Călător sunt azi, Isuse, donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
Lângă Tin’ rămân sprijine această lucrare pot depune bani în contul
ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)
Recomandări practice
pentru o viaţă de
biruinţă spirituală
V-aţi gândit vreodată cum a scăzut spiritualitatea colecţii umane de informaţii, fiind adevăr curat.
sfântă a celor din Efes, care aveau la un moment „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi
dat fapte notabile, eforturi lăudabile în slujire şi o de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să
acurateţe doctrinară recunoscută, până la situaţia dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui
de a-şi pierde dreptul de a mai fi consideraţi Biserica Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic
Domnului Isus (Apocalipsa 2:2-5). Povestea lor pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:16-17)
este de acum istorie veche, dar ceva asemănător Citirea zilnică a Scripturilor sfinte vindecă mintea
se poate observa cu date recente. Unii pot constata de boli sufleteşti şi înnobilează viaţa cu virtuţi
aceasta, dacă sunt sinceri şi în propria viaţă. Culmea sfinte. „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi
este că, deşi aproape toţi identifică absenţa puterii lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două
spirituale, fapt vizibil nu numai în lipsa semnelor şi tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul
a minunilor, pe care mulţi le-ar considera dovada şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile
puterii spirituale, ci şi în incapacitatea biruinţelor în şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12)
ispitele de zi cu zi, puţini sunt gata să facă ceva 2. „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot
concret pentru a schimba lucrurile. Sau suntem felul de rugăciuni...” (Efeseni 6:18); „preaiubiţilor,
inconştienţi ca cei din Laodicea? Cine nu vede că zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă,
tot mai multe familii sunt în condiţii de conflict şi rugaţi-vă prin Duhul Sfânt.” (Iuda 1:20) Fiul lui
divorţ emoţional şi chiar fizic, tot mai mulţi tineri Dumnezeu avea cuvinte „pline de har” (Luca 4:22)
cad victimă imoralităţii agresive din jurul lor şi multe şi era „puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui
adunări au rămas cu forme liturgice reci, încălzite la Dumnezeu şi înaintea întregului norod.” (Luca
suprafaţă de spectacole religioase ale unor oameni 24:19), dar totul a fost posibil numai cu „rugăciuni
mai dotaţi profesional. În unele adunări este mai şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi” (Evrei 5:7)
grav, aşa cum spunea un bărbat care nu mai Dacă vreţi să-i urmăm în totul, aşa cum ne-a dat
fusese de peste treizeci de ani la „pocăiţi”. Întrebat harul, să-I imităm întâi orarul sfânt apoi cuvintele,
cum a fost la adunare, a răspuns: „Adunarea nu faptele şi lucrările. Să ne rugăm la orice întâlnire
seamănă aproape de loc cu cele pe care le ştiam şi în orice ocazie, aducând totul „la cunoştinţa lui
din copilărie. Acum, la timpul ce i-aţi zis laudă şi Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
închinare, adunarea seamănă cu o discotecă (şi rugăciunile îşi vor face lucrarea, Dumnezeu
nereuşită.” Dar să nu ne mai amărâm, văitându-ne va interveni în fiinţa noastră fiindcă I-am cerut) Şi
şi privind cu nostalgie spre vremuri de mult sau de pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere,
curând apuse. Să fim pragmatici: „Ce îi de făcut?” vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”
Să nu privim lucrurile nici fatalist, nici utopic, ci cu (Filipeni 4:6-7)
realismul specific mesajului biblic adresat celor 3. „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări
şapte biserici din Asia Mică, să înţelegem ce de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi
suntem sfătuiţi în vederea unei reabilitări adevărate şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.”
nu formale. În acest scop oferim celor interesaţi cu (Efeseni 5:19) De ce nu recunoaştem că
adevărat, câteva sfaturi practice: proiectoarele şi înregistrările audio şi video, la care
1. „...Cuvântul, stăruieşte asupra lui la avem acces aproape nelimitat, au eliminat nu doar
timp şi ne la timp...” (2 Timotei 4:2), pentru că caietele de cântări, ci şi practica binecuvântată de
în revelaţia biblică „ai dreptarul cunoştinţei depline a se cânta în familii. În această privinţă venim cu
şi al adevărului” (Romani 2:20). Inspiră-te din
enciclopedia divină, care este superioară oricărei (continuare în pagina 19)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
3
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)
4
ca și cum ar fi încălcate toate celelalte. Iată de ce partea
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
pocăința, botezul etc., care sunt roadele realităților
amintite mai sus.
Apostolul Iacov ne oferă două exemple din Sfânta
Scriptură: Avraam și Rahav. Avraam a fost considerat
îndreptățit când a crezut în Dumnezeu (Geneza
15:6), dar a dovedit credința, adică a fost îndreptățit
prin fapte când a ajuns la punctul să-l aducă pe Isaac
ca jertfă (Geneza 22). Rahav a crezut în Dumnezeu
când a auzit de minunile și semnele pe care le-a făcut
Dumnezeu, adică a fost îndreptățită prin credință, dar
a fost considerată îndreptățită prin fapte atunci când a
ascuns spionii și i-a ajutat să fugă fără să-i deconspire.
Conform celor relatate de Domnul Isus celor șapte
biserici, El ne cunoaște și ne știe atât după fapte, dar și
după credință. Sunt noțiuni inseparabile. Și să nu uităm
că ambele vor avea o mare răsplătire.
5
exterioare izvorâte din trăirile interioare. Astfel amintim: (continuare în pagina 14)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)
IMAGINI APOCALIPTICE
Timp și eternitate
Rezumatul părţii I: şi metode de înşelare prin care a obţinut admiraţia şi în
Principii fundamentale în escatologia biblică final închinarea oamenilor. Bătăliile care au activat toate
1. Principiul descoperirii limitate: Descoperirile fiinţele create, prin atracţiile în jurul unuia din cele două
escatologice biblice sunt doar extrase din „Cartea tronuri de domnie ce aşteaptă închinare, vor dovedi în final
adevărului”, ele nu au rolul informării complete, ci atributele şi proiectele desăvârşite ale lui Dumnezeu.
doar suficiente, lăsând de fiecare dată un spaţiu ce
poate fi determinat numai de înţelepciunea conexiunii Partea a III-a
permanente la sursa divină. Timp şi eternitate
2. Principiul înţelegerii depline la vremea În plan escatologic Scripturile prezintă imaginea
împlinirii: Afirmaţiile escatologice au ca scop pregătirea veacului de acum şi imaginea veacului viitor (Luca
şi nu datarea exactă a evenimentelor, ceea ce înseamnă 18:30; 1 Corinteni 2:6; Efeseni 1:21). Istoria pământului
că nici autoritatea declanşării, nici codul de interpretare, şi a omului, începând cu săptămâna creaţiei, descrisă
nu sunt în prealabil la dispoziţia oamenilor. în cartea Geneza va curge în regimul de zi / noapte,
3. Principiul participării în funcţie de starea vară / iarnă, până la „vremurile aşezării din nou a tuturor
spirituală: Diferenţa majoră dintre cei credincioşi şi cei lucrurilor” (Fapte 3:21). Referitor la trecerea din veacul
din lume, la revenirea Domnului, va fi dată de faptul acesta în cel viitor Dumnezeu „a făcut făgăduinţa
că, deşi nici unii nici alţii, nu ştiu când va veni El, cei aceasta: «Voi mai clătina încă odată nu numai pământul,
credincioşi Îl aşteaptă, pe când ceilalţi nu-L aşteaptă. ci şi cerul.» Cuvintele acestea «încă odată» arată că
Numai sinceritatea, dorinţa de adevăr şi neprihănire, schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute,
căutarea cu toată inima şi ascultarea fără rezerve, îl este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se
califică pe om înaintea lui Dumnezeu. clatină.” (Evrei 12:26-27). Starea generală premergătoare
Relaţia dintre cele trei principii arată că Dumnezeu instaurării Împărăţiei eterne, despre care Domnul a rostit
se descoperă limitat, rezervându-Şi dreptul să Se multe pilde, împărăţia fiind subiectul central al mesajelor
descopere pe deplin celor ce rămân aproape de El Lui (Luca 9:11; Fapte 1:3), va fi cutremurătoare pentru că
până la sfârşit. va cuprinde evenimente de o intensitate fără precedent
în întreg Cosmosul (Ioel 2:30-31; Apocalipsa 6:12-17).
