Sunteți pe pagina 1din 5

Intr-o definire generala sociologia este stiinta sociala ce studiaza regulile

sociale si procesele care leaga si separa oamenii, nu numai ca indivizi dar si ca


membri ai asociatiilor, grupurilor si institutiilor. Acest termen a fost propus spre
adoptare de catre Auguste Comte
Charles Wright Mills (n. 28 august 1916, Waco, Texas, SUA - d. 20
martie 1962, Nyack, New York) [1] este, alături de Karl Max, Emile Durkheim, Georg
Simmel și Max Weber, unul dintre marii teoreticieni ai sociologiei.
Cea mai solidă parte a operei sale a fost creată în anii '50 ai secolului al XX-lea:
"White Collar" (1951), "The Power Elite" (1956)și "The Sociological Imagination" (1959)-
sunt lucrări în care Mills ocupă o poziție potrivnică față de stupefacția culturală și închiderea
politică. Aceste creații au constituit principalul răspuns al sociologului la ceea ce numea
"marile întrebări" asupra societății.
C. Wright Mills considera că subiectul adecvat al sociologiei se află la intersecția
dintre biografie și istorie, și a fost primul care a folosit sintagma "imaginație sociologică".
Imaginația sociologică oferă o perspectivă mai largă și mai profundă asupra istoriei:
"ne ajută să înțelegem faptul că fiecărei epoci îi este propriu un anumit stil de gândire." O
consecință a imaginației sociologice este aceea că individul poate să-și înțelegă propria
experiență și poate controla propriul destin doar prin propria localizare în perioada în care
trăiește. Fiecare individ, de la o generație la alta, trăiește într-o anumită societate; fiecare
are o biografie proprie; fiecare face parte dintr-o anumită perioadă istorică. Relația individ-
societate sau cea individ-istorie este una mutuală: prin simplul fapt că trăiește, individul
contribuie la formarea societății și a cursului istoriei, chiar în timp ce este modelat de
societate și istorie. În acest fel, oamenii depășesc experiența personală, care este una
limitată, și pot înțelege forțele sociale care le influențează și organizează viața.
Așadar, imaginația sociologică permite înțelegerea, cunoașterea istoriei și a
biografiei, precum și a relațiilor dintre acestea două în cadrul societății.

In acelasi contex, sociologia consta in studiul vietii sociale umane, a


grupurilor sociale si a societatilor. In esenta, acest principiu este in fapt un demers
indraznet si de mare responsabilitate, intrucat subiectul acestui fapt este rezultatul
propriului nostru comportament ca fiinte sociale. Astfel, sociologia mai poate fi
definita ca fiind studiul sistematic al societatilor umane, punand accent in special
pe sistemele moderne industrializate.
Imaginatia sociologica este un concept introdus in sociologie de C. Wright
Mills (The sociological imagination, 1959). C. Wright Mills (1916-1962) este,
alaturi de Karl Max, Emile Durkheim, Georg Simmel si Max Weber, unul dintre
marii teoreticieni ai sociologiei.

Imaginatia sociologica reprezinta acea abilitate de ,,largire a viziunii" care


ne permite sa ne depasim experienta personala limitata si sa vedem legaturile cu
altii si cu institutiile societatii. Aceasta perspectiva sociologica incurajeaza oamenii
sa inteleaga fortele sociale care le influenteaza si organizeaza viata. ,,Sociologia da
oamenilor posibilitatea de a intelege generalul prin abstractizarea particularului"
Imaginatia sociologica ii permite individului realizarea unor proiectii
generale sau specifice bazate pe capacitatea de cercetare comparativa a faptelor, a
structurilor existente si celor depasite, a cauzelor trecute si actuale ale unor procese
specifice vietii societatii. Efortul pozitiv al sociologiei vizeaza cunoasterea
problemelor majore ale unor anumite etape ale istoriei societatii cu particularizarile
lor specifice, la nivelul diverselor componente ale acesteia.

Cu ajutorul notiunii de socialitate putem intelege ca omul este in sine o fiinta


sociala.
Cunoasterea sociologica, in conceptia lui Max Weber, presupune capacitatea
de intelegere rationala a sensurilor actiunii sociale si pe cea de empatie – de
identificare emotionala cu fenomenul de investigat. Acest tip de cunoastere se
numeste cunoastere interpretativa sau comprehensiva.
De asemenea, cunoasterea sociologica presupune capacitatea cercetatorului
de a intelege fenomenul social in context, ceea ce Wright Mills numeste imaginatie
sociologica. Imaginatia sociologica desemneaza totodata procesul de identificare si
exprimare a problemelor din societate in raport cu interesul public, sociologul
asumandu-si astfel o misiune sociala, in afara de aceea a cunoasterii in sine.
Prin cunoasterea interpretativa si prin imaginatia sociologica observam ca
sociologia este o stiinta militanta, conditia cunoasterii fiind asumarea problemelor,
intelegerea lor din interior.

