23.

Pastrarea produselor agricole la temperaturi scazute

Se aplica la loturile de produse la care umiditatea este crescuta cu scopul de a le mentine
integritatea pana cand este posibila uscarea.
Metoda se bazeaza pe principiul termoanabiozei, adica reducerea considerabila sau totala a
activitatii totale a componentelor vii din masa de produs.
Pentru insecte, pragul termic este de 15° , exceptie acarieni 5° C.
Temperatura de 0° C asigura o protectie ridicata a masei de produs.
Scopul conservarii de racire este prevenirea incingerii si autoincalzirii produselor,
conductibilitatea termica reduca a masei de produse contribuie la pastrarea in stare racita.
Racirea se poate face cu instalatii frigorifice sau cu aer atmosferic.
Racirea cu ajutorul aerului atmosferic se poate face: depozitare in strat subtire; introducerea
aerului rece cu ajutorul ventilatoarelor; manipularea masei de produs cu ajutorul instalatiilor
de transport; lopatare.
Este folosita mai ales la legume, fructe, in bancile de gene unde se pot pastra chiar si o suta
de ani fara a pierde capacitatea de a germina.

24. Metode de pastrare a produselor agricole in atmosfera modificata – autoconservare

Prezinta mportanta pentru produsele destinate consumului. Se bazeaza pe oprirea respiratiei
aerobe, prin acumularea de CO2 rezultat din procesul de respiratie sau prin injectarea de CO2.
Se foloseste si procesul de vidare.
Astfel se opreste activitatea microorganismelor aerobe, insectelor.
Dezavantaj: produsele trebuie sa fie relativ uscate astfel apar microorganisme anaerobe,
procese de fermentatie si de putrefactie.

25.Pastrarea produselor cu ajutorul substantelor chimice

 Dioxidul de sulf a obținut rezultate bune în testări, chiar și în cazul produselor
agricole boabe cu umiditate ridicată, de 18%, asigurând o conservare stabilă timp de 2
luni, cu efect negativ însă asupra facultății germinative a produselir păstrate.
 Cloropicrina are toxicitate ridicată, iar în concentrații mici anulează rapid procesele
de autoîncălzire și încingere a produselor. Se utilizează la păstrarea de durată a
produselor cu umiditate până la 16%. Prezintă avantajul că substanța activă se poate
recircula periodic și are efect și în combaterea dăunătorilor.
 Dicloretanul se utilizează pentru produsele cu umiditate ridicată folosindu-se doze de
300 g/m3 de produse. Are efect sterilizant asupra mucegaiurilor, împiedică
dezvoltarea acarienilor și insectelor, însă nu oprește procesul de autoîncălzire și
încingere a produselor.
  Sulfamilamida are efect de reducere a proceselor fiziologice ale semințelor, în special
a respirației, diminuând-o de circa 10 ori față de păstrarea normală a produselor.
 Metabisulfitul se administrează în concentrație de 1-1,2% la cerealele furajere la care
previne sau oprește procesele de încingere, distruge microflora bacteriană, dar
afectează în același timp și germinașia semințelor. Perioada de protecție asigurată
loturilor tratate cu metabisulfit este de 30-35 zile.
 Thioureea în proporție de 1 reduce respirația cerealelor umede și oprește dezvoltarea
mucegaiurilor, iar în proporție de 1% oprește dezvoltarea mucegaiurilor chiar când
masa de boabe are umiditatea de 24% fără a diminua mult viabilitatea semințelor.
 Granoranul se utilizează la păstrarea speciilor de leguminoase (mazăre, lupin,
măzăriche) care au un procent ridicat de umiditate.
 TMTD (disulfura de tatrametil tiuram) se administrează în doză de 2-4 Kg/tonă de
semințe de leguminoase și are ca efect inhibarea dezvoltării mucegaiurilor, fără a
afecta viabilitatea semințelor.
 Acidul propionic pentru păstrarea porumbului boabe, proaspăt recoltat se folosesc
unele preparate pe bază de acid propionic care opresc dezvoltarea microorganismelor,
încălzirea și deprecierea boabelor.

26. Pastrarea produselor agricole prin iradiere

Este o metodă mai puțin răspândită, fiind într-o permanentă perfecționare și ajustare
în ceea ce privește nivelul de radiații și timpul de acționare la speciile la care se efectuează
determinări.

