Înțelepciunea lui Iisus Sirah

capitolul XIII
1. Cine se va atinge de smoală se va mânji și cine se
însoțește cu cel trufaș se va asemăna cu acesta.
2. Să nu ridici o povară prea grea pentru tine și să
nu te însoțești cu un om mai puternic și mai bogat
decât tine. Cum se vor putera însoți oala de lut pag. 3
cu căldarea? Prima se va izbi de cealalaltă și se va Inocența copilăriei – Învățătorul
sparge.
3. Bogatul a făcut o nedreptate și tot el s-a supărat; pag. 4
săracul a îndurat nedreptatea și tot el își va cere Iaebeț, tânărul care și-a depășit condiția cu ajutorul lui
iertare. Dumnezeu – Iosif Ignat
4. Dacă îi ești de folos, se slujește de tine, iar dacă te
afli la nevoie, te va părăsi. pag. 4
5. Dacă vei avea [ceva bani], va trăi alături de tine Mărturii ale credinței din fosta URSS – Material prelucrat
și te va jăfui fără să-i pese.
6. Dacă are nevoie de tine, te va înșela, îți va zâmbi
de Bogdan Fereșteanu
și-ți va da speranțe, îți va spune vorbe frumoase și pag. 6
te va întreba: „De ce ai nevoie?”
7. Și te va umili la ospețele lui până te va prăda de
Fapte și consecințe • Nevoia de a spune NU
două sau de trei ori, iar la sfârșit își va bate joc de Vrajmașii – Denisa Vișovan
tine. După aceea, când te va vedea, nu te va mai
pag. 7
băga în seamă și va clătina din cap în privința ta.
8. Ferește-te să te lași înselat și să fii umilit din Îngerul Domnului s-a arătat – Estera Anistoroaiei
pricina nechibzuinței tale.
pag. 8
9. Când te poftește un om puternic, încearcă să te
ții deoparte și el te va pofti cu atât mai mult. Meditații din cartea Proverbele lui Solomon –
10. Nu te împinge [în față], ca să nu fii dat înapoi, Marin Pintilie
dar nu sta nici prea departe, ca să nu fii uitat.
11. Nu vorbi cu el de la egal la egal și nu te încrede pag. 9
în lungile lui cuvântări; căci prin vorbăria lui el te Rândunica – Învățătorul
pune la încercare și, ca în glumă, te va iscodi.
12. Nemilos e cel care împrăștie vorbe; el nu te va pag. 10
cruța de răutăți și lanțuri. Daniela – Draga Ujeniuc
13. Păzește-te și fii cu mare băgare de seamă, căci
umbli pe marginea prăpastiei. pag. 13
14. Auzind aceste lucruri în somnul tău, să te Pregătit pentru talanți – Andrei Hapca
trezești și să-L iubești pe Domnul toată viața ta și
să Îl chemi întru mântuirea ta. pag. 14
15. Orice viețuitoare iubește pe cel asemenea ei și Avem un Dumnezeu omniprezent – Sergiu Culda
orice om pe aproapele său.
16. Orice ființă se împerechează după soiul său și pag. 15
omul se va alipi de cel care-i este asemenea. „Un baiat fără minte” – Iosif Anca
17. Cum vor sta alături lupul și mielul? Așa și
păcătosul cu cel evlavios. pag. 16
Un spin în ochi su o grădina?
(continuare în pagina 8) Cum reziști provocărilor vieții?
Ești prevăzător?
Fondurile necesare editării si distribuirii
revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se con- pag. 18
Răspunsuri, întrebări
stituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care
doresc să sprijine această lucrare pot depune pag. 19
bani în contul Asociaţiei Creştine de caritate Nevrednicia / Vrednicia
Gosen, deschis la BCR Arad, având codul IBAN: pag. 20
RO 62RNCB 0015 0303 1877 0001. Gheața – Rebeca Dagău
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul redacţiei
ISSN: 1583-2589
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
 Editorial
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea”
(Coloseni 3:16)
Inocenţa copilăriei
Înţelesul cuvântului inocent în limba română
este, între altele: candid, cast, fecioresc, pudic, virgin,
nestricat, vergur, curat, neîntinat, nepătat, pur, neatins.
Fiecare copil se naşte cu aceste caracteristici, dar lumea
din jur, aflată sub dominaţia diavolului, desfăşoară în
vremea aceasta o campanie fără precedent pentru
pierderea foarte timpurie a inocenţei. Cum diavolul
este mincinos, îşi ascunde scopul distructiv în promisiuni
atrăgătoare. Pierderea inocenţei, pe fondul ofertelor
acestui duşman de moarte al omului, s-a produs pentru
prima dată în istoria umană în grădina Edenului.
Acolo, Eva şi Adam au gustat din pomul
cunoştinţei binelui şi a răului, ceea
ce a însemnat pierderea
inocenţei, sub impactul
promisiunilor că vor
fi „ca Dumnezeu,
cunoscând binele şi
răul” (Geneza 3:5).
Este o istorie unică,
irepetabilă, dar ceva din
acea experienţă dureroasă,
se petrece cu fiecare om care
ajunge să cunoască goliciunea
trupului fizic cu toate ispitele ce
derivă de aici.
Dragi copii şi adolescenţi, vrem să fim realişti
şi conştienţi că odată cu maturizarea, este necesar să
ne cunoaştem parametrii fizici ai existenţei noastre
umane, dar la vremea potrivită, rânduită de Creator
pentru a putea accesa cu succes şi fără nicio pierdere
aceste funcţii. Ispita curiozităţii premature şi exploatarea
fără control a ceea ce pot oferi poftele trupului este
atracţia cea mai puternică a copilăriei. Necunoaşterea a
ceea ce se ascunde în spatele acestei cortine magice, ce
se vrea a se da pe deplin şi dintr-o dată la o parte, face din
copil o pradă uşoară pentru monstrul îmbrăcat în culorile
curcubeului. Concret, televizorul şi internetul şi mai nou
educaţia sexuală în şcoli şi în grădiniţe şi toate practicile
colegilor voştri, vă oferă posibilitatea expunerii şi privirii
trupurilor celorlaţi oameni mari şi copii, în ipostaze
voluptuoase.
Sfaturile pe care vi le dau aici sunt inspirate
din Cartea pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu, carte prin
care suntem învăţaţi cum să trăim frumos şi fericiţi în
lumea acesta păcătoasă şi cum să ajungem cu siguranţă
în Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă aţi şti ce nefericiţi sunt
cei ce şi-au pierdut inocenţa şi, de regulă, imediat după
aceasta, puritatea, aţi fugi ca oile de lup, să fiţi cât mai
aproape de păstor, pentru a scăpa de ghearele şi colţii
lui ucigaşi. Întâi este o atracţie insistentă pentru a vedea
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
imagini filmate imorale şi chiar trupuri dezgolite. Urmează dorinţa de
a vedea mai mult şi nu se lasă aşteptată prea mult, prin stârnirea
poftelor, dorinţa de a practica ceea ce aţi văzut, care prin minciuna
ispitirii a fost prezentat ca ceva foarte plăcut. Da, există o plăcere
fizică de moment – „plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25).
Dar ce urmează? Setea de a repeta plăcerea, căci a fost aşa de scurtă,
împletită cu tot mai slaba capacitate de a te opune acelei plăceri,
care se vrea saturată cu tot mai mult, mai senzaţional, în nădejdea
înşelătoare că plăcerea poate fi mai puternică, mai de durată. Aici
apare dependenţa de pornografie, de masturbare şi de alte păcate
murdare. În paralel cu această faţă de plăcere a păcatului
se instalează stări de vinovăţie, de mustrare de
conştiinţă, de nefericire şi ce-i mai grav,
toate acestea au repercusiuni în viitor.
Astfel, un băiat care a privit trupul
dezgolit al femeilor, nu se mai
poate uita cu deplin respect şi
libertate spre fete. O fată ce şi-a
permis atingeri şi sărutări, nu mai
poate gusta valoarea unui sărut
curat atunci când se va căsători.
Amintirile din faţa computerului,
plimbările şi îmbrăţişările din parc, o vor
face să se simtă murdară şi să dorească
să se ascundă de trecutul ei. Pierderea
controlului asupra ochilor, prin pofta ochilor şi apoi
a întregului trup, prin celelalte pofte, duce la flirt,
ceea ce nu face decât să scadă potenţialul dragostei
şi bucuria de a iubi şi a fi iubit. De aceea „nu stîrniţi,
nu treziţi dragostea, până nu vine ea!” (Cântarea
Cântărilor 2:7)
Aşadar, dragii mei, lăsaţi părinţii să vă
expună, atunci când ei vor considera că este timpul potrivit, fiecare
lucru referitor la sexualitate şi la viaţa de familie, pentru a putea
gusta la timp fructele dragostei. Nu rupeţi florile din cireş, chiar
dacă par frumoase, căci nu vor mai ieşi din ele cireşe. Nu rupeţi şi
nu mâncaţi nici cireşele necoapte, căci n-au gust dulce. Aşteptaţi şi
veţi vedea ce frumoase sunt, la vedere şi la mâncare, atunci când
sunt coapte. Înţelegeţi că este mult, mult mai uşor şi mai bine,
acum şi pentru toată viaţa, să nu cunoaşteţi anumite lucruri despre
sexualitate, pentru că diavolul a pervertit foarte mult ceea ce este
natural, sănătos şi cu adevărat plăcut. Cât despre viaţa de familie,
lăsaţi-vă învăţaţi de oameni sfinţi, nu de păcătoşii pe care îi aşteaptă
mânia lui Dumnezeu. „Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci
din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii
neascultători.” (Efeseni 5:6) „Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la
necurăţie, ci la sfinţire” (1 Tesaloniceni 4:7).
Învăţătorul
3
 Istoria credinţei
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1

I A E B E Ţ
tânărul care și-a depășit
condiția cu ajuturul lui
Dumnezeu
(1 Cronici 4:9-10)

