Sunteți pe pagina 1din 75

Chirurgia estetica

Clinica de Chirurgie Plastica si Reconstructiva


Spitalul Clinic de Urgenta “Bagdasar-Arseni” Bucuresti
 Adevarata problema in chirurgia estetica o reprezinta
corelarea perfecta intre posibilitatile tehnice si asteptarile
pacientilor.
 De aceea in ultimile decade chirugia estetica, incercand sa
atinga dezideratele pacientilor prin impletirea simtului
artistic cu posibilitatile chirurgicale, a ajuns una din
specialitatile de varf, cu rezultate care vorbesc de la sine.
Domeniile chirurgiei estetice

Chirurgia conturului corporal:


- lipoaspiratia +/- lipofilling
- abdominoplastia
- augmentarea feselor
- lifting de coapse, fese, brate
-ginecomastia
Chirurgia sanului:
- augmentare mamara
-mamopexie
- mamoreductie
Chirurgia fetei:
Tratamente chirurgicale:
- lifting facial, frontal, cervical
- blefaroplastie
- rinoplastie
1. CHIRURGIA CONTURULUI CORPORAL

Modificarea conturului corporal tine de aspectele sexualitatii,


spre deosebire de modificarile faciale care tin adeseori de
vanitate.
TEHNICILE SUNT:

- diverse, adaptabile fiecarui caz in parte


- accesibile chirurgului estetician bine antrenat
- cu rezultate remarcabile pe termen scurt si lung
CONSULTUL PREOPERATOR:

- anamneza
- examen clinic general si local:
-se aprecieaza elasticitatea tegumentului,
-se evidentiaza eventuale hernii, eventratii, cicatrici, etc.
-prezenta celulitei si a eventualelor asimetrii
- informarea pacientei despre:
- anestezie si tehnica operatorie,
- evolutie si tratament postoperator,
- posibilitatea unui retus secundar
- desen preoperator, de comun acord cu pacienta
- fotografii preoperator
- semnarea consimtamantului
TEHNICI CHIRURGICALE:
1. ABDOMINOPLASTIA CU/FARA
TRANSPOZITIE OMBILICALA:
- imbunatateste conturul corporal
- ingusteaza si aplatizeaza abdomenul
- accentueaza talia (prin plicatura aponevrozei
dreptilor abdominali)
Candidata ideala:
- greutate cvasinormala
- hiperlaxitatea musculaturii abdominale
- exces cutaneo-adipos abdominal.
2. MINIABDOMINOPLASTIE
3. LIPOASPIRATIA
4. TEHNICI DE REDISTRIBUIRE A PANICULULUI ADIPOS
(asocierea LIPOASPIRATIEI cu LIPOFILLINGUL,
pentru marirea feselor, a gambelor sau a coapselor ,pe
fata interna)etc.
ABDOMINOPLASTIA

Istoric:
 Primele descrieri legate de micsorarea peretelui abdominal
au fost oferite de chirurgii generalisti, dornici sa excizeze
excesul de piele si grasime;
 Kelly, un ginecolog renumit, a rezecat in 1889 o elipsa
cutaneograsoasa mare de la nivelul abdomenului
 Abia in 1965 Callia a demonstrat avantajele decolarii
tegumentare intinse si plicaturii dreptilor.
ABDOMINOPLASTIA

 Indicatiile abdominoplastiei sunt reprezentate de prezenta


unui abdomen flasc, cu exces tegumentar +/- grasime in
exces, ca si prezenta diastazisului dreptilor
 Ca si contraindicatii, putem aminti prezenta cicatricilor la
nivelul abdomenului, asteptari nerealiste din partea
pacientului, statusul general sau psihologic anormal.
ABDOMINOPLASTIA

Tehnica operatorie:

- inainte de inceperea operatiei pacienta se aseaza in pozitie usor flectata


- se incizeaza pielea pe marcajul preoperator la nivelul pliului abdominal
inferior
- se decoleaza in plan suprafascial la nivelul planului de separare, nu foarte
aproape de fascie pentru a vizualiza usor vasele perforante si a efectua cu
grija hemostaza
- pe masura apropierii de ombilic se incizeaza pielea periombilical si se
diseca ombilicul
- se sectioneaza lamboul decolat pe linia mediana inferior de ombilic
- se continua decolarea pana la nivelul rebordului costal si se verifica
hemostaza
ABDOMINOPLASTIA

