MINISTERUL EDUCAȚIEI SI CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI

Referat

Modul de viata al francezilor

Verificat: Irina CAUNENCU,

Doctor conferentiar universitar.

_________________________

Autori: Dumitrita BAGHICI, Cristina CEBAN, Ruad BADER.

Studenti la anul II,

specialitatea Psihologie

_________________________

Chișinău - 2018
 Intr-o tara ca Franta, cu foarte multi imigranti, din toate colturile, nu exista discriminare. Oamenii sunt
obisnuiti sa faca eforturi de integrare a diverselor nationalitati. Chiar daca cineva nu are acel accent
francez,nu te priveste nimeni cu ochi rai, ti se raspunde la fel, caci, cata vreme esti decent si te comporti
civilizat, ti se raspunde fix cu aceeasi moneda.
Francezii isi petrec tmpul liber foarte simplu : drumetii, parcuri, serbari organizate prin oras, iesiri in
parcuri de distractie sau poate doar o vizita in Paris la un restaurant preferat sau la un muzeu.Iesind intr-
un restaurant cu familia sau prietenii,ei pot sta cu orele doar cu o ceasca de cafea, punind accentual pe
convorbiri.
Louis-Bernard Robitaille, un journalist Canadian, a scris o carte intitulata 'Acesti imposibili francezi'. Un
adevarat ghid, subtil si amuzant, inteligent si documentat, despre caracterul, stilul, modul de a fi al
francezilor.
'Francezii sunt neseriosi', asa isi incepe scriitorul canadian cartea, pentru a demonstra apoi ca aceasta
'neseriozitate' este o imensa calitate. Mai ales daca o comparam cu lumea anglo-saxona. Cand cei mai
multi occidentali sunt obsedati de bani, de cariera, de eficienta, de achizitionarea a cat mai multor bunuri
si proprietati, precum si de alte si alte 'idealuri' materialiste, pentru francezi valorile esentiale raman 'arta
de a trai', bucuria de a sta la masa si de a conversa, interesul pentru arta si literatura, relatiile umane si
pasionale… Ce bine ca exista acesti 'francezi neseriosi', scrie Louis-Bernard Robitaille, pentru ca altfel
lumea ar fi atat de uniforma si atat de saraca.
Daca in Anglia sau in Statele Unite oamenii care se vad la o petrecere incep sa vorbeasca in mod natural
si foarte repede despre bani, despre valoarea unor bunuri sau despre tot felul de subtilitati in materie de
investitii, in Franta, orice subiect legat de bani este tabu. Sigur, francezii se plang tot timpul ca lucrurile
nu merg bine, dar niciodata nu-si etaleaza pe fata reusita materiala si nu deschid discutii despre cat castiga
si ce fac cu banii.
Louis-Bernard Robitaille ii mai lauda pe francezi pentru modul in care se comporta in strainatate. Chiar
daca in Franta ei sunt divizati in partide, grupuri culturale si mici parohii afective, in afara tarii francezii
fac toti bloc comun pentru a apara imaginea Frantei. Chiar si presedintele cand este in calatorie in afara
tarii nu raspunde niciodata la intrebari de ordin intern
Ei nu sunt cu totul la adapost de unele reprosuri justificate. Cum timp de cateva secole Franta a fost cea
mai mare tara din Europa, cea mai populata, centrul de unde iradiau ideile si moda, arta si cultura, acest
parcurs istoric a marcat spiritele francezilor. Astfel, englezii, germanii, belgienii, olandezii, spaniolii si
italienii i-au criticat intotdeauna pe francezi pentru 'complexul lor de superioritate'. Aroganta, iata o
trasatura care revine deseori in reprosurile pe care le primesc francezii de la vecinii lor. Mania grandorii si
nostalgia dupa perioada lor de glorie militara, iata alte reprosuri.
Si este adevarat, spune Louis-Bernard Robitaille, ca absolut nici o alta tara din Occident nu face ce fac
francezii de ziua lor nationala, 14 iulie, cand scot armata, tancurile si avioanele pentru o mare defilare
militara pe Champs-Élysées.
Ar merita sa o apreciem mai mult pentru faptul ca nu s-a americanizat cu viteza cu care au facut-o alte tari
si popoare din Europa si din lume.
Pentru a analiza francezii si cultura din care acestia provin, trebuie sa o pozitionam in raport cu celelalte
culturi ale lumii. Acestea se impart in trei categorii: Culturi active liniar: planifica, programeaza,
