GREVA

Dreptul la negocieri colective nu ar avea substanţă, dacă nu ar fi garantat şi dreptul la

grevă. Pornind de la consacrarea constituţională a acestui drept, Legea 168/1999, în articolele 40-
66, stabileşte condiţiile şi limitele exercitării sale.
Greva constituie încetarea colectivă şi voluntară a lucrului într-o unitate şi poate fi
declarată pe durata desfăşurării unui conflict de interese, în condiţiile şi cu respectarea
excepţiilor prevăzute de lege.

3.1. Exercitarea dreptului la grevă

A. Condiţii de declarare a grevei.

Greva poate fi declarată numai dacă în prealabil, au fost epuizate, fără succes,
modalităţile de soluţionare a conflictului de interese, adică s-a realizat concilierea şi aceasta nu a
reuşit, sau s-a parcurs atât etapa concilierii, cât şi cea a medierii, fără a se stinge conflictul de
interese.
Potrivit legii, greva poate fi declarată numai dacă în prealabil momentul declanşării a fost
adus la cunoştinţa conducerii unităţii de către organizatori, cu 48 de ore înainte. Termenul de 48
de ore înainte de încetarea colectivă a lucrului trebuie respectat nu numai în cazul grevelor
propriu-zise, ci şi în cazul celor de avertisment. Legea nu precizează modalitatea în care să se
realizeze în mod practic această înştiinţare însă, este preferabilă forma scrisă pentru a se putea
face dovada îndeplinirii acestei condiţii. Termenul de 48 de ore este un termen minim. În
consecinţă legalitatea declanşării grevei nu este afectată dacă o atare comunicare are loc cu mai
mult de 48 de ore înaintea începerii grevei. În durata minimă de 48 de ore se includ şi zilele
nelucrătoare (sărbători legale, religioase, zile de repaus săptămânal etc.).
Potrivit art. 49 din Legea 168/1999, greva poate fi declarată numai pentru apărarea
intereselor cu caracter profesional, economic şi social ale salariaţilor. Greva nu poate urmării
realizarea unor scopuri politice.

B. Tipuri de grevă.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 168/1999, grevele pot fi de avertisment, propriu-zise şi de
solidaritate.
 1. Greva de avertisment nu poate avea o durată mai mare de două ore, dacă se face cu
încetarea lucrului, şi trebuie, în toate cazurile, să preceadă cu cel puţin 5 zile greva propriu-zisă
(art. 44).
2. Greva propriu-zisă poate fi: totală sau parţială; nelimitată în timp sau limitată la o
anumită perioadă. Greva nu trebuie să aibă caracter politic. S-a apreciat că, în principiu,
criticarea autorităţilor executive, în contextul unei acţiuni greviste, nu conferă grevei caracter
politic. Dacă însă prin grevă se solicită schimbarea unor persoane din cadrul autorităţilor
executive sau a administraţiei publice locale, se poate argumenta caracterul politic al grevei,
deoarece persoanele respective au fost învestite potrivit procedurilor legale şi constituţionale.
3. Greva de solidaritate poate fi declarată în vederea susţinerii revendicărilor formulate
de salariaţii din alte unităţi ce sunt aflaţi în grevă. Hotărârea de a declara grevă de solidaritate
poate fi luată, cu respectarea prevederilor art. 42 alin. 1, din lege, de către organizaţiile sindicale
reprezentative afiliate la aceeaşi federaţie sau confederaţie sindicală la care este afiliat sindicatul
organizator. În cazul grevelor de solidaritate prevederile art. 42 alin. 2 nu se aplică. Greva de
solidaritate nu poate avea o durată mai mare de o zi şi trebuie anunţată în scris conducerii unităţii
cu cel puţin 48 de ore înainte de data încetării lucrului (art. 45).

C. Hotărârea de declarare a grevei.

Potrivit art. 42 din Legea nr. 168/1999, hotărârea de declarare a grevei poate fi luată de
către:
a) organizaţiile sindicale reprezentative, participante la conflictul de interese, cu
acordul a cel puţin jumătate din numărul membrilor;
b) pentru salariaţii unităţilor în care nu sunt organizate sindicate reprezentative
hotărârea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel puţin unei pătrimi din
numărul salariaţilor unităţii, sau după caz, ai subunităţii, compartimentului sau a grupului de
salariaţi în care s-a declanşat conflictul de interese.
Hotărârea de declarare a grevei poate fi luată atât pentru declararea unei greve propriu-
zise cât şi a uneia de avertisment.
Pentru a se putea verifica ulterior condiţiile de legalitate a declarării grevei propriu-zise,
organizatorii grevei de avertisment au obligaţia de a notifica conducerii unităţii forma grevei de
avertisment.
 La declararea grevei propriu-zise, organizatorii trebuie să precizeze şi durata acesteia
(determinată sau nedeterminată), precum şi orice modificare a duratei grevei, după începerea ei.
Modificarea adusă actului notificării iniţiale, trebuie să fie adusă la cunoştinţa conducerii unităţii
cu cel puţin 48 de ore înainte de a se pune în aplicare noua hotărâre.
 UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR
FACULTATEA DE DREPT,CLUJ-NAPOCA

