Balada Coanei Tvardovsca - Adam Mickiewicz

volumul de poezii "Mickiewicz", traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed.

Tineretului, 1959)

Mîncă, trag din pipă, toarnă,

Jocă, rîd, petrec, fac gură,

Crîşma doar că n-o răstoarnă

Cu a lor chiuitură.

Stînd ca paşa-n cap de masă,

Mîna-n şold Tvardovschi-şi pune,

Strigă: " Lume, fii voioasă!"

Unui militar ce-şi luase

Ifose, 'njurînd, dînd brînci,

Spada-n ceafă-i şuierase;

Leatu-i iepuraş de-atunci.

Unui biet avocăţel

Ce-şi lingea tăcut tigaia,

Punga-i sună-ncetinel

De stă smirnă ca potaia.

Pe-un cizmar, cu bobîrnacul

Îl picni în bot şi-i vîră

Un furtun; a tras: răvacul,

Un butoi ţîşni pe gură.

Din bărdac cînd bea răchie,

Scrîşni smalţul şuierînd;

Cată-n fund: " Ce mai drăcie!

Ce-i, cumetre, ce-i fi vrînd? "

 Un drac mic era pe fund,

Neamţ curat, un năpîrstoc;

Şi, frumos plocon făcînd

Spre meseni, ţîşni pe loc

Din pahar, pe duşumea,

Vreo doi coţi crescu mai mare,

Nas- cîrlig; picior avea

De cocoş; de uliu, ghiare.

" Hai noroc, Tvardovschi frate!"

Şi dă buzna drept la el

" Cum, nu mă mai ştii? Se poate?

Eu sînt, doar, Mefistofel.

" Nu mi-ai dat la Piatra-Cheală,

Sufletul, printr-un zapis?

Pe toval, o învoială

Nu ţii minte că-ai subscris?

" Martor fuse-un cîrd de draci:

Tu, doi ani cînd se-mplineau,

Drum la Rîm aveai să faci

Şi de-acolo să te iau.

" Şapte ani de-atunci trecură

Iar zapisul- vorbă goală;

Iadul vrăjile-ţi îndură,

Tu, de drum nici pomeneală.

 " Dar răsplata, deşi-nceată,

Te aduse-cursa noastră;

" La Rîm " crîşmii-i zice:iată,

Vă reţiu, măria- voastră!"

Dă Tvardovschi zor spre uşă

La aceste vorbe-amare;

Dracul-l prinde de contuşă:

" N-ai cuvînt de nobil, oare? "

Ce să-i faci? Scurtă socoată

Capul va să-şi lase-aice.

Cînd, Tvardovschi dă deodată,

Tam-nesam, de-o nouă price:

" Aghiuţă, iar te uită

În contract, să vezi, de vrei:

După vreme nu ştiu cîtă,

Sufletul cînd vii să-mi iei,

" De trei ori eu dreptul am

Să te pun la cîte-o muncă;

Musai, cît de crunt te-nham,

Să-mplineşti orice poruncă.

" Firma cîrciumii colea,

Cu un cal e zugrăvită:

Eu să-i săr în şa aşi vrea,

El să bată din copită.

" Din nisip, apoi, un bici

Să-mpleteşti, să am să-l mîi,

 Şi-o clădire să-mi ridici

În pădure, un' să mîi,

" Doar din miez de nuci clădită

Cît Carpaţii-n pisc de munte,

În bărbi roşii învălită

Şi-n grăunţi de mac, mărunte.

" Cuişoarele îmi plac

De-un deşt groase, lungi de trei,

Şi în orice bob de mac

Cîte trei să-mi baţi îţi cei. "

Aghiuţă-n grabă face

Totul: calul ăl ţesală,

Îi dă fîn şi apă; toarce

Din nisip, bici, la iuţeală.

Sare şi Tvardosvschi-n şea,

Calul cearcă, roată-l saltă;

Cît la trap, galop mi-l ia,

Gata şi clădirea-naltă!

" Cîştigat-ai Pane Drace,

Însă treaba-i gata doar

După ce o scaldă-i face

Colea în aghiazmatar."

Dîrdîi tu, te-nnăbuşi, drace!

Îl trec reci sudori cu-ncetul

Dar ce-i zice, aia face:

Pînă-n gît se-afundă bietul.

 Ca din praştie, vioi

Sare-afară din copaie:

" Ei, acum te iau la noi

Dup' aşa fierbinte baie!"

" Mai e una, Aghiuţă,

Şi plesneşte vraja rea:

Vezi colea o coconişă,

E Tvardovsca, soaţa mea.

" Cît la Tartor locu-ţi ţiu

Eu, nu an, în vremea asta

Vreau pe draga mea s-o ştiu

Ţie că-ţi va fi nevastă.

" Să-i juri cinste şi iubire,

Fără margini de supus,

Că de calci astă-nvoire

Atunci tîrgul tot s-a dus."

Cu-o ureche dracu-ascultă,

C-un ochi trage spre femeie,

Mai ascultă, mai se uită

Şi-ntre timp se dă spre cheie.

Cît Tvardovschi-l cicăleşte

Din geam la uşă-mpingîndu-l,

Dracul prin broască-o tuleşte,

Pînă azi mîncînd pămîntul.