organizeaza, abordeaza sarcinile pe rand, una cate una. In aceasta categorie sunt germanii si suedezii;
Culturi multi-active: oamenii sunt plini de viata, fac mai multe lucruri simultan, nu programeaza
intalnirile in functie de timp si in functie de cat de interesante sau cat de importante sunt acestea. Italienii,
latino-americanii si arabii intra in aceasta categorie; Culturi reactive: cele mai importante valori sunt
curtoazia si respectul. Oamenii isi asculta cu atentie interlocutorii si reactioneaza cu atentie la propunerile
celorlalti. Dupa cum probabil banuiti, vorbim despre chinezi, japonezi si finlandezi. Cele trei tipuri sunt
"prototipurile", celelalte culturi fiind o combinatie intre ele.
Francezii refuza sa vorbeasca alta limba straina, indiferent de tara in care se afla. Ei considera normal ca
ceilalti sa vorbeasca frantuzeste.
Francezilor le place sa fie independenti - atat in politica, cat si in afaceri. Traiesc in propria lume, al carei
centru este Franta. Cu oate acestea momente positive Franta este una din multe tari din Europa, devenita
tinta teroristilor islami. Comunitatile musulmane au devenit, in conditiile generalizarii mijloacelor de
comunicare in masa si banalizarii transporturilor aeriene, comunitati transnationale. In acest context,
Franta este o tinta privilegiata, avand in vedere si intensitatea legaturilor sale postcoloniale si politica sa
mediteraneana. Inlaturarea regimului Gaddafi (dictatorial dar anti-islamist), fragilizarea Egiptului si a
Siriei constituie erori strategice care au partea lor de responsabilitate in tragedia
In strainatate, francezii petrec timpul cu "ai lor". Exista doua categorii principale in care se impart expatii
francezi: cei relocati cu familia si cei relocati singuri. Precizez ca aici ma refer la optiunea ca familia sa ii
insoteasca sau nu, si la posibilitatea de a avea sau nu o familie in tara de origine. Francezii cu familie isi
vor da copiii la Scoala Franceza, respectiv la Gradinita Franceza. Ideal ar fi ca locuinta sa se afle in
apropierea scolilor pentru a putea sa ii duca pe copii personal la scoala inainte de serviciu.
Familia si educatia.
In cultura de aici familia este pilonul, totul se invarte in jurul ei, iar prietenii nu sunt o parte atat de
importanta. Tot ce are caracter sarbatoresc se petrece de regula in familie, nu doar Craciunul si Pastele.
Cu orice ocazie ies in oras cu familia, merg in calatorii, viziteaza muzee, parcuri de distractie, picnicuri.
In Franta totul se invarte in jurul familiei, care este protejata de legi, reguli si proceduri. E o prioritate
nationala si de aici decurg mai multe avantaje: e incurajata natalitatea, famillile numeroase – cu mai multe
de trei copii beneficiaza de scutiri la impozite, alocatii crescute cu cat numarul copiilor din familie e mai
mare, facilitati pentru mamele care aleg sa se intoarca la munca, un program de lucru redus … si multe
altele.
Un alt specific al francezilor este modul lor de a educa copii:
1. În Franța, mamele tinere se întorc la muncă la zece săptămâni după nașterea copilului. Legea spune că
ele pot să stea cu cei mici mai mult timp, păstrându-și locul de muncă, dar în acest caz nu ar mai beneficia
de salariu, ci de o mică alocație. Copiii sunt duși la creșă sau sunt îngrijiți de o dădacă. Ei sunt înconjurați
de străini de la o vârstă fragedă, se adaptează mai repede și devin mai independenți față de părinți.
2. De la o vârstă fragedă, mamele își învață copiii să doarmă în paturi separate și, dacă e posibil, chiar în
camere separate. Dacă ei se trezesc în timpul nopții și încep să plângă, mama așteaptă puțin înainte de a se
duce să vadă ce s-a întâmplat. Așa, pas cu pas copiii se obișnuiesc să doarmă singuri.
3. Părinții francezi încearcă să acorde copiilor cât mai multă libertate. Ei nu intervin în conflictele copiilor
cu alții de vârsta lor, permițându-le să învețe să se apere singuri.
4. Bunicii nu au un rol foarte mare în educarea copiilor – ei îi văd de regulă numai în weekend sau în
