ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR.

6
ROMAN

PUBLICAŢIE
PERIODICĂ
NR. 12
DECEMBRIE 2009
 COLECTIVUL DE REDACŢIE
DIRECTOR: PROF. GRIGORE VĂDUVA
REDACTOR-ŞEF: PROF. EUGENIA ŞTEFANIU
REDACTORI: INST. VÂTCĂ IOAN
ÎNV. SĂRBU RODICA
PROF. MIRELA CONSTANTINESCU
COLABORATORI: ELEVII:
CĂTĂLINA-ELENA LEONTE
PAULA-SÂNZIANA OPREA
ALEXANDRA-PETRUŢA SAVU
ANCA-MARIA SECRIERU
MĂDĂLINA CONDURAT
DARIA IPATE
ADRIAN SECRIERU
IOANA PĂTRAŞCU
SIMONA ROMAN
ALEXANDRA VAREA
FLORA ANDRIESCU
DIANA BOTEZ
ALIN BORTAŞ
ALEXANDRU PĂTRU
ANDREI SAVIN
IULIA MANOLACHE
CĂTĂLIN ARDELEANU
CRISTIAN IORDACHE
ALEXANDRU GHORGHIU

2
 CRONICAR-2009

Condurat Mădălina-clasa a VII-a

Flori, emoţii, zâmbete, lacrimi…Pe 14 septembrie, curtea

şcolii a fost plină de cei 200 de elevi însoţiţi de părinţi şi bunici
veniţi pentru a serba începerea anului şcolar 2009-2010.

În data de 6.10.2009, toată suflarea a marcat Ziua

Mondială a Educaţiei. Au fost recitate poezii şi citite fragmente
din operele clasicilor dedicate educatorilor, celor care, cu
dragoste şi dăruire, se apleacă zi de zi asupra celor mici,
modelându-le sufletele şi caracterele.

Ziua Armatei este serbată în fiecare an cu emoţie şi

recunoştinţă. După referatul conceput şi susţinut de doamna
profesoară Bejan Ana-Maria, şcoala a răsunat de cântece şi
versuri patriotice.

Halloween-ul – prilej de buurie şi suspans… Costume,

măşti, concursuri – toate sub competenta organizare a
profesorilor şi diriginţilor în frunte cu doamna Bontaş Cristina-prof.
de limba engleză.

Ziua Mondială a Toleranţei – activitate inclusă în

planificarea orelor de consiliere –ne învaţă să fim mai buni şi mai
înţelegători cu cei din jurul nostrum şi nu numai…

Ziua Naţională a României a fost marcată prin

participarea la festivitatea organizată de Primăria oraşului Roman,
depuneri de coroane, expoziţii, recitaluri de versuri, compoziţii
proprii, cântece patriotice.

Pe 10.12.2009 am serbat Ziua Mondială a Drepturilor

Omului. Sub conducerea prof. de cultură civică, a diriginţilor şi
Consilierului Educativ, s-a desfăşurat o sesiune de comunicări
ştiinţifice urmată de dezbateri pe această temă.

Crăciunul-Sărbătoarea bucuriei-a fost deviza sub care

s-au desfăşurat activităţile dedicate Sfintelor sărbători: spectacol,
donaţii, participare la deschiderea Orăşelului Copiilor: măşti,
costume, colinde, pluguşor.

3
 LEGENDA LUI MOŞ CRĂCIUN

Culeasă de Pătraşcu Ioana, cls. a III- a

A fost odată un păstor sărac şi bătrân. N-avea decât vreo trei oi şi un căţel
cu care rătăcea de colo-colo în căutarea hranei. Într-o zi, apropiindu-se noaptea, se gândi
să-şi caute un adăpost. În jurul lui însă
totul era pustiu, numai nisip şi dealuri
sterpe. Atunci văzu mişcându-se încet
pe bolta cerului o stea minunată,
nespus de strălucitoare.
- Ce stea ciudată a răsărit, spuse el.
De când cutreier drumurile turmelor,
niciodată n-am văzut o stea atât de
luminoasă.
- Ce-ar fi să ne luăm după ea,
stăpâne? Zise căţelul. Poate ne va
arăta calea spre un culcuş……
- Bine zici tu, căţelule. Hai !
Şi urmând ei steaua aceea,
merseră până dădură peste un staul de
vite pierdut în pustietate. Mulţumiră
stelei care i-a călăuzit şi, când intrară,
mare fu mirarea bătrânului văzând în
iesle un Copilaş nou născut, trandafiriu
şi dolofan, vegheat de Mama Lui. Cum începuse să se lase frigul nopţii, vitele din staul se
adunaseră împrejur şi se străduiau să-i încălzească cu răsuflările lor. Bătrânul se
înduioşă : ,, Ce vite de treabă, îşi zise el. Dar numai cu răsuflările lor, e slabă nădejde de
căldură. Ia să le ajut şi eu….”
Gândind astfel, îşi luă de pe umeri blana de oaie, singura îmbrăcăminte călduroasă
pe care o avea, şi înveli cu ea şi pe Mamă, şi pe Prunc. Pe urmă se cuibări între oi ca să
nu-i fie frig şi, obosit de drum, adormi şi el. De la o vreme, simţind apropierea zorilor, se
trezi. Se pregăti de plecare şi, păşind tiptil ca să nu-l trezească pe Copilaş, tocmai dădea
să iasă, când auzi şoapta Mamei :
- Îţi mulţumesc, păstorule. Pentru binele pe care ni l-ai făcut, Dumnezeu te va
răsplăti.
- Ei, lasă! Zise bătrânul. Doar n-am făcut-o pentru răsplată !
Şi pornind să-şi urmeze calea, nu făcu nici douăzeci de paşi, când simţi un vânt
călduţ cu mireasmă dulce de flori. La adierea lui, priveliştea pustie cu colinele sale sterpe
pieri treptat, ca şi cum o mână nevăzută ar fi şters-o cu un burete. Privi în urmă, staulul
nicăieri. În jurul său, cât putea cuprinde cu ochii, nu se mai vedea decât o întindere
nesfârşită de nori argintii şi bucălaţi. Uimit foarte, tocmai se gândea ce să facă şi încotro
să o apuce, când îl învălui o lumină mare şi blândă, care-i potoli pe dată spaima ce stătea
să-l cuprindă. Văzu atunci în faţa lui un jilţ înalt din lemn de mesteacăn împodobit cu
ghirlande din cele mai felurite flori. Iar în jilţul acela şedea însuşi bunul Dumnezeu. Era un
bătrân falnic cu plete şi sprâncene stufoase şi cu o barbă argintie până la brâu. Un cerc
luminos îi înconjura capul şi tot din lumină era toiagul pe care-l ţinea în mână.
Păstorul înţelese că sunase ceasul să dea samă de tot ce făptuise pe lumea asta şi
inima i se făcu cât un purice. Îngenunche pe pajiştea de nori şi îşi plecă fruntea smerit.
- Cum te cheamă, păstorule ? auzi el glasul Domnului.
- Crăciun mă cheamă, Doamne.

