Sunteți pe pagina 1din 12

CURS 1

TRAUMATISMELE DENTO-PARODONTALE
Generalităţi
- Frecvenţă - reprezintă a II a patologie pedodontică după carie. Zona cea mai
frecvent traumatizată este cea a incisivilor superiori mai ales la băieți. Trebuie
să se examineze şi incisivii inferiori pt că de multe ei suferă traumatisme
minore dar care pe termen lung dau complicații grave.
- Evoluţia lor în timp este imprevizibilă putând apărea la distanţă în timp
complicaţii de gravităţi diferite. (ex. pot să apară parodontite apicale cronice
sau resorbţii radiculare după luxaţii) De aceea orice traumatism dento-
parodontal trebuie dispensarizat pe termen lung
- Leziunile traumatice pot afecta DT sau DP aflaţi în diferite stadii de
dezvoltare (dinţi imaturi cu rădăcini scurte şi apex incomplet format sau dinți
maturi). Pot apărea modificări ale germenului dentar de înlocuire vizibile la
erupţie (ex dilacerări sau anomalii dentare de dezvoltare de structură);
- Factori favorizanţi: proalveolodenţiile superioare, defectele de structură,
crize comiţiale, carii.
- Reprezintă urgenţe stomatologice pentru care trebuie să se aplice la prima
prezentare un tratament de urgenţă.
Clasificare
După OMS, completată de Andreasen
Traumatismele dento-parodontale sunt:
 Traumatisme dentare
- După zona dentară afectată: coronare, corono-radiculare, radiculare
- După structura dură interesată: fisuri ale smalţului, fracturi ale smalţului,
fracturi ale smalţului şi ale dentinei
- După afectarea camerei pulpare: fracturi penetrante şi nepenetrante
- La fracturile coronare: după direcţia liniei de fractură (oblică, orizontală cu
interesarea unghiurilor incizale sau a muchiei incizale, fractura unui cuspid la
molari sau premolari),
- La fracturile corono-radiculare: după direcţia liniei de fractură (oblică,
verticală), după interesarea camerei pulpare (penetrante şi nepenetrante)
- La fracturile radiculare: după numărul liniilor de fractură (1-sau mai multe
linii de fractură, cu fragment interpus sau fracturi cominutive); după direcţia
liniei de fractură (orizontală, oblică, verticală); după existenţa sau nu a
deplasării fragmentelor
 Traumatisme ale sistemului de susținere a dintelui (parodontale)
 Contuzia (comoţia)=strivirea pachetului vasculo-nervos
Ex. clinic: durere la atingere in masticatie şi la percuţie, fără mobilitate sau
deplasare dentară
 Subluxaţia
Ex. clinic: durere şi mobilitate, uneori sângerare gingivală, fără deplasare
 Luxaţii
 Luxaţia parţială
Ex. clinic: durere, mobilitate, deplasare în plan vertical (intruzie-extruzie) sau
lateral (vestibulară sau orală).
Intruzia
- coroana se înfundă în os parţial sau total
- pachetul vasculo-nervos apical este strivit și cel cervical este elongat (întins)
în funcţie de gradul de brutalitate a loviturii.
Extruzia
- pachetul vasculo-nervos apical este întins
- ligamentele din treimea gingivală vor fi întinse.
Luxaţii laterale
- deplasare spre palatinal sau vestibular (meziale / distale mai rar) cu posibilă
fixare în osul alveolar a apexului radăcinii
- dintele nu prezintă mobilitate dacă apexul este fixat în osul alveolar
- există modificări de ocluzie
- strivirea pachetului vasculo-nervos spre partea deplasată
- este posibilă fractura peretelui alveolar
- întinderea pachetului vasculo-nervos de partea opusă deplasării cu ruperea de
fibre din ligamentul periodontal (LP) → sângerare gingivală.
 Luxaţia totală (avulsia)
- plagă recentă cu sângerare sau cheag asemănătoare cu cea postextrtacțională.

