- Intre transformator si bobina se introduce un perete plan din tabla de cupru sau

aluminiu cu grosimiea de 1, respectiv 2 si 3mm;

- Intreg transformatorul este acoperit cu o carcasa din tabla de fier abutisata, cu grosime
de 1 respectiv 2mm.
Rezultatele se trec in tabelul 2.
Tabelul 2

Tipul Fara Spira in Fe1 Fe2 Fe3 Al1 Al2 Al3 Carcas
ecranulu ecran scurtcircui a din
i t fier
Ub (Vvv)
Forma
Ub (Vvv)

Se explica rezultatele si formele de unda, si se trag concluzii privind reducerea fluxului din
dispersie prin ecranare magnetica.
3.2.2 Se repeta punctul 3.2.1 (In special subpunctele a,b,c) dar pentru un transformator de
retea cu miezul magnetic realizat din banda continua laminata la rece. Se explica rezultatele
si se trag concluzii.
3.2.3 Se repeta punctul 3.2.1 ( In special subpunctele a,b,c) dar pentru un transformator de
retea cu miez si bobinaj toroidal. Se explica rezultatele.
3.3 Se studiata perturbatiile ce apar de la retea prin capacitatea parazita primar-
secundar a transformatoarelor de retea si se stabilesc solutii pentru reducerea lor.
Pentru acesta se va studia forma de unda la iesirea unui simplu redresor in puncte,
alimentat de la retea prin transformator si avind o sarcina pur rezistiva. Rezultatele si
concluziile acestui studiu fiind valabile pentru orice sistem alimentat la retea ( cu sau
fararedresor in puncte ) pot fi generalizate usor.
Se identifica mondajul din fig.6

Figura 6

Deoarece infasurarea S1 se afla intre primarul P si infasurarea S2 (vezi fig7), ea poate fi

folosita ca un ecran electrostatic intre aceste infasurari. Eficienta de ecranare depinde insa de
capatul (borna 7 sau 8). Rezistentele de 680 Ω din S1 limiteaza curentii in trasformator in
cazul unui scurt accidental al bornelor 9-10.
 Pentru masuratori se utilizeaza un osciloscop
alimentat dintr-o priza schuko cu contact de pamint
in perfecta stare.
3.3.1. Se vizualizeaza tensiunea la bornele 1-2 si
se noteaza forma si amplitudinea ei, pentru cele
doua pozitii posibile ale steckerului in priza.
3.3.2. Se conecteaza pe rind borna 1 cu bona
11,12,13 si se vizualizeaza tensiunile pe
rezistentele R1=1K Ω, R2=1-K Ω, R3= 1 M Ω. Steckerul va fi introdus in priza in pozitia
care asigura maximul acestor tensiuni.
Rezultatele se tec in tabelul 3
3.3.2.1. Se noteaza amplitudinea si forma de unda pentru cazurile:
- bornele 8, 9, 29 neconectate;
- borna 8 conectata cu borna 9;
- borna 8 conectata cu borna 10;

ATENTIE: oscilatorul se va fixa pe c.c Eventual se va asigura incronizarea externa cu reteaua.

Tabelul 3

Legaturi la Ecran 8-9 8-10 Forma de unda

borne necunoscut
1-11 UR1
y
1-12 UR2
y
1-13 UR3
y

Se repeta masuraturile conectind pe rind borna 2 cu borna 11, 12, 13. Rezultatele se trec intr-
un tabel de forma tabelului 3.
3.3.2.2. Se repeta masuratorile de la punctul 3.3.2.1. inversind pozitia steckerului in priza
3.3.2.3. Se studiaza efectul conectarii osciloscopului la o priza fara conact de pamint.

3.3.2.4. Se refac toate masuratorile de la pct: 3.3.2.1., 3.3.2.2., 3.3.2.3. inversind rolul
bornelor 1-2 cu bornele 9-10, adica conectind pe rind borna 9 cu bornele 11, 12, 13 etc.
3.3.2.5. Se explica rezultatele obtinute la punctele 3.3.2.1, 3.3.2.4, avind in vedere ca
osciloscopul are o rezistenta de intrare R1=1MΩ si ca dispunerea infasurarilor pe miezul
transformatorului este cea din figura7.
3.3.3. Se conecteaza bornele 1-3 si se vizualizeaza tensiunea la bornele 6-7 in gol si apoi,
conectind pe rind cele 3 rezistente de sarcina, se noteaza forma si amplitudinea tensiunii.
 3.3.3.1. Se studiaza efectul cuplarii bornei 8 cu una din bornele9.
10. Steckerul montajului va fi introdus in priza in pozitia care asigura macimul acestor
tensiuni. Rezultatele se treec in tabelul 4.
Tabelul 4
Legaturi borne Amplitudinea tensiunii Forma
masurate tensiunii
masurate
1-3 Ugol
Ug1
Ug2
Ug3
1-3 Ugol
Ug1
8-9 Ug2
Ug3
1-3 Ugol
Ug1
8-10 Ug2
Ug3

