METODE ACTIV- PARTICIPATIVE UTILIZATE ÎN PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA

ISTORIEI

Inst. Crişan Lucica , Şcoala nr.8 „Mihail Kogălniceanu”, Dorohoi

Noi, învăţătorii avem menirea de a prezenta istoria ca pe o carte frumoasă , în

care să păstrăm neşterse faptele de seamă din trecutul de luptă al poporului român.
Istoria nu se compune numai din legende şi povestiri , ci este o ştiinţă care se
bazează pe adevăr , pe fapte şi lucruri reale. Reforma sistemului de învăţământ
pune accent pe efortul propriu al copilului în toate cele trei mari etape : predare,
învăţare, evaluare.
Noua programă pentru clasa a IV-a , la disciplina istorie se aplică începând cu
anul şcolar 2006-2007 prin Ordinul nr. 3919 din 20 aprilie 2005.
Iată câteva considerente ,care conduc spre necesitatea schimbării complete a
programei de istorie :
 Prelungirea învăţământului obligatoriu ;
 Recomandările referitoare la studiul istoriei din documentele elaborate la nivel
european ;
 Există un interes scăzut faţă de istorie ;
 Există tendinţa de a suprapune disciplina istorie cu ştiinţa istorie ,
 Abordarea strict teoretică a istoriei României , fiind ignorată istoria locală ;
 Slaba valorificare a experienţelor de viaţă ale elevilor ;
 Există tendinţa de a reproduce date şi teama elevilor de a exprima opinii ;
 Elevii nu erau capabili de a opera cu diverse surse de informare ;
 Conţinuturile vechii programe aveau relevanţă redusă pentru universul de
cunoaştere al elevilor , iar informaţiile relevante pe care copiii le aveau despre
lumea şi timpul în care trăiau erau deseori ignorate ;
 Istoria nu era corelată cu geografia şi cu educaţia civică şi nici cu istoria de
clasa a V-a ;
 Din vechea programă lipseau elementele care vizează integrarea europeană .
Este foarte important ca în primii ani de şcoală , copilul să fie orientat corect spre
a-şi dezvolta gândirea , capacitatea de a răspunde unor situaţii problematice , de a fi
creativ şi eficient . Încă din clasele primare trebuie să-l familiarizăm pe copil cu
utilizarea unor metode şi tehnici de muncă intelectuală , să-i dezvoltăm abilităţi de a
învăţa prin descoperire , prin investigarea realităţii , în scopul stimulării curiozităţii şi
creativităţii .
Istoria la clasa a IV-a este o introducere în istorie , o disciplină pregătitoare , nu un
curs de istorie . Studierea personalităţilor este construită pe ideea de modele şi nu de
informaţii pur istorice . Învăţătorii au posibilitatea de a opta pentru anumite conţinuturi
relevante pentru copii .
Dacă vechea programă de istorie prevedea ca istoria naţională să se predea în
ordine cronologică , noua programă propune un alt mod de abordare , cel tematic , în
cadrul unei istorii integrate , această viziune stând la baza studierii istoriei şi la
celelalte niveluri curriculare . Conţinuturile învăţării sunt grupate în jurul unor teme
precum : Istoria locală , Popoare de ieri şi de azi , Momente ale istoriei , Europa unită
, care fac trimitere la trei din cele trei domenii prezentate pe toată durata studierii
istoriei în învăţământul preuniversitar . În această viziune , istoria de clasa a IV-a nu
mai este un decupaj al istoriei naţionale , nu mai există prăpastia între istoria din
învăţământul primar şi istoria studiată în clasa a V-a .
 Metodele de predare – învăţare folosite , vor trebui să dezvolte învăţarea activă ,
interogativă . Iată câteva modalităţi de însuşire activă a cunoştinţelor şi deprinderilor
şi de asimilare activă a experienţei sociale : folosirea unor lecturi captivante pentru
elevi ( legende , povestiri , mituri ), discutarea cu elevii a unor fotografii , stampe , ce
ilustrează aspecte ale vieţii oamenilor în diverse momente ale istoriei , prezentarea şi
discutarea cu elevii a surselor orale ( interviuri , anchete ) , a unor obiecte , produse ,
dosare tematice , a reprezentărilor vizuale , a vizitelor etc.
Astfel , se evită achiziţionarea de informaţii care nu au relevanţă pentru orizontul
de cunoaştere al elevului din clasa a IV-a .
Curriculum actual pune accent pe un demers adaptat vârstei , punându-l pe elev în
contact direct cu orizontul geografic local şi regional , ; favorizează învăţarea axată
pe observarea realităţii înconjurătoare , în mod direct sau mediat ; raportarea realităţii
teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare ; realizează o corelaţie
strânsă cu elementele de geografie , educaţie civică , limbă şi literatură română .
Iată câteva metode activ-participative ce se pot folosi frecvent în lecţiile de istorie :