Era un tânăr timid, tăcut şi mai ales... trist. Sau poate era
doar senzaţia pe care ţi-o dădea atunci când îi auzeai numele:
TRIST. Pentru că aşa îl chema: Trist. Chiar dacă cei din jur îl
ironizau destul de des şi făceau multe glume nesărate pe seama
lui, nu se sinchisea foarte tare, sau cel puţin aşa dădea impresia.
În ochii lui sclipea o inteligenţă şi o hotărâre pe care nu le prea
observai la ceilalţi tineri din jurul lui. Era ferm hotărât să nu se
lase influenţat nici de batjocurile tovarăşilor lui, nici de condiţia
precară a familiei din care provenea, nici de trecutul care-l
apăsa cu o forţă de fier, gata să-l strivească. Sărăcia cuvintelor
era compensată de forţa mentală cu care îşi proiecta viitorul;
era în stare să stea ore în şir seara în pat şi să viseze cum va
arăta într-o zi familia lui, casa, hambarele, acareturile cu vite,
locurile de păşunat, ogoarele şi copiii jucându-se prin curte.
Dar Iaebeţ (aşa sună numele lui în ebraică) nu doar visa, era
deosebit de harnic, întreprinzător şi sărea mereu primul atunci
când era ceva de făcut în casă. Şi mai ales, se ruga mult, după
ce se însera, în timp ce se plimba singur pe potecile care duceau
din sat înspre dealurile din jur. Îi plăcea tare mult să rămână
numai el cu Dumnezeu. Ştia că există Dumnezeu şi că El aude
tot ce îi spune un tânăr timid, singuratic şi fără prea multe şanse
de reuşită în viaţă.
Da, viaţa fusese dură cu el, chiar de la începutul ei. Mama
lui avusese foarte mari dureri atunci când l-a născut, ba chiar
rămăsese marcată fizic şi psihic după naşterea lui. În neamul
lor exista un obicei ciudat, şi anume ca pruncii care se năşteau,
să primească nume în funcţie de ceea ce simţeau sau credeau
părinţii că vor deveni copiii în viaţă. Spre exemplu, avusese o
străbunică cu numele Lea, care atunci când născuse al patrulea
copil, fusese atât de entuziasmată, încât a exclamat: „Aleluia!
Slăvit să fie Domnul!”. Şi aşa i-a rămas numele copilului:
„Lăudat să fie Domnul” (Iuda în evreieşte). Străbunicul lui,
Iuda, a avut doi băieţi cărora mama lor le-a pus nume mai
puţin inspirate, ba chiar destul de ciudate: „Spărtură” (Pereţ)
şi „Cărămiziu” (Zerah). Îi venea şi lui să râdă când se gândea la
aceste nume şi se mai consola că, totuşi, numele lui nu suna
chiar atât de urât. La urma urmei, în durerea ei, mama putea
să-i pună un nume mai neplăcut, ca: Nedoritul, Nenorocitul,
Plângăciosul, Zbârcitul sau Orăcăială... În casa lor se spuneau
în fiecare seară poveşti din trecutul glorios al neamului lor şi
cel mai mult îl fascina povestea despre stră-străbunicul său
Iacov, al cărui nume fusese schimbat chiar de Dumnezeu.
Wow!!! Asta-i chiar interesant... Stră-străbunicul lui avusese
un nume rău: Înşelătorul (şmecherul) şi chiar se potrivea cu
caracterul lui: odată l-a înşelat pe tatăl său, Isaac, şi de două
ori pe fratele lui, Esau. Într-o zi însă, s-a întâlnit cu Dumnezeu şi
atunci s-a petrecut ceva dramatic. Atât de hotărât a fost Iacov
să obţină o binecuvântare de la Dumnezeu, încât s-a agăţat de
El şi nu l-a lăsat să plece până dimineaţa. Atunci, Dumnezeu i-a
schimbat numele din Iacov în Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu
şi iese biruitor) şi de atunci aşa i-a rămas numele, care s-a
transmis tuturor urmaşilor lui. Asta-i de-a dreptul fascinant!
Să te lupţi cu Dumnezeu în rugăciune până când viaţa ta se
schimbă pentru totdeauna... Asta voia şi el, Iaebeţ, să facă. Nu-l
interesa atât numele, cât viitorul lui. Era ferm hotărât să nu se
lase în voia sorţii potrivnice şi să facă totul pentru a-şi realiza
visurile. Dar oare va reuşi? N- au mai încercat atâţia înaintea
lui şi degeaba??... Nu cumva se lupta cu morile de vânt? Oare
depindea numai de el sau numai de Dumnezeu? Sau şi de el şi
de Dumnezeu?
Voi ce ziceţi, a reuşit Iaebeţ să-şi împlinească visurile sau nu?
Haideţi să vedem ce calităţi a avut băiatul acesta, încât
până la urmă a reuşit ce şi-a propus.
I Insistent. N-a vrut în ruptul capului să-şi accepte soarta
potrivnică. Cu ce era el de vină că mama lui l-a născut cu
durere? De ce să-şi nenorocească prezentul şi viitorul, din cauza
originii lui cu probleme? Nu, nu va accepta aşa ceva.
Aţi văzut copii insistenţi? Da? Nu vorbesc de cei insistenţi
în rău, care nu vor să asculte de părinţi şi de profesori. Sau
de cei care nu vor să se îmbrace când e frig sau să se tundă
când le-a crescut părul. Sau să meargă la culcare când se dă
stingerea acasă. Vorbesc de cei care nu vor să cedeze când
sunt provocaţi să înjure, să fure, să fumeze sau să privească la
mizerii pe telefon. Vorbesc de cei care refuză să vorbească, să

4 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
Istoria credinţei
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1

se îmbrace sau să se poarte după moda vremii. De cei care n-au

părinţi cu relaţii şi bani ca „să le ungă rotiţele” pe la şcoală, dar
insistă să demonstreze la toţi că nu-s nici proşti, nici needucaţi,
nici leneşi. De cei care refuză să accepte ideea că pocăiţii sunt
oameni înguşti, fără orizont, fără bucurii, fără viitor şi cred ce-i
învaţă Biblia, părinţii lor şi Biserica. Asta-i o insistenţă bună, ca
a lui Iaebeţ.
Te încurajez să rămâi în continuare aşa!

A Activ. Iaebeţ nu doar că era insistent, nevrând să fie

aruncat la marginea societăţii. El avea şi hotărârea fermă
să-i depăşească pe toţi şi să se aşeze în fruntea plutonului.
Biblia ne spune că a reuşit, fiind cel mai cu vază dintre fraţii lui.
(v.9a) Îmi plac tinerii activi, care vor să facă ceva mai mult decât
să mănânce, să doarmă, să se căsătorească, să facă copii şi să
meargă duminica la biserică. Adică să lase ceva notabil în urma
lor. Desigur că n-o să mai poţi reinventa becul, motorul în patru
timpi sau corul pe patru voci, dar cine ştie ce alte lucruri utile

Mărturii din fosta URSS

pentru omenire aşteaptă să fie descoperite de un tânăr activ?
Contează foarte mult şi calea pe care vrei să te faci
remarcat. Unii tineri încearcă să impresioneze prin ţinuta sau
coafura excentrică, alţii prin limbajul vulgar, alţii prin inteligenţă
sau cultură. Iaebeţ putea să intre în sala de forţă şi să iasă de
Valentin scrie: “M-am născut în 1950 în orașul Donetsk,
acolo un pachet de 120 kg de muşchi şi fibră şi apoi să-i pună
Ukraina.. Din 1983 şi până în 1988 am fost membru într-o
la respect pe toţi cei din jur. Sau putea să plece în altă ţară sau
biserică în Donetsk. În prezent trăiesc în oraşul Şahtî, regiunea
să-şi schimbe numele. Iaebeţ a ales însă o altă cale, pe care v-o
Rostov, Rusia. Am fost condamnat pentru credința creștină la
recomand cu multă căldură.

E
două termene de închisoare sub regimul comunist din Uniunea
Evlavios. Nu cred că înţelegeţi mulţi termenul acesta. Omul
Sovietică, primul termen (doi ani) din aprilie 1979 până în aprilie
evlavios este omul credincios, care se teme de Dumnezeu şi
1981 şi al doilea termen (trei ani și jumătste) din iulie 1985 până
are o bună relaţie cu El. Să vă dau două exemple din Biblie.
în ianuarie 1988.” Beniamin a fost închis timp de doi ani în
Estera era o fată foarte frumoasă, dar a ales să meargă
Republica Buriată a Uniunii Sovietice, la granița cu Lacul Baikal,
în mijlocire la împărat nu îmbrăcându-se extravagant sau
la 6000 km depărtare de casă. Întreaga populație din zonă este
provocator, ci postind şi rugându-se. Şi a reuşit. Timotei era
mongolă. În toată această perioadă, cei cinci copii ai săi au
un tânăr timid, cu o origine care-l dezavantaja, dar a decis să
rămas fără tată. Acuzația: Am tipărit ilegal literatură creștină.
asculte sfatul lui Pavel şi să devină un tânăr evlavios. Aşa a
„Aflându-mă în al doilea termen de închisoare, unul dintre
rămas numele lui menţionat în multe locuri în Biblie şi două
condamnați m-a amenințat că mă omoară, dar Dumnezeu m-a
epistole care-i poartă numele, deosebit de frumoase.
protejat ca prin miracol și nimic rău nu mi s-a întâmplat. Apoi
Poţi să impresionezi prin frumuseţe, ţinută, bronz,
am înțeles că acestea erau intenţiile autorităţilor, de a mă
inteligenţă sau dotări materiale sau te poţi face remarcat prin
speria. Cel care m-a amenințat cu moartea, a avut el însuși un
evlavie (iubitor de Scriptură, îmbrăcat decent, rugativ, iubitor
accident foarte grav din care abia a scăpat cu viață. Aceasta a
de adunare). Depinde pe cine vrei să impresionezi şi pentru câtă
fost o mărturie foarte bine văzută, de către toţi cei care erau
vreme. Pavel specifică faptul că evlavia are făgăduinţa vieţii de
în jurul meu, cum Dumnezeu îşi apără toţi copiii Săi.” Pentru a-l
acum şi a celei viitoare. Ce alegi: un renume trecător sau o viaţă
pedepsi pe Beniamin pentru că era creștin, el a fost închis pe o
veşnică?

B
vreme teribilă de iarnă, timp de 15 zile într-o celulă subterană
Brav. Iaebeţ a fost un luptător viteaz în rugăciune, ca şi
neîncălzită. Înghețat și aproape mort, a avut în cea de-a zecea
străbunicul lui, Iacov. El nu s-a rugat murmurând, din când
zi, în timp ce se ruga, o revelație că Dumnezeu îl va elibera
în când, ci efectiv s-a luptat în rugăciune, cu intenţia de a-L
astfel încât va avea posibilitatea să-L slujescă. Într-adevăr, în
îndupleca pe Dumnezeu. Şi a reuşit. A fi luptător în rugăciune
cea de a 11-a zi, caloriferele s-au încălzit în mod neașteptat și a
înseamnă a fi mai mult decât insistent sau activ. Înseamnă să
căzut într‑un somn adânc. Valentin scrie: „Într-o zi, toți creștinii
te agăţi cu disperare de Dumnezeu, ca şi când ar fi singura ta
închiși au ieșit deodată din închisori (când Uniunea Sovietică a
şansă de reuşită. Înseamnă să crezi că El chiar te poate ajuta
căzut). Am ieșit pentru a aduce mărturie că Dumnezeu nu-Și
să-ţi împlineşti visul; să perseverezi să te rogi până când El te
abandonează copiii și bisericile noastre au fost binecuvântate
ascultă. Atât de insistent şi de ”enervant” să fii înaintea lui
extraordinar prin astfel de mărturii creștine.”
Dumnezeu, ca atunci când ai vrut să atragi atenţia băiatului /

fetei de care ţi-a plăcut prima dată sau să-ţi îndupleci părinţii
Valentin şi Beniamin Erofei
să-ţi cumpere rochia sau tableta dorită.
asociatiacrestinasabinawurmbrand.ro
Dar, ca să primeşti ceva de la Dumnezeu, nu este suficient
Preluare şi prelucrare Bogdan Fereşteanu
(continuare în pagina 14)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" 5
(Isaia 12:4)
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

Fapte și consecințe
Asociați faptele cu consecința pentru fiecare faptă în parte

Cain omoară pe Abel Cum a facut, așa i s-a făcut

Ginerii lui Lot iau cuvântul Domnului drept glumă Statut de fugar
Iacov își înșală tatăl Nimiciți împreună cu cei nelegiuiți
Iscoadele minimalizează puterea lui Dumnezeu Păgubit
Adoni-Bezec batjocorește 70 de împărați Ratează Canaanul
Păcătuirea lui David cu Bat-Șeba Pierdera graiului
Iona fuge de misiunea încredințată Patru fii mor
Saul face slujba altuia Trei zile și trei nopți în întuneric
Haman pregătește uneltirea pentru un nevinovat I se ia slujba lui
Zaharia se îndoiește Ce a vrut să facă, i s-a făcut lui

Nevoia de a spune NU
A. Capacitatea de a spune NU. Cui?
1. Moise a știut să spună nu la .....................................
2. Iosif a știut să spună nu în fața .................................
3. Șadrac, Meșac și Abed-Nego au spus nu ..................
4. Daniel a spus nu .......................................................
5. Pavel a spus nu .........................................................
B. Incapacitatea de a spune NU. Cui?
1. Samson nu a spus nu ......................................................
2. David nu a spus nu .........................................................
3. Acan nu a spus nu ..........................................................
4. Saul nu a a spus nu ........................................................
5. Dima nu a spus nu ..........................................................

