Emil Țîrcomnicu cercetător etnolog în dicționar Românii dintre Vidin, Dunăre și Timoc.

Sărbători, obiceiuri, credințe cu aproximativ 300 de termeni etnografici publică termenul

Paparudă, ca o divinitate pluviometrică, invocată în perioadele toride ale verii, pentru a aduce
ploaia. Fetițele se îmbracă cu frunze de Boz* şi oamenii aruncă cu apă pe ele, invocând ploaia.
Obiceiul se desfăşoară astfel: ,,Când nu este ploaie făcem rugă. Se adună satu', copilaşi, mulți. La
fete, le spune paparudă. Se îmbracă în boji, le încingem în boji pe toate, le facem şi cununiță pe
cap la fetițe şi cu găleata cu apă. Merg prin sat din casă în casă şi cântă paparuda. Îi întâlneşte
fomeia din casă cu găleata cu apă. «Păpărudă, rudă,/ Ia ieşi de ne udă./ Cu găleata plină - ploili să
vină./ Cu galeata rasă -ploili să varsă./ Să crească grânili cât prăjinili./ Şi oarzăli-cât rogoazăli,/
Cât rogoazăli,/ Să umplem ambarili./ Porci râmători,/ Stupi-roditori./Oili-lânoasă,/ Vacili-
lăptoasă./ Boi- trăgători,/ Oamini - muncitori./Când om da cu sapa/ Să cure şi apa./ Când om da
cu plugu'/ Să cure ca untu'/ Trăgem brazdele-pornesc ploile.» Cântă fetele la poartă, dar o fată
spune: «Deșchideți portița/ Să vă vină şi ploița/ Deşchideți şi poarta mare/ Să înceapă ploaia mai
tare!» Stopanca [stăpâna] la casă se întoarce către ele, le invită să intre în obor şi le roagă de
sănătate: «Bine ați venit, păpărudelor/ Să trăiți, să îmbătrâniți!» Le dă dulciuri, mere, pere. Ele
cântă şi fetița se învârteşte încinsă în boj. Gospodarul căşii iasă înainte, se întoarce la apus,
ardică mâinile sus, se uită în cer, se închină şi spune cu mare rugăminte către Domnu': «Dă-i
Doamne ploaie/ Să fie bucurie, rodnicie/ Să ne-mbogățâm/ Din doi snopi,/ Baniță de grâu,/ Din
două rânduri,/ Pătul de porumb,/ Din doi chituci/ Ciubări de vin/ Să rodească grâu şi porumb/ Pe
drum şi pingă drum/ Să umple aur şi argint/ Dă-i Doamne ploaie!» Şi se roagă şi se închină.
Când a fârşit, paparuda tot se învârteşte, cu țoalele ude. Gospodaru' la casă o udă şi pe ea cu troc
cu apă. Gospodarca le umple la toți trăiştile cu toate alea şi ea se roagă şi spune: «Dă-i Doamne
ploaie!» Şi le spune: «Mergeți paparudelor fericite, rugați pe Domnul şi la altă casă să dea ploaie.
Mergeți curate şi luminate!»" (O.N.,Gâmzovo).
Ţîrcomnicu Emil, Românii dintre Vidin, Dunăre şi Timoc : sărbători, obiceiuri, credinţe,
Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2010, 127 p. p.57-58