vacanța. În Franța vezi mai repede bătrâni delectându-se cu o ceașcă de cafea sau cu un pahar de vin la
restaurant decât plimbând copiii mici.
5. Mâncarea este o parte importantă din viața fiecărui francez. Prânzul lor durează două ore, de la 12 la
14. Francezii cred că e foarte important să se adune la masă cel puțin o dată pe zi. Nu există mâncare
pentru copii în Franța – ei mănâncă practic aceleași lucruri ca și adulții. Părinții nu îi forțează pe copii să
mănânce ceva nou, dacă nu le place, dar insistă mereu că merită să încerce.
6. Părinții îi învață pe copii bunele maniere din copilărie. Ei încep de mici să-și întâmpine oaspeții și să-i
salute pe vecini, să fie calmi când stau la coadă și să cedeze locul oamenilor mai în vârstă în mijloacele
publice de transport. Ei sunt învățați patru cuvinte foarte importante: „mulțumesc”, „bună ziua”, „te rog”,
„la revedere”.
7. Copiii pot să nu învețe să citească până la vârsta de 5 ani. Părinții cred că a fi copil e ceva minunat, o
perioadă când visezi și cunoști lumea din jurul tău, învățând să fii politicos și responsabil. Va fi timp
suficient mai târziu pentru a învăța să citească și să scrie.
8. Duminica e petrecută în gamilie, în parc, la un grătar sau la o plimbare cu bicicleta. Francezii încearcă
să facă toate cumpărăturile și toată curățenia de sâmbătă.
9. Dacă vor neapărat ceva de la magazin, copiii trebuie să și-l cumpere din banii de buzunar, pe care îi
primesc de la vârsta de 7 ani.
În Franţa copilul, sau mai bine zis bebeluşul, merge la creşă încă de la cîteva luni. Unii îl dau la 6 luni sau
la un an, alţii chiar mai devreme. Evident că sunt şi părinţi care aleg să stea acasă cu cel mic, un an sau
doi, sau alţii care preferă să angajeze o bonă. Creşa nu e gratuită, la înscriere părinţii trebuie să aducă şi o
adeverinţă de venit pentru a stabili taxa pe care trebuie să o plătească, adică plăteşti în funcţie de cât
câştigi. Dar nimeni nu îţi va refuza copilul dacă nu ai niciun euro. Trebuie doar să faci dovada că nu ai
venituri. Revenind, până la 3 ani copilul rămâne la creşă. Există posibilitatea ca cel mic să stea acolo încă
un an, până la 4 ani, dar părinţii sunt încurajaţi să-i mute la ”maternelle”, asemănătoare cu grădiniţa de la
noi, care este gratuită. Dar nu e obligatorie, aşa că nu toţi părinţii îi dau acolo la 3 ani, îi pot înscrie direct
la grupa mare. Maternelle e împărţită în trei grupe: grupa mică - (3-4 ani), grupa mijlocie - (4-5 ani) şi
grupa mare - (5-6 ani). Grupa mare deja e introdusă în lumea scrisului şi a cititului, lume care e descifrată
apoi mai de aproape la clasa pregătitoare.La francezi, clasa zero,face parte din cei 5 ani de şcoala primară
(6-11 ani). După clasa pregătitoare urmează doi ani de cursuri elementare şi apoi încă doi ani de cursuri
de mijloc cu care se încheie ciclul primar ,după care urmează ciclul secundar de învăţământ, când copilul
face 11 ani. Ciclul al doilea e împartit în două: colegiu si liceu. Collège adică şcoala generală. Şi începe
numărătoarea inversă. Dacă la noi e clasa a 5-a, a 6-a, etc, francezii numără invers până ajung la
”terminale” (ultimul an de liceu). Dar noi n-am ajuns încă acolo, deci urmează generala, timp de patru
ani. Adică sixième, cinquième, quatrième şi troisième. În ultimul an, elevul va decide şi ce vrea să
studieze la liceu. Sunt 3 ani şi 3 secţii - general, tehnic sau vocaţional. Aici lucrurile nu mai sunt chiar aşa
de simple: în functie de note, elevul poate urca spre ”terminale” (ultimul an de liceu) sau consilierul,
împreună cu părinţii, poate decide ca adolescentul să repete ”seconde” sau ”premiere” (adică primii doi
ani de liceu). Aşadar, francezii pun accent pe educaţia timpurie şi părinţii sunt încurajaţi să-şi înscrie
copiii la şcoală cât mai devreme. Că nici sistemul lor nu e tocmai extraordinar v-am spus deja. Nici elevii
lor nu sunt în fruntea listei când vine vorba de acumularea cunoştinţelor, nici profesorii lor nu sunt
mulţumiţi de salarii şi nici părinţii francezi nu sunt încântaţi de faptul că s-au comasat şcoli.