Vrăjmași
Alegeți din șirul de nume de mai jos și notați în dreptul fiecărui personaj, vrăjmașul/
vrăjmașii pe care l-a/i-a avut în timpul vieții.
1. David
2. Solomon
3. Iehu
4. Ioahaz
5. Osea
6. Ahaz
7. Ezechia
8. Mardoheu
9. Ieremia
10. Pavel

Alexandru, Hadad, Haman, Hazael, Hazael, Pașhur, Rețin, Rezon, Salmanasar, Sanherib, Saul.
Denisa Vișovan

6 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

Îngerul Domnului s-a arătat...

Completaţi spaţiile libere folosindu-vă de indiciile oferite:

Cui? Unde? Ce mesaj a transmis? Atitudinea / acţiunea provocată Referinţa biblică

Lot
Apocalipsa
1:1,9;22:8,16
În temniţă
Poporul a ridicat glasul şi a plâns şi
au adus jertfe Domnului acolo.
„De unde vii şi unde te duci?”

David

Nazaret
Stătea tot înaintea Domnului.

„Tu trebuie să stai înaintea Cezarului.”

Matei 28:5-8
A pus locului aceluia numele:
“Domnul va purta de grijă”.
În drum
spre Moab
Exodul 3:1-10
Nevestei lui
Manoah
„Scoală-te şi mănâncă”

Fapte 10:1-7
A căzut cu faţa la pământ leşinat;
a stat leşinat şi bolnav mai multe
zile.
Păstorilor
„Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui,
fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi
spune eu;”
În Templu
A zidit un altar căruia i-a pus
numele „Domnul păcii”

Estera Anistoroaiei

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" 7
(Isaia 12:4)
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.”
1 Timotei 4:7b

Meditaţii din cartea Proverbele lui Solomon

„ca sã dea celor neîncercați agerime de minte, tânãrului, cunoștințã și chibzuințã.
sã asculte însã și înțeleptul, și își va mãri știința, și cel priceput, și va cãpãta iscusințã”.
(Proverbe 1:4-5)

Există, la începutul vieţii noastre, o perioadă a inocenţei,
a necunoaşterii, când ne pândeşte riscul unei mari greşeli:
aceea de a ne arunca în vâltoarea vieţii foarte siguri pe noi
înşine, uitând sau ignorând faptul că ne lipseşte experienţa,
cunoaşterea profundă, necesară pentru a ne ajuta în luarea
unor decizii înţelepte, pe care să nu le regretăm mai târziu.
Traducătorii l-au definit pe acest tânăr din versetul nostru,
neîncercat, prostuţ, inocent, nevinovat, fraged sau necopt.
Toţi aceşti termeni au valoare definitorie pentru destinatarul
cărţii proverbelor. Intenţia autorului cărţii nu e aceea de a-l
jigni sau de a-l dispreţui. Ne întâlnim cu el în cap. 7 vers. 6-8,
“Stãteam la fereastra casei mele, și mã uitam prin zãbrele. Am
zãrit printre cei neîncercați, am vãzut printre tineri, pe un bãiat
fãrã minte. Trecea pe ulițã, la colțul unde stãtea una din aceste
strãine, și a apucat pe calea care ducea spre locuința ei.”
Trei sunt ofertele din acest verset: agerimea minţii,
cunoştinţa şi chibzuinţa.
Agerimea minţii, ne va ajuta să luăm decizii rapide uneori,
dar nu pripite. Sunt multe situaţii când nu avem prea mult timp
de gândire, când nu avem pe aproape un dascăl pe care să-l
consultăm, când contextul ne presează, obligându-ne să luăm o
astfel de decizie. Sub presiunea momentului, am avut ocazia să
învăţăm care e diferenţa dintre deciziile rapide, dar înţelepte,
şi deciziile pripite, cu consecinţe regretabile poate pentru tot
restul vieţii. De aceea, un tată i-a promis fiului său care urma să
plece de acasă, o sumă regulată de bani, cu o singură condiţie:
să citescă în fiecare zi un capitol din cartea Proverbelor. E
important să recunoaştem că la o anumită vârstă, nu avem o
minte ageră, capabilă să gândească rapid; sau poate avem o
minte ageră, dar absenţa experienţei să aibă ca urmare decizii
pripite. De aceea, lângă agerimea minţii, avem nevoie de
cunoştinţă şi chibzuinţă. Avem nevoie de cunoaştere amplă a
cât mai mult din ceea ce înseamnă istoria şi experienţa umană;
toată problematica vieţii, iar lângă aceasta, propria noastră
experienţă, cu traumele, cu bucuriile , cu biruinţele şi eşecurile
ei, cu înălţimile şi adâncimile ei. Pe măsură ce înaintăm în viaţă,
şi anii se adaugă unul câte unul, înţelegem ce mult contează
bagajul de cunoştinţe şi experienţe, care constituie fundamentul
pe care se sprijină deciziile pe care le luăm în dreptul nostru sau
în dreptul altora.
Ignorând toate acestea, vom ajunge să ne exprimăm târziile
şi zadarnicele regrete, aşa cum le citim în aceeaşi carte: „Cum
am putut eu să urăsc certarea, și cum a disprețuit inima mea
mustrarea? Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei, și
să nu iau aminte la cei ce mă învățau?” (Proverbe 5:12-13)
Da, târzii şi uneori zadarnice regrete. De aceea, să luăm în
serios oferta versetului de mai sus, să ne lăsăm învăţaţi, sfătuiţi,
mustraţi, corectaţi, indiferent de vârsta pe care o avem, fie tineri,
fie mai vârstnici, conform versetului 5: “să asculte însă și înțeleptul,
și își va mări știința, și cel priceput, și va căpăta iscusință.”
Niciodată nu putem spune că suntem suficient de abili,
de apţi în luarea deciziilor . Cu atât mai mult, cei aflaţi la vârsta
adolescenţei sau a tinereţii. Şi să nu uităm: FERICIREA SE
ASCUNDE MEREU IN SPATELE DECIZIILOR ÎNŢELEPTE.
Cu bine!
Marin Pintilie

(continuare din pagina 2)

Înțelepciunea lui Iisus Sirah

capitolul XIII

18. Ce pace [poate fi] între hienă și câine? Și ce pace între
bogat și sărac?
19. Prada leilor sunt măgarii sălbatici din pustiu; așa și
săracii sunt pășuni pentru bogați.
20. Smerenia este pentru cel trufaș urâciune; așa și
săracul e urâciune pentru cel bogat.
21. Bogatul care se clatină e sprijinit de prieteni, dar pe
sărmanul care se prăbușește îl mai împing și prietenii.
22. Când bogatul se împiedică, mulți îi sar în ajutor; a
spus nerozii și i s-a dat dreptate. Sărmanul s-a împiedicat
și l-a mai și certat toată lumea, a spus lucruri pline de
înțeles, dar nu a fost băgat în seamă.
23. Bogatul a vorbit și toți au tăcut și au înălțat până la
nori cuvântarea lui. Săracul a vorbit și au spus: „Cine este
acesta?” Iar dacă se poticnește, îl vor trânti la pământ.
24. Bună e avuția când este fără păcat; rea este sărăcia în
gura nelegiuitului.
25. Inima omului îi preschimbă chipul, fie în bine, fie în
rău.
26. Un chip vesel este semnul unei inimi pornite spre
cele bune, iar născocirea de pilde înseamnă cugetare
anevoioasă.
Septuaginta, vol. 4/II

8 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
 Predica pentru copii
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de
copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,...”
Psalmul 78:3-4
Context: „Uitaţi-vă la păsările cerului” (Matei 6:27),
a fost îndemnul Domnului Isus Hristos. El a dat ca exemplul
păsările pentru grija permanentă a lui Dumnezeu faţă de toată
creaţia. Dintre miile de specii de păsări care încântă privirea şi
auzul nostru, rândunica este prezentată în Scripturi în diferite
ipostaze, care pot fi exemple pentru viaţa noastră.
1. Rândunica – în cuibul de la Templul Domnului. „Cât de
plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor! Sufletul
meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi
carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu! Până şi pasărea îşi
găseşte o casă acolo şi rândunica un cuib unde îşi pune puii... Ah!
altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul
meu!” (Psalmul 84:1-3) Leviţii, evrei aleşi să slujească în curtea
Casei Domnului, au observat prezenţa cuiburilor de rândunică
la straşina Templului. Ei au socotit că acel loc este unul foarte
plăcut şi pentru aceste păsări migratoare. Datorită prezenţei
divine şi a slujbelor sfinte prin care Dumnezeu era lăudat în
permanenţă, cu atât mai mult ei apreciau acel loc sfânt, în
care oamenii se puteau apropia de Cel sfânt, prin jertfele de la
altarul din curtea Templului.
Dragi copii, voi aţi fost aduşi la Casa Domnului, mai
întâi într-un coşuleţ pentru slujba de binecuvântare. Acela a
fost primul vostru cuib de la adunare. În anii ce au urmat, pe
măsură ce aţi crescut, aţi fost aduşi de părinţi în braţe, apoi
aţi venit pe picioarele voastre, aici unde putem sta în prezenţa
Domnului şi a credincioşilor Săi. Aici toţi putem să-L lăudăm pe
Dumnezeu şi să învăţăm cum să-I fim plăcuţi. Aici El ne învaţă,
ne ascultă rugăciunile şi ne ajută în toate. Preţuiţi acest loc aşa
ca fii lui Core care ziceau în cântarea lor: „Căci mai mult face o
zi în curţile Tale decât o mie în altă parte...” (Psalmul 84:10)
2. Rândunica – un glas rugativ. „Am strigat până dimineaţa;
ca un leu, îmi zdrobise toate oasele! Până deseară îmi vei
pune capăt. Ciripeam ca o rândunea, croncăneam ca un cocor
şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: «
Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!» Ce să mai spun? El mi-a
răspuns şi m-a ascultat...” (Isaia 38:13-15) Cuvintele acestea
sunt un fragment din cântarea regelui Ezechia. La vârsta de 39
de ani el a fost foarte bolnav pe moarte, dar s-a rugat Domnului,
care s-a îndurat de el şi i-a lungit zilele cu 15 ani. El a comparat
cuvintele rugăciunilor lui şi cu ciripitul rândunicii.
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
Rândunica
Voi copii aveţi glasul, cu corzile vocale neuzate, care
chiar seamnănă cu glasul frumos al unor păsărele. Dar ce
ciripiţi? Versurile vostre sună plăcut şi prin cuvintele ce le rostiţi
sau numai prin timbrul vocal? Dacă aveţi bolnavi în familie
sau orice altă problemă, pe care noi ca oameni nu o putem
rezolva, să „ciripim” şi noi ca regele iudeu şi vom vedea cum
bunul Dumnezeu ne va asculta şi va face minuni pentru noi.
Dumnezeu ascultă rugăciunea copiilor ca şi a oamenilor mari,
numai să ne silim să-i fim plăcuţi şi să putem motiva rugăciunea
ca regele Ezechia, care din primul an al domniei lui l-a iubit pe
Domnul şi Casa Lui. Drept dovadă şi după ce a fost vindecat a
dorit şă meargă la Casa Domnului şi s-a angajat să-L laude pe
Domnul prin ciripitul cântărilor lui
3. Rândunica – un zbor la timpul potrivit. „Chiar şi
cocostîrcul îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua,
rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul
Meu nu cunoaşte Legea Domnului!” (Ieremia 8:7) Au fost
vremuri în istorie când oameni n-au ştiut unde pleacă toamna
rândunelele. Acum ştim că se duc în ţările cu climă caldă,
străbătând mii de kilometri. Ele revin la acelaşi cuib la timpul
potrivit, primăvara. Dumnezeu le-a dat exemplu prin profet prin
faptul că le „îşi păzesc vremea venirii lor”. Ele ştiu când trebuie
să plece dintr-o parte în alta şi chiar dacă au de străbătut un
drum foarte lung, se silesc şi ajung la destinaţie în timp optim.
De la ele puteţi învăţa să reespectaţi orarul fiecărei activităţi;
să plecaţi la timp de acasă la şcoală şi astfel veţi ajunge la timp.
Să vă întoarceţi la timp acasă şi să nu mergeţi în altă parte
căci şi rândunelele se întorc exact în locul din care au plecat.
Mai mult şi mai important, adolscenţilor, băieţi şi fete, să nu
plecaţi în drumul căsătoriei, decât la vremea potrivită. Ce
s-ar întâmpla dacă rândunelele ar vrea să vină să-şi înceapă
cuiburile prin luna februarie? Ele aşteaptă primăvara, aşteptaţi
şi voi, nu vă luaţi după obiceiurile păcătoase ale colegilor voştri
căci „toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are
ceasul lui... îmbrăţişarea îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:1-5).
Rămâneţi liniştiţi la locul vostru, nu plecaţi în alte ţări, până
nu creşteţi mari, „nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine
ea!” (Cântarea Cântărilor 2:7) Dacă vom „cunoaşte vremea pe
ceruri” pentru toate actrivităţile vieţii, la vremea potrivită vom
zbura spre ceruri. Să ne întâlnim în zbor în cârdul mântuiţilor!
Învăţătorul
9
 Copilăria
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.”
Proverbe 22:6