Cele mai bune rezultate în ceea ce privește obținerea unor efecte sterilizante și
inhibitoare s-au obținut atunci când produsele agricole testate (porumbul cu umiditate 19%)
au fost tratate cu raze gamma produse de Co60 la o doză de radiații de 2,5 milioane r.,
care a asigurat păstrarea timp de trei luni fără deprecieri de ordin calitativ.

Alimentele iradiate sunt considerate de unii specialisti periculoase. Iradierea se face

cu raze gama si X . Tehnologia de iradiere cu raze gamma - se folosesc substante radioactive:
cobalt si cesiu.
Conservarea cu radiatii ionizate distruge vitaminele, mineralele, dispar gustul si mirosul.

Avantaje:
- Vegetalele raman ”proaspete„ timp indelungat
- 99% din fructele importate in Romania sunt iradiate
- Pentru produsele iradiate este necesara etichetarea
Dezavantaj: inhiba incoltirea
27. Pastrarea produselor boabe in saci, containere, saci siloz-bog
a. In saci:
- La grau- 40 kg, saci de rafie
- La porumb- 10-40 kg, saci de rafie, canepa
Aceasta metoda este folosita la loturile semincere, in gospodaria taraneasca.
Dupa insacuire produsele sunt lotizate- marimea lot dupa stantarde.

b. In container :
- Avantaj: Containerul este desfacut si folositimediat fata de magazii unde nu folosim
toata masa de produs
c. In solz- bags- saci lungi, inchisi ermetic

28. Particularitati ale conditionarii si pastratii cerealelor

Conditionarea reprezinta curatirea, uscarea, sortarea, racirea, tratarea, calibrarea
produselor agricole. Pastrarea se efectueaza in saci sau vrac ( in magazii).
Metode de pastrare:
- Cea mai extinsa este pastrarea in stare uscata
- Pastrarea prin aerare activa
- Autoconservarea
- Pastrarea cu substante chimice
- Pastrarea prin iradiere
Durata de pastrare a cerealelor fara pericolul deprecierii calitatii este foarte importanta.
Se stabileste in functie de temperatura si umiditate. De exemplu, pastrarea graului = 1 an de
depozitare la umiditatea de 14-15 %, se pastreaza aproximativ 70% din capacitatea de
germinare.
Curățirea

Curățirea cerealelor este efectuată în mai multe etape, eșalonate de-a lungul fluxului
tehnologic, de la recoltarea în câmp și până șa utilizare, și anume: curățirea la recoltare;
curățirea brută (precurățirea sau curățirea preliminară); curățirea de bază (curățirea fină);
curățirea suplimentară sau specială.
Uscarea

Boanele de cereale sunt higroscopice, în sensul că, dacă semințele umede sunt ținute într-un
mediu uscat, umiditatea lor se reduce, iar când semințele uscate sunt ținute într-un mediu
bogat în vapori de apă, boanele absorb o mare parte din această umiditate.

Pentru dirijarea rațională a păstrării boabelor de cereale trebuie să se țină seama de următorii
factori:

- umiditatea și temperatura masei de boabe;

- integritatea acestora;
- prezența dăunătorilor animali și a microorganismelor, precum și a condițiilor de
dezvoltare a acestora;

- tipul spațiului de depozitare și dotarea acestuia cu instalații de detectare automată a

temperaturii și de intervenenție (aerare actică, refrigerare);

- durata și perioada (sezonul) de păstrare;

-destinația produselor.

29. Particularitati ale pastrarii leguminoaselor pentru boabe si ale plantelor oleaginoase

a. Semințe oleaginoase

Semințele de floarea-soarelui

Procesele de degradare a semințelor de floarea-soarelui se intensifică dacă sunt

păstrate la umiditate și temperatură ridicate. În asemenea condiții, se dezvoltă
microorganismele, semințele capătă miros de mucegai și se alternează.

Semințele de floarea-soarelui decojite, spărturile, semințele de buruieni, alte impurități

organice, inclusiv resturi ale culturii de bază (fragmente de calatidii, de frunze) favorizează
creșterea umidității și a temperaturii, precum și înmulțirea microorganismelor în masa de
semințe, rezultând degradarea masei de produs depozitat.