- se plicatureaza fascia dreptilor fara a lasa spatii, mai ales in apropierea


ombilicului
- se tractioneaza lamboul decolat caudal pentru a identifica noua pozitie a
ombilicului, si se excizeaza excesul cutaneograsos
- se monteaza tuburile de dren
- se inchide plaga prin capitonaj in doua planuri cu fir resorbabil gros( Vicryl sau
Dexon) iar la piele sutura intradermica cu fir neresorbabil ,Prolene 2/0
- pansament si garment mediu compresiv
ABDOMINOPLASTII
LIPOSUCTIA

 Inceputurile liposuctiei ca tehnica chirurgicala dateaza


din anul 1974, cand 2 plasticieni italieni, Arpad si
Giorgio Fischer, au avut ideea de a indeparta prin
aspirare excesul de masa adipoasa fara cicatrici.

 Ea a capatat progresiv amploare, fiind astazi una dintre


cele mai folosite tehnici in chirurgia estetica.
 Liposuctia permite modelarea contururilor corpului uman,
permitand indepartarea eficienta a depozitelor
adipoase disarmonice cu predispozitie genetica.

 Este vorba mai ales despre zonele hormonosensibile ale


femeii (fese, regiune trohanteriana, coapse, regiune
suprailiaca, abdomen, genunchi, etc). In aceste arii,
celulele adipoase au o receptivitate crescuta fata de
mesajele hormonale de stocare a grasimilor in
comparatie cu cele de lipoliza.
- Lipoaspiratia rezolva depozite adipoase disarmonice care ies din
linia siluetei; de asemenea poate imbunatati aspectul fizic al
unei persoane supraponderale, fiind si o metoda adjuvanta in
tratamentul obezitatii.
- Pacientii care solicita lipoaspiratie trebuie sa aiba o stare de
sanatate buna si un psihic normal.
- Pacientii trebuie sa fie bine informati asupra posibilelor
complicatii ce pot sa apara.
Complicatii posibile:

locale: generale:
 seroame  anemie
 hematoame  embolie grasoasa
 infectie cerebrala sau pulmonara
 necroza  atelectazie pulmonara
tegumentara  soc hipovolemic
 neregularitati ale  tromboza venoasa
suprafetei operate  perforatii ale organelor
 asimetrii interne
 fasceita
necrozanta
 deficite localizate
de sensibilitate
LIPOASPIRATII

Cazul 1
Cazul 2
2. CHIRURGIA ESTETICA
A SANULUI
 Aspectul estetic al sanilor reprezinta o problema
importanta atat din punct de vedere fizic, cat
mai ales psihologic pentru femei.

 Eforturile facute de acestea pentru a ameliora


sau optimiza forma sanilor reprezinta nu numai o
dovada a respectului fata de propriul corp si
propria persoana, ci si o dovada de civilizatie.
Modificarea aspectului sanilor:
in functie de marime:

- sanii mari si foarte mari – reductie/amputatie


- sanii moderati ca volum, dar ptozati – ridicare
- sanii mici si ptozati – ridicare +/- implante
- sanii mici - implante
MAMOPLASTIA

 Sanii hipertrofici pot fi o povara atat fizica cat si psihologica,


ducand la deformari ale toracelui insotite de dureri in
umeri, dureri de spate, parestezii la nivelul mainilor;
 Volumul mare al sanului poate impiedica o corecta evaluare
clinica, cu posibila descoperire tardiva a unor leziunilor
canceroase
MAMOPLASTIA

 De-a lungul timpului s-au incercat o multitudine de tehnici


chirurgicale de reductie si ridicare mamara in incercarea
de a obtine o forma cat mai frumoasa a sanului, durabila
in timp si cu cicatrici minime
 Reducerea volumului sanului insotita de ridicarea acestuia
implica excizia tegumentului, a tesutului glandular si
adipos in exces, cu mutarea CAM superior si fixarea
glandei in noua forma la peretele toracic.
MAMOPLASTIA

 Asa cum am precizat anterior au fost descrise numeroase


tehnici de mamoreductie si mamopexie, marea majoritate
fiind cunoscute dupa chirurgii care le-au descris.
 In principiu orice tehnica de mamoplastie trebuie sa urmareasca
patru deziterate:
- prezervarea vascularizatiei CAM,
- indepartarea parenchimului glandular redundant
- indepartarea tegumentului in exces
- modificarea formei sanului
Reductiile /ridicarile mamare – multiple metode, care
se adapteaza fiecarui caz in parte, in incercarea de
a obtine un rezultat cat mai constant in timp si cu
risc de complicatii minime.
Tehnica mamoreductiei
Complicatii posibile
- hematoame
- seroame
- infectie la unul din sanii operati
- uleioame
- necroze minime cu dehiscente la locul de intersectie
al suturilor din santul inframamar
- cicatrizari vicioase
- asimetrii
AUGMENTAREA MAMARA