Partea a II-a Mântuitorul a spus: „Vor fi semne în soare, în lună şi în
Rezumatul părţii a II-a: Conflictul cosmic stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care
1. Armata lui Dumnezeu: În armata lui nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;
Dumnezeu, comanda executivă o are „Împăratul oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea
împăraţilor şi Domnul domnilor”. „Oştile din cer”, lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile
îngeri de diferite ranguri, fideli autorităţii lui Dumnezeu cerurilor vor fi clătinate.” (Luca 21:25-26)
participă la bătălia ce va reorganiza structura afectată Momentul şi motivul schimbării totale apare în
a cosmosului. Armata cerească se completează cu o imaginile apocaliptice prin secerişul copt (Apocalipsa
mulţime de răscumpăraţi în haine albe. 14:15, 18b), ceea ce indică şi binele şi răul la final;
2 Armata balaurului: Conducătorul forţelor „numărul deplin al neamurilor” şi al evreilor mântuiţi -
întunericului, numite aşa pentru modul ascuns în care „tot Israelul”; „oricine va fi găsit scris în carte” - va fi
atacă şi lipsa viziunii eterne, este balaurul. Asociaţii realizat (Daniel 12:12; Luca 21:24; Romani 11:25-26),
săi principali sunt duhuri rele ce coordonează structuri dar şi măsura limită de rău admisă de răbdarea lui
politice şi religioase şi prin ele o lume întreagă. Dumnezeu va fi atinsă.
3. Bătăliile conflictului cosmic: Imaginile Cărţile de istorie coboară de sus, prin îngeri şi
apocaliptice ne prezintă bătălii în lumea îngerilor, însă, profeţi, pentru că Dumnezeu cunoaşte cu anticipaţie toate
într-o anumită fază, teatrul central al operaţiunilor, a mişcările fiinţelor create şi le poate controla (Ezechiel
devenit pământul. Ispitiri de „toate felurile” şi „prigoniri” 2:8‑3:3; Apocalipsa 10:1-11). Toate acestea descriu
vor separa biruitorii de înfrânţi, lupta încheindu-se cu istoria de mii de ani, a omenirii abătută de la adevăr, pe
biruinţa divină, angelică şi umană asupra răului. care Dumnezeu o cheamă la refacerea relaţiei cu El, la o
4. Bătălia pentru închinare: Sistemul demonic convieţuire evlavioasă; o avertizează cu scopul întoarcerii
religios, sub îngăduinţa divină, a folosit diverse mijloace la viaţă, iar dacă refuză în mod repetat, o loveşte de
6 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
la lepădare, pot avea loc evoluţii pozitive sau negative;
o stare spirituală prezentă poate fi infirmată de evoluţia
ulterioară, căci numai sfârşitul decide mântuirea şi
răsplata (Apocalipsa 2:3-5,19; 3:15-22), „calea şi
slujba” primite prin har (Fapte 20:24; 1 Corinteni
9:24-27; 10:11-13). În funcţie de starea spirituală a
credincioşilor, cu scopul păstrării sau redobândirii
unei poziţii corecte înaintea Lui, Domnul vesteşte şi
făgăduinţe sau pedepse temporare pentru adunări
(Apocalipsa 2:16, 21-23; 3:9-10; 1 Corinteni 11:27-32;
Evrei 12:3-11). Desăvârşirea cerută de Domnul devine
realitate numai printr-o trăire în adevăr şi în dragoste.
Dacă una dintre aceste valori complementare lipseşte,
îşi pierde în timp şi cealaltă valoarea (Apocalipsa 2:2-4,
6, 14-15, 19-20). În orice situaţie negativă, pocăinţa –
tot ce mai poate face omul pentru a-şi salva trecutul şi
favoriza viitorul - este o recomandare imperativă: „adu-
moarte. Imaginile escatologice sunt cu o faţă de groază, ţi aminte, întoarce-te la faptele tale dintâi; cum ai primit;
dar şi cu o faţă de slavă, ca norul lui Dumnezeu, întunecos fii plin de râvnă şi pocăieşte-te” (Apocalipsa 2:5, 16, 21;
pentru egipteni şi luminos pentru evrei. 3:3, 19). În condiţii bune, Domnul recomandă silinţă şi
Cartea Apocalipsa conţine cel mai solemn standarde sfinte permanente: „Fii credincios până la
jurământ al împlinirii planului etern, conceput şi realizat moarte”; „Ţineţi cu tărie”; „Veghează”; „Păstrează ce
de Dumnezeu. Un înger puternic a „jurat pe Cel ce este ai” (Apocalipsa 2:10b, 25; 3:2, 11).
viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el,
pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, Istoria popoarelor fără Dumnezeu
că nu va mai fi nici o zăbavă, ci că în zilele în care Istoria religioasă păgână şi laică se derulează tot în
îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi funcţie de planul lui Dumnezeu şi atitudinea oamenilor
taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El referitoare la voia Lui (Romani 8:28-39; Apocalipsa
robilor Săi proorocilor.” (Apocalipsa 10:5-7) 17:15-18). Dumnezeu se descoperă în istorie şi prin
acţiunile Sale faţă de cei ce nu-I recunosc autoritatea, de
1. Istoria umanităţii (văzută de sus) aceea El spunea prin profet: „Veţi înţelege în totul lucrul
Istoria poporului lui Dumnezeu acesta în cursul vremurilor.” (Ieremia 30:24) Suveranul
După cum istoria poporului evreu a fost anunţată universului nu este indiferent la ceea ce se întâmplă
de profeţi, de la intrarea în ţara promisă la reîntoarcerile în societatea seculară, rezervându-Şi dreptul să
în ea, după suportarea pedepselor divine, la fel, intervină în orice formă şi în orice moment. Pentru
perioada creştinismului este surprinsă de Domnul şi că oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu şi comit
prin descoperirile profetice adresate către şapte biserici împotriva Lui şi împotriva semenilor lor tot felul de
(număr complet), dar într-o singură carte – pentru toată lucruri rele, „mânia lui Dumnezeu se descopere din cer
Biserica / toate Bisericile din toate timpurile (Apocalipsa împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva
1:1, 11; 2:7...). Acele adrese dezvăluie o multitudine de oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în
probleme, pentru care se oferă soluţii corespunzătoare nelegiuirea lor.” (Romani 1:18)
şi se prescriu destine în funcţie de starea lor spirituală În desfăşurarea evenimentelor apocaliptice,
(„ştiu; pocăieşte-te; te sfătuiesc; celui ce va birui” Dumnezeu va folosi pedepse specifice mâniei Sale, prin
(Apocalipsa 2-3). Din mesajele adresate de Domnul trimişii Săi, simbolizaţi prin vânturi, cai şi călăreţi etc,
Bisericii Sale, reiese că permanenţa actului cultic, care cercetează pe locuitorii pământului şi, la porunca
existenţa adunării / organizaţiei nu este o dovadă de Lui pedepsesc pământul (Zaharia 6:1-8; Apocalipsa
apartenenţă definitivă la Trupul lui Hristos (Apocalipsa 6:1-8). Dumnezeu are patru feluri permanente de a
2:2-5, 14-15, 20-22; 3:17). Apocalipsa prezintă două lovi omenirea vinovată, numite: „cele patru pedepse
femei care se pretind a fi ale lui Dumnezeu (Apocalipsa grozave...: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi
12:1-2; 17:4-7; 19:7-8), una este într-adevăr „nevasta ciuma” (Ezechiel 14:21). Creatorul are „o droaie
Mielului”, dar cealaltă, prin imoralitate spirituală – de îngeri aducători de nenorociri” (Psalmul 78:49).
apostazie - şi-a pierdut dreptul de acces la pomul vieţii, Pedepsele divine au precedent în lovirea Egiptului şi a
la eternitate. Imaginea vizibilă sau autoaprecierea pot egiptenilor, cu ocazia eliberării evreilor, dar şi în lovirea
fi false în raport cu realitatea spirituală a unei adunări treptată a Israelului pentru păcate repetate (Exodul
/ persoane, pentru că nici măcar realizările în / pentru 7-13; Deuteronom 28; Psalmul 78; 105; Isaia 13:10‑13;
numele Domnului nu asigură transferul din Biserică Ezechiel 5:7-8, 13; Apocalipsa 16:2; 18:8-10, 20).
în Împărăţia lui Dumnezeu, fără păstrarea cu cinste a Pedepsele distrugerii se vor executa prin îngeri puternici,
hainelor albe primite prin harul mântuirii (Matei 7:21-27; sau chiar duhuri rele, prin tunetele mâniei lui Dumnezeu
2 Corinteni 11:12-15; Apocalipsa 3:1, 17). Pierderea şi ale Mielului (Apocalipsa 7:1-3; 10:1-3; 15:1, 6-7). Ei
sfeşnicului nu întotdeauna este observată de cei sunt trimişi să execute până la ultimul act şi până la
din jur, iar uneori nici cei aflaţi în iminenţa veşniciei ultima filă hotărârile punitive divine: „Duceţi-vă, şi vărsaţi
fără Dumnezeu, nu-şi dau seama de îndepărtarea pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”
treptată de Dumnezeu, ce se poate instala în timp, pe (Apocalipsa 16:1); „..cu ele s-a isprăvit mânia lui
fondul abaterilor treptate de la principiile sfinte (Fapte Dumnezeu” (Apocalipsa 15:1). Se estimează că au fost
20:28‑30; 1 Timotei 4:1-2). Însă înainte de a se ajunge (continuare în pagina următoare)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
7
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)
15000 războaie în 6000 ani şi intensitatea lor va creşte Lui şi cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6:17).