4
 - Şi ce ai făcut tu în petrecerea ta prin lume? Făcut-ai bine sau rău?

- Nu se cade s-o spun eu, Doamne. Dar Tu, care eşti făcătorul cerului şi al
pământului, al văzutelor tuturor şi nevăzutelor, vei fi având ştire şi despre faptele unui
păstor sărman ca mine.
- Într-adevăr, am ştire, zâmbi Bunul Dumnezeu. Ştiu că n-ai furat, n-ai minţit, n-ai
batjocorit şi n-ai asuprit pe nimeni. Pe cel neajutorat l-ai ajutat , pe cel flămând l-ai săturat
iar celui însetat i-ai dat de băut. Şi mai ştiu că în noaptea asta ai dăruit singurul tău
veşmânt călduros unei Mame şi Pruncul Ei.
- Aşa e, Doamne, mi-a fost milă să-i văd golaşi……...
- Ei bine, zise atunci Domnul, află, Moş Crăciune, că acel Prunc născut în iesle nu
este altul decât Fiul Meu Iisus, pe care L-am trimis pe pământ să vă mântuiască de toate
relele ce vă bântuie. Iar pentru binele pe care i l-ai făcut Lui şi Sfintei Maicii Sale, te
răsplătesc aducându-te în Împărăţia Raiului.

Slujba ta, Moş Crăciune va fi

aceea ca în fiecare an de ziua
Naşterii lui Iisus, să
duci bucurii copiilor de
pe pământ.

Iar dacă se vor ivi vreodată oameni fără

de lege care să te prigonească, praful şi
pulberea să se aleagă de trufia lor, iar tu
să fii biruitor asupra tuturor răutăţilor şi
să rămâi darnic şi bun, în veacul
veacurilor, Moş Crăciun !

De atunci, Moş Crăciun îşi face slujba care i s-a încredinţat, meşterind jucării cât e
anul de lung. Căţeluşul, care niciodată n-a fost leneş, îl ajută şi el cât se pricepe, iar cele
trei oiţe pasc prin prejmă iarba cea veşnic fragedă a Raiului.
La vremea când se apropie iarna, Moş Crăciun scoate un catastif gros, în care sunt
trecuţi, ca la catalog, toţi copiii. Îşi pune ochelarii, şi, cu degetul lui bătrân, urmăreşte ce
stă scris în dreptul fiecăruia : a fost sau n-a fost cuminte ? Iar apoi pregăteşte fiecăruia
darul pe care-l merită. Când dă de numele vreunui copil care a fost din cale afară de rău,
rămâne pe gânduri.
- Ce facem? Îl întrebă pe căţel. Îi dăm şi ăstuia un dar ? Uite câte răutăţi a făcut…
- Pune-i şi lui acolo un fleculeţ, Moş Crăciun, zice căţelul, să nu se necăjească prea
tare.
Moş Crăciun, suflet bun, se lasă înduioşat de căţel :
- Bine, bine, mormăi el în barbă. Dar îi punem şi o ceapă, ca să se înveţe
minte……...
Şi când toate jucăriile sunt pregătite, le încarcă într-o sanie lungă şi înhamă cerbii
cei albi cu coarne rămuroase, împodobite cu steluţe care le luminează calea. Se aşeză în
5
jilţul săniei, iar căţelul sare şi se cuibăreşte lângă el. Se învelesc amândoi în blănuri. Şi
pornesc…….....
Pe pământ e noaptea sfântă a Naşterii Mântuitorului. Se văd de aici de sus toate
ferestrele luminate. În fiecare casă scapără câte un brăduţ împodobit. Răzbat până aici, în
înalturile înstelate, clopotele sfintelor biserici ce vestesc marea sărbătoare. De la o vreme,
pe măsură ce se apropie de pământ, se desluşesc glasurile şi clopoţeii colindătorilor. Moş
Crăciun e mulţumit. El ştie că nu e pe lume bucurie mai mare decât să faci altora bucurii.
E nerăbdător să ajungă, Căţelul, care are mirosul mai ager, adulmecă văzduhul cu
botişorul lui negru:
- Parcă se simte mireasmă de cozonac şi de cârnaţi, vesteşte el.
- Şi de sarmale nu ? se nelinişteşte Moş Crăciun.
- Parcă şi de sărmăluţe……..
- Ei, atunci e bine, se bucură Moş Crăciun. Înseamnă că s-o găsi şi un pahar de vin pentru
nişte călători înfriguraţi ca noi…….

LEGENDA BRADULUI

Culeasă de Ursariu Bianca, cls. a III- a

Într-o seară de Crăciun, cu mulţi ani în urmă a venit pe lume Mesia,
despre care se spunea că este Împăratul lumii. În acele vremuri, pe acele
meleaguri era împărat Irod, un om foarte rău care auzind că a sosit pe lume
Mesia, Împăratul lumii, a poruncit oamenilor săi să fie ucişi toţi copiii de la doi
ani în jos.
Auzind acestea mama lui Iisus, s-a înspăimântat şi şi-a luat fiul în
braţe şi cu ajutorul lui Dumnezeu a părăsit Bethleemul. Pe drum Fecioara
Maria a auzit tropote de cai care veneau în urma ei. Atunci ea văzând un
stejar l-a rugat să-şi coboare crengile-n jos şi s-o ferească de oamenii lui Irod.
Dar stejarului i se făcuse frică şi o refuză pe Fecioara Maria.
Deodată, ea fu chemată de un brăduleţ care pe dată o înfăşură cu
crengile sale exact în clipa în care oamenii lui Irod treceau
călare prin acel loc. După ce călăreţii se îndepărtaseră
Fecioara mulţumi bradului pentru fapta săvârşită şi îi
spuse:
- ,, Cât vei trăi, bradule, să nu veştejeşti
niciodată! Să fii mereu verde şi iubit de toţi copiii, iar
stejarului îi spuse că toată viaţa lui să tremure fie
iarna fie vara,”
Aşa se explică faptul că iarna, de
Crăciun bradul este prezent în casele
oamenilor, fiind iubit de toţi copiii şi toţi
oamenii, el este pomul specific anotimpului
iarna.

6
 A sosit, Moş Crăciun !

Ipate Daria, clasa a III-a

A sosit iarna geroasă

Cu alai de fulgi frumoşi,
Iar copiii stau în casă
Şi privesc pe geam voioşi.

Vor să vadă cum din cerul

Cu-a sa haină plumburie
Cade neaua cea pufoasă
Şi se-aşterne pe câmpie.

Şi-au ieşit copiii afară

Prin nămeţii de pe drum
Ca să-i facă în zăpadă
Loc de drum lui Moş Crăciun.

Moşului cu barbă albă

De la Polul Nord venit
Toţi copiii-n cor îi strigă:
-Moş Crăciun, bine-ai venit !