Traditii neobisnuite intilnite in Franta

1.Nu se serveste gheata la bauturi in restaurante. Ei mai degraba va vor aduce bautura racita la frigider,
dar niciodata nu o sa primiti cuburi de gheata. Ei sunt de parere ca aceasta afecteaza aroma unei bauturi.
2. Desi sarbatoresc Anul Nou la fel ca toate celelalate popoare ale lumii, la miezul noprii, la trecerea
dintre ani ei mai au si o sarbatoare speciala numita Saint Sylvestre. Atunci trebuie neaparat sa se
serveasca sampanie, clatite si alte delicatese culinare.
3. In fiecare an, in vinerea dinainte de sarbatorirea Pastelui nici un clopot nu bate in bisericile din Franta.
Traditia spune ca acestea trebuie sa taca pentru ca trebuie sa fac un drum pana la Roma si sa se intoarca
pentru a rasuna din nou in duminica Pastelui.
4. Desi cu totii stim ca francezii sunt cel mai iubitor popor, aflati ca nu este permis ca doua persoane sa se
sarute la metrou.
5. Francezii sunt pasionati de gatit si de creare a nenumaratelor retele culinare. Dar putini dintre voi stiu
pe tot teritoriul tarii se plublica, in medie, cel putin doua carti de bucate in fiecare zi a anului.
6. Cand se ciocneste un pahar de sammpanie sau alta bautura trebuie ca fiecare din participantii la toast sa
se uite in ochii ficaruia in parte si sa spuna: “Santé!” Sau “Tchin Tchin!”. Daca nu fac acest lucru
inseamna ca vor avea sapte ani de ghinion.
In multe orase din Franta traditia carnavalului se respecta si astazi, iar Nisa si Bordeaux sunt printre
orasele care aduna localnici si vizitatori in cadrul unor ceremonii grandioase.
Carnavalul de la Dunkerque
Cel mai vechi si cel mai renumit festival din nordul Frantei, Carnavalul de la Dunkerque aduce in oras
voie buna si ritmuri alese de dans.
Participantii defileaza pe strada in costume frumoase, aruncand catre publicul participant cu bomboane.
Personajele gigantice precum Mama Reuze, Tata Reuse, sunt de asemenea foarte asteptate de copii, dar si
de adulti in egala masura.
Carnavalul Granville
Carnavalul Granville incepe pe 12 februarie si se incheie pe 16 februarie. La fel ca cel din Dunkerque
acesta este foarte cunoscut in Franta si aduna an de an peste 120.000 de participanti. Este o sarbatoare a
umorului cu satire uimitoare si in care un grup foarte mare de calareti defileaza pe o distanta de 3,5
kilometri. Ei sunt acompaniati de fanfare si animatori care mentin atmosfera de sarbatoare.
De asemenea, in cadrul acestui festival au loc plimbarile de sambata si de duminica cand adultii sunt
plimbati pe cai, gratis. Pentru localnici aceasta este o traditie, iar traditiile nu pot fi folosite pentru a
castiga bani. Plimbarile de sambata sunt dedicate doar copiilor.
Bataliile cu confetti nu pot lipsi in finalul carnavalului.