la sfârşitul istoriei. Ele decimează populaţia şi cauzează Reacţia ultimă a omenirii va fi bocet şi groază, dar fără
o serie de alte nenorociri. De exemplu, marea Romă pocăinţă (Apocalipsa 1:7; 9:20; 16:9,11), însă de slavă
a fost jefuită de goţii lui Alaric (410), apoi distrusă de pentru Domnul (Zaharia 2:13; Apocalipsa 11:13) Profetul
triburile germanice conduse de Odoacru (476) şi dintr-o apocaliptic a reţinut şi următorul vers din cântarea
populaţie de 1 milion de locuitori, în anul 100 a scăzut la biruitorilor referitoare la acele evenimente: „Cine nu se
100000 în trei secole. Calamităţi naturale, producătoare va teme, Doamne şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci
de moarte directă (inundaţii, cutremure) sau indirectă, numai Tu eşti Sfânt, şi toate Neamurile vor veni şi se
în timp prin sărăcie şi foamete au fost o permanenţă în vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au
istorie, dar apogeul va fi la sfârşitul acestui veac. Boli fost arătate!” (Apocalipsa 15:4)
netratabile ce sunt cu un pas înaintea medicinei de orice Judecăţile divine ce culminează în ultima
fel apar la porunca divină. Animalele sălbatice, de la leii generaţie cu „o zi de răzbunare” (Isaia 61:2), cu
din antichitate ce mâncau oamenii ce nu-L recunoşteau „ceasul judecăţii” (Apocalipsa 14:7), vor afecta
pe Dumnezeu la tânţarii şi viruşii de peste tot, ce produc pentru eternitate sistemului demonic angelic şi
moarte sau alte boli completează lista celor patru arme. uman, dar va fi distrusă şi natura şi toate realizările
Culmea pedepselor, în asediu şi foamete, l-a constituit umane prin cutremure (Apocalipsa 6:12; 8:5; 11:13;
consumul propriilor copii (Deuteronom 28:53-57). Există 16:18), grindină (Apocalipsa 8:7; 11:19; 16:21; Ezechiel
şi un supliment apocaliptic: chinul demonilor (lăcuste 38:22) şi alte calamităţi naturale ce duc la dureri
monştri, cavaleria infernului) împotriva oamenilor (din fizice, completate cu chinuri spirituale şi sufleteşti
lume) prin sporirea efectivelor din Adânc (Fapte 10:38; (Apocalipsa 16:2-21). Va fi afectat întreg sistemul solar
Apocalipsa 9:1-6, 15-19; 12:12). ce a fost creat pentru calendarul umanităţii (Geneza
Pe fondul pedepsirii limitate a omenirii, 1:14; Matei 24:29; Apocalipsa 6:12-14; 8:12; 16:8)
pentru păcate, are loc vestirea Evangheliei la toate „În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile
popoarele. Unii primesc mesajul salvator, alţii cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot
refuză oferta divină (Matei 24:14; Apocalipsa 9:20‑21). ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3:10)
Anunţul este ultimativ: „Temeţi-vă de Dumnezeu
şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi 2. Veşnicia (în proiectul lui Dumnezeu)
închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea Dacă acest veac se încheie cu „ceasul
şi izvoarele apelor!” (Apocalipsa 14:6) Peceţile cărţii judecăţii”, veacul viitor începe cu „ora” de judecată,
de răscumpărare şi trâmbiţele conţin, pe lângă diferite de răsplătire sau de pedeapsă (Eclesiastul 12:14;
pedepse, şi chemarea la mântuire, spre deosebire de 2 Corinteni 5:10). Judecata lui Dumnezeu, care a
urgii, care nu mai oferă acest har. În timpul lor, va fi fost amânată de har, va deschide porţile eternităţii
ca după intrarea lui Noe în corabie, „nimeni nu putea viitoare. Timpul de acum este determinant, fie în
să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii bine, fie în rău, pentru veacul viitor. Prin Evanghelie,
ale celor şapte îngeri.” (Apocalipsa 15:8). Domnul oamenii au fost avertizaţi în diverse moduri şi ocazii,
loveşte întâi limitat, apoi pedepsele cresc în intensitate cum scria şi apostolul Pavel celor din capitala împerială,
şi volum - un pahar amestecat cu tot mai mult venin, pentru că nu Roma va fi cetatea eternă ci Ierusalimul
direct proporţional cu gravitatea păcatului, iar sfârşitul de sus „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să
va lovi fără milă şi fără vreo revenire – paharul se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua
„neamestecat” (Levitic 26; Matei 24:6-8; Apocalipsa mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care
14:9-11; 18:5-6). Ferice de cei ce vor primi apelul va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da
separării de sistemul demonic complex în care va fi viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava,
ajunsă omenirea, aflată la capăt de drum în pornirea cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din
ei nebună: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de
fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” nelegiuire.” (Romani 2:5-8) Judecata îngerilor (2 Petru
(Apocalipsa 18:4) Sfârşitul anunţat al veacului acestuia 2:4; Iuda 1:6) şi a oamenilor va inaugura iazul de foc
va veni când se va umple măsura păcatului şi răbdarea (Daniel 7:9-11; Apocalipsa 19:19-20; 20:8-10, 14-15)
divină se va schimba cu mânia – urgie, în acord cu Pedeapsa eternă pentru îngeri, din cauza răzvrătirii
dreptatea divină. Atunci se va zice în cer: „Îţi mulţumim (1 Corinteni 6:3; Iuda 6); pentru lume, din cauza
Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care respingerii harului (Ioan 3:36; Apocalipsa 14:9-11),
erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare iar pentru cei apostaziaţi, din cauza schimbării harului
şi ai început să împărăţeşti. Neamurile se mâniaseră, (Matei 7:21-23; 13:41; Iuda 1:4-5, 11-13)
dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei Împărăţia gloriei eterne a fost visul fericit al
morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi întregului Israel - poporul făgăduinţelor divine, dar
pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să numai pe parcursul derulării planului de mântuire
prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” Şi Templul s-a înţeles că instaurarea avea să aibă loc în două
lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a etape, ocazionate de prima şi a doua venire a
văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au Domnului Isus Hristos. Împărăţia dorită - paradisul
fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ, (cuvânt de origine persană: pari-daizza – grădină
şi o grindină mare.” (Apocalipsa 11:17-19). Judecăţile împrejmuită cu un zid) pierdut la alungarea din Eden
divine sunt mai grele ca moartea – anihilarea, de aceea şi promis de Dumnezeu este comparată cu un oraş pe
pe pământ se va zice: „a venit ziua cea mare a mâniei un munte (Ierusalimul ceresc, cetatea viitoare, simbolul
8 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
împărăţiei invincibile – Isaia 2:2-3; Mica 4:1-2; fiind Pentru întreaga eternitate petrecută în prezenţa
„cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor divină, proslăvirea lui Dumnezeu va fi o activitate
este Dumnezeu.” (Evrei 11:10); „cetatea Dumnezeului permanentă şi foarte plăcută. El va fi lăudat pentru
celui viu, Ierusalimul ceresc” (Evrei 12:22), de o toate atributele Sale, ce vor fi cunoscute mai profund în
frumuseţe perfectă, simbolizată prin aurul şi pietrele veacul viitor (Apocalipsa 4:9-11; 5:11-14; 7:10-12;14:2).
