Cobuz Tudor – Alexandru

S.I.M. – I.S.I. – Gr.9304

Metoda pătratică de minimizare a timpului de schimbare pentru

sisteme automate de alimentare cu mecanism de schimbare scule

Cobuz Tudor – Alexandru
S.I.M. – I.S.I. – Gr.9304

Metoda de optimizare pătratică începe cu analizarea tuturor soluţiilor posibile de schimbare a perechilor de scule din magazin. Aşadar,
se urmăreşte minimizarea timpului de aşteptare a maşinii, parametrul optimizat prin simularea întregului ciclu de schimbare. Utilizarea fiecărei
noi dispuneri se obține prin schimbarea locației a două scule din magazin. Ordinea sculelor care dă cea mai mică valoare a timpului de aşteptare
este utilizată din nou ca soluţie iniţială.

Ciclul de optimizare se repetă până când nu se obţin soluţii mai bune. Procedura a fost repetată de cinci ori avînd ca soluţii iniţiale o
dispunere aleatoare a sculelor în magazin.
Cobuz Tudor – Alexandru
S.I.M. – I.S.I. – Gr.9304

Organizarea proceselor de producţie în construcţii-montaj

Calitatea organizării proceselor de producţie în construcţii-montaj are repercusiuni asupra tuturor rezultatelor firmei de construcţii. O
organizare necorespunzătoare duce la folosirea neraţională a resurselor, la neasigurarea continuităţii şi ritmicităţii proceselor, la încărcarea
neuniformă cu sarcini a constructorului, la scăderea productivităţii muncii, creşterea duratei de execuţie a lucrărilor, mărirea cheltuielilor
directe, dar mai ales a celor indirecte (Beiu et al., 1979). În cadrul factorilor care pot contribui la reducerea costurilor de producţie (Gheorghiță,
1981, 1983), un rol însemnat revine creşterii volumului lucrărilor de c-m şi creşterii nivelului tehnicoorganizatoric al producţiei.

La nivelul unei firme de construcţii creşterea volumului lucrărilor de construcţii-montaj conduce la reducerea relativă a cheltuielilor de
producţie cu caracter constant şi invers, respectiv atunci când volumul lucrărilor scade, cheltuielile de producţie cu caracter constant, relativ
cresc (Radu, 1997). Aceste cheltuieli cu caracter constant sunt constituite din diferite forme de plăţi pentru muncitorii care sunt retribuiţi în
regie; salariile personalului de conducere şi administrativ; cheltuieli cu utilajele, respectiv cheltuielile cu montarea, demontarea şi deplasarea
acestora; chiriile şi amortismentele, care nu mai pot fi recuperate.

O cale hotărâtoare pentru reducerea cheltuielilor cu caracter constant o reprezintă scurtarea duratei de execuţie a lucrărilor. Reducerea
duratei de execuţie se poate realiza princreşterea nivelului tehnico-organizatoric al producţiei, respectiv aplicând metode de organizare mai
eficiente. O organizare eficientă, pe lângă avantajele amintite (reducerea de costurilor, îmbunătăţirea activităţii financiare), previne aglomerarea
şantierului cu forţă de muncă, materiale şi utilaje, reduce lucrările de organizare de şantier, asigură realizarea uniformă a programului de
producţie, uşurează programarea operativă, asigură continuitatea lucrului pentru muncitori şi utilaje, asigură folosirea raţională a tuturor
resurselor, cu un număr optimizat de muncitori, utilaje, suprafeţe de depozitare a materialelor în stoc.

O bună organizare va asigura deci folosirea raţională a tuturor resurselor (umane, materiale, financiare), precum şi reducerea duratei de
execuţie a lucrărilor; prin aceste măsuri implicit se vor reduce costurile indirecte, costul finanţării, se poate preveni efectuarea unor cheltuieli
legate de despăgubiri şi penalităţi pentru neexecutarea la timp a obligaţiilor contractuale, va creşte productivitatea muncii, cifra de afaceri,
profitul etc

Din considerentele amintite reiese importanţa unei bune organizări a întregii activităţi desfăşurate în cadrul unei firme de construcţii şi
în special a activităţii de producţie a acesteia.
Cobuz Tudor – Alexandru
S.I.M. – I.S.I. – Gr.9304

Procesul de producţie în construcţii-montaj poate fi definit ca ansamblul proceselor de muncă şi naturale care se desfăşoară succesiv sau
concomitent, în scopul transformării cantitative şi calitative, organizată, condusă şi realizată de oameni pe şantier a obiectelor muncii
(materialele de construcţie), cu ajutorul mijloacelor de muncă specifice ramurii construcţiilor, în bunuri imobile (clădiri, construcţii, instalaţii
etc.). Activităţile şi acţiunile de organizare a execuţiei lucrărilor de c-m constituie, alături de soluţiile proiectelor de execuţie şi de tehnologii,
principalele căi pentru realizarea activităţii de construcţii-montaj în condiţii de productivitate înaltă.

Procesul de producţie în construcţii-montaj poate fi definit ca ansamblul proceselor de muncă şi naturale care se desfăşoară succesiv sau
concomitent, în scopul transformării cantitative şi calitative, organizată, condusă şi realizată de oameni pe şantier a obiectelor muncii
(materialele de construcţie), cu ajutorul mijloacelor de muncă specifice ramurii construcţiilor, în bunuri imobile (clădiri, construcţii, instalaţii
etc.). Activităţile şi acţiunile de organizare a execuţiei lucrărilor de c-m constituie, alături de soluţiile proiectelor de execuţie şi de tehnologii,
principalele căi pentru realizarea activităţii de construcţii-montaj în condiţii de productivitate înaltă.