Clasificarea Ellis:
I. fracturi coronare S / <D
II. fracturi coronare S+D
III. fracturi coronare S+D+P
IV. fracturi coronare+necroză pulpară
V. avulsia dentară
VI. fracturi radiculare (cu/fără fracturi coronare)
VII. luxaţii parţiale (cu/fără fracturi coronare sau radiculare)
VIII. fractura coronară totală.

Traumatismele dinţilor temporari


Anatomie
1. Craniul și fruntea sunt relativ mai mari la copil în comparație cu oasele faciale
ceea ce oferă protecție mandibulei
2. Țesut adipos facial mai gros la copil poate atenua socul traumatic
3. Oasele maxilare sunt mai elastice la copil
4. Oasele faciale au un cortex subțire și o spongioasă mai mare.
Diferențe față de adult
1. Tratamentul de urgență trebuie privit cu mai mare responsabilitate la copil
2. Examinarea clinică și radiografică sunt mai dificile la copil având un rol ceva mai
redus în diagnostic
3. Tratamentul trebuie să țină cont de lipsa dezvoltării faciale și dentare, dentiția
mixtă
4. Vindecarea este mai rapidă la copil și de aceea tratamentul trebuie să fie instituit
precoce, timpul de imobilizare trebuie să fie mai redus,
5. Complicațiile pulpare sunt mai frecvente și apar mai repede la DT
6. Traumatismele intracraniene și ale măduvei sunt mai frecvente la copil
7. Intervențiile terapeutice prezintă un risc mai mare de lezare a structurilor în
creștere.
Frecvenţă
- interesează ambele sexe
- mai frecvent la maxilar (ICS)
- vârsta (1,5-2,5 ani când copilul începe să meargă
Cauze
- căderi, loviri, contactul cu obiectele din casă la momentul la care copilul
deprinde mersul
- accidente de joacă în casă sau afară
- bătaie
- accidente de maşină.
Factori favorizanţi
- proalveolodonţia
- anomalii de dezvoltare (hipoplazia / hipomineralizare smalțului) apar mai rar
la DT
- carii
- crize comiţiale (epilepsia).
Forme clinice
- pot apărea toate formele clinice de traumatisme dentare şi parodontale
- mai frecvente sunt luxaţiile din cauza: axului de implantare mai vertical,
osului alveolar cu o structură mai moale, elastică, buzei care oferă o protecţia
mai slabă decât la DP
- dintre luxații intruziile sunt mai frecvente.

Diagnosticul
Examinarea copilului cu traumatism: anamneză, examen clinic, examen radiologic
○ Anamneza
1. antecedente medicale generale
2. istoricul traumatismului dentar → 3 întrebări → când, unde și cum s-a produs
accidentul
○ Examenul clinic
○ Examene radiologice
Tehnici radiologice
 nu există o serie standard de radiografii pt DT;
 toate tipurile de radiografii în care se vede bine zona apicală a dintelui traumatizat
sunt indicate;
 în cazul suspectării unei fracturi radiculare, trebuie efectuate mai multe Rx din
unghiuri ușor diferite atât în plan vertical cât și în plan ușor orizontal, pentru a
verifica localizarea și extinderea fracturii;
 o radiografie foarte folositoare pentru stabilirea planului de tratament în intruziile
IC temporari este cea în incidență latero-anterioară;
 se obține o imagine f bună dacă se aplică un film pt Rx intraorală în contact cu
buzele copilului și perpendicular pe conul de raze X; pt această radiografie timpul
de expunere este dublu față de cel pt o radiografie periapicală;
 pt a depista prezența corpilor străini ca fragmente de dinți în grosimea buzelor sau
limbii se utilizează un timp de expunere de un sfert din timpul normal; filmul este
plasat sub țesutul ce trebuie să fie examinat și apoi se face expunerea;