Daniela
partea a XVII-a

L
ili se întoarse acasă cu braţele pline:
– Asta da afacere prosperă! Am primit laude pentru
mâncarea gustoasă, de la fratele „înger” şi am mai primit
un buchet de narcise albe şi lalele roşii. Însă aceasta nu e tot!
Lili scoase din buzunar o bacnotă de o sută de lei.
– Fata aceasta ne îmbogăţeşte! spuse mama, vădit
bucuroasă.
– Pot cumpăra un bilet dus – întors, pentru Daniela, să

îşi poată vedea sora şi nepoţelul, iar eu voi avea grijă de tine,
mamă, spuse Lili bucuroasă.
– Lili, poţi să o însoţeşti şi tu pe Daniela, să nu meargă
singură cu trenul. Eu sunt vindecată, rănile mele s-au acoperit
cu un strat de coajă subţire, aceasta este un semn că se vor
dar nu fară Dumnezeu
vindeca în totalitate, foarte curând. Am nevoie doar de răbdare
acum.
– Mama, e timpul ca Daniela să se obişnuiască să se
descurce singură, aşa că o voi expedia chiar în după-amiaza
aceasta. Ea iubeşte foarte mult bebeluşii. Eu pot şi fără ei,
ştiu că fiinţele acestea mici sunt mereu flămânde, gălăgioase
şi plângăreţe. Acum suntem foarte aproape de gara C.F.R.,
trenurile trec şi noaptea pe sub nasul nostru şi noi încă nu am
călătorit nicăieri! Daniela, tu vei fi prima! Vei primi îndată biletul.
Merg să văd mersul trenurilor la gară, iar tu fă-ţi bagajul.
Lili era deja de partea cealaltă a uşii. Mama căuta ceva
în dulapul ei de haine. Daniela a meditat un pic: ce era mai
important pentru o călătorie? Îşi luă strictul necesar într-o
geantă şi îndrăzni să îi ceară mamei ceva:
– Mamă, vreau să te rog să îmi împrumuţi Biblia ta, până
mă întorc. Promit că o voi aduce înapoi şi voi avea grijă de ea,
nu o voi uita nicăieri!
– Sigur, scumpa mea, poţi să o iei, îţi va fi de folos. Vei putea
citi cele trei ore cât vei călători cu trenul până la Năsăud.
Mama împachetă o faţă de masă, cusută la gherghef, şi o
lenjerie nouă, pentru fiica ei căsătorită.
– Daniela, eu am să mă apuc să croşetez căciuliţe şi papucei
pentru bebeluş. Nădăjduiesc să îi fac şi eu o vizită surorii tale,
cât mai curând.
– Am ajuns! Lili intră în casă cu biletul de tren cumpărat.
Ia-ţi rămas bun de la noi până mâine seară, Daniela. Bucură-te
de libertate şi să ne aduci veşti bune de la sora noastră! Trenul
va pleca la ora două şi jumatate şi vei ajuge în Năsăud la ora
cinci şi jumătate.
Lili a scris adresa de pe plic pe o foaie de hârtie şi a dat-o
Danielei.
Călătorind singură,
– Să îl săruţi pe nepoţelul nostru, din partea mea, şi pe
Elena, desigur. Aici ai banii pentru biletul de întoarcere.
Lili a pus banii într-un plic şi i-a dat Danielei. După ce
Daniela şi-a luat rămas bun şi de la mama, se pregăti să iasă pe
uşă.
– Mă voi ruga pentru tine, scumpa mea! Să ne revedem cu
bine!
– La revedere, mamă! Îmi va fi dor de tine!
Lili o îmbrânci încetişor spre uşă.
– Trebuie să fii deja înţărcată de mama, căci vei da examen
şi vei fi departe de noi, fericito!
Daniela a mers însoţită de sora ei până la gară. Trenul
se îmblânzise în ochii ei, nu se temea să călătorească singură,
adică neînsoţită de cineva cunoscut, căci multă lume călătorea
cu trenul. Pe peronul gării, impiegatul cu şapcă şi paletă roşie
aştepta şi el sosirea şi plecarea trenului. Lili a strecurat în
buzunarul Danielei ceva de forma unor pietricele zornăitoare.
Daniela pipăi conţinutul buzunarului şi zâmbi recunoscătoare.
– Mă uimeşti, Lili! Tu întotdeauna ai comori la tine, pentru
a le dărui altora!
– Acestea le-am primit şi eu. Sincer nu ţi le-aş fi dat
dacă nu m-ar supăra durerea de măsele. Îmi plac mult şi mie
bomboanele cu alune. Am mâncat şi eu câteva când m-am
întors de la fratele Candrea. De la el le-am primit. Întotdeauna
are câte o surpriză pentru mine şi pentru faptul că apreciază
felul în care gătesc mâncarea, am satisfacţia să continui treaba
aceasta la nesfârşit!
Trenul se opri în gară, gâfâind obosit şi scoţând rotocoale
de aburi şi fum pe coşul locomotivei. Daniela şi-a sărutat sora,
apoi şi-a luat bagajul şi a urcat în vagonul cinci.

1010 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
 Copilăria
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.”
Proverbe 22:6
– Bună ziua! Pe biletul meu este trecut locul cinzeci şi
şase. Mă bucur că locul se află la fereastră şi este spre direcţia
de mers.
Două doamne au ajutat-o să îşi pună bagajul sus, apoi
Daniela s-a aşezat pe banchetă, căutând-o cu privirea pe sora ei,
care a rămas pe peronul gării. Lili i-a fluturat mâna în semn de la
revedere, apoi a întors spatele trenului, grăbindu-se spre casă.
Cu o smucitură, trenul porni, lăsând în urmă comuna Iacobeni.
Casele frumoase ale oamenilor gospodari, păşunea de brad,
în partea stângă şoseaua care parcă şerpuia lin în serpentine.
În dreapta căii ferate, râul Bistriţa curgea învolburat şi tulbure
din cauza zăpezilor de pe munţi. Pe pajiştile verzi, primăvara
semănase ciuboţica-cucului, brânduşe şi toporaşi. Trenul alerga
mai departe şuierând şi clămpănind din roţi. Daniela îşi aduse
aminte de Biblie şi dori să citească. În faţa ei, un domn trecut
de vârsta de treizeci de ani o urmărea, să vadă ce carte citeşte.
Doamnele şuşoteau între ele despre reţete culinare, iar alţi doi
bărbaţi citeau în ziare. Intenţionat, Daniela răsfoi Biblia şi se
opri la Ioan capitolul 3 cu versetul 16: „Fiindcă atât de mult a
iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”
Controlorul intră în compartiment şi ceru biletele la
control. Privi încruntat spre Daniela şi îi spuse răstit:
– Domnişoară, nu ai voie să faci propagandă religioasă în
locuri publice! Aceasta se pedepseşte cu închisoare. Aş putea
să îţi confisc Biblia!
– Domnule, vă rog, nu! Aceasta este Biblia mamei mele,
iar ea a primit-o de la tatăl ei, bunicul meu Ioan. Biblia aceasta
este comoara noastră de familie.
– Cine îşi expune comorile în loc public, fetiţo?
Daniela puse Biblia înapoi în bagajul ei şi a dat biletul
controlorului.
– Suntem în epoca de aur, ideologia comunistă este crezul
nostru, doar ai învăţat aceasta la şcoală. Cum poţi crede într-o
carte veche?
Controlorul ieşi din compartiment, trântind uşa
zgomotos.
Pasagerii din compartiment o priveau pe Daniela ca pe o
vinovată.
– Eu nu am ştiut că nu e voie să port cu mine Biblia, dar
dacă ar îndrăzni cineva să mi-o ia cu forţa, să ştiţi că eu mai am
una în inimă. Pe aceea nu poate nimeni să mi-o ia.
Femeile îşi făcură semnul crucii.
– Cred că eşti dintr-o familie de pocăiţi. Numai ei procură
Biblii în mod ilegal. Nouă ne citeşte preotul în zilele de duminică,
numai el are voie să citească din această carte.
– Fata aceasta nu v-a deranjat cu nimic! zise omul din
banca alăturată Danielei.
– Vă mulţumesc că sunteţi bun cu mine!
– Despre ce ai citit? întreabă omul, arătându-se
interesat.
– Ştiţi, eu mă întreb de ce noi, oamenii, care iubim pe cei
ce ne iubesc şi facem bine celor ce ne sunt binevoitori, de ce
nu acceptăm această dragoste mântuitoare a lui Dumnezeu,
pentru noi. Oamenii sunt răi, dar El continuă să ne iubească.
Versetul pe care tocmai l-am citit exprimă această dragostea lui
Dumnezeu, pentru omenire, căci a dat pe singurul Său Fiu, Isus
Hristos, care a fost răstignit pe lemnul crucii pentru răutatea
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
omenirii. Totuşi, Dumnezeu făgăduieşte că
cine crede în jertfa dragostei lui Isus Hristos,
va fi mântuit.
– Noi ne rugăm la Maica Domnului,
fecioarei Maria, Făcătoarea de minuni şi
care l-a născut pe Isus Hristos, ea mijloceşte
la Dumnezeu pentru noi, cei de pe pământ,
aşa ne-a spus preotul la biserică, interveni în
discuţie femeia de alături.
– Nu este corect ce spuneţi, doamnă dragă! În Faptele
Apostolilor, capitolul 3 de la versetul 12 scrie: „În nimeni altul
nu este mântuire, căci nu este sub ceruri un alt nume dat
oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” Însuşi Domnul Isus
Hristos a mărturisit faţă de mama şi fraţii săi, căci „Mama şi fraţii
mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.”
E adevărat că fecioara Maria a împlinit planul lui
Dumnezeu prin acceptarea voii Lui, de a da naştere Domnului
Isus Hristos, dar nicăieri în Biblie nu stă scris, că i-a fost permis
să fie mijlocitoare între om şi Dumnezeu. Însuşi apostolul Petru
a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele
lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi
darul Sfântului Duh.” Eu cred că după relatarea din Scripturi,
singurul mijlocitor între om şi Dumnezeu este Isus Hristos, care
stă la dreapta lui Dumnezeu.
– Te-ai rătăcit, fetiţo! Tu spui lucruri nemaiauzite, aşa ceva
preotul nu ne-a citit niciodată, spuse o femeie din compartiment
şi îşi făcu din nou semnul crucii.
– Biblia spune că „Ne rătăcim când nu cunoaştem
Scripturile, dar pe cărarea mântuirii nu se poate rătăci, nici cel
care are puţină minte.”
– În satul meu este o adunare de pocăiţi, voi merge din
curiozitate, pentru a vedea dacă Biblia pastorului este la fel
cu Biblia preotului, spuse un domn, care nu mai vorbise până
atunci.
– Eu am fost într-o împrejurare şi am asistat la un program
de adunare, într-o biserică penticostală. Consider că oamenii
aceia nu fac rău nimănui, prin ceea ce cred ei, căci Dumnezeu
este Unul singur şi Lui ne rugăm cu toţii, spuse omul cel bun
care îi ţinu partea Danielei.
– Drum bun şi sănătate! spuseră cele două doamne. Noi
coborâm la următoarea staţie. Fetiţo, ar fi bine să vorbeşti cu
un preot despre convingerile tale.
Daniela le ajută să îşi ducă bagajele până la capătul
coridorului, apoi, după ce doamnele au coborât, le-a fluturat cu
mâna în semn de la revedere. Pe culoar se întâlni cu controlorul,
care o anunţă că la următoarea staţie este Năsăud. Conductorul
îi zâmbi. Supărarea îi trecuse. „Ce bine e atunci când totul se
termină cu bine!” gândi Daniela, „Mă voi ruga pentru aceşti
oameni, ca bunul Dumnezeu să îi lumineze, să poată desluşi
Calea vieţii, drumul spre cer.” Daniela îşi pregăti bagajele, iar
„omul bun” se oferi să o ajute să le ducă până la uşa de ieşire.
– Vă doresc o călătorie liniştită în continuare! Multă
sănătate vă doresc! le ură Daniela.
– Mulţumim! A trecut timpul mai uşor!
Daniela trase uşa compartimentului şi se amuză de
limbajul ardelenesc al oamenilor, ce se înghesuiau spre
(continuarea în pagina următoare)
1111