Condiționarea semințelor de floarea-soarelui imediat după recoltare și înainte de depozitare

constituie o măsură obligatorie. Semințele trebuie aduse la un conținut de 2% corpuri străine,
iar semințele decojite sau vătămate, să nu depășească 2%.

Curățirea semințelor – înlăturarea din masa de semințe, a semințelor deteriorate, a celor

atacate de microorganisme, a resturilor vegetale.

Umiditatea la care trebuie să fie păstrate semințele de floarea-soarelui în funcție de conținutul

lor în ulei.
Uscarea semințelor de floarea-soarelui poate fi realizată pe cale naturală (prin solarizare și
lopătare) și prin uscare artificială.

Se recomandă ca temperatura agentului de uscare să nu depășească 110℃, pentru a nu dăuna

asupra conținutului de ulei și compoziției acizilor grași.

În cazul semințelor destinate semănatului, temperatura nu trebuie să depășească în masa de

produs 44℃.

Pentru uscarea semințelor de floarea-soarelui cu umiditate de peste 14%, trebuie utilizat aer
cald la temperatura de 65℃.

Sub 8% umiditate la recoltare, semințele de floarea-soarelui nu necesită uscare.

Nu este recomandată păstrarea semințelor de floarea-soarelui în celule de siloz, decât în
cazuri speciale și nu mai mult de 2-3 zile.

De regulă, fluxul tehnologic constă în depozitarea semințelor imediat după recoltare

pe platforme acoperite (inclusiv șoproane multifuncționale) până la curățirea pentru
eliminarea impurităților organice (resturi vegetale) cu umiditate ridicată (frecvente la
recoltarea florii-soarelui) și uscarea până la umiditatea de păstrare, urmate de depozitarea în
magazii.

Păstrarea semințelor de rapiță

Datorită conținutului ridicat în ulei, între 43-48% și, cunoscându-se faptul că,
întârzierea recoltării în vederea reducerii umidității semințelor duce la pierderi prin scuturare,
iar recoltatul la o umiditate foarte mare crește costurile cu operațiile de uscare și depozitare,
semințele de rapiță se păstrează dificil.

După recoltare semințele de rapiță se curăță de impurități și se usucă în vederea reducerii

umidității la 9-10%.

Imediat după recoltare, semințele de rapiță trebuie păstrate la rece, pentru a se

conserva calitatea uleiului și pentru a preîntâmpina pericolul apariției mucegaiurilor și a
moliilor. Cea mai eficientă păstrare la rece se realizează în silozurile speciale pentru rapiță.

În silozurile pentru cereale trebuie să se asigure o bună circulație a aerului numai prin
reducerea grosimii stratului de semințe puse la uscat.

În cazul în care nu este asigurată uscarea artificială, semințele se depozitează în magazii,

șoproane, la început într-un strat foarte subțire (5-10 cm) și se lopătează de mai multe ori
pe zi, până când umiditatea scade la 10%. Pentru uscare, semințele se pot ține în straturi
subțiri pe prelate, la soare.

Depozitarea semințelor la temperaturi scăzute are ca efect încetinirea creșterii

cantității de acizi grași liberi la semințele crăpate și preîntâmpină dezvoltarea mucegaiurilor
și a moliilor.

Semințele cu peste 15% umiditate se depozitează în strat cu grosimea sub 5 cm și

numai după ce umiditatea scade sub 11%; grosimea stratului poate să crească iarna
până la 1,5 m, iar vara până la 1 m.

Depozitată în saci, înălțimea stivelor trebuie să fie de maximum 3 saci vara și 5 saci iarna.
După recoltare, până când se realizează uscarea, se recomandă păstrarea semințelor
nevânturate, ca aerul să circule mai ușor în masa de boabe.

Depozitarea semințelor de rapiță trebuie să se realizeze în spații care permit prelucrarea

produsului în vederea unei conservări optime (menținerea calității semințelor).
În cazul în care umiditatea semințelor este mai mare de 10%, iar acestea sunt depozitate în
straturi groase, are loc o degradare calitativă a acestora.

Umiditatea la depozitare a rapiței nu trebuie să fie mai mare de jumătate din cea a
cerealelor; de aceea, rapița trebuie depozitată la o umiditate de 7,5-8%.

b. Leguminoase pentru boabe:

 Păstrarea semințelor de fasole

Conținutul boabelor de 23-25% în proteine și de 50,8-58 în glucide determină creșterea
rapidă a higroscopicității acestor produse.

