Silviu Gherman

Silviu Gherman – absolvent SNSPA, Facultatea de Comunicare

[i Rela]ii Publice „David Ogilvy“, student în anul II la UNATC,
sec]ia Actorie, clasa prof. Ion Cojar. Colaborator al revistei
Fracturi. Articole publicate în : Observator cultural, LA&I, Coti-
dianul. Volumul Scurta [i plictisitoarea via]\ a lui Kjus reprezint\
debutul editorial al autorului.

Scurta ºi
plictisitoarea viaþã
a lui Kjus
POVESTIRI

Prefaþã de Liviu Antonesei

© 2005 by Editura Polirom

www.polirom.ro
Editura POLIROM
Ia[i, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506
Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ;
P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României :

GHERMAN, SILVIU
Scurta [i plictisitoarea via]\ a lui Kjus : povestiri /
Silviu Gherman ; pref. de : Liviu Antonesei. – Ia[i :
Polirom, 2005
ISBN : 973-681-892-6
I. Antonesei, Liviu (pref.)
821.135.1-32 POLIROM
Printed in ROMANIA 2005
 O versatilitate debordantã…

O versatilitate debordantã într-o profuziune

de registre. Urare de drum bun unui debut
remarcabil

Diversitate, versatilitate ºi proiecþie

Ceea ce m-a izbit, pur ºi simplu, dupã parcurgerea a doar
trei-patru povestiri din acest volum a fost uºurinþa cu care foarte
tânãrul autor poate schimba registrele, trecând de la tema ºi
personajele tranziþiei noastre cea de toate zilele la SF, la tema
rãzboiului ori cea a exoticelor arte marþiale. De altfel, povestirile
sunt foarte diferite ºi ca dimensiune – de la câteva pagini la
câteva zeci de pagini. ªi nu e vorba doar de uºurinþã, ci ºi de
adecvare, de verosimilitate – personajul narator se aflã la locul
lui acolo, indiferent cât de neaºteptat ar fi mediul în care se
gãseºte, indiferent de postura ce-i este încredinþatã de autor ºi
indiferent de spaþiul textual în care se desfãºoarã. Remarcabile
mi se par, de-o pildã, cele câteva personaje vârstnice în interiorul
în care pãtrunde sau, mai bine spus, în care se proiecteazã. Este
mult mai uºor, desigur, pentru un bãtrân sã se proiecteze într-un
personaj tânãr, din simplul motiv cã poate recurge la propriile
amintiri ca la un punct de sprijin. Un autor foarte tânãr ce sprijin
poate sã aibã? Observaþia ºi imaginaþia? Desigur. Lecturile? Fãrã
îndoialã. Trebuie sã remarc, neºtiind mare lucru despre lecturile
lui Silviu Gherman, întrucât n-am avut plãcerea sã-l întâlnesc
decât în lectura manuscrisului care a devenit aceastã carte, cã
are o capacitate de observaþie – pânã la detaliul minuscul, chiar
microscopic, dar semnificativ – cu totul excepþionalã ºi o ima-
ginaþie demnã de invidiat. Din acest punct de vedere, per-
sonajele principale din Fiul meu ºi U-Boot Km 103 mi se par
antologice, mai ales cel din a doua povestire. Vorbeam de

5
Liviu Antonesei
imaginaþie – recunosc cã, amical desigur, i-o ºi invidiez! Temele?
Desigur cele „etern umane“, dragostea, sexualitatea, singurãtatea,
absurdul vieþii cotidiene, evadarea, situate, bineînþeles, în profu-
ziunea de contexte evocate.
Din când în când, o bine venitã notã de umor – Porc cu
alune, Cristina, Victor ºi Paulicã au plecat dupã cretã ºi nu s-au
mai întors sau Politica sexual㠖 trece printre rânduri, alteori
niºte note atroce de-þi ridicã pãrul mãciucã, cum se întâmplã în
Roºu peste tot, un fel de metaforã, prin intermediul artileriei, ca
sã zic aºa!, al înjurãturii ontologice, dupã spusa lui Al. Paleologu.
E ceva sã te întorci în mama pe o ghiulea de tun la câteva
momente dupã ce ai venit pe acestã lume. Mãcar n-ai vreme sã
constaþi cã ai venit într-o Vale a Plângerii! Sau ai constatat-o atât
de repede încât n-ai mai întârziat la faþa locului!
Deci diversitatea de registre ºi versatilitatea proiecþiilor în
personaje. Bine acoperite, amândouã, de spiritul de observaþie
ºi de imaginaþia autorului. ªi apropo de spiritul de observaþie,
de tipul percepþiei – deºi vizualul este dominant, autorul obþine
adesea efecte excelente la nivelul mirosului ºi gustativului, ceea
ce ajutã la „în-carnarea“ poveºtilor, le ajutã sã nu devinã sche-
matice ori teziste. Necesarele note de umor, apoi, petele apãsate
de atrocitate. Mã ºi întreb dacã aceste calitãþi, aceste daruri nu
l-au ºi trimis pe autor, dupã absolvirea „relaþiilor publice“, la
facultatea de actorie. Pentru cã toate trimit la un soi de his-
trionism – de bunã calitate, fãrã nimic peiorativ.
Dimensiunea eroticã, sexualitatea
ºi dragostea
Ce mai e? Pãi, ca la majoritatea tinerilor autori ce sosesc cu
aceste val, desigur cã sexul. Evocat, cel mai adesea, explicit, ba
în termenii folosiþi de dicþionare, ba în formulele „populare“,
neaoºe, savuroase, dupã cum cere contextul. În povestirile de la
începutul volumului, într-o distribuþie poate cam hard pentru
spiritele ceva mai pudibonde decât mine, care nu sunt!, însã,
dupã aceea, mai degrabã în doze homeopatice. Între timp, de
altfel, publicul s-a mai obiºnuit cu eliminarea acestui tabu, totuºi
absurd, ºi nu cred cã va avea probleme de receptare din pricina
aceasta, cum s-a întâmplat cu cei care au deschis valul – de la
6 7
O versatilitate debordantã…
Baetica ºi Ionuþ Chiva la Ioana Bradea. Chiar ºi în aceastã zonã,
fierbinte, autorul mizeazã adesea pe umor – ºi bine face: se
întâmplã de mai multe ori în amintire ori imaginaþie decât „în
prezent“, iar eºecurile am senzaþia cã depãºesc reuºitele persona-
jelor, care n-au nimic din playboy-ii veºnic seducãtori, veºnic
învingãtori – Alice e chiar savuroasã, cu discreta notã de burlesc
care o parcurge de la un capãt la celãlalt, amplificându-se în
final. De altfel, în aceastã evocare a sexualitãþii, autorul nu este
deloc cinic ; de fapt, personajele sale nu sunt cinice – undeva pe
acolo se mai aflã ºi sentimentele, chiar ºi dupã dezamãgiri ºi
eºecuri, rãsar câteodatã frânturi dintr-o duioºie ºi o tandreþe
nealterate. Existã deci sexualitate nudã, existã erotism, dar mai
existã încã ºi dragostea, aºa „demodat㓠cum pare ea unora, aºa
ameninþatã de trivialitate cum pare altora. Habar nu am dacã
sunt neapãrat ºi autoscopice, dar mã încântã descrierile mo-
mentelor în care „tânãrul mascul“, personajul predilect pentru
povestirile din zona tranziþiei, se pregãteºte pentru întâlnire,
pentru posibila, eventuala aventurã erotic㠖 Erotic Sexualic
este antologicã în acest sens, dar nici cu deja amintita Alice nu
mi-ar fi ruºine sã mã prezint la lecturã! De altfel, cea dintâi este
remarcabilã ºi prin jocul temporar ºi de perspective – amestecul
de amintirea eroticã, percepþia în „prezent“, imaginaþia jocurilor
posibile, cu confirmãrile ºi, mai ales, cu amuzantele, chiar foarte
amuzantele infirmãri.
Ce facem cu toate aceste daruri?
Este limpede, sper, cã aceastã carte mi-a plãcut foarte mult –
mi-a plãcut chiar atât de mult încât, la finalul lecturii, am reuºit
foarte greu sã mã apuc de scris aceastã prefaþã. Am amânat pânã
în ultima clipã, mi-am fãcut de lucru. Este unul dintre efectele
pe care le au asupra mea cãrþile citite „cu plãcere“ – aº vrea ca
lectura sã rãmânã una „de plãcere“. Dar nu se poate, promi-
siunea pe care am fãcut-o editurii e promisiune ºi trebuie sã mã
þin de cuvânt. M-am þinut! Mi-a plãcut cartea în întregime?
Desigur, dar asta nu înseamnã cã nu am ºi eu preferinþele mele.
Deºi multe dintre povestirile din alte zone sunt admirabile, cum
am ºi scris-o, eu am o slãbiciune pentru cele ce exploreazã
eterna noastrã tranziþie ºi personajele, adesea fascinante, fie
Liviu Antonesei O versatilitate debordantã…

prin sublimul, fie prin ridicolul lor, ce-o populeazã. ªi în realitate,

dar ºi în cãrþi precum cea pe care tocmai am terminat-o de citit.
ªi mai este ceva – aceastã versatilitate dezlãnþuitã, aceastã disponi-
bilitate parcã inepuizabilã, acest zbor printre registre prezintã ºi
unele riscuri. Cam toate textele sunt la acelaºi nivel, remarcabil,
dar cartea este oarecum compozitã. Sigur cã e o culegere de
povestiri excelente, nu o construcþie tematicã, dar tocmai aceastã
dezlãnþuire de daruri îl împinge uºor pe autor spre risipã, îl
poate împinge spre o risipã mai mare, spre risipire. Îmi place Erotic sexualic
cartea aceasta, dar cred cã un roman concentrat pe „tranziþie“,
deci un roman realist pânã la naturalism ca sã spun aºa, care sã
uzeze de toate aceste daruri, însã concentratã pe o singurã mare
poveste, m-ar putea încânta peste mãsurã. Sau o culegere de Am scris o nuvelã în care am spus :
povestiri explorând, sub nenumãrate unghiuri, aceeaºi zonã
tematicã. E un zãcãmânt acolo ce meritã explorat cu uneltele pe „O vedeam aºezatã pe marginea patului ºi-mi închipuiam
care debutantul de astãzi le are deja la îndemânã. Bun venit, cã-ºi apropie buzele de urechea mea ºi zice «ce mai faci,
Silviu Gherman, ºi, pentru cã ne aflãm, politiceºte vorbind, sub pui ?». Nu îndrãzneam sã cred cã o va face. Când am auzit
semnul marinarului, vânt bun la pupã!
consoanele eliberate o datã cu mici bulbuci de salivã am
3 februarie 2005, Iaºi crezut cã visez. De la acel «pui» care-mi lovea creierul ca
Liviu Antonesei o sãgeatã a pornit un fior ce s-a diluat în jurul buricului ºi
apoi am simþit cum vintrele mi se încãlzesc, semn cã
sângele dã nãvalã ºi-mi cotropeºte sexul“

ªi mai departe :

„Îi ºopteam sã punã mâna pe umflãtura pantalonilor ºi

sã înregistreze cu atenþie pulsaþiile sângelui, sã observe
cum zvâcnirile venelor produc duritatea ºi forma ce-i
aprindeau odinioarã focuri în ochi. Ea mã fixa uimitã.
Fusesem oare prea direct ? Nu-mi mai pãsa, tot ce fusese
între noi, cearta, anii de despãrþire, întâlnirile scurte de pe
stradã, totul se prãbuºea ca un decor, totul pãrea incon-
sistent, un trompe l’oeil ce ne rãpise prea mult unul altuia.“

Pe urmã :

„N-am mai aºteptat. Am chemat-o pe nume, ºi cred cã

acest lucru a avut acelaºi efect asupra ei ca ºi cuvântul

8 9
Silviu Gherman
magic cu care mã înnebunea pe mine. Ne regãseam, puri
ºi în acelaºi timp sãlbatici, douã creaturi care uitã pentru
o clipã de lumea înconjurãtoare, de sexul lor, de ele
însele, rãmânând într-un extraordinar abandon reciproc.
Apoi, momentul sublim a chemat un nou timp ºi o nouã
cadenþã a miºcãrilor. Carnea mi s-a încrâncenat. Am simþit
gâtul încordându-se, braþele ridicându-se ºi urmând niºte
traiectorii cunoscute parcã dinainte. Eram ca un robot,
sau ca un om în interiorul unei maºini, care contemplã
fascinat miºcarea. Buzele ni s-au strivit într-un sãrut fier-
binte, în care gemetele noastre pãreau vãlãtucii de fum
iscaþi de un incendiu. Am aruncat-o pe pat, alãturi, ºi
m-am ridicat în genunchi. Ochii ei rãmãseserã pironiþi
asupra pantalonilor mei. «Îþi vreau pula», mi-a zis. «Îmi vrei
pula, îmi vrei pula ?» bâiguiam printre dinþi în vreme ce-mi
desfãceam cureaua. «Da», suspinã ea ºi, nerãbdãtoare, îmi
trase fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întãrite ca
douã butoane a cãror apãsare ar fi adus un uragan. Am
prins-o de un sân ºi am simþit carnea ascuþitã cedând sub
apãsarea palmei mele. A gemut ºi mi-a înghiþit pula zvâcni-
toare, privindu-mã cu niºte ochi de prãdãtor.“
ªi, în sfârºit, dupã câteva pagini :
„Epuizatã, îmi întindea sperma pe piept, zgâriindu-mi
uºurel sfârcurile cu unghiile. κi lingea buzele care strãluceau
ºi ele de sãmânþa mea ºi gemea încetiºor, aflatã încã sub
efectul narcotic al actului nãucitor pe care îl trãisem. O pace
divinã mi s-a rãspândit în piept atunci când mi-a cuprins
testicolele cu palma ºi a adormit aºa, prãbuºitã peste mine.“
Am apãsat Control + P ºi am privit foile albe înnegrindu-se.
Dupã ce ultima foaie a ieºit, le-am luat din imprimantã ºi
le-am recitit. Am observat cã nu numerotasem paginile.
Eram cât pe ce sã pun mâna pe un pix ºi sã le trec eu
numerele – chiar mã gândeam sã optez pentru cifre romane
10
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
în locul arabelor –, când am decis sã n-o fac. O numerotare
ar fi fost prea mult, prea personal, ar fi implicat un fel de
semnãturã. Aºa era cel mai bine. Simplu, curat, în Arial de
14, fãrã titlu, fãrã bold, fãrã italic. M-am ridicat de la birou
ºi mi-am luat geanta de pe scaun. Am scos dinãuntru
mapa neagrã ºi am aºezat în ea cu grijã textul la care
lucrasem. Am deschis un sertar ºi am luat de acolo câteva
caricaturi, un desen în tuº dupã un schelet de urs, notele
de la cursul de antropologie, ºi le-am aºezat ºi pe ele în
mapã, dar le-am prins cu clama în aºa fel încât numai
textul imprimat sã se poatã desprinde cu uºurinþã.
Am ieºit din sufragerie deschizând cu bãgare de seamã
uºa ºi paºii mi-au lipãit pe gresie pânã în dormitor. Am
crãpat puþin uºa ºi am vãzut-o pe Andreea întinsã pe pat
cu spatele la mine, îmbrãþiºând perna. Spatele i se ridica
ºi îi cobora regulat, iar sunetul ieºirii aerului începea sã se
transforme în sforãit. Am închis cu grijã uºa la loc.
În cealaltã camerã, am deschis ºifonierul ºi am ales
întâi o pereche de boxeri negri ºi mulaþi pe care scria
MAN, apoi am cãutat niºte ciorapi albi, dar n-am gãsit
nicãieri, aºa cã am hotãrât sã încalþ pantofii noi, cumpãraþi
alaltãieri pentru cununia civilã, direct pe piciorul gol.
Mi-am pus niºte pantaloni de culoare crem ºi o cãmaºã
albã cu texturã foarte finã, de asemenea achiziþii recente.
Am ezitat la cravatã, fiindcã nu ºtiam sã fac nod, dar ar fi
fost pãcat sã n-o iau : era roºie, lucioasã ºi foarte netedã,
aºa cum nu mai purtasem niciodatã, ºi, în plus, îmi venise
o idee. Mi-am atârnat-o dupã gât, închizând dulapul. Am
ieºit din camerã ºi am intrat la baie. M-am aºezat pe closet
ºi am direcþionat jetul ca sã nu se audã nici un zgomot, am
tras apa numai pe jumãtate, apoi m-am dus la chiuvetã ºi,
cu apa curgând într-un ºuvoi subþire, mi-am spãlat sexul
ºi mi l-am ºters de prosopul negru. M-am gândit cã n-ar fi
rãu sã mã spãl pe dinþi, deºi îmi pregãtisem pe blatul din
11
Silviu Gherman
bucãtãrie o gumã de mestecat pe care s-o iau înainte sã
plec. M-am periat pe îndelete ºi m-am clãtit. Îmi aminteam
cã citisem într-un ziar cât de importante sunt cele patru
minute zilnice de periere a dinþilor, dar cã majoritatea
oamenilor dedicã acestei operaþiuni doar cincisprezece
secunde. Chiar atât suntem de grãbiþi, se întreba autorul,
încât nu ne putem permite patru minute pe zi, douã seara
ºi douã dimineaþa, pentru propria noastrã sãnãtate ? Mesajul
articolului mi s-a întipãrit pentru totdeauna în minte ca un
soi de constatare vinovatã a faptului cã niciodatã nu mã
spãl suficient. Secundele pe care le numãr în gând sunt,
cel mai adesea, triºate ; dar de aceastã datã nu-mi puteam
permite sã triºez. Dupã douã minute, am scuipat cãtre
marginea chiuvetei, ca sã nu fac zgomot, dupã care mi-am
clãtit iar gura ºi am spãlat chiuveta. Am pus periuþa la loc
ºi am luat de pe policioarã deodorantul. Am pulverizat la
amândouã axilele, unde în urmã cu douã zile îmi rãsesem
pãrul. Mi-am cercetat faþa ºi am constatat cã era încã finã
de la bãrbieritul de dimineaþã, aºa cã mi-am aplicat pe
obraji un parfum ºi am ieºit. În hol, am încãlþat pantofii
cei noi ºi am luat cheia de pe blat. Mi-am dat seama cã
uitasem în sufragerie geanta cu mapa ºi am intrat val-vârtej,
încãlþat, ºi mi-am trecut-o pe dupã umãr. O ultimã privire
în oglinda din hol – aveam cravata vârâtã pe sub gulerul
cãmãºii. Am dat-o jos ºi am îndesat-o repede în geantã.
M-am privit încã o datã în oglindã : un tânãr responsabil,
inspirând dinamism, a cãrui cãmaºã descheiatã la doi
nasturi exprimã virilitate ºi nonconformism.
Am luat metroul. Cãldura de pe strãzi devenise insu-
portabilã. Maºinile ºi sudoarea oamenilor fac ca temperatura
din centru sã fie întotdeauna mai crescutã decât la periferie ;
sunt mai multe maºini, într-adevãr, strãzile sunt mai com-
pacte, ºi nici nu sunt copaci, ºi poluarea... mã gândeam la
prostii, ca sã-mi iau cumva avânt pentru lucrurile serioase,
cãci ºtiam cã de la o vreme nu aveam sã mã gândesc decât
12
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
la ea. La sânii pe care îi uitasem ºi îi croiam din închipuire,
mici ºi cu un fel de crater între ei, la fundul ei mare pe
care îmi plãcea sã mã sprijin când i-o dãdeam pe la spate
ºi sã-i simt moliciunea în oasele bazinului ºi în degete, la
labiile pe care nu m-a lãsat niciodatã sã i le sãrut. Aº fi
vrut sã fac cu ea tot ce nu putusem face în vremea când
eram împreunã, ºi mã gândisem de multe ori sã ne futem
în 69, sã-i bag un deget în fund, s-o ling, sã-mi lingã
coaiele, sã mã slobozesc în gura ei, sã mã lege de tãblia
patului, sã mai chemãm o femeie pe care s-o facem sclava
noastrã ºi care s-o lingã pe ea ºi sã mã sugã pe mine, s-o
las sã se ducã cu un alt bãrbat ºi s-o vãd posedatã, s-o fac
cu o femeie ºi ea sã se masturbeze privindu-ne. Oboseam
ºi nu mai gãseam nimic de imaginat. Ori aveam imaginaþia
sãracã, ori repertoriul era limitat. În genere, voiam s-o fut
ºi nu prea conta cum anume.
O mai vãzusem de câteva ori dupã ce terminasem
relaþia. O datã, înainte s-o întâlnesc pe Andreea, chiar am
fost în discotecã ºi am dansat, iar ea a bãut ceva mai mult
ºi m-a sãrutat, dar a preferat sã ia taxiul singurã. M-am
gândit dacã nu cumva îi înþelesesem greºit mesajul, dar
nu ; o întrebasem «Vrei sã te însoþesc ?», ea insistase cã nu.
Poate c-ar fi trebuit sã fiu mai ferm. Mi-a lipsit întotdeauna
fermitatea. N-am avut curajul sã fac lucrurile pe de-a
întregul. Se poate spune cã sunt un nehotãrât. ªi Andreea
îmi spune cã sunt nehotãrât. Dacã þin bine minte, pânã ºi
ea zicea cã sunt nehotãrât. Dar în seara asta vor vedea ºi
ea ºi Andreea ce înseamnã încordarea unei voinþe.
Îmi doream ca Andreea sã nu afle nimic, cel puþin
deocamdatã. Mizasem pe faptul cã sâmbãta dormea întot-
deauna dupã masã. Dacã s-ar fi trezit, aº fi inventat o
scuzã oarecare. Dar eram la fel de convins cã la momentul
potrivit o sã-i istorisesc în amãnunt aceastã întâlnire, la fel
cum ºi ea îmi povestise despre aventura avutã în timpul
13
Silviu Gherman
plecãrii mele la Praga. Amãnuntele picante cu care îºi
orna discursul ºi felul inocent de a povesti m-au excitat ºi
m-au umilit în acelaºi timp. Îmi vorbea despre libertate ºi
impulsurile inimii, iar eu voiam s-o strâng de gât ºi s-o fut
în timp ce se zbate, dar mi-am dat seama cã e o imagine
cliºeu, aºa cã nu m-am mai gândit la nimic. M-am aºezat
pe un scaun ºi m-am uitat la ea. Avea un corp format
parcã numai din bile. Bila capului, bilele umerilor, bilele
sânilor, bila pântecelui, bila ºoldurilor, bilele feselor. Doar
mâinile ºi picioarele, formând un fel de ºirag pe care se
aliniau toate bilele, erau lungi ºi suple. Era frumoasã ºi
þineam la ea, dar voiam sã-i dovedesc cã ºi eu am vitalitate,
ºi eu mã pot cheltui, ºi eu pot s-o rãnesc descriindu-i în cele
mai mici detalii un corp fierbinte ºi felul în care l-am penetrat.
Simþeam prin geantã mapa. Metroul gonea ºi se zguduia,
puþinii cãlãtori citeau ziare, cãrþi sau se uitau la luminile
fugitive de pe geam. Se duceau undeva, aveau un þel
precis ? Eu aveam. Cel mai simplu þel din lume, ºi pentru
îndeplinirea lui scrisesem o nuvelã de rahat ºi-mi pusesem
o cravatã în geantã. Nu aveam garanþia cã aceste lucruri
vor ajunge, dar îmi cunoºteam fosta prietenã, ºtiam ce
sfori trebuie sã trag. Ultima oarã o vãzusem în primãvarã,
în parcul Ateneului, citind Bruckner pe o bancã, iar poten-
þialele mele comentarii au fost descurajate imediat dupã
„Bun㓠– n-am mai apucat sã zic nimic. „Nu te uita aºa cã
citesc Bruckner, mi-a dat-o cineva, nu-mi place neapãrat,
dar degajã un feeling miºto, are o frazare interesantã. Þie
nu-þi place ? Mai scrii ? Bineînþeles cã scrii. Tu scriai mereu.
De ce nu-mi dai niciodatã sã citesc ce scrii ?“
Am ajuns devreme, soarele arunca o luminã portocalie.
În Lãptãrie încã nu dãduserã drumul. Era opt fãrã zece, ºi
vara deschideau la opt seara. La fãrã cinci m-au lãsat sã
intru ºi m-am aºezat lângã scena pe care niºte inºi montau
o baterie uriaºã, având în spate diverse instrumente de
percuþie, balafoane ºi fel de fel de tuburi. Unul cu barbã
14
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
crescutã fistichiu, având un tricou cu Pantera (cred cã la
miºto, pentru cã avea faþã de om care ascultã jazz), se
învârtea printre ei ºi dãdea indicaþii. M-am bucurat cã s-a
nimerit aºa. Ei îi plãceau mult jazzul ºi muzica clasicã. Am
mers odatã la un concert unde, din toatã orchestra, mi-am
fixat atenþia pe un singur violoncel. N-am auzit în rest nimic,
ºi resimþeam dureros lipsa unui ritm central, a unei baterii
sau mãcar a unei tobe care sã bubuie din când în când. Dar
nici concertele de jazz nu le-am suportat vreodatã. În special
solo-urile, fie ele de baterie, de chitarã, de bas, de vioarã sau
de orice altceva, iar acum urma sã asist la un solo de baterie.
Foarte bine. Toate se întâmplau exact pe dos, ºi cred cã
extrãgeam din aceste evenimente ceva din plãcerea vrãjitoa-
relor atunci când îl invocau pe Satan. Dacã ei îi plãcea ceva
ºi mie nu, aº fi gãsit suficientã plãcere în a-mi amorþi gustu-
rile ºi a mã minþi. Aº fi vorbit cu pasiune despre Bruckner
ºi despre condiþionãrile sociale, despre tema ei de licenþã ºi
despre Anna Lesko, despre orice cãcat. Poate cã, amin-
tindu-mi dupã o vreme de seara asta, m-aº fi scârbit. Dar
trenuleþul groazei era bine fixat pe ºine, ºi oricâte rãsuciri,
monºtri sau duºuri de adrenalinã s-ar fi abãtut asupra mea,
la final urma sã ies doar cu o experienþã. O experienþã. Ce
mare lucru ? Nu aveam nimic de suferit în proprii mei ochi.
Ea acceptase aceastã întâlnire ca pretext pentru a-mi
returna niºte cãrþi. Avea sã mi le dea peste masã, printre
sticlele de bere, iar mâinile noastre urmau sã se atingã
uºor. Apoi eu îmi voi gãsi cravata în geantã ºi o voi ruga
sã-mi facã un nod, spunându-i cã mi-am cumpãrat-o de
curând ºi cã vreau sã vãd cum îmi stã. Degetele ei îmi vor
lucra la câþiva centimetri de piept ºi faþã. Ne vom privi iar.
Îmi va spune cã arãt bine. ªi ea aratã bine. Ne vom zâmbi.
Va mai trece o vreme. Vom bea. Îi voi spune lucruri
frumoase. Voi fi atent. Voi cãuta ceva prin geantã ºi, ca din
întâmplare, voi scãpa din mapã textul. Curioasã, ea va voi
sã-l citeascã, fiindcã îºi va arunca ochii peste prima paginã
ºi va vedea cuvintele care, orice ai face, sar în ochi, strigã
15
Silviu Gherman
la tine. Ho-paaaa, scrii din astea ? va întreba, ho-paaaaa, ºi
va lua o expresie de complicitate, de parcã ne-am ascunde
de cineva sau de ceva. Va citi. Îi va plãcea, mai ales cã va
recunoaºte cu siguranþã cã e vorba în primul rând de un
mesaj, de o invitaþie, de o arenã, ºi cã protagoniºtii aven-
turilor de pe hârtie se pot materializa în persoana noastrã,
punând în practicã toate virtualitãþile. Dupã ce va citi îmi
voi activa imaginaþia de moment. Îi voi descifra cu cea
mai mare atenþie fiecare tresãrire de muºchi de pe figurã,
fiecare miºcare a mâinii, a umerilor, având în minte un fel
de grilã cu douã coloane, unde voi plasa, pe de o parte,
semnalele pozitive, ºi pe de alta, pe cele negative. ªi în
consecinþã voi acþiona, cine ºtie, poate o voi atinge pe
sub masã, poate îi voi mângâia o ºuviþã sau îi voi spune
cu voce joasã, apropiindu-mi capul : mã gândesc des la
tine ; mã exciþi ; vreau s-o facem ; vreau sã þi-o pun ; vreau
sã te fut ; vreau sã mi-o sugi ; vreau sã te ling etc. Poate cã
nu-i voi spune chiar aºa, dar în orice caz voi fi îndrãzneþ,
voi încerca sã mã strecor pe sub pielea ei ºi s-o dau gata
din vorbe ; ºtiu sã vorbesc frumos ºi brutal.
Am comandat douã Tuborg-uri negre, berea ei preferatã,
ºi i-am spus picoliþei sã nu desfacã una din sticle, s-o lase
sã se încãlzeascã, fiindcã ea nu bea niciodatã bere rece,
are probleme cu gâtul. Întârzia deja de zece minute. Mi-am
cumpãrat un pachet de þigãri ºi mi-am aprins una uitân-
du-mã la bãrbosul cu tobele. Încerca un ritm lent pe fus.
Era clar cã se pregãteºte ºi cã bubuielile care aduc transpi-
raþia vor veni mai târziu. Oamenii începeau sã se adune,
se aºezau, îºi comandau bere. Douã fete în colanþi albi
m-au fãcut sã întind gâtul ºi sã întorc capul jenat când am
vãzut cã mã observã ºi râd de mine. Am bãut aproape
toatã berea ºi am mai fumat douã þigãri. De obicei de la a
doua þigarã mi se face rãu, dar acum parcã nici nu le
simþeam. Un fum albãstrui se ridica în tavan, alimentat de
mesele ocupate, fiindcã toþi fumau, ºi erau îmbrãcaþi prost,
16
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
nu ca mine. Mã uitam la plutirea diafanã a fumului care,
ca un animal curios, ajunsese deja la baterist ºi parcã i se
uita peste umãr. Bãrbosul o dãduse deocamdatã pe pocãneli,
nu chiar pe bubuieli, ºi-ºi scutura bãrbuþa, în timp ce buza
inferioarã îi intra sub caninii rânjiþi. Þinea ochii închiºi.
Trãia ritmul. Era prins în lumea sunetului, sudoarea i se
scurgea pe faþã ºi în lumina ºi cãldura reflectoarelor obrajii
i se înroºeau din ce în ce mai mult.
– Bunã, ce faci ?
În faþa mea era un trup îmbrãcat în haine cafenii, o
pereche de pantaloni mulaþi, un lãnþiºor trecut în jurul
brâului, un buric ºi deasupra o bluzã de culoare ceva mai
deschisã decât pantalonii. A venit. M-am ridicat repede în
picioare.
– Servus, servus, ce faci ? am întrebat. Înainte sã ne
sãrutãm protocolar pe obraz mi-am bombat pieptul, sã se
vadã cãmaºa imaculatã, apoi am dat sã mã aºez.
– El e Bogdan, mi-a spus, faceþi cunoºtinþã.
– Sssssilviu, am rostit mecanic, întinzând mâna ºi mijind
ochii.
– Bogdan, mi-a rãspuns un tip corpolent apãrut din
spatele ei, cu cãmaºã neagrã cu guler rãsfrânt, pãr geluit
ºi hainã de piele. Ce faci ?
– Pãi, ce sã fac... m-am fâstâcit eu luptând cu niºte
sentimente amestecate care-mi urcau pe esofag, adicã de
ce însoþitã, ºi de ce mã întreabã el ce fac, se vede limpede
ce fac, aºtept, dar ºi ea m-a întrebat, dar la ea a fost de
complezenþã, pe când ãsta chiar vrea sã ºtie ce fac, ce sã
fac, aºtept, poftim, aºtept, de ce însoþitã, de ce însoþitã.
N-am mai spus nimic, m-am aºezat.
– Voi doi vã ºtiþi, a spus ea.
M-am uitat mai bine la geluit, de unde naiba sã-l ºtiu,
dracu sã-l ia. Avea ochelari de soare agãþaþi de un buzunar
al cãmãºii ; am observat asta dupã ce ºi-a dat jos haina de
piele ºi a aruncat-o pe banca de lemn. S-a auzit un sunet
17
Silviu Gherman
cumva obosit, apoi fermoarul a þãcãnit scurt, ºi în cealaltã
parte bãrbosul de la baterie îºi vedea de bocãnelile ºi pârâi-
turile lui, ºi de la toate astea a început sã mã doarã capul.
– Ai luat bere ºi pentru mine ? Ce drãguþ.
Vocea, singurul lucru din ea pe care mi-l aminteam
perfect. Am ridicat privirea. Era neschimbatã. Se machiase
intens cu nuanþe de violet sau poate albastru, nu-mi
dãdeam seama în lumina chioarã, ºi mâna îi cotrobãia prin
poºetã dupã pachetul de þigãri. I le-am întins pe ale mele.
– Ce, te-ai apucat serios de fumat ? a întrebat.
– Nu, am luat numai aºa... am luat... dacã vrei, te rog...
– Mulþumesc, nu fumez din astea, s-a eschivat zâmbind,
apoi s-a întors cãtre geluit : auzi, îmi dai ºi mie din
pachetul tãu, pui ?
Pui, în mine s-a stins ºi ultima luminã ºi am început sã
orbecãiesc. Ca un tort minunat redus dintr-o datã la o
fleºcãialã, toate speranþele mi s-au prãbuºit ºi le-am vãzut
aºa cum erau, murdare, slinoase ºi lipicioase, puþind a
hoit, protestând ºi strigând înfundat cã ce mare lucru, de
ce nu pot ºi eu sã am o aventurã, de ce, de ce nu, apoi a
venit o palã de vânt ºi le-a mãturat pe toate, iar eu am
rãmas gol ºi moale. M-am liniºtit.
Pui i-a dat un pachet din care ea a tras o þigarã lungã
ºi subþire, pui i-a aprins-o cu o brichetã metalicã, pui a
pus bricheta în buzunar ºi a fãcut semn la picoliþã, picoliþa
a venit, pui a zis cã vrea un suc, cã e cu maºina, picoliþa
a adus sucul, pui a plãtit imediat ºi a dat pe gât sticla de
parcã ar fi fost goalã.
Tãceam cu toþii. Eu îmi priveam distrat geanta deschisã
prin care vedeam un capãt de cravatã ºi puþin din mapã.
Pui se lupta sã nu râgâie, bãuse prea repede, iar ea chiar
i-a atras atenþia, ce Dumnezeu bei aºa repede, el a zis cã-i
fusese sete. Ea s-a reîntors la bere, a luat o înghiþiturã, a
18
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
tras din þigarã ºi, dupã un timp, a aruncat fumul peste
masã. Faþa mi s-a încãlzit. Fumul mã lua cumva la miºto,
adicã el avusese privilegiul, el fusese înãuntru, ce chestie
de prost gust, mi se pãrea aºa o chestie de prost gust.
– Scuzã-mã, scuzã-mã, a spus ºi a fluturat mâna ca sã
împrãºtie fumul. Uite, þi-am adus cãrþile.
ªi, aºa cum îmi închipuisem, mi-a întins peste masã trei
cãrþulii cu coperþi roase, Noica, Cioran ºi Þuþea. De Nae
Ionescu uitase, nu i-am mai adus aminte. În timp ce mi le
întindea, la noi se uita pui, vãdit stingherit, n-avea el ce
cãuta într-un mediu în care oamenii îºi trec unul altuia
cãrþi. Se lãsa pe spate ºi-ºi tot cerceta haina.
– Vã grãbiþi ? am întrebat.
– A, nu, m-a adus Bogdan cu maºina, dar el trebuie sã
plece undeva.
– Da, a spus el ca ºi cum numai asta aºteptase, sã-l
scuze ea ºi sã se ducã.
ªi atunci, din clisa în care eram a rãsãrit un muguraº.
– Nu plecaþi împreunã ?
– Bineînþeles cã nu, eu mai stau, a spus ea zâmbind.
Numai Bogdan pleacã. Ce, vrei sã spui cã te grãbeºti ?
ªi a fãcut cu ochiul. Era aºa un gest deplasat, dar dracu
ºtie, poate tocmai deplasarea lui, poate faptul cã pui se
ducea de unde venise ºi ne lãsa singuri, chestiile astea mã
zãpãceau de tot ºi iar începeam sã mã bucur. Tobarul fãcea
niºte ruperi de ritm care mi s-au pãrut foarte frumoase ºi
am bãtut cu degetele în masã în vreme ce Bogdan se
îmbrãca ºi-ºi lua rãmas-bun. Salut, am spus, m-am ridicat
ºi i-am strâns mâna. Salut. S-a îndepãrtat fãrã s-o sãrute.
În mintea mea curgeau din nou râuri ºi înfloreau
câmpiile. Totuºi rãmãsese un fel de ceaþã.
– Cine e ? am întrebat. Nu-l cunosc.
– Cum sã nu-l cunoºti, e frate-meu, v-aþi mai întâlnit la
cheful Adinei. Bogdan, frate-meu, a repetat vãzând cã o
privesc uimit.
19
Silviu Gherman
Primãvara se reîntorsese. Am bãut berea rãmasã, mi-am
mai comandat una ºi am restabilit contactul vizual. Ea îmi
susþinea privirea ºi-mi rãspundea cu un persifleu caracteristic,
aºa cum proceda când urma sã facã pe cineva cu nervii.
Totuºi, ironia de acum era blândã ºi înþelegãtoare. Eram
martorul ridicãrii unei embleme, a steagului Înþelegerii
Superioare, a compasiunii faþã de fiinþele neluminate. Mã
citise ºi-ºi putea permite sã se aºeze pe o treaptã mai
înaltã, adicã ea avea comoara, ºi tot ea avea cheia. Crezi
cã n-am ºtiut cã l-ai uitat pe Bogdan ? Crezi cã nu-þi vãd
tremurul ? Oare de Noica ºi Cioran aveai tu nevoie ? Þie îþi
trebuie o femeie adevãratã, aºa cum sunt eu, o femeie în
carne ºi oase, care nu se sfieºte sã spunã lucrurilor pe
nume, ce ºtii tu, o femeie prea înþeleaptã pentru a pune la
suflet faptul cã ai lãsat-o pentru Andreea, dar nu te teme,
l-am chemat pe Bogdan din cochetãrie, ca sã mã joc ºi sã
mã asigur cã pasiunea ta e la fel de puternicã precum a mea,
pentru cã ºi eu te doresc, orbule, ºi eu vreau sã fim iar una
ºi sã reaprindem focul dorinþei, suntem tineri, Silviu, suntem
frãmântaþi, suntem oameni, în definitiv, de ce te complici
atât, pune-mi mâna pe grumaz, dovedeºte-mã, fii bãrbat,
la naiba, ia ceea ce þi se cuvine, acþioneazã, acþioneazã.
– ªi ce mai faci ? am întrebat-o.
Ea a tras un fum ºi s-a uitat o clipã la baterist. Cavalcada
de sunetele percutate devenea insidioasã, bubuielile se
loveau de pereþii plãmânilor. S-a reîntors miºcându-ºi
capul în ritm ºi a stins þigara în scrumierã.
– Lucrez, fac man hunting la o firmã de recrutare. Îmi
merge destul de bine. Dar nu e o slujbã interesantã, uneori
poate deveni plicticoasã rãu.
– Bine, dacã iese banul...
– Într-adevãr, asta da... Dar ºtii cã nu mã mai mulþumeºte ?
– Chiar aºa te plictiseºti ?
– Nu e vorba atât de plictisealã, cât de perspectivã,
înþelegi... Nu pot sã spun cã viaþa mea merge bine. Nu
20
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
merge nici rãu, dar cu toate astea nu am tot ceea ce-mi
doresc. ªi e greu de spus ce-mi doresc.
Pândeam momentul sã-mi fac numãrul cu cravata.
Deocamdatã nu se putea.
– Poate cã nu întâlneºti oamenii potriviþi...
– ªtiu eu ? Poate. Uite, tipul cu care mai ies din când în
când – trebuie sã-l sun, n-am mai vorbit cu el de douã
sãptãmâni – e ok, dar, cum sã spun (a cãutat cuvântul
ridicând ochii în tavan ºi, când l-a gãsit, ºi-a coborât
privirile asupra mea ; pupilele îi strãluceau), e insipid, e
nivelat. Se complace. Nu avem ce discuta, aºa cã stãm
unul lângã altul ºi ne uitãm aiurea.
Tãceam. Þineam un cot pe masã ºi-mi sprijineam bãrbia
cu o mânã.
– Trec printr-o perioadã destul de... Mã rog, sã zicem
cã am avut ºi zile mai bune.
Ascultam, procesam, analizam. Tragedia ei nu era pro-
fundã, intuiam ºi cauzele, ºi rezolvarea, dar nu voiam s-o
ajut, voiam s-o rup în bucãþi, sã iau toatã plãcerea pe care
mi-o putea oferi, s-o secãtuiesc ºi pe urmã s-o las. Doar
asta mã þinea pe scaun, ºi iatã cã în sfârºit sosise momentul.
Puteam sã vorbesc ºi sã arunc cangea, fiindcã nu pescuiam
cu un cârlig subþire, ci cu harponul, cu un mãnunchi de
cârlige otrãvite, rãneam din pura plãcere de a vedea
sângele þâºnind, voiam s-o vãd lipsitã de apãrare, zbã-
tându-se, dându-ºi ultima suflare. I-am spus cã nu e om a
cãrui viaþã sã fie hãrãzitã fericirii, cã ºi în sufletul celor
mai optimiºti sunt genuni, ºi pe pereþii acestor genuni se
plimbã scorpioni, un strat uriaº de scorpioni care se face
din ce în ce mai gros pe mãsurã ce te apropii de capãt, ºi
de aceea se spune cã melancolia nu are leac ºi cã prã-
pãstiile sufleteºti sunt fãrã fund, însã totuºi sufletul are
limitele lui, pe care nimeni nu le-a putut atinge din cauza
stratului de scorpioni ; nu e om care sã poatã sãpa atât de
mult fãrã sã înnebuneascã sau sã moarã sfâºiat în miliarde
de bucãþi ; dar nu, nu e adevãrat cã nimeni n-a putut sã
21
Silviu Gherman
atingã fundul ; unii au fãcut-o, ºi s-au întors de acolo complet
schimbaþi : Iisus Hristos a atins fundul, Ioan Damaschin a
atins fundul, Buddha a atins fundul. Trebuie sã te înarmezi
dezarmându-te ºi sã continui sã te dezarmezi pânã când
nici mãcar propria carne sã nu-þi fie îndeajuns, sã vrei sã
renunþi pânã ºi la ea, sã o abandonezi. Unii fac acest lucru
prin exerciþiul spiritual al nemiºcãrii, alþii prin rugãciune,
alþii prin post ºi reculegere, alþii prin senzualitate. Tu faci
parte din ultima categorie, ºi am observat asta încã de la
prima noastrã întâlnire. Acesta e lucrul care te deosebeºte
de toatã lumea, fãcându-te sã strãluceºti. Nu-þi pot da
decât un sfat : sã-þi iubeºti sinele ºi totul va decurge în
mod natural. Ai încredere în mine.
Tumuri, fus, cinel, tobã mare, apoi o explozie generalã,
ºi bateria s-a oprit. Am sorbit calm din pahar. Creierul
meu îºi regãsise o stare de euforie ciudatã, o luciditate
purã, aºa cum simþisem dupã ce fãcusem sex prima datã
în viaþã. Câºtigasem. Dacã aº fi vrut, aº fi putut nãrui
lumea cu un gând, sau aº fi putut s-o conþin, sau s-o învãþ
ce înseamnã puterea adevãratã a compasiunii.
– Hai sã ne plimbãm puþin, am propus.
A rãspuns într-un târziu, cu o voce subþire, fãrã sã mã
priveascã.
– Bine. Mã întorc imediat ºi mergem.
S-a îndreptat spre toaletã. κi þinea braþele încruciºate
pe piept, de parcã i-ar fi fost frig. κi lãsase pe masã
telefonul mobil ºi poºeta. Voia sã fie singurã câteva clipe.
Ultimele rãmãºiþe de orgoliu, mi-am zis. Va veni proaspãtã
ºi îmbujoratã. Mapa ºi cravata nu vor fi aperitivele, ci
desertul, în zori de zi. Acum vom merge la un restaurant,
ºi apoi la ea acasã. Perfect.
Þigara, fumatã doar pe jumãtate, îi atârna în scrumierã ;
în timp ce-i vorbisem nu se atinsese de ea ºi Davidofful se
22
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
mistuise singur. Mi-am amintit deodatã de Andreea. Am
scos mobilul din buzunar ºi l-am închis. Nici nu m-a
interesat dacã mã cãutase. Oricum îl dãdusem pe silenþios.
Orice altceva era în plus. Aici ºi acum aveam ce-mi doream.
Când s-a întors, am vãzut-o apropiindu-se cu un pas
vioi, aºa cum prezisesem. Ochii i se aprinseserã, ºi zâmbetul
uºor schiþat îmi spunea cã trecuse de încercãrile scorpio-
nilor. Puteam sã fac din ea ce voiam. Avea chiar ºi o
familiaritate bizarã în gesturi, aproape conjugalã. Se regãsise,
asta era mai presus de orice îndoialã. Eu o regãsisem.
M-am ridicat ºi am plãtit. Am urmat-o spre ieºire mângâ-
indu-i în gând coapsele, ºi aproape nu mi-am dat seama
când am intrat în lift. Obiºnuita babã care stãtea pe scaun
ºi cosea goblenuri, apãsând butoanele, dispãruse. Cuºca
de fier s-a pus în miºcare. Acum puteam s-o sãrut. Am
întins o mânã ºi am vrut sã-i cuprind talia dar chiar în acea
clipã, telefonul pe care voia sã-l punã în poºetã i-a sunat.
Nu-mi vãzuse mâna ºi mã gândesc cã, dacã ar fi vãzut-o
cu siguranþã cã n-ar mai fi rãspuns. A dus telefonul la
ureche. În semiobscuritatea liftului displayul albastru îi
aureola capul.
– Alo ?
Am continuat miºcarea ºi când i-am atins, în sfârºit,
talia, a zâmbit ºi nu s-a retras. Am tras-o spre mine. Voiam
sã-i sãrut gâtul încordat, în care mãrul lui Adam vibra
într-un mormãit uºor de satisfacþie. Faptul cã vorbea la
telefon mã excita. Mi-am apropiat buzele ºi m-am gândit
cã ar fi frumos sã-i ºoptesc ceva în cealaltã ureche, însã
vorbele mi-au fost acoperite de þipãtul ei :
– Cum ? Nu se poate !
M-am dat un pas înapoi. Nu vorbea cu mine, vorbea
cu cel de la telefon.
– Când ? a întrebat. Azi ? O, Doamne, nu se poate... De
unde a avut...
23
Silviu Gherman
Liftul ajunse la parter ºi uºile se deschiserã. În faþa
noastrã aºtepta un grup mare de bãrbaþi îmbrãcaþi în
sacouri cafenii. Ea s-a strecurat printre ei de parcã ar fi
fost un abur, vorbind tare ºi aproape plângând. Am încercat
s-o ajung. M-am ciocnit de câþiva inºi, mi-am cerut scuze
ºi, pânã sã ies pe poartã, ea era deja departe, urcându-se
într-un taxi.
– Ce s-a întâmplat ? am urlat. Unde te duci ?
Prin portiera deschisã, ea mi-a rãspuns ceva, dar taxiul
care demara i-a acoperit vorbele. Era foarte surescitatã ºi
bãnuiam cã se întâmplase o nenorocire. Am rãmas descum-
pãnit în mijlocul parcãrii, neºtiind ce sã fac. Am aºteptat o
vreme, nu s-a întâmplat nimic, apoi, fiindcã se fãcea târziu,
am hotãrât sã mã întorc acasã. Andreei urma sã-i spun cã
fusesem cu bãieþii. Am urcat într-un Cristaxi ºi am urmãrit
abãtut blocurile care rãmâneau în urmã. Mergeam acasã.
Nu ºtiam unde locuia, altfel m-aº fi dus direct la ea. Se
mutase din vechiul apartament în februarie, aºa îmi spusese
primãvara trecutã, ºi nu-mi dãduse adresa. Am încercat
s-o sun din nou. Avea telefonul închis.
În timp ce scoteam cheia din buzunar mi-am dat seama
cã am uitat mobilul în taxi. M-am nãpustit înapoi în stradã,
dar maºina plecase. Am rãmas aºa, cu braþele atârnând
fãrã vlagã de-a lungul corpului. Din geanta trecutã peste
umãr mi-a cãzut ceva. Era cravata, ieºind prin deschizãtura
fermoarului. A cãzut pe asfalt ºi s-a încolãcit ca un ºarpe
roºu, lângã rondul cu iarbã.
24
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Roºu peste tot
Aveam sânge pe mâini ºi lacrimi pe faþã. La fiecare
urlet al Soniei, un nou ºuvoi roºu îmi inunda degetele. Le
rãsfiram, ca sã se scurgã, dar acum sângele venea tot mai
gros ºi forma o peliculã scârboasã de care nu puteam
scãpa decât scuturând braþele. Sonia îmi vedea miºcarea,
n-o înþelegea ºi mã apuca de hainã privindu-mã speriatã.
Eu îi ºopteam sã se liniºteascã, sã aibã rãbdare, dar cuvintele
mele nu ajungeau pânã la ea. Urla mereu ºi se oprea doar
cât sã-ºi tragã rãsuflarea. Simþeam cã mã înãbuº ºi cã o sã
vomit.
Prin crãpãturile din peretele grajdului vedeam oameni
fugind speriaþi în toate pãrþile. Salcia de dincolo de drum
fremãta în bãtaia vântului ºi arãtarea asta îmbucãtãþitã
plutind deasupra Soniei îmi zbârlea pãrul.
– Încã puþin, încã puþin... bâiguiam în neºtire mân-
gâindu-i un picior. Pe urmã m-am oprit fiindcã o mânjeam
cu sânge. Hai cã se poate... mai dã-i un pic...
Cel mai mult mã temeam cã o sã se opreascã din
zbierat. Atunci ºtiam sigur cã s-ar fi terminat. Nici Sonia,
nici eu ºi, de altfel, nimeni din câþi cunosc n-a mai mâncat
de cinci luni altceva decât cartofi. La mine nu m-am uitat,
dar Sonia seamãnã cu o scândurã umblãtoare. Bãcanul,
care e cel mai mare zdrahon din câþi cunosc, se topeºte
vãzând cu ochii, nu-þi vine sã crezi. Mi-a spus cã bea apã
toatã ziua, ca sã-ºi umfle burta ºi sã uite de foame. Mi-era
25
Silviu Gherman
fricã sã-i strâng mâna Soniei, sã nu-i rup cumva oasele
pipernicite. Pânã acum, þipa tare ºi regulat ºi asta mã
liniºtea. Atât de regulat cã am început sã rãsuflu în ritmul
þipetelor ei.
De câteva ori, însã, a tãcut ºi am crezut cã se duce. κi
lãsa capul pe covorul de paie, pieptul i se înmuia, genunchii
i se fleºcãiau. Pânã la urmã se oprea cu totul, ca un motor
rãmas fãrã benzinã. Rãmânea aºa o vreme, lãsându-mã
nãuc, dupã care robinetul cu combustibil i se rãsucea
cumva pe dinãuntru ºi iar începea sã zbiere ºi sã mã
împroaºte cu sânge.
Nu mai ºtiu cât timp a trecut pânã a apãrut capul
copilului. M-am speriat când l-am vãzut. Uitasem cã de
fapt asta trebuia sã se întâmple. Mã lãsasem ºi eu pe spate,
sprijinit în coate, cu picioarele desfãcute – ca Sonia – ºi mã
uitam prin crãpãturile peretelui. Tocmai vãzusem pe cer
un fir subþire de fum maroniu. Se plimba ca un ºarpe de
la o crãpãturã la cealaltã. Ca sã fiu sigur cã nu-l pierd,
cum dispãrea îndãrãtul unei bucãþi de lemn, îmi schimbam
poziþia capului ºi-l vedeam prin altã crãpãturã, prevestind
un trup gros ºi urât mirositor. N-am apucat sã mã uit mai
bine. Sonia, care de la o vreme murmura terminatã, a urlat
scurt ºi între picioare i-a rãsãrit o bilã greþoasã cu urechi. Am
dus mâna la gurã. Mâna mi-era plinã de sânge. M-am ºters
de hainã. Atunci Sonia m-a chemat pe nume. Mã zãpãcisem,
nu mai ºtiam ce sã fac. M-am ridicat în genunchi ºi m-am
apropiat cu sfialã în patru labe. De pantaloni mi s-au prins
paie ºi am stat o clipã sã le curãþ. A fost o idee proastã.
Fiecare pai cules cu douã degete murdare marca douã
puncte roºii pe pantalonii mei pânã atunci curaþi.
– Ia-l odatã, ia-l, þipa Sonia, o sã-l scap...
Am bãgat iar mâinile în duºul purpuriu, gata sã prind
bila care ameninþa sã cadã. Mi-a trecut prin cap cã Sonia
pierduse foarte mult sânge ºi mi-am amintit cã citisem
undeva ceva legat de „cei cinci litri de lichid preþios din
corpul omenesc“. Îmi fãceam griji pentru c㠄lichid preþios“
26
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
putea sã însemne ºi urdoare, ºi pipi, ºi mai ºtiu eu ce
sucuri are femeia în ea, adicã o mulþime. Dacã toate astea
puse împreunã dau doi litri jumate sau trei, iar sângele
încã doi, judecând dupã bãltoaca plinã de cheaguri care
vopsise paiele din jur, sângele Soniei era pe terminate.
Aºa cã am vrut sã opresc ºuvoiul ºi am apãsat încet bila,
vrând s-o bag la loc, cine ºtie, ca un dop. Sonia a rãcnit :
– Scoate-l, scoate-l, nu-l bãga la loc, trage-l afarã...
Mi-am zis ce naiba, „lichid preþios“ înseamnã sânge,
pentru Dumnezeu, cinci litri, mai are de unde. Dar nici de
tras n-am tras, cã prea eram speriat. Am lãsat-o sã împingã
singurã. Când i-au ieºit ºi braþele, a început sã semene a
om. L-am atins. Era foarte cald. Pânã la urmã a ieºit cu
totul. I l-am dat Soniei sã-i taie cordonul – aºa stabilisem
de la început, eu n-aveam stomac pentru asta – ºi m-am
ghemuit alãturi, pe paie curate. Stãteam cu spatele la ea,
care bâiguia vorbe de neînþeles, cu copilul la piept, ºi
simþeam o mare silã faþã de mine, faþã de ea ºi faþã de
javra aia micã ºi roºie, care o umpluse pe maicã-sa de
durere ºi pe mine de sânge. Noroc cã nu-i eram eu tatã.
Într-un târziu, când lumina a mai scãzut ºi toþi oamenii
care fugeau pe afarã dispãruserã, am spus :
– E liniºte. Au plecat toþi.
Ea nu mi-a rãspuns. În schimb copilul a început sã
plângã încetiºor. Era tot atât de slãbit ca ºi maicã-sa. A
bâzâit puþin ºi s-a potolit.
– Doarme acum, a ºoptit Sonia. Nu mai putea sã pronunþe
cuvintele ca lumea, vocea îi scârþâia. E fetiþã, ºtii ?
Cred cã se uita la mine ºi aºtepta sã o felicit. I-am
cãutat ochii ºi am vãzut cã am dreptate.
– Da ? Bravo... bravo... sunt sigur cã o sã fie o fetiþã
frumoasã...
„Ca tine“, îmi venea sã zic, dar ar fi fost o prostie. Am
întors iar capul.
– Cred cã soldaþii au ºi venit, am zis. Probabil sunt
dincolo de deal. Îi aud.
27
Silviu Gherman
– Mulþumesc cã ne-ai lãsat sã stãm aici.
Spunea deja „noi“. Cu câteva clipe înainte era singurã.
Acum era cu cineva.
– Cu plãcere.
N-a pomenit nimic de faptul cã o ajutasem ºi mã
murdãrisem. Asta mã supãra. Dupã ce a mulþumit, a rãsuflat
tare ºi a leºinat. Sau poate a adormit. Mogâldeaþa de pe ea
s-a trezit ºi a prins sã i se târascã liniºtitã peste sâni, dând din
mânuþe. Ai fi zis cã o face numai aºa, ca sã arate cã e vie.
M-am ridicat în picioare ºi am întredeschis uºa de lemn
a grajdului. Lumina m-a izbit în plinã figurã, cu toate cã
soarele era acoperit cu o pâclã de un cafeniu murdar. Faþã
de liniuþele spãlãcite lãsate de crãpãturi, liniuþe care se
miºcau peste paie odatã cu trecerea orelor, vederea lumii
întregi era greu de suportat. Am aºteptat cu rãbdare câteva
secunde. În faþã trebuia sã fie o casã galbenã, cu coteþul
câinelui aflat aproape de gard, puþin mai la stânga –
rãzoarele pãrãsite, iar în partea dreaptã strada. Toate
urmau sã se limpezeascã în câteva clipe. Deocamdatã
curgea o ceaþã mare ºi dureroasã, pe care ochii mei se
strãduiau sã o alunge clipind.
S-a lãmurit întâi casa, cu coteþul ei gol. Undeva, jos, se
miºca ceva ca un animal. Mi-am frecat ochii cu pumnii. În
sfârºit am vãzut clar. Casa galbenã avea ferestrele deschise,
trântite în lãturi cu atâta putere, încât una se desprinsese
dintr-o balama ºi atârna jalnic, suflatã de vânt. Înãuntru
era vraiºte ; se vedea cã proprietarii îºi abandonaserã
locuinþa luând cu ei strictul necesar. Un dulap aproape
plin cu rufe stãtea într-un unghi imposibil – desigur îl
þinea ceva la bazã, ceva ce nu se zãrea pe geam. Alãturi,
drumul ºi grãdina cu pãmânt rãscolit m-au întristat. Am
înþeles cã nu avea rost sã caut pe nimeni din împrejurimi,
fiindcã plecaserã cu toþii lãsându-ºi dracului ºi casã, ºi
avere. Numai o pisicã mai rãmãsese sã dea încetiºor din
coadã. Ea era animalul pe care-l remarcasem de la început.
Mare, neagrã ºi cu ochii galbeni, ºedea frumos pe coadã
28
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
uitându-se la mine. Din cauza blãnii, nu mi-am dat seama
cât era de slabã decât atunci când s-a apropiat. Îmi treceam
palma prin blana ei ºi parcã mã scufundam în pãr înainte
sã ajung la o fâºie de piele trasã peste oase. Nu mieuna,
nu se freca de mine. Într-o sfârºealã cumplitã, ºi-a scos
trupul din mângâierea mea îndreptându-se alene cãtre
grajd. Avea niºte ochi uriaºi ; pupilele erau douã bucãþi de
hârtie neagrã lipite de globi ; marginile lor clare, tãioase,
te îngheþau.
Se apropia înserarea. Soldaþii trebuiau sã pice dintr-o
clipã în alta. Deja frunzele copacilor tremurau. Mi s-a
pãrut cã vãd þeava unui tanc printre aracii grãdinilor din
depãrtare. M-am întors la grajd.
– Pleacã de aici, am auzit o voce stinsã care pãrea
trezitã din somn. Pleacã de aici...
Înãuntru, Sonia încerca sã alunge pisica neagrã care îi
dãdea târcoale ºi începuse sã miaune. Femeia se ridicase
în capul oaselor ºi arunca neputincioasã în animal cu
mãnunchiuri de paie. Pisica se ferea, sãrea în lãturi ºi voia
cu încãpãþânare sã se apropie.
– Ajutã-mã, nu ºtiu ce vrea, parcã a înnebunit...
Umbra mea a acoperit pisica. S-a întors, m-a vãzut ºi a
coborât urechile pe cap, furioasã. A fãcut un salt pe pieptul
Soniei, a zgâriat-o sau nu mai ºtiu ce i-a fãcut, ºi în clipa
urmãtoare a zbughit-o afarã cu copilul în dinþi. Sãraca
Sonia s-a ridicat în picioare strigând „copilul meu, copilul
meu“, dar a cãzut la loc, cu faþa în paiele murdare. N-am
ºtiut niciodatã dacã a leºinat sau a murit.
M-am nãpustit afarã dupã pisicã. Fugea destul de încet
ºi aº fi putut s-o prind. Vãzutã din spate, ziceai cã are o
eºarfã roºie la gât. Adunasem în mine toatã furia pe pisici
din copilãrie, când le legam de coadã conserve, le loveam
cu pietre ºi le aruncam de pe înãlþimi. Era cât pe ce sã pun
mâna pe ea, când s-a întors brusc ºi s-a cãþãrat într-un
pom. Mã aplecasem prea mult ca sã evit cãderea. M-am
dus pe asfalt ºi am alunecat ca pe gheaþã. Când m-am
29
Silviu Gherman
oprit, mã aflam deja în mijlocul mai multor soldaþi care mã
priveau înmãrmuriþi. Prin turela unui tanc, un ofiþer cu
gura cãscatã a holbat ochii. Apoi a dat un ordin ºi doi
oameni m-au prins de braþe. Mã þineau ei pe mine, dar de
fapt se uitau la pisicã. Cu copilul în dinþi, animalul se
suise pe cea mai înaltã cracã. Pomiºorul nu avea nici trei
metri înãlþime, iar soldaþii îl înconjuraserã deja. Voiam sã-i
vãd cum o împuºcã pe nenorocitã. Mi se pãrea cã soldaþii
care mã þin de mâini sunt niºte prieteni cu care pozez
pentru o fotografie. Nu mai miºca nimeni. Oamenii nu
ºtiau ce sã facã : sã se suie dupã ea, sã tragã...
Pisica a profitat de nehotãrârea lor ºi, deodatã, a fãcut
un salt chiar în gura tunului de pe tanc. Atunci parcã am
luat-o razna toþi. Eu ºi soldaþii ne-am repezit turbaþi la
ofiþer ºi i-am strigat sã tragã o salvã. Ofiþerul a îndrugat
ceva ºi a dispãrut în turelã. Ne-am dat cu toþii în lãturi.
Salva care a tãiat aerul a lãsat o dârã roºie în urma ei.
Pe mãsurã ce se îndepãrta pãrea cã viteza îi scade, pregã-
tindu-se sã loveascã þinta. Cu toþi aºteptam impactul. Din
întâmplare, primul obstacol pe care proiectilul format din
obuz, pisicã ºi copil l-a întâlnit în cale a fost grajdul unde
nãscuse Sonia. N-a mai rãmas nimic din el.
30
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Introducere
Într-o searã am bãut niºte vin ºi m-a prins ora patru
dimineaþa. M-am dus la baie ºi am aprins lumina, cu care
încã nu eram obiºnuit – mereu am senzaþia cã o sã se
aprindã pe hol, când de fapt se aprinde în baie. ªi am pus
sticla de vin pe maºina de spãlat, lângã un prosop negru ºi
câteva numere din Casa Lux, uitându-mã în oglindã. Oglinda
e nouã, am pus-o de curând. Eu a trebuit sã fixez dimen-
siunile, adicã nu numai eu, eu ºi cu Oana, am convenit
împreunã, iar oamenii au venit ºi au fixat-o când noi nu
eram acasã. Aveam o barbã de câteva zile, dar mustaþa mi-o
dãdusem jos cu nu ºtiu ce prilej ºi crescuse mai micã decât
restul bãrbii, ca sã nu mai zic de axile, unde aveam un pãr
mare ºi puturos. Oana dormea în sufragerie. Mereu adoarme
în sufragerie ºi mã lasã pe mine la calculator spunându-mi
cã mã aºteaptã. Ce sã aºtepte ? Adicã faptul cã stã cu mine
în loc sã meargã în dormitor e o aºteptare. Nu sforãie ºi
nici nu pufneºte, ºi asta e foarte bine, pentru cã ºtiu o
groazã de fete care fac aºa. Acum era despãrþitã de mine
prin douã uºi ºi un hol, aºa cã nu m-am grãbit ºi nici n-am
procedat în liniºte ca sã n-o scol. Din când în când mai
auzeam alarma îndepãrtatã a unei maºini parcatã în spatele
blocului ºi mieunãturile tragice ale motanilor ghemuiþi în
iarba înalt㠖 totuºi prea înfundate ca sã-i tulbure somnul.
M-am uitat din nou în oglindã ºi m-am tot gândit : ce
sã-mi fac ? Era rost de acþiune, de ceva de anvergurã, vinul
31
Silviu Gherman
îmi ºoptea sã fiu ghiduº. Mai luam câte o gurã din sticla
care se termina – dar nu era singura sticlã din care bãusem,
în urmã cu ceva timp bãusem ºi o oarecare cantitate de
vin alb (am uitat cum îi zice, era o rezonanþã litoralã, ceva
cu P). Nu prea îmi vine, dar nu mã pot împiedica sã-mi
amintesc de primele întâlniri cu bãutura, când fiecare
halbã era scrupulos adnotatã, corelatã ºi comparatã cu
paharul de vin sau cu þuica sau cu vodca (cã cei mai tari
beau vodcã, dar ºi berea e bunã). Aveam dupã-amieze
cãlduþe, cu ace moi de pin ºi muºchi, când zgomotele
oraºului se ascundeau dupã copaci, ºi euforia comunã
datã de un pet deschidea posibilitãþi ºi lumea se fãcea mai
micã. Atunci puteai sã tragi un concurs sau orice altceva,
de obicei un cântecel – dar nu era cazul sã-þi faci probleme,
pentru cã, orice ai fi fãcut, amintirile þi se lipeau de cap cu
încãpãþânare, nu le puteai evita, ºi erau tari, ascuþite,
primejdioase ca alcoolul. Erau ºi verzi, de culoarea muº-
chiului ºi a dealurilor pãscute de oi rãzleþe, pãzite de
nãluci fãrã vârstã ºi câini agresivi. Foloseau orice loc
disponibil din creier. Se încolãceau în toate ungherele ºi
încã de pe acum îºi pregãteau pentru hibernare trupul
fluid – dupã o zi, imaginea era tot atât de savuroasã ca la
început (caracter ce nu i se putea schimba), dar era totuºi
puþin diferitã. Dupã încã o zi, iar se schimba, ºi tot aºa,
rãmânând în schimb pururea gustoasã. Erau ceea ce se
cheamã valenþe, lucruri pe care acum le descopãr în
adevãrata lor luminã ºi pe care, peste opt ani, le voi
descoperi în adevãrata lor luminã.
Când n-ai de ce, ºi totuºi bei singur, ºi mai e ºi noapte,
motivele de conflict apar singure. Am decis sã mã rad pe
piept. Nu mai fãcusem niciodatã una ca asta, adicã mã
rãsesem la obraz, la subraþ ºi în altã parte, dar niciodatã
pe piept. M-am ras. A durat foarte mult, dar n-o sã mã
apuc acum sã povestesc cum m-am ras pe piept. E destul
sã spun cã am dat în sus ºi în pãrþi, am apãsat de mai
multe ori butonul dozei de Nivea, ºi m-am clãtit cu apã. O
32
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
privire îndreptatã în jos arãta un piept dalmaþian, punctat
cu mici niºe de pãr care, în urmãtoarele zile, vor continua
sã creascã ºi sã creascã, iar unele din ele, mai puþin
norocoase, se vor închide ºi se vor acoperi cu o pungã
semilichidã albã. Acum, la câteva zile de la mica întâm-
plare, am depãºit supãrãrile date de iritaþii ºi, deºi încã
posed buburuze roºii, mãrturisesc cã nu sunt foarte dureroase
ºi nici nu cred cã vor da naºtere unui pãr abundent,
dezordonat, întãrit ºi des ca peria, aºa cum se spune.
Nu ºtiu cum sunt femeile din Bucureºti. Am cunoscut
numai una singurã care era din Bucureºti. Dar am povestit
de prea multe ori despre ea, sau, dacã n-am povestit, cel
puþin m-am gândit cã o sã povestesc, în aºa fel, încât
acum mintea mi-e suprasaturatã cu imaginea ei. Deºi,
curios lucru, n-am putut niciodatã sã-i vizualizez în gând
chipul. Adicã figura umflatã, cu ochi cavernoºi, buze care
îmi plãceau ºi bubiþe pe obraz nu constituie decât o schiþã
care ar putea þine loc de orice. Dacã închid ochii ºi mi-o
închipui, nu vãd nimic decât niºte esenþe care plutesc, se
întrepãtrund ºi-i sugereazã vag caracterul, dar nu e o
imagine clarã, dupã care sã pot desena, sã zicem. Corpul,
în schimb, i-l cunosc bine ºi îl pot desena.
Dar problema nu e cum aratã, pentru cã poate sã arate
oricum, problema e ce fel de fiinþã era ºi cum mã raportam
la ea. Cum mã raportam e o poveste complicatã, ºi poate
chiar destul de lungã. Dacã adaug aici ºi digresiunile pe
care sunt dispus sã le fac de câte ori va fi cazul, o sã iasã
o vorbãrie destul de lungã.
Era genul de fatã care preferã sã întâlneascã bãrbaþi de
40 de ani. De futut nu prea se futea meºteºugit ; mintea îi
mergea în direcþia asta urmând niºte jaloane bine stabilite,
bine înfipte ºi bine conservate în creierul ei. Ascultând-o
ºi privind-o, îmi spuneam cã n-o sã fie niciodatã nimic de
capul ei. Sau poate o sã fie, dar într-un mod care o rupe
de ea însãºi ºi o dedubleazã. Când era cu mine nu cred cã
33
Silviu Gherman
se dedubla, dar acum se dedubleazã. Fumeazã þigarã dupã
þigarã, e ca o baltã care rãsuflã din când în când ºi face
bulbuci, dar încreþiturile de la suprafaþã nu sunt suficiente
ca s-o tulbure. Mi-a propus chiar, la un moment dat, sã
facem un joc : ea promite cã se va lãsa de fumat dacã eu...
ºi aici mi-a lãsat libertate deplinã sã aleg, sã spun, cã doar
eu sunt o fire creativã, hai, nu ºtiu, ceva drãguþ. Am zis cã
sã mã lase cu prostiile asta, eu de colo, dar mi-a spus cã
nu ºtiu sã mã joc. ªi ce însemna jocul pentru ea ? Promi-
siune. Trebuia sã ne mai întâlnim cândva, cu alte cuvinte,
sã verificãm dacã regulile jocului au fost respectate, ºi, în
acest fel, sã instituim o complicitate, vezi tu, o compli-
citate. Am schimbat subiectul ºi am dat un bif în cap. Bun,
am fãcut-o ºi pe asta.
Nu mai am chef sã povestesc.
Pe moment n-am mai avut chef, dar acum am.
ªi aºa : existã femeia care îþi deschide uºa societãþii,
care te ia ºi te scuturã bine ºi cu ajutorul cãreia intri unde
n-ai fi gândit cã se poate intra. Tot prin mijlocirea ei
participi la ceea ce n-ai gândit cã poþi participa, la con-
tactul cu lumea care þie þi se pare strãinã ºi abrazivã, dar
care poate deveni, graþie unui bun ambasador, familiarã,
dulce, impregnatã de spiritul tãu. Mai sunt ºi alte femei cu
care pur ºi simplu trãieºti bine sau rãu, te cerþi, te împaci,
mãnânci salatã de boeuf, faci curat prin casã, vorbeºti. Ei
bine, ea nu era genul ãsta, normal. Dar nu era nici genul
femeie descurcãreaþã. Era ca o foaie ponositã de indigo
luatã pe sus de un vânt. Mi se pare cã am identificat
punctul de unde, cred eu, începe tragedia ei.
Eu n-am tragedii. Când eram cu ea locuiam într-un apar-
tament din Berceni, am sã spun ºi strada : Izvorul Mureºului.
Numãrul blocului nu-l mai ºtiu. Numãrul apartamentului
era 17. Ocupam o camerã micã, pe care o voi descrie :
34
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Intrai ºi dãdeai de un pat pus de-a curmeziºul. Era
acelaºi tip de pat pe care îl aveau ºi ai mei la Braºov,
alcãtuit din douã pãrþi care se puteau ridica ºi sub care
þineai aºternutul de rezervã. Dincolo de pat era o bibliotecã.
Fusese fãcutã la comandã, avea un caracter ºui ºi oarecum
artistic ; golurile dintre rafturi erau acoperite cu imitaþie de
cãrãmidã. În stânga era un dulap. Era acelaºi model de
dulap ca acela din dormitorul pãrinþilor mei, de la Braºov.
Ciudate coincidenþe, ai fi zis, dacã n-ai fi cunoscut perioada.
Tot la stânga, fereastra. Storuri cafenii acþionate cu sfoarã,
aºa cum avuseserã mai demult ºi ai mei, la Braºov. Asemã-
nãrile se opreau aici. Biblioteca era prãfuitã, totul era
prãfuit ºi, când n-aveam ce face, mã uitam prin volumele
din Marx, însemnãrile din þara celor 200 de milioane,
diapozitivele cu ªtefan Gheorghiu, cepeca (nu mai ºtiu ce
era asta), cãrþi despre rãzboi ºi tragediile istoriei. Genul
ãsta de lecturi m-a obosit întotdeauna. Am minþit când am
spus cã asemãnãrile se opreau aici, ºi bunicã-meu avea,
tot pseudodeºteptul are în casã cãrþi din anii ’70-’80 de la
Editura ªtiinþificã ºi Pedagogicã sau Editura Politicã sau
Editura Militarã. Sunt cãrþi voluminoase, pe care nu le citeºte
nimeni, ºi care au fãcut cinste autorului sau traducãtorului,
pe vremuri. Nu mai poþi citi aºa ceva, pentru cã simþi cã
mãnânci mucegai, cã nu mai au nici un rost literele alea,
pentru cã oricum nu poþi avea încredere în adevãrul lor.
Ce ºtii tu cum distorsionau ei realitatea, de ce Krupp
trebuia sã fie vampir – sau dacã era, de ce era – mã rog.
Culorile camerei bãteau cãtre o nuanþã comunã de
maroniu cald. Bunicã-mea mi-a adus o pãturã maronie
pentru pat, covorul era verzui, cãrãmizile nu puteau avea
altã culoare decât maroniu deschis, iar biblioteca, cioplitã
la comandã dintr-un lemn oarecare, era ºi ea gãlbuie, la
fel cu cele douã fotolii meschine de sub geam. Aparta-
mentul era al unui baºtan care acum avea firmã (se mutase
de mult din el ºi uitase de vremea când era un oarecare)
ºi trebuia sã-l împart cu un cuplu, din care nevasta muncea
35
Silviu Gherman
la firma baºtanului, iar soþul nu fãcea altceva decât sã stea
acasã ºi sã putã. Prãpãdiþii ãºtia ocupau o singurã camerã
ºi-i vedeam în fiecare zi în bucãtãrie, mâncând cartofi
prãjiþi ºi bând vin de þarã. La baie nu-i deranja lipsa
rezervorului de deasupra veceului, nici defectarea robi-
netului de la chiuvetã. κi uscau rufele într-o camerã goalã,
pe care n-am înþeles de ce nu aveau voie s-o ocupe.
Bogdan îl chema pe el, pe ea Mihaela. În acest cadru am
adus-o pe Ada ºi am fãcut dragoste prima oarã.
N-am sã povestesc cum am fãcut dragoste prima oarã. Nu
asta mã intereseazã aici. E destul cã s-a întâmplat la 19 ani.
Odatã a vrut sã meargã la budã ºi nu putea, pentru cã
Mihaela spãla rufe. Se chircea în pat, îmbrãcatã cu una din
pijamalele mele, spunând cã nu mai poate ºi fãcând
grimase. κi bãgase laba piciorului sub ºezut. Îmi spunea
cât de mult o urãºte pe femeia asta subþire ºi rea, care îºi
închipuie cã baia îi aparþine ºi care e atât de acrã încât nici
mãcar o datã nu i-a fãcut soþului o muie ca lumea. De asta
era sigurã, rezumând marea majoritate a problemelor la
aspectul satisfacþiei sexuale. Dupã ce n-am mai fost împreunã
ºi o mai întrebam de una de alta, îmi dãdea de înþeles cã
ea e o doamnã ºi cã aspectele lubrice ale existenþei nu o
mai ating ca altãdatã. Acum crescuse, înþelesese importanþa
compromisului ºi umbla cu tipi de 40 de ani. Trãia viaþa
ca pe o arenã politicã sau ca pe un rãzboi, ce sã zic, un
loc unde toþi suntem vinovaþi ºi nu neapãrat vinovaþi, cât
responsabili. Îmi închipuiam cum proceda ca sã cuce-
reasc㠖 mi-a ºi dat ocazia sã vãd, era la DaKino, ºi Chiºu
s-a holbat la ºoldurile ei spre mulþumirea mea, adicã nu
eram nici mulþumit, nici gelos (de gelozie nu pot fi acuzat,
n-am fost niciodatã gelos). Se uita Chiºu la ea, Dan Chiºu,
om serios, ce putea sã vadã la Ada, ºi ea defila la stânga,
defila la dreapta, atrãgându-mi atenþia asupra propriului
spectacol ºi comentând puþinãtatea bãrbaþilor care pot fi
cuceriþi atât de uºor. Ea defila, ea comenta. Din acele
36
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
clipe nu am mai avut încredere. A murit încrederea, ºi
repet cã asta nu a fost cauzatã de gelozie. Dar a murit ceva
foarte important, a murit CREDITUL pe care Ada îl avea la
mine, s-a volatilizat ONESTITATEA ºi NEECHIVOCUL ei
ca persoanã, dar vorbesc prostii, n-a murit nimic, oricum
nu-mi inspira mare lucru. I-am ºi zis maicã-mii, când am
dus-o pe Ada la Braºov (ºi eu n-am fãcut în viaþa mea
confidenþe maicã-mii), zic nu rãmân cu ea, numai aºa, ºi
pe tren ne-am despãrþit încã înainte sã ajungem în Predeal ;
restul cãlãtoriei pânã la Bucureºti s-a desfãºurat sub sem-
nul resemnãrii demne, aparent prieteneºti, de ziceai cã
n-a fost decât un pârþ tras din greºealã la o negociere. Am
stat cu ea la autobuz, a fost foarte demnã. Dar, dacã îmi
amintesc bine, ne mai despãrþisem o datã, dupã numai
douã sãptãmâni de la prima întâlnire. Despre asta am
vorbit cu alt prilej, aºa cã n-o sã insist. M-am despãrþit,
m-am împãcat ºi m-am despãrþit din plictisealã. Însã a
doua oarã a fost ceva definitiv. O, ºi sã-mi amintesc cum
a fost la Spital, când a fãcut avortul, pentru cã m-a anunþat
la câteva zile dupã despãrþire, mereu aceeaºi doamnã
demnã, cã a rãmas însãrcinatã ºi cã o sã facã avort. Am
procedat cu cea mai mare stângãcie posibilã. Am avut
ÎNCREDERE în ea, am pus BAZÃ, am fost atât de BUN, iar
ea a amânat cu aproape trei luni momentul, era s-o
încurce, poate mã vedeam cu un copil. Eu credeam cã
rezolvase singurã pânã atunci, nici nu-mi închipuiam. Se
sprijinea de braþul meu, vorbind stins, urându-mã probabil
din tot sufletul. În sfârºit am respirat tare, m-am încruntat
ºi am rãmas rece rece rece. S-a urcat în taxi. Eu i-am plãtit
taxiul în avans, ca un om mare.
Nu am nici o însuºire pozitivã din cele exprimate pânã
aici. Eu nu sunt deasupra lucrurilor despre care vorbesc.
Eu am prostia ºi slãbiciunea mea, aºa cum tu o ai pe-a ta
ºi ea o are pe-a ei. Când am rãmas rece rece rece, nu
37
Silviu Gherman Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus

înfruntam o societate scrântitã ; nu mã opacizam la gemetele Cum sã se liniºteascã ? Tot ce face se clatinã. Spune cã
unei lãuze ; nu înþelegeam mai mult ºi nici nu sufeream în face miºto de unul ºi de altul, iar glumele pe care le
clasorul inimii, unde colecþiile de sentimente se învãlmã- lanseazã se întorc asupra ei dupã douã sãptãmâni. Cu aºa
ºiserã din cauza zguduirii ; nu dispreþuiam femeia dupã ce oameni umblã. Cu mine nu putea sã facã miºto, acum
învãþasem cum se fute ; eu nu cunoºteam singurãtatea sincer. N-avea de ce ºi îi lipseau mijloacele. Pãi sã umbli
mare, spre deosebire de singurãtatea micã, în care trãisem cu oameni de care zici cã faci miºto, iar ãia nici nu se
pânã atunci. E ceva sã nu ai prieteni în oraºul tãu natal, prind, ºi dacã se prind se atac㠖 ce fel de om eºti tu ? Îþi
locuind la ai tãi ºi mâncând mâncarea pentru care se bate place aºa ceva ? Nu-i place, vãd limpede cã nu-i place, dar
mama cu bunica. E singurãtatea micã. Dar sã te uiþi în existã pe undeva un cuvânt care se cheamã compromis ºi
tãcere la raftul de haine, sã vezi praful depunându-se pe încã unul care se cheamã maturitate, iar oamenii zic cã
CD-player ºi cãrãmida falsã desprinzându-se de pe pereþi experienþa e un conglomerat din astea douã, ba nu, mai
e cu totul altceva. E singurãtatea mare. Am fãcut ouãle degrabã cele trei concepte se amestecã, da, aºa zice lumea,
ochiuri, am curãþat vasele, am aflat cã e nevoie de detergent iar Ada are un quest : sã deceleze unde, cu cine ºi cu ce
ºi cã e bine sã ai în pivniþã borcane de zacusã administrate mijloace sã devinã experimentatã, maturã ºi utilizatoare
de taicã-tu. Credeam cã, obiºnuit cu singurãtatea micã, de compromis.
singurãtatea mare va fi o experienþã interesantã, dar n-a
fost deloc aºa. Am ajuns aproape sã sufãr fizic, mi se ªi bineînþeles cã n-are nici bani.
dereglase capul, mi-era groazã de camera mea, pe care o
pãrãseam cât de des puteam, spaþiul ei prea mic mã
prindea ca o gurã cu mii de dinþi, strivindu-mã cu rãbdare.
Ar fi fost o bunã idee sã ascult Korn – ºi chiar am ascultat
Korn, dupã mine muzica ultimilor oameni, ceva ce nu
fãcusem niciodatã. Gemete ºi trosnituri ºi suferinþe de
limbaj – astea mã mângâiau, dar vorbesc aiurea dacã zic
cã am ascultat pe bune Korn, cã n-am avut decât trei
casete cu ãºtia de la Nae, atât, în rest naiba ºtie ce muzicã
aveam, cred cã de la Ovidiu, nu vãd de ce am început
discuþia asta.