REFERAT DREPTUL MUNCII

STUDENT : MĂRĂȘESCU CRISTIANA ,ANUL IV, ZI, GRUPA 403

 D. Categorii de personal care nu pot declara grevă.
Exercitarea dreptului la grevă implică şi limitarea sa legală pentru a se asigura bunul
mers al activităţii economico-sociale sau pentru garantarea unor interese de ordin umanitar. In
acest spirit, legea stabileşte o serie de interdicţii şi limitări ale dreptului la grevă.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 168/1999, nu pot declara grevă: procurorii, judecătorii,
personalul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne şi al unităţilor din subordinea
acestor ministere, personalul Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii
Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, personalul militar încadrat în Ministerul
Justiţiei, precum şi cel din unităţile din subordinea acestuia.
Personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel nu poate declara grevă
din momentul plecării în misiune şi până la terminarea acesteia (art. 64).
Personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion românesc poate declara
grevă numai cu respectarea normelor stabilite prin convenţii internaţionale ratificate de statul
român (art. 65).

E. Declararea grevei cu condiţia asigurării serviciilor esenţiale.

Potrivit art. 66 din Legea nr. 168/1999, în unităţile sanitare şi de asistenţă socială, de
telecomunicaţii, ale radioului şi televiziunii publice, în unităţile de transporturi pe căile ferate,
inclusiv pentru gardienii feroviari, în unităţile care asigură transportul în comun şi salubritatea
localităţilor, precum şi aprovizionarea populaţiei cu gaze, energie electrică, căldură şi apă, greva
este permisă cu condiţia ca organizatorii şi conducătorii grevei să asigure serviciile esenţiale, dar
nu mai puţin de o treime din activitatea normală, cu satisfacerea necesităţilor minime de viaţă ale
comunităţilor locale.
Salariaţii din unităţile sistemului energetic naţional, din unităţile operative de la
sectoarele nucleare, din unităţile cu foc continuu pot declara grevă cu condiţia asigurării a cel
puţin unei treimi din activitate, care să nu pună în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor şi care să
asigure funcţionarea instalaţiilor în deplină siguranţă.

F. Suspendarea începerii sau continuării grevei.

 Potrivit art. 55 din Legea nr. 168/1999, conducerile unităţilor pot solicita suspendarea
grevei pe un termen de cel mult 30 de zile de la data începerii sau continuării grevei, dacă prin
aceasta s-ar pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor.
Cererea de suspendare se adresează curţii de apel în a cărei circumscripţie îşi are sediul
unitatea şi se va soluţiona în termen de 7 zile de la înregistrare, hotărârile fiind irevocabile.
Cererea de suspendare poate fi reiterată pentru o nouă perioadă.

3.2.Desfăşurarea grevei

A. Participarea la grevă.
Art. 50 alin. 1 din Legea nr. 168/1999 prevede că participarea la grevă este liberă şi că
nimeni nu poate fi constrâns să participe la grevă sau să refuze să participe. Din acest text rezultă
dreptul recunoscut oricărui salariat de a participa la grevă în mod liber, de a se retrage când
doreşte din rândul participanţilor la grevă, de a refuza, atunci când este solicitat, să adere la un
conflict colectiv de muncă.
Încălcarea acestor prevederi constituie contravenţie, dacă fapta nu a fost săvârşită în
astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune şi se pedepseşte
conform art. 88 din Legea nr. 168/1999.
Participarea la grevă sau organizarea ei, cu respectarea dispoziţiilor legale, nu reprezintă
o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative pentru
grevişti sau organizatori. Aceste dispoziţii nu se aplică, dacă greva este suspendată sau declarată
ilegală potrivit art. 56 sau, după caz, art. 60 din Legea nr. 168/1999.
Dacă începerea sau continuarea grevei a fost suspendată ori greva a fost declarată ilegală,
organizarea sau participarea la grevă în continuare constituie încălcări ale obligaţiilor de serviciu
şi atrage răspunderea juridică.
De pildă, liderii sindicali care organizează declanşarea sau, după caz, continuarea unei
greve ilegale, pot răspunde şi disciplinar.
Art. 54 alin. 3 din Legea nr. 168/1999 dispune că, pe durata grevei, salariaţii îşi menţin
toate drepturile ce decurg din raportul de muncă, cu excepţia dreptului la salariu şi la sporuri la
salariu. Concluzia ce se desprinde din acest text, este aceea că pe perioada cât se află în grevă,
cei în cauză nu au dreptul la salariu (neprestând activitate). În schimb, grevişti vor beneficia de
drepturile de asigurări sociale, iar intervalul de timp cât au participat la grevă constituie vechime
în muncă incluzându- se şi în calculul vechimii neîntrerupte în aceeaşi unitate. Aceste din urmă
drepturi nu se mai cuvin din momentul în care justiţia ori comisia de arbitraj au hotărât
suspendarea ori încetarea grevei în temeiul Legii nr. 168/1999.