In prezent, cele mai utilizate implante mamare sunt cele cu


gel siliconic coeziv, produse in Europa sau in SUA.
Exista diferite argumente pro si contra in privinta modalitatii
de plasare a implantului sau al caii de abord, nici una dintre
acestea nefiind perfecta.
Totusi, in urma experientei acumulate, se pot trage cateva
concluzii dupa cum urmeaza:
 1. In cazul hipotrofiei mamare, este de preferat sa
se plaseze implantele retromuscular
 2. In cazul unui san cu un grad mic de ptoza , se
prefera tot implantul submuscular
 3. In cazul unui san cu un grad moderat de ptoza,
se combina implantul submuscular cu excizia
tegumentara, in cazul in care pacienta accepta
cicatrici suplimentare in favoarea unei pozitii si a
unei forme frumoase si durabile in timp.
 4. Abordul inframamar este de electie pentru
nulipare
 5. Abordul periareolar se accepta la cererea
pacientei sau in cazul unei areole care trebuie
micsorata sau repozitionata. Are dezavantajul
unei cicatrici la nivelul glandei si a unui risc crescut
de diminuare a sensibilitatii areolei
 6. Nu exista nici o legatura de cauzalitate directa
intre introducerea implantul mamar si aparitia
cancerului de san.
Tehnica introducerii implantului mamar inframamar
COMPLICAŢIILE AUGMENTĂRII MAMARE
CU IMPLANTE

1.Contractura capsulara
2. Infectia
3. Hematomul
4. Seromul
5. Dehiscenta plagii
6. Malpozitia implantului
7. Durerea persistenta
8. Modificarea lactatiei
9. Rejetul implantului
10. Pacienta nesatisfacuta de rezultatul interventiei
chirurgicale
11. Modificari de sensibilitate la nivelul CAM
Chirurgia estetica a fetei

1. Tehnici nechirurgicale
2. Tehnici chirurgicale
1. Tehnicile nechirurgicale

-
Corectia ridurilor faciale cu diferite fillere (pe baza de acid
hialuronic)
-
Injectare de toxina botulinica pt. atenuarea ridurilor
(intersprancenoase, frontale, laba de gasca)
-
- Peelinguri chimice (TCA, fenol)
-
-Peelinguri laser
- Augmentarea buzelor cu Restylane
Injectare toxina botulinica (Botox) pt. stergerea ridurilor
Botox pt. ridurile de la coltul ochilor
Botox pt. ridurile frontale
Augmentarea buzelor cu acid hialuronic
2. Tehnicile chirurgicale
-
1. Lifting cervico-facial
-
2. Rinoplastia
-
3. Blefaroplastia
-
4. Otoplastia
-
5. Lipofilling pt. intinerirea faciala si augmentarea
buzelor
LIFTINGUL FACIAL

Toti oamenii imbatrinesc – acest fapt irefutabil creaza posibilitatea


ca fiecare om sa devina un candidat pentru chirurgie
estetica

 Istoric:-
 - primele tentative chirurgicale la nivelul fetei pentru corectia
efectelor procesului de imbatrinire se limitau la excizia
numai a tegumentului +/- decolare, insa rezultatele au fost de
cele mai multe ori slabe sau uneori chiar dramatice
- in anii ‘70 s-a introdus notiunea de SMAS: sistemul
musculoaponevrotic superficial ceea ce a dus la imbunatatirea
vizibila a rezultatelor; SMAS-ul este reprezentat de o
continuare a fasciei temporale care, dupa ce se ataseaza de
arcul zigomatic, se intinde peste fascia parotidei si platysma si
formeaza invelisul superior al SCM; aderentele fibroase ale
acestuia la piele reprezinta elementul de baza pentru
procedurile de plicatura a SMAS-ului.
- incepand din anii 80 s-a excizat si grasimea, liposuctia
devenind populara, cu grija de a nu se indeparta in exces sau
asimetric.
LIFTINGUL FACIAL

 Elemente clinice: trebuie efectuata analiza atenta a


pacientului pentru a pune in evidenta deformarile
anatomice specifice pentru ca asa cum spunea Goethe: “cel
mai greu de vazut e ceea ce sta chiar in fata ochilor”
 Odata cu varsta, structurile faciale fie devin fie prea laxe, fie
prea jos situate, fie prea voluminoase sau dimpotriva prea
goale, de aici plecand toate manevrele chirurgicale.
LIFTINGUL FACIAL