preţioase (Apocalipsa 21:10-21) în formă cubică Cununile din promisiunile şi vedeniile escatologice
(desăvârşită, în concept antic) şi o grădină minunată cu exprimă locurile rezervate, hotărâte de Dumnezeu, în
pomul şi apa vieţii (Isaia 11; 35:1-2; Apocalipsa 22:1-2, funcţie de activitatea celor credincioşi din viaţa aceasta
5). Noul pământ va fi întru totul în concept şi prezenţă (Matei 19:28-29; 20:23; 1 Corinteni 15:49-57; 2 Corinteni
divină, căci „Ierusalimul, care se pogora din cer de la 4:16-18; Apocalipsa 3:5; 20:4-5) Comuniunea cu El
Dumnezeu” (Apocalipsa 21:10) va cuprinde şi administrarea proprietăţilor atribuite de
Alte comparaţii descriu viaţa eternă în moştenirea regească a Domnului - stăpânirea noului
fericire, prin relaţia de familie: „cetatea Sfântă, pământ, unit cu cerul (Apocalipsa 22:3; Luca 19:19-
noul Ierusalim, (va fi) gătită ca o mireasă 27) Domnul Isus a promis credincioşilor Săi slujitori şi
împodobită pentru bărbatul ei” (Apocalipsa 21:2), următoarele stări de onoare: „Pe cel ce va birui, îl voi
evidenţiindu‑se prin stări de beatitudine ale slavei face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai
în prezenţa divină: „Să ne bucurăm, să ne veselim ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului
şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim,
Lui s-a pregătit... Ferice de cei chemaţi la ospăţul care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu
nunţii Mielului!...” (Apocalipsa 19:7-9). Paradisul şi Numele Meu cel nou.” (Apocalipsa 3:12); „Celui ce
este prezentat şi prin absenţa oricăror stări negative: va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de
moarte, necaz etc (Isaia 25:6-9; 65:17-19; Romani domnie.” (Apocalipsa 3:21) Viaţa spirituală, în condiţii
8:19-23). „Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; fizice, este o luptă de o viaţă, care va fi răsplătită pentru
nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arşiţă... eternitate (Apocalipsa 2:7, 11, 17, 26-28; 3:5, 12, 21;
şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” 14:12; 21:7)
(Apocalipsa 7:16-17); „.. Şi moartea nu va mai fi. Nu Cât despre viitorul sumbru al celor care au iubit
va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că întunericul şi vor avea parte de „negura întunericului
lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4). Apocalipsa pentru vecie” (Iuda 1:13), ştim că „vor avea ca
21-22 prezintă recuperarea la formă şi stare desăvârşită pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de
a paradisului pierdut (Geneza 3), în care vom avea la slava puterii Lui” (2 Tesaloniceni 1:9) Absenţa divină
trupuri glorificate (1 Corinteni 15:42-44; Filipeni 3:21). şi prezenţa demonică descriu în modul cel mai umilitor
Totul va fi înnoit (Matei 19:28; Tit 3:5), căci Dumnezeu şi dureros starea celor ce au ratat şansa eternităţii
a promis aceasta: „Cel ce şedea pe scaunul de domnie fericite. Dacă Împărăţia eternă este locul unde plânsul
a zis: «Iată, Eu fac toate lucrurile noi.» Şi a adăugat: nu intră, focul pierzării eterne este locul de unde plânsul
«Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut nu pleacă (Luca 6:20-26; Apocalipsa 14:9-11). Când
şi adevărate.»” (Apocalipsa 21:5) se va spune celor neprihăniţi să poftească în Împărăţia
Fără a fi descoperită întreaga slavă şi a fi „pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 24:34), lor li
descrise toate activităţile Împărăţiei eterne se va zice: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul
(1 Corinteni 2:9), căci „ce vom fi, nu s-a arătat încă... cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!”
ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; (Matei 25:41) Deci, fiecare va rămâne de partea căruia
pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2), a ales să fie în veacul acesta.
adică vom beneficia de prezenţa şi accesul liber la Toate promisiunile inimaginabile pe deplin, ale
divinitate, la slava Domnului - suma perfecţiunilor eternităţii sunt pentru Templu – simbolul comuniunii
Lui infinite. Farmecul împărăţiei va fi dat de starea Creatorului cu creaţia Sa, pentru „cei ce se închină
de a fi: „totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni în el” (Apocalipsa 11:1-2). Numai biruitorii în lupta
4:17b), de aceea; „... din ziua aceea, numele cetăţii cu spiritele rele şi cu oamenii veacului acestuia vor fi
va fi: «Domnul este aici!»” (Ezechiel 48:35), potrivit moştenitorii cetăţii eterne. „Nimic întinat nu va intra în
promisiunilor Domnului, care a asigurat ucenicii ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună;
de întoarcerea Lui şi le-a zis: „acolo unde Sunt ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.” (Apocalipsa
Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:3). El a exprimat această 21:27) Apocalipsa se încheie cu o promisiune: „Ferice
dorinţă şi în rugăciunea din Ghetsimani, când a zis de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul
Tatălui: „vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună vieţii şi să intre pe porţi în cetate!” (Apocalipsa 22:14)
cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan 17:24). şi o ultimă chemare la mântuirea eternă, chemare ce
Angajamentul divin de comuniune cu cei mântuiţi de poate fi percepută, căci Dumnezeu a pus în om „gândul
pe pământ, care au refuzat comuniunea babilonică a veşniciei” (Eclesiastul 3:11): „Celui ce îi este sete, îi voi
plăcerilor de o clipă ale păcatului este repetat solemn da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.” (Apocalipsa
şi în cartea Apocalipsei. Ioan a scris: „...am auzit un 21:6) „Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia
glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: apa vieţii fără plată” (Apocalipsa 22:17).
„Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu În condiţiile prezentate se impune păstrarea unei
ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu relaţii vii cu Tronul din cer şi vestirea Evangheliei mântuirii
ei. El va fi Dumnezeul lor.” (Apocalipsa 21:3). Starea (1 Petru 2:5, 9-10; Apocalipsa 5:8; 8:3; 11:3-7).
ultimă şi definitivă va fi: „Dumnezeu totul în toţi”, ceea
ce arată armonia dragostei desăvârşite (1 Corinteni Iosif Anca
15:28; 13:13).
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)
Scrisoarea a X LI X - a
Nici acum nu-ţi este limpede ce înseamnă în şir l-am citit şi recitit, fără să-i pot descoperi unitatea
Mântuirea prin credinţă fără faptele Legii, expresie sau o anumită cursivitate raţională. Adică, n-am putut
căreia, deşi revine ca un refren în epistolele pauline, înţelege ce logică a urmat acel misterios Agur, fiul lui
nu-i poţi reţine statornic şi definitiv înţelesul în cugetul lache, când şi-a dăscălit odraslele, pe Itiel şi Ucal,
tău. Am înţeles că te-ai hotărât să memorezi epistolele două fiinţe fără o identitate cunoscută (întocmai ca
marelui dascăl al neamurilor, texte sfinte, pe care le tatăl lor). De altfel, capitolul îmi oferă doar trei nume
reciţi în tăcere ori de câte ori îndeletnicirile tale îţi proprii şi o risipire de propoziţii, unele formulate într‑un
îngăduie. Acest fapt este lăudabil şi de recomandat mod ciudat, cum ar fi: „Trei lucruri sunt nesăţioase,
şi altora. Tocmai din această pricina nu trebuie să te patru lucruri nu zic niciodată. .” (Proverbe 30:15) sau
împuţinezi în strădanii, ci, dimpotrivă, să crezi cu tărie „Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar
că într-o zi toate zăvoarele se vor trage îndărăt şi toate patru pe care nu le pot pricepe...” (Proverbe 30:18,
peceţile se vor desface pentru a ajunge la înţelesurile 21, 29). Ca o paranteză vreau să-ţi spun că acest fel
pe care le cauţi. Ca să te încurajez, nu omit să pun de exprimare l-am mai întâlnit în cartea profetului
începătură acestei scrisori chiar răspunsul, cu care Amos capitolul 1 şi 2. Pe lângă acestea, ceea ce
de altfel îţi sunt dator de multă vreme, la întrebarea mă derutează sunt îndemnurile şi sfaturile date, nu
legată de versetul 18, din capitolul 7 al Epistolei către la plural, cum s-ar cuveni, fiind vorba de doi fii, ci la
Romani. ..Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte singular „N-adăuga nimic la cuvintele Lui...” (Proverbe
în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, 30:6) sau „Nu cleveti..” (Proverbe 30:10,32).
ce-i drept, am voinţa să fac binele dar n-am puterea Este posibil să nu fi sesizat toate sensurile
să-l fac.” M-ai întrebat atunci, ce bine avea în vedere textului biblic, totuşi voi îndrăzni câteva observaţii, nu
apostolul când scria că lipseşte cu desăvârşire din prelucrând textul după mintea mea, cât supunându‑mă
carnea lui sau din firea lui pământească? În firea structurii lui, aşa cum se cuvine faţă de un text inspirat
noastră pământească (carne) nu-şi are rădăcinile de Duhul Sfânt. Nu uit să menţionez aici, că acest
niciun bine? Este atunci creaţia ceva rău în sine? capitol face parte din a cincea secţiune a cărţii, după
Dragă frate, pentru o mai uşoară înţelegere aş împărţirea pe care i-o fac înţelepţii, despre care parcă
clasifica binele în două categorii. În cea dintâi aş ţi-am mai scris undeva.
aşeza Binele care este expresia Legii lui Dumnezeu, Înainte însă de a dumica mai în amănunt textul, îţi
Lege primită de apostol şi nu numai, prin proclamaţia atrag atenţia asupra unei caracteristici al acestui tip de
Divină de pe Muntele Sinai, pe care afirmă că a educaţie, pe care o oferă acest misterios Agur, fiul lui
primit-o în mintea lui. lache. El nu oferă copiilor lui spre înţelepţire un set complet
În cea de-a doua categorie, aş aşeza binele de principii morale, gata extrase, probate şi vrednice de
dobândit de fiecare făptură prin creaţie, bine fără de toată încrederea, ci un material de permanentă reflecţie
care viaţa nu e cu putinţă să se susţină şi să se afirme, cu care mintea lor trebuia să se îndeletnicească toată
cum ar fi: înclinaţia spre somn, hrană, sociabilitate, viaţa. Dacă ar fi s-o spun altfel, aş zice că nu le oferă
reproducere etc... Toate aceste impulsuri sunt un apă cât le arată izvorul. Iarăşi, încercând să pun pe
bine şi el este înscris de Marele Creator în carnea buzele lui Agur o definiţie a acestei metodologii, ea ar
noastră, sau în firea noastră pământească. suna cam aşa: „Nimeni nu devine cu adevărat înţelept
Binele din prima categorie, însă, adică Binele Legii, învăţând înţelepciunea doar de la un dascăl oarecare sau
primit prin revelaţie, evident că este străin firii pământeşti, din cărţi, cât mai ales extrăgând-o el însuşi din contextul
fiindcă nu-i este propriu acesteia şi de aceea nu-i poate în care îi este dat să trăiască, precum şi din propriile
fi un aliat. Binele acesta este înţeles şi primit doar cu sale experienţe”. În cartea Proverbele lui Solomon,
mintea, apoi voinţa întărită de Dumnezeu prin iubire îl sunt recomandate ambele surse (Proverbe 22:20-21)
impune ca normă disciplinară firii pământeşti printr-o sau (Proverbe 24:32). Altfel spus, Agur îşi iniţiază copiii
luptă continuă până în ceasul morţii. în acest neîntrerupt exerciţiu al înţelepţirii, căci deşi toţi
Acum, rugămintea ta legată de capitolul 30, din oamenii ştiu destule, niciunul nu ştie destul ca să nu mai
10 cartea Proverbele, mă pune la încercare grea, căci zile trebuiască să înveţe şi încă până la moarte.