3.3.3.2. Se repeta masuratorile de la pct. 3.3.3.2. conectind bornele 2-4 si intrerupind

legatura 1-3.
3.3.4. Se conecteaza bornele 1-3 si se vizualizeaza tensiunea la bornele 6-7 in gol. Se asigura
o sincronizare foarte stabila si se conecteaza2 cu 4 urmarind pe osciloscop modificara formei
de unda. In continuare se repeta masuratorile de la pct. 3.3.3.1. Rezultatele se trec in tabelul 5
Tabelul 5

Legaturi borne Amplitudinea Forma tensiunii

tensiunii
1-3 Ugol
Ug1
2-4 Ug2
Ug3
1-3 Ugol
2-4 Ug1
8-9 Ug2
Ug3
1-3 Ugol
2-4 Ug1
8-10 Ug2
Ug3

3.3.5. Alimentind puntea de la bornele 9-10 se repeta msuratorile de la pct. 3.3.3. si 3.3.4.
conectind pe rind la borna 8 si 1 sau cu 2. Se explica rezultatele.
3.4 Analiza perturbatiilor care se propaga pe retea.
O analiza a perturbatiilor de mod diferential, eexistente la bornele retelei se poate realiza cu
montajul din figura8.
 Figura 8

Acest montaj cuprinde doua filtre FTS. Primul filtru are practic rol de separare galvanica
fata de retea. Al doilea filtru are frecventa de taiere reglabila in 3 trepte cu ajutorul
rezistentelor respective. Se vor calcula frecventele de taiere corespunzatoare filtrelor de mau
sus si masurind valoarea semnalului pertubator la iesirea mantajului se va calcula valoarea cu
un osciloscop de banda larga. Daca va fi necesar se va face o conectare suplimentara la
pamint a osciloscopului ca un fir scurt intre borna de impamintare si centura prizei de pamint.
Pentru a vedea mai clar perturbatiile de joasa fecventa se vor elimina perturbatiile de inalta
frecventa, introducind un condesator de 10nF la bornele retelei ( se scurtcircuiteaza bornele
7-8). Eventual se conecteaza la retea un consumator echipat cu un alfel de condesator. Pentru
o imagine stabila pe osciloscop se poate lucra cu sincronizare exterioara cu reateaua. In
continuare pentru simplifixare vom numi montajul anterior MAP/(montaj pentru analiza
perturbatiilor).
ATENTIE:
a) MAP prezinta pericole de electrocutare.
b) MAP se introduce in priza numai cu nulul la masa. Este interzisa conectarea
osciloscopului daca faza este la masa.
c) Fiecare conectare – deconectare de la retea implica obligatoriu si deconectarea sondei
osciloscopului si verificarea fazei montajului cu creionul de tensiune.
3.4.1. Se studiaza timp de 15 min. Perturbatiile care apar pe retea, notind forma, frecventa si
amplitudinea lor.
3.4.2. Se lasa sonda osciloscopului in gol. Eventual pe borna calda a sonei se conecteaza un
conductor de 10...20 cm lungime. Se studiaza perturbatiile ce apar pe ecranul osciloscopului
atunci cind o perosana aflata in vecinatatea sondei osciloscopului atinge faza retelei prin
inermediul unui creion de tensiune. Se explica rezultatele.
3.4.3. Se alimenteaza de la aceeasi retea o sursa de c.c si o bormasina electrica. Se studiaza
perturbatiile produse de ele.
3.4.4. Penru reducerea perturbatiilor se va utiliza un filtru de retea. Se ridica schema filtrului
de retea si se verifica eficienta lui in ambele sensuri.
- dinspre retea spre aparat
- dinspre aparat spre retea
3.4.5. Se studiaza perturbatiile la iesirea filtrului in urmatoarele situatii:
 - filtrul lucreza in gol
- prin filtru alimentam o sursa de c.c
- prin filtru alimentam o bormasina electrica.