7
 A sosit iarna

Secrieru Adrian, cls.a III-a

Iarna, zâna cea căruntă cu inima de gheaţă, a sosit pe meleagurile noastre cu

mantia ei argintie, ascunzând casele sub căciuli albe de postav.
Copiii se dau cu săniuţele pe covorul moale şi pufos de omăt, care a acoperit
pământul. Ei sunt veseli şi privesc fluturaşii de argint ce zboară pe aripile nevăzute ale
vântului.
Râul cristalin s-a acoperit cu o pojghiţă subţire şi a adormit ca în poveşti, sperând
că va învia la primăvară, când întreaga natură se va trezi. Luncile şi câmpiile s-au făcut
albe ca laptele, iar pinii şi brazii au îmbrăcat cojoace grele de zăpadă.
Iarna este un anotimp minunat, peisajul este magic, totul străluceşte.

Fulgii de zăpadă
Pătraşcu Ioana, cls.a III-a

Se lasă seara. Stau la gura sobei şi mă îndrept spre geam să privesc afară. Îmi
lipesc obrajii de sticla geamului şi el se abureşte cu forma feţei mele. Începe să cadă câte
un fulg şi adorm cu gândul că dimineaţă mă voi juca cu un fulg de zăpadă.
Dimineaţa, mă îmbrac şi ies afară, înting palma să culeg cât mai mulţi fulgi de
zăpadă, care cad uşor şi legănaţi ca dintr-o sită .
Fulgii, cum ajung în palma mea, dispar repede. În palma imi zboară un fulg mare ca
o steluţă pe care îl intreb:
- De ce dispari aşa repede ?
- Sunt doar o picătură de apă, care dispare repede.
- Mă numesc Ioana. Până să îmi spună numele lui s-a prefăcut într-o picătură de
apă, care îmi curgea lin din palmă.
 Iarna

Roman Simona, cls.a III-a

Iarna ninge neîncetat,

Neaua peste sat s-a aşezat.
Fulgii cad voioşi,
Copiii sunt bucuroşi.

Hai copiii la derdeluş

Afară este lunecuş !
Fulgii cad voioşi ,
Copiii sunt bucuroşi.

9
 MIEREA

Pagină realizată de Raţă Ionuţa, cls. a III- a

Originile apiculturii se pierd in negura timpurilor.

Din legende aflăm că Aristeu este primul care-i
învaţă pe oameni arta de a organiza un stup, de a
îngriji albinele şi de a recolta mierea.

• In antichitate, albina era emblema artei de a vorbi. O foarte veche legendă indiană
spune că zeii, când au modelat pământul din pulberea stelelor, s-au hotărât să dea
in dar omenirii două comori : bobul de grâu şi gaza care face miere.

• Documentul cel mai vechi referitor la albină este desenat pe peretele unei grote
spaniole şi reprezintă doi oameni care recoltează mierea într-o colonie instalată în
peştera unei stânci abrupte.

• In scrierea egipteană veche, găsim albina ca simbol al reînvierii sufletului. Muzeul

din localitatea Saint-Germain (Franţa) posedă un colier egiptean împodobit cu
albine de aur.

• Egiptenii sunt , fără îndoiala, primii care s-au gândit sa recolteze în mod raţional
mierea albinelor. Corăbiile urcau in fiecare zi pe Valea Nilului. Pe fiecare corabie
se aflau aşezaţi 200 de stupi. După ce navele parcurgeau circa 5000 de ’’pasi’’
(cam 7,5 km) şi se scufundau bine in apă, arătând ca stupii erau plini, apicultorul
revenea acasă şi recolta mierea.

• Mult mai târziu, prin anul 600 i.e.n. , Solon , un grec, se duce in Egipt ca sa se
perfecţioneze în creşterea albinelor, consumul de miere fiind foarte mare in Grecia.
Hipocrate (cel mai mare medic al antichităţii) , cunoscând calităţile mierii, o
recomanda bolnavilor săi şi în mod deosebit vârstnicilor.

• In localitatea Pompei (Italia) au fost descoperiţi stupi de bronz cu mai multe

compartimente. Aceste exemple ne arata locul pe care-l ocupa mierea in
alimentaţie, căci până in Evul Mediu nu exista masa pe care mierea să nu figureze
fie ca fagure, fie în stare lichidă.

• Există şi miere mai mult sau mai puţin amară ; astfel este mierea de pelin, cam
neplăcută la gust, dar faptul ca albinele culeg mierea din florile considerate
veninoase nu înseamnă ca mierea este toxică, deoarece nectarul cules din

10
 respectivele plante este amestecat cu cel din alte plante; o plantă poate fi
veninoasă fără ca nectarul florilor sale sa fie la fel.

III SUPERLATIVE

Adunate de Secrieru Adrian, cls. A III- a

Eroii spaţiului

Cele mai multe călătorii în spaţiu

Story Musgrave (SUA) a participat între 1983 şi 1996 la şase misiuni spaţiale,
totalizând 53 de zile de zbor. În ultima sa călătorie (între 19 noiembrie şi 7 decembrie
1996) naveta spaţială Columbia a efectuat 278 de rotaţii pe orbită şi a străbătut peste
11,27 milioane km în 17 zile 15 h 53 min. căpitanul John Young (SUA) a efectuat primul 6
zboruri spaţiale, între 1965 şi 1983, totalizând 34 de zile de zbor în spaţiul cosmic.
Singurul astronaut care a egalat recordul de 6 misiuni spaţiale este Franklin Chang-Diaz
(Costa-Rica), acesta totalizând între anii 1986-1988, 52 de zile în spaţiu.

Cele mai mari viteze

Recordul pentru cea mai mare viteză cu care a călătorit un om este de 39897 km/h
şi a fost stabilit de echipa modulului de comandă al misiunii Apollo 10 (Thomas Stafford,
Eugene Cernan, John Young, toţi din SUA) în timpul zborului de revenire pe Terra, în
1969.

Cea mai mare altitudine atinsă

Pe 15 aprilie 1970, ecipajul misiunii Apollo 13 (americanii Jack Swigert, Jim Lovell
şi Fred Haise) s-a aflat la distanţa record de 254 km de suprafaţa lunară şi la 400,171 km
de cea a Pământului. Misiunea a constituit subiectul filmului Apollo 13 (SUA, 1995), cu
Tom Hanks în rolul lui Jim Lovell.

Cel mai izolat om

În timpul misiunii lunare Apollo 15, care a durat de pe 30 iulie până pe 1 august
1971, Alfred Worden, pilotul modulului de comandă, s-a aflat la cea mai mare depărtare de
semenii săi: 3596,4 km. În acest răstimp, colegii săi, David Scott şi James Irwin, se aflau
la baza Hadley, cercetând suprafaţa lunară.

Cel mai experimentat călător în spaţiu

Medicul rus Valeri Poliakov a petrecut în spaţiu 678 zile 16 h 33 min pe parcursul
celor două misiuni spaţiale la care a participat.

Cei mai mulţi oameni în spaţiu concomitent

Pe 14 martie 1995, 13 persoane s-au aflat concomitent în spaţiul cosmic: 7
americani la bordul navetei spaţiale Endeavour STS 67, 3 cosmonauţi din CSI pe staţia
orbitală Mir şi alţi 2 cosmonauţi din CSI plus unul american la bordul misiunii spaţiale ruse
Soiuz TM21.

