Andreea Cîşleanu

Clasa a XII-a E

Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” , Galaţi

II. Critică/Analiză literară / Subsectiunea aII-a

Prof. Coord. : Corneliu Goldu

Telefon : 0726368038

Fruntea mea

de Ana Blandiana

Poezia „Fruntea mea” scrisă de Ana Blandiana face parte din volumul „Arhitectura valurilor”
ce a aparut în anul 1990. Această poezie subliniază ideea cunoaşterii miracolelor lumii şi ale
vieţii, a marilor probleme ale existenţei umane şi ale creaţiei.

Încă din titlu putem observa caracterul subiectiv al operei, expresie ce este reluată şi în primul
vers al poeziei. Trecerea timpului poate reprezenta una dintre temele acestei poezii, care din
punctul meu de vedere este cea mai relevantă. Poezia pune în evidenţă trecerea vieţii unui om
ce este comparată în primul vers „Fruntea mea e o piatră”. Aşa cum piatra de-a lungul
timpului este şlefuită de ploi, de acţiunea vântului , aşa şi înţelepciunea unui om este redată
prin prisma experieţelor acumulate . Din al treilea vers putem observa prezenţa motivului
lunii în poezia Anei Blandiana prin sintagma „ Valurile fluxului şi ale refluxului”, cele două
stări care sunt provocate de prezenţa astrului nocturn.

La începutul textului liric sunt folosite mai multe verbe de mişcare la modul indicativ, timp
prezent , verbe ce prelungesc starea eului liric de meditaţie şi dau o noua formă acestei poezii.
Cadrul poeziei este unul sumbru, nocturn prin prezenţa lunii şi mai ales este subliniat un cadru
închis , de doliu ce anunţă sfârşitul prin versurile „Sub razele lunii/ Coborâte în bernă.”
Apariţia acestui cadru ne poate duce cu gândul la poeziile simboliştilor, mai ales la George
Bacovia, poeziile acestora fiind caracterizate de o stare sumbră şi de singuratate.
Poezia este alcatuită din treisprezece versuri, sunt inegale, nu au ritm şi nici măsură,
caracterisitici specifice perioadei neomoderniste, curent literar din care face parte şi Ana
Blandiana .