4. Probleme si intrebari

1) Dintre cauzele ce determina aparitia brumului intr-un sistem amintim: cuplaj capacitiv
parazit cu reteaua; flux mare de dispersie al transformatorului de retea; filtraj
insuficient al tensiunii redresate; cablaj de masa incorect realizat. Se pot recunoaste
aceste cauze dupa forma de unda a brumului care apare in sistem ? Cum?
2) Se considera sistemul din figura 1, cu intrarea in gol. Sa se calculeze tensiunea de
brum care apare la intrarea sistemului atunci cind masa sistemului este conectata la o
priza de pamint (k inchis) si respectiv atunci cind masa nu este conectata la pamint (k
deschis). Aplicatie numerica pentru CP1=0,1nF; CP2=CP3=10nF; CP4=10pF;
ZIN=RIN=1MΩ. Ce concluzii se desprind ?
3) Sa se refaca problema anterioara daca la intrarea sistemului se conecteaza un
generator de semnal cu impedanta interna Zg. Aplicatie numerica pentru
Zg=Rg=100KΩ. Ce concluzie se desprind ?
4) Se considera sistemul din figura 1. Presupunind ca la bornele retelei exista o tensiune
perturbatoare armonica Urp cu frecventa unghiulara ωp, sa se calculeze tensiunea
perturbatoare de frcventa ωp care apare la intrarea sistemului cind avem si respectiv
nu avem priza la pamint. Aplicatie numerica pentru U rp=1V, si fp=100kHz, cu CP1=0,1
pF,Cp2=Cp3=10nF, Cp4=10pF, Rin=1MΩ.
5) Se considera ca sistemul din figura 1 este prevazut ca carcasa metalica conectata la
masa de intrare a sistemului. Stiind ca priza de pamint a sistemului se conecteaza la
carcasa, se cere:
a) – sa se reprezinte pe schema calea pe care circula curentul Ip2;
b) – notind cu rm=0,1Ω si Cp2=10nF, sa se evaluaeze tensiunile perturbatoare pe
care le poate introduce Ip2 in ochiul de intrare, in functie de frecventa si
amplitudinea posibila a perturbatiilor la bornele retelei;
c) – considerind ca la bornele relei apare un impuls perturbator dreptunghiular cu
amplitudinea de 5V si durata de 100µs sa se reprezinte graphic tensiunile
perturbatoare pe care o introduce Ip2 in ochiul de intrare daca fm=0,1Ω si
Cp2=10nF, rezistenta toatala a ochiului pe care circula I p2 ( masa plus prize de
pamint) este R=1Ω iar inductanta ochiului respective este neglijata;
d) – Sa se reface punctul anterior daca inductanta ochiului pe care circula I p2 (masa
plus prize de pamint) este L=1µH;
e) –Sa se analizeze daca perturbatiile de la punctele c) si d) sunt periculoase sau nu
pentru system;
f) Sa se indice pentru reducerea sau eliminarea perturbatiilor introduce de Ip2;
6.) Folosind problema anterioara sa se explice cele trei observatii din finalul introducerii
teoretice (paragraf 2.2)
7) Cimpul magnetic de dispersie al unui transformator depinde de sarcina acestuia? De ce?
Verificati practic acest lucru conectind in secundarul transformatorului studiat la punctul
3.2.1-fig4-o rezistenta de cca. 20Ω/5W.
8) Explicati de ce in metodele de compensare a brumului cauzat de fluxuri magnetice de
dispersie, tensiunea de compensare se culege de la bornele unei bobine plasate in fluxul
respectiv de dispersie si nu se culege din secundarul unul transformator de retea dupa o
eventuala defazare cu un circuit RC.
9) Explicati de ce tensiunea de brum si celelalte perturbatii indroduse de un transformator de
retea intr-un sistem depind in general de pozitia steckerului in priza.
10) Pentru montajul din fig.6 raspundeti la urmatoarele intrebari:
a.) De ce tensiunile parazite masurate la punctul 3.3 depind de pozitia steckerului de
tensiunea retelei ?
b.) Ce defazaj aproximativ aveau tensiunile parazite masurate la pct. 3.3.1 fata de tensiunea
retelei?
c.) Ce valoare are capacitatea parazita echivalenta dintre primarul transformatorului si
secundarul S2 ?
d.) De ce efectul de ecranare produs de S1 depinde de capatul sau (9-10) care se leaga la masa
(borna7 sau 8 )?
e.) Ce efect ar avea introducerea unei rezistente de 0,1; 1; 10; 10kΩ intre bornele 9 sau 10 si
8 ? Efectul de ecran va depinde in acest caz de frecventa sau nu ? De ce? Verificati practic.
f.) Utilizind S1 ca ecran electrostatic, arati cind se obtine cea mai buna ecranare:- cind se
leaga 9 si 8, sau cind se leaga 9 la o priza de pamint (de ex. La contactul de pamint al prizei
schuko) ? De ce ?
g.) Din masuratorile efectuate deduceti capacitatile parazite dintre infasurarile
transformatorului.
h.) Care este schema echivalenta a redresorului analizat daca tineti cont si de capacitatea
parazita primar – secundar a transformatorului. Explicati rezultatele anterioare pe baza acestei
scheme.
i.) De ce conectind doar bornele 1-3 si 2-4, la iesirea redresorului dubla alternanta se obtine o
forma de unda apropiata de cea teoretica, ideala, numai la valori mici ale rezistentei de
sarcina ?
j.) Avind in vedere ca tensiunea la iesirea redresorului ( bornele5-7) are 2 componente, una
utila, si una perturbatoare cauzata de capacitatea parazita primar-secundar, analizati
avantajele si dezavantajele inclocuirii redresorului in punte cu un redresor dubla alternanta cu
priza mediana. Pentru aceasta desenati mai intii forma de unda a
tensiunii si iesirea unui asemenea redresor tinind cont si de capacitatea parazita a
transformatorului de retea.
11.) De ce nulul reteli trebuie conectat l amasa MAP ?
12.) Care este amplitudinea semnalelor perturbatoare la bornele retelei pentru valorile
masurate la pct. 3.4.1 ? De unde credeti ca privin aceste perturbatii?
13.) Este recomandabila alimentarea mai multor consumatori din acelasi filtru de retea ? De
ce ?
14.) Ce conditii trebuie sa satisfaca coondensatoarele si bobinele utilizate intr-un filtru de
retea?
15.) Eficienta unui filtru de retea depinde de curentul cerut de consumator ? De ce ?
16.) Pe ce cale se transmiteau perturbatiile ce apareau la punctul 3.4.2 ?
17.) De ce condensatorul C1=10nFdin MAP este un condesator placheta ? Ce conditii trebuie
sa satisfaca el ?