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.”
Proverbe 22:6
ieşire: „No, să nu vă lovesc, no, am un sac cu
crumpeni, faceţi-mi loc, no...”. „Omul bun” a
pus bagajul Danielei lângă uşa de coborâre.
Înţelese mirarea Danielei şi îi traduse:
– Cuvântul „crumpeni” înseamnă cartofi. La
revedere, domnişoară! „Omul bun” îi întinse
mâna. S-ar putea ca într-o zi să devenim fraţi
de credinţă, încă mă lupt cu îndoiala. Roagă-te
pentru mine!
– Cu bucurie, domnule! Doresc ca Dumnezeu să vă
călăuzească pe drumul cel bun!
Trenul scârţâi din toate roţile, zgomot îngrozitor ce
parcă stârneşte durerea de dinţi, apoi cu o smucitură înainte
şi înapoi, se opri pe loc, pufăind ca un căluţ nărăvaş. Daniela a
sărit sprintenă pe peronul gării, a primit bagajele şi a mulţumit
„omului bun”. Oamenii cu sumane , cu desagi plini, puşi pe umăr,
unul atârnând în partea din faţă, iar celălalt lăsat pe spate, roiau
în toate părţile ca nişte albini cărătoare de bunătăţi. „Acum e
acum!” gândi Daniela, „Încotro să mă îndrept? Unde locuieşte
sora mea?” Ea scotoci în buzunar după adresă: strada Podirei,
numărul 26. O persoană în uniformă de C.F.R.-ist o cuprinse de
umeri. Daniela privi spre el, speriată.
– Bine ai venit, cumnată! Mama soacră m-a anunţat că vei
veni, a sunat de la poştă la depou, unde lucrez.
Daniela îl recunoscu pe soţul surorii ei, dar nu îl mai văzuse
vreodată în uniformă. El îi luă bagajele şi o întrebă de mama şi
sora ei Lili.
– „Nitălai!” Acolo e casa noastră şi Dumnezeu ne-a dăruit
un „cocon” de toată frumuseţea.
Au trecut peste un pod, apoi drumul mergea paralel
cu apa Someşului. Râul curgea liniştit, iar soarele îşi scălda
ultimele raze în albia lui, grăbindu-se spre asfinţit. Turme de
oi se îndreptau spre stână, iar umbrele serii îmbrăcau liniştit
dealuri şi coline, case şi livezi. Un bătrân ieşi la poartă, privind
spre ei.
– Bună seara, vecine! Da’ ce „băietă faină” aduci cu
dumneata, după cum văd, seamănă cu nevasta dumitale, o fi
vreo moldoveancă.
– Da, bade Dumitre, moldoveancă-i dară, i s-a făcut dor
de soră-sa şi ne bucurăm să vină la noi.
De la casa vecină, cineva deschise poarta. Era Elena cu
părul prins într-un coc şi cu faţa zâmbitoare.
– Ştiam că ai să vii, Daniela! Mă bucur mult să te văd!
Daniela îşi îmbrăţişă sora. Rochia ei frumoasă mirosea a
mâncare. În bucătărie era un lighean plin cu gogoşi fierbinţi.
– Draga mea soţie ştie că îmi plac mult pancovele, spuse
cumnatul Mani şi se grăbi să servească una, pudrată din belşug
cu zahăr.
Daniela îşi roti privirea, căutând ceva. Auzi un scâncet de
bebeluş. Plină de nerăbdare, se îndreptă spre locul acela. În
camera alăturată, înfăşat într-o păturiţă, era tocmai primul ei
nepoţel.
– Bine te-am găsit, puiule mic şi gingaş! Din cauza ta am
străbătut atâta drum şi crede-mă, nu îmi pare rău deloc.
Bebeluşul îşi ţuguie buzele, căutând cu guriţa lui mică ceva
anume la sânul ei. Daniela îl sărută pe frunte şi îi promise că
ceea ce el doreşte îi va da mama lui, imediat. Îl aşeză pe pat şi-i
12 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
Copilăria
desfăcu panglica ce-i înfăşura păturica. Două mânuţe cu degeţele
firave şi lungi au ieşit la iveală, apoi desfăcu şi pelincuţa, astfel
bebeluşul îşi scoase picioruşele dolofane. Daniela îl studie cu
amănuntul. Bebeluşul începu să gângurească ca un porumbel.
Era bucuros că îl eliberase din strânsoare. Ochişorii albaştri,
lucitori ca două perle sclipitoare, o priveau cu inocenţă.
– Comoară mică, te iubesc! îi şopti Daniela, plină de
dragoste. Aş dori să rămân aici lângă tine, să te văd cum creşti.
– Daniela, înfaşă din nou copilul că îmi udă patul dacă îl ţii
atât de mult timp descoperit.
– Trebuie să îţi spun că nu ştiu să îl înfăş, numai să îl
desfăş.
Elena, cu mişcări agere şi delicate, puse scutecul, apoi
strânse păturica şi împleti din nou faşa în jurul bebeluşului, care
rămase drept ca un soldăţel, mişcând doar căpuşorul rotund şi
blond.
– Am înţeles de la mama că i-aţi pus numele Emanuel.
– Da, dar îi spunem Mănişor. E un băieţel ager şi
mâncăcios.
Spunând aceasta, Elena se pregăti să îşi alăpteze bebeluşul.
Daniela privea încântată micuţa fiinţă ce mânca cu lăcomie. Nu
ar fi crezut că sora ei, atât de mândră şi delicată, să renunţe
la libertatea ei, pentru a fi mamă şi soţie. Totuşi, Elena părea
mulţumită şi fericită de viaţa ei. Soţul Elenei era un om calm şi
îşi iubea familia. Se aşeză pe un scaun şi începu să îi cânte fiului
său, acompaniat de chitara lui proprie. Ştia să cânte şi la vioară,
era dirijor de orchestră şi vocea lui domoală parcă o întrecea pe
cea a corzilor de chitară.
„Jos, în valea cu mălini,
Am găsit un miel în spini,
Am găsit un miel fugar,
Prins în gheare de-un tufar.
Meee, meee
De ce plângi micuţule?”
Bebeluşul s-a oprit din mâncat şi a început să gângurească,
vrând parcă şi el să cânte cu tatăl său. Elena îl îmbrăţişă cu
dragoste de mamă. Daniela abia aştepta să îl ţină din nou în
braţe.
– Daniela, vei dormi în sufragerie, ţi-am pregătit deja
patul.
– Pot să iau şi bebeluşul cu mine?
– Nu, eu trebuie să îl alăptez şi noaptea!
– Noapte bună, puişor de stea!
Daniela băgă nasul la gâtuţul bebeluşului. Îi plăcea mirosul
lui, îi aducea aminte de puişorii pe care îi scotea cloşca bunicii
Iulia. Ghemotoace de aur.
– Şi tu eşti un ghemotoc de aur, puiul meu!
Daniela a dat bebeluşul, care gângurea ca un porumbel,
mamei sale, care ştia cel mai bine să-l îngrijească. Oare cine
o învăţase pe Elena să crească un bebeluş? Desigur, dragostea
maternă.
(va urma)
Draga Ujeniuc
 Experienţe
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de
copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,...”
Psalmul 78:3-4
Pilda cu talanții prezintă „un om, care, când era să plece
într-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia
sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul...” (Matei
25:14-15) Criteriul pe care l-a luat stăpânul în calcul, în repartiţia
diferită a talanţilor a fost capacitatea robilor. El a dat „fiecăruia
după puterea lui”. Imaginaţi-vă ce pagubă ar fi fost pentru stăpân
sã-i fi dat doar un talant celui ce a primit cinci, și cinci, celui ce
a primit doar unul? Cel ce a primit cinci, s-a dovedit a fi harnic
și i-a dublat, celălalt, s-a dovedit a fi un leneș și a venit înapoi
doar cu cât a primit. În aceste condiţii, preocuparea noastră
trebuie să fie creșterea în putere, ca Stăpânul nostru să poată
încredinţa talanții lui. Să privim la câțiva oamenii ai Scripturii
și să vedem felul cum au crescut în putere încă din copilărie
şi datorită acestui fapt Stãpânul, Dumnezeu, le-a încredințat
slujbe sfinte.
Cel mai frumos exemplu este Domnul nostru Isus. El
a avut parte de cea mai frumoasă și importantă lucrare şi de
cei mai valoroși talanți. Deși El era Dumnezeu, scumpul nostru
Mântuitor a luat trup de om ca să ne fie un adevărat exemplu
nouă, oamenilor. Fiind copil, cu siguranță Domnul Isus a simțit
nevoia să Se joace, însă pe lângă aceasta, Sfânta Scriptură ne
prezintă faptul că El, la 12 ani, cunoștea foarte bine Scriptura.
Totodată era și un copil supus părinților (Luca 2:46-52). Fiind
doritori să-i urmăm exemplul, trebuie și noi să ne dăm toate
silințele să dobândim acest caracter de ascultare față de părinți
şi față de cei mai mari, ca Dumnezeu să poată avea încredere în
noi că Îi vom putea fi supuși și Lui. Dacă vom fi nesupuși, El nu
riscă a da talanți unui astfel de om.
Să privim şi la Samuel, un om căruia Dumnezeu i-a
încredințat mai mulți talanți. Care a fost motivul pentru care l-a
ales Dumnezeu? Cu siguranță, ascultarea lui Samuel şi hărnicia
sa pe care Samuel le-a exersat încă din copilărie. A fost gata
chiar în mijlocul nopții să fugă la Eli, crezând că el e cel ce îl
strigă, vocea fiind de fapt a lui Dumnezeu. Văzându-l Dumnezeu
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
Pregătit
pentru
talanţi
atât de devotat supunerii față de autoritate, a avut deplină
încredere în el să-l facă proroc și conducător al lui Israel.
Timotei, la rândul lui, este descris în Sfânta Scriptură ca
un om de care Dumnezeu S-a folosit într-un mod deosebit în
vestirea Evangheliei. Care a fost taina pentru care a fost ales
pentru lucrarea sfântă? Pavel ne dezvăluie aceasta, când îi
spune lui Timotei: „din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care
pot să-ți dea înțelepciunea.” (2 Timotei 3:15) Cunoașterea
Sfintei Scripturi este un factor foarte important în creșterea în
putere și primirea talanților.
David a fost omul de care Dumnezeu S-a folosit la scrierea
multor cântări / psalmi spre slava Domnului. Tot David a fost
ales de Dumnezeu să-l omoare pe filisteanul Goliat și mai târziu
să conducă poporul Israel. Pe ce criteriu a primit David acești
talanți? Stând singur cu oile pe câmp, el a avut de ales între
a pierde vremea cu lucruri nefolositoare sau a folosi vremea
învățând la harpă și cântând, singurii spectatori fiindu-i oile
tatălui său. Ce frumos a știut Dumnezeu să-i răsplătească
eforturile și credincioșia! L-a făcut un adevărat cântăreț,
compozitor și slujitor pentru poporul Domnului.
Indiferent de ce vârstă avem, Dumnezeu se uită la
caracterul şi puterea de slujire. După cum pe plan fizic un copil
nu are putere să ducă aceeași greutate ca un om mare şi niciun
om nu a putut să ducă dintr-o dată greutăți mari. Dacă cei ce
sunt în funcţii de conducere ştiu principiul: „cum e omul, așa
e și puterea lui.” (Judecători 8:20) Dumnezeu cu atât mai mult,
cunoaşte înzestrarea şi întreg comportamentul actual şi viitor al
fiecărui om. Un copil poate nu va reuși să cânte o cântare la fel
ca un om mare, să învețe și să recite o poezie la fel de lungă sau
la fel de multe versete, sau să dăruiască la fel de mulți bani ca
un om mare, dar Dumnezeu nu disprețuiește începuturile slabe
şi orice faptă făcută spre slava Lui, El o apreciază și o răsplătește
la vremea potrivită cu tot mai mulți talanți.
Să nu lăsăm să treacă timpul în zadar, ci să ne folosim
timpul tot mai mult pentru a ne pregăti să slujim cu talanții ce-i
vom primi! Dumnezeu să ne ajute să avem o creștere sănătoasă
și o slujire plină de dăruire cu talanții primiţi, înmulțindu-i tot
mai mult!
Andrei Hapca
13
 Continuare articole
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de
copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,...”
Psalmul 78:3-4

