii, s-a
demonstrat şi ştiinţific şi patristic că cea mai slabă speţă de
oameni sunt aceştia: invidioşii, zavistnicii, răutăcioşii şi
egoiştii. Pentru că atunci când eşti egoist şi cineva face
ceva bun, nu-ţi place, dacă eşti răutăcios, chiar dacă cineva
a făcut ceva bun, nu poţi accepta. Trebuie să găseşti un
323
1
Graţia Lungu Constantineanu________________________________
cusur chiar dacă nu este, dar să ai tu împlinirea sufletească
că nu ai putut face tu lucrul acesta dar de ce să spună acela
că l-a făcut bun? Şi atunci se justifică tocmai prin aceste
argumente care demonstrează boala sufletească din om.
Pentru că în momentul în care el e mulţumit şi e
liniştit, nu-1 interesează de altul. E treaba aceluia, îl priveşte
personal. Ce mă interesează pe mine că acela nu ştie să se
descurce? L-o lumina Dumnezeu când va găsi de cuviinţă.
Sau ce mă încălzeşte pe mine că acela nu se împacă cu
nevasta lui? îl priveşte direct şi personal. Sau ce mă
deranjează pe mine că acela nu posteşte? Care e treaba, eu
postesc pentru el sau pentru mine? Eu postesc ca să-i
demonstrez lui că eu pot şi el nu poate? Deci e o boală care
ne frământă. Acestea se numesc frustrări. Este frustrarea în
societate, când, poate unii oameni nu au reuşit în viaţa lor
să facă o casă sau alţii nu au reuşit să aibă un copil. Am
întâlnit persoană care mi-a spus aşa:
- Părinte, să ştiţi că eu urăsc copiii.
- De ce?
- Părinte, mie nu mi-a dat Dumnezeu copii şi mă
lupt cu această patimă. Când văd copii la cineva în braţe şi
sunt frumoşi, sunt invidioasă, cum acela să aibă şi eu nu?
- Atunci de ce nu aţi înfiat unul?
- Ei, nu, dacă nu a fost să fie de la mine!?
- Vedeţi egoismul? Dar cine ştia că acel copil e al
dumneavoastră sau nu, îl alegeaţi frumuşel sau curăţel sau
cum vă plăcea, vă alegeaţi un copil pe plăcere şi atunci vă
lăudaţi că şi dumneavoastră aveţi copii. Substituiaţi un titlu
de mamă, chiar dacă era de natură sufletească şi nu era de
natură trupească, dar aveaţi un câştig.
- Ei, nu, aşa nu.
- Nici jertfa nu vrei dar nici de suferinţă nu vrei să
te vindeci.
324
Despre familia ortodoxă
Sunt boli cronice şi acute. Cele acute se pot vindeca
pentru că sunt provocate, cele cronice deja sunt învechite.
Aşa e şi între credincioşi. Ca să înţelegeţi, vedeţi, noi în
general avem texte despre iubire. Acestea sunt la nivel de
frazeologie. Este foarte frumos să mergi să îl asculţi pe
Părintele Galeriu cu cât patos vorbeşte despre Dumnezeu.
Efectiv ţi se umple inima de bucurie. Este o mare onoare să
ai ocazia să-l asculţi pe Părintele Stăniloae când vorbeşte
despre românism, dar cum? La modul la care dânsul l-a
înţeles şi l-a trăit. Dar când tu vii într-un sat de oameni care
nu ştiu să respecte o lege, tu nu poţi ţine în ogradă un pom
sau un animal, că fură şi sparg!? Zici: Doamne, m-am dus
din ţara asta să nu mai văd nimic. Aceasta se raportează de
la situaţie Ia situaţie. Noi nu putem impune. într-o zi a venit
un tânăr şi mi-a zis că a fost la un preot:
- Ştiţi, Părinte, eu mă acomodez foarte greu în
societate cu semenii.
- Nu ştii să iubeşti.
- Ştiţi, Părinte, eu foarte greu m-am acomodat cu
prietena mea şi foarte des ne cicălim.
- Nu ştii să iubeşti.
- Ştiţi, Părinte, eu foarte greu mi-am găsit un loc de
muncă.
- Nu ştii să iubeşti.
E foarte uşor să dai răspunsuri evazive sau e foarte
uşor să speli responsabilitatea de pe mâini şi să o plasezi
celui în cauză dar să nu te raportezi concret la tine. De
exemplu, eu am avut odată ocazia, mi-a spus cineva:
- Părinte, mie mi-a dat Dumnezeu de toate, eu aş
vrea să fac bine.
- Vreţi să faceţi bine cu adevărat? Eu vă dau o şansă
de a face bine. Vă rog în fiecare sâmbătă, faceţi 100 de
pacheţele cu o banană, un biscuit, o ciocolată, un pachet de
325

Graţia Lungu Constantineanu
şerveţele, un comuleţ sau o prăjitură împachetată şi mergeţi
la Socola şi împărţiţi acolo la bolnavi că aceia cu adevărat
nu au soartă, sunt într-adevăr nenorociţi.
- Părinte, ne mai întâlnim şi discutăm.
Nu l-am mai văzut, aşa a venit el să facă binele.
Deci pentru a ne afişa, noi ştim să promovăm binele, dar
pentru a ne arăta binele făcut este foarte greu. Iubirea se
împarte în două categorii: iubirea sterilă fără fructe, care
înseamnă vorbă goală, seacă, fără nici un fundament şi nici
o ancorare în realitate, faţă de cea dumnezeiască care e
totul, faptul că noi fespirăm acum oxigen e dragoste
dumnezeiască, că am putea fi morţi într-o clipă şi iubirea
pură care înseamnă jertfă, implicare şi suferinţă. Dacă
cineva e cu piciorul rupt, i-1 bandajezi şi îl duci până acasă,
e o jertfa. Dacă cineva e flămând în drum, chiar îi cumperi
o pâine şi i-o dai. Dacă cineva e bolnav şi nu are bani de
medicamente, chiar îi cumperi un medicament. Chiar dacă
nu-i vindeci tu boala, pe 3 zile îi ameliorezi durerea, tu ai
participat la suferinţa lui. Aceea este iubire, restul sunt
poveşti, sunt texte.
Noi putem argumenta iubirea în cele mai frumoase
termene. Este foarte frumos să-l asculţi pe Dan Puric, ţine
sala în picioare 2 ore, dar am pus odată întrebarea: Ce s-a
prins din această învăţătură de cineva după ce a plecat din
sală? El spune: A vorbit frumos. Sunt de acord. E un om
titrat, un artist, e un om de cultură. Dar ce au învăţat cei
care l-au ascultat, când ei nu ştiu că în rugăciunea Tatăl
nostru spune: Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi
noi iertăm greşiţilor noştri?359 Sau am venit să slujesc, nu
să mi se slujească .36° Sau iubeşte p e aproapele ca p e tine
359 Matei 6,12.
360 Cf. Matei 20, 28.
326
Despre familia ortodoxă
însuţi. 361Sau dă-ţi viaţa pentru aproapele. N-o să ne-o dăm,
eu nu cred că suntem în stare, suntem prea mici şi ticăloşi.
Poate pentru un copil de-al nostru ne-am băga şi în foc, sunt
ferm convins de lucrul acesta. Dar pentru aproapele nu
avem noi măsura să ne dăm viaţa, dar măcar să ne dăm
dragostea, nu viaţa.
G raţia: Dar şi copilul este aproapele.
Părintele Calistrat: Mă refer la dragoste exceptând
dragostea biologică care nu este contestabilă. Şi spune
acolo, dacă aţi făcut bine celor ce vă răsplătesc vouă, nu
aveţi nici o plată?61 Faceţi celor ce nu vă pot întoarce. Eu
copilul îl îngrijesc, la bătrâneţe e sprijinul meu, spune,
munca tinereţii este odihna bătrâneţii. Copilul, în
momentul în care îl iubesc, îi culeg roadele, îmi aduce un
premiu, îmi spune mamă, mă sărută, mă îmbrăţişează,
doarme lângă mine, mă consolează, mă drăgăleşte când
sunt supărat.
Dar semenul, cel străin, pe care eu nici nu-1 cunosc,
când i-am făcut aceluia un bine, de abia de acolo plata e din
cer. De aceea v-am spus, cine poate să se jertfească cu
adevărat pentru aproapele, de la o bucată de pâine până la
.... Mi-a plăcut un gest al Părintelui Arsenie Papacioc, zice:
Fusesem deţinut, nu ştia nimeni cine sunt, eram eliberat. A
venit la mine unul şi a spus: Dă-mi şi mie ceva că mi-e
foame. Zice: Frate, nu am ce să-ţi dau, dar uite, să nu pleci
cu mâna goală, ia o mână caldă şi i-a strâns mâna. Da, e un
gest de nobleţe. Dar acuma eu nu pot să-l imit pe Părintele
Arsenie Papacioc şi când vine cineva: Dă să-ţi strâng mâna.
Acela este un caz singular cu care bătrânul a vrut să
demonstreze că adevărata iubire merge până la compasiune.
361 Matei 22, 39.
362 Cf. Matei 5, 46-47.
327
Graţia Lungu Constantineanu
Faptul că pe mine mă doare că ţie ţi-e foame, e un gest de
nobleţe. Dar ca eu să mă eschivez sub gestul nobleţei, şi tu
du-te şi rezolvă-ţi foamea, nu este o chestiune concretă.
Este o vorbă, am plecat amândoi la drum, tragem amândoi
la jug. Am plecat amândoi la brazdă, mergem amândoi pe
brazdă, că atunci se împlineşte proverbul: Calul ară, boul
treieră.
i. Iubirea agapis
Graţia: Aţi arătat frumos această iubire de aproapele,
manifestată concret prin fapte. în zilele noastre, bunătatea
aceasta şi iubirea faţă de aproapele, când se manifestă
concret, de cele mai multe ori, este luată drept prostie şi
revin la iubirea cu dreaptă socoteală. Sunt persoane care o
iau abrupt în a-şi manifesta iubirea faţă de aproapele, li se
cere atât de mult încât nu mai pot face faţă, ajung ele să
clacheze, ajung ele în stare de disperare şi atunci nimeni nu
le întinde o mână. Sunt cazuri concrete de felul acesta. Ce
se poate face?
Părintele Calistrat: Mi-a plăcut ce aţi motivat. Aici
vorbim de iubirea agapis în ceea ce aţi prezentat
dumneavoastră şi vom analiza şi acest factor din punct de
vedere al iubirii. De exemplu, iubirea agapis este partea
filantropică a creştinătăţii şi aici este implicată de la
vasiliada Sfântului Vasile cel Mare care n-e arătat nouă ce
este spitalul creştin până la milostenia din colţul străzii, la
cerşetorul care întinde mâna pentru un ban sau o felie de
pâine. Trebuie să înţelegem două lucruri. Mântuitorul Iisus
Hrisos ne-a dat nouă o măsură, să nu ştie stânga ce face
dreapta, ceea ce înseamnă că trebuie să avem o discreţie
absolută şi permanentă. Apoi ne-a spus să asude
milostenia în mâna ta. Aici numai nu a vrut să spună în
328
Despre familia ortodoxă
mod direct, vezi dacă merită că nu e obligatoriu, înseamnă
că a ştiut ce să facă cu bogăţia sa.
j. V irtutea discernerii
Noi trebuie să fim cu discernere când luăm
decizii, nu după ce le-am luat. în momentul în care ai făcut
greşeala, asumă-ţi riscul greşelii şi răspunderea personală
pentru ceea ce ai greşit! Nu te juca cu focul! Adică nu te
juca cu viaţa ta! Când spune că Iov avea slugi cu brâu de
aur, înseamnă că a ştiut ce avea în gospodăria lui. Când
spune că Avraam avea turme şi vite şi oi dar a fost plăcut
înaintea lui Dumnezeu.
întorcându-mă la dragostea duhovnicească, acum
vin şi îmi pun argumentul pe care l-am spus atunci: în
momentul în care eu te iubesc pot să te şi corectez că tot
din dragoste o fac, deci tot o filantropie este să-ţi arăt că
un om care este bun de muncă stă cu mâna întinsă, şi atunci
ce fac? Aici intervine o nouă virtute legată de porunca
dragostei - virtutea discernerii. Noi în viaţa pământească
trebuie să discernem în ce măsură facem bine şi în ce
măsură nu putem face bine. Este un proverb în Sfânta
Scriptură: Dacă îţi cere cineva haina, dă-i şi cămaşa .363
Adică în măsura în care poţi, fa milostenie cât mai
sufletească şi cât mai intimă şi cât mai apropiată de
semenul tău, dar nu uita niciodată că haina este pe piele
adică nedistrugându-te pe tine (Ioan Gură de Aur, Tâlcuirea
Evengheliei de la Matei). De exemplu, cum aţi spus, unii
dau, dau, dau. Aici e vorba tot de o lipsă de discernere.
Binele se face în tru ajutorare, nu în tru împlinire.
în momentul în care eu văd un om cu piciorul rupt
şi îl pun în maşina mea şi îl duc la spital, suport bandaj area,
363 Cf. Matei 5,40.
329
Graţia Lungu Constantineanu
spitalizarea şi l-am adus acasă, pot să pun lângă el o plasă
de pâine şi să-i spun: Ajuta-te-vor copiii tăi sau familia ta
de acum încolo. Mulţumesc lui Dumnezeu că am putut face
până aici. Dacă pot, voi mai trece.
Graţia: Ca în Scriptură.
Părintele Calistrat: Exact. Când mă voi întoarce, ce ai
cheltuit îţi voi plăti. L-a pus pe asin, l-a dus la casa de
oaspeţi, a dat doi dinari gazdei, a plecat şi s-a dus în drumul
lui. Aici este problema binelui făcut, când facem un bine,
trebuie să-l exprimăm în primul rând faptic. Aceasta este
concreta măsură. Hristos a avut grijă să ne lase nouă pilda
samarineanului milostiv. El nu a stat în calitatea de
samarinean să înceteze lucrarea lui pe cale, unde avea de
dus, şi să se ocupe de bolnavul respectiv. îţi acord o mână
de ajutor, îmi pun sufletul pentru tine, te ridic, te
revitalizez, cum se spune, te resuscitez, dar eu mă duc mai
departe în drumul meu.
Deci eu nu trebuie să-mi distrug familia, să-mi
neglijez îndatoririle şi obligaţiile pentru că sunt creştin.
Este cea mai mare greşeală pe care o folosesc semenii
noştri, când spun unele persoane: „De bărbat mă las dar de
biserică nu sau de familie mă las dar de biserică nu.” Nu, în
clipa în care tu ai lăsat familia sau ai lăsat îndatorirea
socială din jurul tău, ceea ce ţi se atribuie ca lucrare doar de
dragul de a arăta că eşti ortodox, ai ieşit din regula
bisericească şi deja ai călcat porunca. Deja tu faci spre
sminteală şi înaintea lui Dumnezeu nu mai este primit.
La Dumnezeu este prim it numai ceea ce faci cu
dreapta socoteală. în momentul în care nu ştie stânga ce
face dreapta, tu ai făcut o faptă corectă, pentru că noi nu
trebuie să ne afişăm. Aceasta este marea taină a ortodoxiei.
Noi nu am reuşit în ortodoxie să descoperim standardul,
330
Despre familia ortodoxă
măsura. Noi avem impresia că ortodoxia ar avea nevoie de
o publicitate care să pornească din ceva, nu.
în momentul de faţă avem 3 mari lucruri: Este
televiziunea Trinitas pentru cine e bolnav sau zace în pat,
este radio Trinitas pentru cine poate auzi, în rest este
biserică şi slujitori pentru cel ce este apt şi poate. în
momentul în care informaţia pedagogică şi intelectuală
circulă, noi nu avem motiv să ne plângem că avem
obstrucţie la fapta bună sau nu am şti până unde să o facem
sau până unde să ne oprim.
Dar în momentul în care noi mergem spre zidirea
cuiva şi la distrugerea noastră, noi intrăm deja sub păcat,
intrăm sub incidenţa canoanelor. Să iubeşti pe aproapele ca
pe tine însuţi. Păi tu cum îl iubeşti pe aproapele dacă pe tine
nu te iubeşti, te distrugi?! înseamnă că tu şi pe acela îl
distrugi aducându-1 într-o stare de nepăsare. Ceea ce
spuneaţi dumneavoastră, mi-am găsit fraieri de exploatat.
Nu. Dacă o mamă munceşte din greu şi îi mai trebuie 10
pâini, mă duc şi i le dau la sfârşit de săptămână că acela e
într-adevăr un ajutor, dar nu mă apuc eu să-i cumpăr toată
pâinea. Dacă cineva nu are de încălţat şi i-am dat odată de
încălţat, asta nu înseamnă că el de acuma nu este obligat să
muncească, ca pentru data viitoare să-şi ia singur de
încălţat.
k. Filantropie educaţională
Milostenia, filantropia trebuie să fie educaţional-
pedagogică, acesta este un lucru obligatoriu. Dar noi nu
învăţăm nimic din milosteniile acestea! Am întâlnit
persoane care mi-au pus prompt problema:
- Părinte, Biserica Ortodoxă de ce nu se implică în
activităţi sociale cu spital, cu azile cu bătrâni?
- Se implică în măsura în care se poate.
331
Graţia Lungu Constantineanu
Prima datorie a Bisericii Ortodoxe a fost să-şi
consolideze problema lăcaşurilor de cult, să aibă lumea
unde se ruga, pentru că nici acestea nu au fost. Pe timpul
comunismului au fost reduse la jumătate, au fost distruse,
nu au permis să se construiască. S-a făcut organizarea şi
sunt protopopiate şi sunt asistenţi sociali şi s-au făcut
cantine cu mâncare caldă. Preoţii au început să-şi cunoască
enoriaşii, ei decid cine este necăjit şi cine merită pacheţel,
ei decid unde trebuie să meargă cineva să ajute acasă, ei
decid cine are nevoie de un însoţitor, ei decid unde trebuie
să te duci să ajuţi un bătrân. în general, mulţi confundă
filantropia cu următorul lucru. Eu nu am fost niciodată de
acord cu lucrul acesta. Vine câte o pereche de oameni la
mine şi spune:
- Părinte, nu cunoaşteţi vreo bătrână neputincioasă
care are casă, să o luăm noi să o îngrijim ca să ne rămână
casa?
- Dar dacă tu nu ai pentru tine, cu ce să o îngrijeşti
pe ea? Bătrâna aceea, de-abia trăieşte ea, dacă te mai duci
tu care nu ai casă şi nu ai din ce trăi, tu cu ce o ajuţi?
Aici iarăşi intervine discernerea. Trebuie să fii
împotriva unui asemenea act. Sigur că în momentul în care
cineva ţi-a luat prin vânzare-cumpărare sau donaţie sau altă
metodă de uzufruct, ţi-a luat gospodăria sau averea şi a
început să ţi-o administreze şi te aduce la sapă de lemn sau
te ucide, acolo este păcatul tău, acolo nu mai intervine
Dumnezeu. Au venit într-o zi doi oameni la mine şi au spus
aşa:
- Părinte, noi am dat nişte bani mulţi cuiva, fără
documente şi acuma suntem supăraţi că nu-i putem
recupera. Vrem să facem un pomelnic de rău, să-i pomeniţi,
să le arate Dumnezeu că şi-au bătut joc de noi.
332
Despre familia ortodoxă
- Dar ştiţi că Dumnezeu nu vrea să vă ajute la
problema aceasta?
- Cum ne spuneţi treaba asta? D a’ noi venim la
dumneavoastră cu atâta credinţă şi cu atâta convingere că
rezolvăm problema şi dumneavoastră spuneţi că Dumnezeu
nu ne ajută?
- Da, nu vrea să vă ajute la treaba aceasta.
- Dar de ce spuneţi treaba asta?
- Pentru că nu L-aţi întrebat pe Dumnezeu când aţi
dat. V-aţi dus voi la biserică să faceţi un pomelnic şi să
întrebaţi de un duhovnic: Părinte, să dăm noi aceşti bani?
-N u .
- Atunci, de ce veniţi acuma şi îl întrebaţi pe
Dumnezeu? Uite ce spune în Scriptură? Sunt Eu
împărţitorul averii voastre? E cezarul. Acolo ajungi mata şi
rezolvi problema.
- Cum, şi dacă citim Psaltirea nu-1 bate Dumnezeu?
- Nu, tot pe voi vă bate. Ştiţi de ce? Nu a asudat
banul în mâna voastră ca să ştiţi de ce l-aţi dat.
- Nu, Părinte, nu suntem de acord cu treaba asta.
- îmi pare rău, nu sunt supărat cu nimic.
După o vreme, mi-au trimis un pomelnic prin
cineva. Eu am recunoscut şi numele şi cerinţa şi am
întrebat:
- Aceşti doi oameni nu au vârsta aşa şi aşa, nu au o
maşină aşa?
- Ba da.
- Spune-le că au mai fost la mine şi au acelaşi
răspuns, Dumnezeu nu-i ajută în această problemă.
Aici aş vrea iarăşi să clarificăm o problemă simplă
pe care trebuie să o înţelegem. în Biserica noastră Ortodoxă
se vorbeşte mult de filantropie, dar nu se specifică un lucru,
nu numărul de bani daţi te ajută să intri în rai, nu numărul
333
Graţia Lungu Constantineanu
de bani daţi te scutesc de atribuţiile tale de creştin, nu
numărul de bani daţi te scutesc pe tine de judecata lui
Dumnezeu. Ai venit la biserică, că aşa ne rugăm, ctitori,
miluitori, binefăcători, osârduitori şi binecredincioşi ce se
roagă în sfânt locaşul acesta. Dar totodată ctitorul înseamnă
că are un plus dar o face din evlavie, nu din emfază şi
figuraţie sau din mândrie. Binefăcătorul o face la fel, că îi
prisoseşte, miluitorul o face la fel că are inimă bună şi vrea
să facă, apoi osârduitorii, cei care se străduiesc să facă fapte
bune şi ei şi se luptă să ţină calea cu Dumnezeu, cum sunt
băbuţele noastre, o prescură, un bănuţ, o lumânare, un
colăcel, o sticlă de ulei.
Nu înseamnă că cei de la urmă, osârduitorii şi
binecredincioşii care se roagă sunt cu ceva mai jos decât cel
de sus care a venit cu căpiţa de bani, nu. Aceasta înaintea
lui Dumnezeu este egal cu zero. El nu cântăreşte lucrui
acesta, că tu ai dat bani şi ai scăpat de făcut pravilă, tu ai
dat bani şi ai scăpat de făcut canon, tu ai dat bani şi ai
scăpat de a te ruga, tu ai dat bani şi ai scăpat de postit, ai
scăpat de mers la biserică sau ai scăpat de închinat, nu. Este
o avertizare în plus că tu trebuie să fii şi mai credincios că
eşti pomenit în rândul ctitorilor. Tu deja eşti un om de vază
al bisericii, tu deja faci parte din elită, din oamenii de duh ai
bisericii. Ai rupt din lumea ta pământească şi te-ai dăruit lui
Dumnezeu, nu numai cu banii aceia ci şi cu trupul şi cu
inima. Că aşa trebuie să-l iubeşti pe aproapele, ca pe tine
însuţi. Hristos este aproapele tău în cazul acesta, că Lui i-ai
dat. Păi, nu-I dai banul şi îl saluţi, ci îi dai banul şi
comunici cu El. Aceasta trebuie să înţeleagă şi să disceamă
oamenii. Sunt buni cei ce dau bani la biserică dar trebuie şi
credinţa lor. Cineva mi-a reproşat odată şi a spus:
- Părinte, am observat că nu prea le aveţi cu
chestiunile acestea de protocol.
334
Despre familia ortodoxă
- Mai mare protocol ca Sfânta Liturghie nu există
Dacă eu pot să-l văd pe un om spovedit şi împărtăşit, am
făcut totul pentru el.
Dacă eu îl văd pe un om că vine la biserică şi se
roagă, acolo este toată plenitudinea dumnezeirii, pentru că
dacă eu i L-am pus pe Dumnezeu într-însul şi i-am luat 100
de lei pentru pomelnicul de morţi sau de vii la anual, aceea
e o mare realizare. Dacă el mi-a lăsat 100 de lei şi crede că
cu aceasta şi-a rezolvat problema, m-am osândit şi eu şi el.
Clar să fie, noi ne-am înşelat unul pe altul, nu există.
E o mare datorie a duhovnicului şi în special a
povăţuitorului şi a celui ce are duhul discernerii, să se
ocupe de această problemă a filantropiei. Şi în cantina de
săraci, dau o mâncare, cunosc oamenii din parohie,
persoana aceea e săracă, aceea e bătrână, aceea e
neputincioasă, aceea e bolnavă, aceea are pensie mică,
aceea nu are venit, aceea e şchioapă, aceea e cu ciroză,
aceea e cu cancer. Şi îi miluiesc cu toată dragostea în
numele lui Iisus Hristos, dar nu răspund eu Biserică de
îndatoririle sociale ale societăţii.
Pentru aceasta avem protecţia socială, pentru
aceasta avem minister de resort, pentru aceasta avem
resurse umane, pentru aceasta avem Ministerul Afacerilor şi
Administraţiei Publice, pentru aceasta avem Ministerul de
Finanţe, pentru aceasta avem Ministerul Sănătăţii şi
Ministerul de Comerţ, ca să verifice toate aceste treburi. Ei
se ocupă de mersul social. Când spune că un om are liber
pe autobuz, aceasta e treaba Ministerului Transporturilor,
ştie că pensionarul acela şi-a făcut datoria, a fost un om de
demnitate al societăţii şi îi acordă acest drept să urce în
autobuz gratis. Aceasta e o binefacere a societăţii care pe
drept îşi respectă semenii. Căci ce e societatea? Ansamblul
nostru, al tuturor.
335
Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă

Graţia: Primăria plăteşte firma de transport local.
Părintele Calistrat: Da, e adevărat, dar e un gest de
umanitate faţă de cel care cândva ţi-a muncit şi a pus la
temelia ţării o cărămidă. De ce vă spun lucrul acesta? în
momentul în care eu fac acest act filantropic, eu ştiu cui îl
fac. De aceea, poate să judece cine vrea Biserica cât
doreşte. Episcopul nu s-a făcut episcop ca să strângă babele
abandonate, preotul nu s-a făcut preot să spele moşnegii
beţi din şanţuri, preoţii şi clerul nu s-au făcut clerici ca să
umple biserica de slăbănogi, ologi, ciungi şi şchiopi şi orbi
şi surzi şi să-i întreţină că ei vor să ducă viaţă uşoară şi
comodă, nu.