11
 Cele mai multe naţionalităţi în spaţiu
Pe 31 iulie 1992, 5 ţări aveau astronauţi în spaţiu: 4 ruşi şi un francez la bordul stţiei
ruse Mir, un italian, un belgian şi un american în cadrul misiunii Atlantis STS 46. Pe 22
februarie 1996, 4 americani, 2 italieni şi un elveţian se aflau la bordul navetei Columbia
STS 75, iar un german şi un rus activau pe staţia orbitală Mir.

Cele mai numeroase echipaje de navetă spaţială

Două misiuni au avut un echipaj de câte 8 persoane: Challenger STS 61A, lansată
pe 30 octombrie 1985, şi Atlantis STS 71, care s-a cuplat cu staţia orbitală Mir pe 7 iulie
1995.

Cei mai mulţi oameni pe o navă spaţială

Recordul a fost stabilit în iunie 1995, când 10 persoane (4 ruşi şi 6 americani) s-au
aflat la bordul staţiei orbitale Mir.

Cea mai lungă misiune lunară

Echipajul misiunii Apollo 17 (cpt. Eugene Cernan şi dr. Harrison Hagen Schmitt,
ambii din SUA) a rămas pe Lună timp de 74 h 59 min, în cursul unei misiuni lunare care a
durat 12 zile 13 h 51 min (7-9 dec. 1972).

Cel mai lung zbor al unei navete spaţiale

A douăzecea misiune a navetei Columbia, STS 80, a început pe 19 noiembrie
1996 şia durat 17 zile 15 h 53 min 26 s (până la oprirea motoarelor principale), naveta
doborându-şi astfel propriul record. Vremea nefavorabilă a impus amânarea cu 2 zile a
aterizării, la Centrul Spaţial Kennedy, Florida, SUA.

Cel mai lung zbor cosmic cu om la bord

Valeri Poliakov a fost lansat către staţia orbitală rusă Mir la bordul misiunii Soiuz
TM18 pe 8 ianuarie 1994 şi a aterizat pe 22 martie 1995, după 437 zile 17 h 58 min 16 s,
la bordul lui Soiuz TM20.

12
 Cele mai multe zboruri circumterestre ale unei staţii spaţiale
Până pe 2 martie 1999, Mir efectuase peste 75000 de rotaţii în jurul Terrei. Înainte
de a reveni pe Pământ staţia s-a aflat pe orbită timp de 13 ani.

Cele mai mari funeralii

Cenuşa a 24 de pionieri şi pasionţi ai spaţiului cosmic, printre care şi Gene
Roddenberry, creatorul filmului Star Trek, şi guru dr. Timothy Leary, a fost trimisă pe
orbită la bordul rachetei spaniole Pegasus în aprilie 1997, costurile ridicându-se la 5000 $
pentru fiecare decedat. Cenuşa lor va rămâne pe orbită între 3 ani şi jumătate şi 10 ani.

Cel mai îndepărtat loc de odihnă veşnică

În ianuarie 1998, 28,35 g din cenuşa reputatului geolog dr. Eugene Shoemaker
(SUA) au fost lansate în spaţiu la bordul sondei spaţiale NASA Lunar Prospector, aflată
într-o misiune de cartare a suprafeţei lunare cu durata de un an. Când îşi va epuiza
combustibilul, sonda se va prăbuşi pe Lună, purtând cu ea rămăşiţele ale lui Shoemaker.
Geologul declarase că imposibilitatea de a pune piciorul pe lună a fost cea mai mare
dezamăgire a vieţii sale.

Cel mai vârstnic astronaut

Cel mai vârstnic astronaut este John Glenn Jr. (SUA), care avea 77 de ani şi 103
zile pe 29 octombrie 1998, când a făcut parte din echipajul navetei Discovery STS 95.
Misiunea a durat 11 zile, încheindu-se pe 7 noiembrie 1998.

Cele mai multe laptop-uri cu un astronaut

În octombrie 1998, la bordul navetei Discovery, astronautul spaniol Pedro Duque a
avut în custodie 19 computere laptop.

Cel mai lung zbor spaţial la care a participat o femeie

Shannon Lucid (SUA) a petrecut în spaţiu 188 zile 4 h 14 s, fiind lansată către staţia
orbitală Mir la bordul navetei spaţiale americane Atlantis STS 76 pe 22 martie 1996 şi
aterizând pe 26 septembrie acelaşi an la bordul navetei Atlantis STS 79. Ea este şi
astronautul american care deţine recordul de timp petrecut în spaţiu. La revenirea pe
Terra, preşedintele Clinton i-a decernat distincţia Congressional Space Medal of Honour.

Cel mai scurt zbor spaţial

Cel mai scurt zbor spaţial cu om la bord a fost efectuat în cadrul primei misiuni
Mercury de Alan Shepard (SUA), pe 5 mai 1961, la bordul modulului Freedom 7.
Misiunea suborbitală a durat 15 min 28 s, Shepard fiind cea de-a doua persoană care a
zburat în spaţiul cosmic (după Iuri Gagarin, pe 12 aprilie 1961).

13
 PITAGORA

Prof. Mirela Constantinescu

Despre viaţa faimosului matematician şi filozof-

idealist grec, Pitagora (Pythagoras), se ştiu foarte puţine.
Se crede că el a trăit între anii 580 – 500 î.e.n. El era
originar de pe insula Samos. A fost ideolog al aristocraţiei
sclavagiste. Stabilindu-se în oraşul Crotona (în sudul
Italiei), el a creat o uniune politică reacţionară, Uniunea
pitagoreică, care a fost numai o şcoală filozofico-
matematică, ci şi o conferire politico-religioasă.
Pitagora considera numărul drept esenţă a
lucrurilor, iar Universul – un sistem armonios de numere şi
de relaţii dintre acestea. Cercetând numai partea
cantitativă a lucrurilor, faimosul savant mistifica lumea
reală.
Prin tradiţie lui i se atribuie următoarele descoperiri
ştiinţifice importante: în geometrie – vestita teoremă al lui
Pitagora, precum şi construirea unor poligoane şi poliedre
regulate; în astronomie şi geografie.
De asemenea Pitagora a descoperit tabla de înmulţire şi a introdus metoda de
demonstrare în geometrie.Teorema lui Pitagora este o teoremă din geometria elementară,
conform căreea, într-un triunghi dreptunghic, pătratul lungimii ipotenuzei este egal cu
suma pătratelor lungimilor catetelor. Teorema a fost cunoscută până la Pitagora (secolul 6
î.e.n.), însă demonstrarea în formă generală i se atribuie lui Pitagora.
În cartea „Matematicienii” este amplasată o schemă, care demonstrează teorema
lui Pitagora. Cheia la această demonstrare nu este greu de găsit. Astfel, în această
schemă sunt reprezentate 4 triunghiuri dreptunghice congruente, cu catetele a şi b, şi
ipotenuza c. Aceste triunghiuri sunt amplasate astfel încît conturul lor superior să formeze
un pătrat cu latura a+b, iar conturul interior – un pătrat cu latura c (laturile acestui pătrat
sunt ipotenuzele triunghiurilor). Dacă pătratul cu latura c îl decupăm, iar cele 4 triunghiuri
le grupăm în 2 dreptunghiuri, vedem că locul rămas liber este egal cu a2+b2 . Însă, mai

14
devreme am spus că această suprafaţă este egală cu c2. Deci, a2 +b2 =c2. Teorema a
fost demonstrată.