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
şi niciodată mulţumit când este vorba să sporeşti
întru cele duhovniceşti, cum întotdeauna mă
copleşeşti cu nesfârşite întrebări, o să-mi biruiesc
ispita de a pune punct încercând să merg până
unde voi socoti că e capătul
Sigur te-ai întrebat, nedumerit, ce nobleţe este
în a te oferi copiilor ca un exemplu de neştiinţă şi
nepricepere, aşa cum a făcut Agur, fiul lui Iache.
Dimpotrivă, este un grav deserviciu, mai ales că
neştiinţa şi nepriceperea, surse al nefericirii fiilor
oamenilor, sunt cele două însoţitoare care ne
primesc chiar în momentul venirii noastre pe lume.
Nu trebuie să te pripeşti, căci întregul capitol (dacă
vei fi cu luare aminte) pune în evidenţă un om care
ştie multe, dar îşi dă seama că cercul lucrurilor pe
care nu le ştie este infinit mai mare, atât de mare
Am observat că în acest proces miraculos al încât el, Agur, devine un punct aproape insignifiant
înţelepţirii, oamenilor le este dat mai întâi să ia act în această imensitate. El nu are în vedere cât ştie în
de fapte, adică de realitatea din jurul lor, pe care vor raport cu alţii, căci aceasta trufeşte, ci cât ar mai fi de
trebui s-o supună cu grija atenţiei şi cercetării. În urma ştiut din chiar lucrurile cele mai simple, asta smereşte.
acestei trudnice iscodiri, vor ajunge să descopere şi „Nu pot pricepe”, spune el cu smerenie, nici măcar
să cunoască că în spatele realităţii sunt ascunse legi urma unei păsări ce a bătut văzduhul cu aripile, urma
care reprezintă structura de rezistenţă a realităţii, în reptilei pe stânca aspră, sau cea a corăbiei în apele
final, vor fi răsplătiţi, dând de Adevărul care pe toate învolburate... Aici este secretul smereniei lui adânci
le ţine şi care-şi are finalitatea în Dumnezeu. Căci pe care tu o înţelegi aşa de greu. Aşa voia să-şi
ce înţelepciune este aceea fără adevăr şi ce adevăr formeze şi copiii, înţelepţi şi smeriţi.
este acela ce nu se sprijină pe Dumnezeire? Semnul În ce priveşte atitudinea faţă de Cuvântul
că un om a dobândit o astfel de înţelepciune este că lui Dumnezeu, el le recomandă încrederea
ea nu rămâne pur şi simplu ştiinţă, cât devine purtare, necondiţionată în Cuvânt, acesta fiind revelat
o nouă existenţă, un nou mod de viaţă. desăvârşit, aşa că orice adaus aduce după sine
Aşadar, acest părinte, grijuliu pentru educaţia pedeapsa (Proverbe 30:5-6). Din moment ce
copiilor lui, li se oferă pe sine ca cel mai apropiat Agur socoteşte că această atenţionare nu trebuie
exemplu de neştiinţă şi nepricepere (Proverbe 30:2-3). omisă, înseamnă că una din cele mai periculoase
Un om, cu cât oferă un exemplu mai desăvârşit, cu înclinaţii ale omului este făurirea de tradiţii care
atât va învăţa mai puţin prin cuvinte. Totuşi puţinele lui mai întâi se vor adăuga, iar cu vremea vor înlocui
cuvinte arată o adâncă sensibilitate faţă de tot ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu. Tradiţiile sunt aparenţe
se întâmplă în jur, începând cu un model de rugăciune înşelătoare ale credinţei şi s-a dovedit că adesea
pe care-l oferă copiilor pentru a-i învăţa cum să ceară de ele au fost sursa celor mai mari nebunii, chiar în
la Dumnezeu un mod înţelept de relaţionare cu bunurile domeniul religios. Numai credinţa ni-L oferă pe
acestei lumi (Proverbe 30:7-9). Citim despre declaraţia Dumnezeul nevăzut, căci este singura care ne
privind valoarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru viaţa deschide ochii pentru a-L vedea. Cine nu-L află
aceasta şi reverenţa faţă de acest Cuvânt (Proverbe pe Dumnezeu în Scriptură nu-L va înţelege cu
30:5,6), trecând apoi prin analiza atentă a moralităţii lumii adevărat nici din Creaţia Lui.
(Proverbe 30:11-14). Acelaşi autor ne informează despre Agur va oferi copiilor lui un model de rugăciune
valoarea cumpătării (Proverbe 30:15), miracolul creaţiei, aşa cum Isus, Domnul, a oferit ucenicilor un model
miracol care nu numai că uimeşte, dar mai ales trufia (Proverbe 30:7-9). Cercetând această rugăciune,
o umileşte (Proverbe 30:18,19). Nu-i scapă observaţii cei doi copii, Itiel şi Ucal, aveau să descopere
privind ordinea socială a lumii (Proverbe 30:21‑23) în condiţia umană, atât de fragilă, încât nu numai răul
opoziţie cu ordinea creaţiei, ordine observabilă în cele (sărăcia) dus dincolo de anumite limite, dar şi binele
mai mici detalii (Proverbe 30:25-28) care, alături de (bogăţia) peste o anumită măsură (dar cine fixează
cele mari, sunt un reflex al măreţiei Celui ce le-a făcut măsura?) primejduiesc ascultarea de Adevăr. Ei
(Proverbe 30:29-31). Alături de aceste blocuri de texte, trebuiau să înveţe că în mod normal orice om poate
pe ici pe colo, sunt strecurate sfaturi cu un puternic fi credincios numai în anumite condiţii de care trebuie
caracter moralizator, legate de relaţia cu sclavii care sâ ţină cont. Cea dintâi este să se cunoască pe sine,
nu au niciun apărător (Proverbe 30:10), cu Părinţii a doua este să-şi aleagă contextul care i se potriveşte
(Proverbe 30:17), iar în final un puternic îndemn de a pentru a putea împlini poruncile lui Dumnezeu. Dar
lupta împotriva mândriei unite cu furia, izvor nesfârşit de acestea şi altele au nevoie de temelia rugăciunii.
certuri şi conflicte (Proverbe 30:32.33).
Îţi mărturisesc că sunt tare ispitit să mă opresc
cu scrisoarea aici, după ce am încercat această
sistematizare aproximativă, deschisă, de altfel,
11
(continuare în pagina 15)
oricăror îndreptări. Dar cum te ştiu fără astâmpăr,
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)
SPECULUM REGIS1
12
lacrimile scursurilor noastre morale. Oriunde privești,
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
lume, / Să ne poată despărți; / Nu mă-nfrică iadul, nici
moartea – / Pe Isus Îl voi sluji...” Unde?
„Ajutor! Ajutor!”, se strigă mereu. De ce? Este
ciumă. Tu o auzi cum vorbește? Ce facem noi?
„Muribunzi, vorbind muribunzilor...” Oameni care ard în
focul pasiunii pentru Isus, salvându-i pe cei ce ard în
focul iadului, pentru Satan! Căci iadul sau raiul sunt în
noi, sunt în tine! „Ciuma Neagră” este în tine! Leapăd-o!
Nu poți? Cheamă Leul contra Vrăjitoarei!
Fratele meu drag, de ce în timpul cântării de
duminică dimineața, în timp ce sfinții închid ochii în
gestul închinării, tu încă savurezi imaginile senzuale
care ți-au alimentat păcatul noaptea trecută? Poți sluji
așa Domnului? Tu știi că Domnul vrea să te folosească
ca o unealtă sfântă în lucrarea Sa? De ce te-ai murdărit,
vezi numai răni și vânătăi. Numai fire pământească. unealtă divină? De ce te-ai înnegrit, bijuterie și aur
Numai păcat! Păcat! Păcat! Dar cine are ochii deschiși? ceresc? De ce, în timp ce cânți în fața cerului și adunării,
Cine aude: „Ajutor! Ajută-mă, te rog! Ajutor!”? Lipsa gândul tău se plimbă fără rușine pe unde nici îngerii nu
de sfințenie, promiscuitatea sexuală, masturbarea, pot să privească? Ai ciumă. Ciuma senzualității. Soră
pornografia, tendințele sinucigașe, depresia, drogurile, iubită de Domnul, de ce oferi un prânz murdar unor ochi
gândurile vinovate, privirile vinovate, faptele vinovate, plini de pofte, sub ochii Celui care nu poate vedea răul?
autoînvinovățirea, aceste săgeți care străpung sufletul, Ai ciumă. Frate și soră, de ce, atunci când predici sau
ne transmit chinuitorul amar: „Ciuma Neagră” este aici. reciți, îți admiri vocea, spunându-ți: „nu e chiar așa de
Unde ești, Adevărule? Dar Tu, Medic al sufletelor? rea”? De ce aștepți laude după ce părăsești podiumul?