Acei oameni, la rândul lor sunt părinţi, frate şi soră,
acei oameni, la rândul lor sunt mamă şi tată, fiu şi fiică şi
bineînţeles că în derularea programului filantropic intervine
asistentul social cu sociologul primăriei şi analizează, ce a
făcut omul acesta? A muncit 10 ani. Cât are pensie? 100 de
lei, trece-1 pe listă, îl ajutăm. Ce a făcut omul acesta? A
ajuns pensionar, nu a avut copii şi nu-i ajunge, are pensie
mică. A muncit 30 de ani la stat, îl ajutăm. Aici intervine şi
azilul, intervine şi ajutorul de binefacere şi controlul de
sănătate gratis. Dar când cineva întreabă: El ce a făcut? A
fumat şi a băut toată viaţa. Du-te la tatăl tău pe care l-ai
slujit să te hrănească!
Mi-a spus mie odată o femeie, acesta este un act
concret trăit de mine. Spovedeam de obicei în pridvor pe
vremea când eram la Bâmova şi aud acolo la Maica
Domnului o rugăciune spusă de o femeie care spunea:
Maica Domnului, dar sunt credincioasă, cum adică, pe mine
nu mă ajuţi? Dar ce fel de sfântă eşti dacă nu ţii cont de
rugăciunea mea. Se certa acolo cu Maica Domnului.
Imediat după uşă era Prodromiţa pictată de cineva amatoare
şi era o căndeluţă şi oamenii se mai rugau acolo, aveau ei
evlavie la icoana aceea. Eu la un moment dat îi spun:
- Bunică, câţi ani ai?
-7 8 .
- Trăieşte soţul?
- Nu, a murit.
- De când eşti în curăţenie?
- D e la 72.
- Ai fost căsătorită?
-D a .
- De câte ori?
- De 3 ori.
- Ai copii?
- Nu am copii.
- Ai lucrat în viaţa asta?
- Nu, eu am fost mai mult pe lângă casă, am fost
bolnavă.
- Bunică, ştii ceva? Nu te supăra, dar casa unde ai
trăit, gospodăria, pământul.
- Aa, le-am vândut muică şi le-am pierdut şi nu mai
am.
- Să nu mai plângi la Maica Domnului şi să-i spui
că nu ştie să te ajute. Tu nu ştii să te ajuţi. Nu, acuma
Biserica nu te poate ajuta. Acuma trebuie să te întorci.
Elena o chema şi după vreo 3 ani de zile mi-a spus
cineva că a decedat. O pomenesc la morţi dar vreau să vă
spun că imediat am luat atitudine. Stai un pic, trebuie să ai
motivaţie pentru care Biserica să se implice în viaţa ta. Deci
tu nu ai bătut o metanie în viaţa ta, nu ai ţinut un post de
miercurea şi vinerea, nu ai ştiut de o Sfântă Liturghie şi la
bătrâneţe ţi-ai adus aminte că te salvează Biserica? Nu.
Dumnezeu pe cei ce greşesc cu moarte îi va pedepsi, adică
Dumnezeu este şi al dreptăţii, nu al fărădelegii. Chiar dacă

336 337
Graţia Lungu Constantineanu
pare greşit sau radicalist, dar să ştiţi că aşa trebuie judecate
lucrurile. Ce ar fi să vezi toţi preoţii şi episcopii umblând
după toţi oamenii cărora nu le place viaţa şi integrarea în
societate, să-i culeagă să-i ajute?
Biserica Catolică este un imperiu imens de
populaţie şi într-adevăr Occidentul este bogat, nu a dus
războaiele Europei, au bani, nu au construit, nu au refăcut,
nimic, numai au supt, cum se spune, binele progresului şi
atunci, sigur că îşi permit să facă acele filantropii. Dar să
ştiţi că am observat şi la ei că e o regulă şi o disciplină de
fier. Nu intră cine vrea şi nu face ce vrea. Chiar dacă
aparent ei sunt o imensă industrie a filantropiei sau sunt o
imensă industrie a faptei bune, la ei sunt reguli foarte
ordonate, foarte precise, foarte stricte şi foarte bine
structurate. Nu merg pe stradă şi aruncă cu bani în urma
cerşetorilor sau lasă oalele cu mâncare, nu. Totul se
subordonează unor reguli şi rânduieli foarte bune şi e corect
aşa. Dar pentru că au mai mult îşi permit mai mult.
Biserica Ortodoxă are mai puţin şi îşi permite mai
puţin. Gândiţi-vă că Biserica Ortodoxă a trebuit să refacă
lăcaşurile de cult după 50 de ani de comunism, iar jumătate
erau dărâmate, nu de comunism: vremea, intemperia,
istoria, cutremurul, ploaia, viaţa, timpul şi viabilitatea
materialului de construcţie care la 100 de ani şi acela se
degradează.
1. Milostenie şi filantropie
O ucenică mi-a spus aşa: Părinte, de foarte multe ori
mi-a fost greu sau poate nu am avut bani de o pâine, dar nu
am îndrăznit să vă abordez. întotdeauna m-am gândit că
poate sunt mai săraci ca mine. Vedeţi? Dar a fost tot timpul
în biserică, în tot timpul a adus o pâine la mort şi am avut
ocazia să o văd la morţi cu o sticlă de sirop mică cu puţin
338
Despre familia ortodoxă
vin, era pe jumătate şi o pâine tăiată în jumătate, că atâta
avea. Dar nu a evitat de a pomeni mortul respectiv şi de a
pune pomelnicul pe masă cu 1 leu. Am întrebat: Faceţi
parastas? Aa, nu, măcar o rugăciune de dezlegare. în
modestia ei se simţea cumva atinsă că probabil aş fi
întrebat-o că e prea puţin. Nu, niciodată.
Am avut ocazia să mai văd un lucru care m-a
fascinat, tot dintre persoanele în vârstă. De ce vă spun că
evlavia adevărată e una şi făţărnicia e alta? A venit în
biserică, a pus o farfurioară micuţă, cu o colivioară foarte
micuţă cu o lumânărică, un păhărel de vin şi un colăcel mic
cum se vând pe sfoară. După parastas mânca cuminte
într-un colţ şi spunea singură: Ei, te-am pomenit şi pe tine,
mănânc şi eu oleacă, am stat la Liturghie, mă duc acasă. Pur
şi simplu din bucuria de a nu lăsa acel parastas nefăcut că
era sâmbăta, a pus pe masă, le-am binecuvântat, a jertfit şi
apoi a mâncat. Am apreciat gestul pentru că ştiam că e
foarte săracă şi i-am spus:
- Uite, ia o sticlă de ulei de candelă.
- Părinte, am să vă pomenesc la rugăciune.
Aceea este într-adevăr o rugăciune primită. De ce vă
spun? Până nu-ţi primeşti suferinţa ca pe o jertfa, pentru că
să ştiţi un singur lucru, să nu vă lăsaţi impresionată
vreodată de acest cuvânt:
- Părinte, dar cât postim noi!
- Ştiu, posteşti că nu ai.
Aceea nu e o virtute. E o obligaţie a anumitor
capacităţi sau incapacităţi ale tale ca persoană şi pe care
poate le manifeşti asupra întregii familii. Nici o problemă.
Dar am cunoscut tot o femeie răzbătătoare, care, şi cu copii
după ea, cum poate ea munceşte, dar întotdeauna a venit şi
a spus: Părinte, să fac un pomelnic de sporul casei, pentru
că am simţit, dacă dau ceva puţin la biserică, altfel îmi
339
Graţia Lungu Constantineanu
merge. înţelegeţi? A sesizat că binecuvântarea lui
Dumnezeu este o binecuvântare pentru ea.
Toţi aceşti oameni trebuie culeşi, luaţi ca modele şi
ca exemple şi atunci când filantropia, diaconia,
întrajutorările acestea, fac acele daruri la sărbători sau când
se fac, trebuie să le dai într-adevăr oamenilor care
demonstrează credinţă, care demonstrează fundament de
suferinţă. Toată lumea suferă. Dacă ne ducem într-o
societate ca cea de azi, câţi oameni nu sunt în şomaj? Câţi
oameni nu au salariu? Câţi oameni nu au locuri de muncă?
Deci este foarte uşor să ne raportăm la suferinţă. Dar dacă
ne gândim la cei care cu adevărat nu au, dar se jertfesc, ei
sunt cu mult mai sus ca noi. Eu întotdeauna am spus: Slava
călugărului este mare că slujeşte pe Hristos şi s-a lipsit
într-un fel, de ale lumii, dar slava suferinţei creştinilor, care
păstrează Biserica vie prin faptele lor şi prin credinţa lor şi
prin manifestarea lor religioasă e de două ori mai mare ca
muncă şi ca jertfa şi eu nici nu comentez niciodată. De
exemplu, când scriu un pomelnic şi omul lasă 2 lei sau 3 lei
sau 5 lei, eu scriu 10 lei. Zice:
- Părinte, dar am dat 5 lei. De ce mi-aţi pus mai
mult?
- Staţi un pic, 2 lei i-aţi dat la tramvai sau la
troleibuz, şi cu 2 vă duceţi acasă. De ce nu s-ar face 10?
Ţi-am pus 10 lei pe pomelnic pentru că ai dat bani şi pe
transport.
- Părinte, dar aceea nu intră.
- Dar e tot o jertfă. Lasă-1 aşa cum l-am pus eu, nu e
treaba dumitale.
Dar de ce? Pentru că se citeşte bunăvoinţa. Acolo e
jertfă în suferinţă. Poate nu are o pâine dar este în Biserica
lui Hristos. El este la Sfânta Liturghie, înţelege efectul şi
folosul şi rostul Sfintei Liturghii. Aici vorbim de o suferinţă
340
Despre familia ortodoxă
sfântă. Cine nu are această suferinţă, vă spun eu cum face,
vine la amiază când se termină slujba, cerşeşte, mai ia de
printr-o sacoşă, mai urmăreşte o geantă nesupravegheată,
mai ia o pâine de la parastas, mai capătă 5 lei şi pleacă.
Aceia nu sunt nici săraci, nici credincioşi. Biserica nu face
altceva decât să-i tolereze. Ei nu sunt oamenii de jertfa. Ei
sunt într-o suferinţă şi spirituală pentru că ei nu au nimic
comun, şi ştiţi cum îi testez? Vă spun sincer, pentru mine
suferinţa începe nu de la a întinde mâna, aici e meritul meu
de a răsplăti mâna întinsă, că aşa spune Hristos, să n-o laşi
întinsă. Dar îl întreb:
- Ştii Tatăl nostru?
-N u .
- Du-te şi îl învaţă şi vii după aceea să-ţi dau.
- Ştii Crezul?
- N-am auzit de el.
- Du-te şi îl învaţă şi când mai treci pe aici îţi dau,
dar să ştii Crezul.
Pur şi simplu nu dau de pomană. îl întreb:
- Ştii îngeraşul?
- Nu ştiu.
- Ştii Doamne, Doamne, ceresc Tată?
- Nu ştiu.
- Nu-ţi pot da de pomană. îmi pare rău.
- Dar de ce mă judeci, Părinte?
- Nu te judec, constat că nu ştii în numele cui
cerşeşti. E un mare păcat, că aşa spune: Cine pe sărac ajută,
pe Dumnezeu împrumută.
V-am spus povestea cu săracul, săracul este acela
care în clipa în care nu i-ai întins mâna, lui Hristos nu I-ai
întins-o, dacă chipul lui îţi reflectă dragostea lui,
seriozitatea lui, demnitatea lui. Să ştiţi, omul sărac şi cinstit
are o demnitate mai mare decât bogatul infatuat şi
341
Graţia Lungu Constantineanu
înfumurat, pentru că bogăţia nu i se cuvine, ci i s-a
întâmplat, dar el nu ştie să preţuiască lucrul respectiv.
Câtă lume a fost bogată în ultimii ani şi câtă a ajuns
săracă?! Cine nu a fost bogat cu adevărat şi pentru
Dumnezeu şi în Dumnezeu, Dumnezeu i-a luat şi ce a avut.
De ce? I-a arătat că nu i se cade bogăţia, nu ştie să o
gestioneze. Au făcut credite la întâmplare, au cumpărat
lucruri nefolositoare şi acum se spală pe mâini de ele. E o
suferinţă extraordinar de mare, dar Dumnezeu i-a arătat:
Uite, te-am făcut şi bogat. Ce trebuie să facă un om bogat
înţelept cât timp îi este bine? Spune o dogmă budistă,
pentru că şi ei au rădăcina tot în protopărinţii Adam şi Eva.
Când îţi este prea rău să nu te întristezi prea mult, când îţi
este prea bine să nu te bucuri prea tare, atunci când ai
căzut să te gândeşti că puteai cădea mai tare. Vedeţi? Tot
trezvia este la bază. Dacă îţi este rău, s-ar putea ca într-o zi
să-ţi fie bine, să ai răbdare să pândeşti momentul, dar când
îţi este bine să nu te bucuri prea mult. Adică asta înseamnă
să pui un bănuţ alb pentru zile negre, nu cheltui totul, nu
risipi la întâmplare, pentru că proverbul spune, de haram
vine de haram se duce. Când ai trudit pentru bănuţul
respectiv, ştii să-l gestionezi, asta este pentru o rată, asta e
pentru o pâine, asta e pentru o haină, dar tu când ai scăpat
cu bani în mână, imediat i-ai cheltuit şi ai terminat. îi
spuneam unei doamne care vânduse o bucăţică de pământ,
zice:
- - Părinte, ce mă învăţaţi să fac cu aceşti bani?
- Să-i pui repede la CEC şi să-i laşi acolo că nu cer
mâncare!
- Dar, uitaţi, că mi-a cerut cutare şi cutare.
- Spui că i-ai dat pe toţi la biserică. Dai vina pe
biserică.
342
Despre familia ortodoxă
Bineînţeles că toţi când au auzit-o au şi spus: Ce
minte şi la asta, a cărat tot la biserică. Dar bănuţii erau la
locul lor. Când a avut nevoie a zis:
- Părinte, ce bine că v-am ascultat, mai iau de acolo
puţin dar nu iau tot, cum strâng oleacă, pun la loc.
Aha, discernerea şi înţelepciunea. Şi zice:
- Dar de ce m-aţi învăţat treaba aceasta?
- Te-am învăţat aşa pentru că pământul se vinde o
singură dată dar banii se cheltuiesc pentru totdeauna. Nu
vei mai avea ce vinde. Aceea a fost o sursă pe care ţi-a
întins-o Dumnezeu. Gestionează-i cu înţelepciune!
- Da, Părinte, trăiesc din ei de 3 ani, foarte puţin am
luat din ei, mă limitez la strictul necesar.
Aceasta e adevărata viaţă în Hristos. Mi-a plăcut
povestea unui american venit în România, căruia i-am pus
următoarea întrebare:
- Cum trăiţi în continentul acela atât de mare, cu
atâtea probleme care se aud la televizor?
- Părinte, eu nu am treabă nici cu televizorul nici cu
continentul. Ştiţi ce m-a învăţat pe mine criza? Un lucru
simplu, în loc de 3 pâini să cumpăr 2, în loc de 3 kg de
came să cumpăr numai l,5kg, în loc de 10 îngheţate să iau
numai 2 în weekend şi în loc de apă minerală să beau apă
de la robinet. Şi să ştiţi, Părinte, că trăiesc şi îmi mai şi
rămâne. Dar vecinii mei se duc la tomberonul de colectare a
deşeurilor menajere de la poartă şi lasă cantităţi industriale
de mâncare. Pe mine mă doare sufletul. Eu nu aş putea face
aşa ceva. Şi atunci, sigur că sunt în criză, eu nu sunt în
criză.
Vedeţi omul înţelept, omul calculat, dreapta
socoteală? Dar, zic:
- Vă ajunge?
343
Graţia Lungu Constantineanu
- Cum să nu ne ajungă, Părinte, că am cumpărat şi
noi 3 pâini şi întotdeauna ne rămânea? De ce să dau bani pe
ea când o poate cumpăra altul din magazin? De ce să o
cumpăr eu să o arunc? Şi aşa am traversat criza. Pentru
mine nu este criză.
Şi creşte 5 copii în America, nu unul, are 5 copii. El
e medic. Când i-a născut soţia ultimii doi gemeni, a zis:
Părinte, m-a pricopsit Dumnezeu, ştia că am bugetul mare
şi mi-a dat de lucru. Dar acuma mă chinui să-i educ, dacă
aţi şti câtă muncă am! Vedeţi? întotdeauna poţi fi sărac.
Poţi să ai de toate şi te vezi sărac. De ce? Nu credeţi că este
o sfidare, consider eu, că aceşti oameni cu bani mulţi,
oameni grei, milionari, miliardari, în loc să folosească banii
respectivi cu înţelepciune, se apucă şi cumpără lucruri mai
puţin folositoare, tot felul de haine cu diamante, tot felul de
bijuterii şi valori inestimabile, tot felul de lucruri care poate
au sens sau mai mult au valoare de simbol şi atunci când ai
cheltuit banul nechibzuit şi Dumnezeu îţi trimite rezultatul
nechibzuinţei, ori te prinde descoperit, ori la un moment
dat, îţi dă o neputinţă, la un moment dat îţi dă o încercare.
încă un mod de a pierde echilibrul sufletesc este
consumul exagerat, fară gândire. începe omul să ducă 3
feluri de viaţă, viaţa anormală, întâi că îşi permite toate
patimile, apoi viaţă supradimensionată că începe să-şi
cumpere unele lucruri, care nu sunt neapărat trebuitoare, de
a demonstra că este cineva superior şi ultimul lucru şi cel
mai înalt, de a trăi o viaţă supraumană şi atunci încep să
spună: Voi merge în excursie pe Coasta de Fildeş sau voi
pleca în nu ştiu ce insulă care este cea mai grozavă de nu
ştiu unde. Dar ce face? Nu contează că bea un pahar de apă
sau mănâncă o mâncare normală, important e că a dat
câteva mii de euro, deci este un fel de megalomanie a
344
Despre familia ortodoxă
minţii, de a crede că cu cât te urci mai sus, cu atât ai ajuns
la nivelul lui Dumnezeu.
Lucrurile mărunte nu se măsoară în lucruri
mari. Dumnezeu este putere şi este duh iar banul este o
marfă şi un schimb care trece odată cu vremea şi cu omul şi
cu epoca istorică. Şi la un moment dat te trezeşti exact de
unde ai plecat. Spune Sfântul Ioan Iacob într-o poezie: Căci
când le guşti p e toate rând p e rând / Rămâi mai gol şi mai
flămând .364 Aşa spune psalmistul David: Bogaţii au sărăcit
şi au flămânzit .365 Trimite Dumnezeu un cutremur sau
trimite Dumnezeu o catastrofa a naturii şi la un moment dat
te-ai trezit că un oraş întreg dispare, te-ai trezit că o
societate normală devine anormală', oameni care până mai
ieri erau bogaţi, astăzi nu rămân cu nimic. Şi ce este aceasta
decât o mânie a lui Dumnezeu faţă de excesul de lucruri
materiale care fie că nu folosesc, dar care puteau fi folosite
cu un scop mult mai educativ şi mult mai bine coordonat.
m. Relaţia compromis, fericire, fericiri
Graţia: Uneori, pentru un echilibru în relaţiile de familie,
sunt necesare compromisurile. Compromisul implică
acceptarea a ceva negativ, a ceva nepotrivit. Este vorba de
acceptarea unui compromis adică a accepta ceva rău sau o
dreaptă socoteală, revenind la ideea mai veche, în cadrul
relaţiilor de familie? Compromisul, se spune, e calea ce
duce către fericire şi atunci care este fericirea în
accepţiunea aceasta largă socială, familială dar fară
Dumnezeu. Există vreo legătură între fericirile din Scriptură
şi termenul fericire folosit uzual ? Care e relaţia între
compromis, fericire, fericiri?
364 Iacob, Ioan, sf., Hrana duhovnicească , Ed. Lumină din Lumină.
365 Psalm 33, 10.
345
Graţia Lungu Constantineanu
Părintele Calistrat: Cea mai înaltă fericire este cea pe care
a spus-o Iisus Hristos: Fericiţi cei ce ascultă cuvântul lui
Dumnezeu dacă îl şi împlinesc p e el.366
O altă fericire spusă tot de o femeie din popor,
pentru că noi suntem la tema familie, spune aşa: Ferice de
pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt. Aici
avem acea fericire în care vorbim de cel care s-a născut sau
trăieşte într-o familie de oameni credincioşi.
Fericirea lumească sau laică, cum îi spunem noi sau
fericirea trecătoare este o utopie şi o iluzie. Fericirea ca
act în sine social nu a existat niciodată. Unii cred că dacă
au mâncat bine sunt fericiţi, unii cred că dacă s-au îmbrăcat
frumos sunt fericiţi, unii cred că dacă au bani sunt fericiţi,
unii cred că dacă au putere sau funcţie sunt fericiţi, unii
cred că dacă stăpânesc sunt fericiţi. Nu este adevărat.
Adevărata fericire este să nu te simţi singur. în
momentul în care ai toate dar lipseşte iubirea şi
comunicarea, tu nu vei fi niciodată un om fericit. Şi atunci
se naşte ura, discordia, răutatea, gelozia, răzbunarea şi tot
ceea ce poate fi mai rău. Asta nu atât în viaţa de familie ci
şi între prieteni, tocmai această singurătate a eului nostru,
pe care noi nu o dezvăluim. Noi spunem uneori aşa mă simt
de bine, spun sincer. Este fals.
Am folosit şi folosesc această expresie, pentru mine,
Duminica vameşului şi a fariseului nu este duminica a doi
oameni diferiţi, ci este duminica acelui om care are două
stări diferite în el - una la arătare şi una la adevăr. în clipa
în care fariseul face valuri şi imagine, cât e de mare, cât e
de tare, ce poate, cine e el, în ce măsură, pe ce culme aspiră
sau ce drege, acela e cel mai periculos fariseu care se duce
366 Luca 11,28.
367 Luca 11,27.
346
Despre familia ortodoxă
în faţa altarului şi spune: Iţi mulţumesc, Doamne, că nu sunt
ca ceilalţi ,3 6 8Dar de fapt, în interiorul nostru şi în
intimitatea inimii noastre, noi ne cunoaştem toate
scadenţele, neputinţele, frustrările, neîmplinirile,
necazurile, tristeţile.
Poate aţi avut ocazia să vedeţi oameni în haine
aurite, în blănuri, în podoabe, în lux, în machiaje, în toate.
Nimeni nu le contestă, chiar sunt frumoase, de asta sunt şi
lăsate, dar acelea nu te fac fericit. Acelea doar maschează
singurătatea şi suferinţa din tine. Pentru că dacă o femeie ar
fi cu adevărat fericită, ea ar fi frumoasă nemachiată, dacă o
femeie ar fi cu adevărat fericită, nu ar simţi nevoia să poarte
kilograme de aur, dacă o femeie ar fi cu adevărat fericită,
nu ar simţi nevoia să poarte haine scumpe. Avea Nastratin
Hogea369 o glumă cândva, el a fost un mare hazliu ca Anton
Pan, La Fontaine, Grigore Alexandrescu, un fel de snoave
cu tâlc şi spunea că a fost invitat la o masă şi i-a spus soţiei
sale:
- Să-mi aduci cele mai rupte haine pe care le poartă
grăjdarul nostru.
Când a ajuns la uşa unde trebuia să fie primit, i s-a
spus:
- Dar tu, sărăntocule, dă-i drumul de aici!
El s-a întors liniştit acasă şi femeia îl întreabă:
- Nu te-ai întristat?
- Nu, deloc, femeie, să vezi de acum ce am de gând
să fac.
S-a îmbrăcat cu cele mai luxoase haine, a venit
acolo unde era petrecerea, s-a dus la oalele din bucătărie şi
toţi îi sp.uneau:
368 Luca 18,11.
369 Personaj din „Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea”.
347
Graţia Lungu Constantineanu
- Vai, da’ gustaţi.
Acum, el era îmbrăcat frumos. Şi muia rantele la
haine, mânecile în toate mâncărurile şi spunea:
- Hai, mâncaţi că pe voi vă cinstesc, nu pe mine.
Mâncaţi să fiţi sătule că pe voi vă cinstesc, nu pe mine. Pe
mine m-au trimis acasă când am venit mai înainte. Şi spune
el: într-adevăr, haina îl face pe om dar nu îl şi creează.
Dumnezeu l-a creat pe om.
Deci o haină îţi dă o imagine dar nu te poate crea ca
om, tu te creezi ca om, adică aceea este cea mai mare
fericire pe care au cerut-o patericele: De toate te-ai făcut,
dar om când te fa c il Călugăr te-ai făcut, om când te faci?
Tată te-ai făcut, părinte, soţ, ministru te-ai făcut, dar om
când te faci, orice funcţie ai avea? Vedeţi, asta este.
Legat de compromis, avem un compromis în fericiri
pe care noi l-am scăpat: Fericiţi veţi fi când vă vor ocări p e
voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva
voastră, minţind pentru Mine ,3 70 Acesta este un compromis
admis de Sfânta Scrtiptură, adică l-a folosit Iisus Hristos în
faţa lui Irod. Deşi era Dumnezeu, S-a dat din calea lui. S-a
arătat îngerul şi a spus: Iosif ia p e mumă şi p e Prunc că vin
cei care pizmuiesc şi primejduiesc viaţa Pruncului , 371Ce a
vrut să arate Iisus? Indiferent cât de tari sau cât de mari
am fi, în faţa primejdiei suntem mici şi e bine să ne
ferim de ea. Deci nu e un compromis dar pare la prima
vedere, pentru că Iisus Hristos putea să facă un semn şi Irod
să facă infarct sau să moară sau urmăritorii Pruncului, să se
deschidă pământul să-i înghită. Ei, nu.
A arătat în calitate de om, dacă ai o discernere şi o
raţiune şi o gândire normală, te fereşti singur din calea
370 Matei 5,11.
371 Cf. Matei 2, 13.
348
Despre familia ortodoxă
răului. Şi atunci, care e cel mai mare compromis admis în
Sfânta Scriptură? Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea
şi o urmează p e ea . 37 Aici Părintele Arsenie Papacioc îl
citează pe Ioan Scăraru şi spune că pacea e de 4 ori mai
mare ca dreptatea, dar în ce fel de compromis? Nu vă
temeţi de cei ce ucid trupul, temeţi-vă de cei ce ucid
sufletul sau pot ucide şi sufletul şi trupul.
Deci acesta este compromisul admis nouă în
societate ca o cale de existenţă. Adică, hai să vorbim de un
compromis pozitiv. Dacă cel de lângă tine a vorbit odată
urât şi îl poţi ierta, fă un compromis, iartă-1. Dar de aici ai
învăţat o lecţie, că trebuie să fii atent pe viitor, să nu-i mai
creezi contextul să-l aduci în aceeaşi stare sau să-i permiţi
să ajungă în aceeaşi stare, pentru că făcând acest
compromis mereu, s-ar putea să-l înveţi să creadă că aşa e
corect şi atunci tu greşeşti mai mult. Vine un cerşetor şi îţi
cere o bucată de pâine. Hristos a spus: Nu lăsa mână
întinsă, dar a dat şi compromisul. A spus aşa: Să asude
milostenia în mâna ta, atunci când o faci pe ea. Şi de ce vă
spun lucrul acesta? Ca să înţelegeţi că în momentul în care
un cerşetor vine şi tu îl înveţi permanent să primească dar
să nu depună nici un efort, tu faci un compromis,
încurajezi lenea! Vedeţi un compromis care la prima
vedere pare uşor dar în ansamblu el este destul de categoric.