VIS DE IARNĂ

Înv. Rodica Sârbu

Trec anii, trec lunile, trec zilele. E Decembrie. E sărbătoare! E vremea colindelor!
Ne adunăm cu emoţie în jurul bradului. Sufletele par să descarce de cele pământeşti şi
încercăm să fim mai buni, mai înţelepţi, mai plini de iubire.
Nimic nu ne bucură mai mult decât că vin sărbătorile iernii, cu zăpezi şi cu nopţi
înstelate, cu vise şi nostalgii, cu clipe în care, mai mult ca oricând, ne place să ne
întoarcem în amintiri. În amintirile copilăriei – cu sănii şi alaiuri de colindători, cu bucuria
unei vieţi în care grijile şi tristeţile nu-şi aveau locul cu visele pline de zurgălăi în alaiul
cărora trebuia să vină, pe sanie trasă de cerbi, Moş Crăciun cel atât de aşteptat şi de
încărcat de daruri.
Doamne, câtă nevoie avem de această armonie!. Fulgii s-au aşezat şi au acoperit
de mult cărările copilăriei cu toată puritatea ei.
E sfârşit de an. Un an în care am trudit atâtea zile în care am avut bucurii şi
supărări, în care am avut multe împliniri.
Am vrea ca astăzi să fie o zi deosebită atât pentru noi, cât şi pentru
dumneavoastră. Astăzi, bucuriile, tristeţile şi speranţele noastre se numesc copilărie.

Astăzi îngerii cu păstorii vorbesc:

Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr
Dumnezeu cel mai înainte de veci.
Copil iubit
Copil iubit cu ochi senini,
Tu vii din nou printre străini.
În peşteră, pe paie reci
Tu capul iarăşi Ţi-L apleci
Dar astăzi magii nu mai vin
Şi nici păstori să-ţi cânte lin
Copil iubit cu ochi senini,
Tu vii străin printre străini,
15
 Copilule cu suflet blând,
Te naşti şi azi pe-acest pământ
De mii de ani, Copil sărman
Tu vii în lume an de an
Tu ştii că cei ce-ţi cântă azi
Vor bate mâine-al Tău obraz
De aceea Tu, copil preablând
Te uiţi la ei mereu plângând.
Copil cu suflet plin de dor
Îndurerat de mila lor

În ieslea rece ai fost culcat

Şi nimeni nu te-a legănat
L-ai Tăi, Iisuse ai venit
De-ai Tăi ai fost şi răstignit
Şi plângi mereu de mila lor
Copil cu suflet plin de dor.
Copil lovit, Copil sărman,
Tu vii în fiecare an
Cu bine răul să-l plăteşti,
Să rabzi, să ierţi şi să iubeşti
Să-mparţi a Tale mângâieri
În suferinţe şi dureri,
Să mori pe cruce, între hoţi,
Copil lovit, lovit de toţi.

IARNA

VAREA ALEXANDRA, cls a VII a

A nins.
Pământul s-a învelit în mantie albă şi se odihneşte. Adânci, se înalţă nămeţii.
Pădurea şi-a pus cuşmele albe, grele şi a amuţit. Pe mantia omătului, vânătorii
desluşesc frumoasele înflorituri ale umbrelor de păsări şi animale. Iată: pe lângă plopi, azi
noapte a jucat ascunselea iepurele alb; o hermină, cu ciuful negru al cozii, a trecut în
goană în căutare de păsări şi şoareci; la marginea pădurii, asemenea unui lănţişor
unduios, şerpuiesc urmele bătrânului vulpoi. Acolo unde se sfârşeşte câmpul au trecut,
unul după altul, tâlharii de lupi. Peste drumul larg, răscolind zăpada cu copitele, au trecut
elanii…
Multe animale, păsări mari şi mici trăiesc şi se hrănesc în pădurea liniştită,
împovărată de podoaba albă a iernii.

16
 POVESTE DE IARNĂ
Iarna cerne la ferestre
Borangic, mărgăritar
Şi în munţi, pe albe creste
Firicele de cleştar
Brazii-ngână de cu seară
Cântece de sărbători
Şi invită-n plină iarnă
Pe la uşi colindători.
Focul arde-n Sfânta sobă
Şi pe plită se găsesc
Cozonaci, turte şi ciorbă
Ce pe frig ne încălzesc.
A venit iarna!
Înv.Sârbu Rodica
Iarna vine,
Cum orice copil ştie,
Pe-o sanie din copilărie
Trasă de roibi
Cu clopoţei de ninsoare
Cu lumini albe şi strălucitoare
Iarna vine fără zgomot,
Tiptil, şi n-o bănuieşte
Nici un copil
Apoi se aşterne peste oraş
Voioasă şi se simte ca la ea acasă.
În zori, pe străzi, prin parcuri
Şi pe la fereşti,
Se văd doar zâmbete
Copilăreşti!
IARNA VINE, VINE!
PĂTRU ALEXANDRU
Azi în satul din câmpie
A-nceput încet să cadă
Câte un fulg, ce bucurie!
Vom avea din nou zăpadă!
Oamenii stau toţi prin casă
Şi în sobă arde focul!
17
ANDRIESCU FLORA, cls a VII a
Motănelul s-a urcat
La căldura de pe vatră
Şi s-a luat la îngherat
Cu căţelul la o ceartă.
Bunicuţa mi-i împacă
Ca să fiu mai fericită
Nu îmi place când se ceartă
Azorel cu Miaunică.
Seara vesel se aşterne
Şi zăpada lin se cerne
În sfârşit, am adormit
În pătuţul liniştit.
MOŞ CRĂCIUN
BOTEZ DIANA, Cls.a II a
Fulgii albi încep să cadă
Moş Crăciun ca să-i vadă,
Să ştie să pregătească
Bradul să-l împodobească
- Moş Crăciune, tu să vii
Cu mulţi saci de jucării,
Să nu uitaţi a mea clasă
A-nvăţat să-ţi spună ţie,
Cântece şi-o poezie
FULGUL DE ZĂPADĂ
BORTAŞ ALIN, Cls. a II a
Tot cad fulgii fără număr.
S-a oprit în palmă unul,
Iute, iute închid pumnul.
Desfac pumnul, unde-i fulgul?
Am în mână-un strop de rouă,
Sau un bob de apă? Plouă?
 Iarna vine acum şi lasă S-a oprit în mâna mea
Neaua să îmbrace totul! Ca o lacrimă de nea…