Urmărirea radiologică în timp:


 multe modificări patologice nu sunt aparente radiologic imediat posttraumatic;
 după aproximativ 3 săptămâni pot fi observate radiologic:
- radiotransparențele provocate de necroza/gangrena pulpei;
- resorbția radiculară externă produsă de inflamație
 după aproximativ 6-7 săpămâni se poate observa anchiloza dento-alveolară
(fuziunea osului alveolar cu rădăcina dintelui) asociată cu resorbția
radiculară de înlocuire (dintele este înlocuit cu os)
 de aceea este bine ca următoarele radiografii să se efectueze la 1 luna și 2 luni
după traumatism;
 în absența altor semne clinice cum ar fi apariția fistulei, a mobilității anormale, a
modificărilor de culoare sau a durerii nu se indică efectuarea unor
radiografii suplimentare mai devreme de 6 luni;
 după această perioadă modificările radiologice care ar putea apărea vor fi
evidente.

FRACTURILE CORONARE
- Fracturile nepenetrante sunt rare în special cele în smalţ
- Fracturile penetrante sunt mai frecvente din cauza grosimii mici a structurilor
dure la DT
- Tratamentul:
 F. de smalţ - netezire a marginilor anfractuoase cu discuri abrazive+aplicări de
preparate fluorurate
 F. smalţ+dentină nepenetrantă - protecţie dentinară și pulpară cu lineri cu hidroxid
de calciu (HC) + refacerea defectului cu compozite sau coroane
prefabricate de înveliş
 F. Penetrantă
- tratament conservator cu tratament endodontic (pulpotomie sau pulpectomie) în
funcţie de mărimea orificiului de deschidere, starea pulpei, vechimea
traumatismului + refacere cu compozit, glasionomeri sau coroane
prefabricate.
- Uneori lipsa de cooperare a copilului face ca tratamentul conservator să fie înlocuit
de extracţie.
 dacă pierderea survine după erupţia caninului temporar nu este necesar
menţinătorul de spaţiu pentru menţinerea spaţiului.
 totuşi menţinătorul de spaţiu rezolvă problema prevenirii obiceiurilor de
interpoziţie (buza, limba) şi problemele de fonaţie.

FRACTURILE RADICULARE
- sunt destul de rare
- apar în stadiul II de evoluție a DT
- dintele poate fi mobil și deplasat
- impun de regulă extracţia fragmentului coronar cu menţinerea fragmentului
apical care se va elimina prin RR.
- alte ori se poate face tratament endodontic pe fragmentul coronar.