Jurnalul cu dublă intrare este o metodă activă ce se poate folosi pentru a
înţelege conţinutul unui text sau a unei imagini , elevii reţinând mai multe informaţii
semnificative referitoare la subiectul sau problema pusă în discuţie .
Este o metodă folosită pentru a-i pune pe elevi să coreleze noile informaţii cu
experienţa personală şi să reflecteze la semnificaţia pe care o are un text pentru
fiecare dintre ei . Această metodă presupune următoarele etape :
1. Se cere elevilor să citească un text , să privească o anumită imagine ;
2. Fiecare elev alege un fragment / aspect care l-a impresionat , l-a surprins , i-a
contrazis opiniile .
3. Pagina caietului este împărţită în două coloane : în prima coloană fiecare elev
notează fragmentul ales , iar în a doua coloană notează comentariile
personale referitoare la acel pasaj sau imagine . Pot nota şi impresii , păreri ,
întrebări etc.
Elevii pot răspunde la unele întrebări cum ar fi :
- De ce au ales acel pasaj /imagine ?
- La ce i-a făcut să se gândească ?
- Ce nedumeriri au în legătură cu acel text / imagine ?
În predarea-învăţarea istoriei la clasa a IV-a , accentul trebuie pus pe înţelegerea
faptelor istorice , pe cooperarea lor şi mai puţin pe memorare . Învăţătorul trebuie să-l
ajute pe elev să perceapă istoria ca pe o ştiinţă care studiază fapte istorice , pe baza
documentelor . Strategiile activ-participative utilizate în cadrul lecţiilor de istorie ,
mobilizează energiile elevului , dezvoltându-i capacitatea de concentrare şi spiritul de
observaţie . Ele contribuie la dezvoltarea gândirii critice ale elevului şi la realizarea
obiectivelor propuse .
Mozaicul este o strategie care se bazează pe învăţarea în echipă , stimulând
încrederea în forţele proprii a participanţilor , dezvoltă abilităţi de comunicare ,
răspunderea individuală de grup . Clasa se împarte în echipe de câte patru elevi.
Fiecare membru primeşte un cartonaş cu un număr de la unu la patru , după care
primeşte o fişă ce cuprinde o parte dintr-un material mai amplu ( materialul are atâtea
părţi câte grupe s-au format ).
Se explică subiectul pus în discuţie .Fiecare elev va fi , pe parcursul orei , învăţător
şi elev , pentru că fiecare va preda fragmentul său colegilor de grup şi va învăţa de la
aceştia părţile pe care ei le vor prezenta .
În a doua etapă , toţi elevii cu numărul 1 se vor grupa separat . La fel vor proceda
şi numerele 2,3,4. Din acest moment ei devin experţi . Citesc fragmentul primit , se
consultă între ei şi hotărăsc cum vor prezenta informaţiile colegilor de la grupele
iniţiale . Ei pot folosi şi material didactic disponibil .
În etapa a treia , după ce experţii şi-au încheiat activitatea fiecare se întoarce la
grupa iniţială şi le predă celorlalţi fragmentul pregătit , încercând să fie cât mai
convingători . Ei pot primi şi întrebări , iar dacă sunt nelămuriri poate interveni şi
învăţătorul . Fiecare parte a întregului este prezentată într-o ordine logică ,
ajungându-se la reconstituirea întregului . La final , învăţătorul reaminteşte tema
studiată , urmând ca elevii să prezinte din nou , în ordine iniţială , fiecare parte a
materialului , aşa cum şi-au însuşit-o în cadrul grupului de experţi . în acest moment ,
învăţătorul adresează întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a informaţiilor şi
pentru a aplica şi un test.
Pentru lecţia Ştefan cel Mare şi Sfânt se poate împărţi tema în patru subteme :
 Copilăria lui Ştefan ; - numerele 1
 Obţinerea tronului Moldovei ; - numerele 2
 Politica internă şi externă ; - numerele 3
 Ctitorii . – numerele 4
Elevii formează grupe de câte patru . Fiecare primeşte un număr de la 2 la 4 şi se
formează noile grupe .
Grupele de experţi , astfel formate vor dezbate temele puse în discuţie . Elevii vor fi
pregătiţi cu diverse materiale : portretul lui Ştefan , fragmente din legende şi povestiri
istorice , citate din cronici , harta Moldovei , imagini cu ctitorii etc.
Experţii se întorc la echipa iniţială unde transmit cunoştinţele colegilor . Grupele
prezintă rezultatul studiului întregii clasa . Se poate interveni la final cu un test .
Folosirea metodelor activ-participative în studiul istoriei şi promovează învăţarea
prin cooperare a elevilor . Acestea sunt mecanismele prin care conţinuturile noilor
programe capătă sens , valoare ,scop.
Aceste modificări ale programelor pentru clasa a IV-a implică importante
schimbări metodologice , identificarea de resurse materiale , corelarea conţinuturilor
aparţinând diferitelor discipline , o atitudine reflexivă a fiecărui învăţător pentru a