Graţia: Compromisul este acelaşi lucru cu toleranţa?
Părintele Calistrat: Nu, toleranţa e şi mai periculoasă. A
tolera înseamnă a distruge. A face compromis înseamnă a te
distruge. Când faci compromis te distrugi pe tine şi când
tolerezi distrugi pe alţii. Toleranţa are o singură măsură,
măsura bunului simţ. Tolerezi pe cineva până a depăşit
măsura bunului simţ şi de acolo îi aplici legea. Păgânii
372 Psalm 33, 13.
349
Graţia Lungu Constantineanu
neavând lege, fac din fire ale legii. Deci îl aduci până la
legea firii, dacă nu ştie altă măsură, dar mai mult nu
tolerezi, căci conştiinţa adormită naşte monştri.
Vom întâlni în căsnicie mai multe feluri de
compromis. Compromis prin faptul: Căsătoreşte-te, lasă că
o să se lase el de băutură! E un compromis fatal.
Căsătoreşte-te, lasă că o să se facă el credincios cu timpul!
E un compromis fatal. Căsătoreşte-te, lasă că o să se facă el
băiat bun, o să se schimbe! E un compromis fatal.
Căsătoreşte-te, că o să se înveţe el şi cu munca, lasă-1 uşor!
E un compromis fatal. Cine îşi asumă o jertfa pe care nu o
poate controla sau împlini sau duce, s-a compromis pe el
însuşi, deci lui şi-a făcut rău.
în momentul în care trecem la compromisuri de
natură morală, trăieşte cu el când vrea, că, lasă, nu-i păcat,
e căsnicie, lasă să facă ce vrea el în cuplul nupţial, că, lasă,
nu-i nici o problemă. Acestea sunt compromisuri care
omoară sufletul. Nu! Unde-i lege nu-i tocmeală. Eşti soţul
meu, dar conform legii ai voie asta şi asta. Eşti soţul meu
dar ai voie de aici până aici. Eşti soţul meu dar poţi face
doar asta şi asta. Iar de acolo încolo, unde este vorba de
ceea ce vă spuneam eu, moartea sufletului mai înainte de
moartea trupului, atunci ai tras linie, te-ai ferit în lături şi îi
spui: Compromite-te. Se opreşte şi toleranţa şi
compromisul.
Trecem la un alt factor de compromis care astăzi
este admisibil mai în toate locurile: Nu contează că e sectar,
lasă că ai să-l faci ortodox. Nu contează că e catolic, lasă că
o să vă împăcaţi. Nu contează că e de altă religie, lasă că o
să vă înţelegeţi. Nu contează că nu are botez sau că e păgân,
lasă, bine că are bani şi merge bine. Nu contează că nu-i
frumoasă, bine că are casă. Nu contează că e urâtă, bine că
350
Despre familia ortodoxă
are bani. Acestea simt compromisuri de natură
economică şi socială.
Toate acestea se răsfrâng pe parcursul căsătoriei,
când nunta, în loc să-şi îndeplinească rolul de taină, îşi
îndeplineşte rolul de urgie. în felul acesta s-au născut
familiile de probă, concubinajele, viaţa dublă, că e tot un
compromis, s-au născut incesturile, s-a născut întreaga reţea
a prostituţiei şi s-au născut autodistrugerile. Toţi cei care au
urmat aceste căi nu au ajuns decât într-un singur punct, să
distrugă ceea ce au clădit. Aţi văzut unde duce
compromisul - au făcut o casă în 20 de ani şi au vândut-o
într-o zi prin partaj. Au născut copii şi i-au crescut în 10
ani, i-au distrus printr-un divorţ. Au adunat nişte bani, i-au
tocat la judecători şi avocaţi şi în cele din urmă, dacă au
mai adunat o brumă de avere, încercând fiecare să-şi
însuşească mai mult, au cărat la avocaţi mai mult decât
valora lucrul respectiv. Compromisul final care este?
Despărţirea de Dumnezeu, despărţirea de Sfintele Taine. Şi
acelaşi lucru, trecem de la delincvenţa juvenilă la
delincvenţa majoră - ucideri, crime, bătăi, nenorociri,
furtişaguri, hoţii, puşcării, banditisme şi toate urmările
păcatului strămoşesc.
Un alt mod de a folosi termenul compromis, dar
care în efectul lui prelungit va duce tot spre aceeaşi ţintă,
asemenea unei boli tratate uşor este şi compromisul acesta
al comportamentului în familie. De exemplu au fost cazuri
categorice în momentul în care unul dintre soţi a ridicat
mâna asupra celuilalt, celălalt i-a pus în vedere: Dacă o
singură dată se mai întâmplă, am terminat orice relaţie.
Lucrurile s-au schimbat şi au mers spre bine. în momentul
în care compromisul a continuat şi cel de alături a suportat
astăzi o palmă, mâine două, altă dată trei, până la urmă s-a
ajuns la maltratări familiale care au dus la distrugerea
351
Graţia Lungu Constantineanu
persoanelor între ele. S-a ajuns la patima beţiei, s-a ajuns la
schizofrenie, la depresii agresive, la perturbări sufleteşti, la
anxietate, adică aceste compromisuri în final sfârşesc tot în
dezechilibre sufleteşti. Tot ceea ce înseamnă compromis
nu ţine de Dumnezeu.
Mântuitorul Iisus Hristos a spus aşa: Ce este vouă
da, da şi ce este vouă nu, nu; ce este mai mult este de la
diavol.373 Este categoric, în momentul în care noi negociem
taina, nu suntem cu Dumnezeu. Sunt compromisuri care
încep la un moment dat în educaţia copiilor, doar nu e legat
numai de soţ şi soţie: „Lasă-1 să greşească, lasă-1 în pace,
nu striga, nu ţipa, cultivă-i personalitatea, lasă-1 să facă ce
vrea el.” Nu aşa se tratează copilul. Ceartă mama, intervine
tata, ceartă tata, intervine mama, unul ceartă, unul mângâie,
unul pune restricţie financiară, unul dă bani.
Şi atunci copiii ce fac? Speculează aceste
compromisuri, se dau de partea compromisului care le
creează avantajul, dar se creează marele compromis al
dezavantajului - proasta educaţie. Acei copii vor fi primii
factori de consum în societatea distructivă a drogului, a
ţigării, a băuturii, a desfrâului. Ei cad foarte uşor victime
tocmai acestor compromisuri. Trebuie abordat acest gen de
gândire în care atât soţul, cât şi soţia, copilul, nepotul, cine
o fi el, semenul de lângă noi, cel legat de familie, trebuie să
ştie că unde este lege nu-i tocmeală.
Acelaşi compromis se petrece şi între părinţi şi
copii. Când spunem familia, noi putem vorbi de două
familii. Mama şi tata sunt o familie, băiatul este o familie.
Mama şi tata au o anumită experienţă şi la un moment dat
ei văd greşelile copilului şi fac un compromis, nu-i spun azi
nimic să nu-1 supere, nu-1 îndreaptă să nu-1 supere, nu-1
373 Matei 5, 37.
352
Despre familia ortodoxă
corectează să nu-1 supere, ba chiar ascund, ba chiar acoperă,
cum spunem noi. La un moment dat, acel compromis se
întoarce ca un revers împotriva lor, pentru că chiar copilul
ajunge să spună aşa: „Mamă şi tată sunteţi vinovaţi că nu
m-aţi îndreptat când am greşit.” „Da, nu te-am îndreptat
când ai greşit pentru că erai copilul nostru şi nu am vrut să
te supărăm.” Iată compromisul de a nu-ţi supăra copilul
duce la compromisul de a avea o proastă educaţie şi un
comportament inadecvat faţă de familia lui.
Compromisul fundamental pe care-1 fac părinţii în
general, şi nu poate fi o ipoteză, ci un mare adevăr, veţi
vedea în generaţiile viitoare câteva schimbări radicale.
Compromisul pe care l-au făcut părinţii noştri se
cheamă ajutorarea copiilor mai m ult decât trebuie şi
alocarea de fonduri, bani şi lucruri materiale, ca ei să nu
ducă lipsă cum am dus noi. La un moment dat copiii cred
că li se cuvine şi la rândul lor nu fac nimic şi aşteaptă
mereu să primească şi încep să se înveţe delăsători sau chiar
leneşi sau fară chef de muncă şi uneori chiar negociază
contactul cu societatea şi spun: „Da’ cum să mă încadrez eu
pentru 5 lei în cutare loc sau în cutare loc sau să-mi
comande mie cutare sau cutare?” Şi nu fac un compromis
să se obişnuiască cu societatea pentru că lor le lipseşte
şcoala vieţi. Şi atunci ce fac părinţii? „Nu, cum copilul
nostru să fie slugă? Lasă că-i dăm noi tot ce-i trebuie.” Şi
aici apare compromisul cel mai greu, copilul se dezvaţă de
muncă şi responsabilitate şi apoi toată această
responsabilitate cade pe spatele părinţilor. Mai târziu, cine
va suferi? Copiii lor, pentru că părinţii fiind nişte
împrăştiaţi nu au ce educaţie să dea copiilor. De-abia copiii
lor când vor suferi din nou şi nu vor avea, şi o vor duce
greu, ei vor naşte generaţia de sacrificiu care suntem noi de
fapt azi care le dăm tot copiilor noştri ca să nu sufere.
353
Graţia Lungu Constantineanu
Pentru că aceia neavând şi chinuindu-se, chiar vor munci şi
vor depune efort şi vor voi să aibă să nu păţească ca părinţii
lor care au avut totul de-a gata şi au greşit şi au ajuns unde
au ajuns.
Acuma se pune accent, imediat ce s-a căsătorit
tânărul, trebuie să aibă apartament, trebuie să aibă maşină.
Asta nu se face în 5 minute. La început poţi să stai şi cu
nora şi cu mama şi cu tata ca să poţi lua un element de
familie, vezi cum se vorbeşte cu o femeie, vezi cum se
vorbeşte cu soţul, cum se vorbeşte când sunt mai mulţi în
familie, cum se comportă pentru că de fapt familia ce este?
Familia este ieşirea din egoul personal şi alinierea la
mentalitatea socială a celor din jur dar bineînţeles după
codul manierelor moralităţii normale din societate.
Un alt compromis care duce la greu este acesta: în
momentul în care părinţii s-au învăţat comozi şi cu un trai
uşor, primul factor de educaţie pe care îl dau copiilor lor, îi
despart de cultul responsabilităţii şi unul dintre efectele
simţite a fost înfiinţarea facultăţilor particulare. Fiecare om
trebuie să aibă studii superioare pentru că aşa cere
societatea. Cere societatea dar trebuie să avem şi oameni de
factură superioară, nu numai cu studii superioare. Dacă
toată societatea face facultate, intrăm într-o inflaţie de
oameni cu diplome şi prin acest compromis, valorile
reale sunt distruse de către falsele valori. Şi atunci
psalmistul David spune: atunci când se ridică sus oamenii
de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.374
Nu contează cât plătim, copilul nostru trebuie să
facă facultate. E bine că o face, dar să o facă măcar să
înveţe, nu să o facă doar de dragul de a trece prin facultate.
De exemplu sunt tineri care poate nu au luat contact cu
374 Psalm 11,8.
354
Despre familia ortodoxă
facultatea dar au semnat diploma şi sunt licenţiaţi şi atunci
un băiat din acela pus într-o funcţie de stat sau într-o
funcţie socială, primărie, comună, oraş, judeţ, etc. ce-ţi
creează? Un haos legat în lanţ. Şi la rândul lui, un alt
compromis mizerabil, el când va vedea o minte care mişcă,
imediat o ucide pentru că altfel, ştiţi proverbul, stă prostia
în tron de aur şi plânge că vede târându-se binele la
picioare. Aceasta este esenţa compromisului. Atunci când
se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună
pretutindeni. Dacă familia porneşte prost, nelegiuirea e pe
toată speţa neamului. De aceea spune că un blestem merge
până la al 7- lea neam, nu neapărat că este tata desfrânat sau
beţiv sau ticălos, nu, 7 neamuri după el vor face la fel
pentru că aceasta e educaţia din rădăcina pomului pe care
au prins-o. Nu poţi să altoieşti răchita cu măr sau răchita cu
păr. Proverbul popular rămâne, nu va face plopul p ere şi
răchita micşunele.
în momentul în care o societate este condusă de
oameni slabi intelecual şi cele ce se întâmplă în societate
sunt tot de factură slab intelectuală, tot un compromis se
numeşte. în clipa în care eu am un institut superior şi acolo
s-a dat un examen, chiar dacă sunt 5, 6 sau 10 pile, dar
acolo intră 50 buni, cei 50 buni, pot substitui 10-15
elemente mediocre. Dar în momentul în care eu am făcut
compromisul şi am pus la facultate 1000 de locuri, doar de
dragul de a face tinerii studiu...
S-a motivat că nu e bine să-i lăsăm să stea degeaba
în societate. Nu-i punem să stea degeaba, facem şcoli de
arte şi meserii, avem nevoie de bucătari buni, avem nevoie
de croitori buni, avem nevoie de agricultori buni, avem
nevoie de sericicultori buni, de floricultori buni, de
apicultori buni, de grădinari buni, de legumicultori buni. Nu
avem nevoie numai de o societate intelectuală artificială,
355
Graţia Lungu Constantineanu
avem nevoie de o societate realistă bazată pe ceva pentru că
aceasta este motivaţia scumpirii preţurilor, nu lipsa
alimentelor, că astea se produc acuma peste tot, dar sunt
puţini cei ce produc, produc mult şi de proastă calitate şi
atunci dispare concurenţa. Dispărând concurenţa creşte
preţul.
Eu te plătesc pe tine şi te ajut să nu mai produci
legume şi produc eu singur sau bune sau rele, eu le vând cât
de scump doresc. Dar în momentul în care produc mai
mulţi legumicultori legume, eu mă duc şi le aleg pe cele
ecologice, şi bune şi curate şi de calitate şi ieftine. Vedeţi?
Acesta e tot un compromis. Şi nu am vrut să-l şterg chiar
dacă nu ţine în mod direct de familie, dar cultul se formează
în cadrul familiei.
n. Dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu
Graţia: Părinte, o chestiune care vizează pe fiecare
persoană în parte ca membru a unei familii cât şi ca
membru a unei comunităţi. Dumnezeu este iubire. Foarte
mulţi oameni merg şi la biserică, fac şi păcate, fac rău şi
celor din familie şi celor de la locul de muncă şi în general,
în societate, şi ei spun că Dumnezeu este iubire. Sau spun:
„Să nu judeci că vei fi judecat! Cu măsura cu care judeci cu
aceea vei fi judecat.” Am găsit pe un site un citat din
Sfântul Isaac Şirul: Nu huliţi spunând că Dumnezeu este
drept. Dacă Dumnezeu este iubire şi îl simţim astfel în
viaţa de zi cu zi, cum va fi la judecată? Va fi cu dreptate
atât la judecata particulară cât şi la judecata de obşte?
Părintele Calistrat: în primul rând, legat de dreptatea şi
iubirea lui Dumnezeu, noi trebuie să ştim un lucru pe care
Mântuitorul Iisus Hristos l-a spus categoric: Eu sunt
356
Despre familia ortodoxă
Adevărul, Calea şi Viaţa}15 Atunci când mergi pe o cale
adevărată eşti în adevăr şi spune aşa psalmistul: Doamne, tu
eşti Dumnezeul cel ce mântuieşti p e cei ce te mărturisesc în
adevăr}16 A spune cuvântul „mărturisire” nu se referă doar
la predică ci şi la trăire. Vin şi cu un alt răspuns din Sfânta
Evanghelie şi vă spun aşa, Mântuitorul Iisus Hristos spune
la un moment dat în Sfanta Scriptură: O iotă sau o cirtă din
lege nu va trece, pentru că cerul şi pământul va trece dar
cuvintele Mele nu vor trece}11 Şi tot El spune ca dreptate:
Dacă cineva ar crede că ar schimba măcar o literă}18
vrednic este de gheenă. Avem de-a face şi cu dreptatea.
Cuvântul unei maici în vârstă pe care eu am cunoscut-o cu
ani în urmă spunea aşa: „Dacă vrei să-L percepi pe
Dumnezeu în chiar propriile tale rugăciuni, trebuie să-L
percepi de o seriozitate înfiorătoare.” Adică atât de mare
este măsura dreptăţii dumnezeieşti încât la Sfântul Maslu ni
se spune aşa: Toată dreptatea noastră înaintea Ta,
Doamne, e ca o cârpă lepădată. Atât de categoric este
Dumnezeu.
Sfântul Isaac Şirul, supranumit şi împăratul
Cuvintelor duhovniceşti, ne spune că este hulă să spui că
Dumnezeu este dreptate. Este într-adevăr o hulă dar în ce
sens? Când deschidem Apocalipsa, vom vedea ce spune şi
despre judecata particulară şi despre judecata universală.
Plini-va căderi, zdrobi-va capetele multora !379 O face din
milă? Nu, din dreptate. Iarăşi, Psaltirea proorocului David,
spune că va turna din paharul mâniei Sale din acesta în
375 Ioan 14, 6.
376 Psalm 16, 7.
377 Matei 5, 18.
378 Cf. Luca 16,17; Matei 5 ,1 9 .
379 Apocalipsa 22, 12.
357
Graţia Lungu Constantineanu
acela şi vorbea cu toţi păcătoşii pământului38°, dar drojdiile
nu se vor deşerta, adică mânia cea mare.
Ce spune despre mânia cea mare Apocalipsa? La
vremea venirii Fiului Omului, vor fi atâtea senine pe
pământ şi în soare încât oamenii se vor cutremura şi se vor
îngrozi, se vor duce la morminte şi vor spune: Deschideţi-
vă, morţilor,
101 ieşiţi voi afară să intrăm noi că nu mai ■putem
* - Da’ de unde ştii?
răbda. Este un act de milă? Nu, e de dreptate. Iarăşi
găsim spus în Sfânta Scriptură: Eu nu judec, ci toată
judecata am dat-o F iu lu i2 şi Fiul judecă cum aude, adică
ceea ce noi am făcut stă înscris pe chipul feţei noastre, că
aşa spune, va trimite p e îngerul Său să însemneze p e cei
a le ş i 83. Din momentul în care îi însemnează pe cei aleşi, îşi
manifestă mila sau dreptatea? Un alt stih al psalmistului
David spune aşa: De faţa mâniei Lui munţii se vor topi ca
ceara .38 Vedeţi ce înseamnă focul mâniei dumnezeieşti?
Pentru că o face cu căldură, ca să ne mântuiască, să ne
cureţe. Nu spune aurul se topeşte în topitoare, în foc
străluceşte? Pădurile vor arde ca fânul, că vine să judece
lumea cu îndreptare , 385 adică după legea şi conştiinţa care
trebuie ca dreptar. Şi care e? Adevărul. Adevărul din
pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit ,386 tot
psalmistul David. Şi spune acolo, popoarele cu îndreptare
şi lumea cu dreptate, că vine, vine să judece noroadele cu
îndreptare şi popoarele cu dreptate™', deci tot ce se
380 Psalm 74, 8.
381 Pascal, Zosima, Sfârşitul omului.
382 Cf. Ioan 5,22.
383 Apocalipsa 9, 1,4.
384 Psalm 96, 5.
385 Psalm 97,10-11.
386 Psalm 84,12.
387 Psalm 9, 8; Psalm 95,12-13.
358
Despre familia ortodoxă
cheamă lume. D reptatea nu este despărţită de milă nici o
clipă. Ca să înţelegeţi lucrul acesta, vă dau nişte explicaţii
scurte. In Prolog, ni se arată cum un călugăr care se rugase
foarte mult ca să vadă cum gândeşte Dumnezeu. într-o zi
s-a trezit cu un călugăr tânăr, zvăpăiat, la chilia lui:
- Părinte, am auzit că mergi în Alexandria.
- Am auzit de prin vecini.
- Mergi cu mine.
în momentul în care au plecat împreună la drum,
călugărul tânăr i-a spus:
- Te ştiu habotnic, te ştiu tăcut, te ştiu rugător. Am
3 motive, să taci tot drumul indiferent ce vei vedea.
într-o casă a furat mi vas, într-o casă a sucit gâtul
unui copil, într-o casă a omorât un câine, într-un loc a
demolat o casă complet, într-un loc făcea metanii la crâşmă,
într-un loc arunca cu pietre în biserică. Călugărul bătrân,
minunat de toate aceste lucruri, care la prima vedere par
nenorociri, când s-a terminat călătoria i-a spus:
- Să nu te mai apropii de chilia mea niciodată, nu ai
în tine statut călugăresc. Frăţia ta ai apucături demonice,
acestea nu sunt atitudini călugăreşti.
Şi i-a spus:
- Da, bătrâne? Ce te-ai rugat tu toată viaţa ta cât ai
stat în pustie? Că vrei să vezi cum judecă Dumnezeu, da?
Spune psalmistul David că judecăţile Lui nu sunt ca
judecăţile oamenilor 388. Spune că gândirea lui Dumnezeu
nu este ca gândirea oamenilor. Aşa spune: Depărtat-a de la
noi fărădelegile noastre 389. în primul rând Dumnezeu vine
să ne cureţe. Le îndepărtează şi prin mânie şi prin dreptate
388 Cf. Psalm 18, 9-10.
389 Psalm 102, 12.
359
Graţia Lungu Constantineanu
şi prin milă, dar împleteşte dreptatea cu mila. Unde este
nevoie, face milă cu dreptate, unde este nevoie, face
dreptate cu milă. Dacă vine o urgie de mari proporţii, cum
vă explicaţi, de la acel accident se salvează un copil, o
bunică, un tânăr, un om de rând şi alţii mor? E taina lui
Dumnezeu. Spune şi în Scriptură, Mântuitorul: Ce vă uitaţi
la cei peste care a căzut rugul, credeţi că ei erau singurii
păcătoşi din Ierusalim ?390 Nu, fie-vă de învăţătură ca să nu
păţiţi ca ei! Adică i-a atenţionat - iarăşi dreptate! Dar în
momentul în care acesta a auzit discuţia, a spus:
- Te-ai rugat să vezi judecăţile lui Dumnezeu. Hai
să ţi le arăt! Ştii de ce am furat vasul? Era furat dintr-o
biserică şi era sub blestem. Aruncându-1 de la casa lor
le-am ridicat blestemul. Ştiai lucrul acesta?
-N u .
- Să nu te mai bagi în judecăţile lui Dumnezeu cu
mintea! Ştii de ce am ucis copilul? Era zămislit în noaptea
de înviere când preoţii stau la slujbă în biserică. Părinţii
plâng, se căiesc, se duc la duhovnic, se spovedesc, îi iartă
Dumnezeu şi fac alţi copii în credinţă. I-a mântuit că dacă
acela creştea, îi omora întâi pe ei şi băga în iad şi pe alţii.
Pricepi tu judecăţile lui Dumnezeu, Părinte?
- Dar câinele de ce l-ai omorât?
- Pentru că el avea să mănânce came infectată cu
turbare şi omora tot satul. Şi de ce să facă pagubă să cadă
urgia pe el? El e un om evlavios. Aşa îşi va lua el un câine.
Vedeţi, nişte lucruri care la prima vedere par banale
dar în judecata lui Dumnezeu au cu totul altă întorsătură.
Aşa e şi cu dreptatea. Când ai spus: Să dea Dumnezeu să-şi
rupă acela gâtul, poate şi l-o fi rupând, dar nu i-1 rupe
Dumnezeu că ai vrut tu, i-1 rupe Dumnezeu că spune
390 Luca 13,4.
360
Despre familia ortodoxă
Sfântul Ioan Damaschinul: Atât de mult iubeşte Dumnezeu
lumea încât ar f i putut să o piardă în fiecare clipă pentru
păcatele ei dar nu a vrut. A vrut să stârpească păcatul dar
nu să ucidă pe om, a vrut să curme fărădelegea dar nu să
stârpească neamul omenesc. Şi spune, poate câte le vrea
dar nu face toate câte le poate 391 că ar putea să ne piardă
într-o clipă dar ne iubeşte veşnic. Iată şi iubirea şi dreptatea
stau în cumpănă! Deci nu se schimbă. în momentul în care
îl întreabă:
- Dar în biserică de ce aruncai cu pietre?
- Cum să nu arunc, dacă preotul din sat de acolo nu
mai vrea să facă slujbă că e biserica stricată şi dracii jucau
pe Sfânta Masă? I-am alungat.
- Şi cum trebuie făcută această treabă?
- Simplu, în crâşmă, primarul tocmai luase 2-3
pahare şi a spus: Eu mă voi duce la episcopie să rânduiască
să fie preot în această biserică, să se facă slujbe după
rânduială şi am făcut şi eu 3 metanii să nu-i ia Dumnezeu
gândul cel bun că e păcat de altarul Domnului să fie
pângărit şi batjocorit. Vezi, Părinte, judecăţile lui
Dumnezeu?
Şi îl întreabă:
- Dar casei aceleia de ce i-ai dat foc să o demolezi?
Ce ai cu ea?
- Cei care plângeau săraci pe lângă casă nu ştiu că
stau pe o comoară dar curăţă pământul să facă temelie şi
găsesc averea, e de la străbunii lor care nu au spus nimănui
când au murit. Aceia stau în iad, unde e comoara e şi inima
dar acuma, aceştia ştiind din scrisoare de unde e, încep să-i
pomenească şi le fac parastase, pomeniri, liturghie şi tot şi
391 Ioan Damaschinul, Dogmatica, I, 13.
361
Graţia Lungu Constantineanu
îi scoate şi pe ei, şi trăiesc şi ei bine. Roagă-te lui
Dumnezeu, Părinte, să nu mai întrebi niciodată.
- Păi, aici ce ai avut cu toată casa, să-ţi baţi joc de
ea?
- Dacă e făcută din bani necuraţi!? Câtă lume nu l-a
blestemat pe el ţinându-i la muncă fară să-i plătească. Ştii
că înaintea tronului lui Dumnezeu cel mai m are păcat e
neplata slugii? Acuma el nu mai este în putere, îşi va face
o casă mai simplă, o va repara pe aceasta cum va putea, dar
l-am scăpat de blestem pentru că de acuma trudeşte, asudă
el pentru banii aceia, nu-i asudă pe alţii.
Vedeţi? Aici e povestea dreptăţii. De ce v-am
povestit aceste lucruri? Nu se potriveşte una cu cealaltă.