Carnavalul din Nisa

Carnavalul organizat in Nisa este unul la fel de popular ca si celelalte evenimente de acest gen organizate
in Franta. Ajunsa in 2010 la editia cu numarul 126, sarbatoarea dureaza 15 zile in care sunt organizate
festivitati printre care doua mari spectacole.
Carnavalul de la Chalon-sur-Saone
Acest eveniment dureaza o saptamana si este cunoscut in regiunea Chalon-sur-Saone in special pentru cei
1200 de participanti care defileaza pe strazi in calesti frumos colorate, alaturi de regina carnavalului care
este insotita de personaje traditionale.
Carnavalul din Paris
Carnavalul din Paris a fost anul acesta organizat pe data de 14 februarie, in intervalul orar 14.30 – 19.00.
Traditia acestui eveniment este una foarte veche. In fiecare an, inainte de Postul Mare, ultima duminica
este dedicata acestei festivitati, iar cetatenii sunt pregatiti de sarbatoare.
Carnavalul invita mereu toti participantii sa se costumeze si sa defileze pe strazile din Paris.
Carnavalul din Bordeaux
Carnavalul din Bordeaux este un eveniment special pentru toti locuitorii orasului, dar si pentru cei din
localitatile invecinate. Dis de dimineata la eveniment se strang peste 40.000 de participanti care pornesc
sa defileze pe strazi alaturi de dansatori, muzicieni si actori ce numara cateva sute.
Inainte de acest carnaval se organizeaza si activitati dedicate copiilor. Acestia pot participa la ateliere de
creatie, pot viziona animatii si piese de teatru.
Un Crăciun franțuzesc – tradiții și obiceiuri specifice