MOŞUL SĂNIOARA

SAVIN ANDREI, Cls. a II a MANOLACHE IULIA,CLS.a II a

Moş Crăciun e un bunic, Am o sănioară,

Dar în felul lui e unic. Săniuţa o încarcă,
Toţi copiii-i sunt nepoţi Cu cadouri mii şi mii
Şi i-s dragi la fel cu toţi. Frumuşel împachetate
Băieţei cu ochii vii, Vor ajunge la copii
Şi fetiţele zglobii Pe toţi îi iubeşte Moşul,
Îi iubeşte moşul tare De-i bogat, de e sărac
Şi le dă din darurile sale. Tuturor le-aduce bunul
Câte un cadou în sac

SĂ DESCOPERIM LUMEA CĂRŢII

Ardeleanu Cătălin, cls. a VI a

Cartea este o comoară, apreciată şi deschisă doar de unii care ştiu ce este ea şi
cred în importanţa ei. Este un medicament pentru suflete pentru că atunci când spiritul
este tulburat şi neliniştit nu există altă alinare decât prin carte care curăţă toate tristeţile şi
gândurile negre prin căldura, blândeţea şi dragostea pe care ţi-o oferă.
Cartea a fost şi este o binecuvântare lăsată pe pământ pentru a-l face pe om mai
bun, mai înţelegător şi mai sensibil faţă de cei din jur. În ea au fost încrustate gândurile şi
sentimentele marilor poeţi ai patriei şi ai lumii care au lăsat tuturor opere literare care au
rămas în istoria poporului şi care au fost transmise cu drag din generaţie în generaţie.
Cartea este o călătorie prin sufletul tuturor şi descoperirea bucuriei de a trăi şi de a
afla mai multe din izvorul ei de înţelepciune infinită. Când omul o deschide simte că
pătrunde într-o lume magică, una în care orice este posibil. Cartea e o cheie de aur cu
care se deschide cufărul înţelepciunii.
Ea este o rază de soare care străluceşte şi luminează întunericul minţii. Însă de
multe ori cartea este făcută să aştepte pe cineva care să îi deschidă filele şi să-i citească
paginile.
De aceea noi trebuie să explorăm cartea care este un tezaur plin de mistere magice
infinite pentru a descoperi lumea ei secretă.

18
 CE ESTE POEZIA ?
ANDRIESCU FLORA, cls a VII a

Poezia este o comoară a vieţii plină de sentimente şi gânduri. Este o creaţie a

autorului în care acesta aduce ofrandă divinităţii lecturii, stropi de originalitate şi
muzicalitate.
Uneori poezia nu înseamnă doar cuvinte cu înţelesuri percepute uşor. Poezia
are nevoie de timp şi la făurire şi la citire.
Creaţia stabileşte o legătură pură şi strânsă între sintagme structurate pe baza figurilor de
stil şi ideile sau sentimentele propriu-zise ale autorului.
Poezia construieşte în jurul Cesău
este viaţa?
siluete de idei şi stihuri unice a căror
provenienţă creează drumul spre universul enigmatic al lecturii.
Aceasta este invenţia şi rodul sacrificiului Savupoetului
Alexandra
de aPetruţa – cls
transmite peafoaie,
VIII-aîn
versuri euforice, gândurile sale cu rolul de a crea o impresie creativă cititorului.
Ce estereprezintă
Poezia viaţa? Umbra unui vis care
descoperirea fuge?interioare
unei lumi O suflare? O artă
minţii de pe
umane a desena
care doar
fără radieră?
făuritorii de stihuriViaţa
o poteste arculbucuroşi.
colinda şi coarda este visul, dar a visa nu înseamnă a trăi.
Săgetătorul
Astfel,este omul,este
„creaţia lui îiinvenţie,
rămânedescoperire
doar să ţintească. Puterile destinului sunt de
şi originalitate”.
neînvins de către muritor, uneori e pur şi simplu incapabil să mai schimbe ceva.
Soarta este creatorul vieţii. Viaţa e o cărare perpetuă, pe care el rătăceşte în
căutarea împlinirii idealului. Idealul îl supune obstacolelor, însă dincolo de
aparenta realitate există o lume a sentimentelor de unde îşi extrage esenţa
continuităţii pentru a putea supravieţui acestor obstacole.
Uneori renunţă prea devreme la visul său şi realizează, într-un târziu, că a
trăit doar gândindu-se cum ar fi fost împlinirea lui. Cade şi nu este ajutat să se
ridice. Uneori rătăceşte într-o lume a întunericului, a anturajului şi descoperă că
şi-a distrus viaţa dintr-o simplă prostie. Nu se concentrează asupra prezentului,
încearcă să schimbe trecutul, chiar dacă este imposibil şi totuşi visează la un
viitor mai bun.
Fericirea este magia ce opreşte timpul. Omul a tins întotdeauna către
limanul fericirii, ştiind că ea ar aduce Raiul pe pământ. Fericirea e divină prin
însăşi esenţa ei. Nu căuta divinul pentru a exprima fericirea, ci caută fericirea
pentru a te înălţa către divin.
Visul este o dezamăgire prin care sufletul îşi dobândeşte o stare de
fericire. Fericirea adevărată e izvorâtă din echilibrul sufletesc perfect, fiind
plăcerea purificată prin inteligenţă. Încearcă să iubeşti şi vei găsi fericirea ta în
fericirea altora.
Nu renunţa niciodată la speranţe. Speranţa implică sacrificiul de sine,
acest ideal este izvorât din nevoia de fericire a omului. Speranţa este ceea ce ne
îndreaptă corabia vieţii către tărâmurile împlinirilor.
Viaţa e dependentă de soartă, scopul ei este împlinirea legilor raţiunii şi
iubirii. Prin raţiune omul va vedea că scopul vieţii e iubirea, dar nu iubirea
egoistă, producătoare de bunuri utile, personale, ci iubirea prin care omul
renunţă la sine, o iubire pură. Ea e binele real, binele suprem, care rezolvă
contradicţiile vieţii.
Ca să înţelegem legile vieţii, va trebui să privim viaţa sub toate aspectele
sale şi în toate momentele ei, fără a ne limita numai la eu-l nostru. Astfel, vom
vedea că viaţa are o succesiune de fenomene, unele plăcute, altele dureroase,
iar sufletul nostru se zbuciumă necontenit în fuga de durere şi tendinţa către
fericire. Căci există zile în care a trăi nu are sens, trăieşte doar pentru acele zile
în care viaţa înseamnă un vis de neuitat.
Speră, speră spre ceva imposibil, ireal, dar speră, deoarece vei fi surprins
atunci când ceea ce ţi-ai dorit s-a împlinit.
Tinde spre bine, spre ideal. Cazi, te 19ridici şi tot ce-ţi zici e: răbdare! Plângi,
te distrugi, încerci să fugi şi te doare, dai tot ce ai şi chiar mai mult, totuşi pare că
nu descurci, dar raţiunea de a trăi te face fericit.
Fii tot ceea ce eşti, pentru că eşti OM.
 Vis…
Iordache Cristian - cls. a VII-a

Sunt un fluture venit din amintire

Zbor peste a pajiştii privire
Dezmierd cu aripile-mi argintii
A dimineţii rază sclipitoare.

