ROST… de Dan Puric

"Părinții noștri pleacă sa culeagă căpșuni ?i sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct ?i cancer
pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii noștri."

Când te desparți din vina ta, încerci o vreme sa te lupi cu ireversibilul, îți dai seama ca n-are sens, te
lamentezi de forma și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa
înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, ?i te chinui sa pricepi ce n-a fost bine ?i
unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum. La fel se întâmpla ?i atunci când te desparți de ?ara
ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e ușor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe
celălalt mal al lumii ?i cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu ?ara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o ?ara fara rost, în orice sens vre?i voi. O ?ara cu oameni fara rost, cu
ora?e fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, ma?ini ?i ?oale fara rost, cu rela?ii ?i discu?ii fara
rost, cu minciuni ?i în?elatorii care nu duc nicaieri. Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare:
familia, pamântul ?i credin?a.

Batrânii. România îi batjocore?te cu sadism de 20 de ani. Îi ?ine în foame ?i în frig. Sunt umili?i, brusca?i
de func?ionari, uita?i de copii, calca?i de ma?ini pe trecerea de pietoni. Sunt sco?i la vot, ca vitele,
momi?i cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost priva?i prin pensii de rahat. Vite slabe,
flamânde ?i batute, asta au ajuns batrânii no?tri. Câini ?inu?i afara iarna, fara macar o mâna de paie sub
ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosi?i. O fonoteca vie de experien?a ?i în?elepciune a unei
genera?ii care a trait atâtea grozavii e ?tearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrâni nu
exista familie. Fara batrâni nu exista viitor.

Pamântul. Care pamânt? Cine mai e legat de pamânt în ?ara aia? Cine-l mai are ?i cine mai poate rodi
ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sus?ine un program care se intituleaza “Sufficiency
Economy”, prin care oamenii sunt încuraja?i sa creasca pe lânga case tot ce le trebuie: un fruct, o
leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întâmpla vreo criza globala de alimente,
thailandezii vor supravie?ui fara ajutoare de la ?arile “prietene”. La noi chestia asta se nume?te
“agricultura de subzisten?a” ?i lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ?aranii sa-?i cumpere
ro?iile ?i ?oriciul de la hypermarketuri fran?uze?ti ?i germane, ca d-aia avem UE. Cântatul coco?ilor
diminea?a, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghi?a pâna de Ignat, corcodu?ele furate de la vecini ?i
iazul cu salcii ?i broa?te sunt imagini pe care castra?ii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot în?elege ?i,
prin urmare, le califica drept ni?te arhaisme barbare. Sa dispara! Din be?ivii, lene?ii ?i nebunii satului se
trag a?tia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamânt, ca nu erau în stare sa-l
munceasca. Nu ?tiu ce înseamna pamântul, câta lini?te ?i câta putere î?i da, ce pove?ti î?i spune ?i cât
sens aduce fiecarei dimine?i ?i fiecarei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 diminea?a ?i
plecau la câmp cu ciorba în suferta?. Pe to?i gângavii ?i pe to?i puturo?ii a?tia i-au facut comuni?tii
primari, secretari de partid, ?efi de pu?carii sau de camine culturale. Pe to?i a?tia, care au neamul
îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, cre?tine?te.

Credinta. O mai poarta doar batrânii ?i ?aranii, câ?i mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de
aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume ?i pus la
loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna ?i flori de câmp. Pus bine, ca poate îl va mai purta
cineva. Când or sa moara oamenii a?tia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o varianta
moderna de credin?a, cu fermoar ?i arici, prin care ?i se vad ?i ?â?ele ?i portofelul burdu?it. Se poarta la
nun?i, botezuri ?i înmormântari, la alegeri, la inunda?ii, la sfin?iri de sedii ?i aghesmuiri de ma?ini
luxoase, la pomenirea eroilor Revolu?iei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba ?i cu un “Tatal nostru”
spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu’ parinte, e urgent. Fugim de ceva ca sa
ajungem nicaieri. Ne vindem pamântul sa faca a?tia depozite ?i vile de neam prost pe el. Ne sunam
bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmul?esc, credincio?ii se împu?ineaza, sfin?ii
de pe pere?i se gândesc serios sa aplice pentru viza de Canada . Fetele noastre se prostitueaza pâna
gasesc un italian batrân ?i cu bani, cu care se marita. Baie?ii no?tri fura bancomate, joaca la pokere ?i
beau de sting pentru ca ?tiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pâna gasesc
un italian batrân cu care se marita. Parin?ii no?tri pleaca sa culeaga cap?uni ?i sa-i spele la cur pe vestici.
Iar noi facem infarct ?i cancer pentru multina?ionalele lor, conduse de securi?tii nostri.

Suna-?i bunicii, pune o samân?a într-un ghiveci ?i aprinde o lumânare pentru vii ?i pentru mor?i.