 Ce ar trebui sa stie pacientii inainte de operatie:


- ca vor fi: - cicatrici postoperatorii
- edem si echimoze pentru cateva saptamani postoperator
- imbunatatire nu intinerire miraculoasa
- minima corectie a santurilor nazogeniene foarte pronuntate, a
ridurilor de la nivelul gatului
- depresie si dezamagire de scurta durata
- ca pot aparea: - hematoame ( sub 5% )
- hipoestezie cutanata pentru cateva luni
- leziunea nervului facial( r. mandibular, bucal, frontal)
- necroze cutanate( in special retroauricular)
- edem persistent
- cicatrici hipertrofice la nivel retroauricular si la nivelul
gatului
- modificarea liniei parului la nivelul regiunii temporale si
gatului
- alopecie temporara, cateodata definitiva
LIFTINGUL FACIAL

Tehnica operatorie:
 incizie pe marcajul preoperator de la nivelul regiunii
temporale (unde se gaseste posterior de linia parului),
prelungita distal anterior de tragus continuata
retroauricular pana pe fata laterala a gatului
 decolarea incepe la nivelul tragusului anterior de pavilionul
auricular si se continua superior cu grija pentru protejarea
vaselor temporale si inferior pana la nivelul grasimii din
apropierea santului nazolabial peste unghiul mandibulei
cu ridicarea lamboului cervical
LIFTINGUL FACIAL

 dupa decolare se trag lambourile superior si se fixeaza


repere pentru excizia tegumentara
 se plicatureaza SMAS-ul conform reperelor anatomice
 se monteaza tuburi de dren la nivelul regiunii cervicale care
se lasa 24 de ore
 se sutureaza tegumentele dupa excizie cu fir neresorbabil 5.0
Prolene anterior de pavilion si 4.0 Nylon la nivelul
regiunii temporale si retroauriculare.
RINOPLASTIA

 Indicatii:
- dorsum nasi proeminent sau prea lung/ lat
- asimetrie dorsala( nas deviat)
- proiectie neadecvata a varfului
- unghi nazolabial ascutit sau obtuz
- varf globulos
- obstructie respiratorie
RINOPLASTIA

 Contraindicatii potentiale:
- asteptari nerealiste din partea pacientului
- pielea nazala foarte groasa sau extrem de subtire cu leziuni
de iradiere
- leziuni maligne tegumentare la acest nivel
- deviatie inalta de sept
- prognatism (reductia nazala inrautateste echilibrul fetei)
- insatisfactia anterioara
RINOPLASTIA

 Ce trebuie sa stie pacientul inainte de operatie:

- ca va prezenta:
- echimoze nazale si periorbitale pentru 2-3
saptamani
- obstructie nazala pentru aprox 3 saptamani
- edem al nasului pentru 6-12 saptamani
- pansament si atela pentru 1 saptamana

- ca pot apare:
- neregularitati ale scheletului osos
- asimetrie
- hipoestezie sau disestezie a varfului
- micsorarea cailor aeriene
- varf “cazut” sau deformare in “cioc de papagal”
- ingustare excesiva a nasului
RINOPLASTIA

Tehnica operatorie: consta intr-o succesiune de timpi, fiecare cu un rol


bine definit pentru obtinerea rezultatului final:

 incizia – una din cele mai utilizate este cea interseptocolumelara


care permite acces la structurile profunde

 decolarea tegumentului dorsal cu o foarfeca boanta pentru a avea


acces la “cocoasa”, care va fi rezecata in urmatorul timp

 se continua rezectia cu prelucrarea septului si a cartilajelor alare si


triunghilare

 se practica osteotomiile laterale si se fractureaza oasele nazale cu


refacera piramidei nazale

mesaj intranazal si pansament cu atela dorsala


Tehnica chirurgicala
Rinoplastii
BLEFAROPLASTIA

 Istoric: procedurile de indepartare a excesului de piele de la


nivelul pleoapelor sunt consemnate pentru prima data la
inceputul secolului 20; Bourguet a introdus in 1929 excizia
grasimii, care de atunci a devenit parte integranta a
blefaroplastiei
 Castanares a descris localizarea exacta a grasimii palpebrale
si impartirea ei in compartimente bine definite si prin
rafinamentele de tehnica aduse a transformat interventia
in ceea ce cunoastem astazi.
BLEFAROPLASTIA