În Franța, Crăciunul este perioada reuniunii familiei și a generozității, marcată de daruri și dulciuri pentru
copii, cadouri pentru cei sărmani, liturghia de la miezul nopții și de revelion (le Reveillon) .
* Începuturile Crăciunului în Franța
Obiceiurile de Crăciun, originare din Orientul Mijlociu, au fost introduse pe acest teritoriu de către
romani. Orașul Reims a fost locul în care a fos sărbătorit pentru întâia oară Crăciunul în Franța, în anul
496, ocazie cu care Clovis, împreună cu cei 3.000 de luptători ai săi, a fost botezat, trecând astfel la
creștinism. La început, francezii nu prea s-au acomodat cu noua sărbătoare, iar bradul de Crăciun au
început să îl împodobească abia în anul 1605 (Stratesburg a fost primul oraș care a adoptat acest obicei).
Și astăzi Crăciunul este sărbătorit în date diferite, depinzând de regiune, și chiar are și nume diferite.
Deși în cele mai multe din provincii este celebrat pe 25 decembrie, zi în care băncile sunt închise, în estul
și nordul Franței, perioada Crăciunului debutează pe 6 decembrie, cu La fête de Saint
Nicolas (Sărbătoarea Sfântului Nicolae); în alte zone, La fête des Rois (Sărbătoarea regilor) este un
eveniment de mare importanță, care are loc pe 6 decembrie sau în prima duminică după 1 ianuarie. Pe 8
decembrie, în Lyon, are loc La fête de lumières (Sărbătoarea luminilor), ocazie cu care sunt puse la
ferestre lumânări, ca un omagiu adus Fecioarei Maria.
* Vechile obiceiuri
După ce francezii au început să se obișnuiască cu ideea de a sărbători Crăciunul în fiecare an, tradițiile de
Crăciun în Franța au început să se contureze. Fiecare familie făcea o curățenie generală și pregătea bucate
alese, care erau puse pe o masă frumos decorata, aflată în cea mai spațioasă cameră din casă, iar în jurul
mesei se adunau toți membrii familiei și după ce mâncau, se apucau să cânte colinde.
În anumite zone ale țării, copiii “îmbrăcau” un miel cu panglici colorate și se duceau din ușă în ușă,
cântând celor care deschideau ușa și așteptând în schimb bani, fructe sau dulciuri. În alte regiuni, familiile
se adunau la bunic, considerat capul familiei, și savurau o masă compusă din pește și usturoi și din
legume, având la desert alviță și vin întotdeauna fiert. În zonele rurale, copiii puneau pe foc un trunchi
uscat de măslin și stropeau cu vin focul, pentru a binecuvânta cina. Se așezau la masă, la sfârșitul căreia
începeau să cânte colinde, și apoi se îndreptau spre biserică pentru a participa la slujbă.
* Un Crăciun franțuzesc
Astăzi, tradițiile de Crăciun în Franța diferă. Este o ocazie foarte importantă pentru francezi, pentru că țin
foarte mult la unitatea familiei și este obligatoriu ca toți membrii să se reunească la masă. Copiii francezi
își așează încălțările în fața căminului, sperând că Pere Noel sau Papa Noel (Tata Noel) sau “le petit
Jesus” (“micuțul Isus”) le va umple cu daruri. Bomboane, fructe, nuci și mici jucării sunt agățate pe
ramurile bradului de Crăciun. Există și un Pere Fouettard (Tata Fouettard), care are datoria de a-i bate la
fund pe copiii care au fost obraznici de-a lungul anului.
Numele “Noel” provine din expresia “les bonnes nouvelles”, cu semnificația de “vești bune”.
În anul 1962, a fost votată în Franța o lege care stipulează că tuturor scrisorilor trimise lui Pere Noel (Moș
Crăciun) trebuie să li se răspundă cu o carte poștală. Pentru a se conforma acestei legi, cadrele didactice
trimit răvașe de răspuns tutror copiilor din școli care se adresează în scris lui Papa Noel.
În ajunul de Crăciun există obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nopții, toată familia , cu
excepția copiilor mici, să meargă la biserică sau la catedrală pentru slujbă .
După asistarea la “La Messe de Minuit” (Liturghia de la miezul nopții), francezii se adună în grupuri de
prieteni sau în familie pentru a serba “Le Reveillon” (Revelionul), la o masă îmbelșugată, acasă, la un
restaurant sau la o cafenea. Fiecare regiune franceză are propriile tradiții culinare legate de Revelion, cu
feluri de mâncare din curcan, clapon, găina sau cu boudin blanc (budincă albă). Bucățele sunt stropite cu
vinuri Muscadet, Anjou, Sauterne and Champagne . Cuvântul “reveillon” provine din verbul “reveiller”=