Mai am un pic ºi termin.

Am avut ºi eu tragediile mele. Dar nu sunt cu adevãrat

tragedii, spre deosebire de ale Adei, care parcã s-a nãscut
într-un cerc vicios din care nu va mai ieºi. Nu poate fata
sã stea fãrã sã-ºi punã problema siguranþei, a securitãþii, a
perfecþiunii relaþiei, a justei raportãri la cerinþele societãþii.

38 39
Silviu Gherman
Marea dezamãgire
Nu existã dezamãgire mai mare decât sã vezi cã noua
planetã pe care ai descoperit-o e de fapt un pustiu fãrã
viaþã. Speranþe spulberate ; aceleaºi raporturi preliminarii
terne, aceleaºi rãspunsuri morocãnoase de la bazã. Universul
rãmâne lipsit de imaginaþie, nu-i aºa ?, întreabã generalii ºi
amiralii folosind o frazã lansatã nu se ºtie exact de cine,
iar inimile se strâng de fiecare datã când ea se aude. Din
pricina rostirii atât de dese ºi spre nenorocirea tuturor
cãutãtorilor de extratereºtri, universul lipsit de imaginaþie
a ajuns în ultimele secole aproape un tic verbal, o sintagmã
reluatã ca o obsesie.
Asolizarea pe o planetã virginã aduce, deºi puþin probabil,
câteva peisaje interesante pe care meritã sã le înregistrezi.
Principala schimbare o reprezintã însã gravitaþia natural㠖
cu greþurile ei temporare – ºi multele zile plicticoase lãsate
în grija computerului de bord, care va colecta pietre, va
monitoriza variaþiile atmosferice (dacã existã), va purica
planeta de orice elemente constitutive ºi va efectua experi-
mentele de rigoare. În asemenea zile ai face orice ca sã
scapi de plictiseala care te macinã.
Unii exploratori îºi carã cu ei aparate virtuale sofisticate
ºi îºi petrec perioada de rutinã într-o permanentã fantezie
sexualã. Existã ºi aici puzderie de nemulþumiri cauzate de
programele oferite, pe care unii ezitã din jenã sã le raporteze
companiilor producãtoare ; bunãoarã, cel mai cunoscut
40
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
pachet erotic din ultimii 200 de ani, Starousal, are o
rezoluþie scãzutã la nivelul sfârcurilor, ca sã nu mai pomenim
de gustul de cauciuc tratat cu clor al buzelor virtuale.
Pãrul personajului, în loc sã mângâie pielea, o zgârie.
Organele genitale sunt prea reci ºi prea uscate. Dar cel
mai supãrãtor lucru este cã Starousal, creat exclusiv pentru
nevoile exploratorilor galactici, controleazã atent orgasmele
oferite în funcþie de parametrii de zbor, ca nu cumva
utilizatorul sã se epuizeze, punând în pericol viitorul
misiunii. Toate detaliile sunt specificate în manualele de
folosire, care – spun unii – au fost concepute cu atâta
minuþiozitate tocmai pentru a descuraja utilizarea.
Se înþelege, astronauþii exploratori, odinioarã cei mai
adulaþi oameni ai epocii spaþiale, duc o existenþã funcþio-
nãreascã, lipsitã de surprize, fiind niºte persoane mereu
nemulþumite. Sunt unii care îºi atrofiazã muºchii în aºa hal
de pe urma palidei gravitaþii artificiale date de navã, încât
cer stãruitor, o datã cu întoarcerea la bazã, sã li se dea
imediat o altã misiune, în cine ºtie ce colþiºor neexplorat.
Bieþii oameni îºi închipuie cã readaptarea la gravitaþia ºi
viaþa socialã terestrã ar fi un chin insuportabil. Sunt încãpã-
þânaþi ºi sper㠖 ba chiar se roag㠖 sã primeascã un
moment magic, care sã spele toate zilele cenuºii ale carierei
lor ºi sã-i transforme peste noapte în eroi. Din pãcate
momentele de glorie nu se ivesc ºi dupã toate aparenþele
vor întârzia multã vreme de acum încolo. Secolele trec,
exploratorii hiberneazã ºi uneori se trezesc plictisiþi din
somnul criogenic. Nici o surprizã.
Samuel Samore a uitat câte sute de ani a acumulat prin
hibernare. E unul din cei mai vechi astronauþi trimiºi sã
inspecteze lumi. Anularea elementului temporal i-a afectat
în mare mãsurã memoria, aºa cã rareori gãseºte un rãspuns
aproximativ la întrebarea : cãrei generaþii aparþin ? Parcã
mai existã ceva fragmente de amintiri terestre în creierul
sãu spaþial, o nuntã petrecutã într-o comunitate ruralã, o
41
Silviu Gherman
ciorbã gustoasã, rana de la degetul mare provocatã de un
hamster, ºi altele de acest gen. Însuºi numele sãu e o
abstracþie, pentru cã nu-l cheamã Samore, sau, cel puþin,
el nu-ºi aminteºte sã-l fi chemat Samore în tinereþe. Limba
englezã a evoluat foarte mult cu anii ºi devine din ce în ce
mai greu sã te înþelegi cu cei de pe Pãmânt. Houston se
pronunþã acum Hewnen, iar Washington Washnke ; opera-
torii îi pocesc numele de fiecare datã când intrã în contact.
În urmã cu trei sute de ani, când Samuel cãlãtorea spre
Sistemul Nausi, baza îl numea, aproape cu afecþiune,
Sammoni. Dupã trecerea unui secol ºi jumãtate de somn,
îl chema Sammorka. În prezent, radioul subspaþial (prin
care se poate comunica în timp real, mare invenþie a
secolului XXII) îl strigã, provizoriu, Samore, cu un uºor
accent italienesc.
E chiar hilar sã te trezeºti din lunga hibernare petrecutã
în coconul de sticlã ºi sã te dezmeticeºti în vreme ce
radioul zbiarã ritmic : Samore ! Samore ! Samore ! Rispunde,
Samore ! Buza cutre Samore !* Samuel îºi întinde braþele cu
muºchi de copil ºi îºi zice în gând cã cel puþin prenumele
lui n-a fost stâlcit sub povara timpului ; a rãmas Samuel de
la bun început. Dupã trezire, îºi plimbã ochii prin interiorul
navei, conceput foarte simplu, fãrã accesorii tehnice care
sã-ºi trãdeze epoca. Ecranele seamãnã cu niºte desene
fixate în rame subþiri, butoanele parc-ar fi autocolante,
terminalele au contururi discrete ºi culori pale. Nimic nu
se poate schimba aici. Mesajul de trezire pare sã fie, ca de
obicei, unul înregistrat. Cuvintele se aud din nou ºi din nou,
modulate obsedant. Samuel face câþiva paºi, pentru a
descoperi cã gambele îl dor, iar genunchii refuzã momentan
sã-i suporte greutatea trupului. Trebuie sã le dea ceva timp.
În fine, clipele de acomodare trec ºi se poate apropia de
consola centralã, unde apasã butonul lui preferat, unul roºu,
care scoate un zgomot ca un þiuit : amânarea comunicaþiilor.
* Samore ! Samore ! Samore ! Insuwer, Samore ! Bowse tu Samore !
42
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Samuel are alte prioritãþi decât sã pãlãvrãgeascã cu Hewnen,
sau cum s-o mai chema. Mai întâi el activeazã o tastaturã
secundarã ºi, în timp ce acceseazã programul, faþa îi e
luminatã de un zâmbet. Prin gura întredeschisã se insinueazã
vârful limbii. Când terminã, se întinde cu o evidentã
grimasã dupã un dispozitiv aflat în capãtul pupitrului, pe
care îl apucã ºi îl fixeazã pe cãpãþâna rasã. Imediat, un
beculeþ începe sã clipeascã.
*
Ultima oarã vãruiserã ºi acum trebuiau sã vopseascã.
Mobilele fuseserã împinse în mijlocul camerelor ºi acoperite
cu bucãþi de hârtie. Încã nu mãturaserã fragmentele sfãrâmi-
cioase, cãzute din tavan o datã cu rãzuirea, ºi Margareta,
râzând, se strãduia sã le identifice drept þãri, insule ºi
contururi de animale. „Aici e Petka ! Uite Java ! Cipru ! Un
bizon ! Fluturi ! ªi Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii ºi atolii !
Vezi, Samuel, nu ?“ Îi plãcea sã-l tachineze, ºtiind cã lui îi
lipseºte imaginaþia ºi cã asemenea manifestãri creative îl
fascineazã ºi îl uimesc. Aºezat pe un scãunel, Samuel
amesteca placid în gãleata cu vopsea. Albastrul ºi albul se
combinau în spirale graþioase, creând un reconfortant bleu
ciel. Când Margareta se va plictisi de varul cãzut, va începe
sã vadã lucruri ºi în gãleatã. Anticipând asta, Samuel
încerca fãrã succes sã i-o ia înainte. Ea îl întrebã ceva, el
rãspunse în doi peri, concentrat pe o gazelã descrisã de
douã linii sinuoase, care dispãru în secunda urmãtoare.
Gazele în vopsea, ce porcãrie. Ca ºi cum i-ar fi ghicit
gândul, Margareta se apropie, i se aºezã în poalã ºi fãcu
diverse lucruri drãgãlaºe, ba o dezmierdare în spatele
urechii, ba o mângâiere prin pãr – „seriosul meu“ – , ba
un nas lipit de obrazul lui, ba un gâdilici sub bãrbie. Pe
Samuel îl apuca întotdeauna chicotitul ºi tropãia în podea
de plãcere. Dupã ce se sãturã de drãgãlãºenii, Margareta
se ridicã ºi rãmase fixã, cu braþele pe lângã corp ºi privirea
43
Silviu Gherman
þintã la peretele din faþã. Samuel continua sã amestece în
gãleatã, îmbujorat.
– Aproape am terminat, spuse el într-un târziu. Vino sã
vezi dacã îþi place.
Margareta nu veni din primul moment. κi lãsa greutatea
de pe un picior pe altul, indiferentã la chemarea lui,
poate fiindcã nu auzise. Buzele îi fredonau un cântec, iar
clãtinarea uºoarã a capului sugera ritmul.
– Margareto, vii ? întrebã rãbdãtor Samuel, îndreptându-ºi
spinarea. E gata… sã-l strige din nou, Samuel lovi cu precizie douã taste
O cunoºtea bine, ºtia cã asemenea lucruri se mai
întâmplã ; ca de obicei, trebuia sã ai puþinã rãbdare. Însã, pe
neaºteptate, Margareta se repezi la el ºi începu sã-l mângâie
folosind aceleaºi gesturi ºi cuvinte ca mai înainte. Urechea,
pãrul, seriosul meu, nasul, gâdiliciul sub bãrbie. Ce era ºi
mai ciudat stãtea în rapiditatea cu care acþiona ºi vorbea –
cuvintele sunau de parcã inhalase heliu, gesturile îi erau
brutale, smucite.
– Ce naiba, Margareta, iar te-a apucat ? se înfurie Samuel.
Ea se ridicã ºi reveni în poziþia de drepþi, cu ochii în
zid, lãsându-se de pe un picior pe altul. Samuel nu mai
aºteptã sã se repeadã la dezmierdãri ºi a treia oarã, cum
bãnuia cã are sã se întâmple. Mormãind ceva înfundat,
hotãrî sã amâne vopsitul pereþilor pentru ziua urmãtoare.
* sectorul 459HTT3131, vã trimit coordonatele. Nimic neobiº-
Dispozitivul se lovi de pupitru ºi, din cauza gravitaþiei
mici, cãzu încet pe podea. Samuel continua sã bombãne
nemulþumit. Margareta e o femeie împlinitã, maturã. Bãtrâ-
neþea e pentru ea încã departe. ªi totuºi, se comportã de
parcã ar fi istericã sau bolnavã. De ce ? Se simþi dintr-o
datã foarte singur ºi oftã. Cel mai bun lucru ar fi sã cearã
ajutorul bazei. Nu e cazul sã-ºi facã griji, problema se va
rezolva imediat. Ultimele contacte cu Pãmântul sugerau
faptul cã misiunile de recunoaºtere începute acum câteva
44
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
secole erau niºte rateuri grandioase. În prezent, nimeni nu
mai credea cã existã viaþã în galaxie ºi, în consecinþã, nimeni
nu mai fabrica nave de explorare. Nivelul tehnologic al
acestui domeniu nu a crescut de sute de ani, ceea ce
faciliteazã achiziþionarea prin subspaþiu a programelor de
tot soiul : întreþinere, reparaþii, reciclare ºi, ceea ce-l interesa
pe Samuel, programe de recuperare psihologicã.
Butonul favorit, amânarea comunicaþiilor, fu dezactivat.
O liniºte efemerã se lãsã peste pupitru. Înainte ca radioul
galbene. Din difuzoarele rãspândite prin toatã nava ieºirã
vorbele plictisite ale operatorului de serviciu. Nu l-am mai
auzit, e mai mult ca sigur un începãtor, unul care face ore
suplimentare. Înainte erau cincizeci de inºi, lingviºti, antropo-
logi, tehnicieni, o armatã întreagã de minþi strãlucite,
sorbindu-mi vorbele ºi calculând cele mai bune alternative
pentru fiecare problemã, oricât de micã ar fi fost. Acum
trebuie sã comunic cu studenþi care au chiulit de la
seminarii. Dacã baza de la Hewnen se aflã tot în clãdirea
Garrison ca ºi pe vremea când se numea Houston, atunci
studentul pedepsit e singur în mijlocul unui amfiteatru
gol, plin de terminale pâlpâitoare ºi muzicuþe electronice,
dând fuga de la un computer la altul ºi colectând datele
pentru un plicticos raport sãptãmânal.
– Samore 08023 de pe Friendship 55 cãtre bazã, sunt în
nuit de raportat. De ce m-aþi trezit ?
Operatorul pãru surprins.
– Samoro, nisonþolej nimic. Ripet1.
Samore se obiºnuise cu idiomul lor ºi înþelese cã
trebuia sã repete. Din radio se auzi un zgomot ca ºi cum
cineva frunzãreºte paginile unei cãrþi.
– Coordonate trimise. De ce m-aþi trezit ?
1. Samoro, din’t undoostynd none. Sye aggae.
45
Silviu Gherman
– Cepþonne. Ok, ok. Nu y trizet, computer trizet, Samoro,
suprop u planet, levri 5 anlu1.
Samore bãgã de seamã cã operatorul face eforturi sã
vorbeascã în termeni cât mai simpli. Ultima frazã era foarte
fragmentatã ºi nu avea cursivitate. Se strãdui sã-l imite.
– Nevoie ajutor. Margareta probleme, silabisi.
– Margarreta ?
– Margareta, nevastã.
– A, Margareta. Ci fel ? Paþu ciove2 ?
– Cred cã nu se simte bine. E bolnavã. Aº vrea sã o
consulte un medic, dacã s-ar putea. Aveþi un program
medical, o hologramã ? Mi-aþi putea-o trimite prin subspaþiu.
– Doktor ?
– Da, medic, doctor.
– Ioe prolem sirius3 ?
– Da, e o problemã serioasã.
– Cuu sirius ?
– Nu ºtiu, ceva nu e în regulã, nu-mi dau seama.
– Bolnne, Samoro ? Eº bollne4 ?
– Nu eu, fir-ar sã fie, Margareta.
– Margarreta ?… scandalizã ea. Ai vreo þiitoare sau ce ?
* cuvântul ãsta, mã enerveazã. ªi apoi ºtii bine cã n-am nici
În camerã mirosea a ploaie ºi var. Prin geamul deschis
se vedeau ultimii picuri scurgându-se de pe streaºina casei.
Vântul sufla domol ºi îi dãdea frisoane lui Samuel, aflat cu
spatele la fereastrã. Lângã uºã, pe un teanc de ziare ºi
þinându-ºi genunchii la piept, ºedea Margareta ; îl privea
cu niºte ochi injectaþi, sub care creºteau douã cearcãne uriaºe.
1. Gorri. Ok, ok. Y din’ waka uup, computer din’. Planet
pproche, proximatle 5 lyyers.
2. Ah, margaret. Wa kyn ? Happen som ?
3. I sirius prolem ?
4. Yyl, Samoro ? Yoyl ?
46
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Pãrul dezordonat ºi presãrat cu bucãþi de vãruialã veche,
ca ºi poziþia, îi dãdeau aspectul unei cerºetoare bãtrâne.
– Operatorul e un tâmpit, spuse el. Ori e prost, ori s-a
prefãcut cã nu înþelege. Mã ia cu Samoro ºi alte porcãrii.
Acum am ajuns Samoro. ªi cred cã la centru nu mai existã
expresia «domnule».
– Sunt bolnavã, ºopti Margareta. Nu-mi dau seama exact
ce am, dar ºtiu cã sunt bolnavã. Poate cã sunt pe moarte.
– Te rog sã nu mai spui porcãrii din astea. ªi eu sunt
bãtrân. Nu e nevoie sã dramatizezi o suferinþã trecãtoare.
Margareta se ridicã.
– Parcã totul se duce de râpã, rosti încet când ajunse la
fereastrã. Aºa am senzaþia. Eu nu pot sã mã îngheþ ºi sã mã
bag la frigider. Am îmbãtrânit de zece ori mai repede ca tine.
– N-ai îmbãtrânit deloc. E adevãrat cã trebuie sã te
consulte un doctor odatã ºi odatã. Dar pânã atunci ar fi
bine sã te odihneºti. Eu o sã plec un timp ºi o sã mã întorc
când o sã te simþi mai bine.
– Cum adicã, mã laºi aºa, pur ºi simplu ? Cum poþi sã
pleci într-un moment ca ãsta ? ªi unde vrei sã te duci ? se
– Margareta, te-am rugat foarte mult sã nu mai foloseºti
o amantã. Ai devenit supãrãtor de geloasã în ultimul timp.
– Tu nu înþelegi, Samuel, prin ce trec eu, se lamentã ea
apropiindu-se. Sunt lucruri pe care bãrbaþii nu le pot
cunoaºte.
– Atunci…
Samuel nu mai ºtia ce sã zicã. Deschise braþele ºi vru
sã o îmbrãþiºeze, dar ea îl ocoli ºi se duse în sufragerie.
Când intrã ºi el, o gãsi în fotoliu, cu telecomanda în mânã.
Pe ecran rula înregistrarea nunþii lor : doi tineri îndrãgostiþi,
cu trãsãturi comune ºi figuri radioase. El era îmbrãcat
într-un costum negru cu papion roºu, iar ea purta o rochie
aurie vaporoasã. Se uitau la ofiþerul stãrii civile, care nu
apãrea în cadru, ºi din când în când trãgeau cu coada
47
Silviu Gherman
ochiului unul la celãlalt, însoþindu-ºi miºcarea fugarã a
ochilor cu zâmbete ºi þuguieli din buze. Samuel îºi amintea
cã la fiecare zâmbet Margareta îl strângea tare de mânã.
– De câtã vreme n-am mai vãzut caseta asta ! spuse el.
Nici n-am ºtiut c-o mai avem.
– Aºa e, Samuel, chestiile astea se uitã.
Exploratorul nu se mai putu abþine.
– Pentru numele lui Dumnezeu, ce vrei ? rãbufni. Ce
vrei ? Ce þi-am fãcut ?
Ridicã vocea ºi gesticulã, atingând lampa din tavan cu
dosul palmei. Becul se sparse cu zgomot ºi împroºcã frag-
mente de sticlã în toate pãrþile. Margareta izbucni în plâns.
Samuel se aºezã pe canapea, departe de ea, sprijinindu-ºi
ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseserã
îngrãmãdite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereþii vãruiþi
se uscaserã ºi rãspândeau un aer rãcoros. Un covor ºi o
carpetã fãcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te
duceau cu gândul la niºte viermi leneºi, încremeniþi în
aburcarea unei dune albicioase. Canapeaua pe care ºedeau
nu era protejatã cu nimic, fiindcã se hotãrâserã s-o arunce.
Era foarte veche ºi murdarã. În schimb, televizorul funcþiona
bine, ºi totuºi nu-l acoperiserã decât cu o hârtie de calc
peste care aºezaserã o sticlã. Se prãfuise de tot ; undele
telecomenzii rãzbãteau cu greu pânã la receptorul mic ºi
roºiatic al videoului încorporat, dupã cum descoperi ºi
Samuel, care voia sã închidã înregistrarea. În loc sã se
stingã, ecranul afiºã semnul tãcerii ºi tinerii însurãþei nu
mai rostirã « da », ci miºcarã muþeºte maxilarele. Dupã ce
furã declaraþi cãsãtoriþi, se întoarserã unul cãtre altul ºi se
sãrutarã, iar camera începu sã se miºte în jurul lor, dezvã-
luindu-i pe toþi cei prezenþi la ceremonie ; invitaþii aplaudau
ºi chiuiau fãrã sã scoatã un sunet.
Samuel lãsã din mânã telecomanda, concentrându-se
asupra unei pensule de pe podea, pe jumãtate acoperitã cu
o bucatã de plastic. Vinovãþia începea sã-i dea târcoale. Cu
cât se gândea mai mult, cu atât se afunda într-o mare de
remuºcãri. Nu procedase corect. Doar de atâta vreme n-o
48
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
mai vãzuse pe Margareta. Dormise ani în ºir, iar acum, la
trezire, o forþase sã continue firul vieþii de acolo de unde el
singur îl întrerupsese. ªi asta, pentru a câta oarã ? Credea
oare cã soþia lui nu va fi jignitã de acest lucru ? Soþia lui, atât
de docilã ºi de ascultãtoare, care îi satisfãcea toate poftele ºi
care îl numea, matern, lumina ochilor ei… Se cuvine
ridicatã întrebarea : Ce cãsnicie fericitã se poate baza pe
regula care face din femeie o supusã a bãrbatului ? Unde e
fluiditatea, naturaleþea primilor ani, când traiul e o adevãratã
cascadã de plãceri ce înãbuºã, cu tumultul ei, orice neînþe-
legeri ? Ehei, zilele se consumã într-o relaþie blândã ºi
reciprocã de compromisuri cãlduþe… Mâncarea de acasã are
un gust minunat, vraja cãminului þi se strecoarã sub piele…
Oriunde ai merge, ai certitudinea cã te poþi întoarce la cuibul
tãu ºi te poþi destãinui partenerului (cãci, nu-i aºa, nimic nu
e mai preþios ca împãrtãºirea gândurilor ºi grijilor cu omul pe
care-l iubeºti ºi pe care îl respecþi). În nici un caz rãceala asta
din ultimii ani – datoratã, pe cât se pare, numai lui –,
secarea lentã, dar sigurã, a afecþiunii, transformarea recipro-
citãþii într-o relaþie de dominaþie/supunere, toate fãrã nici
un motiv aparent, din moment ce Margareta nu s-a schimbat
aproape deloc ºi îl iubeºte la fel de mult, dacã nu mai
mult ca în prima zi. Tot sãpând astfel în meandrele con-
ºtiinþei, Samuel îºi descoperi o mulþime de defecte de
care, se vede treaba, uitase cu totul în ceaþa lungului sãu
somn, iar suma acestora îi provocã o mare ruºine.
În fotoliul ei, Margareta încruciºase braþele ºi picioarele ºi
se uita supãratã la ecranul argintiu al televizorului. Înre-
gistrarea se sfârºise de mult, ultimele imagini ale filmului
tremuraserã ºi oamenii dispãruserã, lãsând în loc agitaþia
fâsâitoare a puricilor. Samuel auzea sunetul electronic,
ascuþit ºi egal, completat de respiraþia ei care creºtea ºi
cobora. Înþelese cã deocamdatã o lãmurire a situaþiei era
în afara discuþiei, atmosfera fiind încã prea tensionatã. În
asemenea cazuri, cel mai bun lucru e sã ai rãbdare.
Samuel avea întotdeauna rãbdare. Fusese nevoit sã
deprindã tainele aºteptãrii încã de la prima misiune, acum
49
Silviu Gherman
aproape o jumãtate de mileniu, când evita sã se bage în
coconul criogenic ºi rãmânea zile întregi la bord, urmãrind
instrumentele ºi simþind presiunea acceleraþiei crescânde.
Dupã ce învãþase sã surprindã cele mai fine variaþii de
funcþionare a motoarelor doar prin captarea vibraþiilor ºi
interpretarea sunetelor, fãrã sã priveascã ecranele indicatoare,
se plictisise. În cele din urmã optase pentru criogenizare,
însã înainte de a intra în cocon îºi adusese aminte cã în
compartimentul B, printre clasoarele lui (care acum, la
câteva sute de ani de la acea întâmplare, se pierduserã, nu
se ºtie cum), Centrul îi pregãtise un Starousal WetDrama,
o versiune FirePlace ºi un program secundar numit Sex in
Space. Câteva mici cadouri, spuseserã ei, pentru alungarea
monotoniei. ªi îi fãcuserã cu ochiul.
Întrucâtva neîncrezãtor ºi cu plãcerea unei surprize
interzise, activase Sex in Space, ceea ce fu o mare prostie,
deoarece computerul de agrement se blocã. Îl resetã ºi citi
atent instrucþiunile. Ele specificau : «Sex in Space® e un
program secundar relaxant care funcþioneazã ca extensie
pentru WetDrama™, FirePlace™, Triangle™ ºi fOrgy™.
Încãrcaþi oricare din aceste programe ºi apoi introduceþi
utilitarul Sex in Space®, care le va augmenta posibilitãþile,
permiþându-vã sã alegeþi ºi sã creaþi pentru plãcerea dumnea-
voastrã companioane ideale mult mai numeroase ºi mai
diversificate. Experimentaþi ! Sex in Space® vã oferã baze
de date extinse pentru RME1, RSE2, EC3 ºi SEC4, posedând
chiar opþiunea specialã IIEC™ 5 !»
1. Random Matrimonial Events – Evenimente Matrimoniale
Aleatorii.
2. Random Sexual Events – Evenimente Sexuale Aleatorii.
3. Event Control – Controlul Evenimentelor.
4. Sexual Event Control – Controlul Evenimentelor Sexuale.
5. Intelligent Interactive Event Controller – Controlor Inteligent
ºi Interactiv al Evenimentelor (funcþie înalt adaptativã a
inteligenþei artificiale conceputã pentru seria Starousal).
50
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Aºa cã lansã mai întâi WetDrama ºi abia apoi Sex in
Space.
Apãrurã iluzii perfecte de femei, una dupã alta, cu o
mânã sprijinitã în ºold, rotindu-se în jurul unei axe pentru
a-ºi etala rotunjimile. Le puteai modifica forma trupului dupã
dorinþã, dar trebuia sã ai multã rãbdare, fiindcã setarea
tuturor opþiunilor ar fi durat, dupã estimarea preliminarã a
lui Samuel, cel puþin o sãptãmânã. WetDrama susþinea în
principal scenarii sexuale de scurtã duratã plasate în diferite
epoci istorice. Exploratorul fu pe deplin satisfãcut de cele
douã tutoriale puse la dispoziþie. Calitatea imaginii ºi a senza-
þiei fizice adiacente era mult peste nivelul simulatoarelor de
vise cu care orice bãieþel se delecteazã pe ascuns în dor-
mitor ; trecu peste micile neajunsuri provocate de pixelarea
încheieturilor sau de mirosul sintetic de cauciuc al firelor de
pãr ; femei frumoase ºi modificabile îl mângâiarã, îi vorbirã,
îl aþâþarã ºi se împreunarã cu el într-un chip aºa firesc, încât
Samuel suferi un ºoc când aparatul virtual se dezactivã ºi el
se trezi în spaþiul rece al navei. O voce metalicã îl anunþã cã
simularea s-a încheiat. Era cazul sã se reîntoarcã la datorie.
Bobiþe minuscule de sudoare i se desprindeau de pe
frunte ºi, sub acþiunea acceleraþiei mereu crescânde a
motorului, alunecau uºor spre perete ; inima îi bãtea cu
putere ; mintea îi amesteca fãrã oprire, într-o masã informã,
trupuri îmbãtãtoare de femei. Dacã i s-ar fi cerut sã efec-
tueze o comandã manualã de rutinã, n-ar fi reuºit decât
dupã o bunã bucatã de timp. ªi-ar fi plimbat degetele
asupra claviaturii, distrat, ºi în prima clipã n-ar fi apãsat pe
nimic. Numai cã, aºa cum îl învãþaserã pe Pãmânt, într-o
clipã se pot întâmpla multe. Computerul are dreptate. Ori
eºti treaz ºi perfect funcþional, ori intri la frigider ºi-þi
conservi forþele. E o logicã ciudatã, dar care reflectã fidel
politica Centrului. Se urni cu greu din fotoliu ºi intrã în
cocon, setã parametrii optimi, apoi declanºã anestezicul ºi
agentul de îngheþ. Gazele ieºirã din tubuleþe, îi gâdilarã
nãrile, i se prelinserã pe piele ºi îl adormirã.
51
Silviu Gherman
O datã cu trecerea infructuoasã a anilor, Samuel deveni
expert în seria Starousal. Computerul nu-l mai deconecta
aºa des, fiindcã nu se întâmpla nimic deosebit care sã-i
solicite atenþia. Doar uneori, când asolizau pe un planetoid
debil ºi pustiu, o entitate metalicã se strecura între explo-
rator ºi femeile sale artificiale ºi cerea, politicoasã, prezenþa
fizicã a acestuia la pupitrul de bord, pentru comunicarea
rezultatelor scanãrii. La revedere, spunea el fotomodelului
alãturi de care îºi petrecuse noaptea, mã întorc mâine. ªi
ea îl sãruta cu foc, îi aranja cravata ºi îi fãcea cu mâna de
la fereastrã. Imaginea se întuneca, apoi devenea orbitoare.
În navã, apropierea unei destinaþii activa o mulþime de
ecrãnaºe ºi beculeþe ca la o mare sãrbãtoare. Roboþii de
curãþenie, fãrã vreun motiv serios, dãdeau buzna în camera
de control ºi-ºi fãceau de lucru printre picioarele explora-
torului, încercând sã-i aline singurãtatea ca niºte cãþeluºi –
pesemne o chichiþã pusã la cale de Centru. Samuel nu era
prea încântat de întrerupere, mai ales cã toate episoadele
de trezire respectau acelaºi tipar. Nu gãseai altceva decât
o planetã fãrã viaþã ºi puteai sã scuipi liniºtit în lãturi ºi sã
compui alt fotomodel. În urma ta, un droid vesel îþi înhãþa
scuipatul ce plutea prin aer ºi-l purifica, stocându-l în
mãruntaiele lui electronice. Urmau operaþiunile de asolizare
ºi experimentele. Erau aºa de asemãnãtoare unele cu
altele, cã nava le putea efectua automat, fãrã sã-l mai
supere pe pilot. Bunã, Samuel. Bunã. Mã cheamã Yvonne.
Locuiesc dupã colþ. Nu vrei sã urci ?
Dacã WetDrama se preocupã doar de aspectul frivol al
existenþei, nu trebuie sã uitãm cã FirePlace ia în consi-
derare la modul cel mai serios valori precum cãsãtoria,
morala ºi arta. E un soft gingaº, creat pentru oamenii
împãcaþi cu ei înºiºi, iar navigarea prin meniurile lui cu
texturi vegetale e o adevãratã plãcere. Însoþit de o muzicã
blândã, utilizatorul alege cantitatea de moralitate din lume
sau programeazã definiþii ale artei (care, în consecinþã,
52
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
vor genera producþii artistice pe parcursul rulãrii – filme,
tablouri, mobilier etc.). Dar cel mai important ºi mai
complex lucru dintre toate e instituþia cãsãtoriei.
Cãsãtoria poate fi complet previzibilã, mediu previzibilã,
sau aleatorie. Aici intervine funcþia Event Control. Samuel,
înainte de a o lua de soþie pe Margareta, experimentase
încã douã sau trei cãsãtorii, dar cu funcþia EC activã, ºi
descoperise cã o asemenea uniune conjugalã plictiseºte
de moarte. Îi poþi ghici partenerei absolut toate gesturile
ºi cuvintele, dacã ai petrecut suficient timp cu ea. Chiar
mediu previzibilã sã fie – deci condimentatã cu puþin
haos –, ºi tot ai întrezãri conturul lucrurilor viitoare. Nimic
nu înfurie mai mult decât un te iubesc anticipat la secundã.
Activarea Sex in Space în interiorul acestui program îl face
mai atractiv, e adevãrat, cãci nevestele deprind tehnici
amoroase sofisticate. Dar nu ãsta e cel mai incitant lucru
într-o viaþã de om. Cel mai incitant lucru, aºa cum l-a
descoperit Samuel de-a lungul unei experienþe multiseculare
(impropriu spus multiseculare, pentru cã sute de ani el
n-a fãcut altceva decât sã doarmã), este Aleatorul. Dincolo
de toate cliºeele, retuºurile ºi multiplicãrile computerului se
aflã o fiinþã misterioasã care trãieºte ºi respirã la întâmplare.
Rolul utilizatorului e sã descopere aceastã fiinþã, sã o
modifice prin simpla sa prezenþã, fãrã a fi înarmat cu
butoane ºi meniuri, sã o înveþe sã respire regulat ºi sã
trãiascã raþional. Atunci vine ºi marea satisfacþie, necuanti-
ficabilã pentru nici un computer : viaþa adevãratã.
Începutul vieþii Margaretei a fost un haos total. Samuel,
simþind cã distracþiile tinereþii nu-l mai atrag ºi cã are
nevoie de ceva mai solid, a creat-o fãrã nici o însuºire.
Mângâindu-i capul perfect oval, lipsit de gurã, ochi, nas ºi
pãr, a aºteptat ca generarea aleatorie sã-i stabileascã o
figurã. ªi iatã, din multitudinea de forme posibile, computerul
a trasat douã sprâncene subþiri ºi delicate, sub care a
aºezat niºte ochi întrebãtori, cu irisul pulsând pe spaþiul
lichid al pupilei ºi cu viniºoare ce parcurgeau suprafaþa
53
Silviu Gherman
albã ca niºte fulgere roºii ; primul lucru pe care se fixarã
aceºti ochi furã ochii lui Samuel. Exploratorul se înduioºã.
Nasul apãru din umflarea pielii, din solidificarea ei
într-un strat osos, ºi apoi din modelarea cartilajului. Nãrile
ce furã sãpate la sfârºit deranjarã armonia ansamblului.
Erau prea mari ºi prea vizibile. Rãdãcina nasului se lipi de
frunte cu o oarecare incertitudine, ºi din materialul rezidual
fu creatã o aluniþã, apoi încã una, ceva mai sus. Dacã n-ar
fi fost ochii aceia mari, pe care Samuel nu se mai sãtura
sã-i priveascã, nasul ar fi arãtat urât. Dar aºa, în conjuncþie
cu ei ºi cu aluniþele, era mai degrabã simpatic, ºic, o
trãsãturã aparte de personalitate.
Generarea gurii îl excitã mai rãu ca orice prostituatã
artificialã. Buzele apãrurã þuguiate, ca ºi cum cineva le-ar
fi dat cu ruj. O singurã deschidere se întrevedea la întâlnirea
lor : o crevasã rotundã, finã, prin care se ghiceau niºte
dinþi mãrunþi. Saliva începu sã curgã prin canalele create
de crâmpoþirea continuã ca în aºteptarea unui sãrut, în
timp ce un minuscul puf auriu se rãspândi de sub buza
inferioarã spre bãrbie ºi de acolo spre maxilarul ce se crea
tot acum. Urechile se nãscurã odatã cu pãrul castaniu,
care le acoperi imediat ºi nu lãsã vederii decât niºte
pavilioane albe gata strãpunse pentru purtarea cerceilor –
ºi figura primei neveste aleatorii fu gata.
Admirarea conceperii corpului aduse ºi mai multã plãcere.
Samuel încerca un fior nou, pe care nu ºtia dacã trebuie
sã-l considere bun sau rãu : era stãpânul absolut al trupului
matur ce se nãºtea în faþa lui ; era pãrinte, dar ºi viitor
partener sexual ; ºi în acelaºi timp nu era nici pãrinte, nici
stãpân, ci spectator. Nu hotãrâse decât cã procesul va
avea loc, dar ignora în ce fel. Dupã desãvârºirea figurii se
trãsese în lãturi ºi se þinea departe de forþele care desenau
omoplaþii ºi claviculele gata cãptuºite cu piele, sânii mici
ºi cu sfârcuri cam negre, pântecele în mijlocul cãruia o
micã scobiturã marca buricul. Nu-ºi explicase niciodatã de
ce a întors capul când s-a generat sexul, dar pe mãsurã ce
54
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
relua incidentul în memorie i se pãrea cã a fãcut un lucru
nobil, cã a dat fiinþei dinaintea lui dreptul la intimitate,
adicã la existenþã. Se simþea mândru de el, deºi, în viitoarea
îmbrãþiºare a acestui trup, ºtia cã se va îmbrãþiºa pe sine,
pentru cã trupul acesta nu exista decât în capul lui ºi în
stimulii pe care creierul sãu îi primea. Aºa cã de fiecare
datã când se plictisea de monotonia butoanelor ºi cifrelor,
exploratorul avea certitudinea unui dincolo pe care nimeni
ºi nimic nu i-l putea fura. Încerca sã uite cã dincolo e un
program de computer – ºi dacã nu reuºea niciodatã com-
plet, cel puþin se hrãnea cu iluzia cã Margareta trãieºte, cã
e expresia unei funcþii a hazardului care încearcã sã se
reorganizeze neîncetat, bineînþeles cu ajutorul lui. Aceasta
era definiþia vieþii la care ajunsese în urma unor înde-
lungate meditaþii.
Dupã ochii exploratorului, urmãtoarele descoperiri ale
nevestei lui Samuel furã lumina ºi propriile ei palme. Cum
se aflau într-o camerã semisfericã albã ºi lucioasã, tânãra
femeie începu sã clipeascã ºi sã se încrunte, acoperindu-ºi
faþa cu mâinile. Surpriza luminii violente fãcu loc întâlnirii
cu palmele : îºi privea degetele lungi, þinându-le între
ochi ºi sursa de luminã din tavan. Apoi privirile îi alunecarã
pe antebraþe ºi trunchi. În sfârºit, îl regãsi pe Samuel,
ghemuit ºi emoþionat, neîndrãznind s-o atingã. Deschise
gura ºi tresãri când o cantitate însemnatã de salivã i se
prelinse pe piept. Se ºterse nedumeritã cu palmele, gãsind
astfel o primã utilizare apendicelor osoase ce atârnau la
capãtul unor membre lungi ºi fragile. Atenþia i se fixã apoi
din nou asupra bãrbatului care o privea hipnotizat ºi care,
dupã o vreme, se apropie de ea. Din avalanºa de întrebãri
ce-i curgeau prin cap, Samuel frãmânta una singurã : oare
Margareta – pentru cã hotãrâse s-o numeascã Margareta,
alegând numele la întâmplare – are instincte de conservare,
de agresiune, ca un om, adicã are o personalitate, sau
conceperea aleatorie a omis sã i-o transmitã ? ªi, ros de
55
Silviu Gherman
curiozitate, fãcu un lucru pe care-l regretã imediat ºi pe
care nu-l mai repetã niciodat㠖 îngheþã programul, o
suspendã pe Margareta ºi citi datele tehnice de pe un
terminal. Codul maºinã îi dezvãlui cã Margareta s-a generat
cu instincte primare complete ºi cu personalitate potenþial
artisticã. Îl va iubi necondiþionat, nu va ºti sã gãteascã
(pentru degustare e nevoie de programul utilitar Taster,
nedisponibil), va avea o stare de sãnãtate în general bunã
(dar atenþie la abuzul de alcool, fiindcã pereþii stomacului
au rezoluþie slabã ºi pot cauza ulcere), va fi sterilã (în
lipsa utilitarului FirePlace cu codecul CHD) ºi în nici un caz
nu va fi frigidã, lucru asigurat prin prezenþa substanþialã a
unui Sex in Space original, cu arhivã de patchuri ºi drivere.
Pe o scalã Leyden, computerul îi acorda un punctaj de
503 cu 469.
Samuel dezactivã terminalul ºi se aºezã la pupitrul de
bord. Cum e posibil aºa ceva ? Am creat o nevastã ºi
computerul îi dã note, cum e posibil sã fiu atât de dobitoc… ºapte, din necesitãþi estetice pe care Samuel le setase imediat
De azi înainte nu mai citesc datele tehnice. Jur. Ba, mai
mult, o sã le criptez ca sã nu fiu tentat sã le modific
vreodatã. Dacã am ales ca Margareta sã trãiascã, trebuie sã
merg pânã la ultimele consecinþe.
ªi, spunându-ºi acestea, iniþie un dialog cu computerul
de agrement care, surprins de cerere, îl întrebã de zeci de
ori dacã e sigur de decizie. Da, da, da, sunt sigur, rãspundea
rãbdãtor Samuel, sunt foarte sigur. Pânã la urmã, pe ecran
nu mai rãmase decât o singurã întrebare : Eºti Absolut De
Acord Cu Restricþionarea Totalã A Accesului La Fiºie-
rele Nevastã ? Exploratorul scrise da ºi dãdu un enter
solemn, fãrã sã se gândeascã cum va proceda în situaþia în
care Margareta se va defecta.
Nava trecea liniºtitã prin zonele moarte Alphae, Nimphae,
Centauri, Nausi, Grasele Galbene, ºi în acest timp Samuel
dormea congelat sau îºi vedea de educaþia Margaretei,
desfãºuratã într-un orãºel minunat din secolul XXI, aflat la
56
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
poalele unor munþi calchiaþi dupã Apalaºi. La sutele de
ani artificiali acumulaþi prin hibernare se adãugarã pe
nesimþite douãzeci de ani de cãsnicie activã ºi ireal de
fericitã, aproape fãrã suiºuri ºi coborâºuri, luminoºi ca
într-un serial de televiziune fãrã personaje negative. Totul
funcþiona perfect. Atmosfera familialã, umbritã câteodatã,
rar de tot, de amintirea lipsei unui codec CHD, decurgea
structuratã narativ ºi cu finaluri interesante când se iveau
blocaje, inerente, de altfel, oricãrui program ; computerul
rezolva mereu asemenea probleme trimiþându-le într-un
final deschis. De pildã, se întâmpla ca, uneori, bãiatul
care aducea ziarele în fiecare dimineaþã sã se blocheze
din cauza bisericii. Ce însemna acest lucru ? Edificiul
religios era construit într-un dubios stil flamboaianto-radiant,
cu zorzoane ºi sculpturi ºi înflorituri de piatrã cenuºie ; în
imediata apropiere, un platan uriaº îºi întindea crãcile
pânã la nori. Mai trebuie spus cã în fiecare dimineaþã la ora
dupã conceperea Margaretei, soarele rãsãrea deasupra
bisericii ºi evidenþia fiecare detaliu arhitectonic ºi vegetal
într-o imagine demnã de o carte poºtalã : lumina aluneca
printre garguii ºi turnurile catedralei, era preluatã de
frunzele fremãtânde ale platanului, se încolãcea în rãmuriº,
þopãia din cracã în cracã ºi, în final, se arunca din nou
spre bisericã, reflectându-se în sticla coloratã a rozasei : o
explozie de culori pentru care Samuel se felicita adesea.
Care era însã legãtura între bãiatul cu ºapcã verde, biserica
învecinatã cu platanul ºi orele ºapte ale dimineþii ? În
primul rând, bãiatul trecea pe lângã catedralã în fiecare
dimineaþã la ora ºapte. Era mereu grãbit ºi pedala cu
înfrigurare pe bicicleta lui roºie cu abþibilduri. Scotea
ziarele dintr-o cutie de lemn legatã de ghidon ºi le arunca
pe veranda caselor cu prispã colonialã. În al doilea rând,
datoritã unei funcþii retroactive, ceilalþi rezidenþi artificiali
ai cartierului apãreau în prag numai dupã ce bãieþelul se
îndepãrta, ºi îl înjurau de fiecare datã pentru cã a aruncat,
57
Silviu Gherman
prea departe de uºã – aºa i se nãzãrise lui Samuel sã-i
programeze ; îl distrau feþele lor posomorâte ºi înjurãturile
prost acordate situaþiei. În unele cazuri, aceastã funcþie
algoritmicã ce regla apariþia rezidenþilor dãdea rateuri.
Când nava efectua o scanare sau o recalculare a poziþiei,
computerul de agrement era ºi el solicitat. Or, asta însemna
o dereglare temporarã a uneia sau mai multor funcþii în
interiorul realitãþii virtuale.
Într-o zi, nemaiputând face faþã solicitãrii, computerul
capotã. Prea multã informaþie solicitau ºi senzorii navei, ºi
catedrala luminoasã ºi plinã cu zorzoane, ºi rezidenþii
care înjurau. Aºa încât vecinii artificiali ai lui Samuel ieºirã
în prag (toþi grãmadã) la 6 :52. Bãiatul încã nu venise, dar
ei începurã sã-l înjure oricum. La 6 :54, se calmarã. Dupã
treizeci de secunde, reluarã seria de blesteme. Curierul se
arãtã la ora cuvenitã ºi, fãrã a þine seama de înjurãturi, se
puse pe aruncat ziare în stânga ºi-n dreapta. Tot atunci,
lumina soarelui inundã platanul ºi catedrala. Apoi, dupã o
scurtã strãfulgerare, totul se stricã de-a binelea. Rezidenþii
dãdurã iremediabile erori, se volatilizarã sau se umplurã
de pete, catedrala îºi deformã un turn, iar bãiatul continuã sã
pedaleze în gol fãrã a înainta, repetând miºcarea de aruncare
a ziarului. Întâmplarea fãcea ca Samuel sã se întoarcã de
la bãcãnie ºi astfel sã devinã martor al evenimentului.
Computerele de agrement rezolvã situaþiile excepþionale
prin finaluri indecise. Acest lucru e cunoscut. Imediat, o
ceaþã ivitã din senin acoperi cu totul catedrala, bãiatul,
copacul ºi rezidenþii. De fapt, acoperi întreaga stradã.
Samuel se aºtepta la aºa ceva ºi tocmai de aceea era
amuzat ºi curios sã afle cum vor evolua lucrurile. O simplã
ceaþã, fie ea ºi foarte densã, nu rezolvã nimic. Vru sã vadã
ce se întâmplã dacã se apropie de catedralã. Fãcu doi paºi
ºi se pomeni înainte cu un poliþist rãsãrit ca din pãmânt
care îi spuse :
– Îmi pare rãu, nu vã pot lãsa sã treceþi mai departe.
S-a întâmplat un accident.
58
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Ce accident ? întrebã Samuel.
– Nu am voie sã vorbesc despre asta. E o chestiune de
siguranþã naþionalã.
În ziarele de a doua zi, aduse tot de bãiatul cu ºapcã
verde, nu scria nimic despre vreun accident. Situaþia pãrea
cã se normalizase, în afarã de cazul vecinilor. Samuel nu-i
mai vãzu ieºind sã-ºi culeagã ziarele ºi nici nu-i mai auzi
înjurând curierul. Dupã o sãptãmânã, fiecare casã avea un
morman de ziare pe peluzã. Când sunã pe la uºi, nu rãs-
punse nimeni. Sparse geamul, intrã într-o casã ºi se lãmuri.
Computerul avusese nevoie de o reducere a volumului de
informaþie, aºa cã toatã mobila ºi obiectele dinãuntru
fuseserã pixelate, redate pe plane mari, ciopârþite geo-
metric. Cât despre vecini, ei deveniserã entitãþi fixe : stând
la masã nemiºcaþi, privind în gol, adulmecau supa (un
cerc purpuriu) din care o secvenþã repetitivã de fum se
ridica ºi dispãrea la nesfârºit.
Cele mai interesante momente din viaþa lui Samuel ºi a
Margaretei se învârteau, de altfel, în jurul erorilor. Cei doi
erau sãnãtoºi ºi – credea exploratorul – nu se puteau
îmbolnãvi nicicând. Doar oamenii pe care îi întâlneau ºi
locurile pe care cãlcau puteau sã nu fie în regulã câteodatã.
Desigur, aceste locuri ºi aceºti oameni începurã sã se
schimbe destul de des, mai ales dupã incidentul cu biserica ;
perechea descoperi cãlãtoriile ºi viaþa dulce a croazierelor,
expediþiilor, scufundãrilor în Adriatica ºi Maluzziana. Atraºi
de dorul cãminului, se întorceau însã mereu acasã, în
orãºelul fãrã localizare spaþialã, la poalele unor munþi
care semãnau cu Apalaºii. ªi, odatã reîntorºi, se puneau
pe depãnat amintiri din expediþia tocmai încheiatã, insistând
asupra momentelor penibile, inexplicabile ºi nespus de
comice prin care trecuserã. Râdeau cu poft㠖 Samuel cu
o voce groasã, iar Margareta amestecând sunetele delicate
ale hohotelor cu sughiþuri ce-i amplificau veselia ºi o
fãceau sã scuture din cap ºi sã-ºi loveascã uºurel coapsa.
59
Silviu Gherman
κi aminteau împreunã, se amuzau împreunã ºi nici prin
gând nu le trecea cã ceea ce ei considerau a fi niºte
întâmplãri haioase ºi nevinovate se vor acumula încetul
cu încetul ca un bulgãre de zãpadã rostogolit la vale,
ameninþând sã le striveascã fericirea. Dacã n-aº fi fost
orbit de dragoste, îºi spunea Samuel dupã ce rãul deja se
petrecuse, cu siguranþã aº fi observat la timp malfuncþia
gravã a programului. Poate aº fi putut sã împiedic ce a
urmat. Dar asta e o problemã la care, în prezent, nimeni
nu mai poate oferi soluþii, ci doar minime reparaþii parþiale.
Bunãoarã, se întreba el, cum de n-a înþeles ce s-a
întâmplat cu adevãrat atunci când au fãcut paraºutism în
Cambodgia ? Aventura din Cambodgia fusese cu adevãrat
una deosebitã. Decolaserã cu un Antonov vechi, creat de
Samuel cam la repezealã, ºi, înainte de a se arunca în gol
de la douã mii de metri înãlþime, priviserã pãdurile ºi
plantaþiile de orez prin trapa deschisã a fuselajului ; din
cauza curentului, pielea de pe obrajii Margaretei fremãta
ca un drapel. Sãriser㠖 ºi programul deveni din nou
extrem de complex. Vizibilitatea bunã cerea descrierea
extensivã a câmpurilor ºi satelor din depãrtare, cu râul
subþire ºi sclipicios vãrsându-se într-o cascadã domoalã, cu
pãdurile deasupra cãrora zburau insecte ºi pãsãri mãrunte,
nemaipunând la socotealã faptul cã aceste imagini preten-
þioase trebuiau corelate în fiecare clipã cu poziþia în
veºnicã miºcare a paraºutiºtilor. O vreme, experienþa decurse
normal. Dar, pe la 1300 de metri, cei doi se lovirã de ceva.
O mulþime de sãgeþi scurte pãrurã cã le traverseazã trupurile.
Cãderea continuã, dar imediat urmã o altã serie de sãgeþi,
încã ºi mai ascuþite ºi mai dureroase decât cele dintâi.
Margareta þipã. Samuel ordonã imediat computerului sã
îngheþe programul, iar saltul lor încremeni în gol.
– Ce s-a întâmplat ? întrebã speriatã Margareta.
– Ne-am lovit de ceva. Eºti bine ? Îþi curge sânge.
– Mã doare, dar nu-i mare lucru, o sã-mi treacã.
– Margareta, te-ai tãiat la mânã… Sângerezi… timp, însãºi comanda de îngheþare nu mai putu fi invocatã.
60
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Samuel simþi pentru prima oarã o pãrere de rãu pentru
restricþionarea accesului la fiºierele ei. Ar fi putut-o vindeca
pe loc, dar acum trebuia sã lase rana sã se închidã singurã.
– E o zgârieturã, o nimica toatã… spuse ea sugându-ºi
sângele curgând din încheieturã. Ce faci acolo ?
De nicãieri apãruse un terminal. Dupã o consultare
rapidã, exploratorul îl închise.
Erau colibri. Stoluri de colibri.
Colibri ? Pãsãrile astea nu zboarã în stoluri. ªi nici nu
se ridicã atât de sus. Poate cã erau un roi de albine sau
ceva de genul ãsta.
Continuã programul.
Animaþia reîncepu. Trecerea rapidã de la repaus la
cãdere acceleratã îi prinse pe nepregãtite ºi le tãie respiraþia.
Înainte de deschiderea paraºutei, Samuel îi arãtã Margaretei
cã se apropie încã un stol ºi îi fãcu semn sã-ºi protejeze
faþa cu mâinile. Pãsãrile mãrunte le sfâºiarã hainele în zeci
de locuri ºi le rãnirã pielea palmelor ºi a feþei. Dupã ce
aterizarã pe solul sufocat de ferigi, exploratorul încercã sã
opreascã programul. Spre mirarea lui, comanda de ieºire
nu funcþiona. Fu o chestiune de timp ca stolurile de colibri
sã-i sãgeteze iar. Pãsãrile apãreau din neant cu sutele,
prindeau vitezã ºi se aruncau asupra lor ca niºte mici
proiectile. Degeaba încercau sã fugã la adãpostul copacilor
ºi lianelor înflorate. Stolurile deveneau roiuri compacte ºi
pãreau sã nu se sinchiseascã de obstacolele întâlnite în
cale. Treceau cu cea mai mare naturaleþe prin frunze,
trunchiuri ºi stânci, izbindu-se doar de Margareta ºi Samuel.
Deveni limpede cã programele de agrement posedau
indici de stimulare a durerii mult peste limita de siguranþã.
Samuel nu programase aºa ceva, iar acum nu era în stare
sã opreascã eroarea. O singurã soluþie exista (cea mai
dureroasã opþiune a programatorului) : resetarea. Explora-
torul încercã din rãsputeri sã o evite, îngheþând programul
ºi efectuând manevre de oprire, dar în zadar. Dupã un
61
Silviu Gherman
Pe urmã, spre stupefacþia lor, pãdurea îºi pierdu caracterul
complex ºi se prefãcu într-o sferã verde care îi închise
înãuntrul ei. Erau prinºi în capcanã, în calea unui roi de
colibri furibunzi. Margareta se împiedicã ºi cãzu. Samuel,
palid ca varul, se aruncã asupra ei, încercând s-o acopere,
ºi în ultima clipã, înainte ca pãsãrile turbate sã-i ciuruiascã,
exploratorul îºi smulse de pe cap aparatul virtual ºi se
pomeni în atmosfera staticã ºi albã a navei. Adevãratul
corp îl aºtepta aici, trãdat, pãrãsit, alunecos ºi umed, pradã
spasmelor. Bulversat de întreaga întâmplare (fiindcã nu e
lucru mai grav pentru un om decât sã iasã brusc din
realitatea virtualã), chemã câþiva droizi care-l duserã la
infirmerie. Roboþii îi fãcurã o injecþie cu tenderinã, apoi
unul din ei, mai solid, îl cãrã pânã la coconul criogenic. În
braþele metalice ºi reci ale acestuia, Samuel leºinã.
Acum îºi amintea fãrã oprire : isteriile trecãtoare ale
Margaretei – nimic altceva decât juxtapunerea comportamen-
tului agresiv peste cel afectiv. Desele ei rãniri, vindecarea
tot mai grea – expresia memoriei viciate. Bolboroselile
vânzãtorilor, pe care ei le luau drept dialecte locale –
nimic altceva decât erori în placa de sunet. Tot ce era
distractiv ºi absurd, tot ce cuprindea hazard, accident,
lucrurile care dãdeau savoare vieþii – simple anomalii în
circuitele computerului. Samuel ºtia asta ºi pânã acum
nu-ºi fãcuse griji. Nemaipomenita tehnologie care-l adusese
pânã aici se diagnostica ºi se repara singurã, ºi în teorie
nu avea moarte. Erorile erau niºte plãcute excepþii de la
regulã. Dar el uitase rãspunsurile la câteva întrebãri simple
ºi, cu vremea, uitã pânã ºi de existenþa acestor întrebãri.
Implicat în mãrunþiºurile unei vieþi de parvenit care se
tolãneºte toatã ziua pe nisipul Tenerifelor, fumeazã havane
ºi construieºte vile peste vile, exploratorul regresã de la
condiþia de pilot ºi astronaut pânã la cea de novice. Uitã
cu desãvârºire de mecanismele de regenerare ale compu-
terului, care necesitau oprirea tuturor sistemelor nevitale ºi
62
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
efectuarea automatã a unei fisiuni atomice în compartimentul
generatoarelor. Asta însemna ieºirea în spaþiu ºi activarea
manualã a panourilor de la tribord. Dar cine sã mai iasã în
spaþiu ? Cine mai ºtia cum se activeazã panourile alea ?
Cine mai înþelegea, în definitiv, ce voia sã spunã vocea de
droid care cerea „regenerare internã în regim de exploatare
nuclear㓠?
Episoadele stranii erau din ce în ce mai frecvente ºi, cu
cât se întâmplau mai des, cu atât Samuel se simþea mai
atras de Margareta ºi de lumea în care o condamnase sã
trãiascã. Încercã într-una din zile sã-i deblocheze ilicit
coordonatele, dar cunoºtinþele de informaticã îl pãrãsiserã
de mult ºi nu reuºi decât sã capete acces la fiºierul capilar,
care descria culoarea ºi forma pãrului. O dupã-amiazã
petrecutã pe malul unei mãri galbene, fãrã valuri ºi vânt,
în timp ce Margareta intra în apã ºi se juca cu niºte vier-
miºori ; aplecat asupra terminalului, Samuel înjura ºi bãtea
disperat în taste. Descifrarea fiºierului capilar îi dãdea
speranþe, însã nu reuºea deloc sã avanseze. Ridica privirile
ºi o vedea pe nevastã-sa spunând ceva ºi blocându-se.
Samusamusamusamusamusamu, striga ea, braþele i se miºcau
încet, în traiectorii ce se repetau, pleoapele i se deschideau
ºi se închideau cu rapiditate, iar tot ce putea el sã facã era
sã-i selecteze niºte peruci virtuale... Samusamusamusamusa –
ºi sunetele astea interminabile ieºeau din gura unei Margarete
blonde, a uneia roºcate, a uneia brunete cârlionþate, a
uneia cu pãrul verde. Samuel anula consola ºi se trântea
pe spate în nisipul fierbinte. Vocea blocatã pe acelaºi grup
de sunete continua sã se amestece cu þipetele îndepãrtate
ale pescãruºilor. Atunci el se ridica ºi pornea încet de-a
lungul apei, cu mâinile la spate. Numele înjumãtãþit se
pierdea în urmã, dizolvându-se în aerul umed. Înainta în
direcþia opusã apei, unde nu se întindea decât un deºert
alcãtuit din dune repetate la infinit. Se obiºnuise ºi cu
monotonia asta, pentru cã o fãcea de dragul Margaretei.
Nu simþea absolut nimic, nici jenã, nici oroare, nici plictis,
63
Silviu Gherman
nici milã faþã de ea. Îi era de ajuns un pustiu care nu
exista ºi un soare electronic. Se trântea din nou pe nisip,
planificându-ºi acþiunile : o nouã resetare, apoi oprire, trei
zile pauzã, pe urmã o diagnosticare de rutinã ºi lucrurile
o vor lua de la capãt. Cãlãtorii, destinaþii exotice, texturi
complicate, scenarii complexe. Erorile serioase urmau sã
aparã abia peste o sãptãmânã, când ei se vor gãsi tot pe
plaja asta lipsitã de alge, copaci ºi stânci, aºteptând ca
totul sã se strice dintr-un motiv sau altul.
ªi, aºa cum era de aºteptat, într-una din zile computerul
capotã, iar exploratorul cãzu într-o neagrã apatie din care
nu mai putu sã iasã. Înregistrãrile de la Hewnnn marcheazã
o oprire a reactorului principal ºi o minimizare a funcþiilor
de menþinere a vieþii pânã la parametrii 2,34 ºi 8. În
prezent, se pare cã Smul Sammoro se aflã în 459HTZ234,
lângã steaua Tefruox, pe o orbitã staþionarã. Dar, fiindcã
au trecut deja 247 de ani de la ultimul contact, iar aparatul
criogenic manifesta încã din 459HTZ221 anumite erori
interne, existã toate ºansele ca el sã fi murit.
64
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Scurta ºi plictisitoarea
viaþã a lui Kjus
Kjus se afla exact unde îºi dorea. Visul i se îndeplinise,
imaginile la care jinduise îl asaltau din toate pãrþile ºi se
gândea cu dispreþ la cele ºase luni de izolare în care nu se
uitase decât la aurora borealã ºi la foci. Faþã de realitatea
trupurilor care se zbenguiau pe muzicã ºi îºi semnalau
unul altuia pofta de viaþã pe ringul de lemn ce vibra,
vulpile, focile ºi aurora erau ca niºte nãluci îndepãrtate.
Stau la Dråffen, spunea el fetelor care la început nu-l
credeau. La Dråffen, pe cuvântul meu, întãrea, cerºind
mirarea ºi admiraþia de pe feþele lor veºnic roºcate. În
afarã de ai mei, n-am mai vãzut oameni de la Crãciunul
trecut. Numai urºi. Minþea, nu vãzuse nici unul. Probabil cã
ai ce povesti – ºi fetele se aºezau, îºi strângeau coapsele,
îºi sprijineau coatele pe genunchi ºi îºi þineau bãrbia în
palme, aplecându-se în faþã. Sigur cã da, spunea el aproape
þipând din cauza zgomotului prea mare al boxelor, o
grãmadã. κi umezea buzele. Scenariile îl invadau. Scenarii
frumoase, cu copci care îngheaþã imediat ce prinzi un
peºte în cârlig. Cu zece glutoni înfometaþi care dau târcoale
staþiei meteorologice ºi rod antenele. Cu puiul de vulpe
descoperit în braþele unui eschimos care voia sã-l omoare,
ºi încleºtarea care a urmat – dar v-aþi împãcat ? Sunt prieten
cu vulpile, nu cu eschimoºii, uite ce mi-a fãcut, avea cuþit.
Încet-încet, lumea surescitatã de atâta dans se strângea de
65
Silviu Gherman
pe ringul improvizat ºi îºi cãuta loc în preajma celui de la
Dråffen, iar Kjus ºtia cã poveºtile lui vor atrage ºi cã va
avea o glorie de câteva minute, dar numai de câteva
minute. Trebuia sã nu-i plictiseascã ºi avea libertatea de a
fabula dupã placul inimii, pentru cã nimeni nu locuia sau
nu se aventura atât de departe în nord. Rãspundea chibzuit
întrebãrilor venite din toate pãrþile, apreciind momentul
când putea sã trânteascã înfricoºãtoarea istorie a unui
ºarpe subþire ºi cu pielea atât de durã cã nu-l puteai
strãpunge cu cuþitul, care locuia în zona gheizerelor de la
Munki Pjaet, descoperite ºi cartografiate de tatãl sãu. Când
se întâmpla sã nimereascã în mijlocul oamenilor îi era cu
neputinþã sã mai scape de ticul minciunii, fiindcã asemenea
momente erau rare ºi trebuiau întotdeauna sã se întipã-
reascã în memorie. Mai vrei o prãjiturã, un grog, ceva ?
Mulþumesc, mai vreau. Spune-ne cum îþi petreci timpul
liber, ce faci toatã ziua. Kjus turuia în continuare, dar
adevãrul era cã nici el nu ºtia ce face toatã ziua, nu se
gândea la asta ºi nu conºtientiza. Erau mari ºanse ca într-o
zi sã se masturbeze în neºtire, sau sã stea cu ochii lipiþi de
lentila telescopului, fixând aurora, sau sã se cuibãreascã
într-un colþ ºi sã-i asculte pe ai lui cum se ceartã violent din
cauza unor observaþii meteorologice contradictorii. Se mira
singur constatând ce viaþã interesantã duce, mai ales atunci
când pleacã spre Sprujdt cu sania trasã de câini – ºi bine-
înþeles cã n-avea sanie ºi nici câini – ca sã stea de vorbã
cu Nabu, ºamanul originar din estul Siberiei. Ce spune
Nabu ? se interesau fetele, cum aratã ? Pomeneºte câteodatã
de Armagheddon ºi de vindecarea cancerului, dar e destul
de confuz ºi nu poþi pune bazã pe el. M-a învãþat sã
mânuiesc un fel de praºtie, cu care poþi omorî un chiþcan
de la treizeci de metri. ªi pot sã vorbesc dialectul lui, brun ka
mun, asta înseamnã bunã ziua, brun ka mo, asta înseamnã
noapte bunã, însã nu mai e nevoie sã precizez cã sunt douã
expresii folosite la interval de ºase luni una de alta. În mare
e un tip pe cinste, dar are cancer ºi n-o s-o mai ducã mult.
66
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
I-a crescut un fel de bãºicã verde pe gât, sub mãrul lui
Adam, ºi îi tot creºte, îi tot creºte. Pânã o sã-i explodeze ?
întreabã o fatã machiatã cu roºu – pânã o sã-i explodeze,
aprobã Kjus, moment în care magia se rupe, fata îl apostro-
feazã ºi-l acuzã cã bate câmpii, cine a mai pomenit de
cancer exploziv sau de ºerpi cu piele durã care locuiesc în
gheizere ? ! Tot atât de încet ca la venire, grupul se destramã.
Unii nu cred cã întâmplãrile înfãþiºate sunt minciuni, stau
într-un echilibru precar între acceptare ºi respingere, iar
Kjus, sãrmanul, se aflã la limita capacitãþilor sale imagina-
tive. Ghemuit pe scaun, soarbe un cocktail oferit de o
fostã ascultãtoare entuziasmatã. Îi place atât de mult atmo-
sfera asta neverosimilã în care se gãseºte, cãci, sub efectul
alcoolului, el combinã falsitatea celor relatate cu falsitatea
spaþiului discotecii rurale – pereþii se miºcã, luminile se
deformeazã, se creeazã limpede sentimentul cã, dacã te
ridici în picioare, o sã te prãbuºeºti. Ar mai avea o ºansã,
s-ar putea scoate printr-o argumentaþie elocventã ; în schimb
preferã sã zacã în tãcere pe scaun, cu paiul în gurã ºi
paharul albastru în mânã, pierzându-ºi publicul. S-a dus ºi
fata cu sâni mari ºi umeri laþi, cu puþinã guºã, ceea ce n-o
fãcea mai puþin interesantã, s-a dus ºi bruneta subþiricã
machiatã cu roºu, grupul de studente la drept venite în
vacanþã, grupul de vlãjgani care le însoþeau, s-au dus toþi.
Kjus aºeazã paharul pe mãsuþã. A atins ºi limita alcoolului.
Se lasã pe spãtarul cãptuºit cu un material moale ºi se uitã
liniºtit la mulþimea care ºi-a reluat agitaþia. Ultimii ascultãtori
ajunºi pe ring nu mai pufnesc a dezaprobare ºi nici nu
mai clatinã din cap, îºi vãd de ale lor, l-au uitat, iar Kjus
a rãmas tot pe scaun, moþãind. Dimineaþa vor veni pãrinþii,
îl vor trezi ºi-l vor bãga în elicopter ca sã se întoarcã la
Dråffen þi sã-ºi reia cu toþii viaþa obiºnuitã. Acest gând
face ca somnul lui Kjus sã fie unul agitat, bogat în vise urâte,
în senzaþii de sufocare ºi în presimþiri din cele mai sumbre,
un somn pe care nimeni n-ar trebui sã-l experimenteze,
cu atât mai puþin un bãiat de doisprezece ani.
67
Silviu Gherman
Alice
Televizorul, aflat în spatele meu, spunea cã Viena e sub
ape, calculatorul afiºa mesaje care mã excitau, iar radioul
cânta o melodie popularã. Nu aveam timp sã opresc televi-
zorul ºi radioul, pentru cã mesajele excitante curgeau regulat
ºi cereau rãspuns. Vocea groasã a cântãreþei de la radio
slobozea triluri, crainicul de la TV era zguduit de o tuse.
Aºa am cunoscut-o pe Sgsdgff. A spus cã numele ei
adevãrat mi-l va dezvãlui când ne vom întâlni faþã în faþã.
Dupã douã ore am încheiat discuþia, m-am deconectat ºi
m-am dus în bucãtãrie sã beau un pahar cu lapte rece.
Eram desculþ ºi îmi contractam degetele piciorului drept,
pentru cã simþeam un cârcel pe cale sã se instaleze. Cum
nu purtam haine, transpiraþia mi se scurgea pe piept ºi pe
spinare de parcã eram într-o saunã, fãcând bobiþe lucioase
dacã nimerea peste fire de pãr. Am bãut laptele pe nerã-
suflate. Când mai aveam doar câteva înghiþituri, ochii
mi-au cãzut pe chiuveta plinã cu vase. Ce va zice Sgsdgff,
dacã ne vom întâlni azi la patru, aºa cum am stabilit, ºi o voi
aduce pe urmã aici ? Vasele trebuie spãlate, ba mai mult
decât atât, hainele care stau împrãºtiate pe podele trebuie
culese, împachetate ºi depozitate în dulap, ºerveþelele moto-
tolite în care mi-am suflat nasul trebuie aruncate la gunoi.
Gândul cã mã voi întâlni cu o fatã cunoscutã pe internet
mi se pãrea oarecum neverosimil. ªi mai de necrezut era
s-o invit la mine, dar totuºi asta m-a încurajat sã fac ordine
68
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
aºa cum nu mai fãcusem de câteva sãptãmâni. Am început
cu lucrurile aruncate într-un colþ al sufrageriei : geanta,
mapa albastrã ºi o scândurã. Am agãþat geanta în cuier
dupã ce am aºezat în ea mapa, iar lemnul l-am pus pe
balcon (nu ºtiu cum a nimerit în casã sau la ce era bun).
În cealaltã parte a camerei erau hârtii, foarte multe hârtii,
vechi de când lumea. Am avut momente de surprizã,
descoperind desene ºi alte nimicuri pe care le credeam de
mult pierdute. Aranjatul lor în teancuri s-a fãcut mai
repede decât mã aºteptam. Într-o orã le-am terminat ºi
deja mã gândeam unde sã depozitez cele aproape 50 de
sticle goale de bere, cola ºi apã mineralã, împrãºtiate sub
pat, în rafturile goale din bibliotecã, sub calorifer ºi în
sertarele biroului. Am optat pânã la urmã tot pentru
balcon, fiindcã toboganul de gunoi de pe palier ºi tombe-
ronul erau umplute încã de alaltãieri.
Orele se scurgeau încet-încet ºi, pe mãsurã ce minutarul
ceasului de pe perete înainta, miºcãrile mele deveneau
plãcute, încãrcate de sens. Altfel decât pentru o fatã, ce rost
avea sã ordonez toatã harababura asta ? Aºa am trãit de când
am plecat de acasã ºi am început sã fiu bântuit de gânduri.
În momentele de mare singurãtate, îmi plãsmuiam imagini
care cãpãtau viaþã ºi mã atacau exact acolo unde aveam
slãbiciuni. Unele erau sexuale, altele complet absurde,
altele mã fãceau sã mã îmbrãþiºez de groaza morþii, altele
îmi deschideau inima în faþa lui Dumnezeu. Singurãtatea
mea nu e deosebitã ºi, deºi nu am prieteni sau cunoscuþi,
înclin sã cred cã toþi oamenii singuri gândesc la fel. Nu le
am cu analogiile, orice aº zice ar fi prea general. Sunt pur
ºi simplu singur. Acesta e un lucru foarte trist.
Uneori, rar de tot, dacã cineva ca Sgsdgff îmi trece prin
pat, devin ºi mai deprimat. Vrãbiile încep sã ciripeascã
drãgãstos în copacul din spatele blocului, iar cântecul lor
intrã pe geamul crãpat, înduioºând unele femei ºi fãcându-le
sã-mi lase ceva bani pe noptierã. Le aud cum îºi trag nasul
ºi închid poºeta, dar rãmân nemiºcat, cu ochii închiºi,
69
Silviu Gherman
scãldat de soarele dimineþii. Apoi pantofii lor ticãie de
câteva ori, se înfundã puþin în carpetã ºi rãsunã în sfârºit
din hol. Toate femeile se încurcã vrând sã descuie uºa
fãrã sã facã zgomot. E distractiv sã le auzi cum înjurã
printre dinþi – ºi ce înjurãturi îngrozitoare –, în vreme ce
tu te prefaci cã dormi, deºi razele soarelui îþi bat neplãcut
în pleoape ºi se transformã într-un vãl sângeriu tras peste
ochi. În asemenea clipe ºtiu cã ele ºtiu cã sunt treaz.
Zgomotul încuietorii e prea mare. Poate cã tãcerea de
câteva clipe ce se lasã apoi, reprezentând ezitarea între a
descuia uºa singure sau a mã chema pe mine, le convinge
cã e mai bine sã continue singure. Eu oricum nu mã
pricep la nimic.
Era ora douã ºi terminasem de aºezat pe balcon mai
multe pungi umplute cu gunoi. În bucãtãrie, podeaua
murdarã de nu ºtiu când m-a fãcut sã pierd trei sferturi de
orã curãþând-o ; îmbrãcatul mi-a luat încã douãzeci de
minute. Ce mai lipsea ? Oare totul era pregãtit ? Nu, vinul.
Nu aveam vin. Fãrã vin nu se poate. M-am încãlþat ºi am
vrut sã deschid uºa, cu gândul la unul dulce ºi roºu, dar
am constatat cã nu gãsesc cheia. Yala se deschidea cu
cheia de ambele pãrþi. Am cãutat-o pe jos, prin buzunare,
prin pantofi. Pe birou nu era. Nici în sertare. Am rãsuflat
adânc ºi, prinzându-mi fruntea în palme, am încercat sã-mi
amintesc ce fãcusem ieri. Era foarte dificil, pentru cã nu
fãcusem nimic. Amintirea cheii se pierdea în jurul unei
zile incerte – atunci când ºtiu sigur cã o aveam, pentru cã
un om urca scãrile gâfâind ºi m-a întrebat dacã familia
Bechet locuieºte cumva prin blocul ãsta. Nu-mi aminteam
dacã eram pe cale sã încui sau sã descui. Poate e undeva
prin apartament, poate cã o voi gãsi peste mult timp ºi voi
spune, plesnindu-mi fruntea, uite, domnule, aici era. Se
fãcuse însã ora trei ºi jumãtate, iar eu nu mai aveam timp
de cãutãri. Ieºeam din când în când pe balcon, scrutând
piaþeta de peste drum, unde ne dãdusem întâlnire. Încercam
sã identific o fatã în hainã portocalie de piele, jeanºi
70
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
strâmþi ºi cizme înalte cu toc. Trecerea unui sfert de orã în
cãutãri zadarnice m-a umplut din nou de transpiraþie, dar
oricum nu mai conta, pierdusem orice speranþã, nu voi
avea parte de nici o fatã, îmi spuneam. Am început sã mã
plimb nervos prin casã, înjurând, ºi situaþia a continuat
aºa pânã la 15 :04, moment de mare inspiraþie, când am
regãsit, într-un sertar, binoclul militar care mã fãcuse
celebru în tabãra dintr-a noua. L-am luat ºi m-am aplecat
cu el peste balustrada balconului. Nu se vedea nimic ;
avea praf depus pe lentile. Dupã ce l-am ºters, am remarcat
în piaþetã douã fete care corespundeau descrierii. Una
înaltã, blondã ºi subþire, însoþitã de un Rottweiler, citea o
revistã. Alta, ceva mai scundã, cu forme rotunjoare ºi pãr
castaniu, vorbea la celular. Primul meu gând a fost sã
strig. Distanþa nu era aºa mare, cam douã sute de metri. În
ziua aceea de sâmbãtã, fãrã maºini ºi oameni, m-ar fi auzit
uºor. Ce nume puteam striga, însã ? Nu-mi spusese nici un
nume. Era clar cã una din ele era fata cu care vorbisem pe
internet. Amândouã purtau haine gãlbui, blugi ºi cizme,
numai cã blonda pãrea sã aibã o hainã mai portocalie
decât ºatena. În plus, arãta ºi mai bine. Singura problemã
mi se pãrea câinele. Ce fatã flirteazã cu tine pe internet, îþi
dã speranþe ºi apoi acceptã o întâlnire la care vine cu un
dulãu, aºa, ca sã te descurajeze ? Am continuat sã le
urmãresc pe amândouã. Dupã un sfert de orã în care ºi-au
tot privit ceasurile, m-am lãmurit. ªatena s-a întâlnit cu un
pletos ºi au plecat împreunã. Blonda a rãmas sã-ºi balanseze
nervoasã un picior, aºezatã pe o bancã.
Atunci, vãzând cã nu am altã posibilitate, am început
sã zbier de pe balcon :
– Sgsdgff ! S-g-s-d-g-f-f ! Internet ! Sunt Jerry ! Jerry de
pe in-ter-net ! Sgsdgff !… Ne-am dat întâlnire !
Rottweilerul a ciulit urechile.
– N-am cheie, m-am blocat în casã, sunt Jerry, sunt Jerry !
Din depãrtare, s-a auzit un lãtrat. Am început sã þopãi
ºi sã miºc braþele. Dulãul s-a smucit din lesã, a traversat
71
Silviu Gherman
strada pustie ºi s-a oprit chiar sub fereastra mea de la
etajul întâi, fãcând mare tãmbãlãu. Capetele nemulþumite
ale unor vecini s-au ºi iþit la geamuri, cerând ca zgomotele
sã înceteze. Acest lucru n-a fost posibil pânã când Sgsdgff
n-a ajuns lângã el ºi nu l-a mângâiat pe cap ca sã-l
potoleascã. Pe urmã ºi-a trecut pe dupã ureche pãrul
blond ºi a ridicat spre mine o faþã încruntatã. Avea obrajii
lungi ºi netezi, iar urechile, puþin ascuþite, o fãceau sã
semene cu o vulcanianã.
– De ce þipi aºa ?
Vorbele ei mi-au trimis în nãri un miros dulceag de
parfum. Pe urmã mi-am dat seama cã mirosul venea de la
vecina din stânga, o femeie grasã ºi machiatã cu verde,
care privea scena rezematã de pervaz.
– Am vorbit ceva mai înainte pe internet ºi n-ai vrut
sã-mi spui cum te cheamã. Ne-am dat întâlnire în piaþã.
Îmi pare rãu cã m-ai aºteptat degeaba, dar m-am încuiat
pe dinãuntru. N-am cum sã ies din casã.
Vecina a bãgat capul la loc ºi perdelele semitransparente
au cãzut în urma ei. Mai mult ca sigur ne privea mai
departe din spatele lor.
– Pe el îl cheamã Jerry, a spus blonda, arãtând cãtre
câine. A venit pentru cã te-a auzit cã-l strigi. Dacã nu era
el, eu n-aº fi venit.
Rottweilerul mârâia în vreme ce mângâierile ei îi trãgeau
pe spate pielea capului ºi a feþei, descoperindu-i albul
hidos al ochilor. Am încercat sã zâmbesc.
– Cum te cheamã cu adevãrat ?
A evitat rãspunsul.
– Nu ºtiu de ce Jerry e atât de nervos. De obicei e
blajin. Câinii simt rãutatea din om, poate din cauza asta.
– Eu nu sunt un om rãu, poþi sã mã crezi.
– Eºti uituc.
– Da, ºi-mi pare cu atât mai rãu. Dacã ai ºtii ce curat
am fãcut în apartament...
– Credeai cã o sã intru direct la tine în casã, nu-i aºa ?
72
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Luase un ton destul de periculos ºi mã temeam sã nu
se sature de vorbit ºi sã plece, cu Jerry cu tot. Nu m-ar fi
deranjat câtuºi de puþin ca potaia sã se tolãneascã pe o
canapea ºi s-o bãloºeascã, atâta timp cât Sdgsgff era alãturi
de mine, discutând ºi bând vin. Poate cã idealizam frumu-
seþea ei ºi mintea mi-o luase puþin razna. Vãzutã de la
înãlþimea balconului, te ducea cu gândul la o fatã care
face reclamã unui produs ridicat deasupra capului ºi pre-
zentat camerei. Un zâmbet în plus, ºi iluzia ar fi fost
perfectã. Numai cã ea nu zâmbea ºi aºtepta sã fac sau sã
spun ceva care s-o impresioneze. Rottweilerul care o
însoþea nu însemna nimic. Mã gândeam cã nu era genul
de fatã pe care s-o bagi prea greu în pat. Avea în ochi o
strãlucire lunecoasã care-þi dãdea idei.
– Nu vrei sã bem undeva un vin ? am întrebat. Poþi sã
fii sigurã cã n-am sã te chem la mine acasã, pentru cã n-ai
avea cum sã intri.
– ªi tu cum vrei sã cobori de acolo ? Vrei sã sari ? De la
etajul 1 ?
– Da.
A început sã râdã rãutãcios.
– Bine, sari. Dar cum o sã intri la loc ?
– O sã mã caþãr pe þevile astea.
– Sã te vãd.
Aº fi putut chiar sã cobor pe þevile de gaz. Nu era cazul
sã-mi dovedesc bravura sãrind un etaj pentru o femeie.
Chiar intenþionam sã renunþ la aceastã alternativã.
– Pãi ce faci, nu sari ?
– Mã gândeam cã e mai simplu dacã...
– Nici un „mai simplu“. Ai spus cã sari.
– N-am spus eu, tu ai spus, m-am enervat. Vrei sã mã
nenorocesc ?
Miros de parfum. Vecina din stânga a scos iar capul pe
geam.
– Devine ridicol, am oftat. Cobor pe þevi.
– Dacã sari, îþi zic cum mã cheamã.
73
Silviu Gherman
Ezitam.
– ªi dacã nu ?
Aici s-a alintat ºi a spus un lucru pe care nu mi-l mai
amintesc. Era un cliºeu, o vorbã învãþatã de la televizor,
ceva lamentabil. Conþinea, mi se pare, ºi cuvântul „baby“
ºi ceva legat de risc, ºi se completa cu o miºcare a capului.
Dintr-odatã, am fost convins cã prima mea impresie în
legãturã cu ea a fost corectã. Sdgsgff e o simplã mironosiþã
pretenþioasã, fãcutã doar sã te distreze. Acest gând mã
excita, la fel cum mã excitau mesajele pe care mi le
trimisese. Îmi doream sã merg cu ea în oraº, sã fiu de
acord cu ea, sã o flatez ºi, în sfârºit, sã facem sex. Doream
sã fiu în umbra ei pentru o zi sau o noapte.
– Nu sãri, domnule.
– Ce ?
Încãlecând balustrada, am pãºit pe bucata de lemn
adusã din sufragerie ºi aºezatã sub un maldãr de pungi de
gunoi, lãzi ºi sticle. Era ca o trambulinã ieºind din balcon,
sau ca o scândurã a piraþilor. Vecina din stânga a clãtinat
grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a fãcut un
„hiiii“ care m-a dezorientat ºi mi-am dat seama cã scândura
cedeazã. Am cãzut pe straturile de panseluþe. Jerry s-a
smucit din lesã ºi m-a muºcat cu putere de ºoldul stâng, în
þipetele vecinei ºi ale fetei. Pe urmã mi-a dat drumul.
Sgsdgff a prins lesa ºi l-a tras deoparte. Nu simþeam durere,
dar sângeram peste panseluþe ºi îmi doream cu disperare
sã-mi descuie cineva uºa, sã mã ducã pânã în camera mea
ºi sã mã lase acolo sã-mi revin. În ziua asta, totul mi-a
mers cum nu se poate mai prost. M-am ridicat în coate ºi
am vãzut-o pe Sgsdgff îndepãrtându-se cu spatele, trãgând
de Jerry, care se opintea, ridicat în douã labe. Zgarda îl
sugruma ºi nu mai putea sã latre. Atunci, ca ziua sã nu se
încheie ºi mai prost de atât, am privit în ochii lui Sdsgdff
ºi am întrebat, cu o voce pe care nu mi-am recunoscut-o :
– Cum te cheamã ?
74
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Porc cu alune
E vorba despre discuþia ce începe de la întârziere, apoi
trece la dimensiunile burþii lui Vasile, alunecând agale spre
defectele sale morale. Susþinând cu vehemenþã caracterul
josnic al acestuia, nedemn de o primire respectuoasã ºi de
tratamentul, dupã pãrerea mea, prea luxos (serviciul de
argint, paharul din bitterul pãstrat pentru ocazii), îi con-
struiesc ºi îi explic, ba chiar iau asupra mea vina pentru
ambuteiaj ºi întârziere, dar ea nu vrea cu nici un chip sã
înþeleagã. E suficient sã scap o remarcã în legãturã cu
grãsanul, ºi se elibereazã energii, se prãbuºesc munþi,
patimile pâlpâie în roºu. În final, se întâmplã o prostie.
Reuºesc cu mare greutate sã-mi þin râgâitul. Sunt ca un
firicel în snopul de oameni înghesuiþi în autobuz. Am
mâncat carne picantã ºi am bãut bere. Astãzi a fost ziua lui
Cornel, un mare succes, ºeful a lãsat-o mai moale ºi ne-am
simþit cât de cât bine. Cornel mi-a spus :
– ªtii ce, ia sunã tu la chinezi ºi comandã ce vrei
pentru toatã lumea.
Am stat ºi m-am gândit. Victor ºi Tibi ridicaserã deja
capetele peste computere, unul la stânga, altul la dreapta,
ºi se uitau zâmbind la Cornel, care era în faþã. Sigur cã da,
au încuviinþat, de parcã ei trebuiau sã încuviinþeze, ar fi o
idee excelentã, Corni. În afarã de Sara, care i-a tricotat un
pulover, nimeni nu i-a luat nici un cadou lui Cornel. Cine
75
Silviu Gherman
sã þinã evidenþa ? Nici nu ne interesa. Numãrul unu. Numãrul
doi : dacã ar fi spus Cornel bã bãieþi, hai sã mergem la
Spring Time sau în altã parte, toþi am fi tuºit sau ne-am fi
scãrpinat, pãi eu nu pot, Cornele, sã vezi, trebuie sã ajung
acasã, vine mâine cumnatu-meu ºi am de fãcut curat, eu
am de învãþat, ºtii cã-mi iau carnetul sãptãmâna asta, eu
nu, cã am întâlnire, eu nu, cã mi-e somn. S-a orientat. A
intrat în biroul ºefului trãgându-se de bretele, cum face el
de obicei, ºi noi ne uitam la gura lui miºcându-se ºi la
strângerea de mânã care parcã nu se mai termina. ªeful l-a
bãtut frumos pe spate ºi ni l-a expediat din cadrul uºii :
– Oameni buni, luaþi-o mai uºor azi, avem un sãrbã-
torit, – la care unul a început sã aplaude, ºi în câteva
secunde aplaudam toþi, fãrã sã ºtim de ce. A, e ziua lui
Cornel, sãnãtate, multã fericire.
ªeful. Om cumsecade. E încã tânãr, cu toate cã pãrul
i-a încãrunþit deasupra urechilor. A fost ºcolit în Danemarca,
dar e limpede cã acolo venise un instructor american,
pentru cã altfel nu-mi explic de unde abundenþa asta de
expresii yankee traduse, „people“, adic㠄oameni buni“,
„let’s make some greens“, adic㠄sã facem niºte verziºori“,
ca sã nu mai zic de americana clasicã, idiom la care apeleazã
des, aparent din frustrarea vorbitorului de românã care
vrea sã exprime un concept mai aproape de inima lui ºi nu
reuºeºte ; inima ºefului e americãneascã, o inimã mare, unsu-
roasã, ca a unui mâncãtor de carne, o inimã luminoasã,
clãditã în forma unui zâmbet. ªi e un tip de treabã.
Dar de ce povestesc eu de ºeful ºi de Cornel, când
necazurile mele sunt în altã parte ? E prea devreme, vreau
sã mã enervez cum trebuie ºi n-are rost sã mã grãbesc, am
sã-mi demonstrez, ilustrând ºi exemplificând, cã sunt o
victimã ºi cã ea, cu Vasile al ei, nu au nici un pic de dreptate.
Cornel a stat sã se gândeascã cum sã ne facã cinste. În
timp ce el se gândea, eu îmi aminteam de sâmbetele ºi
duminicile pierdute pentru ºeful care se retrãgea acum în
biroul lui ºi forma un numãr uitându-se pe fereastrã. Tip
76
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
de treabã, de acord, dar sã-l fi ajuns din urmã remuºcãrile ?
Ce zice manualul de PR ? Se recomandã ? Ne-a frecat ºi ne-a
sãpunit, e un zbir când vrea sã fie, dar iatã cã, fiind ºi un tip
de treabã, ºi-a cãlcat pe inimã : distracþie la locul de muncã.
Asta poate crea un precedent, oare nu ia în calcul aceastã
posibilitate ? Sau poate cã totul e integrat într-un sistem de
PR foarte inteligent ºi subtil, pe care încã nu l-am descoperit,
deºi nu pot spune cã mi-e strãinã literatura de specialitate ?
Numai eu ºtiu de câte ori pe noapte m-a trezit pocnetul
creionului cu care subliniam pasaje din Human Resources &
Public Relations Compendium, când, ameþit de atâtea
cunoºtinþe, capul mi se învârtea ºi-mi cãdea în piept. Doar
zgomotul creionului mã salva, aºa cum îl salvau pe Prâslea
þepuºele. Poate cã omul îmbãtrâneºte, ceea ce înseamnã
cã locul îi devine vacant, dacã ºtii sã te orientezi ºi sã profiþi
de ocazie. Nu, mai mult ca sigur cã superiorii nu încura-
jeazã un astfel de comportament. Nici un superior nu ar
pleca urechea la un Cornel (care se tot gândeºte cum sã
ne facã cinste ºi se pare cã acum a ajuns la o concluzie),
ca sã-i dea voie sã-ºi facã de cap la serviciu. În nici un caz.
– Sã sun la chinezi sau la pizzerie ? m-a întrebat în ºoaptã.
De ce mã întrebi pe mine, i-am zis, întreabã-i pe toþi,
ideea e, a rãspuns el, cã nu pot sã cheltui mai mult de un
milion, ºi sunt stânjenit de lucrul ãsta, pe care aº vrea sã
nu-l mai ºtie nimeni. Ca mormântul, Corni, i-am zis, te
înþeleg, cel mai bine e sã suni la chinezi. Fireºte cã nu i-am
zis-o serios, dar trebuia sã-i dau impresia de seriozitate.
Atunci a izbucnit – ca sã-l audã toþi –, ca ºi cum ar fi fost
ideea lui :
– ªtii ce, ia sunã tu la chinezi ºi comandã ce vrei
pentru toatã lumea.
În aplauzele asistenþei – le place sã aplaude – am intrat
pe site-ul unei firme de mâncare asiaticã, am fãcut o
selecþie a meniurilor ºi am început sã calculez. Îmi venea
sã-i trântesc o notã de un milion trei sute, dar pe urmã aº
fi avut probleme cu el, pentru cã în meseria asta e suficient
77
Silviu Gherman
sã faci o datã o boacãnã ºi te-ai dus ºi, în cele din urmã,
ca sã-i rãmânã ºi de taxi, am comandat cinci porþii de porc
cu alune, o supã Su Qi pentru Sara, patru paste de primãvarã,
douã mere glazurate ºi trei lãmâi în caramel. Bineînþeles
cã, dupã ce am comunicat informaþiile operatoarei, Cornel
m-a luat deoparte ºi m-a întrebat cât costã. Eram pregãtit ºi
i-am arãtat foaia cu calcule, demonstrându-i cã am fãcut cea
mai bunã alegere, fiindcã îi mai rãmâneau 140 000 ºi, în
plus, avusesem deunãzi cu bãieþii o lungã discuþie despre
porcul cu alune (întrebase Buicu adicã ce-i fac, îl umplu cu
boabe, hã hã, – ºi Þepuºe ne-a explicat cum a mâncat el în
Malta când a fost în delegaþie ºi a fost de-a dreptul delicios).
Nu mai avea nimeni chef de lucru, ºi nu ºtiu dacã a
observat careva în afarã de mine arbitrarul din decizia
ºefului (revin la tema asta fiindcã m-a surprins). Mã rog,
tot colectivul se schimbase, prieteºugul plutea în aer. ªase
bãrbaþi cu mâneci suflecate ºi o secretarã în taior chicoteau
în aºteptarea bãiatului cu bunãtãþi, ºi se uitau din când în
când, calzi, zâmbitori, cãtre biroul ºefului, unde acesta
continua sã vorbeascã la telefon de mai bine de zece
minute – i-ai luat ºi lui ceva, întreba neliniºtit Cornel – eu
ziceam cã am luat pentru toþi, ºi pentru portar, ºi-o sã-þi
rãmânã sã duci ºi acasã, la care Cornel mi-a atins în glumã
umãrul cu pumnul, fãcându-mã sã mã clatin ºi sã-i întorc
zâmbetul acela imbecil, echivoc, care înseamn㠄da, eºti
simpatic, râdem de o poantã“, dar ºi „prost mai eºti când
nu vezi cã de fapt îmi bat joc de tine“.
ªeful a terminat de vorbit ºi a apãrut în mijlocul nostru
îmbrãcându-ºi sacoul. Sara a vrut sã-l ajute, dar el a zis
lasã, nu-i nevoie, ºi mãtasea albastrã i-a acoperit umerii.
– Ei, bãieþi, zice, – ºi fete, fãcând Sarei cu ochiul, aþi
avut mare noroc azi, pentru cã...
ªi a tãcut ºi s-a lãsat un pic pe vine, eu m-am speriat,
crezând cã i se face rãu, dar el s-a îndreptat ºi a sãrit în
sus, aruncându-ºi braþele în aer. Umerii sacoului i s-au
ridicat pânã la obraji.
78
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Semnãm contractul !
Imediat, am început toþi sã facem oaaaa, ueee, iu-huu,
bravo, dar el ne-a întrerupt ºi a continuat :
– ªi asta mulþumitã lui Cornel (i-a pus o mânã pe umãr),
care a fãcut alaltãieri dovada unui spirit de negociator
desãvârºit. Bravo, Cornele ! Well done !
Toþi au aplaudat. Am aplaudat ºi eu.
– Cum ai reuºit, mãi Cornele ? a întrebat Sara fãrã s-o
audã nimeni, o întrebare retoricã, o vorbuliþã din public
ce reflecta starea de graþie de pe scenã. ªeful îi strângea
cu putere mâna lui Cornel, zguduindu-i cãmaºa ºi urându-i
tot binele din lume, iar acesta zâmbea larg, îºi strângea
buzele, clãtina din cap ºi iar începea sã zâmbeascã. Pur ºi
simplu nu-i vine sã creadã, el nu ºtie cum a fãcut, a fost
el însuºi, a zâmbit, a, da, ºi a fost amabil cu chelnerii,
dacã are cineva nevoie de un sfat la o cinã cu sud-africanii
ne zice Cornel : cel mai bine e sã fii amabil cu chelnerii.
Bine dispus, ºeful l-a întrebat, ridicând o sprânceanã : cu
chelnerii sau cu... chelneriþele, iar Cornel s-a declarat
învins de umorul ºefului, dând din cap ºi râzând uºurel.
Oameni buni, a spus apoi ºeful ºi a ridicat o mânã în
semn de salut (în palmã avea cheile de la maºinã, care
clincheneau), vã las sã vã distraþi. O meritaþi din plin. Încã
o dat㠖 good job ! M-aþi fãcut mândru. Aº rãmâne, dar
trebuie sã fiu undeva la ºapte. Sã trãieºti, Cornele.
Cornel a chemat liftul. Dupã ce ºeful a dispãrut îndãrãtul
uºilor culisante, s-a întors la noi frecându-ºi palmele ºi a
dat în aer trei lovituri cu pumnul drept, schimonosindu-ºi
faþa ºi zicând yes, yes, yes. Pãi ar fi fost ºi cazul sã
semneze, a adãugat, dacã n-am vorbit ore în ºir de pro-
blema negrilor ºi de teoria statului asistenþial, cã aproape
uitaserã de contract, vã spun, a fost muncã, nu glumã.
ªi-mi aduseserã homar, cã ãia voiau neapãrat homar, ºi
mie mi-e greaþã de gângãniile alea, de-abia am reuºit sã
mãnânc tot, cã ºtii, nu e bine sã nu mãnânci la o masã de
afaceri. Se plimba ºi schiþa paºi de dans. Cu Victor, care
79
Silviu Gherman
începuse un solitaire ºi mânca ultimele alune rãmase de
ieri, a bãtut un high five. ªi cu Buicu. A venit ºi la mine ºi
m-a întrebat :
– Ce dracu, Muntene, tu le-ai dat bine adresa, cât
dureazã la ãºtia ? Mor de foame ! Uite, ºi lui Victor i-e
foame ! Mãnânc ºi porcul, mãnânc ºi alunele !
– Ce alune ? a întrebat Victor.
– Porc cu alune. Asta a comandat Munteanu, porc cu
alune.
– Aoleu, mã omori. E o porcãrie, Cornele, zãu aºa. De
ce l-ai lãsat, mã ?
Le-am zis de Þepuºe, cã lui i-a plãcut, dar Cornel,
muºcându-ºi o unghie, mi-a replicat :
– Ei, Þepuºe, te iei ºi tu dupã el, nu ºtii cã mãnâncã
toate porcãriile ?
Bineînþeles, Þepuºe a sãrit sã mã apere, ºi uite aºa am
dezbãtut problema calitãþii porcului cu alune, pânã când
liftul a fãcut ping, dar noi eram prea ocupaþi ca sã-l bãgãm
în seamã, cã ne certam, dupã care a fãcut iar ping ºi Sara
a venit la noi cu o pungã maro de hârtie :
– Hai, lãsaþi teoria ºi treceþi la practicã.
A pus punga pe masã ºi a desfãcut-o. Dinãuntru a
venit miros de bucãtãrie.
– O, pãi sã plãtesc bãiatul, s-a trezit Cornel, dar Sara i-a
zis cã nu mai e nevoie, tot n-a primit cadouri de la noi,
mãcar atât sã facem ºi noi pentru Cornel, sã-i plãtim
mâncarea. Deocamdatã a plãtit-o ea, nu trebuie sã ne
facem griji, ne socotim pe urmã.
– Sara, you’re an angel ! a exclamat Cornel, ºi sã ºtii cã
puloverul de la tine e super ! Hai sã mâncãm ! Muntene,
da’ câte ai luat, tatã !...
De-abia pot sã nu râgâi, e vineri, am bãut un pic, am
luat autobuzul ºi am lãsat maºina la firmã ; i-am dat lui
nea Zoaie merele glazurate ºi s-a bucurat, a zis cã nu-i nici
o problemã, ºi ºeful îºi lasã maºina peste week-end, i-am dat
ºi lãmâile, sã le ducã lui nepotu-sãu, a fost ºi mai bucuros.
80
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Înainte sã plec de la chermezã, m-a sunat Dana pe
mobil ºi m-a întrebat, contrariatã, ce muzicã e aia acolo,
de ce nu vin acasã.
– Am semnat contractul cu sud-africanii, i-am zis.
– Nu te aud.
– Am semnat contractul cu sud-africanii !
– Zi mai tare !
– E ziua lui Cornel ºi am semnat...
– A, deci e sãrbãtoare, nu ? Pãi nu te-am rugat sã vii
direct acasã, cã vine frate-meu ?
– Ai zis cã mâine...
– Am zis vineri, ºi azi e vineri. ªtii ce, n-ai decât sã stai
acolo sã te distrezi, fac eu toatã treaba.
– Dana...
– Vine ºi cu nevastã-sa ºi cu copilul, ºi ºtii ce mizerie e
în casã...
– Bine, hai cã vin acum. Vin acum.
– Te-ai apucat sã bei ºi vrei sã conduci, nu ?
– Iau un taxi.
Dar am luat un autobuz. În staþie nu gãseai nici un taxi
ºi, când am sunat la o agenþie, mi-au pus Beethoven ºi
m-au uitat. Oricum, autobuzul a venit mai repede. Era
plin de oameni, în general de bãtrânei care se ciondãneau
la fiecare staþie, pentru cã un bãtrânel se ridica ºi cobora,
altul se suia în locul lui, dar pânã sã se aºeze bãtrânelul
nou pe locul bãtrânelului vechi, un alt bãtrânel, care pânã
atunci stãtuse în picioare, ocupa locul, aºa cã noul bãtrânel
se trezea cã n-are unde sta jos ºi venea la mine, sã-i cedez
locul. Eu eram destul de nervos de faptul cã urma sã dau
ochii cu Vasile ºi cu Olivia ºi cu fata lor mutã de cinci ani
ºi eram gata sã cedez, dar nu înainte de a mormãi una-alta.
ªi bãtrânelul, departe de a fi surd, îmi capta fiecare
cuvinþel ºi se oftica, lua martori pentru nesimþirea mea
(dar asta dupã ce se aºeza, nu-i mai ajungea nici gestul
meu de a mã ridica, voia sã mã striveascã de tot, cãci nu
e destul sã fii bãtrân ºi sã ai loc în autobuz, trebuie sã fii
81
Silviu Gherman
ºi respectat, un bãtrân nerespectat e un bãtrân mort sau
nu e un bãtrân). Ce-i venise ºi lui Cornel ãsta sã luãm bere,
fac eu cinste, dacã nici atât – cu toate cã, e drept, nu m-am
gândit sã iau nimic de bãut, pãi, se poate, mãi Muntene,
pãi se poate, mã întreba Cornel, care se îmbãtase din
cauza succesului ºi acum aºtepta sã bea de-adevãratelea
ca sã-ºi justifice euforia. Tot pe mine m-au trimis la chioºc
ºi m-am întors încãrcat cu douã pungi pline de Carlsberg.
Munteanu, omul meu de bazã.
Într-adevãr, porcul cu alune n-a fost atât de bun ºi asta
i-a dat apã la moarã lui Cornel, dar nu mai vreau sã-mi
aduc aminte, acum am alte probleme pe cap, problemele
unei zile flasce, rele ºi triste. Tristeþea zilei mi se pãrea
evidentã ºi în culoarea barelor de susþinere ºi a curelelor
de piele legate de bare. Prima amintire dintr-un autobuz
care avea curele de piele a fost cea a unui muc aºezat
discret pe interiorul curelei, aveam zece ani sau cam aºa
ceva. Afiºajul de deasupra ºoferului se aprindea ºi se
stingea, ºi acum am vãzut – altã premier㠖 cã nu e cu
beculeþe, aºa cum credeam, ci alcãtuit dintr-o serie de
fante, care se deschid ºi se închid, ºi o fantã e neagrã, iar
cealaltã verde fosforescent. Îmi plãcea sã ascult vocea