LUXAŢII
Intruzia la dinţii temporari
- de gravitate diferită: de la o uşoară înfundare la înfundarea totală
- se asociază leziuni ale părţilor moi (echimoze, plăgi)
Examen clinic relevă: leziunile părţilor moi şi micşorarea coroanei clinice sau absenţa
dintelui (aspect de plaga postextractionala).
Tratamentul:
 Regim igieno-dietetic: toaleta cu apă oxigenată a părţilor moi, igiena dentară
corectă, igiena alimentaţiei (alimente moi, nu acre sau piperate)
 Tratamentul propriu zis: de la extracţie la expectativă
 Factori de alegere a tratamentului: gravitatea intruziei, vârsta copilului și
gradul sau de cooperare la tratament. Gravitatea intruziei este cel mai
important factor deoarece stabilește relaţia DT intrudat cu DP de înlocuire (Rx
în incidenţă antero-laterală).
- dacă coroana este intrudată < de ½ din înălţimea coroanei se impune
expectativa pt că coroana DT intrudat nu interferă cu DP de înlocuire iar
- dacă coroana este intrudată > de ½ din înălţimea coroanei se impune extracţia
de la început (pe Rx se observă că rădăcina DT intrudat apare mai lungă decât
rădăcina DT omolog și deci rădăcina DT intrudat interferă cu dintele
permanent de înlocuire)
 unii autori atrag atenția că există riscul traumatizării suplimentare a DP în
timpul extracţiei
 alţii autori recomandă expectativa deoarece consideră că DP a fost lezat doar
în momentul traumatismului şi că ulterior nu mai survin leziuni suplimentare.
Expectativa se justifică prin posibilitatea ca DT intrudat să reerupă într-o
perioadă de timp variabilă de la câteva săptămâni (2-3) până la câteva luni (6)
în funcţie de gradul de înfundare iniţial.
 Este indicată monitorizarea dintelui pe toată perioada de expectativă.
Părintele este instruit ce trebuie să observe în această perioadă (modificarea
culorii dintelui). Modificarea culorii DT respectiv din cauza unei mortificări
pulpare (culoare gri-cenuşie) poate fi tratată:
 la copilul cooperant prin tratament endodontic (trepanare+ tratament
de canal +obturaţie coronară)
 la copilul necooperant prin extracţie.
 Prognosticul cel mai bun o au intruziile de la DT imaturi.
Extruzia
- este mai rară
- coroana clinică este mai lungă decât la dintele temporar omolog putând determina
interferențe ocluzale
- dintele prezintă mobilitate şi uneori şi fracturi radiculare
- tratamentul este deobicei extractia dar poate fi și repoziționarea și imobilizarea.
Luxaţiile laterale
- Apar frecvent fiind favorizate de osul alveolar moale (mai puțin dens)
- Ele afectează osul alveolar, ligamentele periodontale, gingia şi de cele mai
multe ori pulpa.
- Dintele este deplasat faţă de poziția sa inițială
- Apar sângerări gingivale și leziuni ale părţilor moi care impun antibioterapia
pe cale generală
- tratamentul constă în repoziţionarea precoce a dintelui cu indexul şi policele
medicului
- de cele mai multe ori nu este necesară contenţia adică imobilizarea la DT (de
ex. dacă luxaţia este palatinală dinţii antagonişti vor menţine poziţia dintelui
iar dacă luxaţia este spre vestibular buza va realiza contenţia). Dacă totuşi
trebuie imobilizare aceasta se face pentru o perioadă scurtă de 2 săpt.
- ritmul resorbţia radiculară a dintelui luxat este de obicei accelerat
- la primul semn de mortificare se impune tratament endodontic finalizat prin
obturaţie de canal cu materiale resorbabile sau extracţie în funcţie de vârsta
copilului și grd. lui de cooperare
- în cazul modificării de culoare spre galben maroniu ceea ce trădează o
degenerescenţă calcară a pulpei nu este obligatoriu tratamentul endodontic ci
numai expectativă
- în luxațiile vestibulare rădăcina dintelui este deplasată spre oral putând
interfera cu DP de înlocuie situație în care este indicată extracția
Avulsia
- La copiii mai mari crește frecvența avulsiilor în timp ce numărul intruziilor
scade
- nu se recomandă de regulă replantarea deoarece: dintele va fi înlocuit, RR
este rapidă şi contenţia este greu de realizat la copiii mici.