Sunt doar un fluture

Pe-a timpului cărare
Şi-mi place să zbor către soare,
Să îl alint, să-i cânt, să îl mângâi
Şi-apoi să plec cât mai departe…

Să mă transform pe drum într-o visare

Să mă apropii de lună şi de stele
Şi să le spun că-mi sunt dragi şi că aspir să fiu ca ele
Să fiu pe bolta înstelată a serii
Un fluture
Şi-atât
O amintire venită sigur din iubire.

FULG

ANDRIESCU FLORA, cls a VII a

Te simt atât de rece pe obrazul meu

Din tainicul abis ai răsărit şi tu:
Purice de gheaţă
Trăieşti numai cu
Speranţele de viaţă.
Eterna etamină
Ţesută din steluţe.
Evaporă prin zboru-i roiuri de lumină.
Iar fulgul ce-ţi caută
Un loc de şantier

20
 Îmi cade drept în palmă,
Stingherit şi efemer.

Proverbe

Culese de Varea Alexandra – cls a VII-a

Bătrâneţea nu vine anunţată.

Unde există miere există şi furnici.
Orice râu îşi are izvoarele sale.
Orice sămânţă îşi aşteaptă grădina.
Cine se scuză se acuză.
Cine mănâncă singur, moare singur.
Duşmanul te face să fii înţelept.
Cel ce dă din milă, nu sărăceşte.
Practica e mai de preţ decât ştiinţa.
Orice hohot de râs scoate un cui de la sicriu.
Poţi duce un cal la apă, dar nu-l poţi forţa să bea.
Capul greu se sprijină pe mâna uşoară. Şi invers.
Este mult mai uşor să-i dezvolţi calităţile unui om, decât să-i înlături defectele.
Diferenţa dintre adulţi şi copii este aceea că adulţii nu pun întrebări.
Prostului nu-i fura traista, că şi-o pierde singur.
Să te ferească Dumnezeu de prostul vrednic.
Nu da binelui cu piciorul, că pe urmă îi duci dorul.
Dacă nu poţi, atunci să vrei!
Cine seamănă vânt culege furtună.
Vorba multă, sărăcia omului.
Omul nu se bate cu băţul, ci cu cuvântul.
Ce poţi face singur, nu aştepta de la alţii.
Răzbunarea e arma prostului.
Cine fură azi un ac mâine fură un gânsac.
Florii i se cere parfum, iar omului politeţea.
Iartă pe toţi, numai pe tine nu!
Cine are tovarăş nerod, ajunge din pod în glod.

21
22
 REFRENUL CULORII

Ce vrei tu, mărită toamnă,

de la caii ce s-adapă?
Vreau ca apa lor să fie
ruginie!

Ce vrei tu, mărită toamnă,

de la pomii din grădină?
Vreau ca frunza lor să fie
ruginie!

Ce vrei tu, mărită toamnă,

de la oamenii din stradă?
Vreau ca sufletul să nu le fie
de culoare ruginie!
Florin Buzatu, cls. a IV-a

GUST DE TOAMNĂ

Morcovelul cu codiţă
A crescut în grădiniţă
Şi mămica l-a luat
Pentru ciorbă, l-a tocat.
- Toc! Toc! Toc!
Ciorba e pe foc.
Am venit în grabă-acasă
Să servesc ciorba gustoasă,
C-a ieşit atît de bună!...
C-am sorbit-o dintr-o gură.

Alexandra Nistor, cls. a IV-a

 Datini şi obiceiuri la români în preajma Anului Nou

În preajma Anului Nou, românii se pregătesc pentru trecerea pragului dintre ani.
Datinile şi obiceiurile legate de familie şi idealuri reprezintă credinţe şi mituri străvechi,
componente ale culturii noastre tradiţionale. Ideea înnoirii timpului supravieţuieşte în
calendarul popular, unde "sfinţii" sunt tineri, maturi şi bătrâni, după cum s-au împărţit
sărbătorile. Cei de la începutul anului sunt tineri (Sfântul Vasile, Dragobete, Sângiorz), la
mijlocul anului sunt maturi (Sfântul Ilie, Sfânta Maria), iar ultimii sărbătoriţi sunt, fără
excepţie, bătrâni (Moş Nicolae, Moş Crăciun).

Colinde

Aseară pe-nserate

1.Aseară pe-nserate
Fecioara Maria
2.Şi fiind obosită În Viflaim cetate 5.Fiul începe-a plânge
Sălaş işi cauta, Călătorind sosea. Maria-L mângâia
Şi-n Viflaimul mare O, nu plânge Iisuse
Nimenea n-o primea. Că tu cunoşti lumea
. Un mare

3.Atunci Sfânta Fecioară 6.Că lumea asta mare

Din Viflaim ieşea, Prin tine s-a zidit
Şi-n câmp într-o poiată, Prin tine şi prin Tatăl
Acolo s-aşeza. Şi Dumnezeu cel Sfânt.
. Un mare

4.Şi între dobitoace 7. S-aude glas spre seară,

Pe fânul cel uscat
Născut-a
Preacurata
Un mare
8. El vine-n haina albă
De îngeraşi purtat
Să spele lumea-ntreagă
De rău şi de păcat.
Al clopotelor cânt,
Că vine,vine iară
Iisus pe-acest pământ.
.
9. De-atunci în orice casă
S-aud colindători,
Colinda lor duioasă
Răsună până-n zori.

24
 Dupa datini colindăm

Scoală gazdă bună, scoală nu mai sta,

florile sunt dalbe, flori de măr,
că venim acuma a vă colinda,
florile sunt dalbe flori de măr.

Omul bun ne va primi

şi cu drag ne va cinsti,
dupa datini colindăm,
la mulţi ani noi vă urăm!

Doar în toamna asta merii-au fost sădiţi,

florile sunt dalbe, flori de măr
şi în noaptea asta iată-i înfloriţi,
florile sunt dalbe, flori de măr.

Din căldura dragostei vor înflori,

florile sunt dalbe, flori de măr
şi în pacea casei voastre vor rodi,
florile sunt dalbe, flori de măr.

REVELIONUL

La cumpăna dintre ani, de obicei se stabileşte bilanţul realizărilor şi toţi trebuie să lăsăm
în urmă cele rele şi să ne pregătim cu bucurie pentru un nou an, aşa cum în gândirea
populară în noaptea de Anul Nou se reia ciclul cosmic, se restabileşte ordinea în întregul
univers.

Revelionul nu este altceva decât un ceremonial funerar al antichităţii geto-dace ocazionat

de moartea şi renaşterea simbolică a primului zeu al omenirii, Anul, şi a timpului
calendaristic cu care se confundă în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie. Timpul
obiectiv, care curge spre infinit, liniar şi fără întoarcere, este oprit, după 365 de zile, şi
întors, precum ceasornicul, de la început. Întoarcerea simbolică a timpului în noaptea de
Revelion a fost asimilată cu moartea divinităţii adorate, iar reluarea numărului zilelor cu
naşterea acesteia.

25
 Despre Pluguşor

Urare tradiţională la români în preajma Anului Nou, pluguşorul a păstrat scenariul

ritualic al unei invocări magice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoţit de strigături,
pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu
timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat sau de buhaiul care imită mugetul boilor.
Textul pluguşorului şi-a pierdut astăzi caracterul de incantaţie magică. Recitată într-un ritm
vioi, urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pe măsură ce se apropie de sfârşit.