B. Continuarea activităţii salariaţilor ce nu participă la grevă.

Participarea la grevă este absolut liberă în sensul că nimeni nu, poate fi
obligat să participe la grevă ori să refuze o asemenea participare.
Potrivit art. 51 alin. 1 din Legea nr. 168/1999, salariaţii care nu participă la grevă îşi pot
continua activitatea, dacă aceasta este posibil. Este firesc ca cei ce nu participă la conflict, să-şi
continue activitatea beneficiind astfel, pe cale de consecinţă, de salariu. Aceşti salariaţi vor
continua activitatea dacă acest lucru este posibil. O astfel de posibilitate există atunci când greva
celorlalţi salariaţi nu paralizează întreaga activitate a unităţii, când munca celor care, nu au intrat
în grevă este independentă de rezultatele muncii celor ce au încetat lucrul.
Salariaţii aflaţi în grevă trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să împiedice
continuarea activităţii de către cei care nu participă la grevă art. 51, alin. 2 din aceeaşi lege.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 168/1999 "fapta persoanei care, prin ameninţări ori prin
violenţe, împiedică sau obligă un salariat sau un grup de salariaţi să participe la grevă sau să
muncească în timpul grevei, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000.000
lei la 10.000.000 ROL, dacă fapta nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii
penale, să fie considerată infracţiune".
Prevederile de mai sus se vor completa cu dispoziţiile Ordonanţei nr. 2/2001 privind
stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe durata grevei conducerea unităţii nu poate fi împiedicată să îşi desfăşoare activitatea
de către salariaţii aflaţi în grevă sau de organizatorii acesteia. Conducerea unităţii nu poate
încadra salariaţi care să îl înlocuiască pe cei aflaţi în grevă (art. 53).

C. Obligaţii pentru organizatorii grevei şi conducerea unităţii, pe timpul desfăşurării

grevei.
Organizatorii grevei, împreună cu conducerea unităţii au obligaţia ca pe durata grevei să
protejeze bunurile unităţii şi să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi a instalaţiilor a căror
oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau pentru sănătatea oamenilor art. 52 din lege.
 Modalităţile concrete prin care organizatorii grevei şi conducerea unităţii se înţeleg să
aducă la îndeplinire aceste prevederile rămân în exclusivitate la aprecierea lor. Numai în caz de
neînţelegere, soluţia va fi dată de către instanţa judecătorească.
Neîndeplinirea acestei obligaţii sau îndeplinirea ei defectuoasă constituie cauză de
nelegalitate atât pentru declararea grevei, întrucât aceasta nu poate începe înainte de stabilirea
măsurilor respective, cât şi pentru desfăşurarea ei. În această situaţie, conducerea unităţii are
posibilitatea de a solicita instanţei încetarea grevei şi obligarea organizatorilor la plata de
despăgubiri pentru recuperarea prejudiciului produs.
Pe durata grevei, organizatorii acesteia au obligaţia de a continua negocierile. Dacă
acestea nu se continuă, greva devine nelegală (exercitarea abuzivă a dreptului la grevă).
În cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unităţii ajung la un acord, greva
încetează.
Refuzul organizatorilor grevei de a nu îndeplini obligaţia legală ce le revine în sensul de
a continua negocierile cu conducerea unităţii în vederea satisfacerii revendicărilor atrage
răspunderea patrimonială a acestora pentru pagubele cauzate unităţii (art. 57 din Legea nr.
168/1999).
Pe durata unei greve, declarată într-o unitate pot înceta activitatea şi salariaţii unor
subunităţi sau compartimente care nu au participat iniţial la declanşarea conflictului de interese.
Într-o asemenea situaţie de extindere a grevei, revendicările nu se pot schimba, neputând fi altele
sau mai multe decât cele iniţiale cu privire la care au fost îndeplinite condiţiile legale de
declanşare a grevei. Participarea la grevă sau la organizarea ei cu respectarea condiţiilor legale,
nu reprezintă o încălcare a atribuţiilor de serviciu. Prin urmare nu poate fi antrenată răspunderea
juridică a salariatului pentru acest motiv.