Odată, un tânăr cavaler, fecior de împărat, în vremea
Sfântului Ilarion cel Mare, zicea: „Ce păcate am făcut eu,
doar nu am făcut moarte de om?” Şi într-o zi a rânduit
Dumnezeu să ajungă la o fântână să bea apă şi când să bea
apă, unul s-a băgat înaintea lui cu găleata, a luat apă şi a
plecat. Acela mânios: „Cum poate acesta să se bage în faţa
unui fecior de boier? Lasă că îi arăt eu lui!” Şi i-a tăiat
capul cu sabia. Imediat şi-a adus aminte de vorba pe care o
spunea: „Ce păcate am făcut eu, doar nu am făcut moarte de
om?” Şi atunci a început să plângă: „Doamne, mi-am
pierdut mintea, mi-am pierdut sufletul.” Şi se aude glasul
îngerului: „Nu, acuma eşti în rând cu cei păcătoşi, până
acum te credeai sfânt” şi era mai mare căderea din mândrie
decât cea din pocăinţă. De pocăit te poţi pocăi şi ridica dar
din mândrie nu te mai scoate nimeni. Vedeţi dreptatea cu
mila!? îl pierde pe acela ca să-l mântuiască pe celălalt. Dar
pe acela de ce l-a pierdut? Călugărul a întrebat de ce este
vinovat acesta? E vinovat, că şi el în tinereţea lui a văzut pe
cineva că murea şi nu i-a întâns o mână de ajutor şi şi-au
spălat reciproc păcatul, pentru că el murind prin sabie a
362
Despre familia ortodoxă
murit ca un mucenic. Şi-a însuşit o moarte nedreaptă şi prin
aceasta i s-a iertat păcatul. Dumnezeu are socoteli pe care
nu le gândim noi oamenii.
Spune Apostolul Pavel: Dreptatea învăţăturii lui
Dumnezeu pentru noi cei muritori merge până la
despărţirea sufletului de duh , 392 aşa intră prin om. Vă daţi
seama? Duhul este una, sufletul este alta. Această
învăţătură şi dreptate merge până la despărţirea dintre duh
şi suflet. Adică tu poţi să fii mort de viu sau viu de viu. Sau
tu poţi să fii mort trupeşte înainte de a fi mort sufleteşte.
Dumnezeu rânduieşte acestea. Şi atunci dreptatea de unde
este? Simplu. Este întrebarea pe care o pun toţi oamenii:
Dacă este Dumnezeu şi e dreptate pe pământ, de ce sunt
atâtea nenorociri, de ce sunt atâtea probleme, de ce sunt
atâtea necazuri, de ce sunt atâtea urgii? Pentru că
Dumnezeu nu este primarul pământului, Dumnezeu este
îm p ăratu l cerului. Nu stă Dumnezeu să facă judecăţi.
Spune în Psaltire aşa: Domnul se cunoaşte judecăţi
făcând , 393nu tribunal, nu cod penal, El cântăreşte.
Aceasta este marea dramă, Dumnezeu ne-a lăsat
balanţa conştiinţei şi noi punem fapte de o parte şi de alta.
Noi când ajungem la Dumnezeu ajungem gata cântăriţi. Iar
dreptatea puterii dumnezeieşti este aceasta: Unul face o
singură faptă bună şi se mântuieşte, că aşa vrea Dumnezeu
să preamărească mila Lui, iar unul face toate faptele cele
bune şi poate să nu se mântuiască, că aşa vrea dreptatea
Lui. Unde întâlnim lucrul acesta? Ceea ce spune în
Evanghelie: Cum te voi găsi aşa te voi lua.394 Ce spun
Sfinţii Părinţi? Important este să fim permanent găsiţi într-o
392 Evrei 4 ,1 2 .
393 Cf. Psalm 7, 8.
394 Cf. Luca 19,22.
363
Graţia Lungu Constantineanu
stare de ridicare. Important este, spun Sfinţii Părinţi, să fim
găsiţi într-o stare de pocăinţă, nu contează cât de lungă, nu
contează cât de multă, pentru că nu ştim clipa şi ceasul,
privegheaţi şi vă rugaţi, dar im portant este să fii cu
mintea la Dumnezeu. Aceasta este şi delicateţea
rugăciunii.
Un om stă un ceas la rugăciune şi are impresia că a
împlinit toată pravila. Unul stă acolo în groapă şi îşi plânge
păcatele lui, îşi vede de treaba lui şi e mai sus decât cel care
se pravilizează. De ce? Pentru că cea mai scurtă cale către
Dumnezeu este a nu cere socoteală, a nu judeca. Ai dreptul
să judeci, dar ce să judeci? Legile lui Dumnezeu, nu
păcatele oamenilor. Când a spus vameşul: Doamne,
milostiv fii mie, păcătosul ! Vă daţi seama că îşi cunoştea
tot arsenalul păcatelor! Dar când a spus fariseul:
Mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi396 deodată a coborât
ştacheta. Stai că eşti chipul şi asemănarea Mea. Nu eşti
chipul şi asemănarea vameşului. De când ai luat vameşul de
reper şi te dai mai mare decât el? Tu vină şi te aseamănă
Mie. Spune în catisma 14: Şi a zis Dumnezeu celui viclean
şi păcătos: Iei aşezământul Meu de lege în buzele tale şi
crezi că am să fiu asemnenea ţie tâlhar şi desfrânat!397 Nu,
am să te mustru înaintea feţei tale, am să-ţi arăt toate
păcatele tale şi nu va f i cel ce te izb ă veşti9*, adică îmi voi
lua mila de la tine. Cine vine acolo? Dreptatea. De ce spune
că dreptatea Domnului rămâne în veacul veacului399! Ea
niciodată nu cade.
395 Luca 18,13.
396 Luca 18, 11.
397 Cf. Psalm 49,22.
398 Psalm 49,23.
399 Psalm 9,5.
364
Despre familia ortodoxă
Spune acolo că dragostea iartă toate şi le face pe
toate şi ea nu cade niciodată, dar dragostea are o singură
măsură. Aceasta nu înţeleg mulţi. Ei spun dragostea,
dragostea, da, dar ce fel de dragoste? Noi toţi avem
dragoste, biologică, faţă de copiii noştri, îi tolerăm, noi toţi
avem dragoste faţă de prieteni, avem dragoste faţă de
vecini, avem dragoste faţă de cunoscuţi, avem dragoste şi
compasiune faţă de săraci, că nici nu-i ştim, dar nu avem
dragoste faţă de noi. în ce sens nu o putem manifesta? în
momentul în care ne exprimăm dragostea, într-una din
Evanghelii spune Mântuitorul Iisus Hristos: Voi păgâni
fiind, ştiţi să faceţi daruri bune fiilor voştri, dar cu atât mai
mult Dumnezeu Tatăl vostru cel din ceruri,400 ce credeţi că
va da celor ce cer de la Dânsul? Şi le dă răspunsul într-o
altă Evanghelie: Ce vreţi să vă facă Dumnezeu vouă, faceţi
voi semenilor, oamenilor.401 De aceea a spus Mântuitorul:
Milă voiesc şi nu je r tfă 401
Nu-mi fa tu 1000 de metanii, ci dă bună ziua. Nu-mi
fa 100 de închinăciuni că nu mă încălzeşte cu nimic, spune
o vorbă bună. Nu veni şi umple masa de parastas, întinde
un blid cald celui sărac, că acela are nevoie, nu trufia şi
mândria. Şi atunci vine şi dezancorează definitiv filantropia
biologică, ceea ce numim noi: Hai să facem pomană. Acela
este un act de mişcare obişnuită sufletească în care noi
facem pomană, împărţim colaci, colăcei, mâncăruri,
sarmale, tot ce vrem, dar cu aceasta nu L-am convins pe
Dumnezeu. De ce nu L-am convins?
în Viaţa Sfântului Simion Ion cel Nebun pentru
Hristos, Ioan Simion de la Sterea Almaţiei e o discuţie cu o
400 Matei 7,11.
401 Luca 6,31.
402 Matei 12, 7.
365
Graţia Lungu Constantineanu
creştină păcătoasă îndreptată pe calea bună de către Sfanţul.
Ea era desfrânată şi în momentul când el a bătut metanii şi
s-a rugat pentru ea, a izbăvit-o, ei i-a venit conştiinţa la loc,
i-a venit mustrarea de cuget. Şi întreabă ea: „Dar
Dumnezeu cum răsplăteşte pe oameni?” Şi a spus Sfanţul:
„Dumnezeu nu răsplăteşte pe oameni în nici un fel.”
Dumnezeu nu le cere oamenilor nici să fie sfinţi, Dumnezeu
nu le cere oamenilor nici să fie drepţi, Dumnezeu nu le cere
oamenilor nici să se nevoiască. Dumnezeu ştie ce are de
făcut şi fară rugăciunea lor. Dumnezeu ştie ce are de
împlinit şi fară să ceară ei, că spune în Scriptură: Când
cereţi ceva să aveţi credinţă că veţi primi, că dacă voi
credeţi, aşa va f i vouă.403 Dacă tu faci rugăciunea: Doamne,
dacă ai să poţi, dacă ai să vrei sau dacă te lasă inima, ştii,
ajută-mă şi pe mine în această problemă. Nu! Cu tărie crezi,
cu tărie primeşti, că spune Mântuitorul Iisus Hristos: Numai
un sâmbure de muştar de ar f i credinţa voastră, munţii s-ar
m uta404
Atât de mare este puterea rugăciunii, dar noi nu am
simţit lucrul acesta şi atunci alergăm la mila lui Dumnezeu,
dar alergăm cum spune Tihon de Zadonsc, ce are un cuvânt
extraordinar de frumos: Ce-mi este mie a asculta de
diavolul sau de Dumnezeu? Vine diavolul şi spune:
Păcătuieşte, fiule, păcătuieşte că este vremea păcatului.
Păcatul e mic şi mila lui Dumnezeu e mare. Şi alunecând
omul din păcat în păcat şi din patimă în patimă, vine
vremea pocăinţei. Şi acuma, zice, diavolul dă foaia de cort
la o parte, adică acoperirea păcatului şi spune: Cum să
spovedeşti asemenea grozăvii, cum să mai primeşti
îndreptare pentru asemenea urgie? Te-ai gândit că păcatul
403 Marcu 11,22-24.
404 Matei 17, 20.
366
Despre familia ortodoxă
tău cât muntele este şi mila lui Dumnezeu aproape nu mai
există pentru tine? Şi aduce deznădejdea şi distrugerea
sufletului. Dar este lucrarea diavolului, Tihon de Zadonsc a
spus: Diavolul este ca o rândunică, stă lângă tine când îl
chemi şi e cald şi bine şi îi faci patima şi te părăseşte
imediat ce începe chinul pocăinţei, că nu suportă osteneala.
Şi atunci, prin ce ne deosebim noi de diavol? Pentru
că unii spun: Cu ce am greşit lui Dumnezeu? Şi atunci vine
iarăşi Sfanţul Tihon de Zadonsc şi spune: Toate păcatele
pe care le face omul îşi au rădăcină în diavolul şi sunt
atei, nu au nimic comun cu Dumnezeu, dar Dumnezeu
aşteaptă îndelung să vadă cât poate omul sluji unui duşman
al lui Dumnezeu. Şi ce face? îl lasă pe om să vadă până
unde merge după capul lui. Unii vin şi spun: Am greşit,
Doamne, din neputinţă. Nu e din neputinţă, ci din poftă.
Am greşit, Doamne, că sunt şi eu om. Şi sfinţii au fost
oameni. Acuma vine diavolul şi spune: Ce, omule, ai
postit? Află că eu, înger fiind, nu am mâncat niciodată. Ce,
omule, ai privegheat şi ai plecat genunchii? Află că eu te
veghez tot timpul. Ce, omule, ai înălţat rugi la Dumnezeu?
Nu sunt primite. Ce e asta? Şi lenea nepăsării mele peste
mintea ta a bântuit iar rugăciunile tale s-au făcut ca fumul.
Fumul urcă o vreme în sus, dar dacă cerul este senin, se
pleacă şi o ia pe aiurea. Aşa e şi rugăciunea omului care nu
are mintea curată, pentru că noi înălţăm rugăciuni, dar nu
ştim câte ajung sus.
Toată lumea spune: Vai, salvarea omului este
rugăciunea, nu. Rugăciunea, dacă nu este însoţită de
faptă bună, dacă nu este însoţită de smerenie, de
cunoaşterea de sine, nu ajunge nicăieri. Nu este de ajuns,
am avut o problemă, gata, lăsăm micii şi grătarul şi maşina
străină şi vila, am deschis Ceaslovul, am citit două acatiste,
Dumnezeu deja sare, pune tot cerul pe noi, vezi că se roagă
367
Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă
doamna cutare sau domnul cutare. Nici vorbă! Trim ite - Dar acesta cine este?
direct dreptatea Lui şi întreabă: Ştii să te rogi şi nu ai - Ucenicul meu.
facut-o? Şi îţi va cere şi mai multă socoteală: Cum atunci ai - Da, dar ştii că nu va putea trece mai sus.
putut să te rogi şi până acum nu M-ai cunoscut? O vorbă - Dacă voi îi daţi voie, îl duc eu mai sus.
din popor spune aşa: Doamne, să nu pui în spinarea omului A ajuns la uşa a doua, la alt cer unde sunt heruvimii
încercări cât ar putea duce! şi serafimii.
Noi nu ne dăm seama cât poate suferi un om. - Dar el cine este? Ce caută ceva necurat în
Dumnezeu poate îngădui ca un om să sufere cât toată lumea împărăţia lui Dumnezeu?
la un loc. Şi unde avem lucrul acesta? Ne-a arătat prin Iisus Şi a spus Sfântul Gheorghe:
Hristos, că El a putut lua păcatele întregii lumi. Dar cum? - Este un ucenic de-al meu pentru care eu mijlocesc
în Dumnezeu. Deci mila lui Dumnezeu a fost împletită cu la Stăpânul.
dreptate pentru m ântuirea neamului omenesc, pentru că - Da, dar mai sus nu va trece.
dintr-o iubire neţărmurită şi-a dat pe Fiul Său lumii ca să o Când a ajuns la ultima uşă, la tronul Treimii, fără să
mântuiască, dar dintr-o dreptate mult mai acută şi mult mai mai ciocănească în uşă, Dumnezeu i-a spus:
puternică va cere socoteală de bătaia de joc a jertfei. Şi - Gheorghe intră! Tu afară!
aici Isaac Şirul, care este om pământesc ca şi noi şi sfânt cu A început Sfântul Gheorghe să invoce puterea pe
trup, primeşte următorul răspuns spus tot de sfinţi. care o avea ca sfânt şi cu mila pe care o putea dărui tronului
Mitropolitul Antonie plămădeală avea o vorbă extraordinar dumnezeirii, respectul faţă de slava Sfintei Treimi şi să
de frumoasă, o folosea foarte des în conferinţe, spunea aşa: spună:
„Generoşi sunt sfinţii, dar să nu uităm că raiul aparţine lui - Doamne, pentru rugăciunile Maicii Tale,
Dumnezeu, ei doar l-au moştenit.” Deci un sfânt nu poate fi miluieşte-1!
mai milostiv ca Dumnezeu! Au fost sfinţi care s-au rugat - N u pot!
pentru diavol şi Dumnezeu le-a spus: Pentru evlavia voastră - Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, miluieşte-1!
am mântuit un demon, dar să nu o mai faceţi niciodată, e - Nu pot!
contra legii! Pentru evlavia voastră, ca să vedeţi o chestiune - Doamne, atunci ţine cont măcar de dragostea mea
de dreptate. pentru Tine!
Sfântul Gheorghe avea un ucenic care avea evlavie - N u pot!
la el, un călugăr într-o mănăstire, dar nepăsătorului nu-i - Doamne, atunci, măcar pentru sângele vărsat cu
păsa nimic de călugărie şi a venit vremea săvârşirii din dragoste pentru Tine!
viaţă. Dacă el s-a rugat la Sfântul Gheorghe toată viaţa, - Gheorghe, pot un singur lucru. Du-1 pe pământ să
Sfântul Gheorghe a venit în ajutor. Când a ajuns la cerul de se pocăiască! Ajunge cât ai mijlocit pentru el, dacă vrei să
foc, la purificare dintre lumea văzută şi nevăzută, îngerul a nu-1 pierd.
întrebat:

368 369
Graţia Lungu Constantineanu
L-a luat Sfântul Gheorghe de mână, a dus sufletul
pe pat în chilie, l-a pus în trup şi l-a mustrat spunându-i: „E
doar un avertisment. Ai grijă să nu-ţi fie şi mai rău!” De ce?
Ca să înţelegem că între dreptate şi milă există o b arieră
- legea, şi nu este o lege, că spune în Scriptură, chiar şi în
Filocalii, omul drept şi temător de Dumnezeu nu are nevoie
de lege, este mai presus de lege. Dar omul care a călcat
legea întră în fărădelege!405 Şi spune acolo clar Duhul
Sfânt: Cu cei ce lucrează fărădelegea nu Mă voi însoţi cu
aleşii lor.406 Şi atunci am separat mila lui Dumnezeu de
fărădelegile noastre, de dreptatea lui Dumnezeu care
înseamnă virtute. Deci în momentul în care vorbim de
dreptatea lui Dumnezeu, vorbim numai de virtute şi aici se
justifică cu un citat din Sfânta Scriptură care spune aşa: Vai
de cel ce va cădea în judecata lui Dumnezeu Celui viul401
Este foarte greu cuvântul. Deci până acolo merge dreptatea
Lui. în clipa în care trebuie să te judece Dumnezeu, nu mai
este judecata, acolo este direct pedeapsa! Dacă intervine
mila Lui este mult mai uşor. Afirmaţia că ar sta mai mult pe
tronul milei decât pe tronul dreptăţii, nu putem enunţa noi
cu totală precizie. Noi ştim un singur lucru, S-a suit în
lumina cea pururea fiitoare unde nu încape umbră de
schimbare 108 şi dacă nimic necurat nu va in tra în
îm părăţia lui Dumnezeu409, să nu credeţi că mila lui
Dumnezeu va amesteca cetele sfinţilor cu cetele
ticăloşilor, în veci şi în pururi!
Aşa cum avem frumuseţile raiului, tot aşa avem şi
muncile iadului, iar în momentul în care faptele noastre
405 Osea 6, 7; I Ioan 3,4.
406 Psalm 140,4.
407 Cf. Matei 21, 44.
408 Acat. Schimbării la faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, icos 11.
409 Apocalipsa 21, 27.
370
Despre familia ortodoxă
cântăresc cu prisosinţă spre bine, vom fi răsplătiţi cu bine.
Că aşa şi spune unul dintre sfinţi, Cozma de la apa
Sangarului, sfinţii nu se pot plictisi pentru că văd pururi
slava lui Dumnezeu şi laudă mila lui cea mare că le-a trecut
cu vederea păcatele lor de dinainte de pocăinţă. Dar cei ce
stau în iad, pururi doresc pe Dumnezeul lor de care s-au
depărtat în viaţă cu bună ştiinţă dar nu-L mai pot vedea
niciodată pentru că nu-I mai simt nici măcar dreptatea
darmite mila? Deci în iad dreptatea lui Dumnezeu nu mai
este, acolo este locul fară Dumnezeu, de aceea se cheamă
scrâşnire de dinţi pentru că ai văzut ce ai pierdut, de aceea
se cheamă vierme neadormit, că te roade conştiinţa cât de
uşor era să intri în rai şi nu ai facut-o şi de aceea spune că
este tartar sau gheena sau întuneric pentru că Dumnezeu
este lumină. Vedeţi? Din dreptate stă iadul plin şi din milă
stă raiul gol. Eu le mai spun câteodată băbuţelor: Grăbiţi-vă
că sunt locuri libere la rai! De ce pierdeţi ocazia?
o. Relaţiile din familie în starea de bine
G raţia: Cum decurg relaţiile de familie atunci când sunt
doi părinţi şi câţiva copii, în starea de bine, când nu sunt
greutăţi, nu sunt supărări, nu sunt necazuri, nu sunt lipsuri?
Părintele Calistrat: Indiferent dacă familia este numeroasă
sau mai puţin numeroasă, trebuie să înţelegem că starea de
bine poate influenţa pozitiv familia sau starea de bine poate
influenţa negativ familia. în general, în viaţa socială, acolo
unde este vorba de bine, nu prea este numeroasă familia,
pentru că oamenii care au o viaţă lejeră, o viaţă ordonată, o
viaţă de tipar mai monden, ei caută să nu-şi complice
problemele vieţii şi chiar dacă vreţi să ţineţi cont, în anii
1970-1980, era la modă un singur copil. Nu era la modă să
ai 2 sau 3 copii. De ce lucrul acesta? Se imprima ideea
371
Graţia Lungu Constantineanu
acelui greu impus de sistemul comunist şi foarte mulţi
încercaseră să evite această aşa-zisă povară.
Era şi construcţia socialismului, industrie intensivă,
agricultură intensivă şi atunci oamenii deveniseră mai
îngrijoraţi şi primul lucru pe care l-au făcut, au mers pe
orice metodă şi mai supărătoare faţă de Dumnezeu dar şi
supărătoare faţă de familia lor prin faptul că au evitat a avea
copii şi atunci s-au format familii bune sau familii cu o
stare materială bună dar cu un singur copil. Eşecurile s-au
cunoscut mai târziu. în ce sens? în momentul în care
familia creştină are bunăstare şi este un singur copil, copilul
creşte cu o dorinţă de mai mult. în această situaţie, ce am
întâlnit în societatea de zi cu zi? Unde a fost un singur
copil, fie că s-a căsătorit şi s-a dus spre soţie sau din partea
soţiei spre soţ, dar a ieşit moda migrării definitive în ţările
occidentale: America, Australia, Germania, Austria ş.a.m.d.
Deci âu dorit să părăsească ţara, chiar am avut o familie
foarte frumoasă, foarte bine ordonată, care pur şi simplu au
plecat în America, spunând că nu sunt satisfăcuţi de modul
de viaţă de aici, chiar dacă au bani la discreţie.
în schimb, am întâlnit şi un alt lucru puţin ciudat.
Cu toate că au avut bani mai mulţi, nu au fost fericiţi şi au
început să o întoarcă invers: Părinte, am plecat în străinătate
dar să ştiţi că nu ne simţim bine. Avem bani, dar ne lipseşte
acasă. Ştiţi, în România am trăit, în România am învăţat, în
România am crescut, în România am mâncat, nu mă simt
împlinit aici. Avem tot ce ne trebuie, nu ne lipseşte absolut
nimic, tot ne-am realizat, dar nu suntem mulţumiţi
sufleteşte. Efectiv ne este dor de locul acela de la ţară unde
mergeam şi stăteam în livadă pe o pătură - este expresia
unei femei care este doctor în New York. Şi a spus:
Gândiţi-vă că eu mânuiesc între 5000-6000$ pe lună.
372
Despre familia ortodoxă
Unde este familia bună şi există bunăstare, şi acolo
lucrurile se schimbă, copiii ajung să fie o povară propriilor
părinţi pentru că cerinţele cresc. Pe lângă aceasta, disputa
între ei creşte deoarece fiecare dintre ei doreşte să fie ajutat
cât mai mult şi în general părinţii nu mai fac faţă şi se fac
mici discordii. în momentul în care intervine credinţa în
Dumnezeu, spovedania, împărtăşania, fraţii ar putea fi uniţi.
Dar să ştiţi că după evenimentul din 1989, acea unitate de
care vorbeam pe vremea comuniştilor, când oamenii
sufocaţi de greutăţi sau anumite griji, se iubeau între ei sau
erau apropiaţi, acum a dispărut total.
Ţin minte, 3 fraţi de mamă cărora le-au murit
părinţii. Ei erau în oraş, mai aveau vreo 3 persoane la ţară.
Erau vreo 7-8 copii, toţi aveau ce le trebuie. înloc să facă
din casa părintească un muzeu, să spunem, în sensul să nu
vinzi niciodată casa părintească, ce au făcut? întâi au tăiat
livada că îi încurca, au împărţit terenul. Apoi au tăiat via că
avea şpalieri şi nu ştiau cum să-i împartă. La început
luaseră toţi câte un rând jumătate de vie şi li s-a părut că nu
e corectă împărţirea. Casa nu au împărţit-o, nu au vândut-o,
ci au demolat-o, şi au făcut curat, au lăsat un loc gol ca un
maidan de fotbal şi la urmă unul dintre ei spune, expresia
celui mai inteligent dintre toţi: „Ce minte am avut, dar dacă
veneam toţi şi ne întâlneam o dată pe an la pomenirea
mamei şi a tatei şi stăteam în casa unde am crescut? Acuma
e mai bine că e teren gol? Dar nu trebuie să ne aducem
aminte de asta, vindem şi pământul ăsta, împărţim banii şi
sănătate. Fiecare cu casa lui.” Aceasta este prosperitatea
într-o familie. Dispare sentimentul acela părintesc,
elementul acela autohton, sentimentul acela de cuib, vatra
unde ai crescut.
Dacă vă uitaţi la mulţi dintre scriitori sau la mulţi
dintre oamenii mari, îşi amintesc de mama, de tata, de casă.
373
Graţia Lungu Constantineanu
în momentul în care bunăstarea intră şi domină mintea,
omul uită. Totul se raportează numai la euro, la dolari, la
bani.
în momentul în care dispare frica lui Dumnezeu,
dispare şi orice urmă, exact cum spune şi psalmistul David:
Şi s-a şters numele lor deşi şi-au scris numele lor pe
pământ şi p e moşiile lor şi p e casele lor şi p e averile lor 10,
s-au şters numele lor ca praful în faţa vântului. Deci totul
s-a împrăştiat, nu mai rămâne nimic, poate duce până la
distrugere. Este foarte greu şi rareori întâlneşti familie
creştină care să aibă această mentalitate, din bunăstare să
păstreze ceva sau să moştenească ceva. în general este
această dihonie după revoluţie, tot ce se poate să se vândă.
Nu mai este acel simţământ românesc, păstrez pomul acesta
la poartă pus de părinţii mei sau gardul acesta e făcut de
părinţii mei sau mărul acesta e pus de părinţii mei sau cuiul
acesta e bătut de părinţii mei, nu. E această dorinţă de
demolare, de renovare, totul să fie nou. Din ce e vechi şi
arhaic nimic nu mai contează, aceasta e moda veacului pe
care îl trăim.
Iar dacă familia este săracă şi acolo este un risc, că
săraci fiind, se duc în lumea lor, în lumea largă şi rămâne
acasă unul singur, cel mai necăjit, el îi îngrijeşte pe părinţi,
îi îngroapă cum poate, îi ajută cum poate, îi descurcă cum
poate, dar în momentul în care nu mai sunt părinţii, ceilalţi
fraţi îşi aduc aminte că au rude, că au fraţi, că au surori, că
au nepoţi, că au avut părinţi, vin la moştenire. Imediat apare
cartea funciară şi titlul de proprietate şi acela trebuie
dezbătut, dacă se poate, până la ultimul centimetru.
Am avut ocazia să asist la o situaţie nepotrivită: O
mamă s-a judecat cu fiica ei pentru un cuier, au fost
410 Cf. Psalm 48, 11.
374
Despre familia ortodoxă
ucenicii mei, cum se spune, de pomelnic. Am întrebat-o pe
fiică:
- Dar face obiectul judecăţii, să dai 300 de lei la
avocat?