(continuare din pagina 5) Avem un Dumnezeu omniprezent

În tot sistemul care l-a creat
Că nu există loc în Univers
Să fie ascuns de El sau rezervat,

IAEBEŢ
Ci totul este gol şi luminat.
De-aceea trebuie să trăim atent,
Avem un Dumnezeu omniprezent.

Avem un Dumnezeu omniscient,

tânărul care și-a depășit El ştie tot ce-a fost şi va urma
condiția cu ajuturul lui Trecutul El de mult l-a c unoscut
Dumnezeu Şi viitorul este asigurat,
Chiar firele de păr le-a numărat
(1 Cronici 4:9-10) Ne odihnim în adevărul suficient:
Avem un Dumnezeu omniscient!
doar să te rogi. Trebuie să ştii şi cum s-o faci: ce să
ceri, cum să ceri, pentru ce... Avem un Dumnezeu omnipotent

E Explicit. Tânărul Iaebeţ nu s-a rugat la modul

general, ci a cerut lucruri concrete: lărgirea
hotarelor, însoţire divină, protecţie de nenorociri şi
El poate totul a înfăptui,
Căci nu-i nimic prea greu la El,
Din pietre poate să ridice fii
de suferinţe. Nu ştiu dacă aţi auzit povestea Silviei Şi nu-i putere spre-a se-mpotrivi
Tărniceriu, fata săracă din Iaşi, persecutată la şcoală Nu are-n cosmos niciun oponent
de profesori. Ea a fost învăţată la adunare şi acasă Avem un Dumnezeu omnipotent.
că, dacă vrea să-L cunoască pe Dumnezeu, trebuie
să vorbească cu El ca şi cu o persoană cunoscută. Şi a Avem un Dumnezeu ce-i sfânt,
făcut-o, rugându-L să-i trimită o pereche de pantofi, A fost din veci şi e întotdeauna
o flanelă (bluză) şi un palton. Toate au venit după Incoruptibil spre păcat,
măsura ei, nu peste mult timp. De atunci, ea a rămas Trăieşte pururea curat,
credincioasă lui Dumnezeu până la moarte. Exemplu pe Sine S-a dat
Desigur, contează şi ceea ce Îi cerem lui Cât timp trăit-a pe pământ.
Dumnezeu şi scopul pentru care Îi cerem. Dar eu Avem un Dumnezeu ce-i sfânt.
cred că Iaebeţ era sincer şi doritor să-L onoreze pe
Dumnezeu cu ceea ce primea de la El. Dovadă, faptul Avem un Dumnezeu dreptate,
că numele şi povestea lui au rămas consemnate în În El nu este strâmbătate,
Biblie. Dumnezeu nu onorează oamenii neserioşi. Respectă tot ce-a spus şi scris cândva

T Triumfător. În final, pentru că şi-a urmărit cu

stăruinţă visul, a rămas credincios şi s-a adresat
singurei Fiinţe din Univers care-l putea ajuta, Iaebeţ
Şi legea dreaptă nu se va schimba
„Plata pentru păcat să fie moartea.”
Şi a murit un Miel pentru păcate.
a triumfat. Atât de impresionat a fost Dumnezeu de Avem un Dumnezeu dreptate.
hotărârea şi dedicarea acestui tânăr, încât nici nu
a mai aşteptat să audă finalul rugăciunii lui. Scurta Avem un Dumnezeu constant,
lui poveste se încheie cu superbele cuvinte: ”şi El nu se schimbă niciodat’.
Dumnezeu i-a dat ceea ce ceruse”. Care dintre voi nu La El nu merge cu relaţii
aţi vrea să le auziţi? Cu pile, bani sau compensaţii
Povestea lui Iaebeţ este scrisă în Biblie pentru Căci toate El le-a cunoscut, rânduit şi conceput
copii, tineri şi oameni ca Iaebeţ. Şi tu poţi fi un În mod atât de fascinant
triumfător ca şi Iaebeţ. Cu condiţia să ai acelaşi spirit Avem un Dumnezeu constant.
ca şi Iaebeţ. Dacă el a putut să-și depăşească condiţia
defavorizată, şi tu poţi. Avem un Dumnezeu iubire
Vreţi să încercăm o rugăciune, ca a lui Iaebeţ, Iubeşte aşa de mult...şi-a demonstrat!
chiar acum? Căci dragostea nu stă în declaraţii,
Jertfă, dovada stă de generaţii.
Iosif Ignat Prin dragoste El îşi adună fraţii
Şi toţi iubiţii declară cu uimire:
Avem un Dumnezeu iubire!
Sergiu Culda

14 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
 Înţelepciune pentru înţelepţi
„Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii”
Proverbe 1:2

„Un băiat fără

minte”
„Stăteam la fereastra casei mele şi mă uitam prin
zăbrele. Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut
printre tineri pe un băiat fără minte. Trecea pe uliţă,
la colţul unde stătea una din aceste străine şi a apucat
pe calea care ducea spre locuinţa ei.”
(Proverbe 7:6-8)

I maginea prezentată aici

este una antică, pentru
că fenomenul seducerii
sexuale a fost prezent în
toată istoria umanităţii.
Cartea Proverbele a fost
scrisă aproape cu 3000 mii
de ani în urmă, dar acum
prin internet, această
scenă se petrece nu numai
pe stradă, ci oriunde este
la îndemână un computer
sau un telefon mobil
performant. Ceea ce s-a întâmplat atunci, se petrece acum la o scară
globală şi îi afectează în primul rând pe adolescenţi şi tineri, chiar
pe copii. Ei sunt prada cea mai uşoară a acestui sistem demonic,
dezvoltat într-un mod fără precedent datorită tehnologiei vremii
noastre şi care avansează într-un mod nebănuit de alert.
Să urmărim derularea evenimentelor nefaste în relatarea
regelui Solomon, el însuşi o victimă a atracţiei sexuale, aşa cum
sunt prezentate în versetele 9-27. Vom vedea că ispita, păcatul şi
tragedia ce urmează sunt în fond aceleaşi, chiar dacă formele de
atracţie şi de consumare a păcatului curviei sunt în parte diferite.
Timpul producerii evenimentului: „Era în amurg, seara,
în noaptea neagră şi întunecoasă.” De regulă, primele faze ale
păcatului se produc în ascuns.
Imaginea provocatoare prin îmbrăcăminte: „Şi, iată că,
i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă” Felul în care,
în primul rând fetele, se îmbracă, descoperindu-şi prin hainele
mulate sau chiar prin neacoperire trupul, este ispititor. Ce să mai
spun de tendinţele nudiste tot mai frecvent întâlnite, nu doar în
pornografie, ci chiar pe stradă.
Limbajul ademenitor, prefăcut: „şi cu inima şireată. Era
bună de gură.” Cuvintele ating mintea, sediul sentimentelor, locul
de unde se decide orice acţiune sexuală.
Plimbările, căutarea locurilor de distracţie: „şi fără astâmpăr;
picioarele nu-i puteau sta acasă: când în uliţă, când în pieţe, pe
la toate colţurile stătea la pândă.” Live sau virtual, locurile sau
paginile web dedicate plăcerilor sunt oferite şi căutate cu o sete
permanentă.
Atingerile lipsite de etică: „Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat”
Dispar pe zi ce trece normele prin care se păstrează curăţia trupului
şi respectul pentru trupul altuia
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
Provocările directe: „şi cu o faţă fără ruşine i-a zis: «Eram
datoare cu o jertfă de mulţumire, azi mi-am împlinit juruinţele.
De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut şi te-am şi găsit. Mi-am
împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pânzeturi din Egipt;
mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară. Vino,
să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă, să ne desfătăm cu
desmierdări!»” Reclamele plăcerilor sexuale sunt prezentate peste
tot prin internet şi nu numai.
Asigurarea acoperirii de riscuri: „Căci bărbatul meu nu este
acasă, a plecat într-o călătorie lungă.” Prin asigurări de protecţie
fizică şi civilă, prin a se ascunde sau mai nou prin practici legalizate
se completează lista provocărilor, chemărilor la păcat fără urmări
negative.
Ultima informare: se plăteşte: „a luat cu el sacul cu bani şi
nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.” Este un comerţ licit
sau ilicit în funcţie de legislaţie, mai puternic, mai profitabil, decât
orice altă ramură a economiei, decât orice altă profesie.
Efectul scontat: „Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit şi l-a atras
cu buzele ei ademenitoare.” Acel tânăr „fără minte” nu a realizat
greșeala fatală sub impactul ofertei „generoase” prin vorbire,
atracţie fizică şi promisiuni culminante. O, câţi băieţi şi câte fete
şi-au pătat şi chiar sfâşiat hainele purităţii lor, distrugându-şi visele
frumoase prin păcatele imoralităţii!
Abandonarea tuturor valorilor şi acceptul subordonării
faţă de păcat: „Deodată a început să meargă după ea, ca boul
care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca
pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până
ce săgeata îi străpunge ficatul.” Aceasta este faza în care, conştient
sau inconştient, poftele pun stăpânire pe orice raţiune şi omul nu
mai judecă, acţionând sub seducere.
Avertizarea: „Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi luaţi aminte
la cuvintele gurii mele. Să nu ţi se abată inima spre calea unei
asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei. Căci ea a făcut să cadă
multe jertfe şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul
spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.”
Ferice de cei ce ascultă acest apel! Cei ce ascultă, vor fi fi fericiţi în
copilărie şi adolescenţă, fiind cruţaţi de zbuciumul acestui păcat,
vor fi fericiţi în tinereţe prin a avea posibilitatea realizării unor
căsătorii binecuvântate şi apoi vor fi fericiţi toată viaţa, ca urmare
a păstrării curăţiei.
Iosif Anca
15
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri”
Psalmul 78:3