COMPLICAŢIILE TRAUMATISMELOR DINȚILOR. TEMPORARI


1. Hiperemia pulpară (pulpită reversibilă)
 este răspunsul inițial al pulpei la traumatism
 capilarele pulpare se dilată
 reversibilă / tranzitorie
 modificări ale culorii dintelui într-o tentă rozalie
 vindecarea:
- restitutio ad integrum
- evoluție spre o pulpită cronică
2. Hemoragia pulpară
 reversibilă
 ca urmare a hemoragiei se depun pigmenți sanguini în canaliculele dentinare ceea
ce conduce la modificare de culoare închisă a dintelui spre brun
3. Pulpite ireversibile
 Este indicată pulpectomie vitală
4.Metamorfoza calcică (calcificări pulpare)
 depunerea de dentină de reacție până la închiderea completă a camerei pulpare și
a canalelor radiculare
 pulpectomie vitală
5. Necroza pulpara / gangrena
 apexul este închis, nu a început resorbția radiculară și se rupe pachetul vascular
 modificarea culorii dintelui în gri spre negru
 pulpectomie nonvitală / extracție în funcție de tipul și gravitatea traumatismului
6. Infecția ligamentului periodontal
 apare în luxații în care ruperea fibrelor LP favorizează invazia microbiană din
cavitatea bucală
 ca urmare apare pierderea osului alveolar (Rx)
 apare puroi din șanțul subgingival sau din alveolă după replantare, mobilitatea
dentară crește și se recomandă extracția
7. Modificări de culoare ale coroanei DT
 colorație roz după hemoragie pulpară prin ruperea vaselor sanguine. Ea poate
dispărea cu timpul sau poate determina o colorație întunecată provocată
de invadarea canaliculelor dentinare cu derivați ai hemoglobinei. Este
indicată expectativa.
 colorație roșietică ca urmare a unei resorbții interne în camera pulpară. Ea nu
dispare pt că procesul resobtiv progresează determinând pierderea
coroanei. Este indicată extracția DT cu menajarea DP succesor
 colorație galbenă apare în calcificările pulpare coronare vizibile Rx. Este indicat
tratmentul endodontic (pulpectomie) dacă apar și alte manifestări clinice
sau expectativă daca nu apar
 colorație închisă (gri, maro, negru) apare când pulpa se necrozează și infectează
sau pe termen lung după o hemoragie pulpară. Este indicată pulpectomia
non vitală
8. Resorbții radiculare patologice:
Etiologie
- cauze locale (traumatisme de diverse intensități, patologia ligamentului
periodontal, malocluzia, chisturi, tumori, forțe ortodontice supradozate,
obiceiuri vicioase, dinții incluși prin presiunile exercitate pe rădăcini,
albirea intracoronară, tratament cucu HC, erupție întârziată a DP,
iatrogenia-leziuni termice ale pulpei, tratament periodontal incorect,
materiale dentare – nitrat de Ag., cimenturile silicat).
- cauze generale (hipofosfatemia, dezechilibrul hormonal cu
hiperparatiroidism, hipo sau hiperpituitarism, hipotiroidism, boala Paget,
infecția herpes zoster, sindr. Papillon Lefevre, sindr. Turner, deficiența
vitaminiei A, boli renale sau hepatice grave, radioterapia etc)
- idiopatice
Clasificare
- fiziologică doar la DT
- patologică:
 cu tipar patologic: externă și internă care pot apărea simultan sau
de sine stătător
 cu viteză (accelerare frecvent). Apare atât la DT cât și la DP.
RESORBȚIA RADICULARĂ EXTERNĂ poate fi:
a) de suprafață de obicei este tranzitorie (reversibilă) fiind asociată cu leziuni
posttraumatice ale cementului și cementoblaștilor
b) RR inflamatorie (RRI) de origine pulpară (necroza, infecție) sau parodontală (ruperi
ale LP de ex după luxații). RRI poate continua unei RR de suprafață când se produce
descoperirea dentinei iar procesul resorbtiv nu mai este reversibil. Cu cât canaliculii
dentinari expuși sunt mai largi cu atât RR avansează mai rapid
Diagnosticul se face pe baza:
-depistării unui traumatism dento-parodontal în antecedente
-examinării clinice (inspecție, palpare, percuție) care să evidențieze necroza,
gangrena pulpară și parodontitele apicale
-Rx apare pierderea structurii dentare externe, geode cu contur neregulat și
pierderea osului alveolar din jur
-RRE poate fi după localizare: cervicală, laterală, apicală
Tratament
- îndepărtarea țesutului infectat pulpar
- obturarea canalului cu hidroxid de calciu pt 6-24 luni și apoi se face
obturația definitivă de canal
c) RR de înlocuire care succede unei anchiloze dento-alveolare. Anchiloza reprezintă
fuziunea osului alveolar cu rădăcina dintelui și LP dispare. Anchiloza favorizează
procesul de înlocuire a țesuturilor radiculare (cement la inceput și apoi și dentina) cu os.
Apare frecvent după luxații și în special după avulsii. RR de înlocuire este cel mai
frecvent progresivă.
Clinic
- infraocluzia
- migrări ale dinților vecini și antagoniști
- sunet ascuțit metalic la percuție
- lipsa mobilității dentare
- modificări de culoare
Rx lipsa spațiului periodontal prin dispariția LP, contur radicular neregulat
d) RR externă asociată cu boli sistemice