- Nu, dar am vrut să-i demonstrez mamei că e de la
tata. Nu am vrut să-l dau.
- Mai bine îţi cumpărai unul nou.
-N u .
Au ajuns şi în recurs numai să vadă cine câştigă
cuierul. Cuierul era pus în instanţă în valoare de 325 de lei
şi plătise avocatul 300 de lei. Am întrebat:
- Dar, oare, mai credeţi în Dumnezeu?
- Părinte, cred în Dumnezeu, dar nu vreau să mă las
bătută. Vreau să-i demonstrez că mi se cuvine cuierul. De
ce să ia sora mea tot? Acela e cuierul meu de la tata.
Deci orgoliile sunt exagerate. în familia numeroasă,
ştiţi când este frumos şi bine? Atunci când oamenii cred în
Dumnezeu. Am avut ocazia aici în Iaşi să cunosc o maică
bătrână, dată cu decretul afară din mănăstire, Evghenia
Barbălată, vieţuitoare în Mănăstirea Râşca în vremea când
Mitropolitul Antonie al Ardealului era stareţ, şi mi-a spus
aşa: Eu am muncit toată viaţa şi mi-am păstrat călugăria aşa
cum am putut: 7 laude, pravilă, miezonoptică, 3 schimburi
la servici, am lucrat în filatură, ţesătorie. Garsoniera aceasta
o las nepoatei mele. Dacă nu va avea grijă de mine şi nu va
avea credinţă, nu va avea parte de ea. Şi fata la un timp s-a
îmbolnăvit de cancer - nu a fost pe măsura lucrării. Acolo
s-au adunat rugăciunile. Rugăciunile au respins pur şi
simplu omul care stăpânea.
G raţia: Se mutase deja acolo?
Părintele Calistrat: Se mutase că murise maica. Eu pe
maica o cunoşteam din anul 1994, am spovedit-o cât a trăit.
Ea a murit la vreo 87-88 de ani.
375
Graţia Lungu Constantineanu
G raţia: Am o întrebare cu privire la o relatare mai de
demult a sfinţiei voastre tot cu privire la moştenire şi la
neînţelegerea dintre fraţi? Aţi spus că aveaţi la spovedit o
ucenică creştină care beneficiase de un act de vânzare-
cumpărare din partea părinţilor, s-a judecat cu fraţii ei
câţiva ani de zile, procesul a fost strămutat şi până la urmă
sfinţia voastră i-aţi spus să citească 3 Psaltiri în 40 de zile,
iar ea a citit 3 Psaltiri pe zi417 şi a câştigat procesul. Nu toţi
sunt copiii sunt egali în faţa părinţilor? Această fiică, care a
ajuns la proces împotriva fraţilor ei considera că totul i se
cuvine ei?
Părintele Calistrat: Au renunţat fraţii ca ea să-i îngrijească
pe părinţi. Persoana a fost cea mai mică, a stat cu părinţii,
nu şi-a făcut casă, a reparat casa bătrânească, i-a întreţinut
pe părinţi şi i-a îngropat, le-a dat ei acte cu ştirea celorlalţi
fraţi, care la vremea respectivă lucrau în oraş toţi şi nu voia
nimeni să vină la ţară şi şi-au dat acceptul verbal. După
revoluţie, când a apărut această moştenire, pentru că ea nu a
moştenit de la părinţi toată averea, ea a moştenit lOOOm2
sau 500m2 şi casa, nu ştiu cum era în vremea lui Ceauşescu,
restul grădinilor le-au împărţit fraţii, dar ei voiau să împartă
şi casa. Atunci, ea a spus: Eu am băgat bani în casă, nu
aveţi cum să pretindeţi, este scrisul părinţilor mei. Nu a
procedat în mod abuziv, pe ascuns. Sunt şi cazuri când unii
dintre copii îşi traduc părinţii, ca să spun aşa, smulge unul
actul, am şi acuma câteva exemplare.
Graţia: Se înţelegea că prin multa rugăciune a ei,
Dumnezeu a făcut o nedreptate.
Părintele Calistrat: Nu, a fost un abuz. Fraţii voiau să ia
casa să o vândă pentru că avea valoare poziţia casei, nu că
411 Lungu Constantineanu, Graţia, Crâmpeie de amintiri, Ed. Haritina,
Iaşi, 2010, pag. 512-513.
376
Despre familia ortodoxă
îi interesa o nedreptate de moştenire. Sunt abuzuri foarte
dese de genul acesta.
O altă întâmplare de acest gen, tot cu o doamnă
credincioasă, fostă soră de mănăstire la Mănăstirea
Bujoreni, înainte de decret, când ea era de maici. Pe atunci,
acest Bujoreni era schitul Mănăstirii Adam, în subordinea
Galaţilor, nu era de sine stătătoare. Această soră, venind
decretul şi fiind dată afară, tot aşa, a muncit, şi-a luat un
apartament. Dar când trăia, la vremea respectivă, pentru că
frecventa biserica tot timpul şi a trăit mai mult în mănăstire
şi făcea mâncare la noi, la Mănăstirea Bâmova, ea spunea:
Părinte, eu am vorbit cu fraţii mei, când voi muri se vinde
apartamentul, jumătate din bani sunt ai mănăstirii, pentru că
eu am fost la mănăstire şi jumătate din bani să îi ia fraţii
mei.
Cum a fost prin 1996 sau 1997, nu valora foarte
mult, până în 50 de milioane, bineînţeles, cu cheltuielile de
înmormântare, cu tot ce s-au străduit ei acolo să facă şi să
pună mortul în rânduială, pentru că noi nu am lăsat să fie
îngropată în cimitirul public, am îngropat-o în cimitirul din
spatele Mănăstirii Bâmova. Ea spusese că îşi dorea să
moară lângă o mănăstire, nu să stea în oraş unde se ară şi se
parcelează la fiecare 10-20 de ani, alţi morţi deasupra. A
trecut vremea, s-a făcut de 40 de zile şi într-o noapte s-a
arătat fratelui ei Stelian şi i-a spus: Voi nu aţi mai dus
jumătate din bani la mănăstire cum am vorbit. Fraţii au
tratat lucrurile la diverse.
Nu a trecut o lună de zile şi una dintre nepoatele ei
s-a îmbolnăvit crunt de cancer. A mai trecut o săptămână, s-
a îmbolnăvit un frate. A mai trecut o săptămână, s-a
îmbolnăvit şi celălalt frate şi au avut o pagubă imensă în
familie. Ei intrând în panică, s-au adresat în stânga, în
dreapta să vadă ce se întâmplă şi s-a arătat noaptea în somn
377
Graţia Lungu Constantineanu
şi a spus aşa: Dacă nu duceţi jumătate din bani de pe
apartament la mănăstire, toţi veţi avea probleme urâte. Pe
data de 14 aprilie 2002, au venit la Mănăstirea Bâmova şi
au adus 17,5 milioane de lei ctitorie din apartamentul
surorii lor, care fusese soră de mănăstire şi care le spusese
ca acei bani să nu fie cheltuiţi oricum, să fie ctitorie la o
mănăstire, că dacă nu, nu e bine. Era foarte evlavioasă şi
foarte încrezătoare în Dumnezeu. Din acei bani am luat
balastru pentru temelia bisericii de la Vlahuţă. Nu am
cheltuit 1 leu la întâmplare. Le-a dat chitanţă de la
mănăstire.
Aceasta înseamnă multitudinea fraţilor, uneori
înseamnă bucurie şi armonie şi frumuseţe, este şi o stare de
legendă, de euforie. E şi o stare duhovnicească când se
întâlnesc mai mulţi fraţi. Dar dacă nu au frica lui
Dumnezeu şi nu au respect faţă de părinţi, nu e bine. Vedeţi
porunca aceea din lege, din decalog, nu spune, cinsteşte pe
părinţii tăi cât eşti viu, nu, spune aşa: Cinsteşte p e părinţii
tăi dacă vrei să-ţi fie ţie bine şi să ai mulţi ani p e
păm ânt412 Deci dacă şi după moarte, nu ai cinstit părinţii,
acelaşi lucru pătimeşti, ca şi atunci când au fost vii. De ce
vă spun lucrul acesta? Foarte multă lume se plânge că are
greutăţi. Foarte multă lume se plânge că are necazuri, că au
pierderi, că au pagube, că nu au linişte, că nu au pace, că
nu-şi găsesc mulţumirea sufletească şi i-am întrebat: Dar
morţii vi-i pomeniţi? Aţi făcut vreodată o colivă? Aţi pus
vreodată o lumânare într-un mormânt să ardă? Aţi pus un
colac sau o cană de vin? Aţi pus o felie de pâine sau ceva
pe mormântul respectiv? V-a rămas o avere în urmă,
oamenii aceia au murit în condiţii mai grele, mai uşoare,
mai cu necazuri, poate au blestemat, că spune acolo: Ori
412 Ieşirea 20,12.
378
Despre familia ortodoxă
din lenevire şi din nepăsare vreo legătură nedezlegată aţi
luat.413
Părinţii sunt un capitol foarte sensibil la mânia lui
Dumnezeu, pentru că în momentul în care nu ţi-ai cinstit
părinţii, e ca şi cum nu ai cinstit preotul din biserică, că aşa
spune: Blestemul maicii zdruncină din temelie. Dar atâţia
oameni care îşi duc părinţii în azil!? Bunăstarea din familie:
Miros păturile, nu putem să-l ţinem în casă. Este la azil,
plătim tot ce trebuie, îl vizităm o dată pe lună. Deci aceasta
este răsplata creşterii copiilor în educaţie morală dar fără
Dumnezeu. Pentru că avem o educaţie socială, o educaţie
morală şi una spirituală. Dacă cea morală nu devine
spiritual-morală, totul este zero. Şi atunci sigur că toate
greutăţile acestea se abat peste copii care încep pur şi
simplu să se certe, încep să se bată, încep să împartă, nimic
nu le ajunge, nimic nu le convine până ce ajung să se urască
între ei. Am avut chiar odată ocazia să-mi spună cineva:
- Părinte, s-a dus în mormânt cu supărarea că nu a
putut lua 2 ari de pământ de la mama lui. Oare e sănătos
aşa? Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
- Câţi bani aţi dat la avocaţi, vă luaţi 10 ari lângă
pământul mamei.
- Nu, dar nu era de la mama.
Deci, orgolii.
p. Relaţiile în familia unde există neîmpliniri
Graţia: Cum sunt influenţate relaţiile din familie de
neîmplinirile existente?
Părintele Calistrat: în primul rând, trebuie să ţinem cont
de un lucru, în momentul în care ai o familie cu multiple
neîmpliniri, ai şi copii cu multiple complexe. De exemplu
413 Moliîfelnic, Dezlegarea mare, arhierească.
379
Graţia Lungu Constantineanu
aţi văzut, întotdeauna, copiii simpli sunt victimele
persoanelor care au puţină isteţime, cu toate că în ei ar fi
calităţi superioare, dar ei sunt ca o pistă de sacrificiu pentru
alte persoane, de exemplu, să spunem că sunt 9 copii, 3 din
familii neîmplinite, 3 din familii normale şi 3 din familii de
lux. Cei de lux, sigur, vor avea tot sprijinul, cei din familii
normale pot avea şansa, dar cei din familii neîmplinite,
indiferent că au sau nu au şansa, ei pot fi daţi la o parte cu
uşurinţă pentru că nimeni nu se implică în neîmplinirea lor.
Vorba unui doctor: Lasă-1 că e fecior de ţăran, la care, o
asistentă întreabă: Domnu’ Doctor, dar ţăranii nu-s tot
oameni?
Sunt 3 lucruri care te ajută să vezi un om cu
suferinţă, chipul blând sau ochii plecaţi arată întotdeauna
un om timid. Ruşinea şi sfiala arată un om necunoscător,
întotdeauna el stă în banca lui pentru că nu e îndrăzneţ, nu a
fost învăţat, a fost bruscat tot timpul, iar omul reţinut, cum
spunem noi, omul închis, nu spunem închis în sensul de
ascuns, ci rezervat, fără curaj, acela este întotdeauna un om
cu traumă, apare o autoapărare naturală. Prudenţa te învaţă
când să te bagi şi când să stai cuminte, însă el nu ştie să
facă deosebirea. Dacă vrei să-i faci un bine refuză, dacă
vrei să-l iei cu binele refuză, dacă îi dai un sfat refuză, dacă
încerci să-l apropii refuză, dacă intri mai tare refuză.
Răspunsul este nu, nu se mai lasă abordat, e greu abordabil,
îţi dai seama imediat că este vorba de un om traumatizat.
Eu i-am spus odată unei persoane:
- Ce e cu acest comportament, parcă ai fi sălbatic?
- Aşa am fost eu învăţat.
- Da, dar aici. trăim între oameni.
Graţia: Cei din familie pot să facă ceva?
Părintele Calistrat: Nu, nu mai au ce face. Dacă este mic,
da, dar în momentul în care el a prins o vârstă şi s-a format
380
Despre familia ortodoxă
pe ea, de exemplu, un copil poate fi educat de la
adolescenţă înainte, poţi să mai schimbi ceva în el, dar dacă
până la adolescenţă fondul este îmbolnăvit, adică e stricat,
nu mai ai ce să-i faci pentru că el rămâne cu acea carenţă. E
ca şi cu copilul rahitic, oricât lapte ar suge, el tot cu oase
slabe rămâne pentru că aşa a plecat de mic. Un câine jigărit,
orice mâncare i-ai da, nu se mai face lup, tot potaie rămâne.
Cam aşa se întâmplă şi în starea sufletească a omului, dacă
el s-a format închistat, cu lacune, cu lipsuri, acelea vor
domina tot timpul în el.
Vă dau o pildă simplă şi o înţelegeţi imediat. Aţi
avut ocazia să vedeţi un copil crescut la casa de copii? Ei
nu sunt sociabili şi prietenoşi deloc şi nu au simţul
prieteniei şi apropierii niciodată. Am avut de două ori
ocazia să cunosc doi copii de genul acesta. Primul, când
eram odată în Bucureşti, în gară, mă duceam la Părintele
Arsenie Papacioc în vizită, la Techirghiol, prin anul 1996.
Am văzut un ţigănuş care sufla din punga cu aurolac, m-am
apropiat de el şi i-am zis: De ce faci treaba asta? La care el
mi-a zis: Dar ce să fac dacă sunt flămând? M-am dus la un
chioşc, i-am luat o pâiniţă, un pachet de biscuiţi, tm fel de
sandviş, dar persoana care era cu mine, domnul Mircea, om
dintr-o bucată, fiind mirean şi mai în vârstă, zice:
- Părinte, nu te încurca, că de aceştia e plin
Bucureştiul, fiecare are câte un paznic, ce câştigă se culege,
ei pentru aceasta sunt instalaţi pe aici. I-ai dat de mâncare,
foarte bine, dar mai mult nu te înşira cu el.
- Eu mă înşir că parcă sunt curios.
Şi îl întreb:
- Ţie ţi-ar plăcea să fii ca Iisus, să străluceşti, să te
rogi, să trăieşti bine, să trăieşti îngrijit, să nu mai trăieşti
aşa?
- Nu, mie îmi place să fiu ca dracu.
381
Graţia Lungu Constantineanu
Mi-a întors spatele şi a plecat ca şi cum nu m-a
cunoscut. Altă dată, prin 1994 sau 1995, vine la Bâmova un
băieţel din ăsta, cred că era plecat de la Casa de copii din
Bucium, zice:
- Părinte, am împlinit vârsta de 18 ani, şi îi trimite
în drumul lor.
îi zic:
- Nu ai vrea să stai la noi aici să lucrezi, să
mănânci, să nu mai stai aşa fugar că nu e bine? Vezi, dacă
îţi place mănăstirea, bine, cânţi la strană, citeşti.
Eu am slăbiciunea de a nu mă controla când fac
ceva. Modul meu de a gândi este următorul: Eu dacă aş fi în
locul lui cum m-aş simţi când mă ajută cineva sau cum
m-aş simţi dacă mi-ar întoarce spatele? întotdeauna mi-a
fost frică de porunca să-l iubeşti p e aproapele ca p e tine
însuţi. Trebuie să recunosc, că nu l-am putut iubi, dar am
încercat cât de cât să-mi acopăr conştiinţa, că dacă merg la
judecată să nu fiu învinuit, să nu zică Dumnezeu: Uite acela
a stat flămând şi tu ai stat cu burta plină. Să am un
echilibru. Şi imediat i-am luat pantofi noi, pantaloni noi,
bluză nouă, l-am îmbrăcat tot frumos, i-am dat şi haine de
lucru şi l-am pus să păzească puii, să aibă grijă de găini, să
le pună apă, să le pună mâncare. Azi a venit, noaptea a stat,
a doua zi pe la 4 nu-i Ionică. Zic: „Unde e copilul acesta?”
„Nu a venit azi să mănânce, nu l-am văzut.” Pe vremea
aceea nu era autobuz la Trei sarmale , se mergea pe jos. Eu
m-am suit cu un domn în maşină şi am luat-o spre Trei
sarmale. Aproape de Trei sarmale, el mergea cu bocceluţa,
corect, nu a pus mâna pe nimic, nu a furat nimic, dar acele
hăinuţe curate pe care le-a primit le-a luat că erau ale lui.
Zic:
- Ionică, stai pe loc.
El a dat să se sperie, să fugă. Zic:
382
Despre familia ortodoxă
- Nu fugi că nu-ţi fac nimic. Unde mergi?
- Trebuie să vă spun adevărul, mie nu-mi place să
stau închis. Mie îmi place să umblu prin trenuri, mie îmi
place să cerşesc, mie îmi place să stau cu băieţii la gaşcă,
mie îmi place să umblu slobod, mie nu-mi place stilul
acesta de viaţă. Ce să stau eu să număr toată ziua găinile şi
ouăle? Nu-i de competenţa mea - avea vocabular. Nu-mi
place, am plecat.
- Ia 30 de lei să nu te sui în tren fară bilet şi du-te
unde te va duce Dumnezeu!
Aceasta este urmarea unei traume a neîmplinirii şi
familiale şi sufleteşti şi trupeşti, pentru că el rămâne neom
toată viaţa. Aţi văzut sălbăticiunea când o prinzi din pădure,
se naşte cu geneticul instinct de apărare, cu geneticul
instinct de conservare, de sălbăticie şi de însingurare. Ei,
închide iepuraşul sălbatic, când va ieşi va pleca. închide
puiul sălbatic, va pleca, căprioara va pleca, orice făptură,
chiar dacă s-a îmblânzit. în clipa în care îl iei pe om ca
atare, la fel se comportă, nu face altfel. El are instinctele lui
învăţate în minte ca tipare, ca şabloane şi pentru că mintea
lui nu s-a mai încărcat cu altceva pozitiv, nu poate concepe
o altă realitate.
Aţi văzut în poveştile lui Petre Ispirescu, fata de
împărat, feciorul de împărat, chiar dacă erau crescuţi de o
bătrână, de un bătrân, uitaţi prin iarbă, duşi, trebuia să-i
omoare etc., ei aveau maniere de împărat, cultivau genul
pozitiv, el era bun luptător, ea era o fată foarte harnică,
frumoasă, până ce se întâlneau, se regăseau şi afla că e
cutare şi cutare. Acestea sunt poveşti luate din realitate, nu
sunt luate de pe pereţi, aşa este şi în genul acesta uman.
Când el nu provine dintr-o viţă sănătoasă, poţi să faci din
vie păr şi din mărăcine măr? Niciodată! El va fi sănătos,
dacă nu, nu va mai fi sănătos niciodată. Deci neîmplinirea
383
Graţia Lungu Constantineanu
îl va marca pe tot parcursul vieţii. Nu veţi vedea
niciodată dintr-un om cu eşecuri psihologice, morale,
materiale, sufleteşti, părinteşti, adică de educaţie de familie,
să mai scoţi planta aceea dreaptă, fară strâmbături, chiar
dacă copacul îl îndrepţi cu forţa, undeva tot lasă un gheb,
nu mai scoţi din el scândură dreaptă, aşa şi cu aceşti copii.
Ei vor rămâne veşnic strâmbi şi nu că e vina lor, nu. E un
tipar al vieţii imprimat, e ca o ştampilă pusă pe o hârtie.
Graţia: Sunt victime aceşti copii?
Părintele Calistrat: Propriile lor victime, pentru că poate
ar găsi o mână de ajutor. Nu ştiu eu cu adevărat care ar fi
rolul unui psiholog sau unui sociolog sau unui asistent
social. Să spunem doar că ei sunt mai reci că sunt instituţie
publică. Mă refer la faptul că oricât ai încerca să modelezi,
nu poţi modela, e ca un elastic care se întinde până la o
anumită forţă şi se rupe. Aşa sunt şi ei, primesc până la un
anumit moment, apoi se deconectează.
Şi ştiţi unde s-a demonstrat cel mai frumos lucrul
acesta? în România s-a încercat o chestiune în ultimii 10
ani, plasamentul, şi au fost luaţi copii din orfelinate, din
case de copii, de peste tot. Aţi văzut, care au fost luaţi de
prunci, sugari, i-a format familia respectivă şi a scos din ei
ce a dorit. Dar cei care au fost mai mărişori, 7 ani, 8 ani, 9
ani, 10 ani, nu a mai ieşit nimic, nu a mai reuşit să-i
reintegreze, căci cu acest scop s-a făcut plasamentul,
reintegrarea în societate şi în familie. Vin oameni care spun
că au apucături, fură, înjură, mint, nu-i pot lăsa în casă
singuri, nu-i pot lăsa nesupravegheaţi, au retard mental, nu
sunt afectivi, sunt respingători, sunt reci, sunt violenţi, sunt
recalcitranţi, sunt duşmănoşi, şi au spus: Părinte, orice i-a
trebuit i-am dat. Lângă mine la sân l-am culcat, lângă mine
în braţe să simtă căldura de mamă. Nu se lipeşte, Părinte.
Este încercare demonstrată logic, nu sunt din teorii. Şi zice:
384
Despre familia ortodoxă
M-aş duce să-l dau înapoi dar îmi este milă de el. Măcar
oleacă să mai crească, să înţeleagă el când i-a fost bine,
cum o să fie când îi va fi rău.
Graţia: De unde vine, dintr-o neîncredere sau dintr-o
răzbunare care ţine toată viaţa?
Părintele Calistrat: Nu se poate defini exact, dintr-o
neîncredere nu, pentru că el vede că e o mână caldă care i
se întinde, nu cred că este cazul, el gândeşte într-atâta.
Graţia: Răzbunare?
Părintele Calistrat: Probabil este egoismul de care vă
spuneam eu. Mai este un lucru, ştiţi cum spune Paisie
Aghioritul, dacă mama în timpul sarcinii se roagă, copilul e
credincios, dacă mama se împărtăşeşte, copilul e
duhovnicesc, dacă mama e morală, copilul e moral.
Depinde şi de anumiţi factori - de unde s-a născut acest
copil, un viol, o familie destrămată, o familie destrăbălată,
o familie dezorganizată, o soţie bătută, hăituită, o beţivă, o
fumătoare, o desfrânată. Deci nu poţi şti ce transmite
sângele genetic în noua creatură, dar dacă e luat de mititel,
poate uneori se poate schimba. Acestea sunt lucruri
inconfundabile şi ireversibile.
q. Relaţiile din familie în starea de rău
Graţia: Părinte, cum sunt relaţiile dintre membrii unei
familii în starea de rău, atunci când sunt lipsuri materiale,
când nu sunt bani pentru întreţinere, pentru hrană, pentru
educaţie, când apare şi câte o boală sau eventual, este
cineva cu un handicap din naştere, sau un handicap apărut
pe parcurs, în urma unui accident? Cum se pot gestiona în
cadrul familiei creştine aceste situaţii grele pentru familia
respectivă şi pentru persoana în sine?
Părintele Calistrat: înainte de toate, am să vă spun un
lucru din lumea naturală. într-un stup, când hrana este pe
385
Graţia Lungu Constantineanu
sfârşite, albinele au grijă ca ultimele şi puţinele rezerve de
hrană care mai sunt, să fie păstrate pentru matcă în ideea că
în momentul în care moare toată familia, dar un grup mic,
restrâns de albine cu matca rămâne, ele vor putea să
conserve şi să supravieţuiască stupul, hrănind acea făptură
care de fapt este viaţa stupului, care va crea noua familie şi
noile albine în momentul în care va apărea binele sau va
trece eşecul, întâmplarea respectivă.
în primul rând de aici ar trebui să înveţe oamenii.
Am să vă dau o pildă. Noi ştim că există lume săracă, foarte
săracă, modestă, normală şi avută. Şi ne întoarcem Ia
problema noastră. Ce facem în momentul în care familia
este modestă sau săracă? în primul rând aici trebuie să
urmărim câteva aspecte: în ce măsură s-au eliminat viciile
din familie. Să nu vină cineva să spună că e sărac dar are
bani de băutură. Să nu vină cineva să spună că e sărac dar
are bani de ţigări. Să nu vină cineva să spună că e sărac dar
are bani de lucruri nefolositoare. Şi de ce vă spun de lucruri
nefolositoare? E foarte des întâlnit faptul, şi aceasta v-o
spun în calitate de duhovnic, cel care mai întind 1 leu de
pomană în jurul meu când mai văd câte un amărât dar
constat că degetul miroase a ţigară, unghiile sunt vopsite, ea
e săracă dar are lănţişor de aur la gât, are cercei valoroşi în
urechi, sau este bine încălţată sau este bine îmbrăcată.
Nu spun că omul nu trebuie să se întreţină sau nu
are dreptul la un mic lux, dar există oameni săraci, există
oameni săraci harnici, există oameni săraci binevoitori,
există oameni săraci credincioşi, există oameni săraci bine
intenţionaţi, să avem atenţie. Pentru că avem şi aripa
cealaltă, avem oameni săraci foarte ifosiţi, avem oameni
săraci foarte pretenţioşi sau avem oameni săraci cum am
vorbit noi în ziua de astăzi în România, care nu vin cu o
sacoşă la cerut, ci spun:
386
Despre familia ortodoxă
- Dar, ce să fac cu făina asta şi cu pâinile pe care mi
le-aţi dat? Daţi-mi o sacoşă că nu am în ce le lua.
- Dar dumneata vii să ceri fară sacoşă? Nu am ştiut
că trebuie să vă cumpăr şi sacoşă.
- Nu, că am crezut că-mi daţi bani.
- Nu obişnuiesc să dau bani, banii nu ţin de foame.
- Da, dar îmi iau un medicament.
- Spune-mi de ce medicament ai nevoie sau dă-mi
reţeta.
Mă uit cât costă şi dacă e nevoie dau un ban pentru
medicament, şi cer să mi le aducă să le văd cumpărate.
Pentru ce motiv? Pentru că în familie pot exista diferite
probleme: mama şi tata sunt săraci, fie pensionari de boală,
fie cu ajutor social, fie cu pensie de întreţinere de la stat,
handicap sau altceva, în mare, există o protecţie socială.