care însoþea afiºarea unei staþii – uneori, din cauza inten-
sitãþii prea mici a curentului, subþirimea ei femeiascã lãsa loc
unui bariton androgin, care zicea Urmeazã staþia... ºi spunea
staþia, dar nu se mai înþelegea nimic, de parcã se împot-
molise în noroi. Acum eram înconjurat de moºi ºi nu mã
puteam uita pe geam fãrã sã irit pe vreunul ºi, mai mult,
afiºajul se blocase la Piaþa Gemeni, aºa cã nu ºtiam unde mã
aflu. Nu era cazul sã întreb, pentru cã de o vreme autobuzul
nu mai înainta, ºi bãtrânii au început sã devinã extensii ale
gândurilor mele, se enervau, plescãiau din buze ºi spuneau
cã nu se poate aºa ceva, da-ºi bat joc de noi, unde s-a mai
pomenit, ºi într-adevãr cã nu se mai pomenise, pentru cã era
un ambuteiaj autentic, adicã nu un ºir de maºini târându-se
pe o stradã, ci o adevãratã conspiraþie a nemiºcãrii, aºa
82
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
cum am putut auzi din claxoanele care rãsunau de peste
tot ; în sfârºit, mi-am fãcut loc ºi m-am apropiat de geam.
Oamenii de pe trotuar se uitau la ceva din depãrtare, unii
îºi duceau mâna la gurã, ºi probabil cã se întâmplase un
accident, dar nu era cazul sã se întâmple acum, pentru cã
eu mã grãbeam, eram în întârziere, fierbeam. Aº fi coborât
dacã s-ar fi putut, se fãcuse ºi cald, dar maºinile erau prea
aproape de uºã. Bãtrânii au început sã bubuie în cabina
ºoferului sã le dea ceva, nici ei nu ºtiau ce, apã, ce sã le
dea, sã le dea drumul ? Nu, poate un prilej de ceart㠖 (e
adevãrat cã am maºinã ºi nu prea merg cu autobuzul, dar
am mai vãzut bãtrâni care se ceartã în autobuz ºi mãrturisesc
cã dupã un timp se plictisesc ºi terminã. Dar ãºtia nu, în
nici un caz, parcã erau întorºi cu cheia. Voiau scandal.
Aproape cã þi se fãcea fricã, mai ales cã erau printre ei ºi
niºte matahale, cu cãmãºi descheiate, expunându-ºi petele
ºi pãrul alb de pe piept). Am încercat sã tac ºi sã nu spun
nimic. Mi-a sunat telefonul ºi am vrut sã rãspund. Dar,
când sã-mi croiesc puþin loc cu cotul ca sã pot rãspunde,
printre pardon pardon ºi mã scuzaþi (spuse pe un ton
foarte decent ºi respectuos, aºa cum aº vrea sã mi se
adreseze mie tinerii dacã aº fi bãtrân), un tataie a plescãit
din limbã ºi m-a stropit cu salivã pe sacou. I-am vãzut un
dinte de aur ºi, lângã el, o gaurã mare în gingie :
– Ce te împingi aºa, domnule ? Tu nu vezi ?
– Nu m-am împins, am vrut doar sã...
Dar nici asta n-o mai spun, cert e cã abia am putut sã
rãspund, era Dana, ºi am început pe un ton mai ridicat
decât era normal, fiindcã tocmai ieºisem dintr-un conflict,
nu mã aºteptam sã mã înþeleagã, ea se afla, la rândul ei,
într-un conflict. Era la baie, vocea ei avea ecou. Mi-a zis
cã Vasile ºi ai lui au ajuns de mult.
– Unde eºti ?
– Sunt în troleu, e o problemã, e un ambuteiaj, un
accident, ceva, cã nu se miºcã nimic.
– De ce n-ai luat un taxi ?
83
Silviu Gherman
– Dacã luam taxi era aceeaºi problemã, înþelege-mã
când îþi spun cã strada e paralizatã.
– Sã ºtii cã Vasile ºi cu Olivia te aºteaptã. Sã le zic cã vii
sau sã inventez o scuzã ? Cã tot trebuie sã mint eu cu ceva
când vine frate-meu în vizitã...
– Ce prostie e asta, tu nu înþelegi, Dana, cã n-am ce sã
fac, dacã nu se miºcã nimic !
– Coboarã dracului ºi ia-o pe jos, dacã nu se poate
altfel ! Þi-ai lãsat chiloþii pe fotoliu ºi i-a vãzut Virginia, þie
nu þi-e ruºine aºa, un pic ? De câte ori nu te-am rugat sã
þi-i iei ºi sã-i pui la spãlat ?
– Tu nu puteai sã-i iei ?
– Pãi da, eu sã le fac pe toate, eu sã fac curcanul, eu sã
spãl pe jos, eu sã-þi strâng þie jegurile...
– De ce-ai fãcut curcan ? Curcan ne trebuie nouã ? Nu
þi-am zis sã le faci o pizza ? Sau sã cumperi ?
– Sorine, eºti nesimþit, nu mai þipa, zici cã eºti în
autobuz, vrei sã audã toatã lumea cum þipi tu la nevastã-ta ?
Aºa vrei ? Ei, atunci stai cu Cornel al tãu ºi beþi pânã
crãpaþi !
ªi mi-a închis.
84
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Fiul meu
O sã am un fiu prost. Într-o bunã zi, o sã vinã la mine
îmbrãcat într-o bluzã neagrã cu scris portocaliu ºi o sã mã
întrebe :
– Tatã, mã laºi sã merg la chef cu ãºtia ?
O sã mã uit pe geam ca sã-mi confirm bãnuiala de la
început. Afarã, bãtând nervos din picior ºi uitându-se la
ceas, îi vãd pe ãia. Dacã o sã zic „nu te duci“, o sã mã
înjure, dacã o sã fiu de acord atunci o sã iasã precipitat
din casã, numai ca sã fie apostrofat în stradã de prieteni,
cãrora parcã le ºi aud vocile subþiri ºi maliþioase :
– Ce, mã, þi-a dat voie bãtrânul tãu ºi te bucuri ?
– Bãtrânul meu e terminat, va spune fiul meu luând-o
de gât pe Andreea, probabil o fatã mititicã ºi timidã, dar
de gaºcã. Fiul meu va face sex pentru prima oarã cu o fatã
cu ºolduri late, cu pãr blond ºi cu apucãturi când retrograd
hipioate, când retrograd rockere, micã de înãlþime, automat
certatã cu pãrinþii. Mie îmi va rãmâne doar sã citesc, sã-mi
consolidez cultura ºi sã ies din an în paºte în parc, unde voi
purta discuþii amuzante cu vechii mei amici Lucian ºi Ovidiu.
Istvan a murit anul trecut, Dumnezeu sã-l odihneascã.
Lucian s-a gârbovit de nu-l mai recunoºti. Cu antebraþul
drept tremurându-i puternic, mi-a povestit cã o sã devinã
bunic a treia oarã în iarna asta. Ovidiu tuºeºte foarte mult.
Cãlãtoriile în colonia Hermia nu-l mai ajutã, râde ºi-mi
mãrturiseºte cã nu va apuca anul viitor. Îmi spune chiar o
glumã, dar tuºeºte mereu, se întrerupe ºi nu-l mai înþeleg.
85
Silviu Gherman
Dupã plecarea fiului meu, rãmân singur de tot. Îmi voi
pune, fireºte, întrebãrile din fiecare zi. De ce am fãcut un
copil aºa târziu, de ce medicina nu a progresat ºi tot chior
am rãmas, ba acum, cu vârsta mea înaintatã, de ce vederea
mi-a slãbit ºi mai mult, de ce coloniile se extind într-un
ritm atât de încet, aducându-ne un profit neînsemnat faþã
de investiþiile iniþiale. Îmi voi aminti de soþia ºi prietenii
morþi, de succese ºi insuccese, de Bucureºtiul de altãdatã.
Cred cã voi rãmâne treaz toatã noaptea, frãmântându-mã
din pricina fiului meu ºi a orei la care va veni acasã. Când,
în sfârºit, uºa se va deschide ºi va intra o siluetã ºtearsã,
îmbrãcatã altfel decât la plecare, cu pãrul nãclãit de un
lichid necunoscut ºi cu tricoul rupt, o sã mã scandalizez,
dominându-mi însã pornirile agresive. Trebuie sã-mi terfe-
lesc bãiatul. E o mare dezamãgire pentru mine, fiindcã e
un ins ºters, insipid, pseudo-revoltat ºi kitschos. Îmi pare
rãu cã l-am fãcut aºa târziu ºi îmi pare rãu cã am rãmas
acum atât de singur.
– Bunã dimineaþa, Mirciulicã.
Aºa-i zic când vreau sã-l enervez, Mirciulicã. Întoarce
spre mine o faþã congestionatã. Ochii îi sticlesc, iar pe un
braþ are o ºtampilã. A fost într-un club.
– Bunã dimineaþa, Paps.
– Iar ai vorbit englezã, Mirciulicã ? Ai dat din cap ? N-ai
tras vreun bong, nu-i aºa, Mirciulicã ?
– Fuck you, omule, ce puii mei, zice Mirciulicã mijind
ochii ºi clãtinându-se primejdios. Mã tem sã nu cadã.
Dacã se prãbuºeºte n-o sã mã pot ridica la timp sã-l
sprijin. Probabil o sã se loveascã de colþar.
– Ia-o uºor, Mirciulicã, tatã, ia loc, uite, aºeazã-te acolo
pe scaun. Vrei o ciorbã ?
Mircea bâiguie ceva, îmi dau seama cã e nemulþumit.
– Tu... trebuia sã... te duci... nu ea... nu ea...
Pânã aici. Mã ridic dintr-odatã, mã apropii de fiul meu
ºi-i dau un brânci. Se împleticeºte ºi se retrage înjurând în
camera lui. În curând, liniºtea învãluie apartamentul. Mircea
86
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
a adormit. Am rãmas iar singur, cu o durere surdã de ºale
ºi cu ceºcuþa de cafea rãsturnatã pe gresie.
Trebuie sã mã duc în bucãtãrie dupã un ºerveþel cu
care sã ºterg cafeaua de pe jos. Distanþa nu e aºa de lungã,
dar înaintez încet, ca orice bãtrân. Am deci timp sã mã
gândesc. Mã gândesc cã sunt o victimã a nerecunoºtinþei
propriului copil. Ideea îmi trezeºte autocompãtimirea ºi
nu încerc s-o alung, deºi îmi dau seama cã e un sentiment
de mâna a doua. Carnea ºi sângele meu mã scuipã.
Vlãstarul crescut din sãmânþa mea s-a poticnit din creºtere
ºi-o va lua pieziº pe sub tufe ca o plantã parazitã. Multe
metafore de succes îmi invadeazã creierul, umilindu-mi
fiul ºi glorificându-mã pe mine, pânã când, invariabil, îmi
voi pune întrebarea : dar eu cu ce-am greºit ? ªi eu sunt
vinovat, trebuie sã fiu vinovat, altfel lucrurile n-ar fi ajuns
aici. Rup un ºerveþel din rola de hârtie agãþatã de perete.
Filtrul de cafea aºteaptã sã-i dau drumul. Îl pornesc. Apoi
fac cale întoarsã.
Când Mircea era un þânc, îl credeam un copil foarte
inteligent. Vorbea de la un an ºi trei luni, era curios,
punea întrebãri, învãþase sã scrie ºi îi plãcea sã citeascã încã
înainte sã meargã la ºcoalã. Îmi creºtea inima uitându-mã
la el ºi mã gândeam cât l-ar fi iubit maicã-sa dacã ar fi
trãit. Îi urmãream evoluþia cu mare atenþie, prevãzându-i
o carierã plinã de experienþe intelectuale. Deveneam tot
mai bãtrân ºi îmi fãceam socoteala cã cel mai important
lucru din viaþa mea a fost Mircea. Sfârºitul urma sã mã
gãseascã fericit. Dar, brusc, pe la doisprezece ani, Mircea
a devenit Mirciulicã ºi nu s-a mai schimbat nici pânã
acum, când are ºaptesprezece. Cauza a fost probabil lipsa
mamei ºi faptul cã a avut un tatã prea bãtrân pentru el.
Nu mi-e greu sã-mi închipui ce viaþã duce. Andreea îl
mângâie pe pãrul jegos ºi îi þine isonul în timp ce el îºi
boscorodeºte tatãl, spunând cã bãtrânul poate sã-i fie bunic
sau strãbunic, dar numai tatã nu. ªi îi mai povesteºte Andreei
de Schopenhauer ºi Nietzsche – altceva nu citeºte –, îi
87
Silviu Gherman
spune cât de mult se recunoaºte el în ideile lor ºi cum a
înþeles cã toatã societatea asta sucks, fiindcã ne respinge
pe noi, cei care n-am uitat sã trãim cu adevãrat, cei care
nu dãm doi bani pe porcãriile lor, cei care ºtim sã spunem
nu conformismului ºi sã trãim dincolo de morala asta de
sclavi. În consecinþã, Andreea o sã-l cheme la ea acasã sã
asculte Black Eleison ºi alte muzici care, dupã pãrerea ei,
exprimã perfect sentimentele lui Mircea. Mircea a auzit de
ei numai în treacãt, pentru cã el e fan Slapshire, dar va fi
de acord sã o însoþeascã pe Andreea. Ajunºi în camera ei
ticsitã de postere în mãrime naturalã ºi luminatã în roºu,
Andreea se va tolãni pe covor înºirând minidiscurile cu
Black Eleison. Vor asculta cât vor asculta, pe urmã Mircea,
dacã îl va duce capul, o va trage pe Andreea la pieptul lui
ºi o va sãruta. Muzica asurzitoare le va acoperi gemetele
ºi icnetele. A doua zi, Mircea va fi ceva mai îngãduitor cu
oamenii, iar mie îmi va spune o vorbã bunã.
Am îngenuncheat ºi, dintr-o singurã miºcare, am ºters
toatã cafeaua vãrsatã. ªerveþelul devine transparent. Mã
ridic repede ºi îl arunc în bucãtãrie, la gunoi. Mã aºez din
nou pe fotoliu, cu ochii la ceaºca goalã, pe fundul cãreia
se mai zãreºte un cerc întunecat. Aº putea aºtepta ca filtrul
de cafea sã-ºi termine huruitul vag din bucãtãrie ºi sã-mi
torn altã ceaºcã. Sunt sigur cã urmãtoarea cafea va fi mai
bunã decât prima. Trebuie doar sã ai rãbdare. În definitiv,
e normal sã fie aºa. Dar eu n-am dormit toatã noaptea ºi
acum, când simt o mare greutate apãsându-mi pleoapele,
închid ochii.
88
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Gon Zhuo
Mã învãþarã Gon Zhuo. N-a trebuit sã insist prea mult.
Învãþãceii îmi arãtau mereu figuri noi ºi spuneau Tai Shui,
Naio Ba He, Su Qi, Senshe. Am ales Gon Zhuo pentru
cã-mi plãcea numele.
Într-o dimineaþã galbenã cu nori ca spinarea de ºopârlã,
o potârniche a poposit pe terasa templului. Gonkgu, care
târnuia mormãind rugãciuni, a fost luat prin surprindere ºi
a rãmas blocat. O potârniche era ceva rar la înãlþimea
asta, ca de altfel orice pasãre, mai puþin vulturii negri,
destul de abundenþi în decembrie. Potârnichea a ciugulit
printre scândurile duºumelei, s-a înfoiat ºi s-a dus.
Nemaipomenit, îmi spuse Gongku dupã ce totul se
sfârºi, câtã graþie. Trebuia s-o fi vãzut. La fiecare pas
degetele i se strângeau în aer, apoi i se desfãceau ºi
cãlcau lemnul cu fermitate, de parcã podeaua îi impunea
stricteþea, iar aerul eleganþa plutirii libere. Nu semãna nici
pe departe cu mersul cocorului. Maestrul a inventat un stil
care se cheamã al cocorului, e adevãrat, dar de la potâr-
niche s-ar putea lua unul ºi mai bun. I-am comunicat deja
impresiile mele ºi mi-a promis cã va studia problema la
târgul de pãsãri din Kuang. Va pleca mâine.
Aºa îmi vorbise Gongku în urmã cu cinci luni. Învãþãceii
mã îmbiau sã învãþ Su Qi, o miºcare de învãluire specificã
ºarpelui tigru. Susþineau cã e un procedeu destul de
superficial în esenþã, însã pentru un începãtor reprezenta
un exerciþiu indispensabil.
89
Silviu Gherman
– Uite, zise într-o zi Gongku, Sui a început prin Su Qi.
Acum stãpâneºte la perfecþie Revãrsarea Celor Cinci Dragoni.
I-a mers vestea chiar pânã la Kuang. De ce sã nu încerci
ºi tu ?
Râse. L-am întrebat ce i se pãrea amuzant.
– În Kuang au cantonat niºte cameramani occidentali,
explicã el. Au auzit de Sui ºi au vrut sã-l filmeze. Ne-a fost
fricã sã nu ne transformãm fratele într-o marfã pentru
studiourile din Hong Kong, aºa cã am refuzat oferta. Cu
toate cã pagoda ar avea nevoie de un acoperiº nou.
Martie a fost o lunã caldã. Noaptea ne trezeam înspãi-
mântaþi de cãderea þurþurilor de pe pagodã ºi de mugetul
avalanºelor îndepãrtate. Puteam merge desculþi ºi nu mai
trebuia sã încãlzim apa de spãlat. Se treziserã la viaþã
gândacii, muºtele ºi marii þânþari yuzo. Întoarcerea maestrului
devenea mai necesarã ca oricând, fiindcã Gongku nu mai
avea cu ce sã-ºi încânte fraþii, putând doar sã le prescrie
exerciþii repetitive ; ei însã tânjeau dupã mai mult. Su Qi
era perimat ; Naio Ba He era prea pretenþios ; cât despre
Senshe sau Tai Shui, mulþi se alegeau cu luxaþii ºi îi
vedeam seara, la rugãciune, ºchiopãtând în lumina zecilor
de lumânãri. Sui îmi spuse :
– Aºa nu mai merge. Am nevoie de sfaturile maestrului.
Mã gândesc numai la gleznele care mã dor ºi scurtez din
zi în zi timpul acordat meditaþiei. Simplul exerciþiu, cãrþile
ºi rugãciunile nu ajung.
Îl aprobam cu un oarecare licãr de emoþie pentru
ultimele sale cuvinte. Atingerea universalitãþii plecând de
la faptul particular era o tehnicã îndrãgitã de Sui, care
studiase în India filosofia speculativã cu Nampuseptari.
Îmi arãtã o nouã ranã la picior, dar eu nu mã simþeam
dornic sã-i cunosc necazurile. Un pãianjen îºi abandonã
un fir de pânzã în bãtaia vântului. Poate cã-l agãþase chiar
de Sui. Detectam numai un segment subþire care ar fi
putut fi agãþat oriunde. Vãzui cã fratele Wang abandonase
ºi el gãleata cu apã ºi peria pe duºumea, probabil în
90
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
favoarea mesei. Apa formase de jur împrejurul gãleþii o
zonã întunecatã ce se restrângea treptat. O clipã, ochii
mi-au tremurat de o sclipire puternicã. Am ridicat capul
din piept. Sui – nicãieri. În faþa mea stãtea Gongku, þinând
o sabie în mâna dreaptã.
– A fost pe aici Sui ? m-a întrebat.
– Da, dar nu ºtiu unde s-a dus, i-am rãspuns.
S-a apropiat.
– Am gãsit asta în pod. Cred cã are vreo trei sute de
ani. Teaca era din lemn ºi a putrezit, n-am mai putut s-o
salvez. Mi s-a fãrâmiþat în mânã. Sunt totuºi bucuros.
În vale, o turmã de capre negre fãcu sã se rostogoleascã
niºte pietre. Vântul brusca ierburile de pe versantul aproape
vertical din faþã. Din sala de mese se auzi un ooooo în
crescendo, plin de satisfacþie. Cineva era încântat de meniul
zilei.
– Eu nu mai pot aºa.
– Nici eu, spuse Gongku ºi-ºi încercã puterile cu un
stâlp. Lama nu-ºi arãta vechimea.
– Stai liniºtit, i-am spus.
– Nu sunt fãcut pentru asta. Mama m-a adus aici, n-am
facut-o din vocaþie. Am ºi eu personalitatea mea.
– Mai ai fraþi ?
– ªase. Eu nu sunt de vinã cã am apãrut la sfârºit. Sincer,
la început nu m-a supãrat cu nimic ideea de cãlugãrie. E
drept cã aveam trei ani. În zilele trandafirilor, când mã
întorceam în sat, toþi îmi dãdeau prãjituri ºi la început mi-a
plãcut sã mã umflu în pene. Dar dupã un timp Huo Ba tot
râdea de þeasta mea rasã. Mã întreba cum de i-am lãsat.
– Te deranja ?
– Maicã-mea mi-a spus cã l-au chelit ºi pe el anul
trecut. De ce sã mã deranjeze ? Tu erai chel încã de când
ai venit. Pe tine te deranja ?
Am vãzut o conservã pe jos. Am cules-o.
– Bulion ?
Gongku se precipitã.
91
Silviu Gherman
– Ce ? Ia sã vãd. útia de la bucãtãrie s-au þicnit de tot,
clãtinã din cap. Sub conducerea maestrului n-ar fi îndrãznit.
Se rãsuci pe cãlcâie ºi dispãru în templu cu conserva în
mânã, aruncând sabia în podea. Lama ei nimeri chiar între
douã scânduri ºi un mic lichid roºu ieºi la suprafaþã. Cred
cã omorâse un ºoarece care umbla pe dedesubt.
Erau prea multe animale, în afarã de oameni, acolo, în
zona muntelui Xu. Oamenii din jurul meu se împuþinaserã
simþitor o datã ce am pãrãsit Kuangul. La treizeci de mile
nord, fãcându-mi ochii roatã, vedeam cel mult câþiva
pãstori ºi o formaþie de MIG-uri pe cer. Se gãseau mãnãstiri
destule în acele locuri ºi m-aº fi mulþumit sã iernez la
Xuhe, de pildã, ignorând cu uºurinþã vibraþia aerului ºi
sunetul exploziilor de manevrã ale bazei de MIG-uri.
Oamenii – destul de rari. Dar prea multe animale ! Mult
prea multe. La Xuhe aveau iepuri. Pãdurea se unduia în
vânt ºi scuipa regulat câte un ghemotoc alb care o lua
razna pe câmpuri, se strecura pe sub poartã, intra în
pagodã, se oprea, mustãcea. I-am întrebat pe fraþi, aºa
cum urma sã-l întreb ºi pe Gongku, mai încolo, dar despre
alt subiect : nu vã deranjeazã ? Nu, mi-au rãspuns ei. Cele
Zece Mii de Lucruri. De atunci am cãpãtat o vie iritare
împotriva indivizilor care nu au slãbiciuni. Mai precis,
împotriva celor care pretind cã nu au. John Moonwalk,
supranumit Chu Mu, trãia la Xuhe de opt ani. κi lãsase o
firmã de avocaturã în New York în plata unui alt Dumnezeu
ºi venise cu râvnã în piemontul Xuhe sã se contopeascã
cu iubirea eternã. Povestea lui era foarte frumoasã. Stãteam
sprijiniþi de o stâncã în soarele temperat, cerebral ca ºi
conceptul de Dao, discutând adevãruri. Eu beam ceai.
Chu Mu vãzuse, la mãnãstire, cã-mi place ceaiul ºi adusese
un soi de ceainic ºi un pahar de porþelan albastru, atât de
subþire încât lumina îl traversa. A vrut sã-mi facã figura cu
budistul care împãrþea tuturor ceai în loc sã rãspundã la
întrebarea „ce e nirvana ?“, deºi el unul avea gura slobodã.
Nu s-a supãrat cã nu i-a ieºit pilda ; o mulþime de novici
92
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
cunosc o mulþime de pilde. În clipa când a ajuns cu
discuþia la Respiraþia Cereascã, un iepure a þupãit de dupã
piatrã ºi s-a oprit înaintea noastrã. Þin minte foarte clar
imaginea, pentru cã duceam la nas o ceaºcã de ceai ºi în
mintea mea aroma ei s-a completat cu imaginea iepurelui.
Animalul a miºcat din nãri – semãna cu un popândãu,
urechi mici, date pe spate – ºi a început sã roadã sandaua
lui Chu Mu. El cãuta corelaþii mistice ; pe chip i se citea
dorinþa de a afla ce semnificã un iepure rozându-þi piciorul.
Zâmbea în mod budist. Înþelegea, da, da, înþelegea legãtura
tuturor lucrurilor, consumul, renaºterea. Mi s-a fãcut scârbã
ºi am aruncat ceaiul asupra sandalei. Era fierbinte. Sacul
de cãlãtorie îl aveam pregãtit alãturi, aºa cã n-am mai stat
sã se dezmeticeascã John din durere ºi sã-mi arate pe
pielea mea cum a învãþat el Su Qi. Nu-mi plãcea ce
fãcusem, dar fãcusem un lucru drept. John nu va fi niciodatã
Chu Mu. ªi Xuhe are prea multe animale. Am decis sã urc
pânã la Fang Da, unde într-adevãr n-am mai vãzut ciobani
ºi avioane ºi iepuri, ci o grãmadã de mierle. Fluierau în
cuiburile încropite în pagodã ºi lângã cascadã. Vremea se
strica tot mai mult, un frig pãtrunzãtor cobora din munte în
câmpie, iar eu îi dublam tãria urcând pantã dupã pantã. Nu
m-am gândit niciodatã cu plãcere cã încercam sã mã stabilesc
la înãlþime, ca ºi cum o oarecare magnificenþã împletea
metafora urcuºului cu vãzduhul spiritual. Aceastã armonie
nu-mi plãcea. I-ar fi plãcut lui John Chu – Moonwalk, o
datã cu descoperirea cine ºtie cãrui nou adevãr. Cât despre
mierlele din Fang Do, fraþii li se închinau în mod special.
M-am lipsit de prostrãri în faþa unor ciocuri portocalii ; am
urcat la o nouã mãnãstire, cãreia nu-i cunoºteam numele.
Aici am iernat. Pe urmã n-am mai vrut sã plec, deºi caprele
negre ºi vulturii începuserã sã mã sâcâie. L-am întâlnit pe
maestrul Sakha ºi am vibrat din aurã. Aveam ºi eu slã-
biciunile mele. Mi-a vorbit despre Samsara stârnind în
mine ecouri care au ignorat cu pace cunoºtinþele despre
funcþionarea encefalului, despre explicaþia ºtiinþificã a
93
Silviu Gherman
tunelului negru cu luminiþã în capãt, despre celule. ªtiau
sã facã un ceai teribil, pe lângã asta. Maestrul ne trezea pe
toþi dimineaþa cu tumbele lui din curte ºi cu icnetele de
concentrare. Uneori putea sã rãmânã mai multe ore cu
ochii la un perete. Cred cã mai avea puþin de tot pânã la
nirvana.
Toatã iarna am petrecut-o în meditaþii. Am slãbit mult
ºi m-am antrenat în procedee de toate felurile. Am învãþat
chiar sã gãtesc. Într-o zi mi-am luxat piciorul, rostogo-
lindu-mã de pe o pantã înclinatã. Am avut noroc cã nu
mi-am rupt gâtul ; alãturi de mine am vãzut un chiþcan pe
care îl strivisem în cãdere.
Dar acum se întâmplau prea multe lucruri. De peste tot
veneau oameni ºi animale. Oamenii veneau în pelerinaj,
înfruntând o vreme capricioasã, ºi au adus cu ei mici
gândaci care miºunau peste tot. Am descoperit în iarbã sute
de insecte. Avem ºi fluturi, o droaie – sã-þi faci insectar. Iezii
de caprã sãlbaticã behãie pe stânci când nu ºtiu pe unde s-o
apuce. Dacã vãd o umbrã micã ºi subþire scanând versanþii,
ºtiu cã trece un vultur ºi-mi acopãr urechile, fiindcã o sã
facã pi-uuuuuu dintr-o clipa într-alta. Mã amuzã sã dau
peste o ºopârliþã în aºternutul meu, dar în acelaºi timp mã
întristeazã. Sunt prea multe vietãþi, prea rãzleþite.
A venit ºi maestrul într-o bunã zi. Ningea apos, fulgii
se preschimbau în apã pe veºmintele noastre. I-am ieºit în
întâmpinare cu o inocenþã apoape copilãreascã. El era
abãtut. S-a aºezat la foc, obosit dupã cãlãtoria pe care o
fãcuse pe jos. Tãcea. Gongku s-a cam tras la faþã ºi i-a dat
târcoale pânã când o privire mustrãtoare l-a convins sã ia
loc. Ceilalþi se uniserã într-un corp comun care îl închidea
pe maestru într-un cerc, clipeau ºi gâfâiau agitaþi, uitând
cu totul de exerciþiile de respiraþie. În sfârºit, Sui a deschis
gura :
– Ne bucurãm cã te-ai întors cu bine, venerabile Sakha.
Spune-ne ce ai învãþat la Kuang.
94
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Kuang creºte, vorbi maestrul. Nu mai e aºa cum îl
ºtiam. Au apãrut multe lucruri noi.
– Ai învãþat graþia potârnichii, maestre ? Cu toþii aºteptãm
sã învãþãm noile exerciþii…
– În douã sãptãmãni am învãþat ºi graþia potârnichii.
Nu a fost greu. Am crezut cã mã voi reîntoarce înainte de
sfârºitul lunii. Dar, v-am spus, Kuang a crescut, lucruri noi
s-au petrecut în oraº. Pe maidanul Fu au fãcut o grãdinã
zoologicã. Cinci luni am stat acolo, minunându-mã de
graþia girafei. Nu mai vãzusem pânã atunci o girafã. Pe
urmã peºtii. Atât de multe forme… ªtiaþi cã pisica de mare
are supleþea unui covor scuturat foarte încet ? Papagalii
seamãnã cu niºte bufniþe vesele. Fuga hienelor e subtilã,
aproape cã nu miºcã ºoldurile. Elefantul african e discret,
dar nu înþeleg de ce are colþii atât de mari. Toate astea
m-au tulburat.
De atunci, maestrul s-a închis în cãmãruþa lui ºi n-a
mai ieºit. Gongku a plecat, iar învãþãceii, rãmaºi fãrã nici
un pic de autoritate, au pervertit exerciþiile, transformându-le
în cafturi grosolane. Apoi, toþi cei care aveau pe undeva
familii au pãrãsit mãnãstirea. Au rãmas cei care nu aveau
unde sã se ducã, ºi cât era ziulica de lungã nu fãceau
altceva decât sã fumeze opiu pe prispã. În anii urmãtori,
oamenii n-au mai venit în pelerinaj, pentru cã s-a rãspândit
ideea cã la mãnãstirea noastrã nu se mai învaþã nimic.
95
Silviu Gherman
Cristina, Victor ºi Paulicã au plecat
dupã cretã ºi nu s-au mai întors
Nu-mi stãtea mintea la ecuaþiile de pe tablã, le dãdusem
doar ca sã rezolv integramele în liniºte. În fiecare vineri,
nenorociþii se fac mai rãi ca fiarele în cuºcã ºi, chiar dacã
nu aruncã bucãþi de hârtie sau gume peste bãnci, totuºi
vacarmul glasurilor înãbuºite devine insuportabil, de parcã
aº avea în faþã 30 de oale sub presiune sãltând ºi agi-
tându-se pe foc. Nu mai au braþe ºi capete, trupurile li se
transformã în capace argintii ºi în recipiente de pe care
aburii ºi zeama curg fãrã oprire. Nu-i blamez, îi înþeleg, ºi
eu am fost aºa odatã. Pe vremea mea obiºnuiam sã punem
ace în scaunul capitonat al profesorului, dar asta e altã
poveste. E bine totuºi cã se rezumã la glume inofensive.
Încã se simte asupra lor influenþa beneficã a autoritãþii,
deºi o datã cu vremea se vor înrãi.
E nevoie de încãrunþire în post ca sã-þi dai seama de
rãutatea ce colcãie în ei. Cel puþin cu atâta înþelepciune sã
mã aleg de pe urma situaþiei mele mizerabile, unde
Bãlãceanu m-a aruncat cu scârb㠖 sunt sigur –, pentru cã
l-am picat pe fi-su la algebrã. Aveam o carierã frumoasã,
dacã o pot numi aºa, la cel mai bun liceu teoretic din Buzãu,
ºi acum uite cã sunt în Mediaº la o ºcoalã de cartier. Ce era
sã fac ? Sã-l las pe Cristi cu inepþiile lui sã se califice la
naþionalã ? Pentru ce ? Pentru prestigiul politic al lui taicã-su ?
Existã totuºi un Dumnezeu, da, da, existã, acum Bãlãceanu
96
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
e în opoziþie ºi ziarele de scandal nu se mai saturã de el.
Într-un fel, asta mã rãcoreºte.
Stau aºa în fiecare zi, într-o apatie pe care nu mi-o
poate alunga nimeni ºi nimic. Nu vreau sã mã întorc în
Buzãu, vreau doar sã treacã orele ºi sã mã culc.
Dar trebuie sã alung ceaþa mãtãsoasã care mã protejeazã
în timpul delãsãrii mele la catedrã pentru a rezolva unele
probleme de procedurã. Atunci oalele redevin copii cu
feþe urâte, îmbrãcaþi în pulovere roase la guler ºi mâneci,
care scot pe gurã aburi când rãsuflã ºi îºi îndeasã bine pe cap
cãciulile croºetate. M-am gândit de multe ori ce-aº face
dacã ar lua foc ºcoala ºi ar trebui sã intru în flãcãri ca sã-l
salvez pe vreunul, dar nu trebuie sã-mi fac griji în aceastã
privinþã, sobele nu funcþioneazã, gazul a fost tãiat din
toamnã, iar mobilierul primit din Belgia e din plastic ignifug.
Problemele de conºtiinþã amorþesc în mintea mea, ba chiar
întreaga minte îmi amorþeºte, fiindc㠖 mi se pare mie sau
e aievea ? – în ºcoala asta se petrec lucruri foarte ciudate.
Întâi am crezut cã e vorba de un chiul. Pe urmã ne-a
frãmântatat pe toþi gândul sinuciderii, aºa cum s-a mai
întâmplat anul trecut cu un bãiat din a opta B. Apoi ne-am
gândit la o rãpire, dar cine sã rãpeascã o sãrãntoacã ciungã
ºi doi pârliþi ? În final, am dat vina pe noi înºine, însã era
limpede cã nu suntem vinovaþi (ne-am apãrat unul pe
altul de parcã ne cunoºteam de o viaþã, a fost interesant).
Pânã la urmã am acordat interviuri unei reviste de para-
normal ºi, pe nesimþite, am lansat o legendã.
Era ziua în care dãdusem ecuaþiile de gradul doi ºi îi
lãsasem pe elevi sã ºuºoteascã ºi sã se înghionteascã între
ei. Numai Cristina, din bâzâiala generalã, azvârlea în sus
un braþ fãrã palmã, agitându-l cu aºa o disperare, cã l-am
surprins în colþul ochilor ºi am ridicat instinctiv capul. Am
privit neîncrezãtor ciotul acela fluturând, amintindu-mi de
ziua când o femeie cu cearcãne mari mi-a înmânat o
97
Silviu Gherman
scutire unsuroasã, ºtergându-ºi lacrimile cu un ºal negru.
Cristinuca ºi-a pierdut mâna dreaptã, a bâiguit ea printre
lacrimi, a strivit-o un compresor, dar slavã Domnului, o sã
se facã bine.
Deci am fost mirat când Cristina s-a ridicat îmbujoratã
în picioare ºi a spus repede, abia înghiþindu-ºi saliva, cã a
terminat ecuaþiile ºi cã vrea sã le rezolve la tablã. Era o
fatã destul de silitoare, puþin cam îngustã la minte, dar
foarte ambiþioasã. Am pus sub catalog integramele ºi
mi-am potrivit ochelarii pe nas.
– Aºa repede, Cristina ?
– Aºa repede.
Nu-mi place când uitã sã spun㠄domnule profesor“.
Mã indispune.
– ªi ce doreºti ?
– Sã trec la tablã ºi sã rezolv ecuaþiile.
– Treci.
Clasa a amuþit o secundã, cât sã se lãmureascã ce se
întâmplã ºi sã evalueze situaþia, apoi viermuiala a continuat.
Era clar cã nu mã puteam reîntoarce la mica mea activitate
deconectantã, aºa cã am împins scaunul în spate, mi-am
întins picioarele ºi am urmãrit-o pe Cristina târându-ºi ºol-
durile dolofane printre bãnci, cu caietul la piept, oprindu-se
în faþa tablei ºi oftând din greu. Foile caietului atârnau în
jurul cotorului, ºi trebuia sã-l þinã pe antebraþul olog ca sã
poatã transcrie tot ce notase acolo. A împreunat degetele
mâinii stângi ºi a prins între ele creta. Semnele scrijelite
aproape cã se confundau cu dârele alburii rãmase de la
ºtergerea tablei.
– Nu se prea vede, am spus eu cu jumãtate de gurã.
Ea nu mã bãga în seamã. Continua sã scrie, sã pufãie ºi
sã se chinuie ºi mã gândesc cã în nesimþirea mea aº fi putut
s-o ajut þinându-i caietul, dar am lãsat-o sã se opinteascã ºi sã
macine cretã tot mai mult, pânã când a umplut toatã tabla ºi
a rãmas în mânã doar cu un praf alb. Încã nu ajunsese la
jumãtatea rezolvãrii ºi, cum pãrea nerãbdãtoare sã continue,
am spus :
98
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Pânã aici e bine. Du-te la cancelarie sã aduci niºte cretã.
Asta a fost tot. Cristina a plecat dupã cretã ºi nu s-a mai
întors.
S-a iscat mare vâlvã chiar înainte de terminarea orelor.
Ceilalþi profesori se alarmaserã de dispariþia bruscã a fetiþei
fãrã o mânã, cu atât mai mult cu cât portarul spunea cã
n-a vãzut-o ieºind din ºcoalã ºi nici elevul de serviciu,
care stãtea pe un scaun lângã sonerie, n-a vãzut-o dând
colþul pe culoar ºi apropiindu-se de cancelarie. Era ca ºi
cum Cristina fie o luase spre toaletã ºi ieºise pe geam,
sãrind de la o înãlþime de trei etaje, fie se vaporizase de
cum ieºise din clasã. M-au pus sã mã uit pe geamlâcul
înalt din baia fetelor, care dãdea într-o râpã. În definitiv tu
eºti responsabil, mi-a ºoptit Petrescu ºi s-a pierdut în
mulþimea ce se îngrãmãdise la uºa toaletei. Când m-am
sãltat pe pervazul murdar ºi am întins gâtul, am simþit cum
mi se cascã în stomac o prãpastie fãrã fund, în care o sã
cad de cum voi deschide ochii. Am strâns din fãlci cât am
putut de tare, bodogãnind un fel de rugãciune, ºi am fãcut
ochii mari : imediat m-am prãbuºit pe podeaua umedã a
toaletei. Toþi s-au repezit la mine întrebându-mã isterizaþi
ce-am vãzut, ce-am vãzut, era Cristina, se aruncase, a
murit, ce era ? Vãzusem un schelet de porumbel pe terasa
dintre etaje, la un metru de nasul meu, o imagine care
sã-þi îngheþe sângele în vine, nu alta, un cioc deschis,
ascuþit ºi încremenit de care se lipiserã bucãþi tremurãtoare
de puf, apoi oasele aripii rãsfirate elegant, delicat ºi totuºi
convulsiv... Cristina nu s-a aruncat, am spus. Nu e nimic
jos, numai tufe pitice ºi un porumbel mort pe terasã.
Directorul a rãsuflat atât de zgomotos, cã parcã a eliberat
din pieptul sãu toate temerile noastre. Slavã Domnului, a
spus, o fi chiulit ºi portarul n-a bãgat de seamã. Uite ce ne
agitãm pentru o fatã care chiuleºte, zãu aºa. Toatã lumea sã
se întoarcã la ore. Dar portarul, prezent în uºa toaletei, a
negat categoric cã a trecut cineva pe lângã el între orele
99
Silviu Gherman
14 ºi 15 ºi a spus cã poate sã bage mâna în foc, nu a fost pe
culoar absolut nimeni. Iar elevul de serviciu îi întãrea spusele.
Dacã fata nu apãrea, trebuia sã mã aºtept la câteva zile
chinuitoare. Dimineaþa m-am trezit la uºã cu mama Cristinei,
care purta acelaºi ºal ca în urmã cu doi ani, împun-
gându-mã în piept cu degetele ºi repetând obsedant Unde-i
Cristina, Unde-i Cristina. M-am enervat, deºi ºtiam cã va
trebui sã mai suport multe pânã la clarificarea situaþiei. Nu
mã interesa câtuºi de puþin unde fugise dolofana, cu cine
se întâlnise sau dacã fusese într-adevãr rãpitã. Eu nu
aveam nici o vinã. Dacã nu poþi nici mãcar sã-þi trimiþi
elevul dupã cretã, gândeam în vreme ce o dãdeam pe
istericã la o parte din drum, nu mai poþi face nimic în þara
asta, unde o sã se ajungã ?
La ºcoalã, primul om pe care l-am vãzut a fost directorul.
Mã aºtepta la intrarea profesorilor, nerãbdãtor ºi pufãind o
þigarã. L-am urmat în birou. Avea un ficus uriaº în dreptul
geamului cu jaluzele, aºa cã în încãpere erau numai sãgeþi
de luminã. Soarele rãsãrise, luminând rece. Directorul se
juca cu un pix ce avea la un capãt o sferã de plastic cu o
gurã zâmbãreaþã.
– Eu ºi cu tine, mi-a spus, suntem cei mai afectaþi de
toatã tãrãºenia. Circulã zvonuri cã existã în oraº un pedofil
care opereazã în apropierea ºcolilor.
– De ce sã fim afectaþi ? Eu am trimis-o doar dupã cretã.
Cine sã urce pânã la etajul trei fãrã sã fie vãzut ? Avem
portar, avem mãrturia elevului de serviciu...
– Asta nu-i relevant, domnule ! Copilul a dispãrut din
ºcoalã, din ºcoala mea, mai exact din ºcoala mea ºi din
clasa ta. Nu e destul de limpede ? Trebuie sã ne gândim
cum sã procedãm în continuare.
– Nu vãd de ce atâtea probleme... am spus, deºi înþele-
geam perfect situaþia.
Directorul a bãtut de douã ori cu pumnul în masã ºi
obrazul i s-a congestionat. Deasupra buzei superioare
aluniþa parcã i se mãrise.
100
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Tu n-auzi ce-þi spun ? Copilul nu mai e ! Noi suntem
responsabili pentru ea, noi o s-o încurcãm ! Pânã nu apare,
eu risc un infarct în fiecare clipã...
– Asta ca sã nu mai pomenim...
– Da, a spus potolit. Sã nu mai pomenim. E nasol,
înþelegi ? Nu mã mai supãra ºi tu. Acum du-te sã vorbeºti
cu poliþia.
– Ce poliþie ?
– Te aºteaptã în cancelarie. Vezi cã Elvira a lãsat niºte
cafea în anticamerã, pe o tavã. Sã le-o duci.
Am deschis gura sã protestez, dar directorul ºi-a lãsat
capul într-o parte ºi m-a privit cumva distrat, ducând o
mânã la piept. N-am mai adãugat nimic, am ieºit ºi am luat
ºi cafeluþele Elvirei.
Din convorbirea cu poliþia a reieºit cã exista într-adevãr
un pedofil periculos în libertate, cã evadase din arest ºi cã
ultima oarã fusese vãzut lângã o ºcoalã din Târnãveni.
Dar nu i-am putut ajuta cu nimic, decât cu niºte priviri
sincere ºi cu niºte rãspunsuri scurte.
Nici dupã trei luni nu am avut vreo veste. O tot vedeam
pe Cristina la televizor, într-o fotografie veche, iar vocea
crainicei anunþa cã la data dispariþiei purta pantofi negri,
pantaloni maro ºi o hainã de blugi. Nu era exact : pantalonii
erau maro, pantofii negri, cât despre hainã, nu mai þin
minte, dar sigur nu era de blugi. Începusem sã fiu ceva
mai serios, intram în clasã cu cerul gurii uscat de emoþie
ºi priveam pe furiº spre banca goalã a Cristinei, înainte sã
deschid catalogul ºi sã fac prezenþa sãrind peste numele ei.
– Victor, du-te dupã cretã, sã vã dau tema, m-am pomenit
odatã spunând. Ale dracului integrame, nu mã pot dezbãra
de ele. Odatã ce mã prind în mrejele lor mã zãpãcesc. Atât
mi-a trebuit, sã mã aud rostind cuvintele astea când încã
nu rezolvasem „Disparitate !“, o definiþie din patru. Victor
s-a uitat la mine cam ciudat, eu am scãpat revista pe jos.
Ce mi-o fi venit ? Am câteodatã un fel de pasiune rãmasã
101
Silviu Gherman
din ºcoala generalã, de când citeam romanele lui Jules
Verne ºi mã entuziasmam la listele fãcute pentru plecarea
în expediþii : 800 kg fãinã, 71 de pâini, 200 m de funie, 20
m2 de pânzã, 100 kg praf de puºcã, 2354 de gloanþe. Iar
dacã mã uit la tablã ºi vãd cã nu e cretã, ceva din bucuria
de odinioarã a planificãrii pune iar stãpânire pe mine. O
tablã trebuie sã aibã o cretã într-un colþ ºi un burete
oarecum umezit în celãlalt. Timp de trei luni de la dispariþia
Cristinei, eu am adus cretã ºi am ºters conºtiincios tabla,
spre hazul elevilor. Dar m-am scãpat. Nu e vina mea,
m-am scãpat pur ºi simplu, se mai întâmplã. Victor s-a
ridicat morocãnos în picioare. Era îmbrãcat cu o salopetã
murdarã de ulei de motor ºi avea pe cap o ºapcã verde cu
NIKE. Avea bocanci negri ºi un pulover albastru. A pufnit
spre mine ºi mi s-a pãrut cã mormãie o înjurãturã.
– ªi udã ºi buretele, am adãugat destul de enervat.
Ruºine sã-mi fie, îmi ziceam, ruºine. Oare nu învãþasem
nimic din lecþia Cristinei ? Aºa sunt oamenii, nu învaþã
nimic din propriile lor greºeli, dar dacã admitem cã eu nu
am greºit cu nimic, atunci nu am ce sã învãþ, ºi deci
trimiterea lui Victor e o activitate cu totul îndreptãþitã. În
plus, l-au prins pe pedofil sãptãmâna trecutã la Feldioara,
lângã Cernavodã, ºi, chiar dacã nu l-ar fi prins, Victor era
oricum un haldãu, mult mai înalt decât mine.
Asta a fost tot. Victor s-a dus sã ude buretele ºi sã
aducã niºte cretã ºi s-a întors dupã trei minute. În noaptea
aceea am dormit foarte bine.
Tot n-o gãsiserã pe Cristina, dar nici nu mã mai gândeam
la ea. De bucurie cã fuseserãm lãsaþi în pace de reporteri,
de poliþie ºi de telefoanele mamei, directorul m-a chemat
la terasa hotelului President ºi a fãcut cinste. E puþin cam
sinistru sã sãrbãtoreºti ignorarea unei dispariþii, mi-am zis
eu, dar nimeni nu ºtie prin ce-am trecut atâtea sãptãmâni
ºi sunt suficient de discret încât sã nu intru în detalii. Pe
urmã, când þi se ridicã o piatrã de pe inimã, ºi când
102
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
anormalul redevine normal, reacþia naturalã e sã te bucuri.
Oho, bere, vin, þuicã, fripturã, sãnãtate, domnule director,
sãnãtate. Masa era încãrcatã cu toate bunãtãþile din lume
ºi mã aºtepta, iar eu n-am pierdut ocazia, m-am aºezat, am
bãut ºi am mâncat. Mã pierdeam printre sticlele acelea
pline, dincolo de care hohotea directorul, mare, gras,
moale ºi generos, personificarea însãºi a belºugului. Chiar
pot sã zic cã nu m-am întreþinut cu el, ci cu sticlele ºi cu
piureul ºi cu friptura, el era ca un chelner, se asigura cã
totul e în regulã. Nu mai þin minte când m-am ridicat de
la masã, nu mai þin minte când am plecat. M-am trezit sub
avizierul blocului meu, pe la patru dimineaþa. Noroc cã
nu pot dormi bine de la bãuturã. M-am târât în apartament,
ºi bine am fãcut cã uitasem uºa descuiatã, pentru cã
pierdusem cheile. Le-am regãsit a doua zi, pe alee.
Asta îmi dãdea forþe noi. Veneam la ºcoalã cu trei
reviste de integrame ºi rezolvam, în medie, cam opt
careuri pe orã. La sfârºitul zilei, le aruncam la gunoi ºi
cumpãram altele. Fiindcã timp de o sãptãmânã, nu ºtiu de
ce, cretã a existat din belºug ºi buretele era rãcoros ºi
umed, n-am mai cerut nimãnui nimic, ºi nici eu nu am
mai fãcut ture pânã la cutia albastrã din cancelarie. Aºa cã
tot pe Victor l-am trimis odatã, în vreme ce ºtergeam tabla
ºi voiam sã le dau o lucrare, dupã cretã.
Asta a fost tot. Victor a plecat dupã cretã ºi nu s-a mai
întors.
Totul s-a prãbuºit. Au venit peste noi ca vulturii, ne-au
certat cã de ce n-am luat un gardian dupã incidentul
inexplicabil dinainte – dar noi luasem –, de ce nu am
montat camere video în instituþie – de unde bani, când
încã nu rezolvasem problema ºobolanilor de la cantin㠖,
de ce, de ce, de ce. Directorul a fãcut un preinfarct ºi a
cãzut lat chiar în faþa mea, arãtându-mã cu degetul : o sã
te trag dupã mine, îþi promit... Dupã ce l-au luat la spital
103
Silviu Gherman
ºi l-au þinut sub observaþie câteva zile, a revenit spãºit ºi
iar m-a chemat în birou. De ce nu s-a întâmplat ceva
asemãnãtor în timpul celorlalte ore, sub supravegherea
celorlalþi profesori ? El mã respectã, dar începe sã intre la
idei. Eu cum m-aº fi simþit în locul lui ? Ieri searã au venit
la spital mama Cristinei ºi pãrinþii lui Victor. Ce tãrãboi au
fãcut... Au adus ºi televiziunea. Situaþia asta nu numai cã
trebuie sã înceteze, dar ºi sã se limpezeascã. I-am spus cã
aºa gândeam ºi eu. Sã tac, a spus. Sã nu mai scot nici un
cuvânt. Iatã planul lui :
………
Am fost de acord cã era un plan bun, am chemat presa
ºi le-am spus ce aveam de gând. Nu au încuviinþat la
început, pentru cã nu vedeau în aceste dispariþii ceva
inexplicabil. Nu cunoaºteþi ºcoala noastrã, atunci. Copiii
ãºtia nu aveau pe unde sã disparã, mai ales Victor, cãci în
cazul lui postasem gardieni în dreptul fiecãrei ieºiri ºi nu
dãdeam voie nimãnui sã intre ºi sã iasã în timpul orelor.
În afarã de cazul cã unul din gardieni minte – ceea ce e
absurd, pentru cã investigaþiile noastre, cât ºi ale poliþiei
au epuizat de mult aceastã variant㠖 vom conchide cu
necesitate cã la mijloc e ceva necurat. Când au auzit de
necurat le-au sclipit ochii. Fãcusem bine sã chem ºi redac-
torul unui cunoscut sãptãmânal de scandal. Aveþi un plan ?
Avem un plan. Vom închiria cu ajutorul financiar al dumnea-
voastrã camere de luat vederi, le vom monta în secret,
vom fi în legãturã permanentã cu poliþia ºi vom trimite
regulat copii dupã cretã. Trebuie sã se întâmple ceva.
A fost cam greu sã-i convingem. I-a deranjat faptul cã
foloseam elevi ca momealã. Dar ce se poate întâmpla,
ziceam, pe culoar ? Copiii aceºtia fug pe undeva, iar noi
vom descoperi pe unde.
Strângeri de mâini, activitate febrilã în timpul nopþii.
Dimineaþa totul arãta ca mai înainte, doar eu ºi directorul
ne-am fãcut cu ochiul.
104
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
O lun㠖 nimic. Ba îl trimiteam pe Vasile, ba pe Iolanda,
ba pe Ioncsi, îi trimiteam sã ude buretele ºi sã aducã cretã
ºi nu se întâmpla nimic. Le spuneam sã aducã întâi cretã,
pe urmã, dacã tot erau acolo, sã ude buretele ºi sã se
întoarcã. Folclorul copiilor începuse deja sã lucreze, se
înfiorau când ieºeau pe uºã, iar clasa nu mai chicotea în
ore. Pe mine mã priveau ca pe un cãpcãun. Se apropia
vacanþa, încã nu se întâmplase nimic concret. Doar o datã
alunecase Paulicã ºi intrase în clasã masându-ºi cotul.
Presa a venit enervatã, ºi-a luat catrafusele camuflate
pe la colþuri ºi s-a dus. Doar un ziar de paranormal ºi-a
trimis reporterul sã-mi ia un interviu, pe care l-am acordat
fiindcã îmi promisese trei sute de mii, bani pe care nu
i-am vãzut nici pânã în ziua de azi.
Ei bine, într-o noapte când bãusem un bitter ºi mã
durea stomacul, mi-am dat seama care era poanta. Îi
trimisesem dupã cretã, e adevãrat, dar apoi îi pusesem sã
ude ºi buretele. Nu trebuia sã-i mai pun sã ude buretele.
A doua zi mi-am verificat ipoteza cu succes.
Asta a fost tot. Paulicã s-a dus dupã cretã ºi nu s-a mai
întors.
105
Silviu Gherman
U-BOOT KM 103
Se pare cã submarinul KM 103 a eºuat pe 17 octombrie
1944 la est de Canare, nu departe de mica insulã Mallina.
Într-o bunã zi, mã voi scufunda ºi voi fi sigur.
L-am cunoscut personal pe cãpitanul acestuia, Ludwig
Adler. Ne-am întâlnit cu zece ani înainte de începerea
rãzboiului, acasã la Mintzi. Fuseserãm invitaþi la cinã. Soþia
mea se îmbrãcase cu o rochie decoltatã ºi renunþase la
penele de struþ cu care îºi împodobea hainele sau pãlãriile,
optând pentru niºte mãrgele argintii ce scoteau un sunet
foarte plãcut. Ploua. Þin minte cã am ajuns cu o oarecare
întârziere, iar Mintzi nu ne-a mai adresat nici un „heil“ cu
mâna ridicatã, cum obiºnuia. Ne-a salutat cu afectare în
francezã, amestecându-se imediat printre invitaþi. Voia sã
treacã drept supãratã ºi în asemenea cazuri trebuia sã o
laºi sã-ºi savureze victoria. De altfel, dupã primul pahar
de Beaujolais, vorbea ºi râdea cu noi la fel de natural ca
întotdeauna.
Datoritã ei l-am cunoscut atunci pe baronul Tiffenburg,
pe generalul Markus Friepke ºi pe cãpitanul Adler. Tot
prin mijlocirea ei am avut deosebita plãcere de a o cunoaºte
pe domniºoara Kreuz, cu care, la scurtã vreme dupã aceea,
am înºelat-o pe Kristine, soþia mea. A fost vorba de o
aventurã de douã nopþi, dar asta nu are nici o importanþã.
A fost o cinã reuºitã, bogatã ºi lungã.
Dupã ce am mâncat, ne-am ridicat de pe scaune ºi am
ieºit sã admirãm grãdina. Eram vreo douãzeci de oameni
106
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
deprinºi cu reuniunile mondene ºi nici unul din noi nu
lãsa conversaþia sã moarã. Ploaia încetase ºi cerul se
însenina, dar era o luminã muribundã, fiindcã se apropia
noaptea. Grupul din care fãceam parte discuta despre efec-
tele nocive ale radiaþiei radar. Tiffenburg îi explica lui Friepke
un articol pe care-l citise într-o revistã de specialitate.
– Cancer la piele ºi la oase, tulburãri ale vederii, greþuri,
migrene violente… Sunt verificate ºtiinþific.
Friepke fuma ºi mustaþa îi filtra fumul. Privea în jos, la
dalele de piatrã ale potecii, evitând sã pãºeascã în zonele
de îmbinare, unde ploaia rãscolise noroiul.
– Vã speriaþi de tehnologia modernã, domnule baron,
surâse. Pânã sã ne îngroape radarul ne îngroapã rãzboiul.
ªi ploile astea… Nu-i aºa, Adler ?
Cãpitanul Adler þinea mâinile la spate.
– Cu tot respectul, domnule baron, efectul radarelor
nu reprezintã o prioritate pe termen scurt.
Tiffenburg nu rãspunse. Era contrariat. Întinse o mânã
în faþã ºi arãtã ceva care ne înfiorã.
– Priviþi acolo !
În capãtul aleii vãzurãm o piatrã cu margini rotunjite,
încadratã de o tufã uriaºã. Tufa ne era binecunoscutã.
Creºtea acolo de ani de zile ºi nimãnui nu i-ar fi trecut
prin cap cã are vreo semnificaþie. Piatra, în schimb, era o
noutate. Probabil mica furtunã de adineaori rupsese una
din tulpini, dezvelind astfel miezul, ca ºi cum ar fi înlãturat
o coajã. Un text sãpat, scris în caractere runice, ura „noroc
viteazului Thull, cãci Graalul strãluceºte în vârful mun-
telui“, dupã traducerea lui Adler. Imediat, ceilalþi oaspeþi
se înghesuirã sã vadã minunea. Mintzi nu-ºi ascundea
bucuria, alerga de colo-colo ºi scotocea pânã ºi prin
rondurile de flori, ca sã fie sigurã cã nu sunt ºi altele. Citi
de mai multe ori textul ºi, ajutatã de vinul bãut în timpul
mesei, ne declarã patetic cã runa e un mesaj pentru
Germania. Graalul e destinul sfânt al acestui popor, iar
Thull e însuºi Führerul.
107
Silviu Gherman
– Cine ar fi crezut cã într-o biatã frunzã sãlãºluieºte
atâta istorie ? Iatã mistere la care trebuie sã reflectãm,
încheie ridicând braþele ºi ochii cãtre cer. Mânecile largi
ale rochiei îi alunecarã pe umeri.
– Bravo ! strigã cineva ºi izbucnirã aplauzele.
Dupã ce runa fu privitã, mirositã ºi pipãitã, generalul
Friepke promise sã trimitã un arheolog profesionist pentru
studii detaliate. Apoi grupul se desfãcu în micile grupuri
obiºnuite. Soþia mea Kristine pãrea sã fie foarte mândrã
de Adler, traducãtorul vechiului mesaj.
Ce ne-am fi fãcut azi fãrã dumneata ? spunea.
Era toatã numai un zâmbet ºi m-am gândit cã aºa era
firesc. Toatã lumea îi rãsfãþa pe Mintzi ºi pe cãpitan, seara
aceasta constituind un eveniment plãcut pentru noi toþi.
Generalul avea sã raporteze mai sus ºi Mintzi va apãrea
drept o bunã germanã. Raportul va face ºi din general un
bun german. Iar calitatea ulterioarã de buni germani ni se
va aplica ºi nouã, invitaþilor, pentru cã, în definitiv, eram
prietenii unei bune germane.
Mai târziu, m-am întrebat dacã nu cumva Mintzi plantase
runa cu bunã ºtiinþã, înainte de sosirea noastrã. Tot ce se
poate. Oricum, e un lucru pe care nu l-am aflat niciodatã.
Doamna Pärchen mi-a vorbit toatã seara despre fiul ei
care era ofiþer în misiune la Harkov. Încercând sã nu fiu
nepoliticos, m-am poziþionat lateral faþã de ea, spriji-
nindu-mi coatele de bar. Voiam sã o privesc din când în
când pe Kristine flirtând cu Adler. Mã gândeam la numãrul
bãrbaþilor însuraþi care trec prin asemenea mici probleme.
Între o gurã de vin ºi o încuviinþare pentru doamna
Pärchen, prin creier mi se derulau fel de fel de scenarii,
tot atât de plauzibile ca ºi descoperirea unei pietre antice
în propria curte. Adler era cãpitan de submarin ºi, amuzat,
mi-am zis cã tendinþa de a-ºi apropia atât de mult capul
de cel al Kristinei e un reflex al locuirii unui spaþiu îngust.
Kristine m-a cãutat cu privirea de câteva ori, ºi-a fãcut
ochii roatã prin salonul unde ne-am refugiat când a început
108
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
din nou sã plouã, dar nu m-a vãzut. Mã aºezasem bine în
spatele unor ficuºi ºi nu voiam sã-mi pierd avantajul. Am
încurajat-o pe doamna Pärchen sã vorbeascã, sã-i dea
înainte cu isprãvile lui Hans, ce-a cucerit, ce mãnâncã, ce
mizerii îndurã. În acest timp, îi observam pe amândoi.
Gelozia îmi dãdea târcoale, mai ales cã soþia mea îºi
întinsese mult bãrbia în faþã, în vreme ce Adler se retrãsese
uºor. A urmat (trebuia sã mã aºtept la ceva în genul ãsta)
jucatul cu mãrgelele argintii deasupra decolteului. Kristine,
aparent cu inocenþã, cu un gest pe care i-l cunoºteam
bine, a început sã frãmânte mãtãniile, scoþând sunetul
acela plãcut care te fãcea, nu ºtiu de ce, sã înghiþi în sec.
Cãpitanul n-a rãmas indiferent ºi, cu un gest teribil de
enervant, s-a interesat de materialul mãrgelelor pipãindu-le.
Mâna lui era la câþiva centimetri de a ei. N-am mai vrut sã
vãd restul. M-am întors cu faþa cãtre doamna Pärchen.
– Ce ziceþi, domnule, cade Harkovul ?
N-am avut niciodatã dovezi tangibile cã soþia mea mã
înºealã. Totuºi nu mã consider un om gelos sau paranoic.
Dacã aº fi aflat dintr-o sursã sigurã cã-mi pune coarne,
probabil aº fi iertat-o.
În urmãtoarele sãptãmâni mi-a fost dat sã înregistrez
simptome tipice : Kristine nu-mi mai permitea sã-i vãd
scrisorile, spunând cã nu e frumos, cã ea niciodatã nu
mi-a deschis vreo scrisoare ºi tot tacâmul. Culegeam infor-
maþii cu privire la revenirea lui KM 103 (submarinul lui
Adler) prin informatori particulari ºi nu puteam sã nu mã
minunez de coincidenþa prin care Kristine pleca tocmai
atunci la o prietenã ce n-avea telefon, dar care, desigur,
primise instrucþiuni : „soþia dumneavoastrã a fost aici, a
plecat ºi a spus cã mai face o vizitã doamnei Gunnewildt…
sau Mäusen… nu ºtiu exact…“. Toate aceste ieºiri în oraº
într-o perioadã de bombardamente intense mã înfuriau.
Rãspunsul Kristinei era categoric :
– Am ieºit singurã de trei ori în douã luni. ªtiu cã e
rãzboi, dar sã nu exagerãm.
109
Silviu Gherman
Tot de trei ori acostase în port ºi KM 103, pentru
reparaþii ºi reîncãrcare.
* runicã îl propulsase în grad ºi în prestigiu, fiind implicat
Într-o searã, ca de obicei, am auzit amândoi alarma
sunând. Eu lucram la birou, calculând niºte dobânzi.
Kristine ridica tava cu ceºtile goale de ceai, vrând sã i-o
înmâneze servitoarei. κi flexase picioarele ºi se aplecase
puþin în faþã. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit ºi a
paralizat-o în aceastã poziþie. M-am ridicat fãrã grabã,
ºtiind cã avioanele urmau sã vinã abia în cinci minute, iar
pânã la pivniþã fãceam un singur minut. Servitoarea a
trecut indiferentã pe lângã mine ºi a coborât scãrile, cu
tava în mâini. Kristine nu se miºca. Degetele încordate îi
strângeau o tavã nevãzutã. Se uita în gol ºi nu pãrea cã mã
aude. Buzele îi murmurau un nume.
Am apucat-o de mânã, poate mai violent decât aº fi vrut.
– Tu eºti surdã, Kristine, n-auzi ? Miºcã-te !
A tresãrit cu groazã ºi s-a precipitat în adãpost. Câteva
înjurãturi ºi blesteme au rãmas sã se dizolve în urma ei.
Am înaintat morocãnos. În semiobscuritatea din pivniþã,
încercarea de a o strânge în braþe nu mi-a izbutit. A
preferat sã se scuze, e foarte nervoasã, teama, rãzboiul,
rãzboiul nu se mai terminã, of.
În acea searã, o bombã a explodat în stradã ºi ne-a
spart toate geamurile.
* l-aº fi destituit imediat.
În cele din urmã am contactat serviciile de informaþii
engleze. Le-am promis sprijin în mãsura în care eram capabil
sã-l acord. Deþineam informaþii interesante ºi, dupã o pe-
rioadã în care m-au supus la diverse hãrþuieli ºi probe de
testare a loialitãþii pe care nu are rost sã le discut aici, mi-au
dat prima misiune : sã raportez plecarea unui distrugãtor
german ºi, dacã reuºeam, destinaþia lui.
110
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Comandantul vasului era amiralul Friepke. Am stabilit
o întâlnire.
ªi-a adus aminte de mine ºi de seara aceea. Inscripþia
într-un numãr impresionant de operaþiuni navale. M-a
primit într-un birou ordonat, cu scaune uriaºe, tapiþate.
Mi-a oferit o þigarã. Am luat-o, dar n-am aprins-o.
Friepke s-a aºezat ºi mi-a indicat harta de pe perete.
– Ne restrângem, domnule. Uite, „Franzisk“ avea o rutã
ce atingea Madagascarul. Acum, Atlanticul e înþesat. Ce sã
mai zic de… Friepke pufãi din þigara pe care ºi-o aprindea...
Oceanul Indian, situaþia e urâtã de tot – ºi filtrã iar fumul
prin mustaþ㠖 însã, dupã cum vezi pe hartã, problema e
de combustibil ºi de…
În timp ce-l priveam depunând chibritul în scrumierã,
vorbele lui slãbeau din ce în ce mai mult în auzul meu.
Pânã ºi scuza cu care venisem sã-l vãd – cã pot sã procur
armatei niºte bumbac la un preþ convenabil – începea sã-ºi
piardã din importanþã. Pe harta din spatele lui gãseam infor-
maþii pentru care englezii ar fi plãtit bani grei. Doar o frac-
þiune din traseele însemnate acolo, ºi aº fi devenit cetãþean
de onoare în Marea Britanie, s-ar fi scris biografii de spion,
poate cã s-ar fi turnat ºi un film. Dar, din toatã reþeaua
aceea, mã interesau doar douã litere ºi trei cifre : KM 103.
Era chiar ciudat cu câtã nonºalanþã îºi expunea Friepke
planurile oricãrui nou venit. Personal, îl consideram un
ins fatalist ºi periculos. Dacã aº fi avut putere de decizie,
În cele din urmã am perfectat afacerea cu bumbac ºi
ne-am despãrþit. Nu-mi venea sã cred. Eram gata-gata
sã-mi închipui cã el fusese cel care mã atrãsese în cursã ºi
cã toate informaþiile de pe hartã sunt false. Însã, la douã
sãptãmâni dupã discuþia noastrã, Friepke a fost gãsit îm-
puºcat. Nu m-au interesat motivele, deºi cred cã îl bãnuiau
de trãdare. Eu transmisesem deja ruta submarinului, ignorând
cererea aliaþilor cu privire la cruciºãtor.
111
Silviu Gherman
* deranjase nicodatã cu nimic. Era un om gras ºi jovial, ca
Kristine a murit de cancer osos în februarie 1973.
Dispariþia ei m-a fãcut sã respir uºurat. Nu ne mai iubeam
de foarte multã vreme. Atât eu, cât ºi ea ne transformaserãm
în doi bãtrâni rãutãcioºi care îºi cãutau unul altuia nod în
papurã pentru fiecare secundã de trai în comun. Nu mai
aveam alte rude sau prieteni cu care sã ne alinãm singurã-
tatea. Copii, nici vorbã, Kristine era stearpã. Aºa cã ne
mulþumeam sã îndeplinim un mic tipar zilnic cunoscut
îndeobºte tuturor bãtrânilor ; aceleaºi gesturi, aceleaºi
vorbe, aceleaºi secrete. Ca un element de déjà-vu, Kristine
pãrãsea uneori apartamentul pentru douã ore ºi pleca fãrã
sã-mi spunã unde. Ne mutasem mai aproape de þãrm,
într-un bloc cu mulþi locatari bãtrâni, majoritatea nostalgici
dupã gloria de altãdatã. I-am verificat pe toþi personal.
Nici unul nu era Adler. Am luat în calcul ºi posibilitatea de
a-ºi fi schimbat identitatea. Aºa cum mã aºteptam, Kristine
se ducea pe falezã ºi-ºi petrecea zeci de minute în contem-
plarea valurilor. De multe ori am urmãrit-o. În acele
momente, când o priveam de pe o bancã îndepãrtatã,
aparent frunzãrind un ziar, mã copleºea sentimentul din
seara aceea de la Mintzi. Mã simþeam din nou tânãr, furios,
dar nu puteam sã stabilesc dacã era bine sã mã las copleºit
de o asemenea stare. Poate cã ar fi trebuit s-o iert. În
fond, ºi eu mã cuibãrisem din rãzbunare la domniºoara
Kreuz. Însã freamãtul acela dinãuntru mã înviora ºi mã
devora, era o plãcere care rãscumpãra toatã viaþa mea
plicticoasã. Îmi doream, mai mult ca orice, sã ºterg cu
buretele cea mai micã amintire a invitaþilor din seara de la
Mintzi. Pânda morþii lor a devenit astfel o pasiune.
Cercetãrile m-au fãcut sã descopãr cu bucurie cã Mintzi
era de cincisprezece ani îngropatã la Heidelberg. Domniºoara
Kreuz, decedatã sub numele de Lotte Levy-Grünberg, avea
pe mormântul din Australia o mulþime de lalele roºii. Am
gãsit o pozã pe arhivele Internet.
112
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Cât despre Tiffenburg, nu ºtiu ce-am avut cu el. Nu mã
mulþi cunoscuþi de-ai mei. Murise în urmã cu trei luni.
Vrând sã aprindã focul, s-a aplecat prea mult ºi masca de
oxigen din care respira i s-a desprins. Cazul a fãcut vâlvã
ºi m-a scutit de investigaþii.
Încet-încet, s-au dus cu toþii, pânã ºi doamna Pärchen.
Dupã ce s-a terminat ºi cu Tiffenburg, am început sã am
unele îndoieli. Eram oare singurul rãmas ? Despre toþi
deþineam date sigure în privinþa morþii, dar nu ºi despre
Adler. Am citit rapoarte. U Boot-ul KM 103 a fost lovit de
torpilorul englez „Dorset“ pe 17 octombrie 1944 lângã
Mallina, o insulã pustie din apropierea Arhipelagului Canare.
Din cauza ceþii, „Dorset“ nu a fost sigur cã proiectilele
ºi-au atins þinta. Submarinul nu a mai fost vãzut de atunci.
Cu toate evidenþele, vestea nu-mi dãdea pace. Pe toþi
ceilalþi îi vãzusem în mormânt. Nu puteam sã-mi sfârºesc
zilele fãrã convingerea netã a morþii unui rival. Voiam sã-i
vãd vasul ºi resturile echipajului, craniile cu mandibule
desprinse, farfuriile cu inscripþia KM. Fabulam plimbându-mã
ca o fantomã deasupra punþilor rupte ºi albastre, care
deveniserã vizuini de peºti, atingând timona umflatã de
ruginã ºi în final intrând în cabina cãpitanului, unde
scheletul sãu ºi filele jurnalului de bord încã mai pluteau
haotic, fãrã a-ºi gãsi vreodatã liniºtea.
M-am hotãrât sã mã antrenez pentru scufundãri. Aveam
nouãzeci ºi doi de ani ºi mã bucuram totuºi de o condiþie
fizicã foarte bunã. Mama, Dumnezeu s-o ierte, a trãit o
sutã patru ani. Tata, o sutã doi. Amândoi au fost oameni
solizi. Eu nu pot spune cã le semãn ca aspect exterior, dar
le-am moºtenit vitalitatea.
Aºa am devenit curiozitatea ºcolii de scafandri „Water-
heaven“ din oraºul meu. ªcoala era condusã de un american,
Cyril Hopkins, fost deþinãtor al recordului de scufundare
liberã. Atât de insistent a fost cu întrebãrile lui copilãreºti
(de ce la vârsta asta ?, ce v-a determinat ?, vreþi sã vã
113
Silviu Gherman
sinucideþi cumva ? etc.), încât a trebuit sã-i mãrturisesc cã
vreau sã vãd rãmãºiþele unui submarin în Canare. Auzise
de posibilul naufragiu al unuia la Mallina. Spunea cã nu
s-au fãcut cercetãri riguroase în zonã.
– Un prieten de-al meu e arheolog marin. Vã poate
ajuta. Dar de ce þineþi neapãrat sã vedeþi vasul ?
Am tãcut o clipã, calculând toate posibilitãþile. Dacã
era dezamãgit, Cyril putea sã refuze primirea mea în
ºcoalã, motivând cã nu-ºi asumã responsabilitatea pentru
un scafandru aºa bãtrân. Pe de altã parte, pãrea destul de
entuziast sã mã ajute, mai ales cã nu aveam atâþia bani
pentru echipament, transport ºi cazare.
– Vã voi spune adevãrul, am început. L-am cunoscut
îndeaproape pe cãpitanul de pe KM 103. ªtiu cum a pierit
el ºi vasul lui. Mai ºtiu cã era austriac, îl chema Ludwig
Adler ºi era intermediarul dintre Führer ºi un bijutier din
Rio de Janeiro.
I-am turnat o romanþã cu mistere ºi pauze, cu un „se
pare“ bine plasat ºi cu „bijuteriile doamnei Braun pentru
renaºterea Reichului“. A fost suficient de naiv încât sã
creadã tot. L-a sunat imediat pe Dietmar, arheologul de
care îmi vorbise, ºi a stabilit o întâlnire la Berlin pentru
luna viitoare.
Am fãcut cunoºtinþã cu el într-o cafenea de pe Ingmar-
strasse. Dietmar a fost circumspect ºi, pentru o clipã, am
crezut cã planul meu se duce de râpã.
– Toatã povestea cu bijuteriile pentru Reich sunã a
purã fantezie, mi-a spus.
Între timp, îmi pregãtisem informaþiile ºi începeam sã
încheg date reale într-un edificiu fals, dar imposibil de
verificat în totalitate. I-am relatat întâlnirea mea cu Adler,
descoperirea runei din grãdina lui Mintzi – n-are decât s-o
verifice pe asta, doar e arheolog –, runã pentru care Hitler
a primit o sumã considerabilã de la un bogãtaº brazilian,
împreunã cu alte obiecte etc. etc. La final nu mai reuºeam
sã-mi sistematizez discursul. Dacã m-ar fi pus sã rezum,
114
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
mã pierdeam complet. Cyril a întãrit vorbele mele ºi aºa
am reuºit sã-l convingem pe Dietmar.
Mi-am pus la bãtaie toate economiile, care ajungeau la
jumãtate din fondurile arheologului. Cyril, cel mai fidel
discipol al meu, i-a convins pe mulþi din „Waterheaven“ sã
contribuie cu bani pentru un cantonament în Canare. Nici
el, nici Dietmar nu le-au suflat un cuvânt despre aºa-zisa
comoarã. Problema rãmânea strict confidenþialã. Am semnat
un act prin care ne împãrþeam pe din trei câºtigul rezultat
în urma explorãrii. Urma sã ascundem prada de ceilalþi
participanþi.
Am plecat în vara anului 1998, pe iahtul de cercetãri
Waterheaven. Eram zece bãrbaþi ºi patru femei. Cyril
atrãsese în expediþie cinci oameni, iar restul fuseserã
chemaþi de Dietmar dintre colegii lui. Cursurile de scufundare
pe care le urmasem dãdeau roade. Puteam sta sub ap㠖 ºi
mã descurcam relativ bine, cu tot echipamentul – cel
puþin o orã. Ieºeam la suprafaþã sleit de puteri, întâmpinat
de aplauzele celorlalþi. Mã simþeam bine împreunã cu ei.
Am fãcut progresiv scufundãri în bazin, în Marea Nordului
ºi în Atlantic, toate gratis, cãci Cyril avea rãbdare ºi ºtia ce
înseamnã o afacere bunã.
Toþi erau foarte amabili cu mine, lucru de înþeles,
întrucât eram mascota lor. În cele câteva zile ale cãlãtoriei
m-am distrat cum nu mã distrasem de ani buni. Am vorbit
chiar foarte amical cu Fiona, o cercetãtoare de treizeci de
ani care credea orice baliverne îi spuneam despre naziºti
ºi comori. A fost un moment (o prindeam de talie ºi o
ajutam sã coboare în apã ) în care privirile ni s-au încru-
ciºat ºi mi-a zâmbit aºa cum zâmbea Lotte Kreuz când
aºtepta sã o dezbrac.
Am ajuns lângã Mallina ºi au început cercetãrile pentru
localizarea precisã a epavei. Oceanul era liniºtit ºi cobo-
râsem suficient cãtre ecuator cât sã ne bucurãm de nopþile
pline de stele ale sudului. Era cald. Fiona îmi arãta, în
fiecare searã, un pescãruº care gãsise o mare plãcere în a
115
Silviu Gherman
plana aproape fãrã sã miºte aripile deasupra iahtului
nostru. Întunericul din jur îi punea ºi mai mult în valoare
silueta imobilã, de parcã era o sfârleazã înfiptã în acoperiºul
cabinei.
Mi-era teamã de viaþa nouã pe care o duceam. Era atât
de diferitã faþã de viaþa mea obiºnuitã, încât, cu toate
avantajele care decurgeau de aici – chiar ºi o femeie, cine
ar fi crezut –, aveam tendinþa sã o resping. Începusem
chiar sã uit scopul pentru care venisem la Mallina. Fiona
ºi ceilalþi, în afarã de Dietmar, Cyril ºi cu mine, se bucurau
de soare ºi apã, eventual de întâlnirea cu o relicvã istoricã
ºi atâta tot. Instructorul ºi arheologul umblau dupã cai
verzi pe pereþii unui submarin. În linii mari, situaþia tuturor
era mai bunã ca a mea. Unii urmãreau o fantezie, alþii se
mulþumeau cu un concediu. Numai eu eram în plus, bãtrân
consumat de dorinþa unei rãzbunãri stupide. Când se va
dovedi cã nu existã nici o comoarã, cei doi se vor întoarce
împotriva mea. Poate cã e mai bine sã plec cât mai pot,
îmi ziceam.
Dar era bine cu Fiona. Discutam tot mai des ºi eram
aproape inseparabili. Ne scufundam ºi ne uitam dupã
peºti, fãceam tumbe prin apã, ne culcam pe fundul ocea-
nului ºi rãmâneam nemiºcaþi. ªi de fiecare datã când
ieºeam la suprafaþã îmi reaminteam cã sunt un nonagenar,
cã n-am iubit pe nimeni toatã viaþa ºi cã nu suport drãgã-
lãºeniile de nici o culoare. Un boºorog sã facã tumbe prin
ocean cu o femeie, asta e culmea ! Nu puteam sã rãmân la
nivelul ãsta.
De aceea, în ziua în care au localizat submarinul ºi
Fiona m-a sãrutat de bucurie, am luat o hotãrâre.
În timp ce toatã lumea se echipa am vãzut din nou
pescãruºul care ne însoþea în fiecare noapte. Acum coborâse
pe punte ºi se uita la noi curios. Am aruncat în el cu
ochelarii subacvatici.
– Ce-i cu tine ? se mirã Fiona.
116
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Dobitoc nenorocit… Cel puþin l-am lovit.
– Eºti nervos ? întrebã din nou ºi se oferi sã mã ajute la
montarea buteliei de oxigen. E urât sã loveºti animalele.
Nu m-am rãstit la ea, aºa cum aº fi vrut. Acum nu era
cazul.
Am plonjat cu toþii. Eram parcurºi din când în când de
impulsuri rãcoroase, de parcã apa mai rece cãlãtorea în
fâºii, strecurându-se prin blocurile compacte ale apei
calde. Nu aveai timp sã te zbârleºti de frig. O nouã
întindere caldã te înghiþea în mãruntaiele ei nevãzute. La
început, din cauzã cã sãriserã prea mulþi, nu vedeam
decât spumã ºi bule de aer. Am ieºit la suprafaþã aºteptând
sã se limpezeascã. Mallina se profila la o distanþã consi-
derabilã, ca un triunghi lãtãreþ pe care apa scursã de pe
ochelari îl fãcea sã freamãte.
– Hai repede, vino, strigã cineva.
Fiona :
– Imediat.
M-am scufundat ºi am simþit cum pãrul mi se ridicã ºi
se unduieºte ca o iarbã de mare. Peisajul se fãcuse acum
albastru, iar Fiona zbura cãtre mine cu pãrul vâlvoi. Ceilalþi,
deveniþi niºte forme ºterse, coborau într-un ritm susþinut.
Bulele de aer îmi ieºeau din aparat, îmi gâdilau obrazul ºi se
ridicau la suprafaþã. Am început sã dau din picioare ºi sã
mã apropii de fundul apei. Fiona pãrea surprinsã de miºcarea
mea. M-a urmat fãcându-mi semne nervoase. Nu pe aici, îmi
spunea agitându-ºi mâinile, nu pe aici, pe acolo. Rãmã-
sesem singuri în spaþiul albastru ºi verde. M-am prefãcut
interesat de o plantã. Apoi am lãsat braþele sã-mi atârne pe
lângã trup. Miºcarea mea nu a avut efectul scontat. Fiona a
crezut cã-mi pierdusem cunoºtinþa. M-a prins de mânã. Prin
ochelari îi vedeam amândouã pupilele, mari, înconjurate de
albul ochilor. Cum nu purtam costum de cauciuc, degetele
ei înmãnuºate s-au prelins pe pielea mea ºi am tresãrit.
I-am fãcut semn sã se ducã ºi sã mã lase în pace. Nu voia.
117
Silviu Gherman
Atunci m-am întors ºi m-am îndepãrtat. Fiona mã urmã
din nou ºi din nou îmi semnalizã direcþia greºitã. Mã
înfuria. Am lovit mai tare apa cu picioarele, încercând sã
câºtig distanþã. S-a þinut scai de mine. Voiam sã scap de ea
ºi sã mã cuibãresc undeva într-o crevasã pânã mi s-o
consuma tot oxigenul. Îmi dãdeam seama cã povestea cu
submarinul era o mare prostie ºi devenisem foarte supãrat
pe absolut toatã lumea, pe Kristine, pe Mintzi ºi pe toþi
morþii mei. Pe Adler îl ºi uitasem. Cred cã, la o adicã, îmi
plãcea sã fiu urmat de o femeie care fãcuse o pasiune
pentru mine, o pasiune ca-n filme : o femeie fascinatã de
un scafandru bãtrân, care scafandru cãuta o mare comoarã,
ºi care comoarã nici nu exista.
Fiona încercã iar sã se apropie. Am miºcat viguros
picioarele. Aceastã scenã se repetã de câteva ori.
Dupã un timp, am devenit foarte obosit. Nu mai aveam
puterea sã întorc capul ºi sã vãd dacã Fiona e în spatele
meu. M-am îndreptat spre suprafaþã. ªtiu sigur cã n-am
mai ajuns. Tubul de oxigen mi-a cãzut din gurã, am simþit
o masã mare de apã sãratã umplându-mi plãmânii, am
vãzut niºte culori ciudate ºi, în cele din urmã, m-am
înecat.
118
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Indiana
Era melodia din Indiana Jones, care semãna ºi cu aia
din Star Trek ºi din Rãzboiul Stelelor ºi care insufla mãreþie.
Se agãþa de creier, nu mai scãpai de ea. Þi se pãrea cã, din
moment ce-o auzi, tu eºti eroul, indiferent de acþiunile pe
care le faci, chiar dacã aceste acþiuni înseamnã sã te
slugãreºti în faþa unui client care vede fire de pãr în
fibrele cãrnii sau o verzealã dubioasã în trupul unui
castravete murat. Se cuibãrea în sufletul tãu alungând
orice sunete inutile, cum erau cele ale radioului din pereþi,
iar acest lucru afecta pozitiv munca noastrã, a angajaþilor.
Fiecare tavã ce aºtepta sã fie umplutã primea pachetele
cãlduþe în ritmul alert al lui Indiana Jones. Paharul de
plastic cu Cola, umed ºi rãcoros, pe pereþii cãruia se fãcea
un condens apetisant, sosea ca un corespondent al ulti-
melor acorduri. Angajaþii loveau de douã ori în tavã înainte
sã-i dea drumul – ºi, odatã clientul servit, melodia reîn-
cepea. Cumpãrãtorii întorc spatele ºi cautã o masã. Ascultã
radioul, poate vor sã citeascã ziarul ; atâtea muzici se
îngrãmãdesc în capul lor. Prin uºa mereu deschisã ºi
închisã îºi croiesc drum vuietele strãzii. Oamenii vorbesc,
stârniþi de foamea ºi setea ce li se vor astâmpãra. Nu au
nici o disciplinã. E aºa de obositor, nici mãcar nu-ºi dau
seama. Ei nu ºtiu cã restaurantul a învãþat sã-ºi punã
ordine în gânduri, stabilind cel puþin în minþile angajaþilor
o singurã melodie.
119
Silviu Gherman
Eu cunosc foarte bine lucrul ãsta, pentru cã sunt un
angajat. M-am deprins cu Indiana – aºa numesc eu cântecul –
în urmã cu câteva sãptãmâni, când am primit postul.
Doamna director a decis cã e bine sã ne coordonãm
miºcãrile, sã fim o echipã. Acelaºi lucru l-am susþinut ºi eu.
Am fost imediat pus la respect – ºi pe bunã dreptate –
fiindcã deocamdatã sunt un biet cadet care ar trebui sã-ºi
cunoascã lungul nasului.
Doamna director e o doamnã foarte frumoasã. Poartã
costume violet ºi cãmãºi tot violet. Nu ne ia niciodatã pe
nepregãtite. Îi auzim tocurile luând contact cu gresia bej
cu cel puþin zece metri înainte sã intre în bucãtãrie. Mereu
intrã în bucãtãrie. Dupã mine, cred cã e nesãnãtos ca o
doamnã sã-ºi înceapã ziua cu o vizitã în bucãtãrie, ºi asta
pentru cã aici miroase a prãjealã ºi a ceapã. Hotele nu par
sã funcþioneze întotdeauna. Noi facem mari eforturi sã
menþinem mirosul doar în spaþiul bucãtãriei, dar, cum
suntem despãrþiþi de sectorul tejghelei numai printr-un
dulap metalic, aroma noastrã mai scapã ºi deranjeazã câte
un client sensibil. Când o sã fiu un pic mai copt, am sã-i
aduc personal la cunoºtinþã doamnei director acest defect.
Doamna director a fost de acord cã cel mai bun stimulent
pentru munca în echipã e o melodie veselã, care sã fie
cântatã în gând. Secretara dânsei ne-a chemat pe toþi proas-
peþii angajaþi într-o sâmbãtã, când restaurantul era închis.
Muzica însufleþeºte miºcãrile, ne-a spus. Marii ºefi ai corpo-
raþiei au hotãrât cã angajaþii vor fi mai productivi ºi mai plini
de viaþã dacã vor învãþa pe dinafarã un cântec, la alegerea
lor. Ne-a arãtat ºi un memo. Ce cântec vreþi ? ne-a întrebat.
Pe la prânz, în vreme ce mi-a turnat în farfurie borºul
de periºoare, am vãzut cã la baza degetului mare mi-a
apãrut un coº. Nu era chiar un coº, dacã mã gândesc bine,
ci un fel de umflãturã cu lichid. Am încercat s-o storc. La
început a ieºit puþinã apã. Când am înfipt unghiile în
carne cu ceva mai multã putere, din umflãturã a þâºnit
120
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
durere ºi o budincã albã, care s-a sleit printre cutele pielii.
M-am ºters de mâneca hainei.
Ciorba a fost bunã, deºi cam grasã. I-am spus sã o facã
mai nesãþioasã, dar vãd cã nu mã ascultã. M-am uitat
vreme îndelungatã la blidul în care se rãsuceau fragmente
de legume. Minutele au trecut, aburul ce-mi gâdila faþa s-a
micºorat, a ajuns cât un ac, apoi a dispãrut. Legumele s-au
oprit din mers. Aveam înainte o baltã de ciorbã moartã, cu
bucãþi încremenite de cartofi ºi morcovi, pe care am dat-o
pe gât fãrã sã-i simt gustul. Am strigat sã-mi aducã felul doi.
Felul doi nu era gata. Am aºteptat câteva minute, m-am
foit pe fotoliu, m-am ridicat, am început sã strãbat veranda
însoritã fluierând ºi gândindu-mã la diverse lucruri. Mã
gândeam de ce-mi place mai mult sã mãnânc în oraº decât
aici ºi de ce nu mã bãrbierisem. Aveam o barbã enervantã
de vreo trei zile. Trebuia s-o dau jos, nu mai puteam sã
mã duc la slujbã cu ea.
Prin curte, aproape de sol, zburau rândunele. Unele se
opreau pe sârma de rufe ºi ciripeau de mama focului. Un
porumbel urmãrea un greiere la umbra tufelor de narcise.
M-am mirat, pentru cã n-am vãzut niciodatã un porumbel
care sã mãnânce insecte. În sfârºit, am auzit parchetul scâr-
þâind ºi am ºtiut cã mâncarea e pe drum. M-am aºezat la loc.
Mazãre cu friganele, salatã de castraveþi muraþi ºi un
pahar cu compot de viºine. Friganelele sunt niºte pâini unse
cu ou care se prãjesc pe plitã. Nu-mi dau seama exact
cum, dar sigur trebuie sã fie cancerigene. Am strâmbat din
nas, zicând cã dacã tot trebuie sã mãnânc aºa ceva, mãcar
sã aibã ketchup. Mi-a adus ºi ketchup, dupã care a plecat.
Am stat multã vreme uitându-mã la friganele. Am observat
cã fuseserã prãjite inegal, formând în multe locuri o crustã
neagrã, când ar fi trebuit sã fie complet aurii. Noi, la
restaurant, suntem împotriva oricãrei cruste formate prin
prãjire. Mi-am amintit de auriul cartofilor scoºi din baia de
ulei, de curãþenia mânerului friteusei ºi de carourile podelei.
Aºa mai înþeleg bucãtãrie – o melodie cunoscutã a început
121
Silviu Gherman
sã mi se plimbe prin cap. Pe de altã parte, ºtiam unde
fusese pregãtitã mâncarea de aici, într-o bucãtãrie tristã,
pe un aragaz cu presiune micã, sub un tavan afumat.
Pentru tavanul afumat o uram. Mi se pãrea cã influenþa lui
nesãnãtoasã se coboarã asupra fiecãrui fel de mâncare
pregãtit, transmiþându-i o boalã. Îi vedeam umbra pãcãtoasã
acoperind boabele de mazãre, cele câteva fragmente de
viºine din pahar, firimiturile de pe faþa de masã. De abia
aºteptam sã treacã noaptea ºi sã mã reîntorc la lucru.
Când i-am vorbit de angajarea mea, a lãcrimat de
bucurie ºi m-a mângâiat pe cap. A spus cã sunt un tânãr
destoinic, capabil ºi perseverent. Nu mai auzisem pânã
atunci cuvântul destoinic, aºa cã i-am dat voie sã mã
mângâie ºi sã mã vorbeascã de bine ºi dupã ce-a terminat
am dat fuga la dulapul din hol, unde ºtiam cã þine un
dicþionar cu coperþi jerpelite. Am luat cartea ºi m-am
refugiat în dormitor. Am gãsit cuvântul destoinic, am citit
încet, savurând fiecare literã de parcã dicþionarul mã lãuda
ºi el, apoi am remarcat cã urmãtorul cuvânt era destoinicie,
iar dupã destoinicie venea destrãbãlare. Am izbucnit într-un
râs zgomotos ºi am sãrit ca ars când i-am auzit vocea în
spatele uºii, întrebându-mã de ce râd. Credeam cã e în
bucãtãrie, unde avea mai întotdeauna ceva pe foc, ºi când
colo uite cã deschide uºa ºi mã cerceteazã din cap pânã în
picioare cu o privire de parcã m-a surprins în flagrant.
Ce-ai în mânã, mã întreabã, dicþionarul, rãspund eu ºi îi
arãt cartea groasã. Aha, face scãrpinându-se la bãrbie,
acolo unde i-a încolþit o aluniþã pãroasã, citeºti, foarte
bine, foarte bine. Nu are cu ce sã mã prindã, vãd însã
limpede cã tare ar fi vrut sã mã gãseascã frunzãrind o
revistã cu prostii sau desenând obscenitãþi. Cu toate astea,
îmi ia dicþionarul din braþe ºi-l duce la loc. Ascult cum
cartea alunecã în raft, ascult târºâitul papucilor pe hol,
deschiderea uºii de la bucãtãrie, ºuieratul unei oale. Acum
chiar cã am rãmas singur.
122
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Mã aplec ºi, cu o miºcare largã, ridic una din marginile
covorului. Parchetul e plin de desenele mele scrijelite cu
briceagul, care înfãþiºeazã, într-un loc, jucãtori de baschet,
maºini ºi soldaþi, iar în altul, aproape de centrul camerei,
o mulþime de femei dezbrãcate. ªtiu sã desenez destul de
bine ºi pot spune cã femeile astea mi se par de-a dreptul
atractive. Desenez câte una de fiecare datã când sunt
nemulþumit. ªi cum faza cu dicþionarul m-a enervat, schiþez
o tipã despuiatã cãlãrind o motocicletã. Îi fac sânii foarte
ridicaþi, dar ei nu sunt ridicaþi de felul lor, ci din cauza
hopurilor peste care trece motocicleta. De altfel, faptul cã
e în vitezã se vede cel mai bine în cazul pãrului umflat.
Îmi place sã desenez fiecare fir ºi fiecare cutã a hainelor,
chiar dacã pierd uneori ºi o orã întreagã. Scrijelitul mã
relaxeazã. Mã gândesc cã aº fi putut foarte bine sã iau
dicþionarul din raft ºi sã reîncep sã caut cuvinte haioase,
dar adevãrul e cã o datã ce te pomeneºti cu el smuls aºa
din mâini parcã nu-þi mai vine sã-l iei a doua oarã.
Azi doamna director a spus cã în bucãtãrie curãþenia
lasã de dorit. Am ridicat mâna ºi am rugat-o sã mã lase pe
mine sã fac curat. Toatã lumea s-a uitat chiorâº, iar Magda,
care pregãteºte hamburgerii, a chicotit. I-a deranjat faptul
cã spusesem
– Doamnã director, daþi-mi mie voie sã fac curat de azi
înainte,
ºi doamna director a zâmbit încurcatã, explicând cã
nu-i place sã i se spunã doamnã director, cãci, la urma
urmelor, directorul are alte atribuþii, iar ea nu e decât o
ºefã. N-are importanþã, mi-am spus, pentru mine va fi
mereu doamna director. Din prima clipã în care am vãzut-o
recrutând, am considerat cu totul natural cã funcþia ei,
superioarã nouã, þine de lumea directorilor. Unii îi spuneau
pur ºi simplu doamnã, dar nimeni nu i-a rostit vreodatã
numele. Cu toate cã ea vrea sã o luãm la per tu, sã fie o
comunicare mai mare între nivelurile ierarhice, costumele
123
Silviu Gherman
impecabile ºi felul ei de a fi ne-au intimidat din prima
clipã ºi, chiar dacã ceilalþi nu-i spun doamna director, se
simte în orice caz depãrtarea uriaºã dintre noi ºi ea.
Desigur, un alt motiv pentru care doamna director s-a
simþit stânjenitã a fost corectitudinea mea gramaticalã ºi
logicã. Eu nu spun niciodatã doamnã directoare, aºa ceva
îmi aminteºte de ºcoala generalã. Trebuie sã utilizezi o
exprimare cât mai oficialã atunci când vrei sã-þi meargã
bine ºi sã te faci perfect înþeles. Dovada : am primit imediat
sarcina de a curãþa pardoseala dupã program. Vestea m-a
bucurat ºi m-am închipuit deja singur în restaurant, adulme-
când rãmãºiþele unei zile pline în timp ce mã sprijin în
coada mãturii. O sã fie lunã, vã promit, îmi stãtea pe limbã
sã spun. Ceilalþi angajaþi se încruntaserã, probabil cã le venea
sã-ºi tragã palme. Se vedea cât de colo cã le e ciudã pe mine.
Cu o jumãtate de orã înaintea închiderii, ca un fel de
confirmare a bãnuielilor mele, Rãzvan a desfãcut douã
pungi cu cartofi congelaþi ºi le-a scãpat pe jos. Un simplu
exerciþiu mental m-a lãmurit cã a facut-o dinadins : cartofii
nu se deschid în apropierea friteusei decât dacã te mai
ajutã cineva, iar el era singur ; mai mult, l-am vãzut clar
aplecându-se în faþã, ca, atunci când pungile se rup,
cartofii sã cadã între friteusã ºi perete, acolo unde e un
spaþiu de zece centimetri. Of, fir-ar sã fie, a exclamat ºi
pupilele i-au dispãrut o clipã sub pleoape, ce bou sunt.
Pe urmã s-a zgâit la mine, a îmbrãcat geaca pe care o
agãþase de o margine a plitei ºi a ieºit. Ne-am uitat cu toþii
la uºa trântitã în urma lui, unii cu o sclipire complice în
ochi, alþii, ca mine, cu o sincerã mirare. Se subînþelegea
faptul cã a doua zi eu voi fi cel care va comunica doamnei
director aceastã atitudine incorectã. În primul rând plecarea
înaintea programului era un act de sfidare faþã de ceilalþi
angajaþi. În al doilea rând, în cazul meu, aveam de pierdut o
groazã de timp pescuind cartofii cu bãþul în spatele friteusei,
pe lângã o amãnunþitã cãutare a lor în restul bucãtãriei. În al
treilea rând, nu se agaþã geaca de plitã. În al patrulea rând,
124
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
nimeni nu desface cartofii de unul singur. În al cincilea
rând, care-l incrimineazã în ochii mei mai mult decât toate
la un loc, nu se desfac niciodatã douã pungi simultan, mai
ales cã restaurantul se închide într-o jumãtate de orã (a
ºasea greºealã, trântirea uºii, n-o mai pun la socotealã).
– Hãhã, ce-o sã mai cureþi, ce-o sã mai cureþi, s-a auzit
vocea Magdei. I-am aruncat o privire îngheþatã, pe care o
folosesc de obicei când cineva mã ia peste picior, ºi m-am
întors la munca mea. Am apãsat clapa maºinii de îngheþatã
ºi am urmãrit curgerea cremei groase ºi punctate cu frag-
mente de cãpºuni, încercând sã nu stau cu spatele la
client. Aºa cum am spus, dulapul metalic nu ne fereºte de
privirile oamenilor. În asemenea situaþii trebuie sã ºtii sã
te descurci. Am recitat secvenþa standard de scuze ºi am
subliniat grija pe care restaurantul o are pentru curãþenie.
Chiar eu, am precizat, mã voi ocupa ca totul sã fie fãrã
cusur a doua zi. Puteþi veni mâine la prima orã sã evaluaþi
cu ochii dumneavoastrã afirmaþiile mele. Nu cred cã asta
intra în scuze, dar nu vãd de ce n-aº fi spus-o. Tehnica
mea funcþioneazã mereu ºi o perfecþionez în fiecare zi.
Clientul a coborât ochii, a surâs ºi a dat din cap vizibil
jenat. A luat tava pe care am pus îngheþata fãrã sã încerce
sã mã priveascã ºi s-a refugiat imediat în spatele ficusului.
L-am auzit cum începe sã molfãie.
Sã stai dupã program nu e cine ºtie ce scofalã. Am
recuperat cartofii în douãzeci de minute, dupã care am
aranjat scaunele ºi mesele ºi am curãþat pãmântul din
ghiveciul ficusului. Mi-am reamintit, nu fãrã o oarecare
surprindere, cã ficusul e din plastic, iar pãmântul e de fapt
nisip de culoare închisã. Am continuat sã-mi bag nasul
peste tot ºi sã zornãi cheile în buzunar, schimbând priviri
cu paznicul de afarã. Am controlat dacã chiuveta e bine
desfundatã, am spãlat toaletele, am strâns un ºurub la
unul din aparatele de aer condiþionat ºi am fãcut curãþenie
în camera de serviciu, unde cineva rãsturnase o sticlã cu
125
Silviu Gherman
dezinfectant. Mã pregãteam sã plec, când mi-am zis cã
n-ar strica sã mai ºterg o datã mesele, ºi, dupã ce m-am
apucat ºi de treaba asta, ceva neînþeles a pus stãpânire pe
mine ºi n-am mai avut liniºte pânã n-am curãþat din nou
pe jos. Nu mã mai puteam opri, aveam senzaþia cã-mi
scapã mereu câteva pete, apoi m-am întrebat dacã nu
cumva eu sunt cel care murdãreºte pardoseala ; mi-am
verificat tãlpile, erau curate. Singura explicaþie stãtea în
faptul cã obosisem ºi mi se împãienjeneau ochii. Era cazul
sã plec. Am pus la loc toate ustensilele, cârpele, mãturile,
periile, detergentul, aranjându-le cu cea mai mare grijã
posibilã. În mod normal nu aº fi atât de obsedat de
curãþenie, însã voiam sã le joc o festã celorlalþi. Îi ºi
vedeam dimineaþa, muþi de uimire din cauza perfecþiunii
restaurantului, pãºind cu bãgare de seamã, roºi de ciudã
pânã în adâncul sufletului. De-abia în acea clipã, când mã
lãsam de pe un picior pe altul în faþa uºii, mirosind par-
fumul dezinfectantului ºi felicitându-mã pentru destoinicia
mea, mi-am dat seama cât de mult îmi urãsc colegii ºi cât
de mult mã urãsc ºi ei pe mine. Când întoarce carnea pe
plitã, Magda mã stropeºte cu ulei (noi folosim un ulei
special care nu sare, dacã îl pui în cantitatea potrivitã ; de
altfel orice exces afecteazã gustul, dar pe ea n-o intere-
seazã, ea nu vrea decât sã trânteascã bucata de carne în
aºa fel încât uleiul sã tâºneascã exact spre mine). Mereu
simt mici arsuri pe braþ ºi încerc sã nu tresar sau sã-mi
schimb expresia feþei. Tudor, de la casã, face semne cu
mâna. Andrei îmi zbiarã comanda în ureche. Închid ochii
ºi tai castraveþi. Aº vrea sã se facã toþi mici ºi sã-i arunc pe
plitã ºi sã-i aud cum sfârâie. În momentele astea fluier
Indiana. Aº vrea sã vinã doamna director ºi sã stea în
mijlocul nostru toatã ziua, sã înþeleagã cât de mult mã
strãdui ºi câte trebuie sã îndur de la toþi imbecilii.
Am încuiat, am salutat paznicul ºi mi-am înfundat
mâinile în buzunare. Strada era încruntatã ºi ameninþãtoare,
ca ºi cum dintr-o clipã în alta urma sã se întâmple ceva
126
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
rãu. Nu recunoºteam ferestrele ºi uºile înghiþite de întuneric,
pe care le vedeam în fiecare zi scãldate în lumina proaspãtã
a dimineþii. Era liniºte. Aveam mintea goalã de gânduri.
Doar câteodatã, când vreo pisicã se strecura pe dupã
tomberoane, tresãream ºi mã aºteptam sã-l vãd pe Batman
sau pe vreun alt personaj neverosimil de bandã desenatã.
Mi se fãcuse foame. Încercam sã mã gândesc la lucruri,
la viaþa mea, la Batman, la reclama de la Connex, dar nu
puteam ieºi deloc din subiectele mele obiºnuite, care erau
mâncarea de acasã ºi activitatea de la restaurant. Toate
înlãnþuirile pe care le fãceam în cap trebuiau cumva sã ducã
fie la una, fie la alta. Pânã ºi felul în care gândeam, greoi,
încet, apãsat, semãna cu meticulozitatea mea de la serviciu.
Nu puteam sã fiu altceva decât un pârlit de bãiat de restau-