3.3. Încetarea grevei

A. Încetarea grevei prin renunţare.

Articolul 48 din Legea nr. 168/1999, prevede că în situaţia în care, după declararea grevei
jumătate din membrii de sindicat sau jumătate din salariaţii care au hotărât declararea grevei
renunţă la grevă, aceasta trebuie să înceteze. Renunţarea poate fi adusă la cunoştinţă chiar în
instanţă cu ocazia soluţionării cererii de suspendare a grevei.

B. Încetarea grevei prin acordul părţilor.

 Potrivit art. 57 alin. 2 din Legea nr. 168/1999, în cazul în care organizatorii grevei şi
conducerea unităţii ajung la un acord, conflictul de interese este soluţionat şi greva încetează.
Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini această obligaţie atrage răspunderea patrimonială a
acestora pentru pagubele cauzate unităţii.
Aşadar, în timpul grevei, organizatorii continuă negocierile cu conducerea unităţii, în
vederea satisfacerii revendicărilor care au constituit motivele încetării colective a lucrului. în
mod practic, aceste negocieri se concretizează într-un acord, care poate fi total, atunci când
ambele părţi s-au înţeles deplin asupra revendicărilor formulate. Ca urmare, greva încetează şi
acordul, realizat în acest sens, rămâne obligatoriu pe întreaga durată stabilită de părţi.
Singura obligaţie legală, ce le revine organizatorilor grevei, este, aceea de a aduce acest
acord, la cunoştinţa greviştilor, pentru ca aceştia să, reînceapă lucrul la data convenită.
Acordul poate fi şi parţial când priveşte numai unele din revendicări altele rămânând
nesoluţionate. Un acord parţial nu are efectele juridice ale încetării grevei în condiţiile arătate
mai sus, decât în cazul în care organizatorii grevei hotărăsc să renunţe la celelalte revendicări a
căror satisfacere nu au obţinut-o, situaţie în care, greva va înceta.

C. Încetarea grevei prin hotărâre judecătorească.

Potrivit art. 58 din Legea nr. 168/1999, atunci când unitatea apreciază că greva a fost
declarată ori se continuă fără respectarea legii, se poate adresa tribunalului în raza căreia îşi are
sediul unitatea, cu o cerere pentru constatarea neîndeplinirii condiţiilor legale pentru declanşarea
sau continuarea grevei.
Instanţa fixează termen pentru soluţionarea cererii, care nu poate fi mai mare de trei zile
de la sesizare şi dispune citarea părţilor. Judecarea cauzei se face potrivit regulilor stabilite de
Codul de procedură civilă, în măsura în care prin această lege nu se dispune altfel. Aceasta
înseamnă că sarcina probei, în ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege
pentru declanşarea sau continuarea grevei revine conducerii unităţii, aceasta având calitatea
procesuală de reclamantă.
Instanţa examinează cererea şi pronunţă, de urgenţă, o hotărâre prin care, după caz, fie
respinge cererea unităţii, fie admite cererea şi dispune încetarea grevei ca fiind ilegală.
Hotărârile pronunţate de instanţă sunt definitive. Împotriva hotărârii judecătoreşti se
poate declara recurs la Curtea de Apel, instanţă care va soluţiona cauza potrivit procedurii
prevăzute pentru soluţionarea conflictelor de muncă.
 În cazul în care dispune încetarea grevei ca fiind ilegală, instanţele, la cererea celor
interesaţi, pot obliga persoanele vinovate de declanşarea grevei ilegale la plata unor despăgubiri
(art. 62 din lege).

D. Încetarea, grevei prin hotărârea Comisiei de arbitraj.

Potrivit art. 62 din Legea nr. 168/1999, în situaţia în care greva s-a derulat pe o durată
de 20 de zile fără ca părţile implicate să fi ajuns la o înţelegere şi dacă continuarea grevei ar fi de
natură să afecteze interesele economiei naţionale sau interese de ordin umanitar, Ministerul
Muncii poate solicita soluţionarea conflictului colectiv de muncă de către o comisie de arbitraj.
Iniţiativa Ministerului Muncii se comunică, în scris părţilor din conflictul colectiv de
muncă. La data comunicării se suspendă continuarea grevei.

Comisia de arbitraj se compune din trei arbitri. Lista persoanelor care pot fi desemnate ca
arbitrii se stabileşte odată pe an de Ministerul Muncii dintre specialiştii în domeniul economic,
tehnic, juridic şi alte profesii, cu consultarea sindicatelor şi a Camerei de Comerţ şi Industrie.
Procedura de arbitrare a conflictului de interese este cea prevăzută la art. 32-39 din Legea nr.
168/1999.