“a se trezi , a se deștepta”. Revelionul reprezintă o “deșteptare” simbolică, semnificând nașterea lui Isus .
Între decorațiile de Crăciun franțuzești, un rol major îl are Sapin de Noel (Bradul lui Noel), care
împodobește casele, străzile, birourile și fabricile. Sapin de Noel a apărut în secolul XIV în Alsacia,
decorat cu mere, flori de hârtie și panglici , fiind introdus în Franța în anul 1837.
* Chrèche
Un alt aspect important al Crăciunului franțuzesc constă în Crèche, scene zugrăvind momente din
nașterea mântuitorului, în care este amplasat Sfântă familie alături de Santons (“micii sfinți”), și care este
expusă în biserici și în case. Pentru a da un ultim tușeu scenelor din “crèche”, copii le ornează cu mușchi,
pietricele și crenguțe de brad. Atunci când se aprind lumânările, “crèches” devin locul central de
sărbătorire a Crăciunului. Copii se adună în jurul lor și cântă colinde până în ziua de Epifanie, pe 6
ianuarie. Există și Crèche însuflețite, constând din piese de teatru cu copii sau cu păpuși descriind
evenimentele din timpul nașterii lui Isus.
Familiara scenă sfânta “crèche” a fost introdusă în Avignon de care familia sfântului Francisc de Assisi
între anii 1316 și 1334, însă abia în secolul XVI a devenit o tradiție îmbrățișată de cultură populară.
În sudul Franței, în Provence, în “crèche” sunt introduși și cei trei magi, păstorii, animale, săteni îmbrăcați
în vechi costume tradiționale. Aceste figurine includ un primar al satului, un țăran, un țigan, un toboșar și
alte personaje pitorești. Un alt obicei în Provence constă în costumarea unor persoane în păstori care iau
parte la o procesiune în care se dă ocol bisericii.
Paștele în Franța - Tradiții și obiceiuri
Le Pâques | Paștele în Franța înglobează mai multe celebrări, strâns legate una de cealaltă, începând cu
câteva săptămâni inainte, cu Mardi Gras | Marțea Grasă și continuând cu Miercurea Cenusii, Joia Mare,
Vinerea Pastelui, Învierea și , desigur, Duminica de Paște, urmată de o întreagă săptămână dedicată
sărbătorilor pascale.
În general, francezii obișnuiesc să petreacă Paștele în familie, la o masă bogată, incluzând și tradiționalele
ouă, dar își pot oferi și o scurtă vacantă, neuitând însă, să meargă la o liturghie cel puțin odată după
duminica de Paști.
Mardi Gras - Marțea Grasă
Mardi Gras | Marțea Grasă este celebrată în ultima zi dinaintea Postului Mare, prima zi a acestuia fiind
numită Miercurea Cenușii.
Întrucât urmează o perioadă de înfrânare și ascetism, Mardi Gras este caracterizată de un exces de
satisfacere a plăcerilor lumești și culminează cu Carnavalul, o revărsare exuberantă de muzică și dans.
Deși carnavalul de Mardi Gras a devenit faimos mai ales în New
Orleans și Rio de Janiero, acest eveniment de sunet și culoare își are originea, de fapt, în orașul Nice.
Carnavalul de la Nice durează aproape două săptămâni și include parade, focuri de artificii, baluri
mascate, o mulțime de spectacole și alte evenimente "păcătoase".
Les Cloches Volants Clopotele zburătoare si Poisson d'Avril Pestele de aprilie
Potrivit unei tradiții începute în secolul XII, în fiecare an, începând cu Joia Mare, clopotele bisericilor din
orașele și satele franceze amuțesc, în semn de respect față de moartea Lui Iisus pe cruce.
Legenda spune că toate clopotele bisericilor din Franța își iau zborul către Roma, odată cu ziua de
Miercurea Cenusii.
Duminica Mare, ziua învierii lui Iisus, clopotele de Paști- les cloches de Pâques, revin în bisericișsi
catedrale, în drumul lor de reîntoarcere de la Roma, lăsând să cadă din cer ouă, ciocolate și alte bunătăți.
O altă tradiție din preajma Paștelui și a zilei de 1 aprilie este Poisson d'Avril Pestele de aprilie.
Cu această ocazie, copiii decupează peștisori din hârtie și încearcă să îi agațe de spatele a câtor mai mulți
adulți. Dacă vreun "om mare" simte ceva și se întoarce să vadă ce se întâmplă, cei mici îi strigă cu toții ,
încântați "Poisson d'Avril !". În această perioadă, nu este deloc întâmplător că magazinele și cofetăriile
sunt pline cu ciocolate în formă de pește.
Ouăle de Pasti în Franța
În prima zi de Paști, copiii se trezesc devreme, nerăbdatori, să caute ouăle pascale, ascunse prin casă sau
în grădină. Ouăle decorate, alături de iepurași și găinușe, reprezintă simboluri specifice Paștelui, din
Franța.