rant, ºi orice tentativã de a-mi dovedi cã sunt mai mult
decât atât dãdea greº. Nu ºtiu sã spun cine sunt, ºi asta nu
din cauzã cã nu-mi gãsesc cuvintele (oricum e adevãrat
cã-mi gãsesc foarte greu cuvintele), dar despre mine nu e
nimic de spus pentru cã am spus totul pânã acum. Mã
repet ºi e mai bine sã-mi vãd de muncã. Iar dacã nu am
ce munci cred cã e mai bine sã nu mã gândesc la nimic.
Nu-mi place oraºul ãsta. Îi dispreþuiesc pe vânzãtori,
pe oamenii din autobuz, pe cei din spatele ferestrelor.
Dar îi dispreþuiesc, nu-i urãsc aºa cum îmi urãsc colegii.
Sunt la mijlocul distanþei dintre nepãsare ºi urã. Foarte
supãrãtoare sunt zilele când umerii þi se freacã de umerii
atâtor necunoscuþi, când miroºi atâtea mirosuri ºi când
trebuie sã eviþi atâtea priviri... Aº renunþa cu bucurie la
toate astea, dar nu sunt prea deºtept, nu ºtiu cum ; la þarã
nu mai am pe nimeni ; nu-mi rãmâne decât sã dispreþuiesc
în liniºte toate lucrurile pe care le vãd.
Deodatã am auzit un fâºâit dincolo de pod, crescând
în intensitate cu fiecare secundã. Erau cauciucurile unei
maºini rostogolindu-se pe asfaltul umed. Chiar duminica
trecutã mã trezise din somn un sunet asemãnãtor, ca o
inspiraþie lentã pe gurã, ºi am ºtiut cã o maºinã goneºte pe
127
Silviu Gherman
ºoseaua plinã de apã. Conºtiinþa acestui fapt îmi rechemase,
surprinzãtor, o grãmadã de amintiri : o casã cu etaj lângã
un drum asfaltat ºi pustiu, lungi dupã-amieze de varã când
televizorul nu funcþiona ºi-mi propteam bãrbia în câteva
perne, închizând ochii ºi ascultând cu luare aminte fiecare
zgomot al camerei. Pe atunci îmi plãcea sã-mi închipui cã
sunt un câine-lup care ciuleºte urechile. Auzeam ticãitul
ceasului, scârþâitul obloanelor de la parter, freamãtul viºinului
din curte. Uneori ploua, iar sunetele þâºneau de peste tot
în ritmul unor mici tobe. Îmi lipeam urechea de podea,
procedeu copiat din filmele cu indieni. Multã vreme nu se
întâmpla nimic ; fiecare secundã o alunga pe cea dinaintea
ei ºi era alungatã de urmãtoarea.
Nu era chiar rãu. În orice caz nu dispreþuiam atât de
multe lucruri. Tocmai pentru cã duceam o viaþã mai simplã.
ªi din toate acele sunete mãrunte se distingea un foºnet
lung, subþire ºi promiþãtor. Mã uitam pe geam. Apa se
scurgea pe streaºinã ºi pe frunzele viºinului, bãltoace
pline de cercuri împânzeau curtea. Mã concentram. Poate
mi se pãruse, aºa cum se întâmpla de cele mai multe ori,
când confundam cauciucurile foºnind pe ºosea cu sunetul
fãcut de propria mea respiraþie. Dar câteodatã se întâmpla
ca foºnetul sã creascã, ºi atunci se desfãcea în sunete mai
mici : huruitul unui motor, schimbarea unei viteze, scrâº-
netul unor frâne. Prin frunzele viºinului se distingea o
patã vioaie, care se transforma de regulã într-o Dacie albã
ce-ºi croia drum prin covorul fin de apã împroºcând stropi,
lãsând în urmã casa ºi trãgând dupã ea tot calabalâcul de
sunete cu care venise. Mai plutea dupã trecerea ei un
bâzâit fin, aproape imposibil de descris, apoi locurile
reîncepeau sã cânte cum ºtiau ele. Puteam sã stau aºa ºi sã
le ascult chiar douãzeci de minute, nu mai mult, fiindcã
mã plictiseam ºi mã duceam sã-mi fac un sandviº.
A trebuit sã urc pe trotuar. De dupã colþ a apãrut o
maºinã colþuroasã, mare, strãlucind ciudat în lumina palidã
128
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
a felinarelor. Deºi era noapte, farurile nu funcþionau, iar
lãmpile de poziþie aprinse nu-l ajutau deloc pe ºofer.
Vãzând o asemenea nãlucã pe strãduþele pustii, mi-a trecut
prin cap cã ar trebui sã dau fuga înapoi la restaurant :
poate voiau sã mãnânce. Când s-a apropiat, am vãzut cã
era un jeep elegant, cu geamurile fumurii ºi mânerele
portierelor aruncând reflexe de argint. O muzicã sfioasã
rãzbãtea printr-un geam închis pe trei sferturi. M-am ridicat
pe vârfuri ºi am întins gâtul sã vãd cine e înãuntru. Probabil
arãtam foarte caraghios, cãci o voce abia þinându-ºi râsul
a rostit câteva cuvinte pe care nu le-am înþeles, pe urmã
geamul a urcat ºi muzica ºi maºina au luat-o la dreapta
dispãrând în noapte. Mi-au lãsat doar un miros de parfum
ºi un carton alb care a fãcut trei tumbe din cauza inerþiei,
oprindu-se lângã bordurã.
M-am uitat la stânga. M-am uitat la dreapta. Eram din nou
singur. Cartonul îmi fãcea cu ochiul din mijlocul strãzii.
L-am cules ºi m-am apropiat de un felinar. Era laminat,
avea fotografia unei femei blonde ºi mi-am dat seama
dupã aspect cã nu e un buletin românesc. Am citit unele
nume precum Minogue, Melbourne, Victoria ºi Australia.
L-am bãgat în buzunar. Era fãrã îndoialã o turistã
zãpãcitã plecatã în turul Europei, care acum se îmbãta în
Bucureºti ºi mâine vizita biserici în Viena. Într-un fel,
m-am bucurat cã-ºi pierduse buletinul. Însemna cã va
trebui sã urmãresc rubrica Pierderi din ziare ºi sã mã
aºtept la o recompensã substanþialã.
În faþa casei, am examinat iar poza. Era o fatã drãguþã,
dar avea buzele mult prea mari pentru gustul meu.
Într-adevãr au fost uimiþi – ºi doamna director, ºi
Magda, ºi ceilalþi. Parcã noaptea trecutã nu arãta aºa
frumos. Era mai ceva ca în desenele animate, unde curãþenia
e sugeratã prin sclipirile obiectelor. Scaunele ridicate pe
mese aveau vârfurile picioarelor lustruite, ficuºii se legãnau
unduitor, bucãtãria era imaculatã. Am simþat deodatã cã
129
Silviu Gherman
toatã încrâncenarea pe care o acumulasem în mine de
atâta timp se topeºte ºi piere. Am fost aºa mulþumit, cã am
uitat sã-l raportez pe Rãzvan. Nu mã mai interesa nici
mãcar dacã colegilor le e ciudã sau nu. În definitiv, e
obositor sã urãºti, iar în ziua asta trebuia sã iau o pauzã ºi
sã mã bucur de rodul muncii mele.
Magda nu m-a mai stropit, Andrei a þipat ceva mai
încet, iar doamna director a promis cã-mi va mãri salariul.
Am zâmbit ºi am fredonat Indiana toatã ziua.
Când am luat o pauzã, pe la ora patru, mi-am comandat
un meniu complet ºi m-am aºezat la o masã. Nu mai
avusesem ocazia sã apreciez produsele restaurantului nostru
din perspectiva clientului. Tocmai fusesem anunþaþi de
noua politicã a companiei, care de azi ne oferea un meniu
zilnic complet (ca sã verificãm pe propria noastrã piele
calitatea efortului depus). Am desfãcut hârtia caldã în care
era împachetat sandviºul ºi l-am examinat. Dacã e sã fac
o comparaþie între fotografiile promoþionale ºi sandviºul
pe care îl am în mânã, nu aº putea spune cã la noi se
mãnâncã exact ce se vede în poze. Diferenþa nu e atât de
mare, însã un ochi atent poate observa cã bucãþile de
caºcaval sunt prelucrate pe computer ºi apar dintre cele
douã straturi de carne la intervale perfect egale. Nu asta ar
fi problema, ci opinia generalã care spune cã reclamele la
fast food-uri sunt mincinoase : cã paharul de cola nu are
în realitate aceeaºi dimensiune în comparaþie cu cartofii
prãjiþi, cã plãcintele nu au aceleaºi proporþii faþã de ham-
burgeri, cã recipientul de îngheþatã e mult mai mic. Mi se
pare cã, dintr-un anumit punct de vedere, aceste obiecþii
sunt rezonabile, dar nu trebuie sã cãdem în extrema
cealaltã, care spune cã în fast food-urile de azi nu mãnânci
mai nimic ºi-þi dai toþi banii pe prostii. Experienþa îmi spune
cã proporþiile nu sunt deloc modificate ; totul depinde de
unghiul din care a fost realizatã fotografia. Desigur, ima-
ginea nu e identicã cu originalul din cauza unor mici
retuºuri, cum ar fi caºcavalul copiat ºi unele diferenþe
130
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
infime în ce priveºte culoarea. Asta se întâmplã cu orice
fotografie. Dar de aici pânã la a afirma cã ne minþim
clienþii mi se pare o cale mult prea lungã. De pildã, pe
mine mã saturã întotdeauna meniul complet. În cazul în
care se întâmplã sã fiu foarte înfometat, pot comanda un
meniu dublu ºi o plãcintã de închidere. Garantez cã astfel
se poate sãtura ºi cel mai înfometat dintre clienþi. Iar banii
nu constituie o problemã. De când am început sã lucrez ºi
sã intuiesc costurile producþiei, mi-am dat seama cã pre-
þurile noastre sunt într-adevãr extrem de avantajoase pentru
buzunarul consumatorului mediu.
Mã delectam cu aroma ºi moliciunea chiflei ºi mã
gândeam cã în nici un caz nu aº fi mâncat aºa ceva acasã.
Perfecþiunea, regularitatea, echilibrul nu se puteau realiza
decât în condiþii strict ºtiinþifice. Am muºcat, ºi iatã cã
ingredientele pe care le prelucram în fiecare zi s-au pre-
schimbat într-un gust complex, o combinaþie de castraveþi
muraþi, roºii, ceapã ºi carne bine prãjitã. Sosurile, în
schimb, lãsau de dorit. Nu aveam prea multe sã reproºez
ketchupului (deºi putea fi mai picant), însã maioneza,
prea subþire ºi searbãdã, se strecura printre bucãþile de
castraveþi ºi le fãcea atât de alunecoase, încât nu le mai
puteai mesteca ºi îþi alunecau direct pe gât. Cartofii prãjiþi
au fost excelenþi. Totuºi, bãutura a fost cam caldã ºi s-a
terminat prea repede. În ceea ce priveºte ultima obiecþie,
o spun cu unele rezerve, pentru cã e posibil sã fi bãut pe
nerãsuflate ºi nu în înghiþituri mici, cum e recomandat.
Terminasem masa ºi mã pregãteam sã mã întorc la
lucru, când am remarcat sub ficus, la masa cea mai izolatã,
un bãtrân într-un cãrucior cu rotile. Fiindcã nu avea nevoie
de scaunul de la masã, îl împinsese într-o parte, ceea ce
incomoda clienþii. ªi chiar atunci, un grup de oameni
corpolenþi, aliniaþi unul în spatele celuilalt, se întorceau
de la tejghea aducându-ºi tãvile cu mâncare. Purtau tricouri
albe pe care scria TRÃIEªTE AZI (erau probabil dintr-un
131
Silviu Gherman
fel de grup), vorbeau tare ºi se mutau de pe un picior pe
altul ca niºte morse uriaºe. Unul din ei s-a împiedicat de
scaunul rãzleþ al bãtrânului ºi a cãzut lat, dând un strigãt
gros. Am sãrit numaidecât ºi l-am ajutat sã se ridice. I-am
spus cã-mi pare rãu, cã nu e nici o problemã, restaurantul
îi va oferi un alt meniu, eu voi curãþa pe jos, toatã lumea
va fi mulþumitã. Dupã ce am tãcut, mi s-a pãrut cã are în
ochi aceeaºi privire jenatã ca ºi omul cu îngheþata. Mi-am
apropiat capul de al lui ºi l-am fixat cu ºi mai mare
insistenþã. Mirosea a usturoi ºi a ciocolatã. Bine, bine, un
meniu, a bolborosit, scaunul ãsta era în drum ºi nu l-am
observat, nu-i vina mea. Nu vã faceþi probleme, am spus,
am eu grijã de tot.
Strângând, m-am uitat cu o oarecare furie la bãtrân. Mã
aºteptam sã se întoarcã spre mine ºi sã se scuze cumva,
dar el nici mãcar nu se uita încoace. Urmãrea concentrat
un lucru pe care eu, din pricina poziþiei, nu-l puteam
vedea. Am cules ºi ultima fãrâmiturã, zâmbind cum ºtiam
mai frumos, ºi m-am ridicat. Am trecut în spatele lui pentru
o clipã, apoi mi-am continuat drumul. În vreme ce aruncam
la gunoi tava am avut certitudinea cã moºneagul se uita la
Magda, care lucra în bucãtãrie ºi era pe jumãtate acunsã
de un raft metalic. I se vedeau mâinile grãsuþe cum
trebãluiesc deasupra plitei, cum apucã furculiþa ºi înþeapã
carnea, depunând-o între feliile de pâine, îndesând-o
puþin ºi fãcând loc pentru celelalte ingrediente. I se vedea
ºi profilul, boneþica rozalie de sub care nu ieºea nici un fir
de pãr, nasul coroiat ºi gura întredeschisã. Nu m-am
interesat prea tare de lucrul ãsta, pentru cã exista posi-
bilitatea ca bãtrânul sã urmãreascã preþurile scrise pe
panourile de deasupra tejghelei. M-am apropiat ºi i-am
spus Magdei sã pregãteascã încã un meniu pentru clientul
care a cãzut. Ea n-a auzit bine, aºa cã a trebuit sã repet.
La sfârºitul programului, când toþi s-au îndreptat spre
ieºire, Magda i-a spus lui Andrei cã un bãtrân în scaun cu
rotile se uitã ciudat la ea. Ei, na, a zis el râzând, poate te
132
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
procopseºti ºi tu, eºti încã tânãrã, profitã, ºi alte asemenea
glume pe care mi le închipui foarte populare în cercurile
de bãieþi, iar Magda a râs ºi s-a prefãcut cã-l loveºte în cap
cu poºeta. Tot jucându-se aºa, au traversat strada ºi pe
urmã nu i-am mai vãzut. ªtiam cã Magda stã pe undeva pe
aproape, iar Andrei o conduce pânã la poartã ºi apoi
aºteaptã ultimul autobuz. Era timpul sã mã apuc de curãþat,
dar când m-am întors din dreptul uºii ceva m-a lovit în
genunchi. Nimerisem peste bãtrânul în scaun cu rotile.
Avea o faþã foarte suptã ºi urdori groase în colþul ochilor.
Dã-te din drum, mi-a spus, eu m-am dat, iar el, pompând
la roþile lui scârþâitoare, s-a îndepãrtat cu vitezã pe urmele
Magdei ºi ale lui Andrei. Am rãmas blocat, neºtiind ce sã
fac. L-am cãutat pe paznic ; nu era nicãieri, ori poate era
pe aproape ºi se îmbãta (întotdeauna am suspectat cã
paznicii ºi portarii beau în timpul serviciului). În definitiv,
nu era problema mea dacã un bãtrân decide sã se îndrã-
gosteascã de Magda, ºi poate cã lucrurile nici mãcar nu
stãteau aºa, dar simþeam cã avea sã se întâmple ceva
important ºi cã prezenþa mea în apropierea bãtrânului ar
putea fi oportunã. Am închis luminile ºi am încuiat. În
mijlocul încãperii se vedea gãleata cu apã ºi mãtura al-
bastrã ; doar câteva clipe, sã mã asigur cã totul e în ordine,
ºi voi reveni. Mi s-a pãrut o veºnicie pânã am rãsucit cheia
în yalã.
Am pãºit repede, dar cu bãgare de seamã. În faþã,
trecând prin conurile de luminã ale felinarelor, braþele
bãtrânului împingeau neobosite roþile. Am strâns din dinþi
când încheietura gambei mi-a pocnit la o miºcare mai
bruscã. Moºul nu m-a auzit, fiind mult prea ocupat cu
gâfâitul ºi împinsul, ºi oricum nu cred cã auzea bine.
Începeau sã se distingã chicotelile Magdei ºi niºte sunete
ciudate scoase de Andrei. La intersecþia cu Bolintineanu,
trupurile li s-au desprins din fundalul de umbrã. Se priveau
ºi glumeau ; Magda îºi pusese o mânã pe umãrul lui,
zguduindu-l uºor în timp ce clãtina din cap. Bãtrânul a
133
Silviu Gherman
încetinit brusc ºi, împingând cu mare delicateþe cãruciorul,
s-a ascuns în spatele unui stâlp. Eu m-am refugiat dupã o
maºinã.
I-am vãzut sãrutându-se scurt de opt ori. Magda se
unduia ºi-l mângâia, dar Andrei s-a desprins din sãrutãrile
ei în cinci cazuri din opt – am numãrat – bolborosind
niºte fraze pe care nu le-am auzit clar. Cred cã-i spunea
cât e de obosit ºi cã vrea sã plece. Pânã la urmã Magda l-a
lãsat sã se ducã spunându-i pa, pa, pa, pa de foarte multe
ori. Când Andrei a dispãrut de tot, ea a ridicat privirile
cãtre scara blocului. Era o clãdire veche, construitã înainte
de rãzboi, ca majoritatea celor de pe strada asta. Avea
unele ferestre rotunde de parcã erau niºte hublouri, ºi era
îmbrãcatã de sus pânã jos în iederã. Cum Magda stãtea cu
spatele la mine, nu mi-am dat seama ce înseamnã gesturile
pe care le fãcea cu mâna. S-a întors : îºi aprinsese o þigarã.
În aer plutea sunetul unei sirene îndepãrtate, ca fluieratul
unui om fãrã griji. Atunci bãtrânul a ieºit la luminã ºi s-a
apropiat. Ceea ce urmeazã e un lucru care m-a bulversat,
dar, îmi zic, nu intrã în responsabilitãþile mele ºi nu e
cazul sã-mi imput atâtea vini. Dacã toatã lumea ar colecta
vini ºi ar regreta, pãmântul ar deveni o adunãturã de
þicniþi.
Bãtrânul abia atingea roþile cãruciorului, þinând spatele
drept ºi bãrbia în faþã. A vorbit delicat ºi corect, cam în
felul în care vorbesc eu atunci când sunt oficial.
– Domniºoarã, eu am trecut prin multe… domniºoarã,
viaþa oferã… viaþa este… viaþa nu este… o fatã singurã… cât de importantã e disciplina – Da – fãrã disciplinã nu
ªi îndrugând verzi ºi uscate, a întins deodatã mâinile ºi
a pipãit-o pe Magda pe pântec ºi coapse. Ea a rãmas ca
trãsnitã. Nu vreau neapãrat sã insinuez cã i-a dat voie, era
clar cã era surprinsã, chiar îngrozitã. A avut nevoie de o
vreme pânã sã înþeleagã ce i se întâmplã. Timp de câteva
clipe, urmãrind atent mâna bãtrânului alunecându-i pe
trup, Magda mi-a pãrut mai grasã decât mi-o închipuiam.
În lumina palidã a unui felinar, vedeam cum degetele
134
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
acoperite cu bube ºi pãr se afundã în cutele puloverului
ei mulat, cum sapã ºanþuri moi în carnea ºoldurilor ºi-i
modeleazã coapsa, care parcã era o bucatã de lut. M-am
aºteptat ca Magda sã înceapã scandalul ºi am fãcut din
prudenþã un pas mai în spate, lipindu-mã de caroseria
maºinii. Acum eram aproape de plãcuþa cu numãrul de
înmatriculare, ºi nu mi-am putut stãpâni râsul când am
citit : B – 09 – PUL. De altfel râsul mi-a trãdat prezenþa,
deºi nu am fost vãzut. Bãtrânul a întors cãruciorul ºi a
pornit cu însufleþire în josul strãzii. Magda a mai strigat
ceva, dupã care a intrat plângând în casã.
Nu-mi era foame când am ajuns acasã. Am aruncat la
closet mâncarea ce mã aºtepta în hol, pe o tavã. A doua
zi, de dimineaþã, am avut parte de un discurs ce m-a
surprins ºi mi-a adus lacrimi în colþul ochilor, nu ºtiu de ce.
– Nu mã simt bine deloc. Cum mai merge slujba ? Sã fii
bãiat cuminte. Eu mi-am fãcut datoria, te-am crescut, am
avut grijã de tine, þi-am dat de mâncare, þi-a plãcut mân-
carea de ieri ? ºi nu þi-am cerut niciodatã nimic, pentru cã
am considerat firea ta liniºtitã ºi slujba o rãsplatã suficientã,
ºi nu cred cã m-am înºelat. Am sufletul împãcat, voi
continua sã te hrãnesc ca pe copilul meu, sã te îngrijesc,
sã te sprijin, sã-þi spãl hainele. Gândeºte-te cã va veni
vremea sã-þi întemeiezi o familie, trebuie sã þii cu dinþii de
slujba aia, sã avansezi, sã fii disciplinat, ºtii cã þi-am spus
ajungi nicãieri. Aº vrea sã-þi dau mai multe sfaturi ; aproape
niciodatã nu stãm de vorbã. Tu nu-mi spui mai nimic, eu
nu-þi spun mai nimic, ºi, în felul ãsta, am ajuns sã vorbesc
cu tine numai prin mâncare, înþelegi, dar mi se pare cã
nu-þi mai place atât de mult mâncarea de acasã. Dacã e
ceva ce nu-þi face plãcere, vino ºi spune-mi, nu arunca la
veceu. Am gãsit de dimineaþã cartofi plutind în veceu, nu
e frumos, ºi în plus nu e bine, se înfundã. – N-am vrut sã
135
Silviu Gherman
te supãr – Îmi dau seama, dar gândeºte-te cât efort am
depus pânã am fãcut plãcinta aia ºi cartofii copþi. Era greu
sã-i pui la loc în frigider ? – Iartã-mã, n-am vrut sã te supãr,
ai dreptate.
A fost singura zi în care a vorbit cu mine atât de mult.
Cred cã nu mi-a mai vorbit aºa de aproape doi ani, adicã
de când am spart geamul unui vecin cu un fluturaº de
badminton. ªi atunci a trebuit sã mã muºtruluiascã de faþã
cu vecinul, fiindcã n-aveam atâþia bani cât sã plãtim un
termopan. M-a certat, mi-a confiscat racheta ºi s-a uitat pe
urmã lung la mine, ca ºi cum nu-i venea sã creadã cã un
simplu fluturaº ar putea sparge un geam. Forþa mea fizicã
e un lucru evident, ºi acest aspect al constituþiei mele ar fi
trebuit sã-i fie familiar pânã atunci.
De data asta nu m-a certat. A avut în voce cãldurã,
afecþiune, îngrijorare ºi încã ceva, un sentiment neprecizat
cu care m-a cercetat intens, mutând repede privirea de la
un ochi la celãlalt. Buzele uscate îi tremurau. Poate cã
avea o greutate pe suflet ºi era exact pe punctul de a mi
se destãinui. Mã aºteptam la orice, la mãrturisiri, la revelaþii,
simþeam cã e un balon suprasaturat cu informaþii, gata sã
plesneascã. S-a abþinut. Nu mi-a spus absolut nimic, nu
m-a atins, nu m-a mângâiat. A spus doar :
– Dacã fac acum o ciorbã de lobodã, o mãnânci ?
Am spus :
– O mãnânc disearã. Acum trebuie sã mã duc la serviciu.
136
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
ZYX
Pe linie maternã, oamenii din familia mea îmbãtrânesc
urât. Feþele, mai ales, li se brãzdeazã cu o reþea densã de
riduri ºi pliuri, culoarea pielii le devine mãslinie ºi, din
cauza atâtor denivelãri ale suprafeþei obrazului, nici mãcar
obiºnuitele pete ºi aluniþe bãtrâneºti nu mai au loc sã
aparã. Dacã totuºi, din întâmplare, ele îºi gãsesc loc cu
chiu cu vai deasupra gurii, sub ochi, pe frunte sau la
tâmple, încreþirea pielii le face practic invizibile. Cãzuþi,
împuþinaþi, lipsiþi de densitate ºi ajunºi la un stadiu al
grosimii apropiat de cel al pergamentului, obrajii ºi pleoa-
pele liniei materne fac ca senectutea sã nu fie aºteptatã cu
seninãtate, ci cu nervi, cu atât mai mult, cu cât mama,
bunica, bunicul ºi strãbunicul meu au fost niºte oameni
foarte frumoºi, pentru care aspectul fizic – ºi în special cel
al figurii – a constituit obiectul unui fel de cult. Nu în
neapãratã opoziþie, ci mai curând fãrã sã se preocupe în
mod conºtient de partea esteticã, neamul liniei paterne
ºi-a emis liniºtit genele generaþie dupã generaþie, ºi din
ºirul lor de oameni serioºi, cu înclinãri spre meºterit ºi,
uneori, spre ºtiinþele exacte, au dat contemporaneitãþii
exemplare cu nimic remarcabile, oameni ca mine ºi ca toþi
ceilalþi, sãnãtoºi, robuºti, cu ochi vioi ºi cu miºcãri bruºte.
Când eram mic, oamenii spuneau cã semãn ba cu maicã-mea,
ba cu taicã-meu, ºi de-a lungul anilor acest lucru a constituit
un subiect de râcã subliminalã între pãrinþi, care doreau,
137
Silviu Gherman
fiecare, ca odrasla sã-i calce pe urme : tata sã mã facã
arhitect, mama sã mã vadã top model. Într-adevãr, am o
mamã frumoasã, care ºi-a fãcut o carierã destul de bunã
pozând pentru reviste precum ELLE, Turner ºi Voilà, ºi
care înþelege aceastã industrie a imaginii ca pe un domeniu
fascinant, al creativitãþii ºi nonconformismului. E de la
sine înþeles dispreþul unor oameni pragmatici cum sunt
cei din familia lui taicã-meu pentru asemenea manifestãri
multicolore ºi marginale ale existenþei, cu toate cã în
1999, când a întâlnit-o pe maicã-mea, tocmai lejeritatea ºi
preocupãrile ei de suprafaþã l-au fascinat.
Am crescut cu douã perechi de bunici ºi am avut
norocul sã-i prind în viaþã pe toþi patru pânã la 15 ani. În
2021 au murit, unul dupã altul, pãrinþii lui taicã-meu ºi
tatãl mamei mele. A mai rãmas Mama Mare, care prin firea ei
neliniºtitã, amplificatã acum de perspectiva neantului apro-
piat ºi a vieþii pline lãsate în urmã, a intrat într-o fazã
foarte ciudatã, aproape patologicã, a redescoperirii pro-
priului trup. Venea în vizitã ferchezuitã ca o împãrãteasã
egipteanã, ºi când întorcea repede capul, dintre riduri îi
cãdeau fragmente minuscule de pudrã. Mã sãruta pe amân-
doi obrajii, lãsându-mi salivã pe colþurile gurii, iar când se
îndepãrta îi vedeam rujul dus, pierdut printre crâmpoþelile
buzelor. Mã mângâia mereu pe creºtet ºi pe antebraþ.
Când rãmâneam singuri, se uita la mine cu capul aplecat
puþin într-o parte, ducându-ºi mâna la obraz, ºi cu o unghie
scurtã ºi ascuþitã, tãiatã special pentru a ascunde scãpãrile
keratinei, îºi atingea cearcãnele într-un gest melancolic.
Mã întreba : ce crezi, Mian (aºa-mi spunea din copilãrie,
probabil de când învãþasem sã vorbesc ºi pocisem numele
de „Mihai“), mai sunt frumoasã ? Da, Mama Mare, eºti fru-
moasã, trebuia sã zic, dar, ceea ce era curios, dacã ziceam
„nu, Mama Mare, nu eºti frumoasã, ai fost, dar acum ai
îmbãtrânit“, nu se supãra, cãdea doar pe gânduri ºi continua :
– ªtii, Mian, de ce nu mi-am fãcut operaþii estetice ?
138
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Nu, Mama Mare. De ce ?
– Mi-a fost fricã. Am vãzut multe femei care ºi-au fãcut
ºi nu le-am înþeles deloc. Nu suport durerea, ºi nici
spitalele. Nici vaccinuri n-am fãcut.
Bunicã-mea trebuia admiratã nu atât pentru frumuseþea
ei de odinioarã, la care se întorcea acum cu obstinaþie, ci
ºi pentru cã se situase de partea lui taicã-meu în problema
carierei mele. Îi repugnase cariera de fotomodel a fiicei,
cu cãlãtorii ºi shootinguri peste tot ºi nicãieri, cu râsetele
generoase ºi inocente ale graþiilor, prin care falia dintre
realitate ºi ce era în capul lor se simboliza ºi se exorciza,
cu toate afectãrile profesionale („mi-a zis cã-s grasã“, „mi-a
zis cã-s osoasã“, „dã-mi înapoi fondul de 4“) ºi cu regimurile
ce transformau mâncarea dintr-o plãcere în rezerve ener-
getice, în „alimente“ ºi în combustibil. Asta nu însemna
totuºi cã nu acorda cea mai mare atenþie propriei înfãþiºãri.
Pur ºi simplu rivaliza cu fiica, în faþa cãreia se simþea
superioarã din punct de vedere intelectual. O fotografie
fãcutã de o prietenã de familie le înfãþiºeazã îmbrãcate cu
bluze negre ce le dezgolesc umerii, þinându-se de dupã ºold.
Mama e veselã ºi se uitã într-o parte. Pãrul ei negru, strâns
în coadã, contrasteazã cu faþa luminoasã, iar zâmbetul
larg, ca rãspuns probabil la o glumã fãcutã de Mama Mare,
îi evidenþiazã volumul ºi proporþiile maxilarului. În ceea
ce o priveºte pe Mama Mare, ea priveºte drept în aparat,
cu ochii mari ºi cu o schiþã de zâmbet, care aduce mai
mult a surprizã decât a încercare de a plãcea. Nici un rid
nu strãbate obrazul vreuneia, cu excepþia celor trei liniuþe
din colþul ochilor Mamei Mari. E adevãrat cã poza e veche,
pe când Mama Mare avea doar 40 de ani, dar, prin contrast,
ofilirea uneia ºi înflorirea celeilalte sunt izbitoare. În
sfârºit, dincolo de aceste aspecte, rãmâne o stare de
încordare, de tensiune între cele douã femei, ca ºi cum ar
fi fost întrerupte dintr-o conversaþie pe care o vor relua de
îndatã ce fotograful va ridica degetul de pe buton.
139
Silviu Gherman
Mama Mare locuia într-un imobil construit de Mercader,
care devenise curiozitatea cartierului. Intrând din stradã,
nimereai într-un hol cenuºiu, cu o scarã pãtrãþoasã în
mijloc ce ducea la apartamentul fiecãrei familii din bloc.
Toate apartamentele erau supraetajate ºi aveau curþi gene-
roase, iar camerele propriu-zise se aflau dincolo de grãdini,
ascunse de vegetaþie. Pentru ca fiecare grãdinã sã primeascã
partea cuvenitã de soare, fuseserã construite în spiralã, iar
din spaþiul Mamei Mari, aflat la parter, le puteai contempla
curbura, pierzându-se în înãlþimea celor cinci etaje. Nu
era o priveliºte plãcutã, ºi nici utilã ; soarele lipsea în cea
mai mare parte a zilei, iar senzaþia de claustrofobie era
pregnantã. Dimineaþa era cât de cât în regulã, dar la
asfinþit umbra spiralei devenea ameninþãtoare, ca un tirbuºon
gigantic gata sã sfredeleascã grãdina de la parter. Sunam
ºi nu ºtiam niciodatã dacã soneria producea vreun sunet,
fiindcã firul electric traversa curtea, ocolea o anexã ºi se
pierdea în holul mare, unde þârâia încet ca un greiere.
Aºteptam douã minute, dupã care se auzea o uºã deschisã
brusc, care îmi vestea cã Mama Mare a ieºit prin anexã ºi
acum e în faþa porþii. Clanþa tremura în timp ce razele
soarelui nu mai ieºeau prin broascã, semn cã fusese
introdusã cheia, apoi urmau niºte clic-clac-uri ºi poarta se
deschidea. Mama Mare mã întâmpina cu mâinile împreu-
nate în poalã, lãsându-se pe spate, mijind ochii pentru a
mã vedea mai bine. Aºtepta sã-i spun „sãrut mâna“, apoi
mã sãruta pe amândoi obrajii ºi mã primea înãuntru.
Eram condus pe o alee care fãcea un unghi de 90 de
grade la dreapta ºi poftit sã iau loc pe unul din cele douã
ºezlonguri întotdeauna pregãtite. Aleea cotea într-un nou
unghi de 90 de grade, de data aceasta la stânga, ºi la
capãtul ei se gãsea intrarea în casa de locuit. Un drum mai
mic se pierdea, într-o ºerpuire la fel de regulatã, printre
tufe de tuia, trandafiri, narcise, mãrgãritare ºi câteva intenþii
de viþã-de-vie. În mijlocul verii, mirosurile erau îmbãtã-
toare ºi puþin prea grele în dulceaþa lor. O mare varietate
140
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
de pisici din vecini completa olfactiv spaþiul. La etajul I al
spiralei, doctorul Negruþiu îºi etala colecþia de feline care
se bãteau necontenit, îºi marcau teritoriile ºi se uitau
ciudat printre ochiurile gardului la grãdina de dedesubt.
Când aveam cinci ani am încercat sã prind de coadã un
motan care se freca de gard. S-a întors cu spatele (i-am
vãzut testiculele umflate ºi coada dreaptã) ºi a pulverizat
o oarecare cantitate de urinã prin plasa gardului. Stropii
au fãcut o boltã ºi n-am apucat sã-mi feresc faþa.
Mama Mare fãcea parte din categoria anacronicã a
bãtrânelor care te întâmpinã cu ºerbet ºi apã rece. Avea
niºte carafe în miniaturã, punctate cu bobiþe de vopsea
roºie pe care îmi plimbam cu plãcere buricele degetelor.
Respingea cu un fel de snobism apa mineralã, fãcând
vizite sãptãmânale la izvorul Sfânta Treime, de unde se
aproviziona cu apã pe care o þinea în niºte ulcele de lemn
parfumat. Într-una din vizite, dupã ce mã salutã, mã pofti
sã iau loc ºi plecã dupã bunãtãþi (cu câteva clipe înainte
îmi turnase în pahar). Nu venisem cu vreun scop anume,
hoinãream prin oraº, savurând primele zile de vacanþã
universitarã. Nimic nu mã apãsa. Asemenea momente de
liniºte îmi fãceau plãcere, ºi mã gândeam cã atmosfera
tãcutã ºi soarele care abia rãsãrise erau lucruri ce puteau
fi gustate mai bine în singurãtate. Poate cã n-ar fi trebuit
sã vin, îmi ziceam.
Aºteptându-i întoarcerea, mi-am mutat privirile asupra
mãsuþei de rãchitã pe care se aflau câteva hârtii. Pusã
peste ele, o ceaºcã goalã de cafea în care zaþul se întãrise
îmi dãdu de bãnuit cã Mama Mare a lãsat hârtiile afarã în
timpul nopþii. Obiºnuia sã citeascã aici, în umbra spiralei
ºi în aromele tari ale grãdinii. Am extras cu mare grijã o
paginã mai expusã ºi am început sã citesc :
„...cãtre materialul rezidual comprimat în izolator (ca
în fig. B). În continuare, se furnizeazã nutrienþii prin
141
Silviu Gherman
activarea clapetei a. Selectaþi opþiunea Blue Render ºi
introduceþi parametrii : 12, 7854, 23, File Dropper 1...“
– Eºti un delicat, a spus Mama Mare fãcându-ºi apariþia
cu dulceaþa.
Am pus repede hârtia jos.
– Poftim ?
– Eºti un delicat, a repetat întinzându-mi farfuria. Ai o
jenã. Nu te simþi bine aici. Te-am vãzut de mai demult
cum te comporþi când vii la mine. Amândoi vorbim numai
prostii ºi când te întreb ceva îmi rãspunzi cu niºte cuvinte
care nu þi se potrivesc.
– Cum ? Ce nu mi se potriveºte ?
– Mãnâncã.
Am cules de pe marginea farfuriei linguriþa ºi am
înfipt-o în dulceaþã, dar n-am putut sã înghit.
– Ce nu mi se potriveºte ?
– Sã fii aºa delicat. Ai un mers de copil cuminte. Faþa ta
e o faþã de om cuminte. Gândirea ta e de copil cuminte.
Era prima oarã când spunea asemenea lucruri ºi nu-mi
venea sã cred. Pânã atunci toate relaþiile noastre fuseserã
mai mult sau mai puþin protocolare. Veneam, vorbeam
politicos evitând subiecte tabu precum politica ºi sexul,
dãdeam sãrut mâna ºi plecam. Chiar m-am gândit o secundã
cã poate e pe moarte, poate a ajuns la ora adevãrurilor.
– Adicã vrei sã fiu rãu, sã fiu bãtãuº, sau ce ?
– Nu mã înþelege greºit... Nu ºtiu cum sã spun. Hai sã
nu mai vorbim despre asta. Vrei o þigarã ?
– Nu.
– Dã-mi, te rog, þigãrile de pe pervaz... Mulþumesc. ªi
bricheta.
I-am întins pachetul ºi bricheta. Le-a luat cu mâna
dreaptã, care-i tremura puþin, ºi a scos o þigarã. S-a chinuit
s-o aprindã vreo treizeci de secunde – bricheta fãcea
scântei care-i sãreau pe obraz. În sfârºit, cu un gungurit
de satisfacþie, a reuºit sã tragã primul fum.
– Ai... aºa, un fel de nevinovãþie pe faþã, a continuat.
142
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Am mormãit ceva, plictisit.
– Bine, am hotãrât cã nu e cazul sã vorbim despre asta.
Poate altãdatã. Ia zi, cum mai merge ºcoala ?
Cum putea sã meargã, era bine ; aºa cum spuneau
spiritele luminate, se fãceau primii paºi timizi spre un nou
tip de educaþie ce urma sã acopere marele gol din PR-ul
românesc, care nu s-a ocupat niciodatã la modul serios,
parte din lipsa fondurilor, parte datoritã unei mentalitãþi
defectuoase, de problema sociologicã a turismului spaþial.
De altfel, infrastructura existentã era incapabilã de susþi-
nerea unei asemenea industrii de masã chiar ºi în Statele
Unite, dar cel puþin acolo se efectuaserã studii, se fãcuserã
evaluãri, ºi asta din simplul motiv cã oameni destupaþi la
minte, nu ca ãºtia de la noi, au intuit din timp calea spre
filonul de aur al viitorului. Nu trebuia decât voinþã, sau
cel puþin un dram de receptivitate la nou ; dar spune-le
asta unor profesori învechiþi ca Murnea sau Oprea, care
atunci când aud de Univers ºi orbite se prind de spãtarul
scaunului. În mare parte, colegii de la facultatea mea erau
entuziasmaþi de acest domeniu, dar era un entuziasm
similar cu acela care-i cuprinde pe majoritatea chibiþilor în
faþa cuiva care deseneazã : dacã li se pune un creion în
mânã le piere absolut orice voinþã. ªi totuºi, nu-ºi dãdeau
seama cât de simplã ºi de frumoasã era Sociologia Spaþialã.
Era cel puþin descumpãnitor.
– Nu-i ãsta filonul de aur al viitorului, spuse Mama Mare.
Dãdu fumul afarã cu o rãsuflare lungã. Scrumã în stratul
de mãrgãritare ºi se uitã la firele de cenuºã cãzute pe o
frunzã. Aº fi vrut s-o întreb „ºi care-i filonul de aur al
viitorului ?“ dar încremenirea ei era prea stranie ; parcã îºi
amintise de ceva foarte important, foarte serios. Rãmase
imobilã timp de zece secunde, apoi ochii i se miºcarã spre
farfuria mea.
– Ia ºi...
Cuvintele i se uscarã în gât. Tuºi pentru a-ºi regãsi vocea.
– Ia ºi mãnâncã.
143
Silviu Gherman
Mã simþeam de parcã aº fi fãcut o gafã. Umerii mi se
ridicau, gâtul mi se strângea. Nu ºtiam ce sã spun. Prin
minte îmi defilau posibile cauze, discuþii auzite de la
pãrinþi, certuri de demult, istoria personalã a bunicã-mii,
cu evenimente la care aº fi putut face aluzie din naivitate
(sau din „delicateþe“, cum spunea ea), ºi cu toate cã
vinovãþia lucra cu folos, sondându-mi conºtiinþa strat dupã
strat, nu gãseam nici un motiv valabil pentru aceastã
întunecare bruscã.
– Te-am supãrat cu ceva ? am întrebat.
M-a privit uimitã.
– A, nu, Doamne fereºte, Doamne fereºte, Mian, nu
m-ai supãrat cu nimic, râse zgomotos, ceea ce voia sã-mi
transmitã faptul cã problema ei nu era gravã sau alarmantã,
ci pur ºi simplu complicatã. Mã gândeam la o chestie de-a
mea, nu ai de ce sã-þi faci griji...
– Credeam cã am spus eu ceva...
A fluturat mâna prin aer.
– Nu, n-ai spus nimic, nu mai vorbi prostii. Uite, râd,
zâmbesc, chiar n-am nimic.
S-a auzit o pisicã miorlãind de la Negruþiu. Mama Mare
s-a ridicat ºi a pornit-o prin grãdinã. Avea un mers suplu,
studiat, deºi încheieturile ruginite o fãceau sã pãºeascã
puþin legãnat.
– Fir-ar ele sã fie de pisici, ºuierã întorcând capul spre
mine. Nu le mai suport. Iar fac pipi peste grãdinã ºi nu
mai vine mierla sã cânte dimineaþa. Negruþiu ãsta e un
nesimþit. Un ne-sim-þit.
M-am ridicat ºi m-am apropiat. Grãdina ne îmbrãca
parcã în verdeaþa ei. Mi-am coborât glasul ca sã-l aduc la
nivelul bunicã-mii. Îi plãcea sã vorbeascã în ºoaptã, mai ales
când se referea la Negruþiu. Nu voia sã-ºi strice relaþiile cu
el, ºi era în stare ba sã-l înjure, ba sã-i zâmbeasc㠖 dacã-l
vedea apãrând la fereastrã. Însã Mama Mare nu înjura
niciodatã cu adevãrat. Invectivele ei erau cochete ; nu
erau sãgeþi, erau pietricele colorate.
144
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Nu poþi sã-i zici sã punã ceva la gard ? am întrebat.
– Ce Dumnezeu sã punã la gard ?
– Nu ºtiu, celofan...
– N-o sã punã nici un celofan, îl cunosc eu. I-am mai
sugerat.
– ªi ce-a zis ?
– A zis cã motanii nu fac pipi peste gard, cã n-au nici
un motiv, cã îºi marcheazã teritoriul în alte pãrþi.
– Aºa a zis ?
– Da.
– Ce prostie. ªi nu i-ai zis cã miroase ?
– El a zis cã nu miroase.
– Probabil cã s-a obiºnuit ºi nu mai simte.
– ªtii cã lucra la ocolul silvic ?
– Cine ?
– Negruþiu.
– Serios ?
– Da. Era ºi vânãtor, are trofee prin casã, are ºi puºcã.
L-am vãzut cum o curãþa într-o duminicã.
– Îºi curãþa puºca în curte ?
– Nu, stãtea în geam ºi o curãþa cu o cârpã.
Am tãcut. Îl vãzusem ultima oarã pe individ acum cinci
ani, îmbrãcat în verde, fluierând vesel ºi pãºind grãbit pe
aleea de sub Tâmpa. Avea o puºcã pe umãr (o þinea cu
þeava în sus) ºi purta la brâu o bandulierã. Pe moment nu
i-am acordat nici o atenþie, deºi mi se pãruse suspect sã
pleci la vânãtoare într-un loc aflat atât de aproape de
oraº ; nici nu ºtiam dacã e legal, ºi oricum, în afarã de
veveriþe nu cred cã mai avea ce sã vâneze. Acum cã
aflasem cum stãteau lucrurile îmi restructuram amintirile
ºi zâmbeam. Când am privit-o pe Mama Mare pãrea din
nou cufundatã în meditaþie. Miºca imperceptibil maxilarul
ºi iar m-am simþit stingherit. În mod normal lumea se
scoate din astfel de situaþii împingând lucrurile cãtre
bãºcãlie, moment care reclamã izbucnirea în râs. Aici
n-aveam ce sã fac decât sã-i zic „gata, Mama Mare, prinzi
145
Silviu Gherman
rãdãcini, revino-þi“, sau o altã prostie de genul ãsta, dar
chiar când deschideam gura ea a tresãrit ºi a exclamat :
– Mian ! Am uitat ! Vai, cum am uitat !
ªi-a dus mâinile la gurã.
– Ce-ai uitat ?
– Am uitat cã la 11 e înmormântarea doamnei Bercea ! E
deja fãrã un sfert ! Doamne, ce uitucã sunt ! Trebuie sã plec !
ªi se repezi în casã. Am auzit mobile scârþâind ºi paºi
precipitaþi trecând dintr-o camerã într-alta. Dupã trei minute
era gata ºi se cãznea sã-ºi aminteascã numele companiei
de taxiuri la care tocmai dãduse comandã.
– Ce conteazã, Mama Mare, oricum taxiul o fi parcat
deja în faþã. Câte maºini pot sã fie pe strãduþele astea ?
În mod patetic, s-a declarat învinsã de argumentul meu
ºi m-a zorit, cerându-ºi scuze pentru comportamentul
acesta nelalocul sãu, dar efectiv uitase de doamna Bercea,
Dumnezeu s-o ierte, infecþie respiratorie, ºi ce femeie
bunã a fost, puþin cam mojicã, dar atât de bravã în suferinþa
ei... Am ieºit ºi am urmãrit-o amuzat cum se chinuie sã
încuie uºa cu niºte mâini febrile ºi tremurãtoare, apoi cum
se aruncã pe bancheta din spate în vreme ce vechiul
Logan îºi ambaleazã motorul acoperindu-i cuvintele, pe
care Mama Mare a trebuit sã le repete : cimitirul Sfânta
Treime, repede, repede. Am rãmas în faþa intrãrii blocului
Mercader ºi am cãscat. Parcã mi-era puþin foame. Hai sã
mã duc acasã. Dar deodatã ceva mi-a atras atenþia : uºa de
la apartamentul Mamei Mari era deschisã. În graba cu care
s-a îndreptat spre ultimul drum al doamnei Bercea, a
rãsucit cheia pe lângã zona þintã, aºa cã acum poarta se
dãdea de perete, cãscatã larg. Oricine era binevenit.
Am intrat în curte ºi am închis poarta dupã mine. Cel
mai bun lucru era s-o sun pe maicã-mea ºi s-o aºtept cu
cheia de rezervã. Am ajuns în pragul uºii de sticlã a casei,
am împins-o uºor ºi ea a culisat lângã perete. Cunoºteam
exact ce intensitate trebuie sã imprim impulsului ; mã
146
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
jucam cu uºa asta de mic copil, ºi era unul din puþinele
lucruri pe care Mama Mare nu le modificase. În rest, poate
din plictisealã, reorganiza periodic spaþiul de locuit, adãu-
gându-i an de an noi jaluzele, sau un tapet nou, sau o
nouã mochetã. Intrând în vestibul, m-am descãlþat, aºa cum
cereau insistent regulile casei. Eram sigur cã Mama Mare ar
fi remarcat orice urmã de praf pe gresia imaculatã. Pe pereþi
agãþase o serie nouã de fotografii, reprezentând nuduri de
femei foarte slabe, aproape famelice, ºi le-am studiat în
amãnunt cu o oarecare îngrijorare pentru noile preocupãri
ale bunicã-mii. Mi-am dat seama cã n-aº mai fi avut
niciodatã prilejul sã pãtrund fãrã opreliºti în intimitatea ei,
ºi am decis sã nu mã grãbesc ºi sã le fac pe toate pe
îndelete. Mai întâi am cotit la stânga, unde era bucãtãria.
Am remarcat pe masã o tavã cu firimituri de pâine ºi douã
linguri pe care mâncarea se întãrise. Le-am mirosit. Pãreau
a fi servit la mâncatul unor sarmale. Am deschis frigiderul.
Am vãzut douã cutii cu margarinã, o sticlã de Cola umplutã
cu vin, o oalã cu sarmale aproape râncede, o altã oalã de
ciorbã, cinci borcane începute cu gem de prune ºi diverse
batoane de ciocolatã. În congelator am descoperit o cutie
albastrã, de carton, care avea pe alocuri pojghiþe subþiri
de gheaþã. Era sigilatã, aºa cã am scuturat-o ca sã-mi dau
seama ce ar putea fi înãuntru. Sunetul ºi greutatea erau
neconcludente. Am pus cutia la loc.
În cãmarã mi-am bãgat nasul numai pentru o clipã,
apoi am trecut mai departe. Niciodatã nu mi-au plãcut
cãmãrile. Când eram mic ºi pãtrundeam în debarale, cãmãri
ºi alte încãperi de depozitare mã simþeam cumva copleºit
de multitudinea mirosurilor ºi a formelor ce se amestecau
acolo. Întâlneam obiecte de uz casnic, ustensile de spãlat
ºi tot restul, în a cãror imediatã vecinãtate se aflau pungi de
orez, borcane cu murãturi, condimente ºi conserve. Nu-mi
plãcea deloc apropierea dintre atâtea domenii diferite, ca
de pildã dintre igienic ºi culinar. Ce sã caute peria de
147
Silviu Gherman
pantofi lângã cutia de fasole ? Sau bolul cu mei al papagalului
lângã insecticid ? Din acest motiv intram cât se poate de
rar în cãmara alor mei, ºi nu micã mi-a fost mirarea când
am realizat, pe la 11 ani, cã pe pereþii cãmãrii taicã-meu
lipise o grãmadã de afiºe din Playboy. Ceea ce eu luasem
pânã atunci drept imagini inutile se dovedeau acum poze
cu femei dezbrãcate ºi maºini decapotabile care sclipeau
în soare. Dar asta e o altã poveste. Pe pereþii cãmãrii ei,
bunicã-mea lipise un calendar ortodox ºi alte câteva hârtii
pe care le-am ignorat. Mai erau ºi niºte mãturi, niºte cutii
sau cam aºa ceva, niºte pantofi.
Am intrat în sufragerie. Masa din lemn masiv, la care
puteau mânca fãrã probleme pânã la douãzeci de persoane,
era ºi ea un lucru la care Mama Mare nu renunþase de-a
lungul anilor. În copilãrie, la masa asta am luat o înghiþiturã
de supã fierbinte care mi-a ars gura ºi care mi-a lãsat una din
primele amintiri. Maicã-mea m-a dus la baie ºi m-a pus sã
beau multã apã rece, lucru ce a avut un efect nefericit asupra
gingiilor mele. Pânã sã ne întoarcem gura mi se umpluse
de sânge. Þin minte foarte bine cum s-au ridicat toþi de la
masã când am intrat în sufragerie. Raluca, veriºoarã-mea,
a izbucnit în plâns ºi s-a ghemuit la pieptul maicã-si. Toþi
se agitau. Probabil credeau cã am vreo hemoragie internã
sau ceva în genul ãsta. Nu mai ºtiu exact ce s-a întâmplat
pe urmã, dar parcã taicã-meu a preluat controlul eveni-
mentelor ºi mi-a curãþat sângele cu un ºerveþel.
Dincolo de masã, în colþ, era un scrin pe care nu-l mai
vãzusem. M-am apropiat. Credeam cã e închis cu cheia,
dar nici vorbã. Bãnuiam cã aici îºi þine Mama Mare pozele
ºi actele. Era urât ce fãceam, dar îmi plãcea prea mult ca
sã mã abþin. Nu trebuia sã ratez nimic. Am frunzãrit prin
documente ºi m-am oprit la o serie de hârtii vârâte într-o
þiplã, puse în neorânduialã, pline de scheme complicate, de
grafice ºi de cifre : „ Blue Render (11) în continuare pânã
la 5 unitãþi, dupã care se produce automat decantarea.
148
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Dacã decantarea nu se produce automat în aceste condiþii,
încercaþi o resetare a sistemului, dupã care calibraþi Pitchul
cu trei MTF mai sus. Dacã funcþia rãmâne blocatã ºi în acest
caz, resetaþi din nou ºi repetaþi paºii ignorând ferestrele
de protecþie 1.2 ºi Stream Viewport 3.6...“.
Era destul cât sã-mi suscite interesul. Un text de neînþeles
pe masa de rãchitã, afarã, fotografiile unor nuduri schiloade,
douã linguri murdare de sarmale, alt text de neînþeles în
scrin ; cu siguranþã trebuia sã merg mai departe. M-am
aºezat turceºte pe mochetã ºi am scos toate foile din þiplã,
dupã care le-am pus în ordine. Din titlu n-am înþeles
nimic : „Definirea subansamblului Gemini/Gemini. Surse
de macrodezvoltare. Fluxuri ºi generãri rapide.“ Dupã
adresa din antet, era vorba de un document descãrcat de
pe web ºi printat. Cãtre ultimele pagini imprimanta dãduse
rateuri ; benzi albe traversau paginile. Era scris cu un font
foarte curat, foarte rotunjit, care-þi fãcea parcã poftã de
mâncare. Frazele alambicate curgeau frumos, aºezarea în
paginã era impecabilã, dar nu puteam înþelege absolut
nimic. Erau ºi cuvinte pe care nu le mai întâlnisem niciodatã
(ca „betacatenare“, „pseudogeamãn“, „Phylaxotimie“, sau
„tip de granulospecios migdalat“) ºi nu m-am clarificat
nici mãcar asupra domeniului ºtiinþific despre care era
vorba. Aflasem totuºi cã Mama Mare s-a fãcut om de
ºtiinþã... Natural, mi-a rãsãrit în minte imaginea bãtrânilor
care au descoperit secretul universului, aflaþi sub imperiul
fanteziilor ce apar la sfârºitul vieþii, când nimic nu mai
conteazã ºi fiecare îºi alege o nebunie din multitudinea
de nebunii posibile, pe care tot pedaleaz㠺i pedaleaz㠖
fiindcã orice sistem se legitimeazã prin perfecþionare ºi pe
nevoia intrinsecã de aprofundare etc. etc. M-am plictisit ºi
am pus textul la loc. Am închis scrinul.
Deci aºa stãtea treaba. Ce sã fac, s-o sun pe maicã-mea,
sã vinã cu cheia, sã mai caut ? Eram nehotãrât. M-am mai
uitat o datã în dulãpiorul din spatele ficusului, în alt dulap
149
Silviu Gherman
de pe hol, am mai scotocit prin raftul cu haine. Toatã aceastã
operaþiune de investigaþie inutilã mi-a consumat încã o
jumãtate de orã, timp suficient ca sã iasã la luminã remuº-
cãrile ºi sentimentele autocritice. Sprijinindu-mã de mânerul
unui fotoliu, îmi muºcam buza cu frenezie ; pornisem tele-
vizorul, zappând de pe un canal pe altul ºi gândindu-mã
pe unde ar trebui sã mai scotocesc – dacã nu cumva ar trebui
sã renunþ. Pe EQP era o comedie cu Bobby Dish, care þopãia
pe pilonii unui ponton în lumina lunii. La un moment dat
Bobby Dish alunecã, se loveºte de pod, apoi cade în apã.
Apa e infestatã cu rechini zâmbitori. M-a bufnit râsul ºi am
hohotit un timp, dupã care am închis ecranul. Mângâiam
absent telecomanda ºi am remarcat cã mâncãrimea pe care
o simþeam de la o vreme în palmã se datora unei mici
excrescenþe de plastic aflatã deasupra locaºului bateriilor.
M-am uitat mai bine. Era în dreptul siglei ceva ca un fel de
pãtrat, nu-mi dãdeam bine seama. Am apãsat uºor cu buricul
degetului ºi s-a deschis o clapetã. În interiorul acesteia se
afla un buton verde. Mi-am umezit buzele. L-am apãsat.
S-a auzit un zgomot înfundat care a durat cam cinci
secunde. Pãrea cã vine din altã camerã, de lângã bucãtãrie.
Am ieºit din sufragerie pe hol. Zgomotul nu putea
avea sursa aici, ºi nici în bucãtãrie. Am deschis uºa cãmãrii.
Pe peretele din fund, dincolo de mãturi ºi cutii, se crãpase
un dreptunghi luminos. Am intrat ºi l-am pipãit. Era mobil,
putea fi împins. L-am miºcat atât cât sã pot trece, ºi m-am
pomenit într-un coridor ce cobora în spiralã la subsol. O
lampã chioarã lumina cam trei trepte, dupã care totul se
cufunda în beznã. Inima a început sã-mi batã puternic. Un
fior mi-a strãbãtut trupul pânã în creºtetul capului, ºi de
acolo, de parcã mi-ar fi despicat creierul, s-au scurs în mine
fel de fel de imagini oribile. Toate se învârteau în jurul
bunicã-mii, o doamnã atât de delicatã ºi de respectabilã,
aceeaºi doamnã care îmi dãdea ºerbet ºi venea la noi de
Crãciun fãcându-ne cadou o gravurã a Pieþii Sfatului...
150
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Am ajuns la capãtul scãrilor. Încãperea care se deschidea
în faþã era cufundatã în semiobscuritate. Un bec de serviciu,
într-un colþ, era singura sursã de luminã. M-am ghemuit
lângã scarã ºi am aºteptat ca ochii sã mi se obiºnuiascã.
Eram încordat ºi simþeam picurii de sudoare alunecându-mi
pe tot obrazul, atingându-mi buzele, vârful limbii. Spaþiul
pãrea bine aerisit, iar huruitul discret care se auzea pro-
venea probabil de la un aparat de aer condiþionat. Plutea
un miros subþire, de parfum de femeie ºi de ceva nepre-
cizat, oricum nu mai întâlnisem în casa bunicã-mii o astfel
de combinaþie ; am îngheþat.
Dupã douã minute am început sã vãd mai bine. Pe
podeaua acoperitã cu gresie ºi mochetã era o mãsuþã joasã
plinã de reviste ºi hârtii, o canapea în stare bunã, un televizor
pe un soclu transparent, un birou cu un computer. Pe covor
era o cutie goalã de pizza. Am simþit o lamã rece în stomac
când am remarcat mãslinele, feliuþele de salam ºi petele de
ketchup cãzute pe gresie ºi formând un fel de traiectorie,
ca ºi cum cineva s-a îndepãrtat cu mâncarea într-o grabã atât
de mare încât a scãpat pe jos jumãtate din conþinut. Urmele
duceau spre douã rafturi metalice pe care fuseserã depozi-
tate cutii de carton. În spatele cutiilor se vedea canatul unei
uºi. Dacã cineva mai era înãuntru ºi nu ieºise pe uºa aia, nu
putea sã se afle decât în spatele rafturilor. Acum cã mã
lãmurisem în privinþa pericolului, opþiunile mi s-au clarificat :
ori fug înapoi pe scãri ºi trântesc uºa dupã mine, ori inspir
o datã adânc, îmi potolesc creierul ºi pãºesc rar spre
rafturi. Am strâns pumnii. Am inspirat adânc o datã, de
douã ori, de trei ori, dar nervozitatea tot creºtea ºi creºtea,
iar picioarele nu voiau sã se miºte. Am tresãrit când am
auzit cuvintele palide ºi tremurãtoare ieºindu-mi pe gurã :
– Cine-i acolo ?...
Sângele îmi bubuia în urechi. Era atâta liniºte cã bãtãile
inimii mã asurzeau.
– E cineva acolo ? am spus iar.
151
Silviu Gherman
ªi când am auzit sunetul unui pas, sunetul unui picior
cãlcând pe gresie, sunetul cãrnii moi turtindu-se sub
apãsarea întregului trup, care în acea clipã îmi dãdea de
înþeles cã existã, cã existase de la bun început în spatele
cutiilor ºi cã acum era mai aproape de mine cu jumãtate
de metru, am urlat. Am urlat atât de mult cã parcã nici nu
mai aveam nevoie de aer. Am luat-o la goanã pe scãri,
m-am împiedicat, piciorul mi-a alunecat ºi m-am lovit la
tibie, am urcat cât am putut în patru labe în timp ce mã
ridicam progresiv în picioare, apoi am cãzut iar ºi urletul
mi s-a întrerupt ; cineva mã striga pe nume. Eram acum la
jumãtatea scãrii, în faþã ºi în spate vedeam treptele cotind.
– Mihai !
O voce ascuþitã de femeie.
– Mihai !
Altã voce, tot de femeie, ceva mai groasã ca prima.
Paºi grãbiþi.
– Mihai !
– Mihai !
Mã strigau amândouã ºi urcau scara. Am urlat din nou.
M-au aºezat pe canapea, au strâns cutia de pizza, au
fãcut curat pe jos, au stat în faþa mea pe niºte taburete ºi
m-au privit. Mã lãsasem cãrat, eram moale ca o cârpã. Mã
uitam la ele ºi încercam sã mã gândesc la ceva, dar
gândurile mi se ascunseserã ºi nu voiau sã iasã la ivealã.
Îmi þineam mâinile în poalã ºi clipeam încet. S-a aprins o
luminã, apoi alta, ºi încãperea s-a umplut de o substanþã
galbenã ºi strãlucitoare, care decupa fiecare lucru ºi parcã
mi-l prezenta pe îndelete. Televizorul, gresia albastrã,
biroul, niºte postere pe pereþi, un acvariu. ªi ele. Ele.
Erau trei. Prima era îmbrãcatã într-un capot roºu, a
doua într-un trening gri, a treia avea un pulover alb ºi
niºte pantaloni cu talie joasã. De la stânga la dreapta :
152
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
o femeie cu faþã ridatã, ochi albaºtri râzãtori, proaspãt
ieºitã din duº. Pãrul ºaten dat pe spate, firele strânse în
mãnunchiuri curbe ºi groase de pe care picura apa. κi
strecura o mânã în pãr ºi-l scutura, aruncând mici stropi
pe perete ;
o fatã de douãzeci ºi ceva de ani, ochi albaºtri râzãtori,
gluga de la trening intrându-i pe sub pãrul ºaten care i se
revãrsa pe amândoi umerii ºi pe spate. Avea în mâini niºte
cercei mari, rotunzi, cu care se tot juca. Machiatã intens –
privirea subliniatã de linia neagrã trasatã în jurul ochilor.
Fermoarul treningului era desfãcut pânã la buric ºi pe
dedesubt se vedea o bustierã neagrã ;
o fatã cam de optsprezece ani, îmbrãcatã în pantaloni
negri ºi pulover alb, ochi albaºtri-verzui de facturã senzualã,
gravi, curioºi, calmi, pãr brunet strâns într-un coc din care
firele þâºneau ca niºte raze, piciorul drept îndoit sub
coapsa stângã.
Au vorbit numai douã din ele. Cea cu puloverul nu a
scos nici un cuvânt.
– Ne pare rãu cã te-am speriat aºa, a început cea din
stânga.
– N-am ºtiut cã eºti tu, a spus cea din mijloc.
– Credeam cã e un hoþ.
– Da. Credeam cã toatã lumea plecase ºi la un moment
dat am auzit televizorul ºi pe cineva râzând. Am crezut cã
e un hoþ.
– Da. Voiam sã ieºim toate ºi sã-l învãþãm minte.
– Nu-i adevãrat, obiectã cealaltã. Asta e numai în capul tãu.
– Eu aº fi ieºit.
– Eu n-aº fi ieºit. Þi-am spus cã n-aº fi ieºit. Putea sã vinã
orice hoþ, eu nu mã bãgam. ªi oricum n-avea ce sã fure.
– Putea sã fure planurile. Baba le-a împrãºtiat peste tot
prin casã.
– De ce sã le fure, când oricine le poate descãrca de pe
net...
153
Silviu Gherman
– Dar nu oricine are acces la nivelul ãla. Trebuie sã
comunici numãrul de cod ºi parola ºi...
– Nu mai vreau sã te ascult. Refuz sã te ascult. Mi se
pare cã e altã problemã ºi cã noi o ocolim.
– Nici eu nu vreau sã mã cert. Înþelege. Nu vreau sã mã
cert.
– E un subiect complex. Trebuie sã ne adunãm.
Tãcurã.
– Asta e problema noastrã, mi se adresã deodatã cea în
capot. Nu ne putem aduna. Problema noastrã eºti tu. Dar
nu reuºim sã ne concentrãm asupra unui lucru ºi de aceea
ne comportãm cum ne comportãm.
– Iartã-ne, spuse cea în trening. Acordã-ne câteva se-
cunde. Fii înþelegãtor. OK, suntem gata. Trebuie sã-l lãmurim
pe bãiatul ãsta, aºa nu se mai poate.
– Probabil cã l-am speriat rãu.
– Cred ºi eu cã l-am speriat, n-ai auzit ce urla ? ªi a
cãzut pe scãri...
– Nu-þi bate joc. ªi noi ne-am speriat. Era sã leºinãm în
spatele cutiilor.
– Bine, e de înþeles cã ne-am speriat, dar în ceea ce
priveºte leºinul...
– Adevãrul e cã n-ar fi trebuit sã scotoceascã prin casã.
N-avea nici un drept.
– Ne pierdem ºirul. N-am mai fost niciodatã puse în
situaþia asta. Între noi comunicãm cum putem, dar era
greu de prevãzut cum vom comunica cu alþi oameni.
– Am mai comunicat ºi cu alþi oameni.
– Dar nu în aceste circumstanþe.
– Aºa e.
Pauzã.
– Cine sunteþi voi ºi de unde mã cunoaºteþi ? am articulat,
profitând de liniºtea care se lãsase.
Întrebarea mea a prelungit tãcerea. Cea mai tânãrã a
tuºit, pãrând cã vrea sã-mi rãspundã, dar cea din mijloc a
atins-o cu o mânã, rãspunzând în locul ei :
154
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Pe mine mã cheamã Y.
– I grec ?
– Y. Am apãrut a doua.
– Da. Y a apãrut a doua ºi eu am apãrut prima, a spus
cea în capot. Mã cheamã Z.
– Y ºi Z, aºa ne cheamã. Ea e X. Ea a apãrut ultima.
Y a arãtat-o pe fata cea mai tânãrã, care tãcea.
– ªi ce cãutaþi aici ?
– Aici locuim.
– ªi... Mama Mare ºtie ?
– Bineînþeles cã ºtie. Ea ne-a creat.
– V-a creat ? Cum v-a creat ?
– Nu putem vorbi despre asta.
– Cum adicã nu puteþi vorbi despre asta ? m-am scan-
dalizat. Ce-i porcãria asta ? Cum sã nu puteþi vorbi ?
– Crede-ne când îþi spunem cã nu putem nu fiindcã
n-am vrea, ci fiindcã pur ºi simplu nu putem, a oftat tipa
care se numea Z.
– Nu puteþi, adicã n-aveþi voie, nu ºtiþi, sau ce... ? Toatã
chestia asta e o tâmpenie !
– ªtim, dar nu putem, a spus Y. Nu ºtiu dacã ne înþelegi.
– Nu, nu înþeleg.
– Nu eºti obligatã sã dai explicaþii, i-a spus Z.
– ªi ce vrei sã fac ? Ne-a gãsit, ne-a gãsit. Trebuie sã-i
spunem. Gata cu secretomania. A venit vremea sã ieºim la
luminã. Trebuia sã vinã ºi ziua asta.
M-am ridicat în picioare. Frica se dusese cu totul ºi acum
mi-era ruºine cã urlasem. Ce mare lucru ? Trei nebune – ºi
cu Mama Mare, patru. Bunicã-mea se tâmpise de tot. Cine
ºtie ce orgii sau ritualuri de demente fãceau ele aici în
beci. Trebuia sã reinstitui normalitatea. Mi-am regãsit
sobrietatea ºi stãpânirea de sine.
– Ori îmi spuneþi cine sunteþi, ori chem poliþia.
– Stai, stai, stai. Ia loc. Nu e nevoie sã te agiþi aºa.
– Ea de ce nu vorbeºte ? am ridicat vocea arãtând cãtre
fata cu pulover care nu scosese pânã atunci nici un cuvânt.
155
Silviu Gherman
– Vorbeºte, dar mai întâi trebuie sã înþelegi cum stã
situaþia, Mihai.
– ªi de unde ºtiþi cum mã cheamã ? am rãcnit.
– X, du-te ºi adu albumele.
X s-a uitat nedumeritã la Y.
– Albumul nostru ºi albumul babei. Pozele.
X a ieºit prin spatele rafturilor. Din câte am vãzut,
dincolo era o salã ºi mai mare, tot atât de luminoasã.
S-a întors cu douã albume mari de fotografii. Mi le-a
înmânat. Am vrut sã-l deschid pe primul, dar Z ºi-a pus o
mânã pe copertã.
– Fii atent. Ai vãzut cã ne pierdem când încercãm sã
fim amabile, ãsta e defectul nostru, aºa cã acum o sã
vorbesc cât mai concentrat posibil. Ce o sã vezi o sã te
ºocheze. Dar o sã înþelegi totul. Eu am apãrut prima ºi am
fost numitã Z, fiindcã se presupunea cã sunt prima ºi
ultima. Dar am fost un rebut. Aºa cã a mai apãrut una, ºi
a mai scãzut o literã. Aºa a apãrut Y. Dar nici Y nu era
bunã, ºi atunci a mai fãcut una ºi i-a zis X. Asta e istoria
noastrã. E o istorie foarte scurtã.
Am deschis primul album. Avea coperþile îmbrãcate în
catifea roºie ºi o etichetã pe care scria, într-o caligrafie
tremuratã, AG. Am dat pagina semitransparentã.
– Acum o sã înþeleagã, spuse una din fete.
Ce era de înþeles ? Erau niºte poze vechi în alb ºi negru,
sau mai degrabã în maroniu ºi alb, înfãþiºând o fetiþã de
douã-trei luni în pielea goalã, lãfãindu-se pe un prosop
pufos. Am dat pagina. Fetiþa era fotografiatã dupã un an. Era
îmbrãcatã cu o salopetã ºi stãtea în fund pe o pernã. Fiecare
paginã o prezenta într-o altã perioadã de dezvoltare.
– Cine e ?
– Bunica ta, mi-a rãspuns Z.
– ªi ce-i cu ea ?
– Uitã-te la toate pozele.
156
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
ªase, ºapte, opt ani. 14, 15, 16. La 18 ani am rãmas cu
gura cãscatã.
– Tu eºti asta ? am întrebat, ridicând ochii din album.
Z a rãspuns în locul lui X :
– Într-un fel, ea e.
– Cum adicã într-un fel ?
– Nu te grãbi. Stai sã vezi. Dã mai departe.
Am rãsfoit câteva pagini. Mama Mare la douãzeci ºi
patru ; chipul ei semãna perfect cu cel al lui Y ; Mama
Mare la treizeci ºi cinci ; chipul îi semãna cu cel al lui Z.
Era prima oarã când vedeam poze cu bunicã-mea sub 40
de ani ºi, ceea ce era uluitor, din cauza tunsorii faþa pãrea
cã i se schimbã complet cam la fiecare cinci ani. Trebuia
totuºi sã-i urmãreºti cu atenþie ochii ºi gura, ºi atunci îþi
dãdeai seama cã e aceeaºi persoanã.
Le-am privit pe toate trei. Într-adevãr, aveau ochii puþin
lãsaþi ; buza superioarã li se ridica spre dreapta într-un fel
de surâs inegal. Erau replici perfecte ale pozelor pe care
le vãzusem. Am pus albumul deoparte.
– Bunicã-mea vã þine aici pentru cã semãnaþi cu ea ?
– Nu. E mai mult decât atât. Poftim. Aici sunt poze
de-ale noastre.
Al doilea album debuta cu imaginea unui embrion. Pe
marginea paginii erau o mulþime de date tehnice, iar jos
scria : „EXEMPLARUL Z“. N-am vrut sã continuu.
– Adicã ce, vreþi sã spuneþi cã sunteþi clone de-ale
bunicã-mii ?
– I s-a deschis mintea, spuse Y.
– Într-adevãr, confirmã Z. Acum înþelege.
Z s-a ridicat în picioare ºi a început sã se plimbe. De
fiecare datã când Y voia sã-i întrerupã discursul, ea vorbea
mai tare ºi îi acoperea vocea.
– Vom vorbi mai relaxat. N-am fost în stare sã-þi rãspun-
dem la întrebare fiindcã avem o deficienþã la nivelul auto-
determinãrii. Conºtiinþa de sine e prezentã, dar exprimarea
157
Silviu Gherman
ei e inhibatã. Ni s-a spus cã limbajul nostru obiºnuit e
destul de morbid, ne lipseºte supleþea stilisticã. Acest lucru
reflectã o carenþã afectivã, în sensul în care suntem in-
capabile de comportamente empatice. Asta nu înseamnã
cã suntem niºte monºtri lipsiþi de compasiune ; resimþim la
un anumit nivel nevoia de a fi mângâiate, dar fiindcã ne
putem detaºa cu uºurinþã de sentimente, nu ne rãmâne
decât sã ne contemplãm propriile proiecte afective. Dupã
cum ai vãzut, confictele dintre noi sunt frecvente, dar
apar pe fondul unei capacitãþi reduse de concentrare
asupra unui element exterior naturii noastre. Tiparele
neuronale sunt extrem de neregulate, consecinþã a modi-
ficãrii structurale a cortexului frontal. Din aceste motive,
acþiunile noastre sunt de neînþeles pentru mentalitatea
omului comun. Aºa cum vrea sã spunã ºi Y, nu inten-
þionãm sã te considerãm un om comun. Departe de noi
gândul unei jigniri. Suntem încredinþate cã ai posibilitatea
de a înþelege corect situaþia, aºa cum de altfel am susþinut
ºi mai înainte. De asemenea, aº vrea sã-þi supun atenþiei
gradul de degenerare fizicã datorat neîmplinirii tuturor
factorilor din timpul procesului de creºtere. De pildã, în
cazul meu se remarcã o tendinþã spre îmbãtrânire precoce,
deºi teoretic nu am decât 35 de ani, iar propriu-zis o
vârstã de 17 luni. Y, a doua creatã, beneficiazã de un
aport mielinic care suplineºte acest defect. În schimb, are
un deficit de calciu ºi o inimã slãbitã. Toate aceste ele-
mente degenerative, ca ºi altele pe care nu le-am pomenit,
au fost înlãturate în cazul lui X. În urma testelor efectuate,
a reieºit cã X e o replicã perfectã ºi îmbunãtãþitã a mate-
rialului original ; selectorul de nutrienþi ºi corectoarele au
identificat anomalii atavice ignorate în cazurile prece-
dente, iar ultimele softuri, nedisponibile la vremea creãrii
mele ºi a lui Y, au permis o calibrare mai finã a genomului,
astfel încât X a cãpãtat trãsãturi cu adevãrat perfecte. Îmi
iau libertatea de a utiliza acest termen cu toatã greutatea
158
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
pe care o implicã. Iar motivul pentru care nu-i permitem sã
vorbeascã e simplu : dorim s-o protejãm de indeterminaþii.
Dar aici problema e delicatã.
Z îºi trecu mâna prin pãr cu un gest nervos, absorbitã de
ce spunea. Cãlcã peste o mãslinã rãmasã de când strânseserã
bucãþile de pizza ºi-ºi reluã discursul curãþându-ºi talpa :
– E o atitudine mutual consimþitã. Noi n-o þinem cu
forþa sub observaþie ºi nu-i interzicem nimic. Ea vrea sã-i
purtãm de grijã, conºtientã de propria-i importanþã. Ne-am
acceptat statutul inferior urmând directive pur raþionale.
Poate vei crede cã e o situaþie bizarã, dar Y ºi cu mine ne
considerãm asistentele ei ; relaþia se bazeazã pe înþelegere ºi
respect reciproc. Lipsa unui spectru emotiv veritabil ne faci-
liteazã enorm apropierea. E greu de înþeles pentru un strãin.
– Dar tu nu eºti un strãin, interveni în sfârºit Y. Te
cunoaºtem. Baba vorbeºte mereu despre tine, ne-a arãtat
poze, înregistrãri. Putem spune cã te cunoaºtem bine.
– Te cunoaºtem bine, repetã Z.
Mi-au vorbit foarte mult. Mi-au povestit cum trãiesc
ele, cum îºi fac uneori cumpãrãturile la un non stop, dupã
cãderea întunericului, cum intrã în laborator ºi-ºi privesc
îndelung cuvele în care au crescut. Parcã mã trezeam
dintr-un lung somn în care visasem o scenã absurdã.
Trebuia sã regândesc situaþia ca sã-i surprind anvergura.
Privindu-le cum se plimbã cu dezinvolturã în spaþiul acela
strâmt ºi claustrant, arãtându-mi laboratorul (unde se aflau
ºi paturile lor), fãceam eforturi sã mã adun, sã pun ordine
în întrebãri. Laboratorul era o încãpere într-adevãr mai
întinsã decât prima, dar numãrul enorm de instrumente ºi
aparate te copleºea ºi te fãcea sã te simþi mãrunt. Am
vãzut dulapuri pline cu pungi de sânge, recipiente cu
lichid cefalorahidian, congelatoare, braþe robotice ºi micro-
spaþii sterile. X, Y, ºi Z se strecurau printre obiectele
acelea ºi-mi zâmbeau. Z continua sã explice funcþia fiecãrui
159
Silviu Gherman
instrument, dar n-o mai puteam urmãri. Însãºi asocierea
acestei femei cu o literã mi se pãrea imposibilã ; creierul
îmi digera cu greu informaþiile primite, iar asaltul infor-
maþiilor la care eram supus nu ajuta cu nimic. Am plecat
ochii ºi am dat din cap ca un automat, ca sã parã cã pricep
ce mi se spune, ºi, în timpul ãsta, am încercat sã definesc
situaþia. Mama Mare s-a clonat. Mama Mare s-a clonat.
Mama Mare a cumpãrat aparate, s-a documentat, ºi-a pus
la bãtaie veniturile provenite din pensia ei de înalt func-
þionar de stat ºi s-a clonat. A fãcut-o ca la carte, dar ceva
n-a mers bine, ºi a dat douã rebuturi. Cum puteau Y ºi Z
sã fie rebuturi ºi cum puteau ele sã se considere aºa ?
Lipsa de omenesc din zâmbetul lor atunci când se descriau
ca pe niºte experimente ratate era aproape brutalã. Mã
simþeam insultat sã aud aºa ceva. Clonarea e desigur
practicatã pe scarã largã ºi zvonuri despre încercãrile
ilegale ale unor particulari sunt frecvente, dar nu mi-aº fi
închipuit niciodatã cã bunicã-mea ar face una ca asta. Pânã
în clipa în care am intrat în laborator ºi am evaluat costurile
unei astfel de operaþiuni, am sperat pe undeva cã totul e
o farsã. Am aºteptat ca fetele sã izbucneascã în râs ºi sã-mi
indice o camerã de filmat, la care sã râd ºi eu, minu-
nându-mã de ingeniozitatea regizorului. Dar regizorul era
doar bunicã-mea, ºi situaþia era cât se poate de realã. Mã
durea capul. Le-am privit din nou. Tãcuta de X se plimba
cu mîinile la spate ºi din când în când atingea recipientele
cu un deget. Era frumoasã. Gândul cã era Mama Mare, cã
era aceeaºi Mamã Mare care fãcea acum cruci pioase în
faþa coºciugului doamnei Bercea mã îmbãta ºi mã fãcea sã
plutesc. Dar nu era Mama Mare. Situaþia mi-a amintit de
emisiunile documentare din prima decadã a mileniului ;
subliniau incorecta imagine a rechinului din imaginarul
colectiv. Rechinul reflecta temerile noastre ancestrale,
teama de inuman, teama de implacabila apropiere a morþii,
teama de inevitabil. Acum noua corectitudine politicã ne
cere reevaluarea imaginii pervertite a Clonei. Clona perfectã
160
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
nu e nici supraomul, nici subomul, ci infraomul. E ceea ce
ne esenþializeazã, în sensul cã ne reprezintã în totalitate ºi
nu ne multiplicã. Clona ne exprimã. „Fiecare om ar trebui
sã aibã o clonã pentru a se cunoaºte pe sine“ ; adevãratul
înþeles al acestei maxime ne scapã. Pe mine, cel puþin, nu
mã convingea deloc teoria autocunoaºterii aplicatã unei
bãtrâne care-ºi replica tinereþea. Dar dacã situaþia era ºi
mai lugubrã ? O idee perversã ºi scârboasã a prins sã mi se
învârteascã prin cap. Dacã Mama Mare vrea sã-ºi transfere
creierul ? În Z ºi Y nu se putea, fiindcã, aºa cum mã
anunþaserã ºi ele, aveau defecte de producþie. Atunci în
X... Era pur ºi simplu oribil. Le-am întrebat întâi care era
vârsta lor realã, de câtã vreme dura secretul. Mi-au spus
cã secvenþele hormonale se completeazã în maximum un
an ºi jumãtate. Deci, din momentul creãrii lui Z ºi pânã în
prezent trecuserã aproximativ cinci ani ; asta era estimarea
lui Y. Apoi am continuat : existã posibilitatea fizicã a unui
transplant de creier ? Unde, în þara noastrã sau în strãi-
nãtate ? au întrebat surprinse. Am spus cã voiam sã deschid
o altã discuþie, iar ele s-au conformat numaidecât, fãrã sã
bãnuiascã nimic. E posibil, sublinie Z, lucrul e perfect
posibil. Cunoºtinþele avansate de bioinginerie ºi medicinã
pe care le posedau – de altfel singurul domeniu de
activitate în care posedau cunoºtinþe solide – le permiteau
sã întrevadã la nivel teoretic posibilitatea unei astfel de
operaþiuni. Da, da, confirmã Z, e foarte posibil. Am decis
sã restrâng aria problemei. În þara noastrã e posibil ? Da,
în þara noastrã e posibil. Orice laborator dotat cu un
generator de nanoboþi de suspensie ºi venosuturatori
poate îndeplini sarcina. Acest laborator are nanoboþi de
suspensie ºi venosuturatori ? am întrebat, ºi cu fiecare
întrebare mi se pãrea cã mã adresez unui computer, care
are nevoie de date precise ºi clare pentru a putea oferi un
rãspuns cât mai complet. Dupã cunoºtinþele noastre, spuse
Y, bunica ta (ºi iartã-ne cã-i spunem „babã“, e un apelativ
comic la care recurgem uneori când vrem sã ne destindem)
161
Silviu Gherman
are un generator NDG, care nu numai cã produce nanoboþi
de ultimã generaþie, dar îi poate antrena sã se autoge-
nereze în funcþie de situaþia celularã întâlnitã în momentul
inserþiei. Deci, am insistat, bunicã-mea îºi poate transfera
creierul într-una din voi ?
Z s-a aºezat iar pe canapea. Y ºi X s-au sprijinit amân-
douã de peretele plin cu postere.
– Insinuezi cã noi suntem modele purtãtor ? a întrebat Z.
– Nu v-aþi gândit niciodatã cã bunicã-mea v-a creat
pentru a-ºi transplanta creierul într-una din voi ?
– Asta e o întrebare ? Nu ºtiu cum sã rãspund.
– Da, e o întrebare, e un raþionament perfect logic, e o
punere a problemei.
– Rãspunsul e foarte complex.
– Nu e deloc complex. Ce aþi face dacã bunicã-mea
v-ar ucide pentru a-ºi transfera creierul într-una din voi ?
– În care ?
– Nu conteazã în care. În tine, poftim.
– Nu pot rãspunde.
– Gândeºte-te puþin. Acum bunicã-mea se va întoarce
de la înmormântare, îþi va cere sã te întinzi pe masa de
operaþie, îþi va goli scãfârlia ºi þi-o va umple cu creierul ei
de babã. Îþi convine situaþia asta ?
– E un raþionament ipotetic ?
– Nu, e o chestiune realã.
– În cazul acesta comportã o eroare logicã, întrucât un
subiect nu-ºi poate transfera singur creierul în altã persoanã.
Trebuie sã fie asistat în aceastã operaþiune.
Le-am privit pe Y ºi X. Z s-a uitat ºi ea la ele, apoi m-a
privit iar. Mi-am întors din nou capul, indicându-le cu un
uºor rictus.
– Nu înþeleg de ce le priveºti pe ele, iar apoi mã
priveºti pe mine, a spus Z.
Am rãbufnit :
162
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Bunicã-mea vrea sã-ºi bage creierul în capul tãu.
Creierul tãu se duce la gunoi. X ºi Y o vor asista. Îþi
convine aceastã situaþie ?
– Îþi convine aceastã situaþie ? a repetat Z mecanic. Îþi
convine aceastã situaþie ? Îþi convine aceastã situaþie ?
Y s-a alarmat ºi s-a repezit la ea, prinzând-o de umeri.
Z începu sã tremure.
– A intrat într-un conflict ! X, adu trusa !
X nu s-a miºcat.
– Conflict ! Conflict ! X, defibrilatorul, acum !
X fãcu ochii mari ºi cãscã gura. Rãmase fixã.
– Mihai, intrã în laborator ºi adu o trusã albastrã. Eu
trebuie s-o þin, altfel intrã în spasme ºi-ºi induce coma.
Du-te !
M-am repezit în laborator. Toate cutiile de acolo erau
albastre. M-am întors cãtre fete. Z tremura în ultimul hal ºi
bale lungi i se scurgeau din gurã. Bolborosea ceva ºi ochii
i se dãduserã peste cap.
– Care trusã ? Sunt toate la fel !
– Trusa pe care scrie Fleming Institute ! Repede ! O sã
intre în stop cerebral !
Am cotrobãit în toate cutiile ºi am gãsit, în spatele unui
reflector, una deschisã în care era un defibrilator. Am luat
cele douã padele ºi i le-am adus lui X.
– Nu e încãrcat ! Þi-am zis sã aduci trusa ! Bateria e
inclusã în trusã ! Adu trusa !
Am intrat iar în laborator, am cules trusa ºi am adus-o.
Y a conectat padelele la sursa de curent, le-a încãrcat ºi a
depus-o pe Z pe mochetã. Din cauza tremurului poalele
halatului i se ridicaserã ºi i se vedea sexul. Împungea
aerul cu picioarele ºi rãºchirase degetele, iar mâinile i se
contractaserã. Y s-a poziþionat în dreptul capului ei, i-a
atins cu padelele scalpul ºi a strigat :
– Liber !
M-am tras în dreptul lui X, lipindu-mã ca ºi ea de
perete. Y a declanºat ºi o smuciturã violentã a strãbãtut
163
Silviu Gherman
trupul chinuit al lui Z. Imediat, tremurul i-a încetat. S-a
întors pe burtã ºi a gemut încetiºor. Halatul îi dezvelea
fesele ºi ºoldurile. Mirosea a carne arsã. Y a spus :
– Totul va fi bine.
Dupã ce a trecut criza am ajutat-o sã se ridice ºi am
depus-o pe canapea. Am pornit o conversaþie pe care am
dorit-o cât mai sincerã, cât mai caldã. Le-am spus tuturor
cât de rãu îmi pare de bunicã-mea ºi de demenþa ei.
Le-am dat asigurãri cã sunt binevenite în casa mea, cã voi
anunþa autoritãþile ºi cã voi face tot ce-mi va sta în putinþã
pentru ca ele sã se simtã ca într-o familie. Oricum aº
lua-o, bunul simþ, dacã nu responsabilitatea moralã, îmi
fãcea familia pãrtaºã la nefericirea lor. Ele nu au nici o
vinã, fiind niºte biete fiinþe lipsite pânã ºi de copilãrie. La
sfârºit mi-am exprimat curiozitatea cu privire la ceea ce se
petrecuse. Z pãrea sã-ºi fi revenit complet. κi aranja pãrul.
X ºi Y se aºezaserã la computer ºi studiau niºte linii de
cod, complet absente, ca ºi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
– Conflictele logice sunt situaþii limitã în care înþele-
gerea raþionalã a unui eveniment e inhibatã de un paradox
sau de o implicare emoþionalã activã. Nu am fost concepute
pentru a rezolva asemenea conflicte. Gestionarea lor e o
problemã dificilã ºi de aceea limitatã doar la cazul meu.
Acesta e motivul pentru care îmi asum prerogative comuni-
caþionale ºi vorbesc mai mult decât Y sau X.
– Dacã eu sunt de vinã pentru...
– Nu, nu eºti tu de vinã. De altfel e de mirare cã nu s-a
declanºat mai înainte. Mã temeam sã nu intru în ºoc în
momentul în care te-am auzind coborând scãrile. Dar nu
s-a întâmplat aºa.
– ªi... pot sã ºtiu exact ce anume a cauzat ºocul ?
– Un surplus informaþional. Oricum, am stocat datele
respective în inconºtient ºi mi-am blocat accesul raþional
la ele. Pot intui despre ce anume a fost vorba, însã nu pot
preciza. Te rog sã nu-mi precizezi.
164
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Trecuse o orã de când stãteam cu ele ºi aproape încã
o orã de la plecarea Mamei Mari. Am încercat sã le conving
sã iasã din beci ºi sã se plimbe prin casã. Mã gândeam cã
aerul proaspãt ºi lumina soarelui îi va face bine lui Z, care
rãmãsese totuºi palidã ºi nu se þinea bine pe picioare. În
plus, voiam sã telefonez acasã. În cele din urmã au
acceptat, spunându-mi cã nu ieºiserã niciodatã pe luminã
din ascunzãtoarea lor, dar o vor face pentru mine, care
sunt un oaspete. Z a luat-o înainte pe scãri. X ºi Y veneau
în urma mea. Pe scãri era curent ºi poalele halatului lui Z
se ridicau iar. Am privit în jos ºi am întrebat :
– Ce sunt acele indeterminaþii de care o protejaþi pe X ?
De ce nu vrea sã vorbeascã ?
– E foarte influenþabilã. E atât de influenþabilã încât
exprimarea coerentã a propriilor gânduri ar face-o sã se
lase influenþatã de ele. Dacã se gândeºte la ceva trebuie
neapãrat sã-l punã în practicã. Aºa încât e mai bine sã nu
gândeascã nimic.
Cu fiecare secundã petrecutã în mijlocul lor simþeam
cã mã afund în nisipuri miºcãtare. Nu pricepeam nimic ºi
ºtiam cã sunt sute de aspecte pe care ar trebui sã le
investighez, dar care îmi scãpau pe moment. Trebuia sã
sun acasã. Asta în primul rând.
Deodatã, chiar în momentul în care ieºeam din cãmarã, X
m-a tras de braþ ºi m-a sãrutat. A fãcut-o stângaci ºi violent.
Am ridicat amândouã mâinile în timp ce-mi simþeam spina-
rea ºi capul presate de perete. Îmi sorbea buzele ºi se
lipea de mine cu tot trupul, limba ei avea un gust dulce,
obrazul îi mirosea a copil. Z ºi Y au apucat-o ºi au tras-o
deoparte. Ea s-a liniºtit imediat ºi a intrat în sufragerie,
unde a dat drumul la televizor.
– Iart-o. Asemenea lucruri se mai întâmplã, deºi foarte
rar, m-a lãmurit Z.
165
Silviu Gherman
Nu erau oameni. Am ajuns la concluzia asta intrând în
sufragerie. Erau trupuri dotate cu rudimente de conºtiinþã
computativã. Erau expresia vie a unor ecuaþii. Poate trebuiau
ajutate, deºi cred cã nimeni nu mai avea ce sã le facã ; în
orice caz, în situaþia în care se aflau nu erau decât niºte
fiinþe rupte de ele însele, pline de contradicþii ºi inadaptate
pânã ºi celor mai mici norme de conduitã socialã. Aº fi
putut încerca orice pentru a le readuce la o stare normalã,
dar sunt sigur cã n-ar fi dus la nici un rezultat. M-am
aºezat pe un fotoliu, mi-am dat jos ochelarii ºi mi-am
frecat faþa cu palma. Fetele vorbeau în ºoaptã. Am rãmas
aºa o vreme.
– Mihai ! m-a strigat Z.
Y era în picioare, rezematã de perete. Probabil asta era
poziþia ei favoritã. X ºi Z stãteau întinse pe canapea,
urmãrind televizorul. κi puseserã sub capete o pernã
mare. Z þinea telecomanda în mânã.
– Ce e ?
– Am vorbit despre incidentul de adineaori. Ne-am
gândit cã ar fi bine ca X sã fie iniþiatã într-un act sexual.
– Poftim ?
– Dacã eu ºi Y am beneficiat de supresori hormonali
pentru a contracara fenomenele de naturã sexualã, X e
descoperitã la acest punct. Venirea ta nesperatã în mijlocul
nostru ar putea fi cel mai bun lucru pentru ea. Are nevoie,
din punct de vedere psihologic, de un suport stimulativ
complet.
– Vreþi sã spuneþi cã... vreþi sã mã culc cu ea... ?
– Da. Trebuie sã fie o relaþie reciproc consimþitã. X
vrea. Tu vrei ?
M-am ridicat din fotoliu, mi-am pus ochelarii ºi m-am
aºezat pe marginea canapelei. În ochii mari ºi sticloºi ai
lui X citeam o anticipaþie concentratã ; parcã era un câine
cãruia i se prezintã o bucatã de carne. Sprijinitã în cot,
alãturi, Z mã privea ºi ea atentã.
166
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Nu se poate, am spus încet. Nu pot sã mã culc cu
tine. Nu se face aºa...
– Eºti cumva intimidat ? a întrebat Z.
– Nu... adicã da... e stupid. Sexul presupune intimitate,
e vorba de...
Orice aº fi spus era o tâmpenie. Nu puteam sã le fac sã
înþeleagã. Y nu era nici mãcar interesatã, se uita la televizor,
comedia cu Bobby Dish parcã nu se mai termina. Mã
uitam la figura lui X ºi la cea a surorii ei. Erau atât de
rãvãºite ca fiinþe încât nici nu se considerau surori. Doar
niºte litere. Îmi imaginam desfãºurarea ulterioarã a acþiunii :
urma sã chem Poliþia, s-o dau pe Mama Mare pe mâna
justiþiei, sã mã scutur de toatã bizareria asta, iar ele trei
urmau sã fie puse undeva într-un ospiciu. Nu aveam
remuºcãri pentru acþiunile mele ulterioare. Ceea ce se
petrecea aici era o crimã. Bunicã-mea nu le-a cultivat
pentru contemplare, asta era clar. Le-a crescut pentru a se
putea transfera într-unul din trupurile lor. Iar creierul ce
avea sã fie scos funcþiona deocamdatã în þeasta asta din
faþa mea. Era sub ochii ãºtia verzui, mari ºi migdalaþi.
Nervii din spatele globilor vor fi tãiaþi, apoi reconectaþi la
altã unitate centralã ; o minte de babã care refuza sã se
usuce va primi sânge pompat de inima aflatã la câþiva
centimetri de pieptul meu. Cãutam sã le explic ce se
întâmpla în realitate. Voiam sã fac apel la un alt limbaj, nu
doar la vorbe. Cum puteam ? Ce era de fãcut ? Am simþit
mâna lui X atingându-mi degetul mare. Lângã ea, Z urmã-
rea impasibilã. Odatã cu expiraþia zgomotoasã a lui X,
toate lichidele din corp au pãrut cã mi se concentreazã în
zona sexului. Erecþia a fost instantanee. X a inspirat ºi
odatã cu aerul ce-i pãtrundea în piept i-am vãzut sfârcurile
profilându-se prin lâna puloverului. Nu mai puteam rosti
nici un cuvânt. Am privit neputincios cum Z îi descoperã
sânii, apoi cum îºi reia poziþia de adineaori. X se îmbu-
jorase ºi, ceea ce m-a înnebunit, mi-a zâmbit, sau cel
puþin mi s-a pãrut pentru o fracþiune de secundã cã-mi
167
Silviu Gherman
zâmbeºte. Apoi mi-a cuprins umerii cu palmele ºi m-a
mângâiat încet. Am încercat sã lupt cu dorinþa pânã în
ultima clipã. Îmi spuneam cã ea nu e X, cã ea a Mama
Mare. Ea e bunica mea. E corpul care a nãscut-o pe mama
mea, e corpul fãrã de care eu n-aº fi putut sã exist. Cum
puteam sã mã las toropit de cãldura aceea ºi cum de nu
sãream înapoi, îngrozit de sacrilegiu ? Mi-am pus mâinile
reci pe sânii ei ºi am strâns-o încet de sfârcuri. Dorinþa îmi
semãna cu bara de încãrcare la jocurile pe computer,
înainta mai încet sau mai tare, dar nu dãdea niciodatã
înapoi. Atunci X mi-a zâmbit din nou. A fost un adevãrat
zâmbet, ºi m-am gândit cã eram singurul om din viaþa ei
cãruia îi va putea zâmbi vreodatã. Trebuia sã-i rãspund,
trebuia neapãrat sã continui. Entitãþi morale nebãnuite îmi
forfoteau prin cap, iar eu le puteam domina pe toate.
Fãceam ceea ce trebuia sã fac. I-am sãrutat sânul drept
pânã i l-am acoperit cu o peliculã de salivã. O muºcam ºi
o lingeam, iar mâinile mi se plimbau pe pantalonii ei,
cãutându-i fermoarul.
– Nu aºa repede, a spus Z. Ia-o mai încet.
N-o mai bãgam în seamã. Acum ºtiam ce trebuie sã fac.
Dacã vreun gând s-ar ridica sã mã inhibe, îi voi rãspunde
cã X nu e o fiinþã umanã, ci doar o fiinþã. Dacã pete negre
îmi vor acoperi conºtiinþa, îmi voi spune cã am datoria
sã-i dezvãlui cea mai frumoasã parte a vieþii ; astfel, tot ce
fac acum e drept ºi justificat. Bucuria pe care mi-o dãdea
aceastã constatare mi-a distrus ºi ultima reþinere. Am
mângâiat-o ºi pe Z, iar ea nu s-a opus, cu toate cã din
când în când comenta ºi dãdea sfaturi pe care mã strã-
duiam sã le ignor. Am intrat în X ºi am început sã mã miºc
încet. Era foarte fierbinte, cãldura era nefireascã, venea în
valuri. Îmi doream sã mã pot dispersa cu totul în corpul
ei, voiam sã sar de la X la Z, ºi poate chiar la Y, voiam sã
fac tot ce poate face un om fãrã reþineri unor femei care
nu existã. Când am ejaculat, Z ºi-a apropiat capul de mine
ºi a spus : gata, acum ridicã-te, X trebuie sã se spele. I-am
168
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
spus printre gâfâieli sã se ducã dracului ºi sã nu mã
întrerupã, nu voiam sa mã opresc.
– Gata ! a strigat ea.
X i-a vãzut chipul contrariat ºi a început sã geamã
speriatã. Y venise în spatele meu.
– Acum e momentul sã te ridici. Dacã nu te ridici te
vom lovi.
X a izbucnit în plâns ºi smiorcãielile i-au devenit urlete
înãbuºite.
– O sã intre în conflict dacã nu te ridici ! Gata !
Z m-a împins ºi m-am prãbuºit pe podea. X se uita
buimacã în toate pãrþile. Y a venit în spatele meu ºi a vrut
sã mã ajute sã mã ridic. I-am respins mâna ºi m-am încheiat
la pantaloni.
– Sunteþi niºte nebune ! Nu sunteþi oameni ! Sunteþi
niºte creiere stricate !
– Poate cã a fost o greºealã cã te-am lãsat sã relaþionezi
cu X. Acum pleacã. E mai bine sã pleci.
Eram în culmea furiei.
– Voi nu existaþi ! Sunteþi mai rele ca roboþii, sunteþi
niºte scânduri însufleþite, mi-e scârbã de voi ! Cum puteþi
sã vã miºcaþi ! Cum puteþi vorbi ! Sunteþi hidoase ! Sunteþi
gândaci !
– Ieºi afarã. Ieºi afarã acum, a spus Z ºi s-a ridicat de
pe canapea. Pãrul i se electrizase de la contactul cu perna,
ºuviþele îi semãnau cu niºte ºerpi.
– Voi vã acceptaþi situaþia, dar ce aveþi cu ea ? Ea e o
handicapatã, o fiinþã goalã ! De ce mã puneþi sã fac sex cu
ea ? De ce nu înþelegeþi cã nu aºa trebuie sã fie lucrurile ?
Pânã ºi un animal înþelege ce-i spui, voi nu înþelegeþi
nimic !
– Nu te-a forþat nimeni. Te contrazici.
Am ieºit din camerã ºi mi-am încãlþat pantofii. A trebuit
sã repet de câteva ori nodul, îmi tremurau mâinile. Z a
apãrut în prag ºi m-a întrebat de ce nu plec.
– Plec, nu vezi cã plec ! i-am strigat.
169
Silviu Gherman
– De ce nu pleci ? a întrebat iar.
N-am mai zis nimic, am ieºit în curte cu ºireturile
desfãcute. Am aruncat o privire pe geam ºi am vãzut-o pe
Y aplecatã deasupra lui X, care se zvârcolea pe canapea.
– A intrat într-un...
– De ce nu pleci ? insistã Z, cu mâinile încruciºate pe
piept.
Am privit din nou pe geam. X începuse sã urle. Avea
un timbru ascuþit ºi parcã tot mai suitor, ca o frezã de
dentist. Am pornit în fugã prin grãdinã ºi când am ajuns în
dreptul uºii m-am oprit. M-am uitat în spate. Z mã urmãrea
din prag. Am ridicat ochii. În grãdina de deasupra, dincolo
de gard, l-am vãzut pe Negruþiu. Avea o cãmaºã înfloratã
ºi pe umãr i se plimba o pisicã. Buzele i se deschideau tot
mai mult ºi, când þigara din colþul gurii i-a cãzut, am ieºit
din curte.
170
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Schwarze Mirakel
Kristine Walpurger, care era foarte bãtrânã, ieºea uneori
la plimbare. Îi plãcea sã se plimbe pe falezã ºi sã petreacã
minute de reverie cu ochii la marea murdarã, deasupra
cãreia se învârtea un avion purtând o uriaºã panglicã
publicitarã. Avionul trecea aproape în fiecare zi pe acolo
ºi Kristine, deºi nu-l observa conºtient, devenea iritatã
dacã nu venea. I se pãrea cã ceva nu e în regulã, fãrã sã
poatã preciza ce anume. Întoarsã acasã, în asemenea
momente îºi necãjea soþul ºi-l certa.
Într-o zi de plimbare pe falezã, Kristine a vãzut marea
ºi avionul. În mod normal, ar fi trebuit sã fie calmã, cu
reflexele amorþite, ca atunci când asculta romanþe ºi vorbea
cu Trüdchen despre croieli. Totuºi ceva o nemulþumea. κi
aranjã pãrul rãsfirat de briza mãrii. Se scãrpinã la braþul
stâng. Nimic n-o ajuta sã scape de aceastã stare neplãcutã.
Fixã din nou peisajul pe care, cu fiecare contemplare, îl
observa din ce în ce mai puþin, îl estompa, îi pierdea
detaliile, fãcându-l sã semene cu o imagine vãzutã în
colþul ochilor.
Probabil cauza stãrii de nemulþumire interioarã era tot
avionul. E adevãrat cã era prezent ºi zbura, dar nu mai
avea panglica legatã de coadã. Zbura pur ºi simplu, fãcând
ture obiºnuite ºi egale. Marea se spãrgea mai departe de
dig, norii alunecau grav pânã se prãbuºeau în mare.
Kristine cãscã.
171
Silviu Gherman Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus

Se întoarse tot cãscând, cu ochii închiºi. Fãcu trei paºi. Malcom-Greed. Pentru a degaja o porþiune criticã a
În clipa deschiderii pleoapelor, vãzu cum o bilã verde se creierului de sânge ºi fragmente de os, doctorul
apropie cu repeziciune ºi o plesneºte în falcã. Se chirci. Baum trebuia sã cureþe suprafaþa encefalului cu o
Plãmânii îi refuzarã sã respire. Cât despre ciclist, casca îi pensã specialã. Orice miºcare greºitã însemna leziu-
zburã cât colo ºi el fu proiectat la rãdãcina unui platan. nea permanentã a unor centri vitali.
Atât Kristine cât ºi ciclistul leºinarã. Echipa s-a pus pe treabã. Doctorul Baum le-a cerut
tuturor sã facã liniºte, apoi ºi-a început periculoasa
* sarcinã. Era miercuri, 22 martie, ora 17.
Atunci s-a întâmplat ceva ce nimeni nu ar fi anticipat.
Au fost duºi la spital cu aceeaºi ambulanþã. Pe la Întreaga încãpere a început sã se zguduie cu putere.
jumãtatea drumului, Kristine ºi-a revenit. Nu era atât de «E cutremur !» a strigat o asistentã. Mâna experi-
grav rãnitã. A asistat fãrã voie la eforturile de reanimare a mentatã a doctorului Baum a tremurat. […]“
tânãrului ciclist. Într-o mãsurã mai micã sau mai mare, se
simþea responsabilã, lucru observat cu promptitudine de
un infirmier. Nu a fost nimeni vinovat, doamnã, i-a spus el
punându-i o mânã pe umãr. Sirena ambulanþei fãcea o
gãlãgie prea mare, ceilalþi lucrau aplecaþi asupra trupului
însângerat ºi Kristine s-a zãpãcit cu totul. Pânã la spital, a
plâns neîntrerupt. Când, în cele din urmã, maºina s-a oprit
ºi uºa din spate s-a deschis, Kristine a ºtiut cã ciclistul va
muri. Premoniþia ei funcþiona întotdeauna. Cu aceastã
certitudine se lãsã pe mâna doctorilor, mirându-se de
ironia sorþii. Kristine aflase anul trecut cã suferã de cancer
osos.
Cât despre ciclist, povestea morþii lui e mai bine redatã
de un articol apãrut în revista de scandal Scoop, nr. 34 /
1971, intitulat „Schwarze Mirakel“.