Recoltarea la fasole se face când 2/3 păstai sunt ajunse la maturitate, iar o condiție esențială
pentru buna păstrare a fasolei este și uniformitatea coacerii semințelor, cunoscându-se faptul
că în boabele nemature procesul de respirație este intens și se degajă ă cantitate mare de apă
și dioxid de carbon.

Condiționarea semințelor imediat după recoltare în vederea eliminării din masa de

semințe a impurităților, a resturilor de plante, a semințelor sparte, cu tegumentul
fisurat, etc., favorizează o mai bună păstrare a fasolei. Loturile cu mai multe spărturi și
boabe cu tegumentul fisurat, mucegăiesc ușor și sunt supuse unui atac intens al
microorganismelor.

Prevenirea atacului de gărgărița fasolei (Acanthoscelides obsoletus) se realizează prin

tratamente în perioada de vegetație, cât și la depozitare, prin gazare.

Eliminarea semințelor pătate (atac de boli).

 Păstrarea semințelor de soia

Datorită conținutului ridicat al semințelor în proteine (36-50%) și lipide (13-27%),
păstrarea îndelungată presupune condiționarea acestora în vederea îndepărtării corpurilor
străine (frunze, resturi de tulpini, semințe de buruieni, ș.a.) a spărturilor rezultate de la
recoltat și, de asemenea, reducerea conținutului de umiditate.

Un alt factor care influențează păstrarea este integritatea fizică a semințelor, iar pentru
aceasta o atenție deosebită se acordă operațiilor de manipulare, pentru a preveni fisurarea și
spargerea semințelor. Astfel, la o umiditate de 15,8% activitatea microorganismelor va crește
de circa 7 ori față de boabele întregi, datorită difuziei mai accentuate a gazelor în boabele fără
tegument, cât și a dezvoltării mai intense a microorganismelor pe suprafață spărturilor.

Depozitarea semințelor de soia se realizează în magazii și silozuri, iar durata de păstrare

depinde de umiditatea semințelor și reușita menținerii unei temperaturi uniforme în masa de
semințe. O perioadă critică a păstrării soiei este la trecerea de la primăvară la vară, când
temperatura din depozite crește. De aceea, este bine ca, încă din timpul iernii să se scadă cât
mai mult temperatura semințelor prin aerare, aceasta menținându-se apoi, dacă nu se mișcă
produsul, până în vară. La creșterea temperaturii produsului, acesta se va aera.
Uscarea și depozitarea soiei

Umiditatea optimă de recoltare la soia este de 13-14%. Dacă din anumite motive (semănat
întârziat, vreme umedă la recoltare) umiditatea semințelor este mai mare decât cea
recomandată, soia trebuie să fie uscată.

Temperatura aerului de uscare trebuie să fie de 55-60℃ și durata rămânerii

semințelor în secșiunea de încălzire a uscătorului trebuie să fie mai mică de 30 minute,
pentru uscătoarele cu temperaturi ridicate. Uscătoarele cu temperaturi scăzute trebuie să
asigure o bună circulație a aerului în jurul semințelor.

Soia are o portanță la curentul de aer cu 25% mai mică decât boabele de porumb. Este
necesar de a controla cu atenție temperatura și umiditatea aerului pentru uscare.

Expunerea prelungită la aer cu mai puțin de 40% umiditate poate provoca fisurarea și
spargerea semințelor. Aerul excesiv de cald poate usca prea mult semințele.

Aerați semințele de soia din depozite pentru a menține temperatura semințelor la 1-4℃
în timpul iernii și 4-15℃ în timpul sezonului de vară. Aceste temperaturi reduc activitatea
mucegaiurilor și a insectelor, precum și deplasarea umidității în depozit. Se recomandă să fie
verificate periodic umiditatea semințelor de soia și starea de conservare.

Soia pentru industria alimentară

Este necesară o foarte mare grijă pentru semințele de soia de foarte bună calitate
în primul rând pentru a reduce fisurarea și spargerea semințelor.

La conținuturi de umiditate mai scăzute decât cele optime, multe semințe se fisurează și se
sparg, și germinația se reduce, din cauza vătămărilor produse în timpul recolării și
manipulării.