Dacă e cu pensie de însoţitor şi netransportabil, mai ia şi
însoţitorul nişte bani, bine gestionaţi şi bine chibzuiţi, cu o
pâiniţă, cu nişte zarzavaturi sau nişte cartofi, se mai
descurcă oarecum. Repet, modelul de viaţă în
supravieţuire este cinstea şi onestitatea. în momentul în
care eşti cinstit, onest, Dumnezeu este cu tine. Eu am
întâlnit persoană care mi-a spus aşa:
- Părinte, vă spirn sincer, cred că am jumătate de an
de când nu am putut să-mi permit să cumpăr lkg de came,
nici nu ştiu ce gust are.
- Luaţi-vă un bănuţ şi cumpăraţi-vă câteva pulpiţe şi
consumaţi ca să vedeţi ce gust are, se cuvine lucrul acesta.
Şi am facut-o din toată cinstea, din toată omenia,
din toată vrerea. Dar am mai întâlnit sărac care a venit şi a
spus aşa:
- Părinte, da’ dumneavoastră aveţi şi pe mine nu mă
ajutaţi?
387
Graţia Lungu Constantineanu
- Da, am, dar nu-mi aparţine, aparţine bisericii:
acesta4e uleiul de candelă al altarului, aceasta e faina de
prescuri, aceasta e pâinea pentru trapeză, acesta e zahărul
pentru bucătărie.
- Şi ce, eu nu merit să-mi daţi?
- Ba da, meriţi, dar spune-mi unde lucrezi?
- Eu nu lucrez.
- Spune-mi ce servici ai.
- Nu am servici.
îmi pare rău, în situaţii de genul acesta, nu putem
vorbi de o sărăcie creştină, că aţi spus aşa: în familia
creştină cum se intervine când oamenii sunt săraci? Se
intervine. Biserica are o mică ramură de filantropie prin
preotul paroh, biroul de asistenţă socială are şi el o mică
ramură şi mai duce pacheţele la bolnavii mai bătrâni, mai
este un medic de familie care ştie că bătrânul respectiv este
foarte bolnav şi sărac şi îi dă o reţetă compensată, mai ajută
un cunoscut pentru că oamenii sunt vecini la bloc şi se
cunosc.
De ce vă spun lucrul acesta? Eu am întâlnit
persoană cu ani în urmă, nu ştiu dacă mai trăieşte, eu nu am
mai văzut-o de câţiva ani, care a spus aşa: Părinte, eu nu vin
să te înşel, mie dacă îmi daţi două pâini şi 10 lei, eu trăiesc
o săptămână. Dar am o singură rugăminte, o dată pe lună
să-mi daţi 30 de lei că atunci îmi iau medicamentele pentru
inimă. Şi i-am spus de fiecare dată: Te rog să vii cu toată
încrederea că îţi voi da. Şi a venit respectiva băbuţă la
biserică ani de zile cu sacoşica, discretă, cuminte, eu când o
vedeam, ştiam şi nu-i puneam o pâine, puneam săptămânal
o punguţă de zahăr, o sticlă de ulei, două pâini, o banană,
un măr, o macaroană, un săpun, un detergent, ce primeam
eu. Totdeauna îi dădeam sacoşica plină şi 10 lei. Şi spunea:
Mă duc pe jos la oraş ca să nu-i cheltui, că aceştia îmi vor
388
Despre familia ortodoxă
ajunge pe sâmbătă şi duminică când e mai greu. Nu am
văzut-o o dată beată, nu am văzut-o vorbind urât, citea
rugăciuni la icoane, se închina la biserică, stătea la
liturghie.
Dar aveam săraci care spuneau aşa: Părinte, dacă
venim ne daţi şi nouă ceva? Da, dar să vă văd întâi venind.
Veneau la 12 când lumea pleca de la Liturghie, că era foarte
obositor să aştepţi Sfânta Liturghie, să primeşti ceva de
pomană. între timp, el mai colinda 3, 4 mănăstiri, avea
traseu. Ei, acolo eram şi eu rece şi lăsam 5 lei şi o pâine. De
ce? Pentru că p e viclean îl urăşte D om n u t14. Este lege în
Scriptură. Să ştiţi, cu adevărat, Domnul păzeşte pe cei
nemernici, Domnul iubeşte p e cei drepţi, p e sărac şi p e
văduvă va sprijini şi calea păcătosului o va pierde415. Să
ştiţi că Dumnezeu lucrează tot prin oameni şi am să vă dau
un caz banal. într-o zi trece o doamnă:
- Părinte, mi-aţi spus să fac un botez. Nu am găsit
unde să-l fac.
- Şi dacă ai să îmbraci un copil de şcoală păţeşti
ceva?
- Părinte, iau tot ce-mi spuneţi, nici o problemă.
- Foarte bine, aşa să faci. Mâine să fii aici.
întâmplător, în ziua aceea a trecut o femeie care
avea 3 copii, pe care o şi cunoaşteţi. Şi ştiţi ce a spus:
- Părinte, începe şcoala, nu am luat nimic la copii.
- Mai ai răbdare oleacă.
Şi a venit doamna cu tot ce cumpărase, zic:
- Uite, acesta e băiatul căruia trebuie să-i dai.
Credeţi că toate s-au potrivit, parcă erau făcute după
el. De ce? Că a lucrat Dumnezeu. Eu pe ea nu o ştiam că
414 Psalm 5, 6.
415 Psalm 145, 9.
389

Graţia Lungu Constantineanu
trebuie să vină în acea zi, dar o ştiam că e necăjită. Gândul
a adus-o pe ea la biserică, iar gândul a adus-o pe cealaltă să
cumpere. I-a luat tot ce-i trebuie băieţelului aceluia şi mi-a
spus doamna: Părinte, să-mi aduceţi aminte că de Crăciun
voi avea iarăşi grijă de ei şi atunci am să iau la toţi 3 câte
ceva. Vedeţi că Dumnezeu poartă grija şi în cele mai
crâncene situaţii şi îi sprijină? Dar e nevoie şi de Doamne,
miluieşte\ E nevoie şi de Tatăl nostrul E nevoie şi de
împărate ceresc ! E nevoie şi de Paraclisul Maicii
Domnuluil
In România, avem două categorii de săraci, unora
trebuie cu adevărat să le plângi de milă şi stârnesc
compasiunea. Sunt oameni care te fac să scoţi un ban din
buzunar să le dai. Dar avem şi săraci care îşi plâng de milă.
Pentru aceia trebuie să cumpărăm şerveţele. Ce se
întâmplă? în timp ce ei plâng să le dăm sugestii: Munca
este o taină, seriozitatea este o taină, responsabilitatea este
o taină, viaţa ordonată este o taină, demnitatea în societate
este o taină. Părintele Arsenie Papacioc a simplificat şi a
spus aşa: Nu am ce să-ţi dau, dar îţi dau o mână caldă şi un
sfat bun. Avem şi noi situaţii în care, săraci fiind, pentru
unii merită cu adevărat să ne jertfim, iar pe unii merită cu
adevărat să-i sfătuim.
în familie se întâmplă în felul următor, şi aşa săraci
cum sunt, părinţii au datoria să fie de o moralitate
impecabilă pentru a stârni în primul rând atenţia
copiilor lor, iar copiii au datoria de a fi serioşi faţă de
părinţi oricât de necăjiţi ar fi, eu vă spun unitatea mea de
gândire: O zi de muncă este 500 de lei. Dacă te-ai dus şi ai
lucrat la un om cu seriozitate în grădină, la prăşit, la cosit,
la arat, la săpat, omul acela îţi dă şi mâncare pe ziua
respectivă şi îţi dă şi bani în buzunar. Şi tu dacă vrei cu
adevărat să ţii la un părinte, te-ai întors seara cu un
390
Despre familia ortodoxă
medicament sau cu o pâine sau 1 kg de came, dacă vrei să o
faci în virtutea credinţei. Dar dacă nu vrei să o faci, nu o
faci, stai şi te vaiţi tot timpul, nu am, nu-mi ajunge. De ce?
Săracii sunt lăsaţi de Dumnezeu spre mântuirea
bogaţilor, iar bogaţii sunt lăsaţi de Dumnezeu spre
mângâierea săracilor. Dar spune în Scriptură: Milostenia
să asude în mâna ta416 şi banul să asude în mâna ta. Iar
atunci când dai trebuie să ştii de ce dai pentru că nu putem
să confundăm familia creştină cu dezordinea creştină.
Noi avem foarte mulţi oameni care au stare socială
bună, când priveşti la el crezi că are. El într-adevăr nu are
dar e modest, nu cere şi spune: Părinte, am greutăţi, dacă
vreţi să mă credeţi, nu am nici pe ce lua pâine şi fără să mai
spună el nimic, îi spun: Ia banii aceştia să ai de pâine, că e
păcat să te duci flămând acasă. Dar faţa lui îţi spune că
trebuie să-i dai, Dumnezeu aşează o lumină pe faţa omului,
în acea lumină citeşti şi bogatul şi săracul, că bogatul
trebuie să dea şi săracul trebuie să primească. Proverbul
spune frumos: Cine p e aproapele ajută, p e Dumnezeu
împrumută. Dar trebuie să avem grijă ca împrumutul să nu
depăşească creditele pentru că atunci se decompensează.
Milostenia este o artă de a te mântui, dar în acelaşi timp are
şi ea o definiţie, ea nu substituie lipsurile cuiva, ci doar le
ameliorează.
Graţia: Sunt relaţii mai calde şi mai prieteneşti în familiile
cu lipsuri decât în cele în care nu le lipseşte nimic?
Părintele Calistrat: în general, nu. De obicei şi în familiile
cu lipsuri şi în cele fără lipsuri, totul ţine de morala şi de
educaţia din familie. Nu are absolut nici o legătură. Sunt
cu lipsuri dar au bun simţ pentru că au învăţat că răbdarea şi
416 Didahia celor 12 Apostoli.
391
Graţia Lungu Constantineanu
smerenia vin de la Dumnezeu şi mântuiesc şi au un caracter
foarte frumos.
Vă dau o pildă. într-o zi mâneam pe cerdac singur,
îmi adusese o bătrânică nişte plăcinţele cu brânză şi eu
m-am aşezat în fotoliu şi mâneam şi am văzut deodată pe
cineva stând pe bancă şi am zis, dar oare acela a mâncat
astăzi? Zic, ia să cercetez eu dacă am făcut bine ce am
gândit. Am pus 3 plăcinţele una peste alta, o felie de pâine
şi o bucată de peşte şi i-am spus unui băiat: Ia pacheţelul
acesta şi du-te la omul care stă pe bancă şi dă-i. Ştiţi ce a
spus? Vai, a ştiut Părintele că îmi este foame. Şi efectiv
m-am bucurat că a stat Hristos la masă.
îţi trimite Dumnezeu, nu e nevoie să te complici, nu
trebuie să te afişezi: Vai, vreau să dau de pomană, vreau să
fiu milostiv, vino aici şi ia, nu. Din contra, ca să nu bată la
ochi că dau de pomană, mă fac că îi cert: Te vaiţi toată ziua,
hai, ia de aici şi dispari. Sunt rece, nici să nu creadă el să
mă ia la lăudat, sunt foarte expeditiv. Dar îi ştiu. Am şi eu
săracii mei, obligaţia mea nu mă lasă să mă culc. Dar îmi
place, când le dau ceva, au o vorbă: „Părinte, eu nu mă culc
până nu fac un Tatăl nostru pentru mata.” „Bogdaproste,
mă simt şi eu mulţumit.” Dar chiar dacă nu-1 face, sunt
bucuros că măcar în conştiinţa lui se obligă că trebuie să
facă o rugăciune pentru faptul că a primit de pomană, e tot
pâinea cea de toate zilele, ea e spre fiinţă când e harică şi e
de toate zilele când o mâncăm ca să trăim de la o zi la alta.
Să ştiţi că aceste taine aparţin lui Dumnezeu, iar relaţia tot
lui Dumnezeu aparţine. Sunt bogaţi săraci pentru că nu le
ajunge cât vor ei şi atunci sunt certuri şi dileme. Şi eu vă
pot spune cel mai bine pentru că eu aud de dimineaţa până
seara:
- Părinte, am făcut credite, am împrumut la bănci,
am făcut aceea, am făcut aceea.
392
Despre familia ortodoxă
îi întreb câteodată:
- Dar când ai luat aceşti bani din bancă, m-ai
întrebat ce să faci cu ei? Acuma mă întrebi, după ce i-ai
cheltuit?
- Părinte, daţi-mi o şansă, simt că înnebunesc.
- îţi dau o şansă, ai răbdare, roagă-te, străduieşte-te,
adună-te, nu dispera, nu te sinucide, fii calm şi ia-o de la
zero ca şi cum nu ai avea nimic pentru că te vei ridica.
Aşa trebuie lucrat. Să ştiţi, o lacrimă nu rezolvă
problema, o ieşire isterică nu rezolvă problema. Am întâlnit
şi expresii de genul acesta: „Părinte, dumneavoastră nu vă
lipseşte nimic.” Eu care ştiu că sunt plin de datorii şi am
multe probleme. Totdeauna le spun: „Să dea Dumnezeu să
fii tu bogat toată viaţa cât am eu, că atunci eşti cel mai
fericit, dar îţi va părea rău de vorba pe care ai spus-o,
pentru că banii nu ajung niciodată, chiar dacă ai un 5 lei sau
un 10 lei. O carte de rugăciuni mai trebuie să o dai de
pomană.” Şi eu am ales, să dau o pâine de pomană şi o
carte de rugăciuni. Eu am ales să fac milostenie cu cartea de
rugăciuni. De ce? Cartea de rugăciuni e o pâine de fiecare
zi, pe când pâinea ţine o zi. Şi au zis: „Părinte, mai bine
miluiţi un sărac decât să împărţiţi cărţi. „Nu e treaba
dumitale, aceasta e treaba mea. Eu hotărăsc ce trebuie să
fac.” Şi de ce lucrul acesta? Mai bucuros sunt să stea el cu
cartea de rugăciuni în casă şi să n-o citească, că tot
conştiinţa îl trezeşte într-o zi, decât să stea cu pâinea
mucegăită sub masă că a primit-o de la mănăstire şi nu a
putut-o mânca într-o zi. Relaţiile vor fi aceleaşi, totul ţine
de educaţie. Dacă eşti educat, te limitezi, dacă nu eşti
educat, nu te limitezi, adică începi să cârteşti. Ştiţi cine este
primul vinovat? Dumnezeu. A venit într-o zi cineva la mine
şi mi-a spus aşa:
- Părinte, chiar m-am deznădăjduit.
393
Graţia Lungu Constantineanu
- Care este motivul?
- M-am băgat în datorii până peste cap, mă rog şi
Dumnezeu nu mă ascultă.
- Băiatule, hai să ne uităm amândoi la Dumnezeu să
vedem cum arată. Uite şi tu cum arată, pe cruce, gol, cu o
pânză dinainte să nu se vadă părţile trupului, bătut în cuie,
sărac, plin de sânge şi murdar şi ce vrei să-ţi dea ţie? Ce are
El? Unde are bancă deschisă, unde are CEC, unde are bani,
unde ţine conturile, unde are bursa de valori? Cum
gândeşti? Lui îi ceri? El a spus aşa, Eu am venit ca lumea
să aibă viaţă şi să o aibă din belşug, adică veşnică, să se
mântuiască. A spus Dumnezeu undeva în Scriptură că dacă
te rogi bine, te umpli de bani? Omule, vezi că greşeşti! Mai
mult, ai făcut şi blasfemie! Tu vii la un sărac care S-a
născut într-o colibă, L-a născut Mama lui într-o peşteră de
oi şi nu L-a putut primi nimeni în casă, a rupt mama poalele
şi L-a înfăşurat, şi tu vii să-I ceri bani! Bravo! Tu, în loc să-
I ceri sănătate şi minte ca să nu mai cheltuieşti nechibzuit,
tu îi ceri bani. Tu ai impresia că El are bancă de bani!
A plecat aşa de ruşinat, nu a mai scos o vorbă.
Acesta este dialogul cu un bogat necredincios.
6. Stări sufleteşti în sânuCfamiCiei
Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste,
decât un bou îngrăşat şi cu ură (Solomon 15, 17).
a. Starea de sănătate sufletească şi trupească
Graţia: Ce înseamnă într-o familie creştină starea de
sănătate atât spirituală, duhovnicească, cât şi trupească şi
394
Despre familia ortodoxă
cum este relaţia dintre membrii familiei atunci când există
stare de sănătate?
Părintele Calistrat: Răspunsul este foarte simplu. Ce poate
f i mai frumos şi maţ bine, spune psalmistul, decât a locui
fraţii împreună?417 în clipa în care avem de-a face cu o
familie sănătoasă sufleteşte, ne ducem în Paraclisul Maicii
Domnului care spune aşa: Pentru păcatele mele cele multe
se îmbolnăveşte sufletul meu şi slăbeşte trupul. Deci este
clar şi s-a demonstrat şi în medicina orientală, mai ales cea
chinezească şi în medicina tradiţională că omului, ca să fie
sănătos, i se cere să îndepărteze de la el gândul rău,
răutatea, răzbunarea, pizma, invidia, ţinerea de minte a
răului şi pedepsirea aproapelui şi atunci ei spun, spiritul va
fi liber şi atunci trupul va fi sănătos.
Luaţi concret din cărţi de medicină orientală, ca să
vedeţi că şi ei descoperă că omul lăuntric dă sănătatea
omului de afară. Am marea bucurie că am reuşit prin
copii să umplu biserica de părinţi, prin faptul că-i aduc la
împărtăşit tot timpul, adică faptul că îi unesc cu Hristos tot
timpul. Asta am recomandat şi în străinătate, le-am spus:
Fraţii mei, dacă vreţi să existaţi, pentru că trăiţi departe de
ţară, de tradiţii, de spovedanie, de preot, mergeţi acolo la
biserică şi să nu treacă o lună să nu fiţi spovediţi şi
împărtăşiţi şi să nu treacă duminică şi să nu vă împărtăşiţi
copiii că degeaba adunaţi toţi banii aceia.
Mă bucur că majoritatea mi-au mărturisit: „Părinte,
dacă vreţi să mă credeţi, tuturor românilor le-am spus ce
mi-aţi spus şi biserica e mai plină şi mai mulţi vin.” Mulţi
sunt plecaţi cu familiile şi duminica au început să aducă
copiii la împărtăşit că s-au mirat şi preoţii. Nu este bucurie
mai mare în Duhul Sfânt ca toată lumea să fie în biserică în
417 Psalm 132,1.
395
Graţia Lungu Constantineanu
zi de odihnă. Nu există la Dumnezeu mai mare plăcere
decât să vadă că-L iubeşti şi atunci automat se revarsă
binecuvântarea.
Ce este sănătatea? Este echilibrul dintre suflet şi
trup. Ce este sănătatea? Este buna funcţionare a tuturor
organelor vitale din corp. Dacă ne uităm atent şi cu luare
aminte, vom vedea că omul este o alcătuire după forma a
ceea ce este în jur, că spune: Din pământ eşti şi în pământ
te vei întoarce 418 Cum este pământul? Dacă e un pământ
sănătos, creşte pe el orice. Aşa şi omul, dacă e un „pământ”
sănătos e şi gospodar, e şi serios, e şi cuminte, e şi smerit, e
şi blând, e şi ajutător, e şi milostiv, e şi răbdător, e şi harnic,
are toate calităţile, dar dacă e un „pământ” stricat, ce găseşti
acolo? Ce buruiană creşte pe un ţanc de piatră?
O vorbă de la un bătrân spune aşa: Măi băiete,
Hristos asta cere: Dă-Mi fiule inima ta să-Mi fa c locaş în
ea.419 Deci dacă Hristos nu are loc în inima noastră, nu
are Ioc nici sănătatea pentru că El e Doctorul cel mare
al trupurilor şi al sufletelor. Şi atunci, bineînţeles,
urmările unei familii creştine se văd peste tot. Sunt atâtea
reduceri de locuri de muncă. Cum se întâmplă că tocmai
ortodoxul acela care vine la biserică şi-a păstrat locul de
muncă? Sunt atâtea nevoi şi necazuri, accidente, greutăţi.
Cum tocmai ortodoxului aceluia nu i s-a întâmplat? Sunt
atâtea virusuri C, B, A, D, s-au inventat acuma de-a virusuri
că te virusezi din cap până în picioare ca un calculator.
Cum se întâmplă că tocmai copilul ortodoxului nu, sau
ortodoxul nu? De ce?
Unde există Sfânta împărtăşanie acolo există
Dumnezeu şi unde există Dumnezeu există Duhul Sfânt.
418 Facerea 3,19.
419 Pilde 23,26.
396
Despre familia ortodoxă
Dacă există Duhul Sfânt, acolo există curăţire - împărate
ceresc, mângâietorule, Duhul adevărului care
pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistier al
bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte
întru noi şi ne curăţeşte p e noi de toată spurcăciunea şi
mântuieşte-ne Bunule sufletele noastre. Le-am şi explicat-o,
voi habar nu aveţi ce rugăciune mare spuneţi, nici nu vă
daţi seama că singuri vă cereţi izbăvirea! I-am conştientizat
că mulţi vin şi spun:
- Părinte, să ştiţi că acuma rugăciunea împărate
ceresc o spun şi când conduc maşina, toată ziua. A devenit
ca rugăciunea Doamne Iisuse, chiar mi se pare mai
frumoasă.
- Dacă vi se pare, chiar mă bucur!
Vreau să vă spun că, poate mai mult şi condiţionat,
poate şi un pic mai cu autoritate sau cu întărirea vocii, dar
întotdeauna le-am spus: „Dacă nu faceţi rugăciunile
acestea, nu mai veniţi aici şi mă plictisiţi că am altceva de
făcut.” Şi ca să nu se strice relaţia duhovnic-ucenic, ei îmi
zic: „Nu, Părinte, am făcut aşa cum aţi spus.” Adică i-am
învăţat să se roage în mod categoric. Le-am spus: „Nu este
a noastră a cere calitate de rugăciune, Dumnezeu ştie când
să ne dea.”
Ca să vedeţi cum lucrează Dumnezeu şi ce
înseamnă omul curat! Am cunoscut o bătrânică, care venea
la noi la biserică şi tot timpul avea o faţă albă, dar
frumoasă. Şi stăteam şi mă gândeam, ce lucrare o fi având
bătrânica aceasta că totuşi cred că îi place lui Dumnezeu de
ea că prea radiază a bucurie şi pace?! Pe vremea când se
făcea priveghere de toată noaptea la Bâmova, ea vine şi
spune:
- Părinte, eu dacă aş vrea să mă spovedesc la
dumneavoastră, m-aţi primi?
397
Graţia Lungu Constantineanu
- Cum hotărâţi dumneavoastră, mie îmi este
indiferent. Postiţi şi veniţi.
Şi-a adus îndreptarul respectiv, am citit păcatele
după îndreptar şi am considerat că nu vede. Ei, cum a
însemnat ea aşa de puţine păcate? Şi intru cu ea în discuţie:
- Bunică, câţi ani aveţi?
-A m vreo 78.
Atât avea atunci. Acum nu ştiu dacă mai trăieşte că
au trecut ani de atunci. Zic:
- Cum staţi la capitolul post, rugăciune, curăţenie
trupească?
- Părinte, de la vârsta de 35 de ani de când mi s-a
născut fiica, eu cu soţul meu am trăit numai în curăţenie,
dar nu obligaţi de cineva, de bunăvoie. într-o zi soţul meu a
venit la mine şi a zis aşa: Măi femeie, ce avem noi din toată
treaba asta? La ce ne ajută? Dacă tu tot baţi biserica, nu-i
mai bine să fii curată şi serioasă? Şi eu de ruşinea lui am zis
că nu-i nici o problemă, dacă tu hotărăşti! Aşa, Părinte, am
apucat noi şi am trăit în curăţenie şi noi ne respectăm exact
ca doi fraţi. El are camera lui şi eu am camera mea, fata stă
în camera ei. Eu nu intru când se spală el, el nu intră când
mă spăl eu, nu avem treabă unul cu altul, noi nu ne-am mai
văzut şi nu ne-am atins unul de altul de la vârsta de 35 de
ani, de peste 40 de ani. Zice, fac prescuri la o biserică şi
când fac prescuri, Părinte, eu încep să mă rog cu rugăciunea
lui Iisus. Dar ce crezi? De când încep a frământa şi până le
termin de copt, tot timpul îmi cântă în ureche ori Cuvine-se
cu adevărat ori Sfinte Dumnezeule şi eu nici nu ştiu când
trece ziua. Eu mă pun în genunchi la rugăciune, iau
Ceaslovul şi Psaltirea şi zic şi de aici şi de acolo, mă
plictisesc, iar zic de aici, iar zic de acolo până îmi zice soţul
meu: Hai că e amiază şi fa ceva de mâncare, tot stai acolo
ca o călugăriţă. Şi zice, am să vă spun un lucru, m-am
398
Despre familia ortodoxă
gândit să nu mai fac prescuri la biserică, dar ştii mata că de
când am luat decizia asta şi nu am dus la Maica Domnului
pâiniţele pentru sfinţit, nu mi-a mai cântat în ureche? Şi a
trebuit să mă apuc iar de făcut, cum să pierd eu cântarea
aceea?!
Şi am zis, câţi oameni are Dumnezeu din aceştia? Şi
iată vă exemplific că este o artă a rugăciunii dar este şi o
artă a darului, suflă unde voieşte. Duhul Sfânt nu vine să
aleagă: Vino tu că ţi-ai pus camilafcă sau vino tu că ţi-ai
pus haine negre. Gata, tu ai Duhul Sfânt în tine, ei, tu,
păcătosule, du-te şi mori că eşti om de rând, nu. Dumnezeu
rânduieşte ca acolo unde nu ne aşteptăm noi, acolo să existe
har şi putere şi credinţă.
Am mai avut odată ocazia să întâlnesc o persoană
tot aşa, destul de evlavioasă. A spus: „Părinte, eu toată viaţa
mea m-am rugat la Dumnezeu să-mi rezolve o problemă,”
era bolnăvioară, ea spune că a fost cancer la ficat. Eu nu
prea cred, am reţineri şi i-am spus aşa: „Foarte bine, dacă ai
spus treaba asta, îndeplineşte-o, fa acte soţului, lasă-i tot
frumos, lasă-i fetei, du-te oleacă la mănăstire şi dacă te
împaci, du-te^de tot.” Zis şi făcut. A vorbit cu soţul, s-a dus
la mănăstire. Când a plecat la mănăstire s-a făcut sănătoasă.