PERTURBATII SPECIFICE SISTEMELOR CU

CIRCUITE INTEGRATE DIGITALE
 1. Scopul lucrarii
Lucrarea are ca scop cunoasterea perturbatiilor specifice ce pot aparea in sistemele cu circuite
integrate digitale ( perturbatii pe linia de alimentare cauzate de comutatia circuitelor,
perturbatii datorate neadaptarii liniilor de semnal, perturbatii datorate hazardului logic,
perturbatii cauzate de intrarile nefolosite, etc.) si intelegerea metodelor utilizate pentru
eliminarea sau atenuarea acestor perturbatii.

2. Chestiuni de studiat
a) Se studiaza curentul consumat ( amplitudinea si forma de unda) de circuitele digitale
in regim dinamic, perturbatiile pe care le determina acest curent pe linia de alimentare
( variatiile tensiunii de alimentare) si solutiile utilizate pentru atenuarea lor. Studiul se
face in functie de frecventa si de fronturile semnalului de intrare
b) Se studiaza efectele neadaptarii liniilor de semnal asupra formei de unda a semnalelor
digitale, sonsecintele neadaptarii asupra functionarii sistemelor digitale si se stabilesc
solutii simple de adaptare exacta sau aproximativa. Studiul se face in funtie de tipul si
lungimea liniei, de frecventa si de durata fronturilor semnalului de intrare.
c) Se studiaza ,,diafonia’’ dintre doua linii de semnal pe care se transmit semnale
digitale.
d) Se studiaza topologia unor placi cu circuite integrate digitale din diferite generatii,
placi realizate pe cablaj simplu strat, dublu strat sau in patru straturi. Se explica
topologia alimentarii, solutiile utilizate pentru reducerea perturbatiilor pe alimentare
si solutiile utilizate pentru reducerea ,,diafoniei’’ intre liniile de semnal.
e) Se studiaza topologia interna a unui calculator gen PC si se explica solutiile
constructive utilizate.

3. Notiuni teoretice

In cazul sistemelor digitale, in afara, perturbatiilor ,,clasice’’, caracteristice tuturor

sistemelor electice sau electronice ( perturbatii provenite prin cuplaj parazie de tip
capacitiv, inductiv, galvanic, etc.), apar si o serie de perturbatii specifice cauzate in
special de variatiile mari si rapide ale curentului consumat de circuite pe durata
comutarii, de impeanta nenula a liniilor de alimentare, de viteza relativ mare de
comutare a circuitelor, de neadaptarea liniilor de semnal si de timpii de propagare
nenuli ai semnalelor pe linii sau prin circuite. Aceste perturbatii specifice pot fi
clasificate in urmatorele cateogrii:

- Perturbatii pe linia de alimentare

- Perturbatii datorate neadaptarii liniilor de semnal
- Perturbatii cauzate de intrarile nefolosite ale circuitelor
- Perturbatii datorate hazardului logic.
Principalele familii de circuite integrate digitale sunt familiile bipolare TTL, ECTL, I2L,
si familiile anipolare PMOS, NMOS, CMOS. Dintre acestea cea mai larga utilizare au
conoscut-o familiile TTL si CMOS. Familiile MOS au stat la baza dezoltarii circuitelor VLSI
si a aparitiei primelor microprocesoare.
Familia TTL a fost lansata pe piata in anul 1964 de firma Taxas Instruments, sub forma
subfamiliei TTL standard care avea un timp de comutare de cca. 10ns si o putere disipata pe
poarta de cca. 10mW. Aceasta familie a evaluat continuuu ajungind la subfamiliile foarte
performante cum ar fi ASTTL(Adnaced Schottky TTL-1,5nsx20mW), Fast TTL ( Fast
Schottky TTL – 2,5 nsx4mW) si ALTSTTL (Advanced Low Power Schottky TTL –
4nsx1mW), care se utilizeaza astazi in multiple aplicatii. Totusi complexitatea circuitelor
TTL, nu a depasit in general nivelul mediu(MSI).
Familia CMOS a fost lasata pe piata in anul 1968 de firma RCA, ca o alternativa, cu
consum de putere mult redus, la familia TTL. Desi era si a ramas mai lenta ca acesta, ea a
stins rapid densitati de integrare foarte mari, care au permis relativ usor realizarea unor
circuite de complexitate mare si foarte mare (LSI si VLSI) care depaseau cu mult
complexitatea TTL-urilor. Mai exact, tehnologia CMOS stimuleaza dezvoltarea tehnologiilor
PMOS si NMOS care vor permite densitati mari de integrare si realizarea in anii 1971-1974 a
primelor circuite de mare complexitate, cum ar fi memoriile de mare capacitate si
microprocesoarele. Pentru reducerea consumului de putere se revine la structurile CMOS iar
pentru cresterea vitezei de lucru se face o combinatie intre tehnologia bipolara si CMOS
realizind asa-numita tehnologie mixta BICMOS in care etajele de viteza mare sunt realizate
in tehnologie bipolara (ECL sau TTL) iar celelalte etaje in tehnologia CMOS. Astfel,
microprocesoarele PENTIUM sunt realizate in tehnologia BICMOS.
Rolul principal in dezvoltarea microprocesoarelor (µP) l-a avut si-l are firma Intel.
Aceasta firma a lansat:
- In 1971 si uP-ul de 4 biti I4004, realizat in tehnologia PMOS, cu 2250
tranzistoare/cip, cu text de 740kHz si 60.000 operatii/secunda
- In 1974, uP-uP de 8 biti I8080, realizat in tehnologie NMOS, cu 3300 tranzistoare pe
un cip de 23,2 mm, tact de 2Mhz si 200.000 operatii/secunda
- In 1978 uP-ul dde 16 biti I8086,realizat in tehnologie HMOS ( NMOS de inalta
frecventa), cu 2900 tranzistoare/cip, tact de 4MHz sau 8 MHz si 330.000
operatii/secunda
- In 1982, uP-ul de 16 biti I80286, o varianta imbunatatita a lui 8086, cu I3500
tranzistoare/cip, tact de 6...16MHz si maxim 2,1 milioane intructiuni/secunda
- In 1986, uP-ul de 32 biti I80386, in tehnologia CHMOS (CMOS de inalta frecventa),
cu 275.000 tranzistoare echivalente pe un cip patrat de 38mm^2, cu trasee de 1,5 µm
dispuse pe doua straturi, cu tact de 16,25,33 sau 40MHz si 3..5 milioane
instructiuni/secunda
- In anul 1989,uP-I80486 care contine pe acelasi cip uP-UL 386 si coprocesorul sau
matematic si care accepta un tact de 60..120MHz. Pentru cresterea frecventei de lucru
si totodata pentru a limita incalzirea cauzata de frecventa mare de lucru, tensiunea de
alimentare s-a redus de la 5V la cca. 3,5 V si uP-ul a fost prevazut cu un ventilator
propriu de racire (cooler)
- In anul 1993, uP-ul Pentium, de 64biti, realizat de tehnologie BICMOS de 0,8 µm cu
3,1 milioane tranzistoare echivalente/cip, cu tact de 66.200MHz si cu alimentarea
redusa la 3,3----3,5V. Necesita cooler