Tratament
Prevenirea lezarii LP este singura modalitate de tratament
Reducerea ritmului RR
- tratarea cu solutie cu F / solutie de tetraciclina a suprafetei radiculare inaintea replantarii
- imobilizare elastica pt 7-10 zile
- tratament endodontic
RESORBȚIA RADICULARĂ INTERNĂ (alte denumiri granulom intern, resorbție
internă progresivă, pulpom sau dintele roz)
Frecvență
Este mai rară în general și în special la DP. Mai frecvent afectează DP imaturi. Poate
afecta dinții anteriori și uneori se observă simultan la mai mulți dinți.
Patogenie
Este produsă de traumatisme care conduc la inflamația cronică ireversibilă a pulpei și
apoi la necroza pulpei. RR internă începe întotdeauna din dentină și progresează spre
cement. Stimulul pt începerea RR este pulpa necrotică aflată coronar de focarul de
resorbție. În focarul de resorbție mai există resturi de pulpă vie care sunt o condiție
estențială pt apariția resorbției. RR internă se oprește când necroza cuprinde toată pulpa
vie și astfel se întrerupe vascularizarea pulpei
Clasificare după localizare și gravitate:
- RRI tip A intracoronară
- RRI tip B intraradiculară
- RRI tip C cu perforarea peretelui canalului radicular
- RRI tip D cu perforarea peretelui camerei pulpare
Clasificare după evoluție:
-tranzitorie care implică pierderea doar a odontoblastului și a predentinei
-progresivă care continuă după pierderea predentinei cu pierderea dentinei.
Clasificarea după patogeneză:
a) RR internă inflamatorie
Diagnostic clinic și Rx
- apare o lărgire rapidă a cavității de resorbție inițială ca rezultat al unui proces
patologic în desfășurare.
- cavitatea de resorbție poate fi plasată atât în coroana dintelui (tipul A,D) cât și în
rădăcina dintelui (tipul B, C)
- resorbția evoluează de obicei asimptomatic și este depistată radiologic.
- testele de vitalitate sunt de obicei normal (+)
- rareori se produce acutizarea inflamației pulpare și ca urmare apar durerile
- în tipul D resorbția a perforat peretele coronar și pulpa s-a necrozat și testele de
vitalitate devin (-)
- în tipul A coroana dintelui apare roz ca expresie a unei resorbții extensive a
dentinei coronare de către țesutul de granulație care transpare prin dentina subțire.
Rx: contur coronar net radiotransparent,
- în tipul B cavitatea de resorbție poate fi văzută pe Rx ca o lărgire rotundă sau
ovală radiculară cu o suprafață netedă, regulată, bine delimitată.
- în tipul C se produce perforarea peretelui canalului și se poate produce fractura
rădăcinii. În plus se poate produce subțierea osului alveolar în vecinătatea
perforației
Tratament
- tratament individualizat în funcție de pacient, forma clinică și aspectul Rx, tipul dintelui
și grd dezvoltării sale
- dacă d. nu este restaurabil este indicată extracția și tratament protetic
- dacă dintele are prognostic favorabil se poate face tratament conservator / chirurgical
sau conservator-chirugical.
- dacă RR a fost provocată de o inflamație ireversibilă cronică (țesut de granulație) este
indicat tratament endodontic. Îndepărtarea pulpei se va face cu instrumentar manual (nu
rotativ) rapid pentru a stopa procesul de resorbție. Irigații endodontice cu apă oxigenată
3%. Obturație de canal provizorie cu HC timp de câteva săptămâni pt dizolvarea țesutului
de granulație restant ți apoi se obturează utilizând metode termice ex Thermafil
b) RR internă de înlocuire este provocată fie de traumatisme
ușoare fie de inflamația cronică ireversibilă și este caracterizată de resorbția
dentinei cu depunerea simultană de țesut dur asemănător osului sau cementului în
cavitatea de resorbție. Pe Rx se observă lărgirea cavității dintelui și obliterarea
parțială/totală a canalului sau camerei pulpare