Dar Tu, Viață? Unde este neprihănirea Mielului de pe Ai ciumă. Iubitule, de ce te îndoiești de sângele lui
Calvar? Cine mai simte jarul slujirii arzându-i inima și Isus? De ce te îndoiești de mântuirea și de învierea ta?
fața? Cine mai dorește să slujească așa – „un muribund, De ce oftezi, gândind că nu vei ajunge la final? Te-a
slujind muribunzilor”? De ce există atâta putrefacție lovit ciuma.
sub bandaje? De ce duhul de indiferență planează Și acum, ce este de făcut? Unde ți-ai aruncat
deasupra ta cu aripi grele de plumb, frate? scutul? Unde ți-e mântuirea? Nu cumva ai mâncat din
Au trecut peste noi ani de chin, amar, zbateri, pomul interzis? Unde ți-ai lăsat rugăciunea și postul din
dureri sufletești... Dar „Domnul ne-a făcut roditori în taină? Ce ai făcut cu Scriptura, pentru care, să o scrie,
țara întristării noastre”. Câțiva tineri s-au botezat. Mielul lui Dumnezeu a înroșit pământul, împreună cu
Alții au fost pecetluiți cu Duhul Domnului. Mărit să mieii Săi? Oare auzi cum El oftează în versurile poetului
fie Domnul pentru aceasta! Însă o, generație a lui Dorz: „Oh, ție-Ţi spun toate-ale Mele, / Dar tu asculți
Bacovia, te-ai dus! A rămas cu noi generația tip „Cain”, așa puțin... / Mi-s vorbele de taine grele, / Tu, înțelegi
tip „Dima”, tip „Marchizul de Sade”, tip „Cărtărescu”! De așa puțin...”?
aceea țip de durere! O, generație paralizată! Generație Sper să ne fi înțeles gândurile unul altuia.
scandalizată! O, generație de sacrificiu! Oare când Cu dragoste de frate,
vor ieși ghioceii de sub cenușa vieții tale spulberate și
îngropate sub crivățul iernii spirituale? Când vei intra în Fănel Şuteu
vara ta veșnică? Ciuma este pe urmele tale, frate, ca o
fiară hămesită! A devorat ea mulți ca tine. Crezi că vei
scăpa, dacă te joci cu ea? NOTA:
Spui că nu ești afectat. Te minți singur că ai putere 1. Printr-un generic intitulat Speculum regis, adică „oglinda
spirituală. Obosești mergând și nu arunci armele. Te regilor”, doresc să abordăm câteva teme actuale referitoare
îmbărbătezi și îți promiți că va fi mai bine. Și este tot la viața creștină. Speculum regis a constituit un gen literar
mai rău. Ai ciumă! Uită-te la tine. De ce nu mai poți răspândit în Evul Mediu care conținea principii de guvernare
lupta? De ce te dai bătut? De ce deznădăjduiești? De și etică destinate suveranilor (de o notorietate deosebită s-au
ce nu mai crezi în frați, în Scripturi și în Dumnezeu? bucurat după anii 1513-1521, în spațiul românesc Învățăturile
De ce nu te mai rogi? De ce? De ce...? Ai ciumă. Unde lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie). Pe noi, Scripturile
îți este râvna de altădată? Unde îți este aurul dulce ne consideră împărați și preoți ai Domnului (Ap 1:6; 20:6).
și curat al sufletului, primit în primăvara când Mielul Deci, prima scrisoare din seria „oglinzii regilor” este adresată
tău a coborât Calvarul peste tine, ți-a șters păcatele unui împărat al Împăratului Împăraților: cel care o citește.
și lacrimile, apoi ți-a șoptit dulce: „ești al Meu, ești a
mea pentru vecie!”? Unde sunt florile iubirii pe care El,
Grădinarul, ți le-a sădit în suflet, în dimineața învierii,
13
când te rugai cântând cu îngerii: „Nu-i nimic și nimeni în
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Continuare de articole
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„...dacă s-ar
„El, care fi scris
este cu deamăruntul,...
oglindirea slavei Lui în
şi lumea aceasta n-ar fi
întipărirea
putut încăpea”
Fiinţei (Ioan 21:25)
Lui...”(Evrei 1:3)
De la ateism
TESTE ALE RELAȚIONARII ÎN CREDINȚA CREȘTINĂ
(Iacov 2-3)
la credinţa în
2. Umblă cârmuit de Duhul. Apostolul Pavel ne
(continuarea din pagina 5)
Dumnezeu
avertizează să umblăm cârmuiți de Duhul și să nu
împlinim poftele firii pământești (Galateni 5:16). Pe marea
vieții întâlnim adesea furtuni, pericole și uneori, datorită
problemelor cotidiene, devenim debusolați. Marile decizii
ale vieții, sunt luate prin înțelepciunea dată de Duhul și
de puterea Sa. Cârma unei corăbii este de o valoare pentru o slavă deșartă, prin care se poate pierde
incomensurabilă. Darul cârmuirii este de cea mai mare răsplata (Galateni 5:26).
importanță. Numai creștinul înzestrat cu darul înțelepciunii - focul și otrava care distrug și ucide semenii și
va descrie prin limbajul inspirat de Duhul Sfânt, traiectoria frații prin zvonuri false, blesteme, minciună, vorbe
și direcția pe care trebuie să o urmăm pentru a trece calomniatoare prin certuri, vrajbe, dezbinări, zavistii,
biruitori prin vijeliile și furtunile tot mai puternice care ură, mânie și defăimare (Proverbe 15:18).
se declanșează pe marea vieții. Cei cârmuiți de firea - focul și otrava care distrug oribil semenul prin
pământească se vor hrăni din roadele acesteia (Galateni ardere, mai ales atunci când se aprinde roata vieții,
5:19-21) și vor înainta cu viteză spre limanul pierzării, pe care la rândul ei este aprinsă de focul gheenei, (Iacov
când cei cârmuiți de Duhul Sfânt se vor hrăni cu rodul 3:6), adică cea care marchează persoana printr-o
acestuia. Limbajul lor va fi unul al dragostei, al bucuriei vorbire negativă și defăimătoare pentru tot restul vieții
al păcii; va fi îmbibat cu îndelungă răbdare, bunătate, printr-un limbaj specific iadului și care va avea în final
facere de bine, credincioșie față de Dumnezeu, blândețe aceeași destinație (1 Corinteni 6:10).
și autocontrol față de semeni (Galateni 5:22,23). În felul
acesta vor ajunge la Țărmul veșniciei, pe Noul Pământ. 5. Are un limbaj blând, pașnic, flexibil.
Un credincios de felul acesta este garantul unei
3. Are pe limbă foc ceresc, vindecător. Focul are o relaționări binecuvântate, lipsită de teama întinării prin
dublă semnificație. Mai întâi de toate, reprezintă pe Duhul păcatele vorbirii. Este creștinul care știe să-și ceară
Sfânt care s-a manifestat în Ziua Cincizecimii prin niște iertare (Luca 17:3), reacționează senin în ocări, în
limbi ca de foc (Fapte 2:3), dar în alte situații din Sfânta potopul de blasfemii și critici. Poate fi înduplecat să ierte
Scriptură reprezintă inclusiv pedeapsa (Deuteronom vinovații, este flexibil în tensiuni, mai ales în cazuri limită,
4:24), judecata (Levitic 10:2; Evrei 12:29). În relaționarea când situația o impune. De ce? Pentru că înțelepciunea
înțeleptului, focul ceresc simbolizează atât limbajul lui este una ușor de înduplecat, nefățarnică și pașnică
care purifică tot ceea ce conține impurități din punct de (Iacov 3:17). Ei bine! Va zice cineva, că nu e corect
vedere spiritual: o învățătură străină de Cuvântul divin să fii călcat în picioare atunci când ai dreptate... este
sau o atmosferă poluată de păcat, cât și lumina care adevărat, nu e corect, dar este dumnezeiește să calci pe
în același timp conduce și luminează asemeni stâlpului urmele Mântuitorului, care nu S-a apărat, care a răbdat
de foc din călătoria copiilor lui Israel spre Țara Promisă batjocura, ocara, scuipatul, umilința, supliciul. Astăzi stă
(Exodul 12:31). Limbajul celui înțelept urmărește la dreapta lui Dumnezeu. Cine zice că rămâne în El,
întotdeauna să edifice pe cel slab, să învioreze cu vorba trebuie să trăiască și El cum a trăit Isus (1 Ioan 2:6).