Dar cum s-a întâmplat? A stat ea câţiva ani la mănăstire şi
brusc a apărut o boală că vârsta era înaintată, a murit, la 3
zile, acasă şi soţul după ea. Unul după altul s-au dus, deci
comunicarea a rămas aceeaşi. El, pentru că i-a dat voie,
Dumnezeu l-a luat pentru ca să-i ducă pe toţi odată, deci nu
i-a despărţit unul de altul. Aici am făcut voia lui Dumnezeu
împreună, hai şi dincolo voia lui Dumnezeu împreună. Eu
întotdeauna îi spuneam: Tu ştii cum eşti cu bărbatul tău? Ai
citit în Vieţile sfinţilor cu Adrian şi Natalia? Chiar aşa i-am
spus: Bagă-te prima în cuptor şi Adrian după tine. Şi
într-adevăr la 3 zile a plecat şi el după dânsa.
399
Graţia Lungu Constantineanu
După aceea am avut iarăşi un caz frumos la care eu
ţin foarte mult, că aşa a fost copilăria mea, ca să cunosc
persoana. Măicuţa Iulia de la Agapia, rămăsese în schit cu
cea mai bătrână dintre maici, fosta primă egumenă
Singlitichia, peste 90 de ani şi ele nu mai mureau şi când
s-a îmbolnăvit maica Iulia şi nu s-a simţit prea bine, a spus:
„Dar noi cât mai stăm printre aceşti copii şi îi chinuim? Hai
să ne luăm drumul să plecăm.” A murit maica Iulia şi când
să-i facă praznicul a murit şi cealaltă imediat. I-a spus: „Eu
mă duc şi dacă iau îndrăzneală, imediat te iau după mine.”
Şi la 3 zile s-a dus şi cealaltă. S-au chemat. Acestea sunt
lucruri foarte, foarte rare, în care Dumnezeu arată curăţenia
sufletească şi trupească. Maica fusese căsătorită, nu au avut
copii, exact ca în viaţa Sfintei Teodora, s-au dus la
mănăstire, unul într-o direcţie, unul într-o direcţie. Şi ce
credeţi? A murit maica iama şi primăvara a murit şi preotul
care fusese soţul ei, duhovnicul de la o mănăstire din ţară,
s-a dus şi el imediat după ea. Iarăşi s-au chemat.
Rugăciunea, ca esenţă, este aşa cum e căldura în
corp. Corpul nostru are o căldură, dacă nu am avea-o am
avea hipotermie, mori, aşa e şi sufletul. Dacă nu are căldura
de rugăciune ca să-l învelească tot timpul, el e mort. Cel
mai mult se bucură sufletul când îi provocăm temperatură,
când îi creşte căldura. Dacă creşte căldura, creşte şi harul în
minte, o luminează imediat. Căldura produce lumină. Aşa e
cu sufletul, aceasta e marea dramă, acesta e marele
neînţeles. în toate tratatele de rugăciune se vorbeşte de
partea teoretică. Foarte mulţi au citit Patericul, au ajuns în
mănăstire şi s-au trezit cu alte realităţi, s-au dezgustat, s-au
descurajat, au plecat. Foarte mulţi au citit Vieţile sfinţilor.
îmi plăcea odată afirmaţia cuiva: Noi nu am înţeles
că sfinţii au fost oameni exact ca noi. Noi vrem să-i luăm
pe sfinţi de dincolo de icoană, dar nevoinţa începe de aici,
400
Despre familia ortodoxă
să ştii de câte ori a sughiţat şi el, de câte ori a suspinat, de
câte ori a suferit, de câte ori l-a durut pentru că modelul
nostru absolut sunt Vieţile sfinţilor. Noi ne raportăm şi
spunem: Vai, ce rea e lumea! Dar noi nu vom fi judecaţi
după lume, sfinţii vor judeca lumea şi atunci trebuie să ne
raportăm lor. Am întâlnit un caz chiar zilele acesta:
- Dar ce, Părinte, eu sunt singurul care fumez?
- Asta vii tu să mă întrebi pe mine? Dar chiar nu mă
interesează al câtilea eşti. Eu te-am întrebat un singur lucru,
ai nevoie de sufletul tău?
-D a .
- Atunci, reduci săptămânal câte o ţigară. Să nu-ţi
repet a doua oară, că de nu, îţi creşte cancer la limbă dacă
nu înţelegi de bunăvoie.
- Da, Părinte, cred că am să încerc să mă las.
- E bun că încerci, dar eu chiar vreau să te laşi.
Şi ce credeţi că-mi spune după un timp?
- Părinte, mai merg cu 3 ţigări pe săptămână.
- De acuma le poţi arunca, încet, încet e gata.
E sărăcie, dar crâşmele sunt pline. E sărăcie, dar
ţigări se vând „la greu”. E sărăcie, dar droguri se vând „la
greu”. E sărăcie, dar maşinile se cumpără „la greu”. E
sărăcie, dar luxul e „la greu”. E sărăcie, dar nunţile sunt în
toi. E sărăcie, dar discotecile sunt pline. E sărăcie, dar
dezmăţul e în floare. Atunci, care e partea de adevăr în
toată această suferinţă? Ori este o singură parte care suferă
ori nu suntem conştienţi de suferinţa noastră?! Ajungem
inconştienţi. Mereu mă raportez, privesc România la ora
actuală ca pe plăgile lui Faraon.
Ce spunea Faraon în Scriptură? Ucideţi-le pruncii,
lăsaţi numai femeile, adică patima şi desfrâul. Daţi-le
mâncare şi came şi tot ce cer, dar puneţi-i la muncă. Exact
aşa facem noi acuma. Mâncăm de toate, nu ne uităm. Dacă
401
Oraţia Lungu Constantineanu
te duci într-un supermarket, cumpără omul şi umple
coşurile acelea de se rup, nu se gândesc că e salariul minim
pe economie, dar uită de o zi de post, uită de o zi de
rugăciune, dar munceşte şi munceşte şi munceşte. Aţi
văzut, fac case tot mai mari, garduri tot mai înalte, tot, tot,
tot. Dar de ce fac lucrurile acestea? Megalomania de a te
sui la cer, exact ca pe un turn Babei. Ei tot se duc dar nu
ştiu unde să se oprească. Trebuie să se oprească în uşa
bisericii să zică: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă p e mine, păcătosull Nu numărul
de camere te aşează în societate, nu numărul de bani
cheltuiţi.
Aţi văzut cum fac acuma, primii 300 de milionari.
Ei, dacă vrei să-mi demonstrezi primii 300 de milionari,
demonstrează primii 300 de fermieri care au muncit şi au
câştigat banul, nu cei care au înşelat sau au furat şi s-au
trezit cu pungile pline, treaba lor de unde au, îi priveşte
direct şi personal. Dar tu nu stimula omul spre prostie, spre
păcat, pentru că el când vede că acela e milionar, ce zice?
Dar eu cum pot să fiu milionar decât dacă fur şi dau în cap?
Tu arată 300 de agricultori, arată 300 de medici, arată 300
de profesori, arată 300 de ţărani gospodari, arată 300 de
feciori, 300 de fecioare, 300 de preoţi serioşi, 300 de
biserici! Ai ce arăta! Trebuie să dai şi exemplele pozitive,
ori, vedeţi, societatea e un infern de exemple negative
pentru că toată lumea scoate în evidenţă lucrurile
imposibile.
Arăta acuma într-o zi la televizor cum mor pruncii
la maternitate că nu-i îngrijeşte. Ce voia să demonstreze cu
aceasta? Că nu ar mai trebui născuţi prunci sau ce? Dar tu
arată cum îi îngrijeşti frumos, nu cum îi ucizi! Nu
interesează pe nimeni treaba aceasta. Cum am văzut eu acea
emisiune, te învaţă să faci întreruperi, adică de ce să-i
402
Despre familia ortodoxă
aducem aici să-i omoare. Mai bine îi întrerupem noi pe
cărare, nu-i mai aducem la naştere, dacă tot nu au unde se
naşte în condiţii normale!
Strămoşii noştri au născut cu tubul de sticlă? Nu
venea moaşa satului şi tăia buricul şi nu au crescut oameni
sănătoşi? Igiena e o modă acuma şi medicina e la cei mai
înalţi parametri, dar asta nu înseamnă că trebuie să bagi
spaima în om, să nu mai naşteţi copii că vi-i omoară la
maternitate. în momentul în care faci rugăciune, în minte se
aşează ierarhia, se aşează păcatele jos şi zici: „Asta nu e
bine, se aşează parcă liniştea, asta parcă trebuie aşa, de aici
începe câte o zvâcnire, ia să facem noi asta, ia să facem noi
asta, ia să facem noi asta.” Am fost la cineva să-i fac o
sfinţire în casă şi culmea, a zis:
- Părinte, nu am o iconiţă cu Maica Domnului.
- Nu pot să cred că în toată casa nu aveţi o iconiţă
cu Maica Domnului.
Mi-am aruncat eu o privire în stânga, în dreapta şi
văd o iconiţă cu Maica Domnului chiar foarte frumoasă, la
care îmi spune persoana respectivă:
- Nici nu am ştiut că aceea e icoană cu Maica
Domnului, am crezut că e un tablou adus de mama.
A văzut-o că e înrămată şi nu a ştiut că e icoană cu
Maica Domnului. Ce poţi să faci cu un asemenea om? Să-l
pedepseşti? Nu. îl înveţi dacă vrea să prindă.
b. Starea de boală dintr-o familie
Graţia: Ce ne puteţi spune despre starea de boală dintr-o
familie, boală sufletească şi boală trupească, şi relaţiile
dintre membrii familiei?
Părintele Calistrat: Ca termen, boala este ridicarea
harului. Ce este de fapt o boală? Este un dezechilibru şi
atunci. Dacă vorbim de o boală sufletească, primul lucru pe
403

Graţia Lungu Constantineanu
care îl putem întâlni este necredinţa, deci o familie
dezordonată din punct de vedere religios şi atunci urmările
nici nu sunt greu de ghicit. Fie că în acea familie nu se
roagă, fie că în acea familie nu aprind o candelă, fie că nu
sunt spovediţi, fie că nu sunt împărtăşiţi, fie că nu sunt duşi
la biserică. Cum îi cunoşti? Muncesc în sărbători, prăşesc,
cosesc, fac treabă ca într-o zi de lucru, nu se închină, înjură,
vorbesc urât, jignesc, nu salută, nu sunt respectuoşi.
Acestea sunt primele semne ale bolii, manifestate vizibil.
Graţia: Se molipseşte de la un membru al familiei la altul?
Părintele Calistrat: Se transmite la toţi. Şi am să vă dau o
pildă în sensul acesta. Am cunoscut băieţel pe care l-am
întrebat:
- Dar dumneata de ce fumezi?
- De ce mă luaţi aşa, şi tatăl meu fumează?
Răspuns concret. L-am întrebat pe alt personaj
tinerel, la spovedit:
- Simţi nevoia să te droghezi la vârsta aceasta?
- Atât timp cât taică-miu nu-mi cere nici o
socoteală, dumneavoastră, ca duhovnic nu aveţi dreptul
să-mi interziceţi lucrul acesta!
Sau altcuiva:
- De ce nu încercaţi, totuşi, să postiţi 3 zile? Că eu
aşa îi iau, aşa îi câştig cel mai uşor. Hai, posteşte 3 zile şi
vino să te spovedesc şi să te împărtăşeşti că ai să vezi că ai
să te linişteşti. El nu ştie că îi dau agheasmă mare. Dacă nu
a avut contact cu biserica, el chiar crede că s-a împărtăşit
atunci când îi dai cu paharul, nu ştiu toţi. Eu, după ce dau
agheasma mare, dau puţină anafură şi vin, iar ei, dacă ştiu
că la potir se dă vin şi pâine, cum spun ei, dar acolo e trup
şi sânge, ei cred că dacă i-ai dat după agheasmă, anafură şi
vin, cred că e tot împărtăşanie, dar îi atrag uşor şi atunci îi
câştig. Şi îi spun:
404
Despre familia ortodoxă
- Crezi că e bună cărarea pe care mergi?
- Părinte, eu nu spun că nu aveţi dreptate, dar
maică-mea, la vârsta mea a fost mai brează?
Iată răspunsuri. Să nu credeţi că tinerii vin să
jignească, să nu credeţi că tinerii vin să fie aroganţi sau
impertinenţi, nu. Ei au răspuns concret şi au o iuţime a
minţii, o gândire fulgerătoare. Dacă aţi văzut când introduci
codul pe telefon, se deschide, îl poţi accesa. Aşa sunt
tinerii. Ei nu scapă porumbelul din gură, tu nu ai dat
întrebarea că el a şi venit cu răspunsul. Sau, îi spun unui
tânăr:
- Crezi, totuşi, că lui Dumnezeu I-ar plăcea dacă
continui să mergi în desfrânare?
- Dar e treaba Lui ce-mi place mie?
I-am explicat, nu e treaba Lui, l-am luat logic:
- Dar, uite, o să te îmbolnăveşti, o să te căsătoreşti,
n-o să mai simţi aceeaşi atracţie, n-o să mai simţi aceeaşi
plăcere faţă de soţia ta, n-o să mai ai aceeaşi apropiere. Ai
să vezi, căsătoria o să fie o formalitate.
- Nu-i nimic, dacă mă plictisesc, divorţez.
Vă daţi seama că aici e o muncă care nu se explică
în cuvinte. Unii spun că cea mai grea dintre toate este
spovedania. Nu spovedania, la spovedanie vine şi îţi înşiră
o căruţă de păcate, ai dezlegat şi ai terminat, dar modul la
care reuşeşti psihologic, sufleteşte, duhovniceşte, moral, să
găseşti formula să-i loveşti inima e esenţial. Spovedania
este exact ca o reacţie chimică. Dacă reuşeşti să pui
coeficientul redox, să-i egalezi nebunia din capul lui cu
ideea ta şi să o aduci la un numitor comun, atunci eşti cel
mai tare, că l-ai .spovedit, aceasta e apă de ploaie. Cred că
am în fiecare lună 100 de spovediţi pe care a doua oară nu-i
mai văd niciodată. Deci ei vin la spovedanie pur şi simplu
instantaneu, au citit undeva, au auzit undeva, le-a spus
405
Graţia Lungu Constantineanu
cineva, i-a trimis cineva. Este păcat, că se citesc aceste boli
sufleteşti de la distanţă.
Este un lucru vizibil: în perioada 1940-1970, lumea
era uşor analfabetă, am avut foarte multă lume nepregătită
profesional. Cu eforturile făcute de partidul comunist şi
datorită urmărilor democratice, în general, tinerii noştri au
trecut toţi prin şcoală. Cu bune cu rele, s-au alineat
standardelor, sunt plini de diplome, de brevete şi de tot ce
vrei, dar ce pot să constat mai nou? Sunt foarte rafinaţi,
chiar dacă ei nu au o pregătire pe măsură, a apărut acest
fenomen al imitaţiei, de exemplu, dacă o fată şi-a vopsit
părul blond, şi o ţărancă se vopseşte ca lanul de grâu. Dacă
o fată şi-a pus unghii lungi lipite, şi următoarea de la ţară la
fel are, dacă una şi-a luat nişte tocuri înalte dezechilibrante,
şi cea de la ţară are, adică ei se imită unul pe altul, sunt
foarte fascinaţi de nou, de tot ce apare, dar nu ştiu să facă
diferenţa între bine şi rău. El este isteţ, vezi imediat prin
orice şi din mers şi din vedere şi din auz. în schimb nu ştiu
să facă diferenţa. Bolile sufleteşti se citesc pe deasupra. Eu
îi spun unui băiat pe care îl adusese mama lui că e întristat,
că are gânduri rele, că nu e mulţumit, că e sătul de viaţă:
- Văd că eşti îmbrăcat frumuşel, eşti curăţel, ai
totuşi în tine nişte calităţi, pari serios.
- Ei, să credeţi dumneavoastră că-s serios. Ce, vă
uitaţi la haină? Nu mai ţine proverbul haina face pe om.
Haina mi-a dat-o taică-miu şi m-am înţolit dar n-am muncit
eu pentru ele.
Vedeţi câtă realitate dar exprimată pe un ton de
zeflemea. I-am spus:
- Uite, îţi dau 7 împărate ceresc, îngerul păzitor şi
te aştept să vii la împărtăşit.
- Părinte, nu ştiu dacă am să citesc sau am să vin la
împărtăşit, dar dumneata spune-mi mă fac bine?
406
Despre familia ortodoxă
- Dacă faci aceasta te faci bine.
- Nu cred că am să le fac, dar nici nu cred că mă
interesează dacă mă fac bine. Ce o vrea Dumnezeu. Până la
urmă e păcatul Lui dacă m-a lăsat să apar pe pământ şi
nu-mi dă o direcţie.
- Ţi-o dă dar trebuie să o ceri.
- El ştie mai bine ce-mi trebuie, nu cer nimic.
Adică, au nişte distonanţe de minţi bolnave. Dacă
Dumnezeu S-a desacralizat în familia lor, nimeni nu a
aprins o candelă la icoană, nimeni nu a pus o agheasmă şi o
anafură pe masă, nimeni nu i-a dus la spovedit de mici,
nimeni nu i-a învăţat, nimeni nu i-a dus la biserică
duminica. Ei îl iau pe Dumnezeu drept tata şi mama. Cum
vorbesc cu tata şi mama, aşa îl tratează pe Dumnezeu. Şi
culmea, de ce vă spuneam de boala sufletească? Copiii de
la grădiniţă şi de la clasele primare fac religie, nu au
profesor de performanţă, dar ştiţi ce este interesant? Vine
mama şi tata şi spune:
- Părinte, cu ruşine vă spun, ştiţi că fetiţa ne-a adus
la biserică? Haideţi la biserică, vreau să mă împărtăşesc,
aşa ne-a spus profesoara la şcoală că e post. Fetiţa şi băiatul
ne-au adus la biserică. Au un profesor de religie foarte bun,
au o profesoară foarte apropiată şi au spus aşa: Luaţi-vă
părinţii de mână şi duceţi-i la biserică la împărtăşit.
Deci, acei copii mititei. Mi-a plăcut ideea. Uite cum,
Dumnezeu a găsit încă o cale de a câştiga sufletul pierdut.
Bolile sufleteşti se datorează numai necredinţei. Ce viaţă
au copiii unde un tată bea sau bate sau înjură sau îşi face de
cap? Ce viaţă au copiii unde părinţii se ceartă şi, Doamne
fereşte, mai e lipsă, sărăcie şi necaz?
407
Graţia Lungu Constantineanu
c. Neputinţa sufletească şi trupească
Graţia: Care este legătura între neputinţa sufletească şi cea
trupească?
Părintele Calistrat: Neputinţa sufletească, prin viciu şi
nelucrare, aduce neputinţa trupească, este prima legătură
care arată clar că sufletul bolnav fiind, a dereglat trupul.
Dar în acelaşi timp, dereglarea trupului adânceşte şi mai
mult neputinţa sufletească prin nemulţumire şi cârtire, prin
înfumurarea de sine, părerea de sine, cutezanţa de sine,
încrederea în sine, bizuinţa de sine, toate sunt puse în
Filocalia VI. De ce sunt puse acolo? Ca să vedem noi că
omul, deşi i s-a dat o direcţie sau o soluţie, totuşi mai caută
el una şi pe alături pentru că, crede el, că ce i s-a spus nu e
suficient, adică în mintea lui tot mai are o alternativă.
Aceasta este problema cea gravă.
Graţia: Neputinţa este o boală sufletească?
Părintele Calistrat: Depinde sub ce formă se manifestă.
De exemplu, aţi văzut ce spune Nicodim Aghioritul în lupta
cu păcatul, cele 12 trepte ale păcatului. Mai întâi e fapta
bună cu mândrie, de a fi văzut, auzit, apoi este dorinţa de a
păcătui, prilejul de a păcătui, căutarea de a păcătui, căutarea
locului şi a împrejurării păcatului, apoi este căderea, apoi
este dorinţa de a repeta păcatul, obişnuinţa cu păcatul,
învoirea cu păcatul, lupta în fire cu păcatul, în cele din
urmă vine deznădej dea sau sinuciderea.
Când devine neputinţa păcat şi când neputinţa
devine imposibilitate, incapacitate? De exemplu, dacă
vorbim de un om bolnav trupeşte, dacă vorbim de o
suferinţă cronică pe care nu o putem trata sau e de lungă
durată, are o perioadă mai mare de vindecare, acolo vorbim
de o neputinţă, neputinţa de a dormi, neputinţa de a mânca,
neputinţa de a lucra, neputinţa de a ţine minte, neputinţa de
a sfătui chiar, nu e capabil, nu-1 duce mintea cum se spune.
408
Despre familia ortodoxă
Dar în momentul în care e vorba de o neputinţă în sensul
păcatului, aici este vorba de o înrădăcinare a păcatului în
om şi într-adevăr este una dintre cele mai periculoase
patimi care vin şi lucrează pe om: „Părinte, nu mă pot opri
de băut, nu mă pot opri de desfrânat, nu am părere de rău,
nu mă pot ruga, nu mă pot pocăi, nu pot pune început bun,
nu pot pune voia în mişcare, nu-mi permite starea mea să
mă rog.”
Noi o numim proastă dispoziţie, nu e proastă
dispoziţie, ci e acea stare de apatie de care tocmai aţi vorbit,
deci este starea în care omul nu vrea să se regăsească pe
sine. Pilda Fiului risipitor arată că întâi păcatele sunt făcute
cu plăcere, cu poftă, cu pasiune, deci intră toată vigoarea
tinereţii în patima şi în lucrarea păcatului. Deodată el
devine sclav la porci şi neavând ce să mănânce, nu mai
avea bani, era sărac, începe să mănânce roşcove. Ce
înseamnă roşcove? Când nu mai poţi face păcatele mai
mari, începi să te îndulceşti de păcatele mai mici. Dacă la
început avea bani să stea numai prin baruri, acuma se
mulţumeşte să sugă sticlele aruncate, dacă altă dată îi
plăcea să fumeze cele mai scumpe ţigări, acuma se
mulţumeşte cu chiştoacele, dacă înainte plătea prostituate şi
îşi facea de cap, acuma se mulţumeşte cu ce îi pică la
întâmplare. Aceasta înseamnă neputinţa, dar de ce rămâne
la stadiul de neputinţă? Rămâne la stadiul de neputinţă
pentru că el dacă ar avea posibilitatea, ar repeta păcatul în
totalitate, nu ar pleca de la el.
Şi patima la fel, de exemplu, neputinţa de a stăpâni
familia, este o incapacitate de a gândi şi de a coordona.
Neputinţa de a educa copiii este o incapacitate de educaţie,
el nu are materialul, potenţialul psihologic şi moral de a
învăţa sănătos şi aici Nicodim Aghioritul vine şi spune:
Fiecare va sfătui pe semenul lui după neputinţa lui. Şi
409
Graţia Lungu Constantineanu
vei vedea duhovnic care dezleagă păcate grele foarte uşor
pentru că este tolerant cu el şi atunci este tolerant şi cu alţii.
Vei vedea duhovnic care dezleagă păcate grele foarte uşor
şi cu foarte multă uşurinţă pentru că el se complace în ele şi
atunci îi convine să le dezlege că îşi acoperă conştiinţa.
Sau, vei vedea duhovnic foarte aspru care pune sărătură pe
rană până o vindecă, adică, canoane foarte categorice la
păcate foarte categorice. Aici înseamnă ieşirea din starea de
neputinţă şi atunci, sigur că cel care vine la biserică trebuie
un pic căutat să iasă din starea de neputinţă. Această
neputinţă vine numai şi numai din lucrare. Lucrarea nu are
treabă cu neputinţa.
în regimul vechi se practica o vorbă, dacă o ţineţi
minte: Nu poţi, te ajutăm, nu ştii, te învăţăm, nu vrei, te
obligăm. Aflaţi că aceasta este pusă la îndemâna neputinţei.
Când omului îi dai toate şansele să se ridice dar el nu vrea
nici una, atunci îl constrângi şi tot o face. Această
constrângere vine din voinţa omului chiar şi în starea de
neputinţă, pentru că trebuie să găseşti punctul nevralgic în
care să-şi dea seama că această neputinţă este distrugătoare.
Unde o întâlnim? Unul bea toată viaţa, face o hemoragie
digestivă, se duce la spital şi doctorul îi spune: Dacă mai
pui o singură dată un pahar de ţuică în gură, ai murit. Şi el
se lasă brusc, de unde înainte bea cu găleata. De ce? Este
voinţa în faţa neputinţei, dar nu mai este capacitatea de
voinţă raţională morală pozitivă ci este capacitatea
biologică şi voinţa de a trăi, dorinţa de a exista, dar nu
dorinţa de a exista în Dumnezeu, dorinţa de a exista în real,
în biologic, de a fi în preajma celor din jurul său, să arate că
nu a murit. Dar aceasta nu este o virtute. De multe ori eu le
spun multora:
- O să-ţi facă Dumnezeu o gaură în stomac şi o să te
opreşti din băut de nevoie dacă de bunăvoie nu poţi.
410
Despre familia ortodoxă
- Nu, Părinte, că eu nu pot.
- Mă tem că ai să poţi.
Şi când mă întâlnesc cu el, chiar spune:
- Părinte, să ştiţi că am fost la un pas de moarte dar
am scăpat, nu mai beau.
- Şi vă simţiţi mai bine?
- Părinte, nu pot să spun că mă simt mai bine. Dacă
aş putea, tot aş mai servi câte oleacă dar nu am curajul
pentru că mi-a spus doctorul că sunt pe ultima sută de
metri.
Ei, acea sută de metri e tot spre osânda lui, nu e spre
vindecarea lui, pentru că el nu foloseşte acel termen, acel
spaţiu şi timp, ca termen de mântuire, cealaltă vreme a
vieţii noastre în pace şi în pocăinţă a o săvârşi, la Domnul
să cerem ci el aşteaptă să se facă bine să-şi poată
,420
satisface patima din nou. Deci această apatie în faţa
păcatului şi această dorinţă totală de a refuza binele intră la
nepăsarea sufletului, uitarea de mântuire şi lenea. Sunt cei 3
mari uriaşi pe care i-a catalogat Filocalia ca ucigători de
suflet înainte de moartea trupului.
d. Neîmplinirea
Graţia: Ce este neîmplinirea şi cum se poate omul lepăda
de această stare?
Părintele Calistrat: Avem mai multe feluri de neîmplinire.
Neîmplinirea sufletească este dorul permanent de
Dumnezeu şi aici suntem într-o continuă lucrare şi ea se
sfârşeşte prin mântuire. Spune aşa în Filocalie: Unii oameni
ar putea vedea pe Dumnezeu sau Dumnezeu le-ar putea
arăta minuni, dar nu le arată pentru că fondul lor sufletesc
nu este pregătit de a le înfrunta şi i-ar arunca dintr-o
420 Ectenia cererilor.
411
Graţia Lungu Constantineanu
Despre familia ortodoxă
extremă în alta, fie că i-ar arunca în mândrie, fie că i-ar
- Cu adevărat mare eşti înaintea lui Dumnezeu!
arunca în înălţarea minţii şi atunci ar cădea angelic, cum se
- Nu, nu sunt mare dar cei mici din lume să nu se
spune, ca demonii, sau ar cădea în înşelare, adică ar crede
înalţe cu mintea în lucrarea duhovnicească, că nu a lor este
că ceea ce au văzut sau li s-a întâmplat, au meritat. lucrarea ci a darului lui Dumnezeu.
