Reologia este știința ce studiază interdependența între solicitările mecanice, răspunsul

corpurilor și proprietățile acestora. Această știință stabilește modelele matematice care descriu
comportamentul corpurilor supuse la solicitări. Acest comportament este determinat de
dependența dintre forțe (solicitări) și răspuns (deformare, de exemplu).

O forță sau un sistem de forțe aplicat unui corp conduce la mișcarea acestuia. Mișcarea
corpului poate consta în deplasări (translație sau/și rotație) sau/și deformari (modificarea
formei sau/și volumului). În general, deplasarea nu modifică poziția relativă a elementelor ce
formează corpul, dar modifică poziția acestuia, în raport cu un sistem de referință exterior.
Deformarea determină modificarea poziției relative a elementelor constituiente.

Reometria este tehnica de măsurare a mărimilor care caracterizează un material cu

proprietăți reologice.[1] Reometrul este un instrument pentru studierea și măsurarea
caracteristicilor reologice ale materialelor.[2] Reometrele pot măsura mărimi cum ar fi
viscozitatea, coeficienții tensiunilor normale sau diferite module dinamice. În mod ideal, un
reometru ar trebui să fie capabil să detecteze modificările proprietăților reologice ale
sistemului în condiții similare de solicitare cu cele din realitate

Există două tipuri distincte de reometre . Reometrele care controlează efortul de forfecare
aplicat sau tensiunea de forfecare se numesc reometre de rotație sau de forfecare , în timp ce
reometrele care aplică tensiunea de extensie sau tensiunea de extensie sunt reometre
elongationale . Reometrele de tip rotativ sau de forfecare sunt concepute, de obicei, fie ca un
instrument de control al tensiunii (controlați și aplicați o forță de forfecare definită de
utilizator care poate măsura apoi forța de forfecare rezultată), fie un instrument controlat de
stres (controlați și aplicați un utilizator definit de utilizator forța de forfecare și măsurarea
efortului de forfecare rezultat).

Principiul de operare
Metoda nou fata de reometrele clasice rotationale ce va elimina sondele datorita faptului ca
majoritatea fenomenelor apar in straturi de grosimi la nivelul nanometrilor. O sonda magnetizata,
pozitionata la interfata aer-lichid si lichid-lichid, este miscata utilizand un camp magnetic. Miscarea
sondei este inregistrata cu o camera foto digitala. Prin masurarea schimbarilor in miscarea sondei,
modulul de suprafata poate fi calculat si npoate fi divizat in proprietatile elastice si cele vascoase ale
filmelor.