O intelegere completa a problemelor sociale si a remediilor eficiente ale


acestora solicita ca fiecare individ - nu doar sociologii - sa dezvolte imaginatia
sociologica. Imaginatia sociologica, scria el, face ca posesorii ei sa inteleaga
experientele si dificultatile individuale intr-un context istoric si structural. Oamenii
tind sa gandeasca - si sunt incurajati de catre politicieni, mass-media si alti creatori
de opinie - ca dificultatile pe care ei le experimenteaza sunt de natura individuala,
probleme private (necazuri individuale/ personale). Unele dintre acestea pot fi
probleme personale, individuale, dar imaginatia sociologica ne permite sa
conectam ,,necazurile personale" (private troubles) cu ,,problemele publice"
(public issues). Mills a folosit exemple precum somajul, razboiul, divortul si viata
urbana. Punctul de vedere pe care l-a formulat Mills releva faptul ca desi adesea
experimentam probleme in cadrul situatiilor individuale de viata, ele au in mod
frecvent cauze sociale structurale care le fac iremediabile prin angajarea de solutii
individuale. Imaginatia sociologica, prin capacitatea ei de a ne ajuta sa stabilim
legaturile intre nivelul personal (micro) si cel politic/ public (macro), ne abiliteaza
sa putem gasi atat cauzele cat si solutiile problemelor sociale in structura sociala.

Charles Wright Mills (n. 28 august 1916, Waco, Texas, SUA - d. 20 martie 1962, Nyack, New
York) [1] este, alături de Karl Max, Emile Durkheim, Georg Simmel și Max Weber, unul dintre marii
teoreticieni ai sociologiei.
Cea mai solidă parte a operei sale a fost creată în anii '50 ai secolului al XX-lea: "White Collar"
(1951), "The Power Elite" (1956)și "The Sociological Imagination" (1959)- sunt lucrări în care Mills
ocupă o poziție potrivnică față de stupefacția culturală și închiderea politică. Aceste creații au
constituit principalul răspuns al sociologului la ceea ce numea "marile întrebări" asupra societății.
C. Wright Mills considera că subiectul adecvat al sociologiei se află la intersecția dintre biografie și
istorie, și a fost primul care a folosit sintagma "imaginație sociologică".
Imaginația sociologică oferă o perspectivă mai largă și mai profundă asupra istoriei: "ne ajută să
înțelegem faptul că fiecărei epoci îi este propriu un anumit stil de gândire." O consecință a
imaginației sociologice este aceea că individul poate să-și înțelegă propria experiență și poate
controla propriul destin doar prin propria localizare în perioada în care trăiește. Fiecare individ, de la
o generație la alta, trăiește într-o anumită societate; fiecare are o biografie proprie; fiecare face parte
dintr-o anumită perioadă istorică. Relația individ-societate sau cea individ-istorie este una mutuală:
prin simplul fapt că trăiește, individul contribuie la formarea societății și a cursului istoriei, chiar în
timp ce este modelat de societate și istorie. În acest fel, oamenii depășesc experiența personală,
care este una limitată, și pot înțelege forțele sociale care le influențează și organizează viața.
Așadar, imaginația sociologică permite înțelegerea, cunoașterea istoriei și a biografiei, precum și a
relațiilor dintre acestea două în cadrul societății.

In primul capitol al autorului american C.Wright Mills aflam faptul ca


acesta considera ca a invata sa gandim in termeni sociologici inseamna a cultiva
imaginatia. Munca sociologica, in coabordarea profesorului C.Wright Mills era de
fapt o dezvoltare si cultivare a imaginatiei sociologice in care intervin in mod
evident metodele de investigare cum ar fi interviul, sondajul de opinie si observatia
sociala.
C. Wright Mills considera ca subiectul adecvat al sociologiei se afla la
intersectia dintre biografie si istorie si a fost primul care a folosit sintagma
'imaginatie sociologica'. Imaginatia sociologica ofera o perspectiva mai larga si
mai profunda asupra istoriei: 'ne ajuta sa intelegem faptul ca fiecarei epoci ii este
propriu un anumit stil de gandire.'