Un spin în ochi sau o oraș. Ea a atârnat în fața casei un afiș care spunea: CENTRUL
grădină? DE GRĂDINĂRIT – DESCHIS ACUM – LECȚII GRATUITE DE
GRĂDINĂRIT.
Ea știuse că parcela ei putea fi transformată deoarece
Parcela era plină de buruieni, pietre
când a fost mai tânără, altcineva a învățat-o pe ea cum să facă
și sticlă spartă. O grămadă de oameni își
asta. Acum, dorea să îi învețe pe alții cum să transforme locuri
aruncaseră gunoaiele pe vechiul lot de
cu aspect foarte urât în ceva frumos. Și nu peste multă vreme,
pământ abandonat. Și, ca situația să fie și
întregul oraș a devenit, într-adevăr, un loc de o frumusețe
mai rea, o casă dărăpănată se afla chiar în
extraordinară.
mijlocul terenului. Ferestrele fuseseră sparte cu mulți ani în
urmă. Oamenii făceau tot ce le stătea în putință să evite locul
acesta. Singurul lucru care putea rezolva problema parcelei era
un buldozer.
Într-o dimineață frumoasă de primăvară, o doamnă
Cum rezişti provocărilor vieţii?
cunoscută drept „Grădinăreasa” a trecut pe lângă vechiul lot
O tânără a mers la mama ei şi i-a povestit despre viaţa sa şi
de pământ. Buruienile erau acum înalte până la brâu și muștele
despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea,
bâzâiau în jurul gunoiului. Femeia s-a oprit, apoi a început să
vroia să se dea bătută. Se săturase să se tot lupte şi să se chinuie.
se plimbe primprejurul parcelei. Câțiva dintre oamenii locului o
Se părea că ori de câte ori reuşea să rezolve o problemă, alta
priveau cum a scris mai multe pagini în carnețelul ei, iar apoi a
nouă îşi făcea apariţia. Mama ei o duse în bucătărie. A umplut
plecat iute. După câteva zile Grădinăreasa a intrat în Primărie.
trei vase cu apă şi le-a pus pe fiecare la foc. În scurt timp apa
Grădinăreasa s-a apropiat de birou, și-a scos notițele și a spus
din ele a început să fiarbă. În primul vas a pus morcovi, în al
ceva ce funcționarul nu avea să uite niciodată. Ea a întrebat:
doilea ouă, iar în ultimul vas cafea măcinată. Le-a lăsat să fiarbă
„Cât costă casa abandonată și parcela de pe Strada Beacon,
fără să scoată nicio vorbă. După 20 de minute, a oprit focurile.
de la numărul 371? Mi-ar plăcea să o cumpăr.” Funcționarul
A pescuit morcovii şi i-a pus într-un bol. A scos afară ouăle şi
a găsit puținele acte oficiale care existau pentru proprietate și
le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic şi cafeaua şi a
le-a exminat cu atenție. „Există o mulțime de taxe ce trebuie
pus-o în al treilea bol. Întorcându-se spre faţa ei a întrebat-o:
plătite din urmă. Ar fi destul de costisitor să o cumpărați, ca
„Spune-mi ce vezi?” „Morcovi, ouă şi cafea”, a răspuns ea.
să nu mai vorbim de cheltuiala de a o curăța.” „Asta nu vă
Mama ei a adus-o mai aproape şi a rugat-o să ia morcovii
privește pe dumneavoastră, este proprietatea de vânzare sau
în mână şi să-i spună ce simte. Fata a făcut ce i se ceruse, şi a
nu?” a replicat Grădinăreasa. Funcționarul s-a scărpinat în
remarcat că aceştia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o să ia un
cap. „Da, doamnă, parcela e de vânzare.” Auzind acest lucru,
ou şi să-l cureţe de coajă. Făcând aceasta, fata a observat că oul
Grădinăreasa a cumpărat „spinul în ochi” lipsit de valoare, chiar
este acum tare. În final, mama a rugat-o să soarbă din cafea.
atunci și acolo.
Fata zâmbind, a savurat o înghiţitură din cafeaua cu o aromă
Pe toată durata verii, ea și soțul ei au muncit din greu. Au
îmbietoare.
curățat buruienile, au îndepărtat gunoiul și au făcut reparații
Curioasă, a întrebat-o pe mama ei: „Ce înseamnă toate
majore casei. Apoi, au curățit pomii și tufele și au plantat multe
acestea, mamă?” Mama ei i-a explicat că toate cele trei lucruri au
soiuri de flori minunate. Ei chiar au adăugat o alee pietruită
care ducea la ușa din față. În spate, dindărătul casei, au adăugat
un mic iaz cu o fântână. Parcela care fusese odată o oroare
devenise acum un punct de atracție frumos. Dragostea, timpul
și puțină muncă transformaseră lotul de pământ. Acum
oamenii făceau tot posibilul doar să treacă pe acolo și
să arunce o privire la priveliștea frumoasă pe care
o oferea acest nou colț de rai.
Ce a făcut Grădinăreasa mai apoi,
de asemenea, a surprins întregul

16 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri”
Psalmul 78:3
avut parte de aceeaşi adversitate, apă fiartă. Fiecare dintre ele a reacţionat
însă diferit. Morcovii au fost la început tari, puternici şi neînduplecaţi. Dar
apă fiartă i-a înmuiat şi au devenit slabi. Oul a fost fragil. Coaja lui subţire
i-a protejat lichidul interior, dar după ce a fiert, conţinutul său s-a întărit.
Boabele de cafea măcinate au fost unice. După ce au fost fierte, ele au
schimbat apa.
„Care dintre ele eşti tu?” şi-a întrebat fiica. „Când adversitatea bate
la uşa ta, tu cum răspunzi? Eşti un morcov, un ou sau un bob de cafea?”
Gândeşte-te şi tu: „Care sunt eu? Sunt morcovul care pare puternic,
dar durerea şi adversitatea mă fac să îmi pierd puterile, să devin fragil?
Sunt oul care porneşte la drum cu o inimă maleabilă, care se schimbă la
căldură? Am un spirit fluid care după o moarte, o despărţire, probleme
financiare sau alte greutăţi se aspreşte? Exteriorul meu e mereu acelaşi,
dar în interior zace o inimă împietrită? Sau sunt precum boabele de cafea?
Atunci când apele devin fierbinţi reuşesc să schimb situaţiile din jurul meu
şi să dau tot ce am mai bun din mine?”
În timpurile în care întunericul şi eşecurile primează, te poţi ridica la
un alt nivel? Cum faci faţă adversităţii? Eşti un morcov, un ou sau o boabă
de cafea? Poate că ai parte de destulă bucurie care să te facă dulce, de
suficiente încercări care să te facă puternic, de suficientă tristeţe care să
te facă uman şi de suficientă speranţă ca să te facă fericit. Cei mai fericiţi
oameni nu au neapărat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei ştiu
să beneficieze din plin de tot ceea ce le apare în cale. Cel mai luminos viitor
va avea întotdeauna la bază un trecut uitat, nu poţi înainta în viaţă până
când nu laşi la o parte eşecurile şi suferinţele din trecut.
Eşti prevăzător?
Finney înota încet pe lângă bucățica de hrană ademenitoare care
se legăna la doar câțiva centimetri depărtare. Aproape că putea să guste
formidabila delicatesă. Tânărul pește ar fi vrut să înfulece viermele, dar
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
toate avertizările care au fost
”forate” în capul lui de către
peștii mai vârstnici îl împiedicau
să o facă. Însă Finney avea
dubiile lui legate de sfaturile pe
care peștii mai vârstnici i le tot
dădeau.
El nu înțelegea cum ceva
atât de delicios putea să fie atât de periculos.
Peștii mai în vârstă le spuneau probabil peștilor
mai tineri acele povești înfiorătoare ca să nu fie
atâta concurență pentru mâncare.Erau poveștile
adevărate? Finney a hotărât că va trebui să se
lămurească personal. A făcut stânga-mprejur și a
înotat înapoi către vierme. Nu a văzut niciun oțel
sau cârlige de pescuit ascuțite. Tot ceea ce a văzut
era viermele. Și-a deschis larg gura și apoi a simțit
o bufnitură surdă într-o parte. Unchiul lui Finney îl
tamponase și îl împinsese departe de vierme. „Ce-i
în neregulă cu tine?!” l-a luat la rost unchiul Corky
pe un ton dezaprobator. ”Crezi că noi vă avertizăm
în legătură cu cârligele doar ca să nu tăcem?
Finney a răspuns bâlbâindu-se: „Nu, nu știu,
uneori mă întreb dacă poveștile sunt adevărate.”
Unchiul Corky a închis ochii și a spus cu o
voce scăzută: „Vino după mine. E timpul să vezi ce
pot face cârligele.” Finney și-a urmat unchiul spre
vadurile din apropierea țărmului. În fața lor erau
pești nenumărați, mulți înotând pe o parte, aproape
morți. Alții aveau tăieturi mari în fălci și nu puteau să
mănânce. Era o priveliște crudă, una pe care Finney
nu o va uita prea curând. Chiar atunci o pasăre s-a
năpustit și a înhățat unul dintre peștii care înotaseră
pe o parte. Unchiul Corky a explicat: „Cârligul a
provocat tot acest dezastru. Vezi acum că poveștile
sunt adevărate. Îmi doresc ca tu să fi crezut fără să
trebuiască să fii adus la vaduri.”
Dar chiar în timp ce peștii cei doi se îndepărtau
alene de locul acela îngrozitor, Finney și-a adus
aminte de poveștile care spuneau că unii pești mai
deștepți au reușit să ia din cârlig viermele fără să fie
prinși. Un gând de mândrie a intrat în mintea lui:
„Poate acești pești distruși nu fuseseră la fel de isteți
sau rapizi cum sunt eu.”
Zi după zi, Finney a continuat să vadă bucățele
de carne ispititoare plutind în apă. Ele aveau tot felul
de forme și culori. Finney obișnuia să înoate tot mai
aproape de momeală, încetinind cu fiecare trecere
pe care o făcea. Într-o zi nefastă, tentația l-a biruit
pe Finney și el a înghițit momeala. „Păi nu e gustoasă
deloc. Are gust de plastic!” s-a gândit el îngrozit.
Înainte ca Finney să poată scuipa afară momeala, a
simțit o durere ascuțită în falcă, ca și când era tras
prin apă. Tânărul pește s-a luptat cu dârzenie, dar
curând puterile i s-au dus. Știa că pierduse lupta și
nu mai urma să fie o altă zi pentru el.
17
 Răspunsuri, întrebări şi premianţi
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu...
ascultându-i şi punându-le întrebări”
Luca 2.42,46