Un alt obicei răspândit printre copii este să se angajeze într-o competiție, în care ouăle de Paști sunt lăsate
să se rostogolească de-a lungul unui mic plan înclinat. Singurul ou, care "supraviețuiește", este declarat, la
fel ca și proprietarul său, drept învingător. Acest joc pornește de la asemănarea între rostogolirea oului și
prăvălirea stâncii ce închidea mormântul Lui Iisus.

Mâncarea franțuzească de Paști

Întrucât Paștele și învierea Lui Cristos se sărbătoresc odată cu sosirea primăverii, simbolurile renașterii și
vieții au ajuns să fie sinonime cu Paștele.

Și, întrucât francezii iau în serios bucătăria, mâncărurile lor tradiționale de Paști încorporează acest
simbolism, mai ales cu ocazia prânzului din duminica Paștelui. Mielul, un important simbol al Paștelui,
este gătit în diverse variante, dar cel mai adesea, potrivit unei rețete tradiționale, numită "Gigot
D'agneau".
De obicei, înainte de friptura de miel se mănâncă un fel de mâncare, mai ușoara, în special, omlete.
Traditii de nunta din cultura Frantei
1. Inelul de logodna
Primele astfel de inele dateaza din Antichitate, insa din Franta vine traditia prin care inelul trebuie sa fie
impodobit cu o piatra pretioasa. Superstitia spune ca piatra care impodobeste inelul trebuie sa fie neaparat
alba, precum urmeaza sa fie rochia viitoarei mirese, cel mai probabil simbolizand puritatea si intelegerea
din cuplu. Astfel, singurele pietre acceptate erau diamantul, piatra lunii si safirul. Pietrele colorate precum
rubinul sau smaraldul erau interzise pentru inelele de logodna fiind considerate de rau augur.
2. Rochia de mireasa
In Evul Mediu mireasa purta o rochie rosie la nunta. Traditia prin care mireasa ar trebui sa poarte alb ca
simbol al puritatii a fost instituita de mireasa unui rege francez, Maria Stuart, care a fost prima femeie
care a purtat la propria nunta o rochie alba. Tot de atunci s-a nascut si superstitia conform careia mirele
nu are voie sa-si vada viitoarea sotie imbracata in rochia de mireasa pana in ziua nuntii, deoarece acest
lucru ar aduce ghinion viitoului cuplu.
3. Buchetul
Traditia aruncarii buchetului a luat nastere tot in Franta, in secolul al XVI-lea. La inceput aceasta traditie
avea o alta forma, buchetul nu era aruncat de mireasa, ci, din contra, barbatii prezenti la nunta alergau
dupa mireasa ca sa-l prinda. Mai apoi, a luat nastere obiceiul de a se arunca buchetul catre fetele
nemaritate. Supersitita spune ca aceea care va prinde buchetul se va marita chiar in acelasi an.
4. Jartiera
In Franta se spune ca aduce noroc sa ai o bucatica din rochia miresei. Ca sa evite sa li se sfasie rochiile,
frantuzoaicele au inceput sa poarte jartelute pe care le scoteau si le aruncau nuntasilor. Pentru ca aceasta
traditie sa fie si mai picanta, astazi mirele scoate jartiera cu dintii si o arunca burlacilor pentru a vedea
care este urmatorul la insuratoare.
5. Podul de flori
Traditia prin care mirii trebuie sa treaca pe sub un pod de flori la iesirea de la biserica sau, mai nou, la
iesirea de la starea civila, provine tot din Franta. Acest obicei isi are originea in bolta de otel pe care au
format-o deputatii pentru a-l intampina pe regele Ludovic al XVI-lea la Primarie, pe 17 iulie 1789, ca sa-l
apere. De fapt, era o imitatie a ritualului de investire masonica.
6. Tortul miresei
Traditia tortului supraetajat este de asemenea frantuzeasca. Cu cat este tortul mai inalt, cu atat casnicia
este mai trainica si mirii mai fericiti. Superstitia spune ca in cazul in care mireasa nu va taia tortul singura,
aceasta va fi blestemata sa fie sterila.
7. Nunta in mai? In niciun caz!
Aceasta superstitie, devenita traditie intre timp, provine din lumea catolica franceza. Se spunea in acea
vreme ca Mama Dracului s-a casatorit cu Dracul in luna mai, realizand astfel un incest. Aceasta
superstitie mai poate fi tradusa si in felul urmator: nu se fac nunti in luna MAI, pentru ca te MAI mariti o
data sau Nu se fac nunti in luna mai pentru ca iubirea mirilor se va scutura ca florile de mai.
8. Trusoul miresei
Acest termen vine din frantuzescul ,,trousseau". Traditia spunea ca mireasa trebuia sa aduca in casa
mirelui hainele purtate de membrii familiei acestuia. Astazi aceasta traditie s-a transformat in obiceiul de
a-i imbraca pe cavalerii de onoare si pe domnisoarele de onoare in acelasi mod.
Traditii si obiceiuri de Valentine's Day
La un moment dat, in Franta s-a nascut o traditie care a fost abandonata mai tarziu. Mai exact, persoane
necasatorite, tinere si nu numai, ieseau la ferestre si isi alegeau "jumatatea". Daca barbatul nu era cucerit
de femeia care il strigase, o abandona. Iar femeile care faceau parte din categoria celor parasite se adunau
ulterior intr-un loc public si aprindeau un foc in care ardeau fotografii cu barbatii "nerecunoscatori". La
un moment dat insa, ritualul a fost chiar interzis de guvernul francez.
Bibliografie:
1. [onlie] Accesibil pe internet <URL:http://www.diane.ro/2011/04/pastele-in-franta-traditii-si-
obiceiuri.html>
2. [onlie] Accesibil pe internet <URL:https://www.scribd.com/doc/191302456/Traditii-Franta-
Referat >
3. [onlie] Accesibil pe internet <URL:https://www.scribd.com/doc/191302456/Traditii-Franta-
Referat>
4. [onlie] Accesibil pe internet <URL: https://www.cariereonline.ro/actual/ce-trebuie-sa-stim-cand-
relocam-un-francez#sthash.GUo0Kkob.dpuf>
5. [onlie] Accesibil pe internet <URL: https://www.ele.ro/dieta/alimentatie/stil-de-viata-frantuzesc-
5532>
6. [onlie] Accesibil pe internet <URL: http://jurnalul.ro/editorial/cum-sunt-francezii-605226.html>