După această neîmplinire vine neîmplinirea
La neîmplinirea materială ce vezi? De exemplu,
sufletească pe linie, să spunem, de sentiment, poate nu ai
unul a avut nişte lucruri modeste pe măsura puterii lui.
luat fata pe care ţi-ai dorit-o, poate nu ţi-ai cumpărat lucrul
Deodată a prins o funcţie mare, indiferent ce ajunge el,
pe care l-ai poftit, poate nu ai avut lucrul pe care l-ai dorit,
ministru, director, ş.a.m.d., până în vârful ierarhiei. în clipa
poate nu ţi-ai putut împlini, ce vrea omul, o maşină, o casă,
când a ajuns în această funcţie, îşi ia tot ce nu şi-a putut
dar acestea sunt mai mult raţionale, aceasta este o
cumpăra înainte, face tot ce nu a putut face cât a fost el
neîmplinire raţională, materială. Să fiţi foarte atentă că ea
mititel, asupreşte tot ce nu a putut asupri cât a fost el
cu timpul se reflectă în neîmplinirea sufletească care se asuprit de alţii şi se răzbună pe toţi faţă de care nu a
vede în oamenii mici cu talente şi cu mofturi mari, să vă
putut el să-şi scoată atunci, la vremea respectivă, colţii şi
dau o pildă. să-şi arate vanitatea. De aceea se explică această
Un sfânt al Patericului stătea în pustie şi îşi păstrase
oportunitate mizerabilă pe care noi o întâlnim astăzi de
o rogojină, îşi păstrase un butuc sub cap, o rogojină pe el,
exemplu între partidele politice. Aţi văzut, vine acela la
nişte sandale de lemn în picioare şi o haină de pânză pe
putere, până nu se umple el nu se lasă, schimbă tot, vine
deasupra să nu-1 ardă soarele. Un alt trăitor auzind despre
celălalt, schimbă tot, până nu se umple el nu se lasă şi pe
dânsul la ce mare înălţime a ajuns, a venit să-l vadă. Acela
rând, pe rând, fiecare îşi cultivă vanitatea. Aceasta se
a venit gol, numai cu o cârpă dinainte, cu picioarele prin cheamă neîmplinire materială.
nisip, sărac, amărât şi când a ajuns în dreptul lui, a zis în
Să nu credeţi că dacă unul are 3 milioane de euro la
sinea lui, iată la cine am venit eu, tocmai acest văzător cu bancă şi este putred de bani şi nu mai poate de bine, el e
duhul care doarme pe rogojină! La care acela îi spune:
mulţumit când te vede pe tine că paşti vaca pe marginea
„Frate, nu te sminti, tu ai venit gol din lume şi gol se cade
şanţului. îl deranjează de ce ai vaca, tu nu ar trebui să o ai,
să umbli, eu am venit din palate împărăteşti şi picioarele numai el ar trebui să o aibă. De ce lucrul acesta? Pentru că
mele nu sunt învăţate cu arşiţa. Până se vor învăţa le călesc
el sufleteşte, în termen popular, tot calic este. Nu-şi poate
cu aceste sandale care îmi sunt o durere în picioarele mele,
închipui, cum, el care are atâta putere şi a ajuns să aibă
tu nu ştii ce simt eu. Am această rogojină, eu nu pot să
atâta, să ajungi şi tu să ai vaca aceea, nu este posibil aşa
dorm pe nisipul fierbinte. Tu acasă ai dormit pe rogojină şi ceva, prin el doar poţi să ai ceva, nu de capul tău.
aici se cade să dormi jos. De la mătase, eu mi-am păstrat
Şi începe din nou această neîmplinire sufletească şi
doar această rogojină, aşa că nu mai căuta tu sfinţenia în
poate aţi întâlnit şi dumneavoastră anumite cazuri - cutare
lucrurile văzute în jurul omului ci caută în lucrarea lui. Şi
are un şef la servici de-ţi vine să-ţi laşi serviciul şi să pleci.
atunci acela îi spune: Aceia sunt oameni incapabili, neîmpliniţi, ei nu au măsura
412
413
Graţia Lungu Constantineanu
bunului simţ, nu au măsura normalului, de aceea îşi bat joc
de semenii lor, de aceea îi jignesc, de aceea îi umilesc, de
aceea îi coboară, de aceea îi exploatează, ca să-şi arate
vanitatea, iar când l-ai schimbat este din nou mieluşel şi
linguşitor şi e cu dreptatea întruchipată şi lozinca e de cea
mai bună doctrină. Aceştia sunt cei mai periculoşi. Aceasta
este neîmplinire materială.
Sunt oameni care, aţi văzut, cine a vrut să se
împlinească material, şi-a călcat peste poziţia socială, a
plecat în străinătate, a stat câţiva ani, şi-a umplut portofelul,
şi-a făcut o casă şi-a luat pământ şi o maşină, s-a întors
înapoi. Aţi văzut, face grătar, se plimbă, e bucuros, e
mulţumit, nu-1 interesează, dă şi la altul. Dar altul, cu toate
că are, priveşte cu invidie. Vă dau o pildă, poate că acuma
fac o glumă - partidul de guvernământ. După ce ei s-au
umplut peste măsură, pe alţii nu-i lasă măcar să respire.
Aceasta este o neîmplinire sufletească. Nu sunt mulţumiţi
că au ajuns la conducere, dar se răzbună şi pe toţi cei care
le-au stat cândva împotrivă, să nu fie ei sus. Acum îşi arată
adevărata valoare şi de fapt, valoarea lor care este? Este una
mizerabilă, pentru că ei de fapt nu au valoare. De ce?
Pentru că ei nu merg spre binele şi prosperitatea ţării, cum a
spus Simion Mehedinţi: „Politicianul şi conducătorul ţării
trebuie să aibă inima ţării în inima lui, nu inima lui în inima
lui.” Deci el lucrează numai pentru binele lui, nu se
gândeşte la cel ce moare. Pentru cel ce moare aplică legea
şi îţi arată articolul, dar pentru el toate sunt posibile.
Aceasta este tot o vanitate sufletească şi o neîmplinire.
La neîmplinirea profesională lucrurile nu stau aşa.
Să ştiţi, sunt 3 proverbe: nu nota reflectă ştiinţa, nu
diploma reflectă calitatea, nu omul reflectă poziţia. Aici
avem oameni poate foarte buni profesional dar stau în
banca lor şi nu vor să se lege, proverbul popular, să se lege
414
Despre familia ortodoxă
la cap fă ră să-i doară, în sensul că îşi dă seama că în jur, în
momentul în care ar încerca să înainteze într-un mod
oarecare, automat ar fi „faultat”, cum spunem noi, şi atunci
zice, îmi văd de treabă. Am să vă dau şi o pildă: Unul
ajunge şef, el habar nu are de nimic dar e şef şi începe să
exploateze pe cei ce ştiu, arătând ca şi cum el ar şti tot: Vă
arăt eu cum se face, vă pun eu la punct, vă dreg eu vouă. El
face lucrul acesta pentru a stârni teroarea, grija şi stresul, ca
cei din jur să creadă că e un merit din partea lui ca şef să
acorde o onoare, să acorde un comportament frumos, o
vorbă bună, o atenţie.
Au făcut studii pe eşantioane şi şi-au dat seama că
managerii care administrează firma în linişte, în pace, cu
bună înţelegere cu subalternii, merg mai bine decât acelea
unde e stress şi teroare. Mi se pare firesc să simţi nevoia să
munceşti cu simţ de răspundere când eşti motivat sau eşti
cel puţin respectat. Atunci când cineva te tratează ca pe
sclavul lui, normal că atunci nu ai chef.
La neîmplinirea profesională poate să se întâmple
un alt lucru, sunt împliniri de moment şi împliniri de durată.
De exemplu, dacă cineva şi-a dorit să fie doctor, a muncit, a
învăţat, s-a străduit până i-a venit rândul la lucrul acesta.
Am întâlnit oameni care au dat 4, 5, 6 examene. La şcoala
de şoferi la fel. Nu reuşeşti într-o profesie, faci altă
pregătire, nu reuşeşte într-o pregătire, se duce în alta până
îşi găseşte o menire, deci nu cade.
La nivel valoric lucrurile sunt omeneşti, s-ar putea
să fii foarte bun şi să nu ai şansa niciodată, dar s-ar putea să
fii foarte prost şi să ai şansa din prima. Dar care este
problema? Mulţumirea sufletească nu lipseşte. Părintele
Iustinian de la Prodromul avea o vorbă: Sunt mai multe
categorii de oameni, care nu ştiu că ştiu, care ştiu că nu ştiu
şi care ştiu că ştiu. Dacă ştii că ştii e foarte bine, ai
415
Graţia Lungu Constantineanu
mulţumirea sufletească, nu te doare capul, când eşti pus în
faţa unei situaţii ai rezolvat-o. Când nu ştii şi te pune în faţa
situaţiei, nu ştii ce să răspunzi. Când eşti pus şi crezi că ştii
dar de fapt nu ştii, faci o catastrofă, ce este în jurul nostru,
iar când nu ştii şi nu vrei să recunoşti, înseamnă că nu eşti
realist. Atunci ce trebuie să faci? Te lupţi cu tine. Un spital
are director, are chirurgi, profesori, tu cauţi doctorul de care
ai nevoie. La şcoală, toţi profesorii au grade de promovare,
tu te duci la cel care ştii că ştie. Aici apare mulţumirea
sufletească pe profesionalismul desfăşurat, nu cel afişat.
Iar la nemulţumirea, neîmplinirea trupească, că şi
aceasta există, de exemplu, unul se supără că s-a născut mai
bolnav, unul mai neputincios, unul mai puţin dotat cu
inteligenţă, unul e mai înalt, unul e mai mic, unul e mai
gras, unul e mai slab, unul e mai frumos, unul e mai urât.
Acestea nu le ştim noi, sunt oglinzile lui Dumnezeu şi se
spune că şi copiii sunt oglinda părinţilor. Dacă părinţii au
fost foarte credincioşi, copiii sunt foarte frumoşi, dacă
părinţii au fost păcătoşi, şi copiii poartă anumite semne, aţi
văzut, sindromul down, oligofreni, retardaţi mintal, tot felul
de boli, boli cronice, şi aici este o etapă.
e. Dezamăgirea
Graţia: De unde vine dezamăgirea? Dintr-o deformare a
realităţii, dintr-o aşteptare nepotrivită şi ce se poate face
pentru o remediere a situaţiei?
Graţia: De unde vine dezamăgirea? Dintr-o deformare a
realităţii, dintr-o aşteptare nepotrivită şi ce se poate face
pentru o remediere a situaţiei?
Părintele Calistrat: La capitolul dezamăgire, vom clasifica
şi aici. Dezamăgirea ca termen înseamnă o înşelare asupra a
ceva, o imagine greşită despre ceva. Dar putem avea o
dezamăgire personală care ţine de o anumită neatenţie a
416
Despre familia ortodoxă
noastră, sau este proverbul, nu mai f i transparent ca
oglinda, adică laşi să se vadă prin tine. Poate fi o
dezamăgire între prieteni, poate fi o dezamăgire în familie
între soţ şi soţie, poate fi o dezamăgire faţă de copii, poate
fi o dezamăgire faţă de vecini, de cumetri, de naşi, de
cumnaţi, de socri, de părinţi, de orice. în social, oriunde o
putem încadra, dar cea mai mare dezamăgire de care trebuie
să avem grijă, este dezamăgirea faţă de noi înşine.
Eşecurile repetate ale anumitor probleme, trebuie să
ne pună nouă o întrebare: Dacă toată lumea este rea şi eu
sunt bun, de ce mie lucrurile îmi ies pe dos? Că de obicei
avem tendinţa de a găsi o justificare. Mai vine la mine câte
o femeie şi spune: Ştiţi, fata mea foarte frumos a crescut dar
stă cu un băiat de 3 ani, adică ce fel de viaţă este aceasta?
Ştiţi, am un băiat foarte bun, dar a luat o femeie cu 3 copii.
Soţul meu e u n o m extraordinar, eu am avut încredere în el,
dar acuma m-a lăsat şi a plecat la alta. Adică, sunt explicaţii
puerile. Dezamăgirea poate veni de la ceea ce poate aduce
capacitatea ta intelectuală, că tu poţi să vorbeşti cu cel mai
ticălos om şi să ai impresia că vorbeşti cu o personalitate că
el are cuvinte frumos alese şi tu să te laşi sedus, atunci e
dezamăgirea ta. Singurele dezamăgiri adevărate care pot să
te smintească sunt dezamăgirile legate de credinţă, când
te-ai ruga şi Dumnezeu îţi face pe dos dar tu ai fost corect şi
te întrebi de ce. Poţi să te dezamăgeşti şi atunci să insişti ca
să-L convingi că nu e adevărat. Poţi să te dezamăgeşti de
tine însuţi când ai dat un examen de 10 ori şi nu l-ai luat
niciodată că eşti incapabil, şi trebuie să fii dezamăgit! Cum
eu care ştiam, nu mai ştiu? înseamnă că ceva nu e în regulă!
O dezamăgire, să spunem, materială, că îi dai unuia nişte
bani şi nu-i mai vezi, dar e treaba ta de ce i-ai dat. Deci
dezamăgirile pot fi cu fond şi fără fond, ele ţin şi de
împrejurările vieţii. Pot să am motivaţie serioasă de
417
Graţia Lungu Constantineanu
dezamăgire sau motivaţie instantanee de dezamăgire,
dintr-o mică nediscemere a minţii. Aici intervine
discernerea.'1De obicei, cel mai mult ne dezamăgim când
lucrurile nu ies cum vrem noi. Dar ca să iasă lucrurile cum
vrem noi trebuie să ne uităm şi în jurul nostru, să ne
raportăm la semenul cu care lucrăm.
Graţia: Dezamăgirea afectează relaţiile din familie?
Părintele Calistrat: Afectează, femeia nu mai are
încredere în soţ, soţul nu mai are în soţie, copiii nu mai au
în părinţi, părinţii nu mai au încredere în copii. Nu aţi
văzut? Hai, ia-ţi bagajul şi pleacă, partaje, mânie. Eu am
întâlnit persoană, al cărei fond sufletesc mi-a plăcut şi mi-a
spus aşa:
- Vreau să-mi las soţul pentru că m-a înşelat.
- Nu este un motiv. Vrei să-ţi spun ce se va
întâmpla? încearcă 40 de zile să nu-1 mai primeşti acasă, să
vezi cum vei umbla după el şi îl vei aduce tu singură înapoi,
pentru că tu îl iubeşti prea mult ca să-l laşi, dar acuma o
faci din orgoliu şi fără să gândeşti.
A făcut cum am învăţat-o eu şi a avut curajul să
vină şi să-mi spună: „Părinte, sunt foarte dezamăgită de
mine, mi-am dat seama că nu am putut trăi fără el o
săptămână. Dacă nu vă ascultam faceam o catastrofa.”
f. Deznădejdea
Graţia: Dezamăgirea duce la deznădejde?
Părintele Calistrat: Poate duce la deznădejde, dar de
obicei duce la accese de furie, la răzbunări, la ură, la
zavistie, la pizmă şi la invidie, rareori duce la deznădejde.
La deznădejde duce dar numai atunci când e vorba de
persoana în sine, dacă e legată de sănătatea ei sau de
autoritatea ei personală. De exemplu pierderea bruscă a
unei funcţii foarte mari poate să producă o boală sau un
418
Despre familia ortodoxă
dezechilibru care duce la o sinucidere sau eventual, când e
vorba de o sănătate cu eşec, un cancer, o nenorocire, am
întâlnit caz când s-a otrăvit, s-a aruncat de la balcon, a luat
pastile, zicând, ce rost mai are să trăiesc, dacă nu mai am
nici o şansă, a fost o dezamăgire totală, cu toţi banii
cheltuiţi, nu s-a rezolvat nimic.
Graţia: De unde vine lipsa dorinţei de a mai trăi?
Părintele Calistrat: Din necredinţă. Pentru că Apostolul
Pavel a spus clar: Cine nu se luptă după legile jocului nu se
încununează.4,21 Şi iarăşi: Lupta bună am luptat şi am biruit
şi cununa am luat.422 Noi nu avem dreptul să lungim sau
să scurtăm viaţa, noi trebuie să luptăm pentru fiecare
picătură de viaţă, exact după proverbul, să munceşti ca şi
cum ai trăi 1000 de ani şi să te rogi ca şi cum ai muri
mâine. Nu avem voie să spunem, gata, pot să mor. Nu ai
voie să abandonezi lupta nici o clipă: Doamne, Tu cu mine
eşti, cu Tine mă întâlnesc!
g. Singurătatea
Graţia: Aţi mai vorbit anterior de singurătate în sânul
familiei. De unde vine singurătatea?
Părintele Calistrat: Singurătatea are 3 feluri de a fi, poate
fi singularitatea trufaşă de care v-am spus, când tu nu vrei
să te raliezi celor din jurul tău. Poate fi o singularitate care
vine pe motiv de integrare în societate chiar dacă eşti un om
normal, poate eşti puţin dificil, şi acesta poate fi un motiv.
Sunt oameni insuportabili. Şi eu personal am persoane cu
care nu vreau să am contact, nu-1 izolez, sunt reticent, sunt
atent, îmi calculez vorba, ştiu unde să mă opresc. Asta nu
înseamnă că eu o însingurez, ea se însingurează, prin ceea
421II Timotei 2, 5.
422 II Timotei 4, 7-8.
419
 Despre familia ortodoxă
Graţia Lungu Constantineanu
face parte din vanitate personală. Şi apoi sunt oameni care
ce face reuşeşte să mă convingă că trebuie să stau departe
se integrează foarte greu în societate şi atunci cei din jurul
de ea. lor îi izolează. Comportamentul lor face ca ceilalţi să se
Ultima, este acea vanitate şi mândrie care te separă
ferească de ei. La un moment dat ei conştientizează lucrul
de restul oamenilor şi te pune într-o poziţie unde crezi că tu
acesta, intră într-un fel de orgoliu personal şi atunci, pe
singur îţi meriţi acea poziţie, aceea este însingurare a
lângă respingerea lor, se închide şi el şi mai mult şi devine
personalităţii tale. Singularitatea trufaşă e mică, te uiţi tu la
singur.
un băiat, nu-i îmbrăcat frumos, nu stau lângă el sau nu
Mai este o singurătate, poţi să fii cu toţi şi cu
vorbesc cu el, este un mod de a alege pe sprinceană. Dar
nimeni. Poţi să fii prieten cu toată lumea, discuţi cu toată
sunt oameni care pur şi simplu, nu că ar fi pustnici, nu că ar
lumea, discuţi orice şi oricând numai ce trebuie nu, faci
avea chemare de isihie, nu că ar avea chemare de liniştire,
orice numai ce trebuie nu, spui orice numai ce trebuie nu.
nu că ar avea chemare lăuntrică de rugăciune, nu că ar avea
în rest tu eşti singur cu tine că aşa se şi spune, că sufletul
chemare lăuntrică de lucrare a minţii, nici una dintre ele,
are 4 învelişuri, primul e învelişul sufletului, acolo pătrunde
deci tot ce este spiritual evităm, trecem în cealaltă latură, o
Dumnezeu, al doilea lângă suflet e învelişul unde pătrunde
stare interioară, ca să spun eu, mai mult o manifestare
duhovnicul şi îţi vede neputinţele, al treilea înveliş, unde
discordantă. Nu o putem numi nebunie, că el se simte bine
pătrunde soţul sau soţia sau copiii, deci este dragostea şi
aşa, nu e violent, nu face accese de furie, nu face nimic, ei
unitatea sau apropierea din familie, ultimul înveliş de sus de
sunt un fel de oameni ciudaţi. tot, e învelişul unde mai pot pătrunde prietenii, că eşti bun,
Sunt cauze multiple, consideră că e net superior
că eşti blând, că te poate înşela, că te poate amăgi, te poate
celor din jur, se izolează, consideră că este peste măsură de
folosi, etc.
inteligent şi se izolează, consideră că este mai bine pregătit
ca să stea în jurul celor simpli, apoi consideră că cei din
h. Răzvrătirea faţă de Dumnezeu în starea de boală
jurul lui nu merită să fie în jurul lui. Eu am întâlnit
Graţia: în urmă cu câţiva ani a fost prezentat la televizor
persoană de genul acesta atât în viaţa civilă cât şi în viaţa
un bărbat de peste 40 de ani, care era ţintuit la pat de 20 de
călugărească. Am avut coleg de armată care fuma singur
ani cu o boală de plămâni gravă, nu se putea mişca, avea
lângă un copac şi când îl întrebai vreodată: „De ce stai
nevoie de un aparat ca să respire. Din pricina bolii lui,
singur?” „Nu e treaba ta, vezi-ţi de ale tale!” Te evita scurt.
mama a trebuit să se sacrifice să-l îngrijească. Pentru că îi
Am întâlnit şi persoană care nu suporta să discute cu
era foarte greu mamei, sora lui s-a sacrificat şi ea, nu s-a
cineva, spunea: „Eu cu tine nu am ce să discut, nu eşti la
căsătorit, nu a mai interesat-o viaţa ei personală, să-şi
nivelul meu.” Aceasta venea tot dintr-o mândrie interioară.
întemeieze o familie, şi îl îngrijea pe fratele ei împreună cu
Singura singurătate admisibilă este cea care are mama. în emisiunea respectivă, reporterul l-a întrebat:
rădăcina în Dumnezeu, dorinţa de liniştire, dorinţa de Cum, totuşi, aţi rezistat atâţia ani, cu credinţa în
isihie, fuga de lume, dorinţa de monahism, de asceză, de Dumnezeu? Atunci el s-a încrâncenat şi a spus: Dumnezeu?
pustnicie, dar aceasta este rar, e cu totul altă chemare, nu
421
420
Graţia Lungu Constantineanu
Dar ce a avut cu mine Dumnezeu? Pentru ce m-a chinuit?
De ce mi-a luat tinereţea şi puterea de a mă bucura de
viaţă? Cum se poate interpreta această respingere a lui
Dumnezeu după o suferinţă atât de îndelungată şi de
crâncenă faţă de bunătatea surorii care şi-a sacrificat viaţa
ei?
Părintele Calistrat: în cazul de faţă avem două tablouri.
Este vorba de sora care a făcut un act de caritate sau un act
filantropic, respectul faţă de fraţi până la iubirea aproapelui
ca pe tine însuţi. Să-ţi pui viaţa pentru aproapele, aceasta e
adevărata lege a lui Dumnezeu, adevărata lege de iubire, iar
cu privire la remarca lui, cu ce l-a ajutat pe el Dumnezeu?
Aici intervin două lucruri. Unul este răspuns bioetic şi vă
spun o părere bioetică, o referinţă. întâi de toate, pentru că
ştiinţa a progresat şi a complicat lucrurile şi Dumnezeu le-a
încâlcit minţile şi i-a lăsat în mâna sfatului lor şi a spus aşa:
Aţi inventat aparatul de ventilat? Staţi cu el acolo şi faceţi
ce vreţi voi cu el. Aţi inventat intubaţia? Folosiţi-o! Aţi
inventat resuscitarea? Folosiţi-o! Aţi inventat viaţa
artificială? Folosiţi-o! Aţi inventat şocurile pentru scoaterea
din moarte clinică? Folosiţi-le! Dar l-a încâlcit pe om la
minte în punctul cel mai critic: Unde începe viaţa lui
Dumnezeu şi unde se sfâ rşeşte” viaţa lui Dumnezeul
pentru că acuma, lupta mare care se dă în societatea
modernă este axată pe altă problemă. Pentru
neurovegetativii morţi biologic dar vii artificial, facem un
păcat când întrerupem aparatul sau nu facem păcat lăsându-
i să moară conştient? Răspunsul vine din partea conştiinţei,
dacă conştiinţa te lasă, poţi să-l ţii şi ani de zile în aparate şi
cheltuieşti pentru că ţi-ai încâlcit mintea peste legile firii şi
Dumnezeu nu S-a amestecat, l-a lăsat pe om în m âna
sfatului său, scrie clar în Scriptură, dar te-a lăsat şi să
422
Despre familia ortodoxă
decizi soarta fratelui tău pentru că ai îndrăznit să o iei în
mâna sfatului tău.
în momentul în care depăşeşti legile firii şi legile
ştiinţei trec deasupra legilor lui Dumnezeu, lucrurile se
încâlcesc la nivel de raţiune şi atunci Dumnezeu ne-a pus
raţiunea în braţe: Descurcă-te că e a ta. Eu nu am raţiune,
Eu am har. Şi atunci, legea bioetică te învaţă să te jertfeşti
pentru aproapele. Dacă ţi-ai asumat o luptă peste puterile
tale, trebuie să o duci. Fata, pentru că l-a îngrijit, va lua
plata jertfitorului, iar el, pentru că a cârtit va lua plata
cârtitorului, în sensul că Dumnezeu a îngăduit ca el să
trăiască toţi acei ani, cât aceasta s-a jertfit, ea făcându-şi un
anumit canon prin fratele şi spălându-şi o anumită cotă din
păcate, mărunte sau mari, grele, noi nu ştim de ce a rânduit
Dumnezeu această jertfă, dar a lăsat dragostea care a
triumfat. Mai departe, nesinceritatea lui, nerecunoştinţa lui
vor fi răsplătite ca atare, pentru că el cât a trăit, dacă era
într-o suferinţă în care nu intervenea ştiinţa, el mai respira o
săptămână, două sau cum este termenul omului bolnav,
când nu mănâncă şi nu bea, la 20 de zile s-a sfârşit, s-a
săvârşit până în 40 de zile. Ei, el nu avea timp să cârtească,
din contra, poate se ruga să-i vină sfârşitul mai repede.
Am cunoscut o femeie care a spus o vorbă foarte
frumoasă: Poate să vină moartea şi mâine. îmi pare rău că
dacă m-am întâlnit cu Dumnezeu, încă nu-I pot spune dacă
L-am iubit deajuns. S-a culcat pe pat şi nu s-a mai sculat.
Nu a zăcut măcar o zi. De ce vă spun lucrul acesta? Când
Dumnezeu intervine cu harul, bolile grele pot deveni uşoare
şi suferinţele grele pot deveni uşoare. Când suferi în Hristos
suferinţa e mai uşoară, e rodnică şi încununează, iar când
suferi ateu, din punct de vedere biologic nu impresionează
pe nimeni, judecata lui Dumnezeu tot dreaptă rămâne.
Pentru el, acei ani trăiţi la pat au fost cu cârtire şi cu insulte,
423
Graţia Lungu Constantineanu Despre familia ortodoxă
pentru că ceea ce a manifestat liber a simţit şi în interior: Tu, ceea ce poţi face, este să-i distribui un calmant
Din prisosul inimii vorbeşte gura,423 se spune în Sfânta sau un ameliorator care să-i ridice din durere, dar nu să faci
Script