„[...] Tânãrul fu introdus imediat în blocul operator.

Doctorii îi dãdeau puþine ºanse de supravieþuire.
Rãnile de la nivelul craniului erau serioase ºi echipa
de chirurgi privea situaþia cu scepticism. Din fericire,
conducãtorul operaþiei era cunoscutul ºi experimen-
tatul neurochirurg Karl Baum. El a înþeles într-o clipã
cã viaþa tânãrului nu putea fi salvatã decât printr-o
procedurã de mare precizie, numitã intruziunea

172 173
Silviu Gherman
Resurse umane
Cât de tare îºi dorea Elena sã se inventeze un aparat prin
care sã deosebeºti agresorul de amic, monstrul de prieten,
prãdãtorul de aliat ! În viaþa ei nu numai cã trecuse prin
chinurile unei dislexii juvenile, ale unui accident grav la
ºold ºi ale unei interminabile reconstrucþii dentare ; se
nãscuse însã urâtã, bondoacã, cu un pãr slinos ºi o cãutãturã
saºie, adicã exact cu o figurã pe care nici o fatã nu doreºte
s-o aibã. De bunã seamã cã ºi ea se ura, cãci, pe lângã
motivele evidente, mai avea destule motive intime sã fie
nemulþumitã. Nimeni nu ºtia cã poseda douã degete supli-
mentare la piciorul drept ºi o aluniþã verzuie, urât mirosi-
toare, la axila stângã. Toate acestea i se vãrsau în cap de
fiecare datã când fãcea duº ºi se privea în oglinda uºor
aburitã, care nu-i arãta clar întregul trup, dar i-l descria
destul de bine. Ridica braþul drept ; pielea îi fleoºcãia ºi-i
trimitea miros de Dove. Ridica braþul stâng ; se insinua o
duhoare pestilenþialã ºi subþire, care nu dispãrea nicicum
ºi – Elena era recunoscãtoare mãcar pentru atât – nu se
rãspândea niciodatã la o distanþã mai mare de câþiva centi-
metri în jurul subþioarei. Era mirosul ei pentru ea însãºi,
un fel de cadou pe care i-l fãcea trupul dupã fiecare duº.
Iatã-mã, îi spunea, m-ai înecat în aburi ºi în apã, am avut
rãbdare ºi am suportat, dar acum m-am întors, convinge-te.
Elena nu era deranjatã atât de miros, cu care se obiºnuise
de ani de zile, ci de încãpãþânarea cu care revenea mereu.
174
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Dar viaþa e frumoasã ºi furnizeazã nenumãrate prilejuri
de-a uita ce-i rãu ºi de-a valoriza ce-i bun. Aici intervin
prietenii, care ne înveselesc, ne poartã de grijã ºi sunt foarte
atenþi ca noi sã ocolim abisul deznãdejdii. Prietena Elenei se
numea Ioana ºi era o fatã cu pãrul blonziu, înãltuþã, ºchio-
pãtând puþin cu piciorul drept, atrãgând arareori privirile
asupra ei. Cei care totuºi se uitau dupã ea o fãceau fiindcã
strada era de regulã pustie ºi nu aveau altceva mai bun de
fãcut. Din acest motiv, Ioana se plimba întotdeauna pe strãzi
pustii, unde singura animaþie era datã de câþiva bãieþi
ºezând pe marginea caldarâmului sau jucând fotbal, iar
când aceºtia scremeau câte un comentariu aparent admi-
rativ, Ioana tremura de plãcere, bãtãile inimii i se potoleau,
faþa i se destindea, încrederea în sine îi umplea fiecare
nerv ºi cãuta din nou aglomeraþia marilor bulevarde.
Prietenia dintre aceste douã fete a început în septem-
brie 2000, o datã cu admiterea la una din cele mai promiþã-
toare facultãþi din þarã. Stãtuserã una lângã alta în timpul
examenului ºi fãcuserã schimb de informaþii, lucru care
le-a unit ºi mai mult, cãci în vreme ce toatã lumea din jur,
la sfârºitul testului, îºi pufãia þigãrile pe culoarul argintiu
ºi lucios, zâmbind protocolar (deºi gândul cã omul din
faþa ta þi-ar putea sufla locul era omniprezent ºi chinuitor),
ele douã se simþeau într-adevãr bine, fãrã a se preface.
Bancurile pe care ºi le-au spus ºi amintirile care au curs
gârlã au cimentat prietenia ce se nãºtea.
– O ºtii pe aia cu iepuraºul verde ? a întrebat Elena.
Vine iepuraºul într-o zi la farmacie...
ªi Ioana (deºi cunoºtea bancul) a râs, fiindcã Elena
povestea tare frumos, ºi, la sfârºit, când i-a mãrturisit cã îl
ºtia, au râs ºi mai tare. În jurul lor se formau grupuri-grupu-
leþe, iar ele, pe care nimeni nu le bãga în seamã, observau
ºi bârfeau, descoperind cã aveau aceleaºi gusturi ºi aceeaºi
poftã de a critica unele fete, care erau indubitabil curve,
mai ales cã blonda de la fereastrã, dupã spusele Ioanei, îl
175
Silviu Gherman
mângâiase pe coapsã pe tipul cu pãrul zburlit. De altfel,
dupã câteva pahare bãute la barul din apropiere, în timp
ce întunericul se lãsa peste oraº, aflarã cu surprindere cã
locuiau la cincizeci de metri una de cealaltã, pe strada
Mântuleasa, ba chiar cã frecventaserã într-a zecea aceeaºi
ºcoalã popularã de arte dramatice, însã destinul fãcuse ca
Ioana sã frecventeze grupa de actorie a lui Ioan Coman,
iar Elena pe cea a lui Marcu Lokusz.
– ªtii, spuse ea, Coman ºi Lokusz sunt împreunã.
– Adicã...
– Adicã sunt amanþi.
Ioana sorbi din pahar ºi râse.
– Îmi ºi închipui. Unul înalt ºi uscãþiv, altul bondoc ºi
gras, care pute a transpiraþie.
– Lokusz nu e gras, spuse Elena zâmbind oarecum
forþat ºi aruncând în pahar paiul cu care se juca. Atâta
doar cã nu e o frumuseþe.
– Amândoi sunt urâþi, adãugã Ioana. Nu pot sã sufãr
homosexualii, mai ales dacã sunt urâþi. Oricum, ca actori...
jos pãlãria.
– Da. Numai cã Lokusz se încurca la românã.
– Poftim ?
– Nu vorbea bine româneºte. Dacã trebuia sã ilustreze
ceva, sã te facã sã înþelegi ce voia de la tine, se apuca sã
dea din mâini, sã se strâmbe ºi sã inventeze cuvinte.
– Un motiv în plus sã fie un actor bun.
– Poate cã ai dreptate.
– Sigur cã da.
Ioana râse din nou, într-un fel care o fãcu pe Elena
sã-ºi încreþeascã obrazul. O fi fost Elena urâtã, dar cel
puþin ºtia cã posedã un râs cristalin ºi plãcut. Pentru a nu
crea un contrast prea puternic faþã de hlizeala Ioanei, ea
se abþinu de la hohoteli, preferând un râs înfundat ºi
decent. Chelnerul îºi fãcu apariþia la masa lor ºi ele cerurã
încã un gin tonic.
– Tu de ce-ai dat la relaþii publice ºi nu la actorie ?
întrebã deodatã Elena.
176
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Din acelaºi motiv ca tine. A fost aºa, un fel de fum al
tinereþii. Aveam 16 ani când mã preocupa actoria. Nu cã
acum aº fi bãtrânã. Dar vine o vreme când înþelegi cã nu
are rost sã pierzi vremea în scãlâmbãieli ºi porcãrele. Sunt
frumoase pânã la un moment dat, când îþi dai seama cã nu
þin de foame.
– Aºa e, întãrea Elena.
Ioana o privea cum deschide gura ºi îºi expune dinþii
prin sticla paharului.
– Am o veriºoarã care lucreazã la Nederlanden. Trebuie
sã-þi spun cã pe mine m-a pasionat de micã economia, iar
dacã adaugi la asta un strop de creativitate – eºti mana-
gerul perfect.
– Ai dreptate. Îþi place sã conduci, nu ?
– Asta da, asta da.
ªi râserã iar.
– ªi mie. ªtii, cred cã puterea e greºit înþeleasã. Toþi se
tem de putere de parcã ar fi cine ºtie ce mare cãpcãun. De
fapt, e ceva cât se poate de firesc. Ne manifestãm puterea
asupra oamenilor în fiecare zi, în fiecare minut, nu ?
– Absolut.
– Atunci, care-i problema ? De ce sã n-ai curaj ºi sã fii
pe faþã ? Uite, eu zic : îmi place sã conduc, sunt cea mai
tare, sunt the best, de ce sã mã ascund ? De ce sã-i las pe
toþi imbecilii sã decidã în locul meu ?
În discuþia care începea sã se aprindã cuvintele rostite
îºi înghiþeau oamenii, aºa încât nu mai ºtiai cine ce vorbeºte.
De altfel, fiecare din fete spunea acelaºi lucru, ºi dacã una
perora, cealaltã o aproba ºi viceversa. Barul începea sã se
goleascã, dar muzica lui ªtefan Bãnicã Junior, rãsunând
dintr-un jukebox maro, fãcea ca atmosfera sã fie incredibil
de densã ºi de trepidantã.
– Asta e societatea : mãnâncã sau vei fi mâncat.
– ªi cum nici unul din noi nu vrea sã fie mâncat...
– E o junglã. ªi stai sã vezi cum o sã fie peste zece ani...
– Jale, jale. Trebuie sã te aranjezi cumva sau sã pleci
dracului de aici, altfel...
177
Silviu Gherman
– Of...
– Crezi c-o sã intrãm ?
– Unde ?
– La facultate.
– Zãu aºa, îi dai înainte cu încrederea în tine ºi nu ºtii
atâta lucru...
– Eu zic c-o sã intrãm...
– Pãi vezi !
Doar câteva secunde îºi domoleau fetele limbile dezle-
gate, cât sã le înmoaie în lichide dulci sau înþepãtoare, sã
se lingã pe buze ºi pe urmã sã aºeze dupã ureche câte o
ºuviþã de pãr. Cu câteva clipe înainte ca discuþia sã fie
reluatã, ele întrezãreau posibilitãþile de carierã pe care þi
le oferã o facultate de relaþii publice : manager al unei
mari firme, înalt funcþionar de stat, creator de imagine,
PR-ist cu mapã de piele ºi taior ºic. În aceste tablouri
lucrate succint se vedeau autoritare, dominante, stãpâne
pe propria viaþã ºi niciodatã dezamãgite. Singurul scop al
acestor fantome ale viitorului era sã ridice fruntea tot mai
sus, sã creeze valori, sã inspire. Comunicarea ºi relaþiile
publice sunt cuvintele-cheie ale secolului XXI.
Cursurile începurã într-un amfiteatru larg, cu bãnci
galbene, printre feþe îmbujorate ºi zâmbitoare. Începurã
sã se închege relaþiile, începurã tatonãrile. Masa anonimã
deveni diferenþiatã ºi se fãrâmiþã într-o puzderie de nume,
feþe ºi tabieturi. În amfiteatrul galben, sub pupitre, se
aprindeau telefoane mobile care stocau lacome în memorie
zeci de numere, de parcã n-ar mai fi avut rãbdare pânã la
pauzã sau pânã la sfârºitul zilei. Cât despre Elena ºi Ioana,
ele stãturã mai tot timpul lângã o fatã ce avu o influenþã
covârºitoare asupra lor, în primul rând datoritã felului
ciudat de a se machia ºi în al doilea rând datoritã ideilor
sale despre sex.
Trebuie spus cã aceastã fatã, Erika, avea niºte ochi
verzi foarte mari, pe care îi garnisea cu straturi abundente
178
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
de fard liliachiu. κi evidenþia obrajii printr-o dârã lungã
de roºu aplicatã cu o pensulã groasã ºi moale. Nu purta
deloc cercei obiºnuiþi, ci numai câteva clipsuri din bucãþele
lustruite de lemn, care sunau ca tamtamul îndepãrtat al
unui trib. De regulã, purta pãrul strâns într-o coadã la
spate ºi-l dezlega arareori, lãsându-l sã-i cadã pe umeri ;
asta n-o avantaja cu adevãrat decât în anumite poziþii,
când lumina îi venea din dreapta sus. Pentru a zãpãci
bãieþii, purta mereu pantaloni sau fuste foarte strâmte
peste fesele mari, aflate la graniþa dintre voluptuos ºi
excesiv. Se legãna pe tocuri ºi întorcea capul cu o miºcare
studiatã, punându-ºi în evidenþã buzele ºi sânii mici (avea
o teorie complexã referitoare la buze ºi sâni). Din cauza
acestor însuºiri, dar mai cu seamã fiindcã era interesant
sã-i asculþi poveºtile care curgeau cu nemiluita, Ioana ºi
Elena îi cãutau mereu compania.
Erika îºi povestea aventurile sexuale imaginare ºi reale
cu mult entuziasm. Spunea cã prietenul ei o face fericitã de
mai multe ori în fiecare noapte ºi cã se gândesc serios sã
treacã la urmãtorul nivel aranjând o partidã de sex în trei.
– În general nu prea vorbesc despre sex, dar azi am ºi
eu chef sã mã destãinui. Nu cunosc pe nimeni deocamdatã,
decât pe voi douã. ªi pe Liviu, bineînþeles.
– Cum l-ai întâlnit ? se interesã Ioana.
– La un casting pentru un film. Nu ne-au ales. Ne-am
enervat pe chestia asta, am intrat în vorbã ºi... na. Dacã aþi
ºti ce frumos vorbeºte... I-aº asculta poveºtile o noapte
întreagã... Dar parcã nu ne mai putem opri, suntem ca niºte
maºini, nu ºtiu. ªi cu cât facem asta mai des, cu atât vrem
mai mult. N-am simþit niciodatã aºa ceva. De pildã, uite...
Scenarii, târguieli, fantezii, instrumente, roluri, totul
ieºea la ivealã ca o tavã cu chifle scoasã încet din cuptor.
Nu conta dacã uneori secvenþele narative se întreþeseau
prea frumos pentru a fi adevãrate, în niºte extaze suspect
de bine proporþionate ºi de variate. Elena ºi Ioana cereau
detalii ºi începeau sã-l vizualizeze pe Liviu Amantul, aºa
179
Silviu Gherman
cum îºi vizualizaserã cariera imediat dupã examen. Însã,
într-o zi, Ioana îi fãcu semn Elenei sã priveascã pe geam.
Muºcând dintr-o parã verzulie ºi pãdureaþã, Elena îl vãzu
pe Liviu îmbrãþiºând-o pe Erika în curtea facultãþii. Era un
tip complet banal, cam pãmpãlãu, cu blugi jerpeliþi ºi
chicã ; personajul fantasmelor se prãbuºi din lumea închi-
puirii în marmita cotidianã, iar în cãdere chipul angelic i
se desprinse ca o coajã.
Anul universitar îºi intrã în drepturi. Prezenþa la fiecare
curs era obligatorie ºi controlul asupra fiecãrui student se
dovedi extrem de strict. Unul din cei mai urâþi reprezentanþi
ai sistemului, profesorul Nãstac, susþinea cã aceastã generaþie
de specialiºti în relaþii publice va fi cea mai slabã din
întreaga istorie a Facultãþii, cãci notele de intrare au fost
ridicol de mici. El nu putea decât sã tragã un semnal de
alarmã, ba nu, douã-trei semnale de alarmã într-unul singur :
– Salvaþi-vã pe voi ca sã-i salvaþi pe ceilalþi ! Vreau sã
spun : citiþi ! Studiaþi ! Scrieþi ! Cercetaþi ! Descoperiþi realitatea
din jurul vostru ºi fiþi convinºi cã nu e aºa cum v-aþi
închipuit. La acest curs de management veþi afla lucruri
care vã vor ºoca, lucruri care vã vor zgudui din temelii
credinþele. Cãci nu aþi venit aici sã vã încãlziþi spiritul. Aþi
venit sã ardeþi ºi sã vã zvârcoliþi ! Paginile sã vã fie cãrbuni,
literele-flãcãri !
Apoi bãtrânul profesor îºi dregea vocea ºi începea sã
vorbeascã despre prostia fotbaliºtilor ; ajungea la sumele
uriaºe implicate într-un astfel de sport, dãdea exemple de
proastã gestionare a banilor pentru nocturna de pe Dinamo,
ºi când foºnetul studenþilor îi dãdea de înþeles cã nu mai
are rost sã continue, se oprea : oricum era pauzã. Acorda
binemeritatele minute de destindere, apoi ataca tema
Introducerii în Arta Managementului Instituþiilor ºi Gestio-
nãrii Resurselor Umane. Studenþii îi botezarã cursul Iamigru
sau Migru, iar unii bãieþi îi spuneau uneori ºi Migu, ce-i
drept destul de rar.
180
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
În fiecare pauzã, la catedra profesorului se forma un
semicerc de fuste ºi pantaloni. Profesorul trebuia chestionat
ºi întors pe toate pãrþile, pentru cã examenul pe care-l
anunþa cu tunete ºi fulgere pãrea sã fie cel mai greu dintre
toate. El se sprijinea într-un singur cot (cealaltã mânã o
þinea în aer, într-o poziþie nefireascã, jucându-se cu o
þigarã neaprinsã) ºi surâdea unuia ºi altuia. Cu toate
acestea, nu privea pe nimeni în ochi, deºi avea rãspunsuri
pentru toþi. Doar în ziua în care Erika se aplecã peste
catedrã prezentându-i o ciornã de proiect, el fu smuls
parcã dintr-un somn greu ºi clipi des. Erika afiºa un
zâmbet parºiv, care îi însoþea privirile pe jumãtate ironice,
pe jumãtate batjocoritoare. Creionul i se plimba încet peste
o schemã complicatã, înconjurând unele componente ºi
subliniind câþiva termeni tehnici. Ioana o fãcu atentã pe
Elena : ceva interesant era pe cale sã se întâmple. Profe-
sorul se uitã la Erika, gura îi tremurã, iar rãspunsul bâlbâit
ºi în doi peri pe care îl dãdu îi trãdã zãpãceala. Murmurele
încetarã, mai multe perechi de ochi fixarã scena. Erika îºi
îndreptã spinarea ºi spuse „bine, mulþumesc“, apoi se
scãrpinã cu o unghie la nas ºi plecã zâmbind. Profesorul
îºi aranjã cravata ºi tuºi, dupã care se ridicã, plecã pentru
un timp ºi se întoarse extrem de îmbujorat.
Dupã multe sãptãmâni de rutinã, într-o pauzã, Elena se
zgribulea în paltonul întunecat ºi trãgea conºtiincios din
prima ei þigarã, deºi o durea pieptul ºi capul la fiecare
fum. Toatã lumea din curte vorbea sau fuma, iar unele
fete se sprijineau de umerii bãieþilor, cerºind îmbrãþiºãri.
Era într-adevãr foarte frig. Se apropiau sãrbãtorile ºi unii
din grupã discutau deja despre închirierea unei cabane în
Parâng pentru marele chef al Revelionului. Un bãiat îmbrã-
cat în haine de piele ºi blugi albi spunea cã a stabilit
detaliile petrecerii încã din august. Cabanierul îl cunoºtea
ºi-l aºtepta cu braþele deschise, ca ºi anul trecut, când a
tras un chef cu niºte tovarãºi de-a rãsunat toatã valea.
181
Silviu Gherman
Oho, spunea el bãtându-se pe burtã, am bãut ºi-am vomat
în râpã... Dacã ºi anul ãsta o sã fie la fel, ce mai ºou o sã
iasã în creierii munþilor...
– Uitã-te la el, ºopti Ioana în urechea Elenei. Mi-a fost
scârbã de el încã de la început. Am senzaþia cã toþi bãieþii
din facultatea asta nu-s decât niºte imbecili.
– Se poate, ºopti ºi Elena fãrã sã se întoarcã.
– E îngrozitor. Minþi înguste ºi creaturi inferioare.
– Inferioare.
– Jalnice. Mã întreb ce gãsesc la ei þoapele alea. Uite-le
cum se gudurã.
– Auzi ? Noi unde facem Revelionul ?
– Acasã la mine. Ai mei pleacã la Cãlimãneºti.
O datã cu apropierea sãrbãtorilor, profesorii se relaxarã,
prezenþele nu mai devenirã obligatorii, iar cuvântul „colegi“
cãpãtã din nou o semnificaþie abstractã. Cerul scutura o
mãzãriche deasã ce ricoºa pe asfalt ca ºi cum cineva vãrsa
peste oraº o pungã cu biluþe de gheaþã. Dar nu veni nici
aºteptata zãpadã, nici zloata nesuferitã de la începututl
iernii. În timpul nopþii, pãmântul se usca la loc ºi dimineaþa
începea din nou sã plouã cu bile, cam pânã pe la prânz.
Atunci, pãºind pe stratul subþire de gheaþã ce se transforma
lent în apã, Elena ºi Ioana bãteau teatrele, cafenelele ºi
aºezãmintele culturale. κi fãcurã abonament la Institutul
Francez, la Consiliul Britanic ºi la Institutul Goethe, unde
Elena cunoºtea o funcþionarã care le scuti de taxe. Se apu-
carã conºtiincios de prepararea eseurilor ºi de consultarea
bibliografiei obligatorii. În lumina verde a bibliotecii,
atunci când Ioana se întorcea de la raft cu un volum din
bibliografia facultativã, ochii Elenei strãluceau : încã unul,
parcã spunea, ºi-l depunea peste mormanul deja adunat.
Fu o mare tristeþe atunci când aºezãmintele culturale
se închiserã ºi fetelor nu le mai rãmase altceva de fãcut
decât sã-ºi omoare timpul prin bãruleþe ºi magazine. Conºtiin-
ciozitatea le descumpãnise : terminaserã referatele ºi acum
182
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
nu mai aveau nimic de fãcut. Într-o vineri, se întâlnirã
întâmplãtor pe stradã cu Erika ºi Liviu. El avea niºte
ochelari de soare care nu-l prindeau deloc, iar ea se fâþâia
într-o fustã mini la minus douã grade. Se þineau de ºold ºi
se tot lipeau unul de altul, pupându-se ºi mângâindu-se în
cel mai ridicol ºi nesuferit fel. Imaginea acestui cuplu
putea într-adevãr cauza o crizã de stomac, fu de pãrere
Elena, ºi asta nu neapãrat din cauza exuberanþei lor erotice ;
dar era o nepotrivire flagrantã de caracter ºi stil, o supãrare
pentru ochi ºi minte. ªi, ca mai înainte, vorbele ei furã
întâmpinate de Ioana cu entuziasm, aprobate fãrã ezitare.
Trecuserã, iatã, aproape trei luni de zile de când se
cunoºteau ºi cele douã fete nu avuseserã nici o pãrere
divergentã. Se înþelegeau de minune, toate mergeau strunã,
însã asta nu le-a împiedicat sã se certe groaznic în noaptea
de 31 decembrie spre 1 ianuarie.
ªampania a pocnit ºi s-a vãrsat pe covor. Elena a cãzut în
genunchi, împroºcând printre dinþi fãrâme de tort. A luat
sticla, dar a scãpat-o iar. Ioana a avut o clipã de luciditate la
gândul cã mizeria va trebui sã fie curãþatã pânã mâine la trei
dupã-amiaza, când i se întorcea familia de la bãi. Deocam-
datã însã era greu sã articuleze ºi sã dezvolte o judecatã
coerentã, aºa cã s-a tãvãlit ºi ea pe parchetul de alãturi,
completând râsul Elenei. Preþ de câteva minute o þinurã
tot într-un hohot, dupã care se ridicarã în picioare. Doamne,
ziceau cu glasul piþigãiat al celor ce au râs cu lacrimi, ce
prostie, ce prostie... Repetau întruna „ce prostie“, deºi
uitaserã amândouã despre ce era vorba (probabil un nou
banc, sau pur ºi simplu pocnetul ºampaniei).
Adormirã înainte de ora unsprezece. Apartamentul se
potoli ºi pereþii nu mai vibrarã. Se auzeau doar chiotele
obiºnuite din vecini. Ceasul din perete ticãia cuminte,
însoþind sonorul slab al televizorului uitat aprins. Perdelele
fuseserã trase pe jumãtate, aºa cã înãuntru abia pãtrundea
183
Silviu Gherman
lumina oraºului în sãrbãtoare. La miezul nopþii, strãluciri
fantomatice se proiectarã pe mobile ºi pe feþele celor
douã fete. Ioana adormise pe canapea, Elena – pe jos,
cufundându-ºi nasul în carpeta pufoasã. Nici nu tresãrirã
când uºa apartamentului se descuie ºi intrarã pãrinþii
Ioanei, împreunã cu Filip, fratele ei mai mic. Excursia la
Cãlimãneºti pãrea sã fi fost un fiasco. Aveau feþele obosite,
ochii roºii, iar Filip arãta cam bolnav. Maicã-sa îl þinea în
braþe ºi el tuºea uºurel. În timp ce se descãlþã ºi puse pe
un scaun sacul de voiaj, tatãl Elenei luã notã de dezordinea
din casã, de fetele care sforãiau ºi de cele douã sticle de
ºampanie desfãcute. Nici un muºchi nu tresãri pe faþa lui.
Se uitã la nevastã-sa ºi-i spuse în ºoaptã :
– Le acopãr eu. Tu culcã-l pe ãsta mic.
Elena ºi Ioana dispãrurã sub pãturi. În scurtã vreme,
Filip, gata de culcare, într-o pijama albastrã, se smiorcãia :
– Vreau sã dorm în sufragerie, vreau sã dorm acolo...
Protestele mamei erau întâmpinate cu schimonoseli ºi
promisiuni : nu mã mai doare când stau pe canapea, zãu,
mamã, pe cuvânt, dacã dorm acolo mã fac bine.
– Acolo doarme Ioana.
– Atunci o sã dorm lângã ea.
– Filip, te plesnesc.
– Te rog, mamã, te rog...
– Culcã-te !
– Lasã-l, femeie, se auzi din baie glasul înfundat al
tatãlui. Sã se culce unde vrea ºi sã termine o datã, cã
m-am sãturat de ziua asta !
Filip se cuibãri deci lângã sorã-sa, trase un colþ de
pãturã peste el ºi adormi imediat. Din dormitorul pãrinþilor
se auzi un fel de ceartã domoalã, care se stinse curând.
Era ora doisprezece ºi un sfert ºi în sufragerie un al treilea
sforãit se alãturã celor douã.
La ora unu ºi douãzeci, perdelele se umflarã, deºi
geamul era închis. Un vânt straniu se stârni de nicãieri ºi
184
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
învãlui ficusul într-un fum ca de þigarã. Nimeni nu-l vãzu,
nimeni nu-l auzi. Se plimbã fãrã þintã prin cas㠖 era o
prezenþã incertã, nehotãrâtã în privinþa propriei existenþe,
care ieºise de nicãieri ºi care trebuia sã se manifeste într-un
fel sau altul. Cãutã un motiv ºi gãsi mai multe : pe canapea,
Ioana, hlizindu-se în somn ºi chicotind cu horcãieli. Pe jos,
o formã uriaºã ºi un braþ cãrnos care zvâcnea împrãºtiind
un miros înþepãtor. Se concentrã asupra acestor imagini ºi
simþi cum capãtã un sens. Era ceea ce cãuta. Dar din
aceastã formã aburul nu putea percepe mare lucru, aºa cã
se transformã într-un soi de umanoid ceþos : câteva curbe
domoale îi desenarã plete imponderale, pierdute în semi-
obscuritatea camerei, ºi în aer se schiþarã accentele diafane
ale unui trup. Buzele se conturau mereu, ca ºi cum pielea
îi ardea ºi i se recompunea fãrã oprire. Avea braþe cãptuºite
cu vene mari, care se umflau ºi se desumflau regulat, iar
partea inferioarã a abdomenului ºi picioarele nu existau,
creatura plutind deasupra podelelor. Se apropie. Ochii îºi
schimbarã culoarea : din gri-pal, cum era întreg corpul,
devenirã de un strãlucitor albastru-metalic. Încet-încet,
spinarea i se dilatã atât de tare, încât acoperi tot tavanul.
Sub el, Ioana, neºtiutoare ºi pradã unui somn agitat,
emitea sunete neinteligibile. Strãinul o privi cu ochii lui
albaºtri ºi se întunecã. Nu-i plãcea. Se îndreptã spre Elena
ºi pãru ceva mai vesel. Moliciunea braþului ei contrasta
plãcut cu pãtura rugoasã, ºi mai ales era un zâmbet cald
ce nu i se dezlipea de pe figurã. Dacã visa, visa lucruri
moi. κi þinea mâna într-o poziþie totuºi nefireascã, ceea
ce, în câteva ore, urma sã-i provoace furnicãturi. Pânã sã-i
examineze tremurul uºor al pleoapelor, strãinul fãrã corp
se înfiorã : braþul fetei puþea de-a dreptul oribil. Era acolo
o bubã ce rãspândea spirale de mireasmã grea ºi ascuþitã.
Nici aceastã fatã nu-i era pe plac. Ar fi putut sã plece chiar
atunci, dar îºi dãdu seama cã apariþia lui se limita doar la
cadrul sufrageriei unde dormeau fetele ; dincolo nu era
nimic ; poate chiar ele, fãrã sã vrea, îl chemaserã. Iar el,
185
Silviu Gherman
tot neºtiutor, simþi cum adunã într-un singur punct toatã
raþiunea de-a fi ºi cum aceastã încãrcãturã îi devine insu-
portabilã. Cãpãta materialitate ºi nu suporta deloc senzaþia.
Vru sã scape de ea, dar îi fu limpede cã pentru asta trebuie
sã-ºi depunã undeva surplusul. Un impuls îl trase cãtre Ioana,
altul spre Elena. Da, era vorba despre ele, cu ele trebuia sã
înceapã ºi sã se sfârºeascã totul. Dar de ce erau amândouã
aºa urâte ! În ultima clipã, înainte ca buzele lui reci ºi trupul
gigantic s-o înlãnþuiascã pe Ioana, asupra cãreia se decise în
final, observã lângã ea o altã fiinþã, mult mai micã, dormind
chircitã ºi cu gura larg deschisã. Era cineva care nu puþea,
nu bolborosea în somn ºi nici nu avea trãsãturi respingã-
toare la prima vedere – ºi o primã vedere fu tot ce-i trebui
strãinului. Se repezi la fiinþa adormitã ºi se contopi cu ea,
eliberând toatã presiunea care-l chinuise. Gemu din greu
ºi, înainte ca cineva sã se dezmeticeascã, redeveni fum ºi
dispãru la fel de repede cum venise, prin sticla geamului.
De aici, lucrurile o luarã pe o pantã tragicã. Relaþia de
prietenie dintre Elena ºi Ioana suferi o puternicã loviturã.
Mai mult decât atât, pãrinþii Ioanei le acuzarã pe cele
douã cã sunt niºte perverse ºi cã au chefuit cu obsedaþi
sexuali. Nu furã crezute când se jurarã cu lacrimi cã nu
ºtiu ce s-a întâmplat ºi cã ele n-au fãcut decât sã bea
singure puþinã ºampanie, dupã care s-au culcat. Însã când
urletele unui copil nevinovat sfâºie liniºtea nopþii nu
trebuie cãutate explicaþii, ci vinovaþi – sau cel puþin þapi
ispãºitori. Aºa e de când lumea. În urma acestui incident,
Ioana, fãrã sã mai vorbeascã cu Elena ºi fãrã sã poatã cerceta
ce s-a întâmplat cu adevãrat, pãrãsi strada Mântuleasa ºi
se mutã în cãmin. Familia ei nu mai voi s-o vadã niciodatã,
iar poliþia, dupã ce stabili cã nu existã probe suficiente
pentru a formula un act de acuzare, rãtãci dosarul sub un
maldãr de documente nerezolvate. În familia Ioanei, ca ºi
în familia Elenei, domneºte acum neîncrederea, iar în
sufletul lui Filip – confuzia.
186
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Whipie, West Virginia
În orãºelul Whipie din Virginia de Vest a izbucnit de
multã vreme un rãzboi. Familii întregi au fost decimate.
Zeci de case au fost arse din temelii. Pãmântul, care odinioarã
era roditor ºi verde, fumegã acum ºi împrãºtie în aer mirosul
trupurilor carbonizate, al cenuºei ºi al gazului otrãvitor. În
câþiva ani nu va mai rãmâne nimic din Whipie, asta e
sigur. Casele albe cu acoperiºuri roºii ºi fermele întinse de
o parte ºi de alta a ºoselei 31 vor deveni amintire, aºa cum
rãmâne totul în urma unei tornade F5.
Luptele se dau între patru facþiuni rivale : clanul ºerifului
Mallami, gaºca lui Frank E. Sun, feministele lui Carol
Humphrey ºi marele grup de rãzboinici condus de Yaman
Jo. Adiþional, când se creeazã alianþe, mai apar vreo trei
grupuri sau fuzioneazã douã din cele deja existente, însã
pentru puþinã vreme, cãci tensiunile sunt atât de ridicate,
încât cooperarea ºi buna înþelegere devin cu totul imposibile.
Acest rãzboi local continuã ºi azi. Cine ºtie câþi oameni
nu sunt mutilaþi chiar acum în beciurile lui Mallami, care
are o sinistrã reputaþie de torþionar. Yaman Jo violeazã cu
bestialitate femei tinere, fãrã sã deosebeascã între cele din
clanul sãu ºi restul lumii. Carol Humphrey rupe cu mâna
ei ligamentele prizonierilor, operaþiune lungã ºi migãloasã
care (se spune) îi provoacã o plãcere perversã. Puþine se
cunosc despre Frank Sun ; visul acestui intelectual frustrat
e sã instaureze o societate agnosticã ºi contemplativã, un
187
Silviu Gherman
vis imprecis pentru care sacrificã anual mai bine de o sutã
de vieþi. Desigur, multe asemenea informaþii sunt exagerate
ºi nu trebuie sã fie luate în considerare. Zvonurile circulã
fãrã restricþii prin Whipie ºi se ciocnesc la colþ de stradã,
modificându-ºi structura într-un mod aproape organic, aºa
încât oamenii spuneau ieri cã Mallami a murit în timpul
raidului feminist, azi cã e teafãr ºi l-a omorât pe Jo, iar
mâine Jo va învia ºi o va ucide pe Carol. Oamenii cred cã
dacã vreunul din aceºti lideri carismatici va pieri cu ade-
vãrat, rãzboiul se va sfârºi fiindcã trupele rãmase fãrã
conducãtor s-ar dezagrega. Nu e corect sã se dea crezare
acestor supoziþii, care, oricât de bine ar fi argumentate,
mai ales de cãtre fermierii aºa zis neutri, nu sunt altceva
decât palavre pentru uºurarea existenþei. De altfel, cei din
Whipie au încetat de mult sã mai facã politicã mondialã
sau naþionalã. Singurele subiecte dezbãtute þin de rãzboi,
iar dintre acestea cele mai ascultate sunt cele care prevãd
formarea unor alianþe ºi apariþia unor noi lideri. Oamenii
vor sã supravieþuiascã ºi încearcã sã se orienteze cãtre cel
care a ajuns stãpânul zilei. Din pãcate pentru mulþi dintre
ei, o dezbatere aprins㠖 una din puþinele plãceri rãmase –
poate însemna condamnarea la moarte. Numai luna trecutã
au fost executaþi pentru spionaj cinci de-ai lui Sun. Se
fãcuserã vinovaþi, în opinia acestuia, de aprecieri laudative
la adresa lui Humphrey. Asemenea cazuri se întâlnesc în
toate taberele.
Pare neverosimilã ideea cã în secolul XXI, în Statele
Unite ale Americii, grupãri izolate se rãzboiesc ca în Evul
Mediu. Ziarele nu pomenesc nimic despre evenimentele din
Whipie, ceea ce e cu totul suspect, fiindcã acolo se moare
pe capete. Nici un whipiean nu-ºi aminteºte ca vreun
contingent de trupe guvernamentale sã fi descins în oraº.
Se pare ori cã autoritãþile întreþin cu bunã ºtiinþã conflictul,
ori – improbabil –, cã nu au aflat de el. În ambele situaþii,
lucrurile ies din sfera normalului. Ceea ce se întâmplã aici e,
poate, mult mai profund decât ne imaginãm.
188
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Un peisaj tipic pentru Whipie îl reprezintã fabricile de
bere ºi plantaþiile de hamei întinse pe mai multe dealuri,
ocolite de foc ºi schije, în vreme ce în jurul lor toate
clãdirile sunt devastate. Datoritã plantaþiilor, oraºul supra-
vieþuieºte ºi îºi închide rãnile, iar pãstrarea în bune condiþii
a singurelor surse de venit e o datorie pe care nimeni nu
are interesul s-o încalce. Ceea ce intereseazã e eliminarea
adversarului ºi controlul producþiei. Niciodatã o singurã
grupare nu monopolizeazã prea mult o fabricã sau o
plantaþie, lucru benefic pentru toþi. Se realizeazã astfel un
soi de rotativã, un echilibru între forþe. E bine cã fiecare
câºtigã ºi pierde terenurile la interval de o lunã sau douã,
cãci veniturile se distribuie într-o manierã oarecum egalã
de-a lungul anilor. Dacã cineva ar monopoliza definitiv
producþia, ar dura cel puþin un an înainte sã controleze
întregul oraº. Pânã atunci trei sferturi din Whipie ar cãdea
în ruinã, ceea ce ar produce mai multã mizerie decât un
conflict deschis. Pe de altã parte, când fiecare bandã trage
profit din schimburile comerciale cu lumea liberã, existã
fonduri pentru antrenarea recruþilor ºi achiziþionarea de
arme, deci pentru perpetuarea violenþelor. Hameiul e
hrãnitor ºi otrãvitor în egalã mãsurã ; în orice caz, berea
obþinutã din el nu are un gust prea bun.
Whipie se aflã la poalele unui deal înalt ºi pe malul
unui mare lac artificial. Multã vreme beligeranþii au neglijat
potenþialul strategic al lacului ºi s-au concentrat asupra
dealului, unde sperau sã construiascã o fortãreaþã. Planul
s-a dovedit ambiþios ºi nechibzuit. Pe mãsurã ce un grup
construia fortificaþia, de obicei la adãpostul întunericului,
celelalte trei formau o alianþã temporarã ºi atacau. Imediat
ce unul din învingãtori revendica înãlþimea, povestea
reîncepea. Nimeni nu s-a gândit sã consolideze alianþele,
dupã cum nimeni nu s-a gândit cã o armatã controlând
cheiul ar controla în consecinþã ºi locul de descãrcare a
cherestelei, adusã cu vasul de la exploatarea Ruth Stone.
Acest avantaj considerabil a fost întrevãzut, ce-i drept cu
189
Silviu Gherman
mare întârziere, de Yaman Jo, care se pare cã în acest
moment deþine o poziþie importantã în regiune. Însã rãzbo-
iul e unul de uzurã, fãrã învinºi ºi învingãtori. Curând,
vremelnicul stãpânitor va fi înlocuit de un altul.
O zi obiºnuitã în acest oraº al morþii începe, susþine
fiecare din cele patru grupãri, cu o activitate cât se poate
de paºnicã : o santinelã obositã dupã o noapte de veghe,
cu umerii cãzuþi ºi arma îndreptatã în jos, se oglindeºte în
apa unei bãlþi. Cascã puternic, închizând ochii. Dacã are
nostalgii, va sâsâi un cântec vechi, auzit în copilãrie, pe
vremea când radioul încã nu fusese interzis. Cântecul va
pluti pe oglinda bãlþii ca un abur, va mângâia urechile
patrulelor din apropiere ºi se va împleti cu þârâitul insec-
telor. Deasupra copacilor, o cioarã va descrie cercuri largi
ºi din ce în ce mai joase. Deodatã, santinela se va opri din
cântat. La fel ºi greierii. Apoi un trup se va prãbuºi cu
zgomot în apã, înroºind-o. Gâzele sar în toate pãrþile. Se
dã alarma. Niºte lunetiºti au fost vãzuþi dispãrând în
tufiºuri. Cioara croncãne ºi dispare în nori. Toatã tabãra
prinde viaþã ; soldaþii ies de peste tot, din barãci, din
ºoproane, din tranºee. Panica se umflã, creºte, aºteaptã ca
cineva sã o potoleascã. Unii trag la întâmplare, dobo-
rându-ºi chiar proprii camarazi. Alþii sunt mai lucizi ºi
pornesc în urmãrirea inamicului. Un ofiþer îºi face apariþia,
organizând forþa de reacþie rapidã. Cea mai apropiatã
bazã duºmanã devine responsabilã pentru mârºavul atac.
Comandantul, în fruntea unui pluton, declanºeazã represa-
liile. Împuºcãturile, exploziile ºi manevrele tactice continuã
pânã a doua zi, cu victime ºi pierderi materiale colaterale.
Aºa susþin cã decurg evenimentele toþi cei patru condu-
cãtori, proclamându-ºi, fiecare, nevinovãþia absolutã ºi
aruncând vina în cârca celuilalt. La cãderea serii, morþii
sunt aruncaþi în gropi adânci ºi acoperiþi cu un strat de
var, apoi cu pãmânt. În ciuda mãsurilor de precauþie,
pretutindeni miroase a hoit, existând riscul serios al izbuc-
nirii epidemiilor. În ultimul timp, oamenii au început sã
190
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
practice incinerarea. E lugubru sã priveºti trâmbele negre
de fum care obtureazã imaginea stelelor sau a discului solar.
Dacã violenþele dureazã de atâta vreme, se ridicã o
întrebare : de ce nu rãmân în Whipie doar soldaþii ? De ce
oameni cu familie îºi riscã vieþile pentru un viitor nesigur ?
Ce-i atrage la acest oraº ? Sunt oare constrânºi sã rãmânã ?
– Nimeni nu vã obligã sã rãmâneþi, spune Mallami
dupã ce a recucerit barul lui Rupert, preferat de marea
majoritate a whipienilor. Cocoþat pe tejghea, având în
spate rafturile de bãuturi ciuruite de gloanþe, cu sticle din
care încã se mai scurge lichidul, el vorbeºte mulþimii ce
s-a îmbulzit sã ridice osanale noului ºef. Dacã vreþi, puteþi
pleca oricând. Chiar ºi acum ! Dar cine pleacã e cel mai
mare laº, pentru cã abdicã de la un rãzboi care nu va dura
la nesfârºit. El ºi familia lui nu vor mai pune vreodatã
piciorul în Whipie. Vor fi excluºi din comunitate. Vor fi
niºte cãpuºe pe care meritã sã le striveºti. Au dispãrut
atâþia dintre ai noºtri, fraþii mei, încât am pierdut ºirul. Câþi
dintre voi n-au rude ucise de oamenii lui Jo, sau ai lui
Humphrey, sau ai ticãlosului de Frank Sun ? Vreþi ca ei sã
fi murit în zadar ? Pentru ce ? Pentru ca voi sã daþi bir cu
fugiþii, sã vã ascundeþi în lumea din afarã, într-un loc
cãlduþ ? Atunci nu sunteþi niºte oameni de onoare. ªtiþi cã
libertatea nu vi se poate lua. Sunteþi liberi sã plecaþi sau sã
rezistaþi. Dar dacã rezistaþi, faceþi-o pânã la capãt. Iar dacã
plecaþi, sã nu vã mai întoarceþi aici !
Sã fie oare discursurile sforãitoare cauza supravieþuirii
acestui oraº ? Dupã ce ºeful rosteºte vorbele, fermierii
chiuie ºi cer de bãut. Femeile care îi însoþesc aprobã ºi îºi
îmbrãþiºeazã copiii, ºoptindu-le cã de acum încolo totul
va fi bine. În aceastã minciunã trãiesc cu cea mai mare
plãcere, cãci, deºi unii fermieri nu vor lupta niciodatã,
ideea de a trãi într-un rãzboi, în mijlocul suferinþei, în
mijlocul durerii, le exaltã ºi le întãreºte prestigiul de sine,
încât nimeni nu s-ar gândi sã treac㠄dincolo“, în lumea
care marginalizeazã rãzboaiele adevãrate la simple lupte
191
Silviu Gherman
de gherilã purtate la adãpostul junglei sau în munþi. Cu
toþii vor rãmâne ºi vor da sens morþii celor dinaintea lor,
într-un cerc vicios aproape imposibil de oprit.
– Vreau sã daþi 110%, le cere Carol Humphrey luptã-
toarelor sale. Vreau sã le smulgeþi inima din piept ºi sã-i
nimiciþi cu totul, mã auziþi ? Nu se va termina aici ! Vom
învinge ! Vocea îi hãlãduieºte prin coridoarele peºterii unde
au gãsit refugiu din calea lui Mallami. Apoi ea aratã spre
mormanul de femei împuºcate ºi târâte înãuntru : Au murit
ca niºte amazoane. Nu le vom uita. Rãzbunarea va fi a
noastrã.
În lumina bolnavã a lanternelor, luptãtoarele aprobã. Au
pãrul strâns în coc ºi feþele desfigurate de obosealã ºi furie.
Humphrey e mulþumitã sã vadã hotãrârea camaradelor ei.
Inconºtient, toþi îºi gândesc strategia ca pe o luptã fãrã
sfârºit. Dacã ar învinge definitiv, nu le-ar veni sã creadã cã
s-a terminat.
Dar, aºa cum a spus ºi Mallami, odatã ºi odatã tot
trebuie sã se sfârºeascã. E cu desãvârºire imposibil ca
luptele sã nu înceteze, fie ºi numai din pricina lipsei de
resurse umane. Poate cã luptãtorii antrenaþi vor pieri pânã
la unul, poate cã fermierii paºnici vor pune ºi ei mâna pe
arme ºi se vor nimici complet – însã e un scenariu prea
pesimist. Cel mai probabil vor pãrãsi oraºul din pricina
distrugerilor cauzate. Operaþiunea lui Yaman Jo, prin care
se urmãrea eliminarea unui turn de observaþie al lui
Humphrey, a eºuat lamentabil ºi, în loc de turn, echipa lui
Jo a aruncat în aer una din cele trei fabrici de bere. A fost
o zi în care oraºul a amuþit. Nu s-au mai auzit focuri de
armã. Oamenii s-au ferecat în adãposturi ºi au început sã
chibzuiascã la acest lucru. Pânã acum, fabricile erau ceva
sacru. E adevãrat cã soldaþii le-au evitat pe cât posibil,
însã doar printr-un miracol nu au fost atinse de o bombã
atâþia ani de zile. În prezent inevitabilul s-a produs. Ce va
urma ? Încã o bombã, ºi încã una – ºi gata, s-a zis cu
fondurile pentru recruþi, arme ºi muniþii. Rãmâne alternativa
192
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
bâtelor sau a cuþitelor – ºi foamea, sã nu uitãm foamea.
Nimeni nu va ridica totuºi problema fundamentalã : „de ce
ne luptãm ?“. O astfel de gândire au doar cei din afarã ; ei
pun o întrebare fãrã sens unei comunitãþi care a fãcut tot
posibilul sã evite rãspunsul ºi motivaþia, ºi asta nu de azi
sau de ieri, ci de zeci de ani.
Patrulele se plimbã îngrijorate pe strãzi. În urma unui
armistiþiu de trei zile semnat de curând, pe aceeaºi stradã
pot trece douã grupãri rivale fãrã sã deschidã focul, dacã
merg de-o parte ºi de alta a carosabilului. Soldaþii se
privesc cu urã în vreme ce ocolesc grãmezile de cãrãmizi
sparte, stâlpii îndoiþi ºi mormanele de moloz. Fac eforturi
sã nu ridice þeava automatului ºi sã-ºi descarce arma în
duºman, pentru cã ar suferi consecinþele în faþa liderului.
În plus, sunt atât de obosiþi... Ar vrea sã doarmã ºi sã
viseze rãspunsul la întrebarea „cine o sã învingã la sfâr-
ºit ?“, numai cã ura le goneºte somnul ºi întrebãrile. Se
urmãresc cu atenþie pânã când traseul lor se desparte. O
patrulã o ia pe West End, cealaltã se întoarce pe Fleming
Lane.
Armistiþiul nu a fost respectat. Humphrey a ieºit din
peºterã cu cele douã sute de amazoane rãmase ºi a declan-
ºat un atac furibund asupra a tot ce miºcã. Muniþiile s-au
consumat dupã trei minute ºi femeile cu pãrul vopsit în
roºu ºi strâns în coc au cãzut ca muºtele în rafalele de
mitralierã trase din fortãreaþa lui Mallami, aflatã în apro-
pierea unei alte fabrici de bere. Înainte de a muri, Carol a
lansat un proiectil care a explodat în mijlocul fabricii ºi a
provocat un incendiu devastator, cu neputinþã de oprit.
Focul a mistuit toatã construcþia metalicã, fãcând-o sã se
îndoaie, sã pârâie, sã crape. Apoi rezervoarele au explo-
dat, ºi uite aºa a pierit a doua sursã de venit din Whipie.
A mai rãmas una pe dealul Forsythe, controlatã de
Frank Sun. Era cea mai bine pãzitã din cele trei fabrici,
înþesatã de mitraliere, mine ºi soldaþi. Un om inteligent ca
193
Silviu Gherman
Sun a observat corect fragilitatea situaþiei din Whipie ºi a
anticipat deznodãmântul, fortificând fabrica ºi mutându-ºi
aici cartierul general. Dupã moartea amazoanelor femi-
niste, Frank Sun nu a mai luptat, preferând o posturã
defensivã. ªtia cã Mallami ºi Yaman Jo nu vor putea crea
vreodatã o alianþã (mai ales cã Jo i-a violat ºi sugrumat
ºerifului singura fiicã), aºa cã nu se temea de un atac
conjugat. A aºteptat, încrezãtor în superioritatea forþelor
sale, pânã când foamea îl va rãzbi pe unul din cei doi.
Putea într-adevãr sã fie mândru. Controla toate intrãrile ºi
ieºirile din Whipie, având asiguratã calea spre export ºi
aprovizionare. Dublase producþia de bere ºi aranjase sã o
vândã pe piaþa neagrã. Pe de altã parte, angajase încã trei
sute de mercenari, ceea ce însemna cã situaþia clanului sãu
o depãºise pe cea a lui Yaman Jo, considerat stãpân al
locului în urma cuceririi cheiului. Lucrurile, vãzute din
afarã, pãreau cã intrã pe un fãgaº previzibil. Micul rãzboi de
provincie se clarifica ºi îºi desemna încet-încet campionul.
Dupã un prânz îmbelºugat luat în biroul sãu, Sun
întindea picioarele pe masã ºi se lãsa pe spate în fotoliu,
cu mâinile sub cap. Harta de pe peretele din faþã îi era
binecunoscutã. Avea imaginea ei imprimatã în memorie,
cu toate modificãrile survenite de-a lungul a zeci de ani.
Era o hartã de operaþiuni militare, în cea mai mare parte
desenatã cu galben, verde ºi negru. O singurã zonã roºie
se zãrea, undeva între Willkins ºi Bellamore, lângã apa
lacului : cheiul. Faptul cã nu conºtientizase de la început
importanþa acestui punct strategic era o greºealã pe care
nu ºi-o ierta niciodatã. Acum putea fi de trei ori mai
puternic. Putea fi stãpân absolut peste oraº. Dar nu era
totul pierdut. M-am redresat destul de bine, constata el,
ridicând sprâncenele ºi zâmbind. Niciodatã n-am sã mai
atac în forþã. Am sã folosesc strategia, ca un militar încercat.
ªi n-am sã mai fac erori. Sunt un intelectual, nu o brutã.
Mângâindu-se astfel, coborî capul în piept ºi tresãri. Din
194
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
sertarul pe jumãtate deschis al biroului se iveau un soldat
de plastic ºi coperta viºinie a unei cãrþi de Sven Hassel.
Închise sertarul, privind neliniºtit în jur. Cine ºtie de câtã
vreme stã deschis ? Poate l-au vãzut ºi soldaþii, la întrunire.
Mã fac de râs. Coborî picioarele de pe birou ºi scoase din
alt sertar un volum cartonat din Arta Rãzboiului, altul din
Principele ºi altul din Memoriile lui Winston Churchill, pe
care le depuse ostentativ pe masã. Apoi îºi încruciºã
picioarele la loc, alãturi de cãrþi.
– Cafeaua, domnule, spuse intendentul intrând cu o
tavã de argint.
– Pune-o aici, Mitch.
– Da, domnule. Mai aveþi nevoie de ceva ?
– Deocamdatã nu, Mitch, e în regulã. Dar ia stai...
– Domnule...
– Nu ai vãzut cumva în bibliotecã o carte galbenã de
Powell, Metoda operaþiunilor armate ?
– Nu cred, domnule... Nu e în teancul ãsta de pe birou ?
– Nu e aici, am cãutat-o.
– Vreþi sã verific în bibliotecã ?
– Nu e nevoie, probabil am rãtãcit-o eu pe undeva...
Eºti liber. ªi, în timp ce caporalul era încã în camerã,
mormãi suficient de tare încât sã se audã : Unde-am pus-o,
domnule, unde poate fi ?
Uºa se închise ºi Sun rãsuflã uºurat. Se ridicã, luã
ceaºca de cafea în mâna stângã ºi se apropie de fereastrã.
„Biata Humphrey !“ îºi zise, gustând un sentiment de mãreþie
amestecatã cu milã. Era o vreme când îl excita sã lupte
împotriva unei femei. Ea era cea care trimitea cei mai
mulþi emisari cãtre el, Jo ºi Mallami, cerând armistiþii pe
care nici unul nu le acorda. Voia sã pozeze într-o pacifistã,
dar sub aceastã mascã se ascundea intenþia ei veritabilã :
consolidarea puterii ºi armatei. Prin armistiþii câºtiga timp
pentru a recruta ºi antrena soldaþi, „amazoane“, cum le
numea ea. Toþi râdeau de armata ei, în care se buluciserã
transsexuali, grãsane, pitice, adolescente neînþelese ºi
195
Silviu Gherman
pline de bube, precum ºi câteva femei arãtoase, dupã care
celorlalþi bãrbaþi le fugeau ochii. Privirile lacome se pre-
schimbau însã numaidecât în furie, dupã ce Carol, feminista
cu pãrul roºu ºi armatã caraghioasã, cucerea un cartier sau
arunca în aer o garnizoanã. Atunci nimeni nu mai râdea ºi
nu mai vedea în amazoane femei sau pseudo-femei, ci o
categorie oarecare de soldaþi. „Niºte soldaþi proºti“, vorbi
Sun, ajuns în spatele perdelelor. „ªi-a meritat soarta. Acum
pot fi ceva mai relaxat“.
Adevãrul era cã noutatea morþii îi stingherea pe toþi.
Unul din cei patru a murit – iatã o constatare de care nu
mai poþi scãpa. Nu eºti infailibil, cu toate armele ºi cuceririle
tale. Probabil ãsta e motivul pentru care Mallami ºi Jo îºi
tot amânã atacul. Sunt demoralizaþi.
Cafeaua avea un gust foarte bun ºi Sun o bãu dintr-o
înghiþiturã. Fierbinþeala ei îi potoli gândurile care începeau
sã fie dezordonate. Ceva trebuie sã se schimbe, ceva
trebuie sã se schimbe, îi ºoptea o voce insistentã. E prea
multã liniºte. Poate cã ar fi bunã încã o ºedinþã cu statul
major. S-ar întrevedea o ieºire din acest impas. Se plimbã
fãrã stare de colo pânã colo, aranjându-ºi tocul pistolului
de la brâu, deschizând uºa biroului ºi primind cu un aer
sever salutul santinelelor din anticamerã, controlând magazia
de provizii din spatele bibliotecii. Aº putea trãi aici douã
sãptãmâni, închis în camera secretã ºi încãpãtoare. Aº citi
Metoda operaþiunilor armate – o descoperi chiar acolo,
pe un sac de zahãr –, dar asta numai dacã situaþia ar deveni
absolut criticã, ceea ce cu siguranþã nu se va întâmpla.
Nu apucase sã închidã uºa secretã, când Mitch ciocãni
scurt ºi, fãrã sã mai aºtepte rãspuns, intrã. Frank se aplecã
spre bibliotecã în încercarea de a camufla crãpãtura uºii,
de parcã Mitch nu avea cunoºtinþã de buncãr ºi nu-l ajuta
în fiecare sãptãmânã sã reînnoiascã stocul de provizii.
– Ce vrei ? se rãsti la el. Ce intri aºa ?
– Iertaþi-mã, domnule, spuse caporalul. Am capturat un
reporter. Vrea sã vã vadã. A zis cã e de la „Good Ground“.
196
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Un reporter ?
Frank îl privi lung pe Mitch, asigurându-se cã a înþeles
bine. Acesta pãrea la fel de miºcat de veste, atât de miºcat
încât dublase paza din proprie iniþiativã. Vorbele înfundate,
zgomotul armelor ºi paºii câtorva gãrzi suplimentare se
auzeau din anticamerã. Frank, tot aplecat peste bibliotecã,
se lãsã sã lunece pânã la capãt. Raftul înalt ºi plin cu cãrþi
se închise cu un clinchet.
– Îþi dai seama ce înseamnã asta ? bâigui distrat, scãr-
pinându-se la ceafã ºi pornind spre birou. Aºa ceva... aºa
ceva nu s-a mai pomenit.
Dintr-o datã, în mintea lui Frank se revãrsarã toate
imaginile lumii de afarã din care fãceau ºi ei parte doar
printr-un capriciu al naturii. Tocmai ei, care ar fi preferat
sã trãiascã pe o insulã decât sã se complice cu relaþii
intercomunitare, sã fie lãsaþi sã-ºi vadã de treaba lor, de
rãzboiul lor liniºtit ºi legitim, din moment ce nimeni din
Whipie nu l-a condamnat vreodatã. Reporterul acela venea
sã strice tot, sã punã întrebãri, cel mai monstruos lucru
pentru pacea interioarã a oraºului, sã întrebe de ce lupta
fizicã aduce liniºte în suflet, sã transmitã asta pe post sau
sã scrie în ziare ºi un popor sau o lume întreagã de idioþi
molateci sã se scandalizeze, sã judece ºi sã cearã oprirea
acestei „barbarii“.
– Trebuie sã fim lãsaþi în pace, Mitch. Ei nu înþeleg.
Asta e treaba noastrã.
– Da, domnule.
– Reporterul ãsta... A vãzut ceva din oraº ?
– Nu, l-am sãltat de la intrarea vesticã ºi l-am adus cu
duba.
– În Whipie nu se întâmplã nimic deosebit. Aºa sã-i
spui. Du-te ºi spune-i.
– Da, domnule.
Mitch se rãsuci pe cãlcâie ºi ieºi. Frank se luã dupã el,
nimerind în mijlocul grupului de soldaþi din anticamerã.
– E pericol, domnule, îi spuserã, nu ieºiþi.
197
Silviu Gherman
Frank le fãcu un semn ºi merse la o fereastrã. Lângã el,
soldaþii îºi îngrãmãdirã armele. Atingeau sticla cu vârfurile
mitralierelor, lucru însoþit de niºte sunete cristaline ºi reci.
Îl vãzurã pe Mitch vorbind cu intrusul la poarta fabricii,
unde se concentrase de asemenea un efectiv impresionant
de forþe, soldaþi care fãceau eforturi sã-ºi ascundã auto-
matele sub haine ºi sã se comporte normal. Deºi distanþa
era apreciabilã, puteai sã auzi tot ce-ºi spuneau.
– Nu înþeleg ce doriþi, domnule, clãtina Mitch din cap.
– Doresc sã iau un interviu patronului, atâta tot, insista
reporterul pe un ton calm. Era un mulatru cu o tunsoare
afro, mare ºi rotundã, îmbrãcat într-un costum alb ºi o
cãmaºã roz cu guler larg. Pe umãr þinea o geantã.
– De la ce ziar sunteþi ?
– V-am mai spus.
– Mai spuneþi-mi o datã.
– De la „Good Ground“.
– N-am auzit de ziarul ãsta.
– E nou înfiinþat.
– Din ce oraº ?
– New York.
– Ce vreþi sã-l întrebaþi pe domnul Sun ?
– Am efectuat niºte investigaþii pe cont propriu ºi am
ajuns la concluzia cã în acest oraº se petrec lucruri ciudate.
De pildã, faptul cã n-am fost lãsat sã vizitez centrul mã
îndreptãþeºte sã...
– Domnule, nouã nu ne plac strãinii.
Dialogul continuã mult ºi bine. Reporterul se încãpãþâna
sã nu plece, iar caporalul se pregãtea sã-l punã în dubã ºi
sã-l expedieze, când Frank trimise un om sã-i ºopteascã
lui Mitch ceva la ureche.
– O clipã, domnule. Patronul vrea sã vã vadã. Fiþi
amabil ºi arãtaþi-ne ce aveþi în geantã.
Acolo nu erau decât douã cãmãºi, o pereche de ciorapi,
pix ºi hârtie, un aparat de ras ºi un reportofon. Caporalul
efectuã o analizã amãnunþitã a obiectelor, deoarece se
198
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
temea de o bombã sau de vreun alt dispozitiv miniatural
care ar fi putut sã-l rãneascã pe Frank. În zilele noastre,
nu poþi avea încredere în nimeni, cu atât mai puþin într-un
ziarist. Dupã ce se asigurã cã nu e nici un pericol, Mitch
îi puse reporterului o mânã pe umãr.
– V-a trimis Jo ?
– Cine sã mã trimitã ?
– Sau Mallami, sau vreo rudã de-a lui Humphrey ?
– Nu cunosc nici un Mallami... nu înþeleg...
– Ce misiune aveþi ? Ce ascundeþi ?
– Nu înþeleg de ce atâtea precauþii, zãu aºa, n-am nici
o misiune...
Omul pãrea destul de sincer, dar Mitch nu avu liniºte
pânã nu-l puse sã se dezbrace la piele ºi îi controlã hainele.
– Ce credeþi cã ascund, pentru Dumnezeu ? exclama
reporterul. N-am venit sã omor pe nimeni. Daþi-mi hainele
înapoi.
– Mai vedem noi. Aþi putea fi totuºi un spion.
– Spion al cui ? Ce se petrece aici ?
– Numele dumneavoastrã ? întrebã Mitch verificându-i
actele.
– John Fitz. Scrie ºi acolo...
– Patronul nostru are mulþi duºmani, domnule Fritz.
– Fitz.
– Îmbrãcaþi-vã. Patronul vã primeºte imediat.
Dupã ce vizitatorul se îmbrãcã, Mitch fãcu semn unui
soldat ºi acesta îi acoperi reporterului faþa cu un sac. Apoi
îi înfipse în coaste þeava pistolului pe care, în sfârºit, îl
scoase de sub hainã. Strãbãturã aºa un labirint de scãri ºi
culoare, ceea ce le luã cam zece minute. Dupã ce repor-
terul se lovi zdravãn de toate pragurile ºi se împiedicã de
câteva ori, o voce rãsunãtoare ºi plãcutã îl fãcu sã se
opreascã.
– Bine aþi venit, domnule Fritz, bine aþi venit. Mã
numesc Frank Sun. Aþi gãsit ce cãutaþi. Bãieþi, daþi-i jos
chestia aia de pe cap.
199
Silviu Gherman
Cagula fu îndepãrtatã.
Frank stãtea în pragul uºii, înconjurat de cel puþin
douãzeci de gãrzi înarmate pânã în dinþi. Reporterul se
uitã la cei care-l aduserã. Odatã ajunºi înãuntrul fabricii,
santinelelor nu le mai pãsa de ascunderea armelor, cãci
toþi îºi etalau puºtile, cuþitele, pistoalele ºi grenadele de la
brâu. Unii din ei purtau cagule cu gãuri în dreptul ochilor.
– Îmi cer scuze dacã v-am bruscat cu ceva, domnule
Fritz, dar, vedeþi dumneavoastrã, sunt un om cu foarte
mulþi duºmani ºi nu-mi permit sã fiu neprevãzãtor, spuse
Frank încercând sã zâmbeascã. Parcã doreaþi sã-mi luaþi
un interviu. Haideþi în biroul meu.
În vreme ce toatã lumea se instala pe scaune, în picioare
sau pe jos – toþi soldaþii intrarã în biroul ºefului, neliniºtiþi
de noua situaþie ºi întrucâtva depãºiþi de ea – Frank îl luã
deoparte pe Mitch ºi schimbarã în tainã câteva cuvinte.
Figura anxioasã de pânã atunci a caporalului îºi recãpãtã
trãsãturile sigure ºi, pe mãsurã ce asculta instrucþiunile
comandantului, un zâmbet ºiret i se desena încet-încet,
ridându-i carnea obrajilor. Se înroºi la faþã ºi clãtinã din
cap, murmurând „da, domnule“ de mai multe ori. Apoi, în
drumul spre reporter, care fusese invitat sã ia loc, transmise
soldaþilor tot pe ºoptite ordinul proaspãt primit.
– Îl aranjãm dupã ce terminã. Sã parã un accident.
Aºezat la birou, Frank ºtergea distrat praful de pe
Memoriile lui Winston Churchill ºi se gândea la ceva foarte
nostim, fiindcã un rânjet i se întipãrise ºi lui pe faþã.
Reporterul începea sã-ºi revinã ºi-ºi aranja gulerul cravatei.
– Eu sunt gata, domnule Fritz. Sper cã nu vã deranjeazã
prezenþa oamenilor mei în camerã.
– Nu, nu mã deranjeazã, spuse Fitz cu o voce uscatã.
Sunt un profesionist.
– Aveþi experienþã, aºadar ? Mã bucur, mã bucur. ªi cam
ce-aþi vrea sã vorbim ? Ce vã intereseazã ?
Reporterul scoase din buzunar reportofonul.
200
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Îmi daþi voie ?
Frank fãcu un gest oarecare cu mâna. Fitz apãsã pe
buton ºi puse aparatul pe birou.
– Aº vrea sã vorbim despre Whipie. Despre ce e inte-
resant de vãzut.
– Whipie e un loc obiºnuit, unde nu se întâmplã lucruri
senzaþionale. Oamenii sunt mai conservatori de felul lor ºi
nu suportã strãinii. Avem mult de lucru la fabricã, la câmp
ºi în gospodãrie – o grãmadã de treburi. Dumneavoastrã
nu sunteþi de la þarã, îmi închipui cã n-aveþi habar de
asemenea lucruri. De ce aþi fi interesat de Whipie ? Vreþi
cumva sã vã stabiliþi aici ?
– Nu. Spuneþi-mi, vã rog, cum se înþeleg oamenii între
ei ? Au existat conflicte, procese, întâmplãri deosebite ? De
ce nu aveþi ziar sau post TV ?
– N-am avut niciodatã nevoie de justiþie sau televi-
ziune, continuã Frank din ce în ce mai vesel, lãsându-se
mult pe spãtarul scaunului cu mâinile împreunate la ceafã ;
contaminaþi de entuziasmul patronului, soldaþii se relaxa-
serã ºi ei ; era limpede cã soarta reporterului fusese pecet-
luitã. Aici totul e rutinã ºi mulþumire. ªi dacã existã conflicte,
oamenii ºi le rezolvã singuri, ca peste tot în lume unde
comunitãþile sunt unite.
– Sunteþi religioºi ?
– Asta depinde de fiecare. Dacã insinuaþi cã suntem
vreo sectã, puteþi fi liniºtit, nu suntem nici o sectã.
– Atunci de ce sunteþi aºa de refractari la lumea din afarã ?
– Eu nu sunt refractar, domnule Fritz. Dar lumea din
afarã pur ºi simplu nu mã intereseazã. Ce-i rãu în asta ?
– Circulã zvonuri cã aici au loc niºte crime ciudate.
Cum le comentaþi ?
– Ce crime, domnule Fritz ? Dupã ce cã am amabilitatea
de a vã acorda un interviu, dumneavoastrã veniþi cu
insinuãri ? ªi încã atât de josnice...
Frank se ridicã în picioare. În spatele reporterului se
auzirã niºte clinchete.
201
Silviu Gherman
– Domnule Fritz, oamenilor din Whipie nu le plac
spionii, ºtiþi asta, spuse Frank apãsat. Nici mie nu-mi plac.
Judecând dupã aspect, aº zice cã sunteþi trimis de Jo. Aº
prefera însã o mãrturisire din partea dumneavoastrã înainte
sã vã împuºc.
– Sunt un reporter... bâigui Fitz, strângând mânerele
scaunului. Atâta sunt, un reporter... N-am nici un habar de
oamenii cu care sunteþi certat.
– Nu sunt certat, domnule Fritz. Am o datorie de onoare
în faþa celor care au murit din vina unor criminali. Înþele-
geþi ? Eu nu sunt un criminal. N-am ucis pe nimeni în viaþa
mea. Sunt un pacifist, domnule, un pacifist ºi un intelectual.
Cred cã a venit vremea ca Mallami ºi Jo sã priceapã asta.
Lucrurile trebuie sã se potoleascã. Sunteþi de acord cã
lucrurile trebuie sã se potoleascã ?
– Da... sã se potoleascã... sã se potoleascã...
– Îmi place cã sunteþi un om raþional. Asta înseamnã cã
existã o speranþã pentru Whipie.
– Existã o speranþã pentru orice... pentru oricine... sigur
cã existã... Reporterul zgâria de zor mânerul scaunului ºi
se uita speriat la soldaþi ºi la Frank, bolborosind cuvinte la
întâmplare. Trebuie sã existe o speranþã...
– Veniþi cu mine, vã rog, spuse într-un târziu Frank
întinzându-i mâna. Devenise dintr-o datã foarte serios, ca
un om pe care îl preocupã o mulþime de gânduri. Gãrzile
erau pregãtite ; armele lor þinteau în direcþia reporterului.
– Unde mergem ? întrebã Fitz cu o voce de copil,
cufundându-se mult în scaun.
– Mergem sã discutãm. Dacã nu veniþi cu mine, interviul
se va sfârºi aici.
– Nu, nu, vin... vin...
Se ridicã. Picioarele nu-l mai ascultau, aºa cã braþele
lui bãturã aerul ºi se agãþarã de primul lucru pe care-l
nimerir㠖 umãrul lui Frank. Lipindu-se de el, reporterul
se uitã îngrozit la gurile negre ºi mici ale armelor.
– Sã mergem pe terasã, sã fumãm o þigarã.
202
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Acum cã se agãþase de Frank, Fitz ºtia cã soldaþii nu
vor deschide focul. Ieºirã din birou ºi trecurã într-o anexã,
o cãmãruþã gãlbuie care dãdea spre un balcon. Soldaþii se
þinurã dupã ei ºi intrarã pe rând, pânã când încãperea
deveni la fel de neîncãpãtoare ca ºi biroul. Cineva sparse
o vazã cu flori de plastic.
– Fiþi mai atenþi, se burzului Sun, invitându-l pe reporter
pe balcon. Era un spaþiu larg, mãrginit de o balustradã din
fontã cu modele complicate. În faþã se puteau vedea
construcþiile defensive, tranºeele ºi cuiburile de mitralierã
acoperite cu plasã ºi frunze. Dacã Fitz nu le vãzuse de la
intrare, ceea ce era greu de crezut, acum nu le mai putea
evita. Cu mâna înfiptã în umãrul lui Sun, îºi rotea privirile
prin curte în vreme ce pieptul îi era scuturat de sughiþuri
înãbuºite.
Frank îi descleºtã degetele ºi îl împinse spre balustradã.
– Sincer nu ºtiu de ce aþi venit aici. Ce credeaþi cã veþi
gãsi ? Un oraº, ca atâtea altele. Nici mãcar monumente
n-are.
– Vã rog, sã fim serioºi, nu v-am fãcut nici un rãu, am
înþeles cã nu sunt binevenit... daþi-mi voie sã plec ºi totul
va fi în regulã...
– „Totul va fi în regulã“. N-am auzit prea des vorba
asta, însã îmi închipui cã oamenii ca dumneavoastrã o
folosesc frecvent. Ce înseamnã cã va fi în regulã ? Cã toatã
lumea va fi mulþumitã ? De ce sã fiu mulþumit ? Mi-aþi
invadat liniºtea, domnule, ºi... în definitiv, nu sunt obligat
sã vã dau explicaþii. De asta nu-mi plac reporterii.
Un revolver ieºi din umbra hainei lui Frank ºi sclipi în
soarele amiezii. Printre straturile de muºcate de pe balcon,
soldaþii continuau sã ocheascã. Toatã lumea era deter-
minatã sã acþioneze în urmãtoarele secunde, în afarã de
Mitch, care se foia de colo-colo, neînþelegând cum ciuruirea
unui reporter poate fi trecutã drept accident. Poate cã ºi
Frank se gândi la acelaºi lucru când ceru ca nimeni sã nu
deschidã focul. Spunând acestea, trase cocoºul revolverului,
203
Silviu Gherman
ridicã braþul, fãcu trei paºi în spate ºi, fãrã sã-l slãbeascã
din ochi pe reporter, strigã :
– Mitch ! Împinge-l peste balustradã !
De parcã ar fi aºteptat multã vreme acest ordin, caporalul
se strecurã prin masa de corpuri încordate ºi îl îmbrânci
pe intrus cu cotul. Lovitura nu fu suficient de puternicã
încât sã-l facã sã cadã, iar Mitch icni ºi se împinse iar în
Fitz, care încerca sã se agaþe de gulerul lui. Încleºtarea
durã ceva mai mult de zece secunde. Cu o fandare în
dreapta, caporalul îl fãcu pe reporter sã se dezechilibreze,
ceea ce uºurã efortul de împingere ºi îl reduse la o simplã
împunsãturã în piept. Fitz urlã scurt ºi se prãvãli de la etaj.
– Bravo, Mitch. Aºa-i trebuie. Scãpaþi de el.
Frank scuipã în lãturi ºi porni clãtinând din cap spre
uºã. Totul se terminase. Era cazul sã bea un rachiu ºi sã-ºi
clarifice mintea. Ce zi ciudatã. Cea mai ciudatã zi.
– Domnule, n-a murit ! strigã cineva. Uite-l cã fuge !
Frank se repezi înapoi pe balcon. Nu, îºi zise, nu se
poate sã mai trãiascã. Dar iatã cã, jos, în curte, Fitz fugea
mâncând pãmântul printre capcane, soldaþi ºi cuiburi de
mitralierã.
– Nu-l lãsaþi ! Trageþi ! Trageþi, ce faceþi ?
Ordinul lui Frank fu executat înainte sã fie rostit pe
de-a-ntregul. O ploaie de gloanþe însoþite de flori de foc
se nãpusti asupra fugarului. Prin praful iscat de contactul
proiectilelor cu solul portocaliu se întrezãrea silueta albã
care sãrea, alerga în zig-zag, se întorcea, ameninþa sã se
prãbuºeascã ºi iar se redresa, reuºind sã înainteze spre
poartã prin toatã atmosfera aceea de gloanþe care te
închideau în mijlocul lor ca un roi de albine. Erau atât de
multe arme care se descãrcau simultan, încât soldaþii
aplecaþi peste balustrada balconului îºi uniserã flãcãrile ce
însoþeau fiecare tragere ºi acum parcã aveau în faþa lor un
uriaº panou de becuri. La nivelul solului, mitralierele de
mare calibru se iluminau ºi aruncau în aer cartuºe mari ºi
goale, care interferau cu gloanþele trase de cei de sus.
204
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Unele gloanþe ricoºau, îºi schimbau traiectoria ºi nimereau
santinelele din apropierea porþii, netezind drumul lui Fitz.
Când focurile celor trei cazemate ºi ale soldaþilor de pe
balcon se încruciºarã asupra reporterului, acesta pãrea cã nu
mai are nici o ºansã. Distanþa dintre proiectile se micºora
tot mai mult, praful se ridica în jerbe, fãcând apoi rotocoale
imense, ºi în scurtã vreme nimeni nu mai vãzu nimic.
Vocea lui Frank, subþire, ordonã încetarea focului. Nu-l
auzi nimeni ºi trebui sã rãcneascã pânã la epuizare. Armele
tãcurã. Urmã o lungã perioadã de disipare a prafului, timp
în care soldaþii de sus cereau informaþii de la cei din curte,
însã aceºtia, nedibuind nimic în ceaþa gãlbuie ºi groasã,
dãdeau unii peste alþi ºi, ocazional, trãgeau în cei pe care
nu-i recunoºteau. Mulþi dintre cei astfel uciºi fuseserã
rãniþi dinainte de gloanþele celor de la balcon ºi se târau
în semiconºtienþã, gemând, prea ocupaþi cu durerea lor ca
sã rãspundã la strigãtele de identificare ale camarazilor.
Dupã cinci minute, curtea redeveni vizibilã. Abia acum
se putu observa carnajul la care mercenarii lui Frank se
supuseserã singuri. Pe lângã pierderea ºi avarierea mitra-
lierelor principale, ceea ce lãsa baza complet expusã unui
eventual atac, pieriserã jumãtate din cei din curte ºi fuseserã
distruse camioanele de aprovizionare. Mãrimea pagubelor
dãdea de bãnuit cã cineva declanºase la un moment dat
chiar niºte grenade, în disperarea de a-l opri pe Fitz.
– Unde e ? rãcni Frank în culmea furiei. Unde e neno-
rocitul ?
Fitz nu era nicãieri. În mormanele de cadavre, oricât le
rãscolirã cei rãmaºi în viaþã, nu se gãsi nici mãcar o bucatã
din costumul sãu alb sau din cãmaºa roz. Poate cã hainele
i se murdãriserã ºi i se amestecaserã cu cele ale morþilor,
care erau acum de un roºu întunecat. De asemenea, o altã
explicaþie pentru negãsirea trupului sãu era cã fusese
sfârtecat în bucãþi, iar cum bucãþi de materie umanã se
gãseau din belºug peste tot prin curte, aceastã explicaþie
pãrea plauzibilã.
205
Silviu Gherman
Minutele trecurã în letargie. Frank, zguduit de întâmplare,
nu apucã sã reorganizeze trupele ºi-ºi încheie ziua la
toaletã, unde vomã ore în ºir. Soarele apuse peste Whipie
aducând la poarta fabricii o mulþime de oameni curioºi,
care (deºi unii erau soldaþii lui Jo iar alþii ai lui Mallami)
renunþarã câteva clipe la duºmãnia tradiþionalã ºi rãmaserã
sã priveascã în tãcere fabrica însângeratã pânã la cãderea
nopþii, când aceasta îºi pierdu caracterul senzaþional ºi ei
îºi amintirã cine sunt ºi ce trebuie sã facã în continuare.
Multe automate ºi multe pistoale se armarã. Apoi respiraþia
tuturor îngheþã câteva secunde, în vreme ce fiecare îºi
evaluã poziþia ºi se gândi la cea mai bunã alternativã pentru
nimicirea opozanþilor. Una din opþiuni era sã se uneascã
ºi sã distrugã fãrâma de rezistenþã din fabricã, dupã care
sã renunþe la alianþã ºi sã se ciopârþeascã între ei, aºa cum
procedaserã în bãtãlia pentru dealul de lângã lac. Dar
acum erau prea aproape unii de alþii ca sã rateze ocazia unei
confruntãri finale, mult mai sângeroasã decât toate luptele
de pânã atunci. Mãcelul din curtea fabricii putea fi consi-
derat mai degrabã un aperitiv la ceea ce va urma, un
stimulent sinistru ºi voluptuos. Se pare cã, în acest punct,
toate judecãþile raþionale îºi pierdurã orice însemnãtate.
Rãzboiul din Whipie ajunsese în sfârºit, dupã atâþia ani de
zile, la un paroxism binemeritat. Doar netrebnicii ºi cei
care nu-ºi respectau pãrinþii morþi pe front ar fi îndrãznit
sã dea înapoi. Înaintea ultimei fabrici de bere, cele douã
armate înþeleserã perfect cã cea din urmã ºi cea mai
glorioasã bãtãlie nu suporta alianþele. Gloria nu se câºtigã cu
compromisuri. Gloria cere completa abolire a adversarului.
Asta avurã în minte toþi soldaþii lui Mallami ºi ai lui Jo
atunci când se aruncarã unii asupra altora cu o ferocitate
nemaiîntâlnitã ºi începurã sã se ucidã cu mitralierele, cu
grenadele, cu cuþitele sau cu mâinile goale. Nemaiputând
apãra fabrica, armata rãzleþitã a lui Frank fu ºi ea copleºitã
în curând de un puhoi de oameni turbaþi, care, uitând cu
desãvârºire cãrui steag aparþineau, împrãºtiau moartea în
stânga ºi în dreapta fãrã nici un fel de discriminare.
206
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Acest eveniment, cel mai sângeros ºi mai tragic din tot
rãzboiul, nu avu deloc darul sã clarifice situaþia militarã
din micul orãºel Whipie ºi sã stabileascã o ierarhie defini-
tivã. La capãtul a douã zile încheiate, învingãtorii, adicã
cei care se mai puteau þine pe picioare, erau atât de
obosiþi ºi de dezorientaþi, încât le lipsea nu numai puterea
de a deosebi între duºman ºi prieten, ci ºi capacitatea de
a recunoaºte semnificaþia cuvântului „prieten“ sau „duºman“.
Familiile sosite dupã ce nu se mai auzirã împuºcãturi îi
gãsirã complet pierduþi, bãlãcindu-se într-un lac de sânge
ºi cadavre, prea epuizaþi pentru a articula cuvinte, prea
ºocaþi pentru a înþelege unde se aflã. Furã gãsiþi ºi ºefii –
Mallami împuºcat sub un copac, Jo înjunghiat în biroul lui
Frank, cu faþa îngropatã într-un teanc de hârtii, iar Frank
ascuns în camera secretã din spatele bibliotecii. Era ºi el
mort, dar nimeni nu putea spune din ce cauzã. Probabil
un infarct sau o otrãvire. Fermierii îngrãmãdirã corpurile
într-o uriaºã groapã comunã ºi, dupã ce le acoperirã cu
var ºi pãmânt, se întoarserã acasã în liniºte. Puþinii soldaþi
rãmaºi în viaþã îi urmarã docili, cu minþile golite, incapabili
sã rãspundã la întrebãrile celorlalþi.
Acum nu mai avea cine sã lupte. Ce-i drept, mai erau
femeile, copiii ºi bãtrânii care ar fi putut continua duº-
mãnia tradiþionalã dacã ar fi þinut cu tot dinadinsul, dar se
pare cã previziunile celor ce fãceau politicã pe ascuns se
adeverirã : o datã cu moartea cãpeteniilor, rãzboiul se sfârºi.
Oamenii se potolirã de parcã episodul fabricii ar fi fost
þelul spre care alergaserã atâta amar de vreme, încunu-
narea luptelor ce durau de zeci de ani. Dupã atingerea
descãrcãrii absolute ºi a genocidului total, nu mai aveau
nici un motiv sã continue. Aºa cã reconstruirã oraºul ºi îºi
vãzurã de vieþile lor. În anii urmãtori, deschiserã un
sanatoriu pentru supravieþuitorii Bãtãliei de la Fabricã pe
dealul din apropierea lacului. Aleserã un primar, se intere-
sarã de politica naþionalã ºi internaþionalã, frecventarã
noua bisericã. Cât despre copii, ei crescurã într-un climat
207
Silviu Gherman Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus

de bunã înþelegere. Unii rãmaserã în oraº, întemeiarã

familii, iar alþii plecarã în lume, cum se întâmplã de obicei.
ªi din sângerosul Whipie de altãdatã nu mai rãmase decât
un vag folclor ce se contopi repede cu folclorul celorlalte
oraºe mici ºi liniºtite din America unde, se zice, nu cu
multã vreme în urmã, s-au petrecut lucruri fantastice – aºa
cum ni se spune la televizor sau cum citim în ziarele de
scandal, fãrã sã credem, desigur, nici o iotã. Safari

Ghidul care conducea maºina de safari avea o faþã

surâzãtoare. Era sigur cã urma sã întâlnim lei dintr-o clipã
în alta.
– Leii sunt acolo, în spatele tufiºului, spuse, ridicând o
mânã de pe volan pentru a ne arãta. Pregãtiþi-vã, copii.
Aveam alãturi aparatul de filmat. Sora mea îºi lipise
obrazul de geamul ferestrei. A trebuit sã o împing ca sã nu
strice cadrul.
– Dã-te, i-am zis, n-o sã vãd nimic dacã stai aºa.
Sora mea întrebã de ce nu deschidem fereastra. Spunea
cã e foarte cald înãuntru ºi cã ne coacem.
– Ok, copii, cum vreþi, zâmbi ghidul coborând plexiglasul.
În clipa urmãtoare, un ºarpe se strecurã înãuntru pe
geamul deschis. Eu ºi sora mea începurãm sã urlãm.

Ghidul alerga prin savanã cu sora mea în braþe. De-abia

mã þineam dupã el. Uneori mã opream ºi izbucneam în
plâns. Însã nu trebuia sã mã epuizez, cãci aveam încã
mult de alergat. Ghidul voise sã mã ia ºi pe mine în braþe,
dar mã înfricoºa prea tare sã-mi vãd sora plângând în
braþele lui.
ªarpele o muºcase. Acum ne grãbeam cãtre campus,
unde se gãsea ser antivenin.

208 209
Silviu Gherman Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus

Deodatã, mã izbi amintirea aparatului de filmat. Îl mai

aveam în mânã ºi continua sã ruleze. Nu mai puteam fugi,
aºa cã m-am oprit.
– Aºteptaþi-mã, aºteptaþi-mã… am strigat, fãrã sã primesc
vreun rãspuns.
Din cauza ºocului, ochii mi se împãienjeniserã de
lacrimi ºi nu mai distingeam imaginea ghidului. Am dus
aparatul la ochi ºi am fãcut zoom. Ierburile înalte îl Logica lucrului
ascunseserã, nu mai era nicãieri pe ecran.
ªi chiar când eram gata sã izbucnesc în plâns, am vãzut
ceva la baza ecranului : era un leu care mã privea, exact
ca pe Animal Planet. Dumitru Calomfir se ridicã mulþumit de pe closet ºi
ascultã cu luare aminte revãrsarea apei trase. Fãrã îndoialã
cã îi compara sunetul cu cel al rezervorului din WC-ul de
acasã. Întotdeauna gãsea defecte closetelor strãine pe care
le vizita. Numai acasã, îºi spunea el, ritmul curãþãrii se
face într-un chip atât de firesc, cu o melodie atât de
proaspãtã. Numai acasã orice duhoare pare copleºitã de
strãdaniile dezinfectantului albastru de pe margine. În
vreme ce palma se deschide ºi mânerul de plastic al
lanþului ciocãne în faianþã, numai acasã apa face trei bucle
viguroase, iar contemplarea lor e încântãtoare : prima
tulburã materiile dinãuntru, a doua mãturã peretele rotunjit
ºi a treia netezeºte tot, stârnind un val de spumã albã.
Aici, nici vorbã de aºa ceva. Closetul abia dacã îi înghiþea
dejecþia ; multe hârtii igienice pluteau fãrã speranþã într-un
vârtej. κi întoarse ochii cu scârbã. ªi ce sunet dezgustãtor,
larma unui rezervor uriaº însã complet neputincios. Des-
chise uºa ºi o închise precipitat în urma lui.
Nu remarcase bine chiuveta când intrase ºi sufletul îi
tresãri abia acum. Culoarea carmin a acesteia îl bine-
dispuse. Rãsuci mânerul cu striaþii, dar în zadar. Nu curse
nici o picãturã. Îl rãsuci ºi pe celãlalt, pânã când se pomeni
cu el în palmã. Se uitã în jur. Era singur, doar cu reflexia
din oglindã. Înºurubã robinetul pe filet cu mari precauþii,
temându-se sã nu-l scape pe gresie. Încã un atac sonor,