Trebuie ținut cont de faptul că daunele semințelor sunt cumulative.

Pentru a diminua vătămările în timpul manipulării, este preferat de a utiliza benzile

transportoare.

Înălțimile de cădere a semințelor de soia în timpul manipulării trebuie să fie reduse la

minimum pentru a preveni spargerea semințelor.

Semințele reci sunt mult mai sensibile la vătămare în timpul manipulării.

30. Particularități ale condiționării și păstrării tuberculilor de cartof

Condiționarea și păstrarea tuberculilor de cartof trebuie să asigure condiții optime pentru
menținerea acestora.

 sănătoși, neîncolțiți, turgescenți, cu bune însușiri culinare (la producția pentru

consum) și/sau o bună capacitate de încolțire (la cartoful de sămînță).
După recoltare, tuberculii de cartof se condiționează pentru a crea premizele unei păstrări
și/sau livrări optime la beneficiar sau pentru plantat.

Condiționarea tuberculilor de cartof

Condiționarea la cartof cuprinde: zvântarea, sortarea-calibrarea, spălarea (în anumite

cazuri) și ambalarea.

Zvântarea tuberculilor este necesară pentru a preveni accelerarea îmbolnăvirii tuberculilor

cu boli: mană, putregaiul uscat, putregaiul umed, râia neagră.

Tuberculii trebuie să fie bine zvântați la introducerea în depozit. În acest sens, recoltarea și
transportul tuberculilor pe timp, relativ uscat este ideal.

De cele mai multe ori, zvântarea tuberculilor are loc în timpul recoltării, transportului și
manipulării la sortare și calibrare.

Sortarea – calibrarea constă în înlăturarea corpurilor străine din masa de tuberculi și

împărțirea tuberculilor pe categgorii de mărime (fracții de calibrare).

Impuritățile pot fi: paie, pietre, bulgări de pământ, resturi vegetale, ș.a.

Cu ocazia sortării se înlătură și tuberculii bolnavi, cei cu colți filoși, se rup și se elimină colții
lungi, etiolați, precum și tuberculii din alte soiuri (cu altă culoare a cojii).

Calibrarea se efectuează, de regulă, imediat după recoltare, pe trei categorii: tuberculi mari,
pentru consum ( >55 mm diametru), tuberculi de sămânță (între 25 și 55 mm) și tuberculi
mici, în scop furajer (<25 mm).

Spălarea tuberculilor se face doar la cartoful pentru consum sau pentru industrializare.
Pentru aceasta se folosesc instalații speciale, iar la terminarea spălării tuberculii sunt zvântați
cu ajutorul unui jet de aer. De obicei la cartoful cultivat pe soluri ușoare, nisipoase, această
operațiune nu este necesară.

Ambalarea tuberculilor se face mai ales în cazul livrării pentru vânzare cu amănuntul, la
magazine, sau în cazul vânzării ca sămânță. Pentru consum ambalaje pot fi de la 2-3 Kg, 40
Kg, iar pentru sămânță de obicei de 25-40 kg. Se folosesc, frecvent, saci din plasă de plastic
de diferite culori.

31. Conditionarea legumelor si fructelor

- Sortarea- pe grupe de calitate dupa maturare, culoare, aspect
- Calibrarea- separate dupa marimea speciei ( manual, mecanic)
- Curatirea – indepartarea frunzelor exterioare
- Spalarea si perierea – pentru inlaturarea pamantului+ prafului
- Tratarea chimica- pentru a reduce gradul de depozitare
- Ceruirea- se aplica un strat foarte subtire de emulsie de cearanaturala( reduce
pierderile de apa la pastrare)
 - Ambalarea
Pastrarea se face pe 2 grupe:
- Produse cu capacitate de pastrare redusa (2-20 zile)
- Produse cu capacitate buna de pastrare sau de lunga durata .

32. Conditionarea si pastrarea sfeclei pentru zahar

a. Depozitarea temporara : in camp , maxim 24h, in spatiile de receptie, in silozuri-

care urmeaza sa fie prelucrate.
b. Depozitarea de durata – siloz trapezoidal, siloz prismatic- pot sta depozitate mai
mult decat in cel trapezoidal.
Butasii se pastreaza peste iarna in silozuri: ingropate, semiîngropate, la suprafata solului