pe cel doborât de întristare (Isaia 50:4), să spună o vorbă În concluzie, deși testele relaționării cu aproapele
bună la vremea potrivită și să întărească oasele celor în sunt mai ample și mai numeroase, doar parcurgând
suferință prin vești bune (Proverbe 15:23, 30). aceste patru teste ne putem da seama de nivelul spiritual
și mai cu seamă cine suntem. Dacă cinstim, lingușim
4. Respinge limbajul critic, neîmblânzit și pe aroganţii acestei lumi și nu-i iubim pe cei iubiți de
otrăvitor. Dumnezeu, nu trecem primul test. Dacă cei din casă
Este surprinzător că încă de pe vremea lui Iacov, sau cei din jur și realitatea cunoscută de noi înșine ne
toate fiarele, păsările și reptilele erau înblânzite, nu și declară doar buni teoreticieni, nu și buni împlinitori cu
limba care este plină de o otravă de moarte (Iacov 2:7). fapta, credința noastră este zadarnică, moartă. Al treilea
Iată de ce în cazul relaționării celui neînțelept, asistăm test ne amintește de porunca pe care o avem de la El
la un altfel de foc și otravă în limbaj: (Domnul Isus): „Cine iubește pe Dumnezeu, iubește și
- focul și otrava care distrug prin întinare tot trupul: pe fratele (aproapele) său” (1 Ioan 4:21). Al patrulea test
bârfa, vorbirea de rău, defăimarea, uciderea cu vorbe ne demască caracterul limbajului în relațiile cu semenii.
(Iacov 3:6); Putem crea în jurul nostru un colț de rai sau unul de
- focul și otrava care distrug relațiile dintre iad prin limbaj. Viața și moartea sunt în puterea limbii.
credincioși care trag sforile prin critică, manipulare și O autoevaluare corectă este cea mai bună notă. Dacă
lingușeală pentru a-și atinge scopurile și aspirațiile nu trecem testul relaționării cu aproapele și rămânem
egoiste și trufașe care vizează slujbele sau alte locuri mereu cu restanțe, s-ar putea să pierdem examenul
înalte în ochii oamenilor. În drumul lor spre împlinirea final, biletul de intrare în Împărăția lui Dumnezeu.
14
viselor vremelnice sunt gata să calce peste cadavre Simion Buzduga
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuarea din pagina 11)
S c ri soar ea a X LIX- a
menţionate în text furnicile, şoarecii, lăcustele şi
păianjenii: fiinţe în care Dumnezeu şi-a ascuns, dar în
acelaşi timp şi-a descoperit Maiestatea. Aplecaţi‑vă
asupra acestor fiinţe mărunte, neluate în seamă, care
nu cuvântă, pentru a vă înţelepţi, sugerează Agur fiilor
lui. O pagină citită zilnic din Marea Carte a Creaţiei
vă poate face mult mai înţelepţi decât zeci de tomuri
scrise de oameni. De fapt, tot ceea ce Dumnezeu a
Cât despre moralitatea lumii, Agur nu-şi face socotit că ne poate face mai înţelepţi şi mai fericiţi, a
iluzii. Patru sunt relele care au marcat istoria omului deschis şi aşezat la îndemâna tuturor.
pe pământ (Proverbe 30:11-14): Sfaturile lui Agur pentru fiii săi se încheie cu
. relaţia necuviincioasă cu familia; enumerarea celor patru fiinţe cu ţinută frumoasă, adică
. o religie bazată pe iluzii şi nu pe Adevăr; leul, calul, ţapul şi împăratul. Crede-mă, frate dragă,
. mândria ca dominantă a vieţii personale şi că sunt nedumerit cum de Agur îl aşază pe rege în
sociale; rândul dobitoacelor, fie ele şi cu ţinută frumoasă. De
. răutatea în relaţiile dintre oameni. fapt, dacă mă gândesc bine, mulţi demnitari care au
Agur subliniază această faţă întunecată a lumii, împuns cu coarnele, au muşcat şi sfâşiat cu fălcile,
relele ei morale cu toate dezechilibrele politico- ale căror răgete prelungi au făcut să se cutremure
sociale ce decurg de aici (Proverbe 30:21-23). Încă naţiuni, ar fi meritat să fie păstraţi nu în analele
de la începuturile ei, lumea şi-a ascuns faţa mereu, istoriei, ci mai degrabă în manualele de zoologie.
cu abilitate păstrând la vedere doar măşti, ca pe Şi cine ştie dacă nu este cumva o sugestie pentru
scena unui imens teatru, măşti ce o fac zâmbitoare, posteritate! Totuşi, de ce Agur îl aşază pe împărat
agreabilă şi extrem de seducătoare pentru privitorul în rândul necuvântătoarelor? De ce nu 1-a aşezat
superficial. Prin sfatul dat, acest tată urmărea să în rândul fiinţelor celeste? Oare pentru că împăratul
spulbere din mintea fiilor Iui, Itiel şi Ucal, iluziile risipeşte spaime în jurul lui întocmai ca leul care
proprii tinereţii, tinereţe incapabilă să vadă dincolo de este socotit regele animalelor? Pentru că inspiră
realitatea care cade sub priviri. admiraţie prin ţinuta şi maiestatea sa precum calul
Acum, dacă Agur încerca să prevină necumpătarea închingat şi gata echipat pentru război? E posibil. Dar
şi insaţietatea (Proverbe 30:15-16), înseamnă că asemănarea cu ţapul îmi pare şi mai misterioasă. O
aceste trăsături nu numai că sunt importante, dar face oare pentru că merge ţanţoş şi neînfricat în faţa
trebuie stârpite cât mai devreme de către cei tineri ca turmei, fiind în stare să împungă pe oricine i-ar sta
să nu cadă cumva în capcana desfrânării, mai ales împotrivă (Ieremia 50:8)? Poate că în mentalitatea
că desfrânarea este fiica necumpătării. Dimpotrivă, semitică ţapul era un animal simbol. Dumnezeu
cumpătarea la care-i îndeamnă îi va învăţa că nu li însuşi îl aseamănă pe tânărul rege macedonean,
se cuvine totul. În felul acesta vor putea face faţă atât Alexandru, cu un ţap neînfricat (Daniel 8:5).
belşugului cât şi lipsurilor. Căci, dacă doar împrejurări Dragă frate, crede-mă că, punând sfârşit
atât de rare pot spori bunurile acestei vieţi, numai scrisului meu, concluzionez că-l admir pe acest
cumpătarea îndestulează întotdeauna. Vor învăţa, Agur, chiar dacă am puţine date despre el, îl admir
astfel, că fericirea se poate clădi şi pe mai puţin, o pentru ceea ce este, pentru îndemnurile lui bune de
fericire, singura, de altfel, care nu este împroşcată a ne fixa credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, de a
niciodată cu otrava invidiei. Şi la urma urmei, ce fericire căuta fericirea într-o viaţă simplă şi liniştită, de a ne
este aceea pe care o vânează şi ziua şi noaptea pizma îmbogăţi cu înţelepciune şi smerenie, nicidecum
tuturor celor ce o cunosc? din lume, care e arena tuturor nebuniilor, ci din
În ce priveşte secţiunea cuprinsă între versetele misterele şi măreţia creaţiei lui Dumnezeu.
24-28, din capitolul 30 al cărţii Proverbele, ea cuprinde În final, ce poate fi mai nebunesc decât mândria
un îndemn pentru Itiel şi Ucal să nu caute înţelepciunea care nu este decât o sfidare a acestei măreţii şi
în lucrurile mari, care se impun prin dimensiunea şi ordini pe care le oferă opera mâinilor Divine şi
strălucirea lor, atrăgând atenţia tuturor, fără deosebire, alăturându-şi patima mâniei aduce cu sine cele mai
ci în cele mai mici. Este adevărat că înţelepciunea grave tulburări şi dezechilibre, fie în creaţie, fie în
este măreaţă prin ea însăşi, dar, încorporându-se în viaţa de fiecare zi. Fereşte-te până în ultima zi de
lucrurile mici, măreţia ei sporeşte. De aceea e tot mai mândrie, căci e stăpânul cel mai periculos, tocmai
puţin căutată în detaliile cele mai mici ale creaţiei. Cine fiindcă e şi singurul cu care omul cooperează cu
ştie dacă nu cumva oamenii au început să caute cu cea mai mare plăcere spre propria-i nenorocire.
mai multă stăruinţă să privească la cer, atunci când Rămâi sănătos!
15
au socotit că nu mai au ce vedea pe pământ. Sunt Zaharia Bica
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Carte în serial
„Mai Sunt multe alte lucruri pe care le-a
fãcut Isus...”(Ioan 21:25a)
Ridicaţ i - vă!