210 211
Silviu Gherman
acum când rezervorul toaletei se golise în sfârºit, i-ar fi
dezechilibrat þinuta calmã pe care ºi-o impusese. Pãrãsi
grupul sanitar tuºind încet. Se strãduia sã-ºi menþinã bãrbia
mult peste nivelul mãrului lui Adam ºi sã-ºi înãbuºe senzaþia
de disconfort din palme.
Toaletele dãdeau într-un culoar îngust, cu lambriuri.
Deasupra lor, de pe peretele slab luminat, priveau Bergson,
Derrida, Hume, Debord, Pitagora ºi mulþi alþii, într-un ºir
aparent aleatoriu. Calomfir îºi aranjã cravata, trãgând cu
coada ochiului la perdelele din capãtul culoarului. Prin
deschizãtura lor pãtrundea o întreagã lume de cititori
pasionaþi. Îi auzea vociferând ºi aºezându-se pe scaune,
umplându-ºi timpul în aºteptarea lui. Sã nu-i lãsãm sã mai
aºtepte, gândi vesel. Un surâs îi luminã partea stângã a
gurii ºi simþi o dorinþã irezistibilã de a comunica. Porni
spre sala de recepþii fãcându-i lui Nietzsche, care stãtea
lângã extinctor, un gest complice. Curând, perdelele se
traserã în lãturi.
„Maestre“ fu primul cuvânt pe care îl auzi. Intrarea sa
electrizã mulþimea. Umplând pânã la refuz sala încãpãtoare,
în picioare sau pe scaune, intelectualii tineri ºi bãtrâni
nu-l scãpau din ochi. Erau îmbrãcaþi ceva mai puþin elegant
decât atunci când mergeau la teatru sau la operã. Însã
aceleaºi culori sobre, cenuºii ºi negre, care nu fãceau
decât sã neutralizeze corpul ºi sã punã în evidenþã figurile,
rãsãreau din scaunele galbene. Calomfir îl zãri pe profe-
sorul Duºcã în rândul întâi, cu ochelarii lui de plastic ºi
buza pleoºtitã. Sãracul, se duce, îi fulgerã prin minte,
amintindu-ºi cã bãtrânul are cancer, ºi continuã sã pri-
veascã mulþimea în vreme ce se îndrepta spre masa cu
microfon. În zece paºi recunoscu cel puþin o pãtrime din
spectatori. Cu unii schimbã înclinãri politicoase din cap.
Anamaria ªtefãnescu, traducãtoarea operei sale în francezã
ºi portughezã, beneficie prima de tratamentul preferenþial.
Calomfir ºtia cât de mult aºteaptã fiecare de la el un semn
de recunoaºtere. Doamna ªtefãnescu primi salutul cu un
212
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
fel de superioritate pe care ceilalþi n-o meritau : doar ea
era traducãtoarea oficialã. Soþii Bernstein veniserã ºi ei,
deºi Juliette îi comunicase ieri cã trebuia neapãrat sã
meargã la un dineu oficial. Domnul Bernstein nu arãta
prea încântat de întorsãtura lucrurilor. Totuºi, uitându-se
cam chior⺠la braþul fluturat cu entuziasm de soþia sa,
schiþã ºi el un salut. Calomfir îi înregistrã pe profesorii
Stãnciulescu, Popa ºi Nistor ºi pe asistenþii acestora, buni
prieteni ºi confidenþi. Pânã ºi Paltonaru venise, însoþit de
secretar. Era, desigur, un eveniment deosebit de important.
Camere video mobile ºi fixe devorau momentul, blitzuri
albe se declanºau fãrã oprire. O fatã cu pãrul strâns în coc
îi înmânã o mapã fãrã ca el sã ºtie de ce. Mulþumi frumos
ºi o puse pe masa cu microfon. Lângã el, la masã, aºezaþi
pe scaune, ministrul culturii ªtefan Leurdiº ºi ambasadorul
brazilian Luis Jiquel îi zâmbeau.
– Ai vãzut cã a venit ºi Paltonaru ? îl întrebã Leurdiº.
– Am vãzut, încuviinþã Calomfir aplecându-se. Excelenþã...
Ambasadorul avea mâinile moi ºi mari ca niºte perne.
Se ridicã ºi rosti în ºoaptã câteva vorbe de complezenþã.
Calomfir, cu bãrbia în piept ºi ochii închiºi, îi mulþumi în
portughezã. Apoi se aºezã în mijloc.
Oamenii îºi încetarã foiala de cum îl vãzurã cã ia loc.
În liniºtea care se fãcu se declanºarã câteva reportofoane.
– Doamnelor, domniºoarelor ºi domnilor, bunã seara,
spuse ministrul.
Calomfir îl trase de mânecã ºi îi ºopti ceva la ureche.
Leurdiº zâmbi. Uitase sã activeze microfonul. E aprins
becul roºu ? fãcu o voce din salã. Drept rãspuns, ministrul
îºi deversã acum vorbele prin boxe.
– Doamnelor, domniºoarelor ºi domnilor, bunã seara.
Ca ºi dumneavoastrã, am deosebita plãcere de a asista la un
eveniment de excepþie pentru cultura noastrã. E vorba,
dupã cum bine ºtiþi, de lansarea celei de-a douãzecea cãrþi
a renumitului profesor doctor docent Dumitru Calomfir, o
personalitate deosebitã ºi un bun prieten al meu...
213
Silviu Gherman
Ministrul nu uitã sã facã ºi o glumã intelectualã, undeva
pe la mijlocul discursului. Publicul nu uitã sã râdã. Câþiva
spectatori adãugarã la rândul lor un cuvânt sau douã,
ceea ce fãcu poanta ºi mai savuroasã. Atmosfera se destinse.
Profesorii Duºcã ºi Paltonaru îºi puserã picior peste picior.
Calomfir asculta discursul dedicat lui însuºi ºi, cu un deget
la bãrbie ºi sprâncenele ridicate, se apleca din când în
când într-o parte privindu-l ghiduº pe vorbitor. Treptat,
figurile intelectualilor din salã prinserã viaþã : o ochelaristã
începu sã încuviinþeze din cap, un bãrbos pozând în
sceptic pufni spiritual ºi uºurel la cuvintele cheie, iar douã
doamne din spate, care ajunseserã prea târziu, prinserã a
zâmbi fericite. Poate singurii indiferenþi la vorbe erau
fotografii ºi cameramanii. Aceºtia din urmã schimbau semne
ºi priviri cu câte un reporter din salã.
Profesorul Calomfir se sãturã de aprobat laudele lui
Leurdiº. Se lãsã pe spãtarul scaunului ºi scrutã indiferent
spaþiul ; îºi concepea în minte discursul propriu, cuviincios
de prezentat dupã cel al ministrului ºi al ambasadorului.
Încã de la toaletã îi veniserã idei valoroase, dar deocam-
datã îi lipseau punctele de joncþiune. Voia sã vorbeascã
despre logica anumitor acþiuni ale guvernului, logica insti-
tuþiilor sociale, logica popularã ºi, în sfârºit, despre logica
purã ca ºtiinþã. Visa, în aceastã peroraþie, la o viziune
unificatoare a conceptelor logicii ºi cãuta exemple conven-
þionale prin care sã convingã lumea de calitatea gândirii
sale. La drept vorbind, Calomfir s-ar fi eschivat bucuros, ºi
în cãrþi, ºi în cuvinte, de orice tendinþã de popularizare,
de pângãrire a ideilor atât de dragi lui. Ar fi preferat un
stil auster ºi concis. Subiectele de meditaþie ºi le alegea
din viaþa imediatã, uneori chiar trivialã, dar izbutea sã le
cureþe de înveliºul banal pânã la a dezvãlui piesa de care
avea nevoie în întregirea edificiului sãu.
Metoda lui era însã una obscurã. Nu avea un sistem în
adevãratul sens al cuvântului fiindcã aºa ceva nu mai era
la modã de mult. În fiecare carte piesele se alipeau ºi
214
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
însãºi cartea era o piesã nefinisatã. Douãzeci de piese
extrem de complicate, care se îmbinau perfect ºi nu
duceau nicãieri. La un interviu (pe care Calomfir evita sã
ºi-l reaminteascã), i se pusese întrebarea „ce susþineþi
dumneavoastrã, în definitiv ?“. Maestrul a replicat imediat,
servind pe tavã opt concepte clare. A adãugat aluatul
conectorilor frazali, a mai pigulit pe ici pe colo, a verificat
dacã expunerea nu contrazicea vreun principiu al logicii
ºi, în final, a zâmbit. Dupã plecarea reporterului nu ºi-a
mai adus aminte care erau conceptele. A cãutat interviul
în ziare, în reviste de specialitate. Nimic. Uitase pânã ºi ce
publicaþie îi solicitase întrevederea. Din aceastã înfrângere
de nimeni ºtiutã profesorul Calomfir a tras dureroasa – ºi
momentana – concluzie cã el n-are nici mãcar o metodã,
necum vreo teorie. Dupã un timp, a început din nou sã
gândeascã ºi nu ºi-a mai pus problema coerenþei intime a
ideilor. Experienþa interviului se îngropã în uitare, cãrþile
apãrurã tot mai des, tot mai furioase. „Urmãresc unificarea
elementelor logice dispersate în fluxul vieþii“, spunea
acum dacã-l întrebai. Era o titulaturã în numele cãreia
putea sã-ºi permitã absolut orice. Gândirea sa exersatã
folosea oricui, chiar fizicienilor, medicilor ºi politicienilor
liberali, care culegeau exemple ºi informaþii logic utile
domeniilor proprii : epistemologie, public þintã, amigdale,
gluoni. Profesorul Calomfir era respectat de public pentru
vastitatea preocupãrilor sale. De la mic la mare, orice
creier din noua generaþie îi era îndatorat – asta mai presus
de orice dubiu, chiar dacã nu se ºtia cum.
Analiºtii se refereau ºi ei ambiguu la cãrþile sale. Limbajul
lui Calomfir, nu foarte tehnic, ci bogat în semnificaþii
multiple, scãpa mereu diseminãrilor. Unii îi repudiau Logica
Lucrului, vol. I pânã la XIX, alþii o ridicau în slãvi. Cei
care o ridicau în slãvi se împãrþeau în vreo patru ramuri,
dupã modul de înþelegere a cãrþii. Poate mediatizarea
profesorului se datora chiar polemicilor acerbe din paginile
publicaþiilor culturale. Calomfir rãmâne Calomfir orice am
215
Silviu Gherman
face, se spunea în încheierea unor asemenea ciocniri. Iar
Calomfir scria mereu alte ºi alte volume din Logica Lucrului,
unul mai dificil decât altul.
Ministrul tãcea de mult ºi un ropot de aplauze potolite
îi rãsplãtea performanþa. Ambasadorul Jiquel profitã de
gãlãgie pentru a-ºi drege glasul ºi a primi microfonul.
Când se coborî din nou liniºtea, ambasadorul fãcu o
microfonie teribilã, care din fericire încetã în câteva secunde.
El se scuzã pentru slaba cunoaºtere a limbii române ºi
salutã atât pe domnul Calomfir, cât ºi pe doamna Anamaria
ªtefãnescu ; munca de autor genial ºi cea de traducãtor
sublim s-au împletit la iniþiativa excelenþei sale pentru a
întãri legãtura spiritualã dintre români ºi brazilieni. Douã
þãri, douã lumi diferite îl stimeazã pe un gânditor de o
profunzime rarã ca domnul Calomfir. Suntem convinºi cã
recunoaºterea sa va fi universalã. Cât despre Jiquel, el se
considerã un modest intermediar pentru apelurile culturale
dintre Brazilia ºi þara noastrã.
Ambasadorul citi poticnit de pe o hârtie cam mototolitã.
Numirea sa recentã nu-i permitea stãpânirea limbii decât
la nivelul pronunþiei ºi lecturii. Deºi era notoriu faptul cã
sprijinã activ schimburile intelectuale ºi îl stima pe profe-
sorul Calomfir, ceva din fiinþa lui trãda dorinþa de a pãrãsi
ceremonia cât mai repede cu putinþã. Publicul nu ºtia cã,
în urmã cu douã ore, ambasada Braziliei primise un apel
anonim anunþând cã un atentat terorist e pe cale sã aibã
loc. Spectatorii remarcarã doar micul fir negru din ureche
ºi sacoul puþin umflat în dreptul pieptului, cãtre care
Jiquel adresase ºoapte în timpul discursului lui Leurdiº.
Ochii sãi cu pleoape groase se miºcau în toate pãrþile.
Pielea metisã îi asuda abundent, iar hârtia din care citea
se rupse în douã locuri datoritã unui tremur nervos.
Terminã dupã cinci minute ºi, zâmbind forþat, oferi micro-
fonul rãsfãþatului serii.
Calomfir tocmai îºi redactase mental vorbele. Gãsise
conectorii necesari ºi ideile îi pãreau mai interesante ca
216
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
niciodatã. Se lansã într-o lungã dizertaþie despre noþiunea
de scop al vieþii, se referi la o sumedenie de filozofi din
care citã cu generozitate. Tumultul gândirii îi provocã
transpiraþie mai ceva ca lui Jiquel. Se ridicã de douã ori în
picioare. În sinea lui, credea cã a construit cel mai logic ºi
mai încântãtor discurs din viaþa sa. ªi era abia la explicarea
termenilor.
Curând trecu ºi la raþionamentul propriu-zis. κi descheie
mânecile cãmãºii. Se aplecã peste masã. Fabulos, îi trecu
prin cap. Dezvoltarea premiselor îi indicã o eroare de
ansamblu, ceea ce-l fãcu sã recompunã totul pas cu pas.
Era fericit. Publicul nu mai conta. Intelectualii se topiserã
într-un corpus atent ºi fix. Simþea cã atunci când va ajunge
la concluzie va ajunge la nirvana, cã acum nimeni nu-i va
imputa lipsa metodei ºi a teoriei. Mai mult decât atât,
profesorul Calomfir va scrie de azi înainte cãrþi care se vor
citi cu plãcere. Întrevãzu lipsa fundamentalã a volumelor
Logicii Lucrului : nu aveau improvizaþie, vitalitate. Le va
renega fãrã supãrare. Era încã tânãr, încã apt de muncã.
Vorbele îi furã întrerupte de o sãgeatã care i se înfipse
în gât. Calomfir holbã ochii, horcãi „con-clu-zi-a“... ºi se
prãbuºi pe spate cu scaun cu tot. Apucase sã vadã în
public pe individul cu ochi alungiþi ºi piele negricioasã
care þinea în dreptul gurii un tub de lemn. Pe capãtul
sãgeþii era o frazã scrisã cu verde, însã Calomfir nu mai
vãzu clar decât douã lucruri, dupã care închise ochii :
– cuvântul AMAZON, pe sãgeat㠖 probabil trunchiat
din cauza curburii
– ºi graba cu care ambasadorul Jiquel ieºi din salã
escortat de câþiva oameni în negru.
Publicul înnebunise.
217
Silviu Gherman
Matematica e frumoasã
7 septembrie 2014 : Mi-am lipit urechea de þeava caldã
ºi am auzit lucuri foarte interesante. Când am realizat cã
mulþimea informaþiilor îmi depãºeºte capacitatea de memo-
rare, m-am repezit la birou, am luat o mapã, hârtie ºi
creion, ºi m-am pus pe notat.
Dar mai întâi :
O sã spun câte ceva despre vecinul de deasupra.
Vecinul de deasupra e pensionar, are ochelari, frunte latã,
pulovere portocalii, puþini dinþi în gurã ºi un tic nesuferit :
plescãie. În fiecare dimineaþã îºi scoate la plimbare caniºul
maro ºi gras, cu ochi extrem de inteligenþi, ºi, pãºind
cãtinel încoace ºi încolo, plescãie. Nevasta i-a murit. Are
o fiicã ºi un nepot care îl viziteazã sâmbãta.
Precum se vede, nu e mare lucru de spus despre
vecinul de deasupra. Dacã tavanul ar fi transparent, l-aº
vedea toatã ziua târându-se de la televizor pânã la toaletã
ºi înapoi. M-aº uita la gãurile din turul pantalonilor de
pijama, la mâncarea care îi cade din gurã pe pardoseala
bucãtãriei, la trupul încovrigat ºi veºnic adormit al câinelui.
De fapt, cred cã nu m-aº uita la nimic, pentru cã m-aº
plictisi. La urma urmelor, nu e altceva decât un bãtrân
obiºnuit. Cãtre sfârºitul vieþii, singurul lucru util care i-a
mai rãmas de fãcut e sã se uite bine în ochii fiicei ºi
218
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
nepotului ºi sã se întrebe : cât de mult din mine zace
acolo ? M-am transferat bine, mi-am gãsit o eternizare ?
Aducerea aminte fiind mijlocul cel mai potrivit pentru
asigurarea acestei doze de nemurire, vecinul profitã de
întâlnirea cu cei vii pentru a povesti, a da pilde, a povesti,
a da pilde ºi iar a povesti.
Eu sâmbãta dorm pânã la zece. De când nevasta mi-a
plecat în Germania din necesitãþi de serviciu, am devenit
atent la toate cotloanele casei ºi pot spune cu mâna pe
inimã cã mi-am ascuþit simþurile. Nu mai împart îngrijirea
apartamentului cu cineva, deci trebuie sã ochesc singur
pânzele de pãianjen, sã identific anomaliile sonore în
funcþionarea þevilor sau robinetelor, sã controlez dacã
mocheta nu necesitã curãþare ºi sã estimez dintr-o privire
nivelul prafului depus pe televizor. Aºa se face cã, dupã
ce mi-am antrenat vãzul ºi auzul timp de câteva sãptãmâni,
am fost trezit din somn într-o sâmbãtã dimineaþã de o
voce subþire. N-am ºtiut întâi de unde vine. Era un glãscior
obosit, pesemne ºi niþel supãrat, cu o cadenþã ciudatã în
rostirea frazelor. Aducea mai degrabã cu discursul unui
comis-voiajor sau al unui cerºetor din metrou. Monotonia sa
m-a fãcut sã mã gândesc apoi la o rugãciune spusã de vreun
vecin ; sau poate, cine ºtie, era un fragment de vis încã
nedezlipit de creier. M-am întors aºadar pe cealaltã parte.
Dar glasul îi dãdea înainte. Acum semãna cu turaþia unui
motor bãgat în vitezã. Devenise mai sacadat, urcase un ton,
ºi parcã se auzea ºi mai tare. Hotãrât lucru, nu era o închi-
puire. Am început sã caut sursa ºi am gãsit-o dupã câteva
minute. Era þeava de alimentare a caloriferului, din colþul
dormitorului. Transformatã într-un conductor de unde
sonore, îmi aducea informaþii proaspete din lumea mereu
fascinantã a vecinilor. Acum, stãteam ºi mã gândeam : care
vecin sã fie ? Ãla de sus sau ãla de jos ? Mi-am spus cã n-are
cum sã fie vecinul de jos, pentru cã sub mine e un cabinet
stomatologic, ºi sâmbãta e închis. De altfel, cabinetul
aparþine unei femei, care din câte ºtiu e destul de tãcutã.
219
Silviu Gherman
Raþionamentul m-a dus imediat la concluzia cã vorbele
din þeavã nu puteau fi decât ale vecinului de deasupra.
Probabil þinea un discurs fiicei ºi nepotului. Nu am dat
prea mare importanþã cuvintelor lui ºi m-am dus în sufra-
gerie, unde urma sã mã trântesc pe canapea ºi sã mã uit
la televizor. Ajuns aici, primul lucru pe care l-am remarcat
a fost sunetul acut al unui aspirator pus în funcþiune. Aha,
mi-am zis. Bunicul vorbeºte cu nepotul, iar fiica face
curat. Foarte bine.
ªi a trecut o sãptãmânã. Dupã fix ºapte zile, somnul de
dimineaþã mi-a fost tulburat în exact acelaºi mod. Voce în
þeavã. M-am dus în sufragerie. Zgomot de aspirator. M-am
întors în dormitor. Sacadarea vocii, apoi urcarea cu un ton.
Uºor enervat, dar în mai mare mãsurã curios, am avansat
o ipotezã : nu numai cã discursul bunicului începe la
aceeaºi orã în fiecare sâmbãtã, dar se repetã mereu. Regretam
profund singurãtatea în care mã lãsase nevastã-mea, pentru
cã înainte, când locuiam bine-mersi cu ea, eram surd la
absolut orice vibraþie strãinã ce se insinua prin pereþii de
beton ai cuibuºorului nostru.
Am lãsat sã treacã încã o sãptãmânã. Sâmbãtã dimineaþa
am deschis ochii, am auzit un pleoscãit, o dregere de glas, ºi
am ºtiu cã bãtrânul începe iar sã vorbeascã. De data asta
mi-am lipit urechea de þeava caldã ºi am auzit lucruri foarte
interesante. Când am realizat cã mulþimea informaþiilor
îmi depãºeºte capacitatea de memorare, m-am repezit la
birou, am luat o mapã, hârtie ºi creion, ºi m-am pus pe notat.
(În cursul transcrierii notelor, am introdus diverºi conec-
tori, precum ºi alte expresii pe care bãtrânul nu le-a folosit.
Aceste cuvinte dau o coloraturã aparte textului, aºa cã am
decis sã le pãstrez. În ansamblu, unitatea discursului nu a
fost prejudiciatã. De asemenea, am interpretat scârþâielile
podelei drept miºcãri ale nepotului ºi, în funcþie de starea
mea de spirit, le-am conferit o semnificaþie faþã de cele
220
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
relatate de bunic. Poate cã aici am greºit puþin, recunosc.
Dar asta înseamnã cã am greºit cu atât mai mult atunci
când am asociat vorbelor vecinului diverse gesturi pe care
mi-am închipuit cã le fãcea. Ba chiar am inventat uneori
pasaje întregi, dacã mi se pãrea cã episoadele sunt prea
ºterse. Ceea ce înseamnã cã autenticitatea celor de mai jos
e într-adevãr foarte îndoielnicã. Oricum, am verificat toate
informaþiile notate ºi am descoperit, nu fãrã o oarecare
mirare, cã ele, chiar ºi cele introduse de mine, corespund
întru totul adevãrului. Lucrul pare cã frizeazã absurdul,
însã e perfect logic ºi se integreazã în sistemul pe care îl
voi descrie în continuare. Sunt conºtient cã o altã verificare,
independentã de a mea, nu va putea proba nimic. Aºa cum
se va vedea, orice investigaþie efectuatã dupã anul 2013
îºi va pierde sensul, deci va trebui sã fiu crezut pe cuvânt.)
– Eu n-am mai pomenit aºa ceva, spunea bunicul cu o
voce foarte molcomã. Mã uit la tine, mã uit la rezultat ºi
nu-mi vine sã cred. Tu ai o minte destupatã, te pricepi la
calculatoare ºi chestii din astea, mâine, poimâine o sã te
cheme sã prospectezi în Hermia...
– E, o sã mã cheme-n Hermia, întrerupse bosumflat
nepotul.
– Pãi n-o sã te cheme în Hermia dacã se uitã la rezul-
tatele astea ! se aprinse bãtrânul. Un copil de vârsta ta
trebuie sã meargã la olimpiade ! ªi dacã aº ºti cã nu te
duce capul aº zice, uite, domnule, nu-l duce capul ; dar
ºtiu cã te duce capul.
– Nu mã duc la nici o olimpiadã, bunicule, dã-o încolo
de treabã, oftã plictisit nepotul ºi începu sã mãsoare cu
paºi rari dormitorul.
– De ce sã nu te duci ? Þi-e lene sã înveþi ? Þi-e silã ?
– Nu mi-e lene, bunicule, dar nu-mi vine sã mã apuc
de aºa ceva. Oricum nu mai merge nimeni la olimpiade...
– Cum sã nu mai meargã nimeni la olimpiade ! I-auzi !
Costine ! Tu-l ºtii pe nepotul doamnei Tenzi ? Stã la opt. A
221
Silviu Gherman
luat premiul doi pe judeþ ºi mã-sa mare vrea sã-l meditez
pentru etapa pe þarã. Bravo lui !
Costin se trânti pe un scaun ºi se uitã urât la bunicã-su :
îl vedea întins în pat, acoperit cu un pled ros, plescãind din
buze dupã fiecare deschidere a gurii ; o culegere de pro-
bleme, o foaie ºi un pix, într-o parte a patului ; în cealaltã,
o revistã electronicã din celuloid laminat : MATHeMATA.
De ce îl supunea maicã-sa la chinul ãsta în fiecare sãptã-
mânã, zãu dacã înþelegea. Dar se obiºnuise pe undeva cu
întreg ritualul ºi învãþase sã se gândeascã la cu totul alte
lucruri atunci când bunicul, fostul profesor Pãvãlache, îl
muºtruluia sau îi spunea povestea din fiecare sãptãmânã.
Bunicul îºi lãsa capul pe spate ºi plescãia de trei ori la
rând, semn cã se pregãteºte sã-ºi spunã textul.
– Bineînþeles cã Sandu e mai sãrac cu duhul, dar de
obicei simpluþii ãºtia sunt elevii cei mai ambiþioºi. E o
plãcere sã lucrezi cu ei. Nu se comparã cu tine, atâta doar
cã au perseverenþã, lucru care adesea se dovedeºte mai
important decât talentul. Dacã ai vrea sã te ocupi serios
de matematicã ai fi mai ceva ca Paul Greuceanu, nu ºtiu
dacã þi-am spus de el. A murit, sãracul, demult, Dumnezeu
sã-l odihneascã. Mare om a fost. Parcã þi-am mai vorbit de
el, dar nu cred cã am intrat în detalii. Vezi tu, Costine, eu
am prins niºte vremuri grele în tinereþea mea. Nici nu
mi-aº fi închipuit cã lumea o sã ajungã cum a ajuns acuma.
ªi cred cã dacã aº fi trimis atunci la ãºtia (bunicul fluturã
deasupra capului revista MATHeMATA) caietele scrise de
mine ºi Greuceanu în ’80, am fi ajuns celebri. Ce vremuri,
Costine. O tablã, o bucatã de cretã, trei caiete ºi un creion.
Cu astea era sã schimbãm lumea. Tu nu crezi, ai senzaþia
cã te prostesc, dar nu e aºa. Mã întrebi, unde-s, bunicule,
caietele, sã le vãd ºi eu. Caietele sunt în dulapul din
sufragerie, în spatele tãvii de argint, þi-am mai spus. Dar
cheia de la dulap e la mine ºi nu vãd nici un motiv pentru
care sã descui. Pe tine ºi aºa nu te intereseazã. ªi oricum,
chiar dacã te-ar interesa, tot n-ai înþelege nimic. Cã sunt
ecuaþii, calcule, matrici, nu-þi plac þie lucrurile astea.
222
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Dar îþi spun ca sã am liniºte ; habar n-ai când þi-or
prinde bine. Cine ºtie, poate cã te dai ºi tu pe brazdã
odatã ºi odatã. Cheia e în sertarul din noptierã. Dacã oi
muri eu, tu s-o iei, sã descui dulapul ºi sã pãstrezi caietele.
Sã nu le aruncaþi.
Costine, în caietele alea stã o mare minune. Dar e o
minune cu scârþ, fiindcã degeaba – uite, sã zicem cã-þi
place matematica ºi cã pricepi ecuaþiile de acolo – degeaba,
zic, citeºti tu conºtiincios fiecare paginã, degeaba pui în
aplicare instrucþiunile. Nu te ajutã cu nimic. Ecuaþiile sunt
aºa de complicate, cã e nevoie de un cifru, de un cod
diferit pentru fiecare capitol în parte. Numai dacã reuºeºti
sã gãseºti codul poþi aplica datele din caiet pe un obiect
fizic. Însã de fiecare datã rezultatele sunt altele, ºi ai
nevoie de un sistem de probabilitãþi Pãvãlache-Greuceanu
ca sã restrângi câmpul intervalului. De aici lucrurile devin
simple. Cu cât aplici mai strict sistemul ãsta al meu ºi al lui
Paul, cu atât vei fi mai aproape de scopul întregii construcþii.
ªi ºtii care e scopul întregii construcþii ? Sigur cã ºtii.
Profesorul Pãvãlache se opri ºi plescãi triumfal. Mi-l
închipuiam zâmbind ºi dându-ºi iar capul pe spate, contem-
plând o mulþime fictivã care-i sorbea cuvintele în amfi-
teatru. Poate cã îi revedea pe foºtii lui colaboratori ºi
studenþi, pe toþi cei care îl fãcuserã demult celebru ºi care
astãzi îl uitaserã, surghiunindu-l într-un bloc prãpãdit de
la marginea Bucureºtiului.
– Anticiparea miºcãrilor posibile într-un spaþiu dat !
Previziunea, Costine. Cu caietele astea, cu codul lor ºi cu
Pãvãlache-Greuceanu, pot sã prevãd tot ce-o sã se întâmple
în urmãtorii ani într-un spaþiu definit. ªi sã mai zici cã
matematica nu-i frumoasã.
Aici se pare cã nepotul deveni interesat. Se ridicã de
pe scaun, se apropie ºi întrebã :
– Atunci de ce n-ai prevãzut când o sã fie sfârºitul lumii ?
– Nu pot sã prevãd sfârºitul lumii sau chestii din astea !
izbucni Pãvãlache aparent iritat, dar mulþumit în sinea lui
223
Silviu Gherman
cã stârnise interesul lui Costin. Prea multã complexitate.
Pot sã prevãd cum vor evolua lucrurile într-un spaþiu
limitat pe o perioadã de maxim 34 de ani. Asta dacã aº
întinde la maximum calculele. Dupã moartea lui Paul,
mi-am propus ºi eu sã fac pe vrãjitorul ca sã aflu când o
sã mor, dar n-am reuºit niciodatã. Puþine aplicaþii ale
teoriei am fãcut împreunã cu Greuceanu : cea mai importantã
a fost cã am remodelat clãdirea institutului de matematicã.
Pe vremea aia, þine minte cã vorbesc de 1959, exista deja
un institut, dar Greuceanu a tras niºte sfori ºi a obþinut de la
partid permisiunea sã deschidã un institut special de mate-
maticã proiectivã (aºa i-am zis). Era ºi el un oportunist –
rezultatele obþinute din cercetarea noastrã urmau sã fie
folosite pentru propãºirea comunismului – dar, na, fãrã
bani ºi fãrã sediul ãla pe care noi puteam sã-l modelãm
cum vroiam, teoria rãmânea doar teorie.
ªi ce zile au fost ! N-am lucrat decât cu mintea ºi hârtia.
Am inaugurat clãdirea pe 10 aprilie 1959 ºi imediat ne-am
pus pe lucru. Paul mã bãtea la cap sã proiectãm teste. La
drept vorbind, eu nu prea credeam cã o sã funcþioneze ºi
de aia nici prin cap nu mi-a dat sã testãm. Ziceam stai,
Paule, sã mai pigulim indicii Müller, sã mai tragem de
sinusoide. Pânã nu am avut sediu ºi nu ne-a venit de la
partid o directivã care cerea rezultate, tovarãºi, nu vorbe,
eram convins cã orice test e inutil. Era un sistem de
ecuaþii frumoase, cu aplicaþii aproape exclusiv în plan
mental. Singurii care le puteau utiliza erau eventual fizi-
cienii, pentru explicarea unei miºcãri obscure a particu-
lelor. Dar uite cã mã înºelam.
Pe atunci, când nu aveai computere, puteai sã lucrezi
cu un soi de maºinã de calculat, greoaie ºi proastã. Am
aºteptat douã luni un transport de maºini din astea de la
Târgu Mureº, dar ºtii cum era pe atunci, birocraþie, drumuri
proaste, complicaþii... Când, în sfârºit, a venit camionul cu
aparatele, Paul s-a repezit sã-i ajute pe muncitori ºi a
cãzut grãmadã pe scãri. S-a fãcut busculadã ºi oamenii au
224
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
scãpat din braþe maºinile de calculat. Praful s-a ales de
ele. De aia era sã ne desfiinþeze, în ’61. Ce m-am mai
certat cu Paul... Dar ne-am împãcat repede.
Prin iunie ’64, încã nu testasem nimic. Eram la un pas
sã ne dizolve. În ultima clipã am reuºit sã proiectãm un
experiment în prezenþa directorului de la institutul de
algebrã din URSS, care s-a uitat peste calculele noastre ºi
peste ceea ce prevedeau ele, adicã traiectoria zborului
unei muºte. De ce zic eu cã aveai nevoie de un laborator
pentru testare ? Pentru cã trebuia sã mãsurãm cât mai mult
ºi cât mai exact. Am mãsurat camera, volumul vasului de
sticlã în care am pus musca, indicii de luminã, de presiune
atmosfericã, de umiditate, de rezistenþã a aerului. Pe urmã
musca – ce greutate avea, ce distanþã a aripilor, mã rog, o
droaie de lucruri. Am introdus toate datele în sistemul
nostru, am aplicat stabilizarea Pãvãlache-Greuceanu ºi
ne-am uitat : musca a zburat aproape exact cum am prevãzut
noi, cu o eroare de 3%. Rusul a zis întâi cã nu se poate,
cã am dresat-o. Am refãcut experimentul ºi calculele. A
funcþionat din nou, acuma ce putea sã zicã ? Ne-am jucat
cu muºtele pânã seara. Am fãcut 12 încercãri, ºi media de
eroare a previziunilor noastre a ieºit mai micã de 5%. S-a
întors omul în Rusia ºi dupã o sãptãmânã am primit
suplimentãri de fonduri ºi pazã la poartã.
Uite-aºa am þinut-o vreo zece ani de zile. Pe mãsurã ce
calculele se rafinau, am restructurat laboratorul, camerele,
birourile ºi în final întreaga clãdire a institutului. Am pus
ºi mici capcane pentru zilele când inspectorii veneau
neanunþaþi. Paul montase un dispozitiv în podea pro-
gramat sã se activeze ºi sã punã piedicã în timpul con-
troalelor, mã rog, tot soiul de chestii drãguþe, dar ºi unele
foarte importante. Singura limitare a proiectului era datã
de dimensiunea spaþialã ºi de cei 34 de ani de previziune.
Noi am prevãzut cã întreaga clãdire va fi foarte afectatã în
’77, de unde am presupus cã va fi cutremur, am anunþat în
stânga ºi în dreapta, dar nu ne-a ascultat nimeni. Proiectul
225
Silviu Gherman
era încã secret. Când a început cutremurul, fortificasem
deja pãrþile mai sensibile din clãdire ºi am rãmas liniºtiþi la
birouri. E drept cã eroarea noastrã a fost de 3 sau 4 la
sutã, dar a fost suficientã ca sã ne cadã bucãþi de tencuialã
în ceºtile de cafea.
Vecinul a tuºit ºi a continuat :
– Dar toate lucrurile frumoase trebuie sã se termine, de
parcã-i un fãcut. În ’80, ne-au spus cã nu mai au fonduri
ºi cã nu mai sunt dispuºi sã investeascã în matematicã.
Rusul care ne examinase murise împuºcat, nu mai aveam
susþinere de la Moscova, ºi uite-aºa a trebuit sã îngropãm
proiectul. Tare ne-am mai întristat. Fiica ºi nevasta lui Paul
reuºiserã între timp sã plece în State ºi voiau sã-i facã
chemare. Paul spunea cã o sã mã cheme ºi pe mine, cã va
arãta proiectul cui trebuie, c-o sã luãm premii, o sã apãrem
la televizor. Eu nu prea aveam de gând sã plec. Ce era sã
mã fac printre atâþia strãini ? Nu sunt genul care sã ia totul
de la zero. Aveam 48 de ani ºi eram la fel de fricos ca la
18. Paul a tras iar de mine : hai, nu mai fi aºa cârpã, ai
vãzut, zice, cã dacã nu eram eu sã te bat la cap cu
experimentele, ne închideau din ’60. Eu n-aveam pe nimeni
atunci, nici soþie, nici pãrinþi, nu se punea problema sã
pãrãsesc pe cineva. Dar eram foarte fricos, chit cã în State,
cu descoperirea noastrã, întrezãream o viaþã fãrã griji.
Într-o zi, vine Paul la institut ca de obicei. Dã bunã
dimineaþa, bea o cafea, începe sã lucreze. Totul merge
strunã. Lucrãm împreunã la un set de ponderi diferenþiale.
Pe la trei, luãm pauzã. Paul îºi toarnã altã cafea, se pune
cu fundul pe un birou, ºi zice : útia ne desfiinþeazã la
sfârºitul lunii. Eu plec în Seattle ºi iau caietele cu mine.
Toate calculele fuseserã transcrise în caietele astea, tot ce
muncisem noi atâþia ani de zile. Zice : Dupã ce ajung,
vorbesc cu niºte oameni ºi o sã primeºti ºi tu vizã. Bravo,
Paule, zic. Dar caietele nu þi le dau. Cum nu mi le dai ? se
enerveazã el. Dar ce, sunt ale tale ? Cum vrei sã te chem
dacã nu le arãt la ce lucrãm ? Avea dreptate, sigur, dar
226
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
dacã nu-i putea convinge pe americani ? Calculele sunt
prea complicate, nu se înþelege mai nimic. Îþi trebuie
rãbdare, încredere ºi mai ales resurse ca sã planifici un
experiment cât de cât edificator. Cum crezi cã or sã te
asculte pe tine, emigrant amãrât, aºa, din primul moment ?
Am început sã ne certãm rãu de tot. Eu nu voiam în ruptul
capului sã mã despart de caiete, el voia sã mi le ducã în
Seattle, ºi nici mãcar unul nu s-a trezit sã spunã : hai sã le
fotocopiem ºi sã ne împãcãm. Poate cã mi-era ºi ciudã pe
plecarea lui, nu ºtiu. ªtiu cã cearta n-a durat mai mult de
douã minute. Paul a rãmas cu vorba neterminatã, a horcãit
puþin ºi a cãzut lat. Întâi am zis cã se preface ºi mi s-a
pãrut o glumã proastã. Dar omul chiar fãcuse infarct.
Am rãsfirat degetele ; creionul a cãzut pe covor ºi s-a
rostogolit spre zid. În jurul meu, ºapte hârtii scrise mãrunt,
a opta umplutã doar pe jumãtate. Aflasem ºi adresa fostului
institut, acum o ruinã pe undeva pe Magheru. Începusem
sã mã încurc în minciunile mele ºi ale matematicianului
de deasupra. Dacã eu aº fi plasat institutul pe Magheru,
povestea mi s-ar fi pãrut prea trasã de pãr ca sã fie
adevãratã. Eu contribuisem la falsitatea ei prin mici inserþii
stilistice ºi episoade pe care nu le mai puteam deosebi
dupã redactare, de vorbele ce fuseserã rostite cu adevãrat,
însã douã lucruri aparþineau sigur lui Pãvãlache : principiul
matematic de prezicere a viitorului ºi amplasamentul fos-
tului institut. Adresa a dat-o ca pe un fel de autentificare
dupã ce Costin, plictisit de moarte, a spus „Doamne,
bunicule, ce prostii vorbeºti“. Foarte jignit, bunicul a strigat
„Magheru 21 – B6 bis, n-ai decât sã te duci sã verifici“, ºi
nepotul a ieºit din camerã bombãnind. Ceva mai târziu,
s-a auzit o uºã trântitã ºi paºi rãsunând pe scarã. Când
m-am dus la fereastrã am vãzut o femeie ºi un copil
urcându-se într-o Mazetta verde.
Se lãsã liniºtea. Mi se pãrea cã în tot blocul rãmãsesem
doar eu ºi vecinul ºi poveºtile noastre întreþesute. Recitind
227
Silviu Gherman
textul, am început sã mã enervez de faptul cã nu mai puteam
deosebi minciunile mele de ale lui, ºi am continuat sã mã
enervez pânã am bãgat foile într-o geantã, mi-am tras un
pulover, o pereche de pantaloni ºi am ieºit din apartament.
Mi-era frig. Mi-am impus un pas grãbit sã mã mai
încãlzesc.
Douã minciuni. Prima din ele : ecuaþie matematicã de
prezis viitorul. Minciunã sfruntatã, ticluitã de un mate-
matician ratat pentru stimularea nepotului. Eram atât de
nervos cã scrisesem opt pagini pe care le credeam un
foarte interesant document biografic, numai ca sã înþeleg
la sfârºit cã aveam în mâini pulbere literarã. Povestea era
plinã de inconsecvenþe logice. Le intuiam numai, ºi n-aveam
nici un chef sã le caut, pentru cã ar fi fost o activitate
inutilã. Dar sã minþi aºa de senin ºi sã o faci cu regula-
ritatea bãtrânului, ºi chiar cu asemenea mizã, cã adicã eu
ºi Paul am descoperit piatra filozofalã, dar piatra nu merge
decât în prezenþa amândurora, iar Paul a murit... ªi mai
mult, piatra asta filozofalã funcþioneazã pentru 34 de ani,
Paul a murit în ’80, acum e 2014...
ªi eu mergeam fix pe Magheru, aºa neîncrezãtor cum
eram, tocmai ca sã verific. Asta mã enerva. E ca atunci când
un copil spune cã a vãzut-o pe Fecioara Maria ºi lumea,
fiindcã sufletul ei are nevoie de exact asemenea poves-
tioare, se apucã sã clãdeascã biserici ºi altare. Eu nu vreau sã
fiu ca lumea. Eu nu sunt credincios. Nu cred în nimic, ce
naiba, sunt raþional. Dar uite cã tot m-am dus pe Magheru.
Cunoaºtem cu toþii ruina asta de care nu se sinchiseºte
nimeni, aflatã lângã vechea asociaþie a revoluþionarilor.
Dacã treci de panourile din tablã ruginitã pãºeºti pe un strat
gros de moloz, vezi excremente întãrite, pungi de chipsuri,
boturi umede de câini care se retrag imediat în tainiþele lor.
Între zidurile dãrãpãnate dai peste cornete de hârtie ºi cãr-
bunii sfãrâmicioºi ai focurilor aprinse de vagabonzi. Aici
trag eu nãdejde sã descopãr ceva, habar n-am ce anume.
228
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
M-am plimbat mult printre gunoaie, însoþit de privirile
curioase ale câinilor, rãscolind cu un bãþ rãmãºiþele. N-am
putut ghici prea bine ce modificãri fãcuserã Pãvãlache ºi
Greuceanu ºi care era scopul lor ; însã era clar cã incinta
galbenã suferise unele transformãri, ca de pildã în cazul
ferestrelor asimetrice ºi puþin ridicate faþã de nivelul ochilor.
N-am înþeles la ce ajuta asta. Într-un ungher, pitit sub un
frigider antic, am vãzut un aparat complicat, care, dupã
toate probabilitãþile, era un automat de apã conectat la un
rezervor subteran. Am descifrat cu greu indicaþiile de pe
spatele maºinãriei. Scria „pentru oprirea apei din 18 aprilie
1963, pentru zilele cãlduroase din perioada 23-29 iulie
1971, pentru sti...“ ºi aici literele se pierdeau. Un birou
prãpãdit, cu sertare sparte, mi-a atras atenþia. Încrustat ca
o semnãturã elegantã în lemnul încã bun al mesei, am citit
numele lui Eugen Pãvãlache. Deci am dat peste biroul lui.
Ca sã vezi, n-a minþit. Aºa cum era de aºteptat, nici un
document nu supravieþuise în spaþiul pãrãginit al mesei
de lucru. Degeaba am cãutat hârtiuþe, bilete, caiete –
pentru cã în euforia ce mã cuprinsese mã aºteptam sã
gãsesc, nu ºtiu de ce, un al patrulea caiet. Am gãsit totuºi
ceva în fotoliul desfundat de sub birou. Printre arcurile
sãrite ºi bucãþile de câlþi am dat peste un mecanism cu
ceas. L-am scos ºi l-am examinat îndeaproape. Semãna cu
o cutie obiºnuitã, nu avea nimic spectaculos. Când l-am
întors, am gãsit încã o inscripþie : „de declanºat în urma
disputei din 3 ianuarie 1980. Paul Greuceanu, 11 mai
1974.“ Dupã toate aparenþele, bateria mecanismului cu
ceas se blocase. Dar care era mecanismul ? Bombã nu
putea sã fie, era mult prea uºor. L-am sucit pe toate
pãrþile, l-am aruncat în perete, l-am scuturat. De-abia
atunci când l-am apãsat foarte puternic cu o cãrãmidã am
simþit o miºcare înãuntru. S-a auzit un clic ºi din mijlocul
cutiei a þâºnit cu putere o lamã ascuþitã ºi zimþatã, ca la un
briceag. M-am speriat. Am pus cap la cap toate detaliile
pe care le gãsisem atât de uºor de parcã cineva ar fi vrut
229
Silviu Gherman
ca eu sã le combin ºi m-am lãmurit cã briceagul ascuns în
scaun fusese replica lui Paul la ultima lor discuþie, când el
fãcuse infarct ºi nu apucase sã-ºi termine ideea. Probabil
Pãvãlache nu s-a mai aºezat niciodatã la birou dupã
moartea lui Paul.
Asta era o mare, mare prostie. Dacã Greuceanu îºi
prevãzuse moartea, de ce n-o evitase ? De ce toatã mas-
carada asta cu texte notate pe obiectele din institut ? ªtia
oare cã voi veni eu ºi-mi voi bãga nasul peste exact 34 de
ani ? Acum eram un credincios convins, dar nu mai puþin
scârbit. Nu gãseam nici un fir de logicã în toatã istoria,
doar niºte episoade demente relaþionate cu chiu cu vai.
Mã pregãteam sã plec, când ochii mi-au cãzut pe un
mic compartiment aflat deasupra pragului uºii. Semãna cu
o simplã sonerie dar, când m-am apropiat ºi am pipãit-o,
mi-am dat seama cã era de fapt o altã cutie. Am desprins-o
ºi am aºezat-o pe moloz. Cu mare grijã, am suflat praful
de pe ea. Alte litere. PG. De data asta m-am temut sã nu
fie vreo bombã, pusã acolo în caz cã ºiºul din scaun nu
funcþioneazã. M-am tras într-o parte ºi, înarmat cu un bãþ,
am apãsat ceea ce pãrea sã fie un buton. O trapã s-a
deschis cu un zgomot sec, fãcându-mã sã tresar ºi sã-mi
acopãr faþa cu mâinile. Nu era nici o bombã. M-am apropiat.
Era un bilet pe care scria :
„7 septembrie 2014 : Mi-am lipit urechea de þeava caldã
ºi am auzit lucruri foarte interesante. Când am realizat cã
mulþimea informaþiilor îmi depãºeºte capacitatea de memo-
rare, m-am repezit la birou, am luat o mapã, hârtie ºi pix,
ºi m-am pus pe notat. Grijã mare la câinele din spate, care
te va muºca de piciorul stâng.“
230
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Politica sexualã
Erau ºapte oameni, ºase bãrbaþi ºi o femeie, care explorau
o peºterã. Nu îi supãra întunericul, pentru cã aveau lanterne
puternice, iar umbrele îi urmau docile, fãrã sã le joace feste
ºi fãrã sã aibã vreo importanþã. La un moment dat, drumul
se bifurcã. Un bãrbat solid, pãrând a fi ºeful, spuse :
– Eu ºi încã un om o luãm pe aici. Tu, ºi spunând
aceasta îl indicã pe unul mai tânãr, ia-þi alt om ºi exploraþi
celãlalt culoar. Ceilalþi rãmâneþi aici ºi aºteptaþi-ne.
– O clipã, spuse tânãrul. De ce trebuie sã fim însoþiþi ?
– Pentru cã peºtera e foarte alunecoasã ºi, dacã unul
din noi alunecã ºi nu mai poate merge, celãlalt sã-i vinã în
ajutor.
– Eu atunci mai vreau un om, zise tânãrul. Ce vor face
ceilalþi aici, la intrare ? Mai bine sã vinã cu mine.
Bãrbatul mai vârstnic se încruntã în lumina lanternei.
– Bagã de seamã cã eu sunt ºeful aici. E de datoria mea
sã gândesc cum trebuie procedat mai bine ºi câþi oameni
trebuie sã aibã fiecare. Mai vrei sã-þi iei un om ? Foarte
bine. Dar ºi eu am nevoie de încã un om. Cred cã eºti
mulþumit.
Aºa cã ºeful ºi tânãrul aspirant pornirã sã exploreze
galeriile în fruntea a doi oameni fiecare. Lãsarã în coridorul
principal femeia. Ea îi aºteptã rãbdãtoare, fredonând o
melodie. Când cele douã grupuri se întoarserã, aproape
simultan, femeia îi gãsi cuprinºi de agitaþie.
231
Silviu Gherman
Primul grup vorbi prin reprezentantul sãu, bãrbatul
mai vârstnic.
– Am mers mult ºi am descoperit trei galerii fãrã mare
însemnãtate ºtiinþificã. În a patra însã, spre uimirea noastrã,
am dat peste un salon uriaº, acoperit cu picturi rupestre.
Sunt magnifice. Altamira pãleºte pe lângã ele. Vom merge
pe aici.
Tânãrul aspirant nu-l lãsã sã termine.
– ªi noi am crezut la început cã am luat-o pe un drum
banal. Dar dupã nici zece minute am descoperit rãmãºiþele
fosile ale unui urs încã neclasificat. Are mai bine de 7
metri înãlþime, ºi e evident cã vom merge mai întâi sã-l
admirãm, apoi ne vom întoarce sã aruncãm o privire ºi la
picturile rupestre.
– Nu sunt de acord, spuse ºeful. Mergem la picturi.
– Mã opun, spuse aspirantul ºi-ºi bombã pieptul.
Cel vârstnic tãcu.
– Sã supunem la vot.
– Da, da, aºa e mai bine, întãrirã ceilalþi, sã votãm.
– Cine vrea sã mergem la picturi ?
Membrii primului grup, inclusiv ºeful, ridicarã mâinile.
– Trei. Cine vrea sã mergem la urs ?
Membrii celui de-al doilea grup, inclusiv aspirantul,
votarã favorabil.
Trei contra trei.
Toate privirile se fixarã asupra femeii, care fusese lãsatã
sã aºtepte la intrare ºi încã nu votase.
– Voteazã. Pe unde vrei s-o luãm ?
Femeia votã.
* cãrãbuºii colepotere ? nu ºtiu, parcã mi-a explicat, dar am
În timp ce înaintau prin coridorul strâmt ºi alunecos,
cei doi ºefi se gândirã cã doar femeia decisese totul ºi se
întrebarã ce fel de ºefi sunt cei care pot sã decidã doar
câþi oameni sã ia cu ei.
232
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Ahile
Cãrãbuºii lui Hector mã deranjeazã. Dacã nu-i þine în
borcan are prostul obicei sã-i lase prin camerã sã se plimbe
pe perne, dupã care îi culege cu penseta ºi-i vârã pe rând
sub lentila microscopului. Are un Optik Kabinet 70, dacã
nu mã înºel asupra numelui, un set de aparate optice
pentru tot poporul, cunoscute în comerþul comunist. Ade-
vãrul e cã nu mai gãseºti nicãieri aºa scule complexe. Azi
un microscop, mâine un stereoscop, poimâine o lunet㠖
Hector nu se plictiseºte. E la Ciberneticã ºi eu sunt la
Management, stãm în Moxa, el s-a transferat din Leu acum
douã sãptãmâni. Mã gândeam cã e un lucru stabilit faptul
cã, în camera mea, pentru oricine ar mai veni, eu sunt
stãpânul. Dacã el a venit ºi mi l-au bãgat pe gât, deºi aº fi
putut sta singur, mãcar sã fi înþeles repede, din primele
zile, cã eu am un statut superior, iar el e un tolerat. Toate
trucurile pentru a-mi demonstra superioritatea, reminis-
cenþele liceului, iscuþimea de brici a minþii... le puteam da
deoparte. El nu trãia în conflict, ci mai degrabã în împã-
ciuire. Se îndrãgostise de câteva timp de coleoptere – sunt
uitat – ºi de câte ori avea ocazia se juca cu bãieþii din
borcan, cum îi numea. Îi scotea, îi înºira, îi numãra ºi-i
contempla. Aºa coleg mi-au dat.
Mã uitam la el cum stã sprijinit în cot ºi face cute în
cearceaf ca sã varieze traseul cãrãbuºilor, ºi mã gândeam
233
Silviu Gherman
cã e poponar, pervers sau poate chiar criminal. Avea
zâmbetul eternei bunãtãþi ºi ochii mari, de copil. ªi nu
arãta ca un copil oarecare, ci era copilul ideal, ºi nu de
oriunde, ci din manualele de francezã de pe vremuri.
Erau niºte desenatori de tipologii, îmi închipui cã primeau
comenzi de genul : fã-l pe unul vesel, ºi-l desenau bucãlat,
cu gropiþe în obraji, cu pistrui (care serveau ºi ca element de
sugerare a îmbujorãrii, cã se imprima alb-negru), alergând
pe câmpie în pantaloni scurþi, urmat de un câine ºi o
droaie de fluturi. Aºa era ºi Hector. Chiar purta pantaloni
scurþi (în noiembrie) ºi hrãnea câinii cu ochi albaºtri din
faþa Moxei, era cel mai bun prieten al lor. În fine, l-am
întrebat odatã de ce-l cheamã Hector, ºi mi-a zis cã de fapt
îl cheamã Nestor Moarcãº, dar cã bãieþii din Leu l-au
poreclit aºa în urma unei întâmplãri „hazoase“, ca sã fiu
fidel limbajului : într-o zi, când sã intre în camerã, s-a
împiedicat ºi s-a lovit la picior. A fost o ranã mai mult
urâtã decât rea, mi-a arãtat semnul, însã fiindcã îl sculase
din somn pe unul Poetul, ãsta a scotocit în mintea lui
adormitã ºi i-a zis Hector, ca ãla cu tendonul, cu Troia,
care s-a lovit la picior. Aºa cã Hector i-a rãmas numele. A
încercat sã-l schimbe când o fatã i-a zis cã ãla cu piciorul
nu-i Hector, ci Ahile, dar pânã ºi taicã-su s-a învãþat sã-l
strige Hector, cã adicã Hector seamãnã cu Nestor, ºi chiar
e mai drãguþ.
Mã plictisea îngrozitor. A fost totuºi o chestie cã a adus
televizor. ªi aºa am aflat încã ceva : cã se uitã la filme
porno, ce-i drept cu sonorul la minim, de la 12 noaptea
pânã la 4 dimineaþa, când înceteazã emisia. Stã cu borcanul
de cãrãbuºi într-o mânã ºi cu telecomanda în cealaltã,
sprijinit în cot (dar nu ar muta canalul nici sã-l pici cu
cearã), ºi examineazã. La cât e de atent nici nu mai cred
cã se excitã. Cred cã nu-l intereseazã sexul, el urmãreºte
un lucru anume, are o temã în cap, se uitã la proporþii, la
culoarea pãrului, a pielii, la dracu ºtie ce ; dacã-l întrebi ce
234
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
face zice c㠄are o treab㓠; m-am gândit ºi la prostii, dar
cum spuneam, ºade într-o parte, mâinile îi stau la vedere,
una pe telecomandã, alta pe borcan, nimic în genul ãsta.
La cantinã evitam sã iau masa cu el. Mã convingeam
din zi în zi cã ceva nu e în regulã deloc cu bãiatul ãsta.
Dacã vedeam vreun coleg de facultate – chiar unul cu
care nu mã aveam bine –, mã duceam la masa lui ºi-i
þineam companie, mã ridicam cu tava ºi mã aºezam direct.
În urma mea, la altã masã, Hectoraº sorbãia supa ºi se uita
la ºerveþel. Primul lucru pe care-l fãceam era sã-l bârfesc,
ºi aveam ce spune, aºa cã interlocutorul mã primea mãcar
din curiozitate. Ziceam cã la rãzboi (sau oriunde mor
oameni), primul cãzut e – culmea culmilor – cel mai bun
dintre noi, cel cu o figurã de înger zâmbindu-ne din
fotografia alb-negru, cel care îºi îmbrãþiºeazã pãrinþii în
imagini filmate cu încetinitorul, cel care sãdeºte pomi ºi
spune în interviuri lucruri despre Dumnezeu. În lupta
tuturor cu moartea, primul cãzut e Hector, ºi dacã pânã
atunci nu-l suportai ºi-i ziceai carã-te, acum cã a murit îþi
dai seama cã ai scuipat un arhanghel, ºi-þi pare rãu, dar ce
sã-i faci ? Între un ºarpe adult ºi un pui de mâþã, cine o sã
moarã primul ? Puiul de mâþã. Între un pui de gâinã ºi un
câine, cine o sã moarã primul ? Puiul. Aºa e legea firii, cel
puþin aºa o înþeleg eu, pentru cã mã enerveazã puii de
mâþã ºi nu suport pãsãrile, dar toatã lumea zice cã sunt
drãgãlaºi, iar satisfacþia mea vine din vulnerabilitatea lor,
care o sã le grãbeascã sfârºitul. Nu-mi plac sfinþii (nu cã
Hector ar fi sfânt. Existã mai multe tipuri de sfinþi, unii
sunt de treabã, alþii sunt oribili. Sfântul de treabã e omul
pe care nu-l observi ºi pe care doar întâmplarea þi-l
descoperã ca sfânt. Omul e cu sfinþenia lui, are cancer ºi
nu zice nimic, continuã sã zâmbeascã, mã rog, chestii din
astea. Sfântul oribil e personificarea faþadei, a mierii în
care a fost pusã o bombã de zahãr, e omul care radiazã
extazul ºi te copleºeºte, ca o pãturã de lânã în toiul verii.
235
Silviu Gherman
Vorbeºte delicat ºi atent, nu care cumva sã-þi rãneascã
timpanele, clipeºte încet ºi cu înþelegere, spune da, niciodatã
nu, decât atunci când slujeºte un scop pozitiv – îl întrebi
ce zici, rãmân pe varã, a, nu, face, cum sã rãmâi, tu eºti
deºtept, înveþi ºi scapi, sigur nu rãmâi. Ãsta nu e om, e
orice altceva, dar nu e om).
Aº putea vorbi despre facultate, dar prefer sã mã rezum
la viaþa de civil. Trebuie sã spun de aºteptarea la cantinã, de
câini, de tanti Silvia, de muzeul Antipa ºi de Ciºmigiu, iar la
final, sã povestesc de cheful unde au arestat-o pe Carmen.
Cantina are o intrare generoasã, ca o adevãratã instituþie.
Ai impresia cã lipsesc mobile ºi ficuºi, e o atmosferã de
uºurãtate ºi neîmplinire (poate mi se pare, pentru cã intru
acolo numai când mi-e foame). În dreapta sunt veceurile,
care nu miros niciodatã ; în schimb chiuvetele picurã
mereu, fie dintr-un defect al robinetului, fie din neglijenþa
utilizatorului. Intri ºi auzi izvoraºe. Am fost învãþat cu
curãþenia ºi înainte de fiecare masã îmi iau punguþa de
plastic cu sãpunul ºi un mic prosop, ºi nu cred cã mã
enerveazã ceva mai tare decât strecurarea lui Hector în
toaletã, în urma mea, ºi rugãmintea fãcutã pe un ton
plângãreþ, copilãresc, exprimând un om cu garda jos care
îþi cere efectiv o favoare, ce eºti nasol, ajutã-l ºi pe el :
– Cristiiii, te rooog, ºtiu c-o sã te superi, dar te rooog,
poþi sã-mi dai ºi mie puþin sãpun ? Rãmân dator.
Tot timpul rãmânea dator, ºi la cãratul rufelor la spãlãtorie,
ºi la sandviºuri, ºi la pastã de dinþi. I-aº fi dat în cap cu toate
lucrurile în privinþa cãrora „rãmânea dator“, dar te descuraja
efectiv moliciunea lui, ce sã-l mai loveºti, începuse sã mã
enerveze însãºi enervarea, voia sã mã aducã la exasperare ;
chiar ºi acum îmi tremurã buza de jos, ºi au trecut de atunci
ani buni. ªi încã ceva, era sã uit : spunea întotdeauna „puþin
sãpun“. Ce-i aia „puþin sãpun“ ? Eu am un singur sãpun, ºi
236
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
e destul de mare. Ai fi zis cã mãsura gradul de folosinþã al
sãpunului ºi îi era de ajuns o fracþiune din cantitatea
necesarã mie, de unde ºtia el cât sãpun folosesc eu ?
Dar uite cã tot stau ºi mã minunez : Hector n-a încasat-o
niciodatã. Un pumn sã-i fi dat, ºi s-ar fi chircit în poziþia
fãtului, scâncind ca un pui de focã, bã, te rooog, nu mai
da, te rooog. ªi dacã nu te convingea nicicum, ar fi întors-o
pe glume, ar fi zis cã rãmâne dator sau cã ai un pumn
foarte puternic, iar pe el îl doare. Era efectiv proiectul de
suflet al Elenei Farago.
Destul Hector, trebuie sã mã odihnesc. Între atâtea
enervãri, nu pot sã nu-mi pun întrebarea : oare Hector mã
enerveazã sau e ceva mai adânc care nu-mi dã pace ? E
posibil sã fie ºi asta. Eu par bun ºi el pare rãu, dar
mãrturisesc cã nu l-aþi cunoscut pe Hector, ce creaturã, îþi
injecteazã agonie în vene. De felul meu nu sunt un om
calm, ºi de-aia nu vreau sã am declanºatori în preajmã.
Uneori vreau doar sã mã plimb pe strãzi ºi sã vãd câini ºi
pisici. Îmi trebuie o altã stare, lipsitã de umanitate, o stare
organicã ºi totuºi diferitã. Am spus cã nu-mi plac pisicile,
dar îmi place sã vãd cum se bat. Pe urmã o sã zic de câini,
dar ceva mai încolo, fiindcã are legãturã cu Hector.
Eram odatã pe lângã Unirii, pe o strãduþã labirinticã
unde lumea traversa ca sã ia tramvaiul, cã în rest nu erau
magazine, numai curþi ºi maºini vechi. Lumea aºtepta
cuminte în staþie ºi se uita în depãrtare, sã vadã dacã
apare trenuleþul. ªi oamenii, dacã vãd cã apare, îºi strâng
plasele ºi se apropie de marginea refugiului, sã fie primii,
sã aibã loc. E frumos sã-i vezi cã s-au aºezat strategic, cã
sunt gata, cã adicã nu mai trebuie decât sã se deschidã
uºile ºi or sã tãbãrascã înãuntru, ºi când colo, ce sã vezi,
locurile sunt deja ocupate. Nu-i nimic, apar alte conflicte,
dar nu vreau sã vorbesc despre asta. Ideea e cã nu-i
237
Silviu Gherman
intereseazã pisicile. Dacã vãd câini, bine, îi mângâie, le
dau oase, comenteazã negativ politica lui Bãsescu, dar cu
pisicile n-au ce discuta. Vezi un bãtrân cu o pungã de
oase, pe care vrea s-o dãruiascã unui frate întru existenþã ;
acel frate e întotdeauna un câine, niciodatã o pisicã. De
ce oare ? Câinele exprimã credinþã, blândeþe, supunere,
dragoste necondiþionatã, limbajul lui e uºor de descifrat
(dã din coadã ? – se bucurã, þine coada în jos ? – e trist sau
speriat, are urechile ciulite ºi limba scoasã ? – i-e foame,
sãracul). Pe câtã vreme, pisica, ce þine urechile ciulite tot
timpul, dar asta din curiozitate, pisica e curioasã ceva de
speriat, ce sã facã bãtrânii cu aºa o calitate, ei care au
vãzut totul ? Apoi pisica e suplã. Altã calitate complet
anapoda. Ce sã facã bãtrânii cu supleþea ? Eºti suplu când
eºti tânãr, la bãtrâneþe nu mai ai timp, eºti casant, nu vrei
sã-þi aminteºti de propria slãbiciune. Pe urmã, nu e supusã,
e alunecoasã, temãtoare, parcã vine de undeva ºi numai
cu mare scârbã stã pe aici, ea ar vrea sã plece înapoi. Le
aminteºte de moarte. Babele care au pisici preferã femelele,
nu masculii. Masculii adevãraþi vin ºi pleacã, iar ele au
nevoie de un simplu ghem de blanã. La babe nu se pune.
Deci boºorogii nu se împacã cu mâþele. În cel mai bun
caz le ignorã. (Nu, încã n-am reuºit sã argumentez cum
trebuie, e limpede cã sunt multe babe care iubesc felinele,
dar am zis cã la babe nu se pune, vreau sã spun : omul
bãtrân, bãrbat sau femeie, care iese pe stradã ºi hrãneºte
animalele cu resturi preferã sã hrãneascã un câine decât o
pisicã. Aºa stau lucrurile. Poate nu reuºesc sã aduc dovezi
definitive, dar mie aºa mi se pare. Mã rog.)
Ca sã n-o mai lungesc, pe strãduþa labirinticã de lângã
Unirii, doi motani se priveau ºi-ºi miºcau vârfurile cozilor,
mârâind din când în când aºa cum fac pisicile, ca niºte
copii sãlbatici. Voiau sã se batã. Erau într-o curte, alãturi
de staþie, ºi nimeni din cei prezenþi nu se uita la ei.
Oamenii lungeau gâtul dupã tramvai. Motanii continuau sã
238
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
facã tãrãboi, dar nu se miºcau. Aºa e la motani. Învingãtorul
încearcã sã-l facã pe celãlalt cu nervii, sã-l bage în pãmânt,
ºi, ºmecher cum e, îl pune într-o situaþie fãrã ieºire : pleacã
de aici, ãsta e teritoriul meu, ºi când ãla dã sã plece
ºmecherul miaunã nervos : ce faci, unde pleci, atâta îþi
trebuie sã pleci, intri pe teritoriul meu ºi acuma vrei sã
pleci ? E un conflict dureros, dar frumos de privit. Tramvaiul
a venit ºi i-a luat pe oamenii grãbiþi cu conflictele lor, eu
am rãmas singur pe stradã, sub razele viguroase ale soarelui,
privind motanii. Aveau spinãrile foarte arcuite, iar tensiunea
atinsese asemenea cote, încât nici nu mai miºcau din
coadã. Distanþa dintre mustãþile lor era de vreo zece
centimetri. Unul, roºcat, þinea laba din spate îndoitã într-o
poziþie oarecum nefireascã, de parcã ar fi fost surprins de
celãlalt (negru, cu blanã lucioasã, bine hrãnit), ºi se simþea
din simpla analizã a posturii cã negrul îl ameninþa pe
roºcat, care bãtea în retragere. Victoria era decisã, ºi sincer
cã în afarã de inducerea umilinþei, care e o stare uni-
versalã, nu mai aveau nici un motiv sã se înfrunte. Natura
are cãi ciudate ; eu aº fi rezolvat mai simplu. Aº fi pus
motanul învingãtor sã umfle pieptul sau sã facã un sunet
specific, iar celãlalt sã înþeleagã ºi sã se ducã în treaba lui.
Nu era mai simplu ? útia, vezi Doamne, aveau demnitate,
care motanului negru i-a pãrut ameninþatã, fiindcã altfel
n-ar fi tresãrit de parcã l-ar fi ars ceva, naiba ºtie ce-o fi
vãzut, ºi i-a ras roºcatului o labã în bot, lucru care a
declanºat ostilitãþile. ªi parcã simþeam fiecare ghearã înfi-
gându-se în blana celuilalt, trecând de vaga protecþie a
blãnii, penetrând stratul superficial de piele, rupând ºi
dezordonând þesuturi, ºi zbieretele pisiceºti s-au ridicat ca
într-o tornadã ºi s-au coborât asupra participanþilor, acope-
rindu-i ca praful din desenele animate. La sfârºit, roºcatul
a sãrit printre gratiile de fontã ale gardului, mi s-a încurcat
printre picioare ºi s-a îndepãrtat în goanã, imagine jalnicã
a învinsului absolut, urmãrit de ruºine, dând tot ce putea da
învingãtorului, abandonându-ºi ultima fãrâmã de demnitate –
239
Silviu Gherman
ºi uite cã ºi eu dau importanþã demnitãþii, eu care ziceam
cã demnitatea n-are importanþã ºi nu face altceva decât sã
creeze tensiuni.
Sã n-o iau pe arãturã. Sã spun adevãrul, repede. Sã
nu-l mai calomniez. Deci mã întorceam odatã la cãmin,
fusesem la cenaclu la Uniunea Scriitorilor, care e la o
azvârliturã de bãþ de Moxa, ºi-l ascultasem pe Mincu ºi pe
doi poeþi al cãror nume l-am uitat. Era pe vremea când mã
interesau poeþii ºi fãceam încercãri lirice, care mã descum-
pãneau de cum le vedeam aºternute pe hârtie sau pe
ecranul computerului, adicã în mintea mea vedeam eleganþa
ºi frumuseþea unor imagini, dar când le amestecam în
porcãria cuvintelor ieºeau niºte banalitãþi sau niºte chestii
mult prea cãutate, care n-ar fi prostit pe nimeni. Pe de altã
parte, unii scriau poezii bune, ºi mã tot întrebam cum fac
ei, de unde scot conceptele, din ce adâncimi mocirloase,
cum le ºlefuiesc, cum le dau claritatea cristalului, cum le
aleg, cum le ridicã... ªi mã întorceam acasã ameþit de la
þigara pe care mi-a împrumutat-o nu ºtiu care (nu prea
fumez), cenaclul are intrare liberã, vedeam mereu alte ºi
alte feþe. La ieºire din matca literarã nu eram mai mângâiat,
erau ºi bune, erau ºi proaste, mai mult proaste decât
bune. Ce mi-a venit ? Hai acasã. Aºteptam la semafor,
treceam de Academie, vedeam copacul care a crescut
ciudat, un metru jumate în sus ºi pe urmã a cotit-o la
dreapta, strada, ocoleam Academia, o þineam drept în
faþã, depãºeam niºte fete cu mapã la piept, intram în
Moxa, ziceam sãrumâna lui tanti Silvia ºi dãdeam sã intru
în blocul meu, la camera 433. Dar nu era aºa simplu.
Se întâmpla uneori sã dau peste Fetiþa, Bobiþã, ºi puii
lor, Burtosu, Flu ºi Fujiyama. Le-am notat numele imediat
ce le-am aflat, în carneþelul cu coperþi de piele, pentru cã
erau ciudate. Fãceau toþi parte din aceeaºi familie, a
cãþeilor alburii cu ochi albaºtri, ºi probabil cã vreun strãmoº
li se încurcase cu un Husky, de la care au moºtenit ochii
240
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
ãia umani, de hipnotizatori pe patru labe. Am ignorat
întodeauna sfatul lui tanti Silvia ºi nu le-am dat salam. (ªi
Hector spunea sã le dau de mâncare.) Eu ziceam cã-i
treaba ei dacã vrea sã-i þinã. ªi sã-i înveþe sã fie mai
prietenoºi, cã mereu lãtrau, ziceam, dacã mã muºcã e vina
dumneavoastrã, dar desigur cã tanti Silvia avea lucruri mai
importante de fãcut, sprijinitã pe credinþa cã nu te atacã
degeaba câinii, trebuie sã ai tu ceva pe suflet ; aºa cã,
aveam sau n-aveam, grupul Albastru mã înconjura ºi mã
lãtra ca pe ultimul vagabond. Burtosu era capul rãutãþilor.
Ceilalþi îºi duceau viaþa tihnitã topindu-se în soarele amiezii,
cãci, chiar dacã era octombrie-noiembrie, cãldura încã nu
pãrãsise pãmântul, dar natura are niºte cãi efectiv ciudate,
se trezeºte Burtosu din toropeala lui, se smulge din cul-
cuºul oferit de tanti Silvia ºi Hector (preºuri vechi), vine la
mine ºi începe sã mã latre de parcã m-ar cunoaºte de o
grãmadã de vreme, eu eram ãla care l-am bãtut când era
mic, eu l-am spânzurat, eu am vrut sã-l înec...
Ce porcãrie, ce porcãrie ! Nu mai vreau. Mi-am pierdut
ºirul gândurilor. Pe mine mã enerva colegul ãla al meu, ºi
am ajuns sã vorbesc despre pisici ºi câini care mã latrã !
Mi-am propus s-o iau încet, dar m-am rãtãcit în divagaþii.
Aº putea sã vorbesc pânã poimâine dac-o þin în stilul ãsta.
Sã fac un efort ºi sã mã adun. Sã mã organizez. Deci mã
enerveazã. Ce mã enerveazã ? Hector. În ce episoade
semnificative mi-l amintesc ? În cele legate de muzeul
Antipa, de Ciºmigiu ºi de arestarea lui Carmen.
Antipa
O sã fiu scurt. Într-o miercuri, Hector a venit acasã cu
un Coeulidas lycanthropii strãpuns de un ac auriu, aºezat
pe un suport de mãtase. Cred cã aºa-i zicea. (Avea numele
scris pe o etichetã, dar cãzuse ceva lichid pe ea, nu se
vedeau bine literele, nu ºtiu dacã era coeu sau ceru sau
lyca în loc de fige). Mi-a zis cã e o gânganie foarte rarã,
241
Silviu Gherman
care nu trãieºte decât în Mexic. Pe urmã a trecut încã o zi,
ºi seara, când el s-a dus la baie, am deschis televizorul pe
ºtiri ºi am vãzut un reportaj despre muzeul Antipa, unde
nu fusesem niciodatã de când venisem în Bucureºti (îmi
tot promiteam cã mã duc, dar nu m-am mai dus). ªi la
televizor vorbea o doamnã despre donaþii ºi colecþii, iar în
spate avea un raft plin cu insecte. Mã uit mai atent – ºi vãd
suportul acoperit cu mãtase albastrã, cu o ditamai gânganie,
exact ca a lui Hector. Doamna a continuat sã vorbeascã, a
intrat montajul ºi, când a revenit, în spatele ei erau tot o
grãmadã de insecte, dar parcã lipsea Coeu..., ºi nimeni n-a
observat lucrul ãsta. La finalul reportajului camera îl sur-
prinde pe Hector admirând exponatele, apoi îndepãr-
tându-se ; un vizitator între alþii. Mi-a fost clar ca bun ziua
cã a ºutit cãrãbuºul mexican ºi i-a prostit pe toþi, adãugând
un nou exemplar colecþiei. A venit de la baie.
– Bã, tu ai furat insecta de la Antipa ?
N-a zis nimic.
– Bã, tu n-auzi când te întreb, tu furi de la muzeu ?
– N-am furat nimic...
– De unde o ai ?
– Lasã-mã-n pace...
– Zi, mã, de unde-o ai ?
– Nu-þi zic.
– Tu vrei sã mã enervezi ?
ªi s-a întâmplat. Vocea i-a coborât ºi i-a tremurat.
– E treaba mea de unde-l am, tu vezi-þi de ale tale ! Te
avertizez !
A luat insecta cu el ºi a ieºit trântind uºa. M-a lãsat cu
ochii holbaþi ºi gura cãscatã, deci se poate ºi aºa, plã-
pândul ºtie sã se enerveze, ba chiar sã ameninþe. M-am
ridicat ºi am început sã mã plimb prin camerã. Uite cã îl
scosesem din sãrite pentru prima oarã. Acum aveam ocazia
sã-i arãt cã vreau sã plece, puteam sã-l aduc la o aºa stare
cã ar fi plecat de bunãvoie. De obicei, la un delicat ca
Hector, supãrarea se întinde pe sub piele mai ceva ca o
242
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
plagã, nervii se desprind, devin furtunuri, cresc, ies prin
piele ºi încep sã devoreze trupul. Am mai vãzut asemenea
manifestãri la fetele urâte, când le înjuri, sau la schilozi,
când le spui cã sunt handicapaþi. Dacã aº fi putut sã-i
strivesc gângania, atunci însemna cã... ªi ochii mi-au cãzut
pe patul lui. Uitase de borcanul tradiþional, absorbit cum
era de noua descoperire. L-am luat ºi m-am uitat la bãieþi.
Se plimbau în sus ºi-n jos. Am desfãcut capacul gãurit,
acoperind cu grijã gura borcanului, pe urmã l-am pus la
orizontalã ºi am ridicat un deget, cât sã poatã ieºi un
singur bãiat, ºi am început sã scutur uºurel. ªi, într-adevãr,
primul bãiat a ieºit, ameþit, ºi se pregãtea sã zboare, dar
l-am pocnit cu ºlapul ºi s-a fleºcãit pe linoleu. Al doilea,
tot aºa. Al treilea era sã-mi scape ºi l-am tuflit cu pumnul,
ceea ce mi s-a pãrut scârbos ºi m-am ºters de linoleu,
fãcând o dungã maronie. Urmãtorii doi au murit uºor, dar
ultimul mi s-a lipit de ºlap ºi iar a trebuit sã fac o patã
maronie pe linoleu. M-am dus la baie, m-am spãlat pe
mâini ºi am plecat la masã.
Dupã ce am mâncat, m-am întors repede în cãmin.
Poate cã ar fi vrut sã sarã la bãtaie. Era o perspectivã
interesantã, oricum nu mi se întâmplase nimic de foarte
multã vreme. Am ieºit din cantinã ºi m-am îndreptat spre
bloc. Nu digerasem prea bine ºi aveam stomacul umflat.
Am încercat degeaba sã râgâi, am pufãit ºi am bombãnit.
Înaintea lui 433 m-am simþit mai uºurat ºi am deschis repede
uºa. Hector stãtea pe pat, liniºtit, cu mâinile ºi picioarele
încruciºate, molfãind între dinþi o þigarã neaprinsã. Nu se
uita la mine. Linoleul era curat.
– Unde-ai plecat ? l-am întrebat, nu mi-a rãspuns. Unde
þi-e gângania aia nouã ? am continuat, dar tot nu mi-a
rãspuns. N-am zis nimic de restul cãrãbuºilor, în schimb
am început sã mã uit prin camerã, sã-i gãsesc insecta ºi sã
i-o stric în faþã, uite aºa, ca sã vadã cã mi-e silã de el ºi cã
nu-l mai vreau aici. Cu toate cã simþeam numai repulsie,
o repulsie autenticã, purã, nu puteam sã-i spun lucrurile
243
Silviu Gherman
astea în cuvinte, m-aº fi bâlbâit ºi s-ar fi dus dracului
încercarea, voiam numai sã-i demonstrez cã nu e acceptat.
Dar oricât am cãutat, n-am gãsit nimic, nici un gândac. Am
cãutat ºi la baie, ºi sub covorul de lângã pat, ºi în lucrurile
lui, peste tot. În cele din urmã am ridicat ºi eu vocea, ca
sã nu rãmân dator, i-am spus sã nu-l mai prind cu gândaci
prin camerã, cã i-i bag pe gât sau ceva în genul ãsta, ºi
i-am atras atenþia cã de azi înainte vor exista niºte reguli
de comportament (pe care n-am mai apucat sã i le înºir,
fiindcã mi s-a pãrut cã devin penibil ºi m-am oprit). Dupã
câteva zile, când m-am dus din curiozitate la Antipa, am
vãzut insecta la locul ei. Am întrebat o femeie cu ecuson
dacã nu cumva a dispãrut ºi apoi a reapãrut misterios, dar
ea mi-a spus cã insecta e acolo de ani de zile ºi cã n-a
furat-o nimeni, e curios, am zis, pentru cã ºtiu pe cineva
care are o insectã asemãnãtoare, ba chiar identicã, iar ea
a zis cã se poate, de obicei insectele astea se cumpãrã pe
piaþa neagrã din Mexic ºi Europa cu 500 de dolari bucata,
nu sunt foarte rare, dar nici nu se gãsesc pe toate dru-
murile. Am ieºit afarã nãucit ºi m-am aºezat pe o bancã.
Maºinile opreau la stop ºi apoi porneau. Se aprindeau
faruri. Ce Dumnezeu a fost în capul meu, ce am vãzut la
televizor, ce-mi vine sã-i stric omului cãrãbuºii, ce mi-a
fãcut mie Hector ? E o prostie, e o prostie mare de tot.
M-am gândit sã mã mut. Nu m-au vrut. Nici la 431, nici la
430, nicãieri. Nu mã plãcea lumea, ce sã-i faci, n-aveam viaþã
socialã. Singurii indivizi cu care mã înþelegeam cât de cât
erau niºte pretenari triºti de la 264, unde intrasem odatã din
greºealã, cãutând un coleg în legãturã cu niºte cursuri. Am
intrat, ãia beau, mi-au zis bea ºi tu ºi am bãut. În rest,
facultatea nu-mi plãcea, plictiseala, liniºtea care mã încon-
jura ºi dorinþa de a dormi cât mai mult, asta era viaþa mea.
O sã sar peste Ciºmigiu.
244
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Carmen
În schimb asta pune capac la toate. Trebuie neapãrat
s-o spun, pentru cã de la cheful lui Carmen nu l-am mai
vãzut pe Hector, care s-a mutat, din câte am înþeles, înapoi
în Leu, ºi pe Carmen au arestat-o.
Era trei dimineaþa, se luase curentul ºi toþi începuserã
sã înjure. Peste tot bãnuiai grupuri de furioºi, lovindu-se
de pereþi ºi agitându-ºi braþele. Muzica ce ne pompase în
sânge ritmuri sacadate se oprise cu un oftat, ºi de-abia în
clipele când întunericul s-a împletit cu tãcerea ne-am dat
seama ce gãlãgie fusese. Nu ºtiu cine îºi serbase ziua,
adusese pe hol o staþie cât toate zilele ºi chemase tot
cãminul la petrecere. Coborâsem de la primele acorduri ºi
mã amestecasem printre oamenii care, tot aºa, curgeau de
te miri unde, ua, chef, ueei. Am reuºit sã iau cu mine
douã beri ºi m-am ghemuit lângã un ficus, sã mã uit la
dansatori, dar ce dansatori, cã toþi stãteau în picioare, ºi
chiar dacã ar fi dansat, tot n-ar fi avut loc. Mã gândeam cã
era ziua ãluia de la doi, care obiºnuia sã dea chefuri din
astea, dispersate de obicei de poliþie, dar ce zic eu poliþie
(ce zic eu dispersare !), lumea atârna în întuneric, se frecau
doi sau trei, prostiuþele continuau în camere, ºi pe la douã
dimineaþa tanti Silvia sãrea disperatã din aºternut ºi suna
la poliþie. Venea mereu acelaºi buhãit cu chipiu, care se
umfla în pene cu autoritatea lui, cerea sã se facã liniºte,
dar nu ºtiu cum o fãcea, cã parcã nu era convins, se
apleca puþin de ºale, punea mâinile în ºold, zicea cã
femeia asta nu poate sã doarmã, aveþi grijã, ºi pe urmã
pleca. Tanti Silvia se întorcea în pat, oamenii se întorceau
la chef. Dupã un sfert de orã se întorcea ºi poliþistul, de
astã datã convins, adicã ne dãduse o ºansã, dar de acum
ni s-a înfundat, eu mã duceam nu ºtiu unde, ºi peste o
jumãtate de orã (cel mult), muzica reîncepea. Aºa cã în
momentul în care s-a luat curentul m-am gândit cã o fi un
gest intenþionat, ºi ce dacã, mi-am zis, eram foarte mulþumit
sã mã ghemuiesc lângã ficus ºi sã beau bere. Am zis cã era
245
Silviu Gherman
întuneric, dar chiar beznã nu era, venea luminã de la
stâlpul portocaliu de peste drum ºi se strecura printre
picioarele ºi braþele petrecãreþilor, fãcând umbre pe pereþi.
Îmi plãcea sã mã uit mai ales la profilul unei fete cu pãrul
tuns scurt, aflatã aproape de geam, în opoziþie cu profilul
unui tip care fuma lângã perete. Fata îºi proiecta umbra
uriaºã acoperind întreaga suprafaþã a peretelui, ca un
supercreier, dominându-l pe tipul de departe, a cãrui
siluetã pãrea pipernicitã, ai fi zis capul vrãjitorului din Oz
uitându-se la omul de tinichea, ºi fata a fãcut scamatoria
cã a strigat Beni ºi s-a apropiat, micºorându-ºi capul pânã
la dimensiunile lui, aºa cã au putut sã se sãrute. Beni a
bolborosit ceva ºi a strigat încã ceva, din care n-am mai
înþeles decât „...dracului cu lumina lor cu tot“, a aruncat
þigara ºi a plecat. Fata a rãmas cam aiurea, braþele îi
atârnau în aer, ºi atunci am vãzut cã între degetele mâinii
stângi avea o altã þigarã, mai groasã. Nu mai era muzicã,
lumea se rãsfira ºi puþini continuau sã bea ºi sã fumeze,
iar fata voia sã fumeze iarbã, pentru cã nu putea fi altceva
(ºi tolomacul de Beni e nervos pe curent), ºi avea o
siluetã cel puþin drãguþã, cu linii suple ºi delicate, deºi mi
se pare cã avea pantaloni largi, cu lanþ. M-am ridicat.
Când m-am ridicat, am atins doza de Tuborg cu piciorul ºi
am vãrsat-o pe jos. Am înaintat cu lumina în spate ºi cu
ditamai silueta greoaie proiectatã peste fatã, acum eu eram
vrãjitorul, ºi mai cã nu-mi venea sã cred, am spus ceva, un
lucru care m-a înroºit, dar nu se vedea, aveam lumina în
spate, ºi a fost bine, începutul a fost fãcut, am uitat imediat
ce-am spus, ºi am început sã vorbim despre alte lucruri,
tot aºa de neimportante ; era ca ºi cum ºtergeam trecutul
ºi nu vedeam decât foarte vag viitorul, ceea ce conta era
sã urmez traseul cunoscut, sã-i spun cum mã cheamã, s-o
întreb cum o cheamã, la ce facultate e, ce-i place, mie îmi
place sã dorm, o, de-aº putea dormi mai mult, ai ore de
dimineaþã ? Toate vorbele care n-au rost, ba da, au, dar nu
poþi sãri direct în braþele omului, trebuie mai întâi sã-i
246
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
vorbeºti, eu nu voiam decât sã mã topesc peste ea, nici nu
mã interesa cum arãta la faþã, la trup, mirosea bine, a
þigarã ºi a parfum, ºi mi-era suficient.
M-a dus în camera ei, de unde au ieºit, tocmai când am
intrat noi, douã fete. Mã þinea de mânã ºi mergea cu
siguranþã prin întuneric. A dat la o parte ceva ca o þesãturã
ºi a aprins o lanternã, a cãrei luminã s-a rostogolit peste o
camerã dezordonatã ºi coloratã, plinã de rufe puse la
uscat ºi pixuri ºi hârtii. Eu continuam sã vorbesc, mi-era
teamã cã dacã tac îºi pierde interesul, ba chiar ajunsesem
într-o asemenea surescitare cã eram convins cã la primul
gest stângaci pe care l-aº face m-ar da afarã. Nu ºtiu exact
ce-i spuneam. Ne-am aºezat de-a curmeziºul pe un pat,
sprijinindu-ne de perete. Picioarele ne atârnau ºi ni le
bãlãbãneam. A aprins þigara ºi mi-a dat-o, spunându-mi cã
o cheamã Carmen, iar eu sunt Cristi, am spus ºi am tras un
fum, amândoi cu „C“. Ce ? a întrebat ea, am zis cã suntem
amândoi cu „C“, ºi nu era mare lucru, dar genul ãsta de
conversaþii e foarte plãcut dupã ce ai bãut un pic ºi ai
întâlnit o fatã care îþi dã sã fumezi iarbã. Era un lucru
complet diferit de ce mi se întâmplase pânã atunci. Am
început întrucâtva sã mã împac cu existenþa mea, adicã nu
numai cu Hector, cu gâzele ºi pasiunile lui, ci ºi cu
amintirea cursurilor ºi a singurãtãþii. Dintr-o datã, toate
promiteau sã adoarmã, fiindcã eram cu o fatã ºi fumam ºi
mi se ridicaserã colþurile buzelor, iar obrajii îmi ardeau. Ia
încearcã sã miºti piciorul acum, a fãcut Carmen, nu pot,
am exclamat, ba poþi, dar e mai greu, nu, îþi jur cã nu pot,
încearcã totuºi, parc-ar fi de plumb, nu-i aºa, nici eu nu
pot sã-l ridic, stai, ºi i-am apucat piciorul cu mâna, vezi cã
ºi tu poþi ? Atingerea piciorului, a osului ei cald care se
simþea pe sub stofa lucioasã a pantalonilor m-a fãcut sã
mã încãlzesc, de parcã un urs koala se ghemuise la pieptul
meu. Mi-era bine cu mine însumi, ºi ei îi era bine cu mine,
ºi ne era bine împreunã. Era aºa frumos. Ea a stins þigara
247
Silviu Gherman
într-o scrumierã, ºi m-a gâdilat pe obraz : vin imediat, a
zis, stai sã arunc astea la ghenã. Deschide tu geamul sã
iasã fumul, ºi vezi cã e o sticlã de bere în frigider. A luat
scrumiera în care se mai vedeau niºte chiºtoace groase,
fumate pânã în ultimul moment, ºi s-a ridicat. A deschis
uºa, ºi uºa nu s-a mai închis. S-a dat de perete, iar pe
mãsurã ce se deschidea o vedeam pe Carmen cu spatele
la mine, luminatã de o lanternã jucãuºã, dar nu era lanterna
ei. Se uita miratã într-o parte ºi vorbea cu cineva. Pãrea atât
de surprinsã încât n-a fãcut nici mãcar un gest ca sã ascundã
scrumiera. Nici eu nu m-am ridicat de pe pat. Mã uitam ºi
nu auzeam prea bine ce se întâmpla, sau dacã auzeam,
creierul interpreta aiurea fiecare cuvânt ºi nu reuºea sã
gãseascã sensul. ªi dintr-o datã o mânã a împins-o brutal
pe Carmen, ea s-a împleticit ºi n-am mai vãzut-o, a dispãrut
pe hol ºi în urma ei a trecut omul cu lanterna. Toate astea
le-am vãzut în câteva imagini ºi nu pot spune dacã a durat
mult sau puþin. Dar pânã m-am ridicat eu din pat, pânã
am ajuns împleticindu-mã la uºã ºi m-am uitat pe coridor,
mi se pare cã a durat o veºnicie. Când am vãzut cã nu e
nici Carmen, nici scrumierã, nici om în negru m-am gândit
cã poate am visat sau am halucinat. Am ieºit din camerã
luptându-mã cu impresiile ºi cu gândurile, m-am îndreptat
spre scãri ca sã urc la 433 – ºi atunci am vãzut cã lumina
venise iar : o grãmadã de oameni se strânseserã din nou
lângã geamuri, dar nu erau studenþi, ci inºi în negru, cu
cagule, cameramani care aruncau conuri de luminã, oameni
îmbrãcaþi ciudat ; se auzeau sunete metalice. Am înaintat.
La fiecare pas aveam senzaþia cã mã trezesc, dar dupã ce
totul s-a terminat mi-am dat seama cã sunt de fapt obosit,
tot mai obosit.
– Razie, mi-a ºoptit cineva. Au gãsit pe unii.
Evident, am gândit eu, ce putea sã fie, oare pe cine au
luat, interesant, i-au bãgat la rãcoare, ºi atunci mi-am
amintit de Carmen ºi mi s-au fãcut în cap conexiunile
trebuincioase, aºa cã realitatea m-a pocnit în frunte atât
248
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
de tare, cã m-am sprijinit de perete. Ce trebuie sã fac, sã
fiu erou, sau ce ? ªi cum aº putea fi ? ªi eu am fumat. Asta
mã face vinovat ? Unde e Carmen ? Am apucat sã-i vãd
doar pãrul, pãrul roºcat care a dispãrut sub scãrile pe care
le-au coborât cu toþi în câteva secunde. Am ieºit la geam,
dar becul portocaliu din curte fãcea oamenii parcã ºi mai
negri, ºi n-am vãzut nimic. Se auzeau bolboroseli, voci
înãbuºite, plânsete subþiri. Am coborât dupã ei. Scãrile
deveneau alunecoase, mi se pãrea cã merg pe un calorifer
îngheþat.
În curte, era liniºte. Nimeni. Parcã voiau sã-ºi batã joc
de mine. Am fugit pânã la poartã. Nimic. Doar textura
asfaltului. M-am uitat în jos ºi am vãzut cã sunt numai în
ciorapi. M-am întors cu chiu cu vai, fãrã sã mai trec prin
camera lui Carmen ca sã-mi recuperez încãlþãrile. Nu mai
ºtiam exact unde stãtea. Am ajuns la 433 aproape automat.
Mintea mi se închidea, iar picioarele fãceau ultimele tre-
buri. Am apãsat clanþa. Era închis. Deschide, am ºoptit ºi
am bãtut încet în uºã. Hector mi-a deschis. Avea un tricou
cu o spiralã ºi þinea între dinþi o periuþã. M-am trântit pe
pat cu faþa în jos ºi aproape adormisem când l-am auzit
cum închide lumina de la baie ºi zice :
– Eu am chemat poliþia. Nu puteam sã dorm. ªi le-am
zis cã sunt droguri ºi au arestat pe câþiva. Ai vãzut ?
249
Silviu Gherman
Platon
Ne hotãrâserãm sã plecãm la mare. Mama fãcea sandviºuri
cu gem ºi le învelea în celofan, tata umfla ºi dezumfla
salteaua, eu îmi aranjam tricourile ºi slipurile de baie. În
casã, activitatea era în toi, toatã lumea se agita în mod
productiv încã de la ora ºapte. Numai bunicã-mea se
învârtea de colo-colo, îºi frângea mâinile ºi dãdea indicaþii
timide. Cum maicã-mea îi spusese cã nu se poate con-
centra dacã n-are liniºte, iar taicã-meu îi tãiase scurt elanul,
numind-o „babã“, bunicã-mea gãsea cã singurul din familie
în preajma cãruia are dreptul sã stea eram eu. Taicã-meu
intra destul de rar sã-ºi bage nasul prin lucrurile mele, ºi
oricum el nu-ºi dãdea cu pãrerea, ci doar spunea „hm“,
indiferent dacã era bine sau rãu, dar bunicã-mea nu se
putea abþine sã nu comenteze câte ceva : ba cã slipul are
elasticul prea strâmt, ba cã ºlapii sunt prea albaºtri, ba cã
lanterna subacvaticã n-o sã-mi fie de nici un folos ºi altele
asemenea. Nici nu e de mirare cã am ridicat vocea de
câteva ori, ceea ce a fãcut-o sã plece înþepatã de lângã mine
ºi sã se smiorcãie un pic în timp ce se uita pe geam. ªtiam cã
nu e decât o schemã, pentru cã se întorcea proaspãtã ºi
învioratã dupã cinci minute ºi iar începea sã mã sâcâie.
Lacrimile erau mijlocul prin care alunga în mod convenabil
tensiunile ºi frustrãrile, ºi adeseori am încercat sã-i urmez
exemplul, însã în cazul meu episoadele de plâns nu
dãdeau rezultatul scontat, cãci odatã ce simþeam cum mã
250
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
înãbuºea tristeþea ºi obrazul mi se umezea, rãscolirile
interioare deveneau de nesuportat – s-ar fi zis un cerc
vicios – ºi plângeam ca un apucat neºtiind unde sã mã
ascund ca sã nu râdã lumea de mine. Dupã ce treceau aceste
crize – în mod organic, þin sã subliniez acest lucru, adicã
atunci când organismul nu mai putea rezista la convulsii
ºi lacrimi –, mã simþeam pur ºi simplu penibil, descumpãnit,
mã întrebam ce se întâmplã cu mine ºi cum de sunt atât de
slab. Cum se fãcea cã bunicã-mea plângea ºi se uºura de
toate ? Poate fiindcã e atât de bãtrânã ? Dar nu cumva plânsul
e, de la bun început, o manifestare nedemnã de firea unui
bãiat ? ªi atunci, nu-mi fãceam oare probleme inutile, cãci
ar fi trebuit sã atac întâi însãºi problema plânsului, ºi nu a
sentimentului de neîmplinire cu care mã lãsa încheierea
unei crize ? Era foarte greu. Ai mei nu mã ajutau deloc în
aceastã privinþã, opiniile lor fiind mai degrabã inconsistente.
De pildã, maicã-mea intra brusc în camera mea ºi mã
surprindea plângând, deºi îmi luasem o vagã mãsurã de
precauþie ascunzându-mã în spatele perdelelor. Dãdea
perdelele la o parte ºi mã prindea de bãrbie : ce-ai, mã,
mã întreba. Eu nu ºtiam ce sã zic. Plângi ? continua. Nu e
bine. Ai pãþit ceva ? Scuturam capul. Atunci nu mai plânge ca
o fetiþã, ºi mi se pãrea un argument cât se poate de rezonabil,
în definitiv, de ce plâng ca prostul. Mai trecea vremea, iar
o vedeam pe bunicã-mea bocindu-se cu nu ºtiu ce prilej
ºi trecându-i ca prin farmec, ºi iar mã retrãgeam sã plâng.
Acum venea tata, ºi era rândul lui sã se mire, dar el era
mai expeditiv ca maicã-mea. Plângi ? zicea, plângi, ce sã-þi
fac, dacã eºti tolomac. ªi ãsta era un argument cât se
poate de valabil, dar zãu dacã mai înþelegeam ceva.
Erau treizeci de grade afarã. Am lãsat-o pe bunicã-mea
sã aranjeze ceva la lucrurile mele ºi m-am dus la geam.
Termometrul instalat de bunicul, Dumnezeu sã-l odih-
neascã, strãlucea în razele soarelui, ºi maºinile ºi autobuzele
rãscoleau praful de pe trotuar. În vremea aceea încã nu
purtam ochelari, dar începusem deja sã am probleme cu
251
Silviu Gherman
ochii. Mi se pãrea cã bãrbaþii de pe trotuar sunt în slip, iar
femeile nu au nici sutien. În schimb, atunci când traversau
strada, între douã treceri furtunoase ale maºinilor, situaþia
se schimba : le vedeam clar hainele ºi puteam citi pânã ºi
mesajele de pe tricouri. Asta se întâmpla probabil fiindcã
era atâta umbrã pe trotuar.
M-am întors când am auzit câteva cuvinte familiare
rostite de bunicã-mea. Am rugat-o sã le repete. Ea le-a
repetat. Nu-mi plãcea când oamenii mari aveau dreptate,
mai ales când avea dreptate bunicã-mea, dar nu puteam
tãgãdui, acum spusese un adevãr : trebuia sã-l vedem pe
Platon. De altfel, nimeni nu-l uitase pe Platon, ne-am fi dus
oricum sã-l vizitãm înainte de a pleca, însã cu cât stabileam
ºi planificam din timp mai multe lucruri, cu atât era mai
bine. Am intrat în dormitor ºi l-am surprins pe tata în timp ce
îmbrãca pantalonii scurþi. Am ieºit repede ºi m-am dus în
bucãtãrie, sã mãnânc unul din sandviºurile pe care le fãcea
mama. Mi-a spus sã nu mã arunc tocmai acum la dulce,
cã-mi stric pofta de mâncare, aºa cã n-am avut ce face ºi
am ieºit pe hol. Ce-ar fi sã-l vãd pe Platon chiar acum, mi-a
încolþit în cap. Îmi spuseserã de multe ori cã nu e bine sã
mã duc la Platon neînsoþit, ºi dacã aº fi stat mult sã mã
gândesc probabil aº fi renunþat, aºa cã am înhãþat repede
cheile de pe policioarã ºi am ieºit tiptil pe casa scãrilor.
Am coborât scãrile cenuºii, pline de crãpãturi, despre care
emiteam adesea pãreri prãpãstioase în cazul producerii
unui cutremur, ºi am ajuns în faþa uºii de la beci. Am
descuiat cu grijã lacãtul mare ºi l-am luat cu mine. Mi-era
teamã ca vecinii sã nu vadã beciul descuiat ºi sã fie buni
cetãþeni, cum se mai întâmplase anul trecut, când am
rãmas închis la Platon ºi mi-a spus atâtea poveºti de groazã
cã m-a speriat rãu de tot, spre marea supãrare a pãrinþilor
mei, care nu i-au mai dat apã douã sãptãmâni. Dar acum
situaþia reintrase în normal ºi nu aveam de ce mã teme.
Lumina palidã a becului cãdea pe un coº de rãchitã
spart, pe un frigider vechi ºi pe un contor de gaz dezafectat.
252
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
Astea erau ale Rizeºtilor ºi nu încãpuserã în boxa lor,
plinã ca întotdeauna, aºa cã le lãsaserã pe culoar. În beci
era o atmosferã plãcutã, iar praful de pe jos era gros ºi
rãcoros, aºa încât dacã te descãlþai ºi scormoneai un pic
cu piciorul gol ai fi zis cã stai într-un pârâiaº. Am apucat
lacãtul uºii noastre ºi am cãutat în mãnunchiul de chei. Ar
fi trebuit sã fie una puþin îndoitã, fiindcã era o micã
problemã cu lacãtul ºi trebuia sã te cam opinteºti. În
sfârºit, am gãsit-o ºi am descuiat. A mers mult mai uºor
decât m-am aºteptat ºi am pus asta în seama bunei dispoziþii
a lui Platon, care putea, aparent, sã facã asemenea mici
trucuri când voia. Am aprins becul din boxã ºi am închis uºa
dupã mine. Nu voiam sã-ºi bage nasul vreunul de pe culoar.
Platon nu era nicãieri. Taicã-meu aºternuse de vreo câþiva
ani un amestec de pietricele ºi pãmânt cam de o palmã
grosime, ºi cu acea ocazie scosese ultimele rafturi care l-ar fi
deranjat pe Platon, ºi acum boxa era goalã-goalã. Pe un
perete era o ferestruicã micã ce dãdea în stradã, dar fusese
acoperitã ºi ea.
– Platon, am ºoptit. Eºti pe aici ?
Nu mi-a rãspuns. Mã aºteptam sã-l vãd ca de obicei, cu
crengile mari rãsfirate înainte intrãrii, încercând parcã sã
te mângâie atunci când intri ºi sã-þi smulgã un zâmbet.
Acum regresase probabil la stadiul de sãmânþã, ceea ce
maicã-mea considera cã e un soi de perioadã de odihnã
pentru el.
– Platon ! am zis ceva mai tare. Ce-i cu tine ? Pe unde te
ascunzi ?
Atunci s-a auzit un glas înfundat care m-a fãcut sã tresar.
– Ieºi puþin, te rog.
Era Platon, fãrã îndoialã. Avea mereu altã voce ºi nu
ºtiai la ce sã te aºtepþi din partea lui. Acum parcã era un
bãrbat rãguºit.
– De ce sã ies ? Te-ai supãrat ?
– Nu, dar vreau sã te vãd.
– Pãi nu mã vezi ?
253
Silviu Gherman
– Trebuie sã cresc ca sã te vãd ºi aº prefera s-o fac de
unul singur. Pe urmã stãm de vorbã.
– Bine.
A fost delicat, mai mult ca sigur i-am întrerupt somnul,
aºa cã am ieºit închizând cu grijã uºa dupã mine.
– Sã nu te uiþi, mi-a zis.
Adicã sã nu trag cu ochiul printre bucãþile de lemn.
L-am asigurat cã nu voi face asta.
– Bine, a zis, poþi sã intri.
Am intrat.
– Ce mai faci, Platon ? l-am întrebat vesel. Crescuse pânã
la stadiul de puiet ºi se vedea c-o fãcuse în grabã. Unele
crengi erau uscate, ceea ce era cu totul nefiresc pentru el.
Dacã voia ºi se concentra, putea sã acopere întreaga boxã.
Era o mândreþe de brad în zilele alea, àcele îi luceau þi
conurile pãreau atât de grase, încât ziceai c-o sã-i plesneascã.
– Ce sã fac, uite, pe aici. Plecaþi la mare ?
– Da, ne pregãtim. De unde ai ºtiut ?
– Pãi n-aþi plecat ºi anul trecut tot în iulie ?
– Nu, anul trecut am plecat în august.
– Ba în iulie.
– Nu, Platon, în august, cã taicã-meu fusese în iulie cu
delegaþia în Maroc, ºtiu precis.
– Nu, nu, a continuat el nemulþumit, îþi spun cã le
încurci. Delegaþia a fost în iunie, ºi voi aþi plecat în iulie.
Pãi maicã-ta n-a fost la tratament în august, ai uitat ? ªi þie
þi-au luat bicicletã în septembrie...
– Nu mai ºtiu exact, zãu.
– Îþi spun eu, a continuat cu emfaza lui caracteristicã,
ce naiba, þin minte foarte clar. Aþi stat atunci la Histria, nu ?
– Da, da, la Histria.
– Vezi ?
Am tãcut. Mi-am prins braþul drept cu palma stângã.
– Ce ai ? a întrebat.
– Mã dor încheieturile, am zis. Nu ºtiu de ce. Le aud
cum scârþâie ºi când stau la soare simt cum mi se rãspândeºte
prin oase o cãldurã ºi încep sã mã doarã.
254
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Te doare rãu ?
– Câteodatã nu pot sã dorm. Trebuie s-o pun pe mama
sã-mi facã frecþie.
– Ai reumatism de la vârsta asta ?
– ªi mie mi-e cam fricã. ªi nu înþeleg de ce, cã amig-
dalele mi le-am scos, ºi doctorul a zis cã din cauza
amigdalelor am reumatism.
– ªi acum nu mai ai amigdale, dar tot ai reumatism.
– Da.
– Doctorii...
– Da.
Iar am tãcut.
– Mai aveþi maºina aia de scris ? a întrebat deodatã.
– Da, o mai avem.
– Mi-ar plãcea ºi mie sã scriu la ea, dar...
– Vrei sã þi-o aduc ? l-am întrerupt. Þi-o aduc !
– Ei, na, ce sã fac cu ea, cum sã scriu, nu vezi cã n-am
cu ce ?
– Ai putea sã-þi creºti o creangã special pentru asta.
– Adicã sã cresc o ramurã ca sã apãs un buton ?
– Da.
– Prea mare efortul ºi nu meritã, zãu.
– Cum vrei.
– Dar tu mai scrii la ea ?
– Da, învãþ. Vreau sã ajung sã scriu cu toate degetele ºi
cât de repede s-o putea. Vreau sã mã fac secretar.
– Ei, vezi, e bine aºa, sã ai un scop. ªi merge, merge ?
– Nu prea, am oftat. E greu. Mereu bat pe de lãturi. ªi
banda corectoare costã foarte scump, aºa cã trebuie sã fiu
foarte atent, ceea ce îmi încetineºte ritmul de învãþare.
– Important e sã fii foarte relaxat. Alt sfat nu pot sã-þi dau.
În acea clipã uºa s-a deschis ºi a intrat taicã-meu.
– Ce faci, aici, mã ? m-a luat la rost. Ce þi-am zis eu sã
nu te mai prind singur pe aici ? ! ? Ai speriat-o pe maicã-ta,
nu ºtia unde eºti...
– Lasã-l, Dane, cã nu-i fac nimic, interveni Platon.
255
Silviu Gherman
– E, nu-i faci nimic, a bombãnit taicã-meu. Nici anul
trecut nu i-ai fãcut nimic, nu ?
– Nu era vina mea cã Rizescu l-a închis aici.
Tata nu era convins cã Rizescu mã închisese în beci
din greºealã. Îl credea capabil pe Platon de închiderea ºi
deschiderea încuietorii, lucru pe care acesta l-a respins la
vremea respectivã ca fiind absurd. De altfel, el ºi cu
taicã-meu se luau foarte des la ceartã, ºi cine ºtie dacã
Platon n-a profitat de perioada captivitãþii mele ca sã-l
sperie puþin pe taicã-meu. O altã cauzã a atitudinii ostile
dintre ei doi era ºi rugãmintea mamei ca nimic sã nu-l
deranjeze pe Platon, adicã damigenele ºi rafturile cu
borcane. De multã vreme n-am mai mâncat gogonele ºi
castraveþi muraþi, iar taicã-meu a simþit mereu lipsa vinului
pe care îl fãcea în câteva damigene. Maicã-mea a insistat
cã fermentaþia strugurilor nu-i face bine lui Platon, aºa cã,
în cele din urmã, toate lucrurile au ieºit din boxã. Practic,
boxa lui taicã-meu a devenit casa lui Platon, ºi asta fãrã ca
el s-o cearã explicit. Dupã pãrerea mea, s-ar fi descurcat
foarte bine cu toate catrafusele alea acolo ºi n-ar fi fost
câtuºi de puþin jenat de damigene ºi borcane. Aici era
puþin ºi mâna bunicã-mii, care þinea partea mamei.
– ªi ce mai faci, a continuat taicã-meu dupã un timp,
încercând sã-ºi ascundã jena.
– Uite, Silviu tocmai îmi spunea cã-l dor oasele.
– Da, are nu ºtiu ce reumatism, ºi i-am zis sã nu mai
vinã în beci aºa dezbrãcat. Du-te sus ºi te îmbracã cu
mânecã lungã !
– Nu e chiar aºa frig, a remarcat Platon.
– Ba e frig, e chiar rece. Þie nu-þi e frig ?
– Nu, stai liniºtit, mi-e bine.
– Mai vrei apã, mai vrei ceva ?
– Nu, nu, deocamdatã e bine. Cât o sã staþi la mare ?
– Mãi, deocamdatã am luat bilet pentru o sãptãmânã,
dar dacã e vreme frumoasã, ne gândeam sã stãm la 2 Mai
încã vreo câteva zile.
256
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus
– Da ? am exclamat eu. La 2 Mai ? Ce miºto !
– De aia te întreb dacã þi-e bine, continuã taicã-meu,
ca sã-þi pun mai multã apã de pe acum. Mamaia stã acasã,
dar ºtii cã e cam uitucã ºi s-ar putea sã...
– Ai dreptate. Pãi, uite cum facem, pune-mi de acum
ºi-o sã-mi ajungã vreo douã sãptãmâni.
– Bine. Silviu, du-te tu sus ºi roag-o pe maicã-ta sã
aducã un lighean cu apã. ªi zi-i sã vinã ºi ea, mãi ! a strigat
dupã mine când eram deja pe culoar.
Am urcat scãrile în fugã, sãrind câte trei trepte. De puþinã
vreme descoperisem cã pot sãri atât de mult ; înainte nu
reuºeam mai mult de douã ºi mã gândeam cum face
taicã-meu, când se întoarce de la servici, sã urce câte cinci
trepte fãrã nici cel mai mic efort ºi, desigur, fãrã sã se joace ;
pur ºi simplu voia sã ajungã mai repede acasã ºi sã stea în
fotoliul lui preferat cu o þuicã în faþã. Uºa era deschisã.
Maicã-mea era în prag cu o stropitoare plinã în mânã.
– Unde-ai fost ? m-a întrebat dojenitoare, dar era o
dojanã blândã. Se prinsese cã sunt în beci.
– M-a trimis tata sã-þi spun sã-l uzi pe Platon, am zis
repede.
– Pãi, mã gândeam eu. Ia-þi un f⺠pe tine, cã iar te
apucã oasele.
– Mamã, mi-e bine aºa.
– Ia-þi, domnule, f⺠!
Am îmbrãcat o hainã destul de groasã ºi am urmat-o
jos. Pânã sã cobor zece trepte, începusem sã transpir.
Lângã intrarea în beci l-am vãzut pe domnul Neacºu, care
ducea gunoiul. Uºa apartamentului sãu era deschisã ºi
înãuntru mirosea a rahat de pasãre ºi a mâncare de cartofi.
Avea niºte canari care fãceau mereu gãlãgie ºi la care
þinea foarte mult, lucru care nu l-a împiedicat într-o zi sã
strice cuibul rândunicilor, în curte. Zicea cã aºa n-o sã mai
fie rahaþi pe maºina lui taicã-meu. N-am înþeles ce avea el
împotriva rahaþilor de pasãre, când la el în casã mirosea
aºa urât. Am vãzut-o ºi pe nevastã-sa, înaltã ºi palidã, cu
257
Silviu Gherman Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus

un batic legat la frunte. I-am zis Sãrut mâna, ºi nu mi-a – Duceþi-vã, duceþi-vã, ne-a îndemnat Platon, am destulã
rãspuns. apã, duceþi-vã.
Maicã-mea ajunsese de o vreme la Platon ºi am gãsit-o – Bine. Mai ai nevoie de ceva, luminã, ceva ?
turnându-i apã. Taicã-meu susþinea cã mai bun ar fi fost – Nu, e totul în ordine.
un lighean, fiindcã s-ar fi format o peliculã pe care Platon – Atunci numai bine ºi ne vedem în câteva zile. Oricum,
ar fi absorbit-o într-o sãptãmânã. Maicã-mea spunea cã ce o s-o mai sun eu pe mamaia sã mai vadã ce faci.
conteazã, lighean sau stropitoare, tot aia e. Platon râdea – Mulþumesc mult. Drum bun.
ºi-i dãdea dreptate. Am remarcat cã, în timpul absenþei – Pa.
mele, Platon crescuse cu un metru, ºi acum arãta ca un – Pa.
pin. Era de înãlþimea mea. ªi am urcat în casã. Dupã douã ore, porneam spre litoral.
– Îþi mai pun ?
– Nu, nu, sãrut mâna, e suficient. Aþi pus ºi îngrãºãmânt,
nu ?
– Pãi sigur cã da, fãcu maicã-mea, destrãmând o pânzã
de pãianjen de lângã uºã. Ei, cum mai e, se apropie apoi
de Platon ºi-i mângâie ramurile, o sã-þi fie dor ?
– O sã-mi fie, mai ales cã aº vrea sã vin ºi eu cu voi.
Vorbele astea o puserã pe gânduri.
– Vezi-þi de treabã, Carmen, fãcu taicã-meu, care-i prin-
sese gândul. Nici nu stãm la discuþii. N-avem loc în maºinã...
– Dar poate sã se facã mic...
– Carmen, am terminat discuþia, nu-l luãm cu noi ! N-avem
nici pãmânt, nici nu-i prieºte sã-l plimbi de colo-colo...
– Nu vã mai certaþi, râse Platon împãciuitor, a fost în
glumã. N-aº putea sã vin, n-aº suporta cãldura.
– Vezi ? fãcu taicã-meu.
– Mã simt oricum foarte bine aici. Mulþumesc de apã.
– Cu plãcere.
– Aº vrea doar sã vã urez sejur plãcut ºi sã aveþi grijã
de reumatismul lui ãsta mic.
Tata m-a ciufulit ºi pe urmã m-a apucat de ceafã.
– Ãsta ? N-are nimic, e sãnãtos tun. Aºa, þi-ai luat fâº, bine.
– Dacã nu-i spuneam eu…, zise maicã-mea.
– Mi-e cald, am zis.
– Lasã cã mergem imediat sus.

258 259
 Cuprins

O versatilitate debordantã
într-o profuziune de registre (Liviu Antonesei) ............ 5
Erotic sexualic ................................................................... 9
Roºu peste tot .................................................................. 25
Introducere ...................................................................... 31
Marea dezamãgire ........................................................... 40
Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus ......................... 65
Alice .................................................................................. 68
Porc cu alune ................................................................... 75
Fiul meu .......................................................................... 85
Gon Zhuo .......................................................................... 89
Cristina, Victor ºi Paulicã au plecat
dupã cretã ºi nu s-au mai întors ..................................... 96
U-BOOT KM 103 ........................................................... 106
Indiana ............................................................................ 119
ZYX ................................................................................. 137
Schwarze Mirakel .......................................................... 171
Resurse umane .............................................................. 174
Whipie, West Virginia ................................................... 187
Safari .............................................................................. 209
Logica lucrului ................................................................ 211
Matematica e frumoasã ................................................ 218
Politica sexualã .............................................................. 231
au apãrut :
Ahile ............................................................................... 233
Cezar Paul-Bãdescu – Tinereþile lui Daniel Abagiu
Platon ............................................................................. 250 Mariana Codruþ – Ul Baboi ºi alte povestiri
Dan Lungu – Raiul gãinilor.
Fals roman de zvonuri ºi mistere
Radu Pavel Gheo – Fairia. O lume îndepãrtatã
Ioana Baetica – Fiºã de înregistrare
Adrian Schiop – pe bune/pe invers
Lucian Dan Teodorovici – Atunci i-am ars douã palme
Cosmin Manolache – Ce faþã cumplitã am
T.O. Bobe – Cum mi-am petrecut vacanþa de varã
Dan Þãranu – Al patrulea element
Dragoº Bucurenci – RealK
Ionuþ Chiva – 69
Claudia Golea – Varã în Siam
Bogdan Suceav㠖 Venea din timpul diez
Cãtãlin Mihuleac – Ratarea unui setter
Veronica A. Cara – Petrecere cu mama
Petre Barbu – Blazare
Silviu Gherman – Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus

în pregãtire :
Sorin Stoica – O limbã comunã
Filip Florian – Degete mici
Dumitru Ungureanu – Tunul filosoafei
Tudor Cãlin Zarojanu – Sfârºitul lumii
Cecilia ªtefãnescu – Intrarea Soarelui
 www.polirom.ro

Redactor : Mariana Codruþ

Coperta : Ionuþ Broºtianu
Tehnoredactor : Suzana Lazanu
Bun de tipar : februarie 2005. Apãrut : 2005
Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 • P.O. Box 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 • P.O. Box 1-728, 030174
Tel. : (021) 313.89.78 ; E-mail : polirom@dnt.ro

Tipografia MULTIPRINT Iaºi

str. Bucium, nr. 34, Iaºi, 700265
tel. 0232-211225, 236388, fax. 0232-211252
Valoarea timbrului literar este de 2% din preþul de vânzare
ºi se adaugã acestuia. Sumele se vireazã la Uniunea Scriitorilor din
România, cont nr. 2511.1-171.1/ROL