CONSECINȚELE TRAUMATISMELOR DT ASUPRA DP


Factorii care influențează apariția lor:
- direcția forței traumatice
- gravitatea traumatismului
- vârsta copilului la momentul traumatismului
- gradul dezvoltării DP. De ex: mineralizarea Ics începe la 3-4 luni postnatal şi
se încheie la 4-5 ani. Apar defecte de structură dacă DP nu a trecut de ½
perioadei de mineralizare.
Tipuri
1. defecte de structură ca hipoplazia / hipomineralizarea (sindrom dentar Turner
produs de traumatisme/ infecții ale DT)
2. oprirea în evoluţie a DP (sechestrarea germenului),
3. odontoame
4. perturbări ale erupţiei dintelui permanent
 eruptie întârziată. Când un incisiv de lapte se pierde prematur cu peste 1-2 ani
datorită traumatismului, erupţia succesorului permanent este întârziată prin
organizarea unui capac osteo-fibros pe locul edentat.
 erupție accelerată când pierderea prematură a DT traumatizat se produce cu putin
timp înaintea momentului de exfoliere fiziologică
 erupţia ectopică a DP după devierea traseului lui eruptiv de catre un DT intrudat.
5. depunerea de dentină de reacție (calcificare pulpară)
6. dilacerarea care este o modificare gravă a axului lung al dintelui. Angularea este
situată la joncţiunea dintre coroană şi rădăcină. Angularea maximă este de 90 o.
Dilacerarea apare de obicei ca urmare a unei traume asupra unui dinte în
dezvoltare.
Diagnosticul și tratamentul traumatismelor dento-parodontale la DT
Forma clinică Simptome Semne Tratament
Fisură de smalţ - nedureroase -fără lipsă de - monitorizare
substanţă - fluorizare
-1-mm trasee - să evite rece, fierbinte
Fractură S - nedureroase -cu lipsă mică - netezire
de substanţă - fluorizare
-muchii tăioase - monitorizare
leziuni ale
părţilor moi

Fractură S+D - dureri la -dentina - coafaj cu Ca(OH)2 +


atingere, la descoperită de compozit
agenţi termici, culoare mai - monitorizare 4-6 săpt.
la masticaţie galbenă

Fractură 1) dinte vital 1) dinte vital 1) dinte vital


S+D+P -dureri - orificiu de a. Cooperare bună-
provocate de deschidere cu pulpotomie/ pulpectomie
ag. fizici sau pulpa roşie b. Lipsă de cooperare-
chimici, de înconjurat de extracţie
masticaţie dentină şi apoi
-dureri smalţ dureros la
spontane dacă palpare
există
inflamaţie
pulpară
2) dinte 2) dinte non 2) dinte nonvital
nonvital vital a. Cooperare bună-
- lipsa durerii la - orificiu de tratament conservator de
N/GS deschidere cu G şi obt.canal cu pastă W
- dureri de pulpa gri iodof.
diferite grade la nedureroasă la b.Lipsă de cooperare-
GC palpare extracţie

Fractură - linia de 1) Dinte fix sau uşor


radiculară fractură: oriz., mobil – monitorizare
vert., oblică, 2) Dinte mobil
- cu localizare /interferenţă ocluzală –
în 1/3 apicală, extracţia fragmentului
medie sau coronar
cervicală),
-cu deplasare /
fără deplasare
- mobilitate de
grade diferite
ale fragm.
coronar

Contuzie Jenă
Monitorizare

Subluxaţie Jenă
Monitorizare

Luxaţie 1) Fără interferenţă


palatinală ocluzală – monitorizare
2) Cu interferenţă
ocluzală sau mobilitate
mare – extracţie
Luxaţie Repoz, şi expectativă
vestibulară 1) dacă nu apare
interferenţa cu germenul
permanent - monitorizare
2) dacă apare interferenţa
cu germenul permanent –
extracţie
Intruzie 1) Cu interferenţa
germenului permanent
-extracţie
2) Fără interferenţa
germenului permanent-
expectativă.
Extruzie 1) Cu interferenţă
ocluzală mare-extracţie
2) Fără interferenţă
ocluzală- expectativă
Avulsie
Nu se replanteză