Indicatii: - exces de piele


- depozite adipoase proeminente
- hipertrofia muschiului orbicular
- absenta pliului palpebral

Contraindicatii: - prea putina piele


- tonus diminuat al pleoapei inferioare
- pacienta doreste doar indepartarea ridurilor de
la coltul ochiului
- incapacitatea de a inchide complet fanta
palpebrala
- boli oculare
- ptoza sprincenelor fara exces de piele
- epifora
BLEFAROPLASTIA

Ce trebuie sa stie pacientul inainte de operatie:


- ca va prezenta: - edem si echimoze periorbitale
- cicatrici
- ca pot apare: - hemoragie subconjunctivala
- conjunctivita
- hematoame
- ectropion
- epifora
- sindrom de ochi uscat
- vedere in ceata
- orbire( extrem de rar, dar a fost raportata).
BLEFAROPLASTIA

Tehnica operatorie:
- Pentru pleoapa superioara:
- se incizeaza pielea pe elipsa marcata preoperator care
defineste excesul de piele ce trebuie indepartat apoi se
indeparteaza pielea lasand pe loc orbicularul
- se practica apoi o mica incizie in muschi superior de marginea
inferioara a inciziei, se diseca si se identifica depozitele de
grasime retroseptala ( intotdeauna cea mai mediala e mai deschisa
la culoare); in timpul exciziei grasimii hemostaza trebuie sa fie
perfecta, prin coagularea cu grija a fiecarui vas.
- se indeparteaza o bandeleta din m. orbicular pe toata lungimea
inciziei
- sutura plagii fie intradermic fie surjet
BLEFAROPLASTIA

- Pentru pleoapa inferioara:


- se incizeaza pielea lateral de cantusul lateral si se continua pe marcajul
preoperator imediat sub marginea ciliara; globul ocular este protejat prin
montarea unui fir tractor la nivelul marginii superioare a inciziei si etalarea
pleoapei
- in timpul urmator, in functie de tehnica aleasa se decoleaza pielea pana la
marginea orbitei sau se decoleaza un lambou musculocutan prin incizarea
muschiului la nivelul marginii inferioare a inciziei infraciliare
- se deschide septul orbital si se identifica depozitele adipoase care se
excizeaza dupa efectuarea hemostazei
- se excizeaza excesul tegumentar care nu trebuie sa fie mare pentru a evita
aparitia ectropionului
- sutura plagii
Blefaroplastii
OTOPLASTIA

 Istoric:
Dieffenbach a fost creditat cu prima otoplastie in 1845 pentru
urechi decolate, iar Ely in 1881 a descris tehnica de electie
pentru aceasta malformatie. Tehnica sa a fost imbunatatita de
Morestin care a descris suturile intre conca si mastoida;
Mustarde in 1963 a reusit sa creeze forma tubulara a
antehelixului prin suturi permanente intre conca si scafa.
OTOPLASTIA

Cauzele urechilor decolate:


- hipertrofia concai
- formarea incompleta a pliului antehelical
- unghiul intre conca si scafa mai mare de 90 grade
- combinatie intre hipertrofie de conca si lipsa de
dezvoltare a pliului antehelixului

De obicei malformatia e bilaterala.


OTOPLASTIA

Orice interventie chirurgicala trebuie sa corecteze defectele


anatomice:
- protruzia polului superior
- helixul trebuie sa fie in spatele antehelixului la vederea din
fata si sa aiba o suprafata regulata
- santul retroauricular nu trebuie sa fie coborit sau deformat
OTOPLASTIA

 Tehnica operatorie: una din cele mai folosite tehnici este


cea descrisa de Mustarde:
- se practica incizie la nivelul santului retroauricular,
- se decoleaza tegumentul de pe cartilaj cu grija la
hemostaza
- se plaseaza trei fire neresorbabile, in “saltea” care
plicatureaza antehelixul in pozitia dorita
- se excizeaza excesul de piele
- se sutureaza pielea cu fire separate
Concluzii

 Importante in chirurgia estetica sunt:


- selectia pacientilor
-punerea corecta a indicatiei, cu aprecierea exacta
a posibilitatilor, riscurilor si complicatiilor
-construirea unei relatii de incredere intre medic si
pacient, care sa permita urmarirea cazurilor
operate in timp, cu evaluare periodica si
imbunatatirea rezultatelor atunci cand se impune
Constientizarea faptului ca in chirurgia estetica rar
exista pacient ideal, perfect multumit