Răspunsuri
Cine suntem noi? Dar oaspeţi noştri?
Ienupărul – Ilie; Curcubetele - Iona
Plante din Biblie:
...de vie, vieţi, mărar, cedru, mei, lotus, usturoi, 4. Care sunt văduvele menționate cu numele în
măzărichea.
Personaje din Biblie:
Iedidia, Pua, Ruben, Uziel, Petru, Nun, Peleg, Nadab, 6. Cărui om i-a obosit mâna și i-a rămas lipită de
Solomon, Lameh, Abner, Rut, Caleb, Zabulon, Abihu.
Întrebări
1. David (1 Cronici 29:28). 2. Ahab (1 Regi 21:29),
Manase (2 Cronici 33:12), ...
3. Cei doi ucenici în drum spre Emaus (Luca 24:31).
4. Iosua (Iosua 1:9), Solomon (1 Cronici 28:20).
5. 1 Regi 18:38, 1 Cronici 21:26, ... 6. David.
7. Geneza 6:;, 1 Samuel 15:11; 1 Cronici 21:15, ...
8. Crocodilul (Iov 41:27). 9. Șemalia (Neemia 6:12).
10. Tablele legii (Exod 32:16), Planul Casei Domnului
(1 Cronici 28:19).
Întrebări
1. Care foc nu poate fi stins de apele mari?
2. Care împărat a păcătuit și mai mult împotriva
Domnului chiar când era la strâmtorare?
3. În ce împrejurare este menționat că poporul a rămas
încremenit și cu inima moale ca apa?
Scriptură?
5. Ce perioadele de foamete sunt menţionate în
Scriptură.
sabie?
7. Despre cine este scris că a dat fiecăruia dintre fii săi
o cetate?
8. Cine nu a mâncat și nu a băut apă pentru că era
mâhnit din pricina păcatului fiilor robiei?
9. În ce carte din Biblie este scris despre mai multe
invazii de lăcuste?
10. Cine sunt cei care doresc moartea mai mult decât o
comoară?

GHEAȚA (continuare din pagina 20)

Dumnezeu a creat totul cu înțelepciune și în toate a
pus câte ceva minunat, uimitor. Mă gândeam la procesul
de înghețare / topire a apei. Totul funcționează după
reguli precise. Apa își cunoaște bine „traseul” și știe
la câte grade trebuie să se contracte și să se dilate, la
câte grade să înghețe și la câte grade să se topească.
Asemenea ei, Dumnezeu ne-a dat și nouă reguli după
care să funcționăm. Reguli în activitatea fizică: a ne hrăni
sănătos, a ne odihni zilnic, a ne îmbrăca în funcție de
temperatura de afară. Și cum încălcarea unei reguli atrage
după sine unele consecințe, așa este și în aceste lucruri.
Dacă nu respectăm aceste reguli riscăm să suportăm
consecința de a ne îmbolnăvi. Dar mai mult decât atât,
Dumnezeu ne-a dat reguli și pe plan spiritual, și anume:
a citi Cuvântul, a avea părtășie în rugăciune, a frecventa
regulat părtășia cu frații, și altele. Așa cum în plan fizic,
neîndeplinirea corectă a regulilor de supraviețuire atrage
după sine consecința îmbolnăvirii fizice, la fel este și pe
plan spiritual, neîndeplinirea regulilor de supraviețuire
spirituală atrage după sine consecința îmbolnăvirii
spirituale și în cel mai grav caz moarte spirituală. Dacă
natura ascultă de Creator, cu atât mai mult suntem
noi datori să ascultăm și să împlinim tot ce ne-a spus!
„Ascultaţi glasul Meu şi faceţi tot ce vă voi porunci şi
veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru.”
(Ieremia 11: 4b)
Rebeca Dagău

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 28.02.2018

pe adresa redacţiei
Notă: Paginile care intră în concurs sunt: 6, 7 şi 18.
La concursurile biblice sunt rugaţi să participe copiii şi adolescenţi până la 18 ani. Vă mulţumim pentru înţelegere.

18 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!"
(Isaia 12:4)
 El va despărţi
oile la dreapta...
caprele la stânga
Matei 25:31-33
Nevrednicia
Unora li se pare că vrednicia trebuie s-o primească
de la alţii, uitând că vrednicia este în urma a ceea ce
dai, nu a ceea ce primeşti.
De te ştii vrednic, nu te împrieteni cu un nevrednic,
pentru ca nu cumva să-ţi pierzi vrednicia.
Din nefericire există şi părinţi nevrednici de cinstea
comunităţii, totuşi copiii trebuie să-i cinstească, pentru
că au avut cinstea de a fi părinţi, de a da viaţă.
Păcatul face pe orice om, oricât de capabil ar fi, fără
vrednicie înaintea lui Dumnezeu, după cum şi moartea
îl face şi pe cel mai frumos om, fără nicio atracţie.
La pomul ce nu dă roade nu merge nimeni,
căci nu-i vrednic de oaspeţi; va fi vizitat numai de
cel ce-l va tăia.
Nevrednicia unui copil nu constă în neştiinţa lui, ci în
neascultarea de părinţi şi de cei ce vor să-l îndrume
în viaţă.
„I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru
totdeauna, din pricina fărădelegii de care are
cunoştinţă şi prin care fiii lui s-au făcut vrednici de
lepădat, fără ca el să-i fi oprit.” (1 Samuel 3:13)
„Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală:
«Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă;
dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi
nevrednici de viaţa veşnică...»” (Fapte 13:46)
„Atunci a zis robilor săi: «Nunta este gata; dar cei
poftiţi n-au fost vrednici de ea.»” (Matei 22:8)
„Şi, cu toate că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei
ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte,
totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe
cei ce le fac.” (Romani 1:32)
„El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în
lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au
păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.” (Iuda 1:6)
caprele la stânga oile la dreapta...
Vrednicia
Vrednic este muncitorul de plata sa, dar numai când
şi-a terminat-o.
Vrednicia profesională poate fi foarte diferită, dar
vrednicia morală rămâne aceeaşi pentru toţi oamenii.
A fi vrednic de reputaţie între oameni înseamnă a
avea merite pe care aceştia le apreciază, a fi vrednic
înaintea lui Dumnezeu, se poate numai prin Domnul Isus
Hristos şi împreună cu El.
Nu acela care trăieşte mult află multe, ci acela care
se învredniceşte să înveţe, căci „nu vârsta aduce
înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.”
Omul vrednic se face luntre şi punte şi iese la liman, dar
cel mai vrednic de laudă este cel ce-i scoate şi pe alţii
la liman.
A fi vrednic nu presupune să primeşti premiu în fiecare
an şcolar, dar presupune să înveţi la fiecare materie şi să
nu lipseşti de la ore.
„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti
slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate
lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”
(Apocalipsa 4:11)
„Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească
puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi
lauda!” (Apocalipsa 5:12)
„Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a
întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în
slujba Lui.” (1 Timotei 1:12)
„Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este
vrednic de Mine.” (Matei 10:38)
„Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi
ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul
lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem
vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea
lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 4:2)
19
 Minunate sunt lucrările Domnului...
Gheața
„Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi
micşorează locul apelor mari.”
(Iov 37:10)
În general, când rostim cuvântul gheață, ne duce
cu gândul la o iarnă aspră și rece, unde în jur totul este
alb imaculat și înghețat, la țurțurii ce atârnă grațios de
streașina casei sau la cuburile din răcoritoare, în zilele
călduroase de vară. Gheața este și ea lucrarea Marelui
Proiectant, chiar dacă ni se pare o normalitate cu care
ne întâlnim aproape zilnic, fie iarna în natură, fie în
congelatoarele din bucătărie, Dumnezeu în măiestria
Sa le-a creat toate cu înțelepciune și cu un scop precis,
așadar chiar și gheața este creată și compusă într-un
mod uimitor. Proprietățile ei sunt interesante și modul
în care relaționează cu mediul în care se găsește, îl
găsim interesant. Cu toții știm că gheața se formează
din apă, atunci când temperatura acesteia scade sub
0°. Fenomenul de îngheț în zonele de climă temperată,
are loc de regulă în anotimpurile reci de toamnă târzie
și iarnă. În regiunile cu climă rece, solul este înghețat
tot timpul anului. Zonele cele mai reci ale globului sunt
regiunile polare, unde nici în lunile de vară, temperatura
nu urcă peste 10°C.
Deși cele mai multe materiale se contractă (își
micșorează dimensiunile) când se răcesc, apa se comportă
într-un mod total diferit, și anume, ea se contractă când
este răcită până la 4 °C, după aceste grade, temperatura
scăzând, apa începe să se dilate (își mărește dimensiunile)
până ajunge la 0°C, iar apoi îngheață. Prin înghețare,
volumul apei crește și de multe ori, din această cauză
produce pagube, precum spargerea conductelor de apă
sau spargerea celulelor din plante, distrugându-le. Putem
spune că gheața este compusă, într-un mod minunat,
pentru că, prin compoziția ei nu se scufundă, ci plutește
pe apă și acesta este un aspect foarte important. Apa în
formă lichidă are o densitate mai mare decât apa sub
formă de gheaţă, de aceea, gheaţa pluteşte pe apă.
Foarte semnificativă este valoarea gheții ce plutește pe
lacuri, râuri și oceane. Aceste straturi de gheață izolează
apa de sub ea, de gerul iernii. Când apa se răcește sub
4°C, începe să se dilate, iar apa mai rece se va ridica la
suprafață și va lăsa în adânc, apa mai caldă spre beneficiul
vieții acvatice, așadar în adâncul oceanelor și a lacurilor,
chiar și în sezonul rece temperatura este de 4 °C, astfel
încât animalele acvatice să poată supraviețui. Dumnezeu
când le-a creat a gândit chiar și acest aspect. Dacă gheața
nu ar avea densitatea mai mică decât apa, pentru a se
menține la suprafață, aceasta s-ar scufunda pe măsură
ce se formează, iar râurile și lacurile ar deveni un ținut
de gheață imens și viața acvatică nu ar mai exista.
Gheața poate fi foarte periculoasă atunci când
se formează pe drumuri, pe aripile avioanelor, pe
streașinele caselor, dar ea poate fi și foarte benefică.
Gheaţa a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru
conservarea alimentelor, pentru răcirea aerului şi a
băuturilor. Până la inventarea aparatelor mecanice de
refrigerare, gheaţa era recoltată în timpul iernii, din
râurile şi lacurile îngheţate, sau de pe munţii înalţi şi
păstrată, tot timpul anului, în construcţii speciale, de
regulă subterane. Ulterior, frigiderele electrice au
introdus gheaţa artificială, care poate fi produsă acasă,
în orice anotimp.
Cea mai mare masă de gheaţă se găsește în
Antarctica. Pe acest continent, viteza vântului poate
ajunge până la 300km / h și Biblia relatează aceasta
înainte ca oamenii de știință să măsoare prin aparatele
lor viteza vântului; „El Îşi azvârle gheaţa în bucăţi: cine
poate sta înaintea frigului Său?” (Psalmii 147:17). Aerul
este atât de rece, încât vaporii de apă se pot condensa şi
alcătui mici cristale care pe urmă cad pe pământ. Dacă
s-ar topi integral calota din partea de vest, nivelul mării
s-ar ridica cu aproximativ 5 metri. Grosimea medie a
gheţii este de aproape 1,6 kilometri.
(continuare în pagina 18)
Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080,
site: www.dragostepentruadevar.ro sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”