O consecinta a imaginatiei sociologice este aceea ca individul poate


sa-si inteleaga propria experienta si poate controla propriul destin doar prin propria
localizare in perioada in care traieste. Fiecare individ, de la o generatie la alta,
traieste intr-o anumita societate; fiecare are o biografie proprie; fiecare face parte
dintr-o anumita perioada istorica. Relatia individ-societate sau cea individ-istorie
este una mutuala: prin simplul fapt ca traieste, individul contribuie la formarea
societatii si a cursului istoriei, chiar in timp ce este modelat de societate si istorie.
In acest fel, oamenii depasesc experienta personala, care este una limitata, si pot
intelege fortele sociale care le influenteaza si organizeaza viata. In acest sens,
imaginatia sociologica permite intelegerea, cunoasterea istoriei si a biografiei,
dar si a relatiilor dintre acestea doua in cadrul societatii.

Un studiu social care nu se opreste asupra problemelor de biografie, de


istorie si asupra corelatiilor acestora in cadrul societatii nu si-a incheiat inca
misiunea intelectuala. Oricare ar fi fost problemele specifice abordate de
analistii sociali clasici, oricit de restrinse sau de vaste ar fi aspectele
realitatii sociale examinate de ei, daca, la aceasta realitate, imaginatia le -a
adaugat viziunea de perspectiva a muncii lor, ei au trebuit sa raspunda, de
fiecare data, la trei grupuri de intrebari :

1)Care este structura acestei societati particulare ca intreg ? Care sint


componentele ei esentiale si in ce relatie se afla ele una fata de alta? Cum
difera ea de alte orinduiri sociale? Care este, in interiorul societatii,
semnificatia fiecarei trasaturi particulare pentru continuita tea ei si pentru
transformarea ei ?

2) Ce loc ocupa aceasta societate in istoria omenirii ? Ce


mecanisme duc la schimbarea ei?Care este locul acesteia in dezvoltarea
umanitatii in ansamblul ei si care este semnificatia ei pentru aceasta
dezvoltare ? Care sint influentele pe care le sufera si pe care le exercita
aspectele studiate in cadrul perioadei istorice in care se manifesta ? Si, in ce
priveste aceasta perioada, care sint trasaturile ei esentiale ? Prin ce se
deosebeste ea de alte perioade ? Care sint modurile ei caracteristice de
faurire a istoriei?
3) Ce tipuri de barbati si femei predomina in aceasta societate si in
aceasta perioada? Si ce tipuri vor predomina in viitor ? Cum sint
ele selectate si formate, emancipate si reprimate, sensibilizate si opacizate ?
Ce tipuri de „natura umana' se reveleaza in conduita si caracter in aceasta
societate, in aceacta perioada ? Si ce semnificatie are pentru „natura umana' fiecare
dintre trasaturile societatii pe care le examinam ?

Criticile adus sociologiei contemporane sunt numeroase şi vin mai ales din
mai multe perspective postmoderne de abordarea ştiinţei sociologice. Există astfel,
două opoziţii criticate foarte mult în sociologie: distincţia clară dintre teoretic şi
empiric şi opoziţia dintre sociologia ca ştiinţă academică şi ca ştiinţă extra-
academică (publică).

Cind oamenii pretuiesc un sir de valori si nu simt nici un pericol care sa le ameninte, ei
se simt bine. Cand insa pretuiesc niste valori, dar le simt amenintate, ei trec printr-o criza, fie
ea sub forma unui necaz personal, fie sub forma unui conflict public. Iar daca li se pare ca le
sunt amenintate toate valorile, intra intr-o stare de panica.

Dar ce se intampla atunci cand nu exista nici constiinta unor valori apreciate si
nici sentimentul ca acestea s-ar afla in primejdie ? In aceste cazuri apare starea
de indiferenta, care, daca imbratiseaza toate valorile, devine apatie. Sa presupunem, in
sfarsit, ca nu exista o constiinta a valorilor, ci doar o constiinta intensa a planarii unei
primejdii. Apare, in acest caz, nelinistea, anxietatea, care daca se generalizeaza, devine
o stare implacabila si confuza de continua indispozitie.

Epoca noastra este cea a nelinistei si a indiferentei, dar ele nu sunt inca in asa fel
formulate incat sa-i permita ratiunii sa opereze, iar sensibilitatii sa actioneze in felul ei
specific.In loc de necazuri, nu se poate descoperi adesea decat sentimentul
dezagreabil al nelinistii vagi. In locul unor conflicte sociale explicite, se poate intalni
adesea doar impresia chinuitoare ca, intr-un fel sau altul, nimic nu este in regula. Inca
nu s-a descoperit care sunt valorile amenintate si cine le ameninta. Pe scurt, nu s-a
ajuns inca la punctul deciziei. Si intr-o masura si mai mica au fost ele formulate ca fiind
probleme ale stiintei sociale.

S-ar putea să vă placă și