construi un demers educaţional fundamentat psihopedagogic şi atractiv pentru elevi .
,, După priveliştea lumii, după minunile naturii , nimic nu este mai interesant , mai
măreţ, mai vrednic de luarea noastră aminte decât ISTORIA”.
Prin conţinutul său , are bogate şi variate resurse formative, care i-au asigurat de-
a lungul vremii un rol deosebit de important în procesul instructiv – educativ. Prin
faptele istorice pe care le dezvăluim , istoria devine o sursă de idei morale, iar prin
exemplul marilor personalităţi, un mijloc de integrare socială şi de formare a
comportamentului.
Cunoaşterea şi aprecierea trecutului prin lecţiile de istorie nu urmăresc nici
întoarcerea la un model din trecut, nici idealizarea lui , ci desprinderea acelor
elemente ce folosesc la consolidarea moral-politică a lumii contemporane.
Având în vedere particularităţile de vârstă ale elevilor , cantitatea de cunoştinţe ce
se predă la istorie , în clasle primare , este relativ redusă , dar are o remarcabilă
valoare educativă, fiind suportul material al valenţelor formative.
Activităţile extracurriculare pot completa lecţiile de istorie , sporind astfel trăirile
afective ale copilului . În acest sens ,am organizat activităţi extracurriculare cu elevii
din clasa a IV-a, pentru a stimula interesul elevilor pentru cunoaşterea trecutului
istoric al patriei. Cele două activităţi: excursia şcolară tematică şi concurs interactiv
cu elevii clasei paralele au sporit interesul copiilor pentru învăţarea istoriei.
Cele două activităţi au o structură şi un conţinut distinct , dar interferează pentru
atingerea obiectivelor educaţionale şi afective propuse.
 Prima activitate bazată pe proiect ,, PE URMELE LUI ŞTEFAN “s-a desfăşurat
în ţinutul Bucovinei , având ca obiectiv fundamental cunoaşterea personalităţii
marelui voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Au fost vizitate următoarele obiective de
interes istoric : Mănăstirea Putna , Chilia lui Daniel Sihastru, Mănăstirea Voroneţ,
Cetatea de Scaun a Sucevei, Biserica Sfântul Nicolaie din Popăuţi. Muzeul
Mănăstirii Putna este un lăcaş plin de istorie , aici au înţeles copiii importanţa
personalităţii marelui voievod Ştefan.
Aici , în dulcea şi minunata Bucovină elevii au înţeles că dragostea de ţară s-a
manifestat cu putere în munca pentru crearea valorilor materiale şi spirituale , ca
şi în perioadele de grele încercări prin care a trecut poporul român .Am simţit în
sufletul copiilor sentimente de respect , de mândrie şi de admiraţie faţă de
strămoşi , dorinţa lor de a deveni demni urmaşi.
Cea de-a doua activitate , cu o structură diferită s-a desfăşurat interactiv,
împreună cu colegii din clasa a IV-a C, sub genericul ,, UNIREA NAŢIUNEA A
FĂCUT-O”.
Desfăşurată sub semnul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, activitatea a scos
în evidenţă importanţa acestui mare eveniment.. Originalitatea acestei activităţi
constă în modul în care copiii s-au manifestat interactiv, adresându-şi reciproc
întrebări legate de marele eveniment şi evoluţia istorică a neamului românesc.
Proba artistică a concursului a scos în evidenţă importanţa evenimentului de la 1
Decembrie , iar prin interpretarea deosebită copiii au reuşit să creeze trăiri
patriotice asistenţei.
Activităţile desfăşurate au scos în evidenţă umanismul ce caracterizează pe
românii , care au ridicat omenia la rangul unei virtuţi de seamă. Elevii au fost puşi
în situaţia de a lua o atitudine activă , de a săvârşi fapte şi acţiuni cu caracter
patriotic.
Confruntarea elevilor cu noţiunile şi reprezentările istorice prin documente,
monumente, evenimente istorice contribuie la educarea sentimentului patriotic ,
dar şi la dezvoltarea conduitei etice şi morale a personalităţii. Cultivarea acestor
idealuri conduce la dezvoltarea personalităţii elevului , favorizând integrarea
conştientă în marea colectivitate a neamului românesc.
Şcoala rămâne locul unde se formează toate posibilităţile devenirii umane .
Trezirea spiritului copilului către inedit , solicitarea în activităţi bine dozate şi
puternic motivate reprezintă cheia dublului succes pentru elev-performanţe
progresive, iar pentru învăţător –satisfacţia şi mulţumirea ,, lucrului bine făcut”.

Bibliografie :
M.E.C. Programe şcolare pentru clasa a IV-a ,Istorie ,Bucureşti , 2005.
M.E.C. , Învăţarea activă , ghid pentru formatori şi cadre didactice , Bucureşti , 2001
Dumitru ,Al. , Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă , Timişoara , Editura de
Vest , 2000