Pentru ca proiectele şi acţiunile de organizare a execuţiei lucrărilor de construcţii-montaj să-şi atingă scopul este necesar, ca prin
cantitatea lor, să valorifice regulile pe care organizarea le stabileşte în urma unei activităţi de cercetare şi analiză efectuate în ramura de
construcţii. Aceste reguli se constituie în principii de bază ale organizării execuţiei lucrărilor de c-m (Olariu & Socolescu, 1978): principiul
proporţionalităţii, principiul continuităţii, principiul uniformităţii, principiul ritmicității, principiul sincronizării, principiul respectării legăturilor
tehnologice.

Organizarea execuţiei lucrărilor de construcţii în timp şi în spaţiu, cu utilizarea optimă a resurselor, presupune folosirea unor parametri
de desfăşurare a lucrărilor în timp şi spaţiu, precum şi o serie de parametri organizatorici cantitativi.

Metode de organizare a proceselor de producţie în construcții-montaj

Prin folosirea metodelor de organizare a proceselor de producţie în construcții-montaj se urmăreşte luarea unor măsuri distincte de
determinare, asigurare şi coordonare a mijloacelor de muncă, a obiectelor muncii şi a forţei de muncă, în scopul realizării lucrărilor la timp, în
cantitatea şi calitatea prevăzută în documentaţia de execuţie şi cu o eficienţă economică maximă. Indiferent de metoda de organizare folosită,
organizatorul trebuie să stabilească, cu ajutorul acesteia, capacitatea mijloacelor de muncă necesare, când trebuie aduse la locul de punere în
operă, ce formaţie de lucru este necesară, când începe lucrarea, când se termină etc. În c-m se folosesc următoarele metode de organizare a
proceselor de producţie: metodele succesivă, paralelă, combinată şi metoda în lanţ (Socolescu et al., 1990).
Cobuz Tudor – Alexandru
S.I.M. – I.S.I. – Gr.9304

Metoda de organizare în lanţ

Metoda în lanţeste specifică proceselor de producţie complexe şi asigură o bună folosire în timp a tuturor resurselor, permiţând
specializarea formaţilor de muncă şi a utilajelor.

Pentru organizarea în lanţ, procesele complexe urmează să fie împărţite în procese simple. De modul în care se realizează împărţirea
proceselor complexe în procese simple, cu ritmuri de lucru egale sau inegale, depinde dacă lanţul proiectat va fi ritmic sau neritmic.

Pentru a obţine un lanţ ritmic, trebuie ca mărimile ritmurilor proceselor simple componente ale procesului complex să fie egale sau
multiple faţă de un ritm de lucru al unui proces simplu considerat modul.

În practică, lanţurile ritmice se obţin greu, fie datorită volumelor de lucrări diferite de la un proces simplu la altul, fie datorită volumelor
de lucrări diferite de la un sector la altul pentru acelaşi proces simplu.Pentru proiectarea unui lanţ ritmic trebuie să se respecte simultantrei
principii fundamentale de organizare:continuitatea activităţii formaţiilor de lucru, uniformitatea realizării sarcinilor de producţie, sincronizarea
proceselor de lucru.

Metoda de lucru în lanţ ritmic se aplică relativ uşor la construcţii liniare (drumuri, căi ferate, reţele) sau la construcţii de obiecte
asemănătoare (blocuri de locuinţe, hale industriale etc.). Pentru toate celelalte lucrări de construcţii este proprie organizarea în lanţ neritmic.

În unele procese complexe intervin, pe lângă procesele de lucru simple şi procese naturale. Aceasta nu împiedică desfăşurarea lanţului
ritmic, deoarece naturale intervin imediat ce s-au creat condiţiile derulării lor fără a avea nevoie sau a crea decalaje (Fig. 1.22.).
Cobuz Tudor – Alexandru
S.I.M. – I.S.I. – Gr.9304
Cobuz Tudor – Alexandru
S.I.M. – I.S.I. – Gr.9304

Lanţul parţial ritmic se obţine în cazul când volumele de lucrări sunt egale la toate sectoarele, iar ritmurile de lucru ale proceselor simple
diferă pe acelaşi sector. Ciclograma organizării în lanţ se trasează respectând principiul sincronizării doar pe un singur sector (Fig. 1.23.).

Acest mod de organizare creează desincronizări, ceea ce duce la prelungirea duratei de execuţie, la scăderea eficienţei metodei în lanţ.
Cobuz Tudor – Alexandru
S.I.M. – I.S.I. – Gr.9304

Lanţul neritmic se obţine în cazul în care volumele de lucrări sunt inegale pe sectoarele, iar ritmurile de lucru ale proceselor simple
diferă pe acelaşi sector.

La lanţurile neritmice se urmăreşte apropierea cât mai mare, în timp, a proceselor simple consecutive ale proceselor complexe, în scopul
reducerii la minimum a decalajelor, operaţie care se numeşte sincronizare; poate fi grafică sau analitică (Fig. 1.24).
Cobuz Tudor – Alexandru
S.I.M. – I.S.I. – Gr.9304

Lanţurile neritmice, cu toate că nu asigură cele mai reduse durate de execuţie, au o seamă de avantaje: asigură continuitatea formaţilor
de muncă şi uniformitatea producţiei, permit specializarea formaţilor de muncă, fixează responsabilitatea privind cantitatea şi calitatea
lucrărilor, eliberează şantierul de cantităţi mari de materiale şi utilaje.