Î nce pe ju dec a ta! partea a IX-a
17
meu în mână, l-a tot sucit, l-a învârtit şi a refuzat să-mi (continuare în pagina următoare)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)
luni, Domnul mi-a încredinţat şi slujba de episcop al să mă culc liniştit mi-am zis, paza-i asigurată. M-am
Moscovei şi am fost numit primul episcop al Rusiei. culcat. Câinele tot lătra şi mi-am zis: „Nici câinii nu
Toate acestea erau ascunse de ochii kaghebiştilor, altfel recunosc asemenea autorităţi.” Dimineaţa, în timp ce
ei n-ar fi permis aceste lucruri. Dar când Dumnezeu mă duceam cu tramvaiul spre locuinţa lui Vladimir, am
vrea să ascundă ceva, chiar uitându-te ţintă, nu vezi. simţit în duhul meu că sunt urmărit. Acest sentiment nu
Satan ştie că, dacă loveşte păstorul, oile se risipesc, de mă înşela niciodată. M-am uitat în jur şi am văzut patru
aceea slujitorii lui întotdeauna se silesc să facă acest bărbaţi, care stăteau foarte atenţi. Credincioşii noştri se
lucru. Oile au o calitate unică, de a cunoaşte vocea duc îmbrăcaţi elegant la nuntă, duc flori şi eram destui
păstorului lor, şi păstorul ştie acest lucru. Dacă la apă în tramvai. Eu am vrut să-i verific pe acei patru bărbaţi.
ajung mai multe turme de oi în acelaşi timp şi, alergând Cu o staţie înainte de a mă da jos, m-am ridicat şi m-am
spre apă, se amestecă între ele, peste o oră după ce au apropiat de uşă. Automat s-au ridicat şi bărbaţii în cauză
băut toate oile, când primul păstor îşi cheamă oile, din şi s-au oprit în spatele meu. „Nu ajung eu la nuntă“, mă
toată mulţimea de oi, pornesc numai oile acelui păstor. gândeam eu, „aceştia mă vor aresta.“ M-am aşezat din
Al doilea păstor îşi cheamă oile şi ele pornesc după el. nou, chiar lângă uşă. Ei stăteau în picioare, dar s-au
Oile niciodată nu-şi încurcă păstorii. Odată un păstor a liniştit. Au văzut că încă nu cobor. S-a oprit tramvaiul,
fost întrebat dacă s-a întâmplat vreodată aşa ceva, el a eu mă uitam liniştit pe geam, iar când au fâşâit uşile
răspuns că nu. Se poate întâmpla numai în cazul când pentru a se închide, eu am sărit afară. Uşile s-au închis
oaia este bolnavă. Atunci ea nu merge deloc, nici după în urma mea şi bărbaţii au rămas înăuntru. Să fi văzut
unul. Iarna, când este ger şi bat vânturi puternice, feţele lor! Ură şi ciudă. Dintr-odată s-a oprit tramvaiul.
oile fug care încotro. Dar dacă îl văd pe păstor, ele se Au tras semnalul. Şoferul a strigat la ei, dar n-a deschis
strâng în jurul lui şi astfel, stând grămadă, nu piere uşile. Eu le-am făcut semn cu mâna şi am plecat. Am
niciuna. S-a întâmplat că, stând aşa în picioare, să mers pe jos o staţie, dar am ajuns la nuntă. Cum să
îngheţe păstorul, dar oile scapă. Niciunul dintre noi nu renunţ, când ştiam că Domnul mă conduce? Când am
o să piară, dacă ne ţinem strâns de Păstorul nostru - ajuns, am văzut că miliţia nu-i lăsa pe credincioşi să
Isus Cristos - care Şi-a dat viaţa pentru noi; a murit şi a intre în casă. Duhul Sfânt S-a coborât peste mine şi
înviat, ca să ne ia şi pe noi cu El. am simţit că acolo eu sunt şeful. M-am dus la miliţieni
Responsabilitatea mea ca episcop a fost mare. şi le-am ordonat:
Trebuia să călătoresc mult şi la distanţe mari. Teritoriul – Daţi-le drumul să intre, ei au venit la nuntă! M-au
Rusiei este imens, iar eu lunea la ora opt trebuia să ascultat şi am intrat cu toţii.
fiu la muncă. Munca a fost istovitoare, dar, slăvit să Înăuntru l-am găsit pe un reprezentant al puterii. El
fie Domnul, El mă întărea. Mă odihneam foarte stătea la masă şi în faţa lui era o hârtie. El m-a întrebat:
puţin, pentru că voiam să recuperez timpul pierdut cât – Aveţi autorizaţie pentru această adunare?
am stat în închisoare şi n-am lucrat în via Domnului. – Aici va avea loc o nuntă, am zis eu,
Râvna pentru lucrarea Domnului mă măcina. Nu pot dumneavoastră aţi fost invitat?
explica impulsul lăuntric; voiam să fac mai mult, mai Nu am aşteptat să-mi răspundă, am luat masa din
mult şi mai mult pentru Domnul meu. Dar lucrătorii erau faţa lui, am pus-o deoparte şi am zis:
puţini şi nu reuşeam să cuprind toată lucrarea ce trebuia – Am fost invitaţi la această nuntă, fraţilor,
făcută. Odată am auzit că, la institutul Stroganov, surorilor, haideţi să ne rugăm, să cerem binecuvântarea
câţiva studenţi s-au întors la Domnul. Ei imediat au Domnului.
fost exmatriculaţi. Între ei era şi Vladimir Muraşchin. Am început să ne rugăm. Omul acela a trecut uşor
Un credincios mi-a povestit despre el. L-am chemat printre fraţi şi a ieşit afară. El a chemat întăriri şi imediat
şi imediat a venit. Ce lucru minunat, când ai nevoie au venit oameni în uniforme cu maşini. S-au adunat şi
de ajutor, chemi pe cineva şi el vine. M-am bucurat oameni din localitate, care au început să strige:
foarte mult de sosirea lui Vladimir, parcă am primit mai – Sectanţii! Aduc ca jertfă copii! Uite, se adună în
multă putere. Am lucrat împreună şi ne-am bucurat de casa aceea!
succes. Biserica creştea şi numeric, şi spiritual. Acest – Cu siguranţă, striga un kaghebist îmbrăcat civil,
lucru le-a supărat rău pe autorităţi, care ne urmăreau, ca să manipuleze mulţimea.
ne dădeau amenzi. Noi le plăteam şi continuam să Propagandă mincinoasă. Eu am rămas liniştit.
ne adunăm pentru rugăciune, schimbând tot timpul Am deschis larg ferestrele şi am început să vestesc
locaţia. Pe listele lor erau trecuţi credincioşii, dar în Cuvântul celor de afară. I-am chemat să vadă ce facem
capul listei eram eu şi Vladimir. Autorităţile au început noi, să ne pună întrebări. Tinerii au ieşit afară, cântând
să ne întocmească dosarul, iar noi am răspuns cu post spre slava lui Dumnezeu. Imediat au înştiinţat Moscova
şi rugăciune. Deşi a fost greu, noi continuam lucrarea; despre cele întâmplate.
cum scria apostolul Pavel: „Pot totul în Cristos, care mă Aceasta a fost prima evanghelizare în aer liber,
întăreşte.“ 4 august 1974. Un om respectabil, dintre cei prezenţi
În acele zile grele, Vladimir s-a hotărât să se afară, s-a apropiat şi a zis:
căsătorească. El şi-a găsit perechea şi am început – Aţi învins! Ţineţi-o tot aşa!
să ne pregătim de nuntă. Am aflat că şi kaghebiştii Toată săptămâna ne-am bucurat în Duhul Sfânt.
(securitatea de stat) se pregătesc să ne facă un
spectacol de pomină, să ridice poporul împotriva (va urma)
noastră. Am hotărât să nu facem altceva decât
cununia. În seara dinaintea cununiei, am auzit că, la Extras din cartea
vecini, câinele lătra foarte tare. M-am uitat pe geam şi Ridicaţi-vă! Începe judecata!
18 am văzut un bărbat patrulând în faţa casei mele. Pot Ivan Petrovici Fedotov
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuarea din pagina 3)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
CONŞTIINŢA
Conştiinţa este un glas, un ceas deşteptător împotriva pericolelor celor ce dorm.
Când Stăpânul universului devine stăpânul minţii noastre, totul este pus în legalitate.
Dacă te strâmbi odată cu vremurile, când vremurile se îndreaptă, nu te mai poţi îndrepta.
Când plouă în suflet, niciodată nu-i senin afară, iar când este senin în suflet, niciodată nu plouă afară.
Conştiinţa nu cere bani sau glorie, ci recunoaşterea adevărului,
iar aceasta poate fiecare cu ajutorul propriei conştiinţe.
Afirmarea adevărului este necesară şi pentru cei ce îl ştiu, şi pentru cei ce nu îl ştiu.
„Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l
oprească.” (Proverbe 28:17)
„Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor.” (Ioan 8:9)
„Lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi
gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.” (Romani 2:15)
„De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.”
(Romani 13:5)
„Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o
credinţă neprefăcută.” (1 Timotei 1:5)
„Să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut şi au căzut din credinţă.”
(1 Timotei 1:19)
„Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu,până în ziua
aceasta»”
„De aceea, mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”
„Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor”
(Pavel - Fapte 23:1; 24:16; Romani 9:1)