In timpul domniei reginei Elisabeth I (1558 – 1603) sunt puse bazele puterii maritime

engleze. În 1588 se luptă cu invincibila Armada, flota spaniolă a lui Filip al II lea, și o
învinge. Prin expediţiile navale ale lui Francisc Drake şi W. Raleigh sunt schiţaţi primii
paşi pe drumul creării unui imperiu colonial britanic. Între anii 1642-1649 are loc revolta
parlamentului continuată sub conducerea personală a lui Oliver Cromwell; regele Carol I
este executat. După ce supune Irlanda catolică și Scoția fidelă Stuarților, Cromwell
instaurează Republica - creează Commonwealth-ul (1649).
În 1660 are loc restaurarea monarhiei sub conducerea lui Carol al II lea. Urmează o
perioadă de conflict cu parlamentul. Parlamentul oferă coroana Mariei a II a Stuart și
soțului ei Wilhelm al III lea de Orania, obligați să garanteze drepturi politice pe care
națiunea le câștigase (Bill of Rights) în 1689; astfel se fondează monarhia parlamentară
britanică.
In 1707 are loc unirea definitivă a Scoţiei cu Anglia în “Regatul Unit al Marii Britanii”,
devenit la sfarşitul secolului 17 monarhie parlamentară.

In urma războiului de 7 ani (1756 – 1763) Marea Britanie dobandeşte coloniile franceze
din Canada şi India, începe colonizarea Australiei şi întemeiază o serie de colonii pe
continetul african.

Între 1775-1783 se ridică coloniile americane; ca urmare a Războiului de Independență

sunt recunoscute Statele Unite ale Americii.
REVOLUTIA INDUSTRIALA

Revoluția industrială a transformat economia britanică dintr-una agricolă, într-una

bazată pe manufactura mecanizată, și au crescut astfel produsele britanice destinate
exportului. Comerțul liber, încrederea bazată pe comerțul mondial care nu trebuie
îngrădit de nici o națiune, înlocuiește vechiul sistem colonial, care avea la bază ideile
mercantiliste de protejare a comerțului.

Marea Britanie luptă împotriva Franței revoluționare și apoi napoleniene (victoria de la

Waterloo, 1815).
Congresul de la Viena (1814 -1815) confirmă cuceririle coloniale britanice din perioada
războaielor antinapoleoniene (Malta, Sri Lanka (Ceylon), ins. Maldive, Mauritius,
Trinidad, Tobago) care fac din Marea Britanie principala putere colonială a lumii.

In timpul domniei reginei Victoria, Marea Britanie forţează prin cele două războaie ale
opiumului (1840-42 şi 1856-60) pătrunderea mărfurilor sale în China, obţine controlul
asupra Canalului de Suez (1875). India va fi adusă sub administraţia directă a Marii
Britanie şi va constitui pentru multă vreme Perla Coroanei Britanice. În 1876 regina
Victoria este proclamată împărăteasă a Indiei.
În 1878 ocupă Ciprul, Egiptul (1882), Birmania și Rep. Bură din Africa de Sud (1902).
 La începutul secolului 20 Marea Britanie pierde în favoarea SUA şi Germaniei locul de
primă putere industrială a lumii. Prin tratatele de la Versailles şi Sevres, care încheie
primul război mondial, Marea Britanie obţine colonii germane (Africa de Est, Togo,
Camerun.

DECADEREA

În 1931 este creat Commonwealth-ul Națiunilor (din fostele colonii): Australia, Noua
Zeelandă, Uniunea Sud-Africană, Canada; mai târziu intrand state din Asia si Africa.

În 1938 M.B. participă la Acordul de la München, încercând să salveze pacea. În 3

septembrie declară război Germaniei. În 1941 este atacată, în posesiunile sale asiatice,
de Japonia. În 1940, după ce Germania invadează Polonia, Danemarca, Norvegia,
Olanda și Belgia, Chamberlain (prim-ministrul) se retrage în favoarea lui Churchil, care
va conduce coaliția guvernamentală până în 1945, promovând o politică de rezistență
ce va duce M.B. la victorie.Se recunoște dreptul popoarelor la autodeterminare,
elaborat de Winston Churchill. Din aceasta cauza imperiul se va destrama, statele din
Africa obtinand independenta. Sfârșitul imperiului, a adus în prim plan Comunitatea de
Națiuni, organizație multietnică de state independente, egale între ele, cu o utilitate
modestă, dar în general cu sentimente de cooperare.
Astăzi, 54 de națiuni fac parte din Comunitatea de Națiuni.

Apropierea de SUA din timpul războiului se continuă și după. În 1968 se publică legea
împotriva discriminării rasiale, etnice și naționale. Pedeapsa cu moartea este eliminată
în 1969.
În 1971 trupele britanice se retrag la Est de Suez. În 1973 devine membră CEE, iar
1949 este membra NATO.
Margaret Thatcher (”Femeia de fier”), numită de trei ori consecutiv prim-ministru
(1979-1990), aplică un program ferm de reducere a rolului statului în economie și
societate; încurajează libera inițiativă particulară.
În 1982 M.B. are o confruntare armată cu Argentina pentru insula Falkland
(Malvine) din care iese victorioasă.
După 1992 există o puternică opoziție a britanicilor la integrarea europeană.
În 1993 Tratatul de la Maastricht este ratificat după o grea dezbatere în Parlament.