Pluguşorul

Buna seara, c-a-nserat, Cât de grele suferinţi

Noi cu plugul ne-am luat,
Pe la case, ca şi an,
Cum a zis badea Traian.
La mulţi ani cu sănătate
Să vă dea Domnul de toate.
La mulţi ani să trăiţi
Să vă găsim fericiţi.
Hăisa, cea, hăis....hăis.
Nu venim cu vreun gând rău,
Ci v-aducem pe Dumnezeu.
Noul An să vi-l vestim,
Azi când cel vechi îl sfârşim
Zile bune să vă dea
Dumnezeu din mila sa!
Hăisa, cea, hăis....hăis.
Noul An care-a venit
Nu ştim dacă-i fericit,
Dar prin anii ce-au trecut,
Tot mai bătrâni v-aţi făcut
Mâine, poate cine ştie,
Vor fi toţi în veşnicie!
Mulţi ani să trăiţi!
Multi ani fericiţi!
26
V-au lovit pe voi, părinţi,
Dar pe toate le-aţi răbdat,
Domnul sfânt v-a ajutat;
Ne-aţi crescut plugari de neam,
Ca să vă urmăm la geam
Hăis... cea.Hăis...hăis.
Voi vă duceţi dragi părinţi,
Cu anii de suferinţi;
Noi rămânem după voi,
Lângă plug şi lângă boi,
Să vă pomenim oricând,
Cât vom trăi pe pământ!
Mulţi ani să trăiţi,
Mulţi ani, fericiţi!
Nu mai este încă alta
Noapte sfântă ca aceasta.
Noi urăm pentru colaci,
Nu îngheţăm pentru pitaci,
Ci păstrăm obiceiuri bune,
De pe vremurile străbune
Hăis... cea.Hăis...hăis.
Am venit ca fiecare,
Să vă facem o urare:
O urare din străbuni,
Căci ei au fost oameni buni
Şi-au păstrat cu-nsufleţire
Obiceiuri de iubire.
Mulţi ani să trăiţi,
Mulţi ani, fericiţi!
Plugurelul mititel,
Cu rotiţele de fier,
Trag băieţii vârtos, la el
Plugurel cu şase boi:
Cei dinainte,
Cu coarnele frânte.
Cei de la mijloc
Cu stele de busuioc,
Cei de la roată,
Cu coarnele-n voltă!
Hăis... cea.Hăis...hăis.
De urat, am mai ura,
Dară ni-i c-om însera,
Pe la curţile voastre;
Departe de casele noastre;
Că suntem înfriguraţi
Şi cu daruri încărcaţi
Hăis... cea.Hăis...hăis.
Culese de Orloschi Simona – Maria, cls. a VIII- a
27
Noi suntem de prin Bacău,
De pe muntele Ceahlău,
Unde brazii ne-amintesc,
Obiceiul creştinesc
Şi e vremea, dragi părinţi
Să vă lăsăm fericiţi,
Mulţi ani să trăiţi,
Mulţi ani, fericiţi!
Busuioc verde pe masă,
Rămâi gazdă sănătoasă
Anul Nou ce-aţi aşteptat
Să vă fie îmbelşugat,
Tot cu grâu şi cu porumb,
Dăruit de Domnul Sfânt.
Hăisa... cea.Hăis...hăis.
Busuioc verde pe jos,
Rămâneţi toţi sănătoşi.
Casa să vă fie plină,
De a cerului lumină,
Ziua Sfântului Vasile,
Să vă fie tot spre bine...
Mulţi ani să trăiţi,
Mulţi ani, fericiţi!
 Sfântul Vasile cel Mare

Prima zi a Anului Nou este patronată de Sfântul Vasile din Cezareea Cappadociei,
cunoscut sub numele Vasile cel Mare ( n 330, Cezareea, Cappadocia - † 1 ianuarie 379,
Cezareea Cappadocia ) a fost un arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al
Bisericii şi unul din cei patru doctori răsăriteni ai Bisericii, alături de Grigore de Nazianz
(Teologul) şi Ioan Gură de Aur.

Viaţa Sfântului Vasile cel Mare: se naşte în anul 330 într-o familie evlavioasă la
Cezareea Capadocsiei. Pe mama sa o chema Emilia, iar pe tatăl său Vasile. A făcut parte
dintr-o familie cu 10 copii, dintre care 3 vor deveni episcopi: Sf. Vasile cel Mare, Sf.
Grigorie de Nyssa şi Sf. Petru de Sevasta. Cinci dintre ei vor deveni monahi: cei 3
episcopi, Macrina cea Tânără şi Naocratios; iar 6 vor deveni sfinţi: cei 3 episcopi, Macrina
cea Tânără, Macrina ce Bătrână (bunica Sf. Vasile) şi Emilia (mama Sf. Vasile). Macrina
cea bătrână a fost ucenica Sf. Grigorie Taumaturgul.

Vasile primeşte prima învăţătură în casa părintească. După aceea studiază la

Cezareea Capadocsiei şi Atena. A avut profesori vestiţi: pe Libaniu, Proheresiu şi Himeriu.
Încheagă o prietenie vestită cu Sf. Grigorie de Nazianz. Viaţa lor studenţească e un model
pentru teologii de totdeauna. Cunoşteau doar două drumuri: al şcolii şi al Bisericii. S-a
întors în patrie pe la anul 355. A profesat câtva timp retorica, dar a fost câştigat pentru
misiunea bisericească de sora sa, Macrina. A renunţat la lume şi a intrat în monahism
după ce a fost botezat. A făcut o primă împărţire a averii sale la săraci. A călătorit pentru
cunoaşterea monahismului în Siria, Palestina, Egipt şi Mesopotamia. S-a întors hotărât să
organizeze viaţa monahală după criteriul obştei. Pentru acest scop l-a chemat pe Sf.
Grigorie Teologul la mănăstirea înfiinţată de el în Pont, pe malul râului Iris, nu departe de
satul Annesi. Aici el îmbina munca manuală cu rugăciunea şi cu râvna caldă, intelectuală.
Aici a scris el Regulile vieţii monahale (Regulile mari şi mici) şi a pus bazele Filocaliei cu
Sf. Grigorie.
În curând, a fost chemat de episcopul Eusebiu şi
hirotonit preot în 364, spre a i se încredinţa pastoraţia
episcopiei. După un conflict trecător cu episcopul, se
împacă cu acesta. În 368, cu prilejiul unei mari
foamete, Sf. Vasile a organizat admirabil asistenţa
socială şi a făcut a doua împărţire a averii sale
săracilor. În 370, fu ales episcop-mitropolit a Cezareei,
cu o dârză opoziţie din partea adversarilor. În urma
atitudinii sale neînfricate contra arianismului şi a
manevrelor împăratului Valens, dioceza i se împărţi in
două.
În interiorul eparhiei, Sf. Vasile s-a impus printr-o uriaşă
activitate dogmatică, pastorală şi socială. Nu s-a lăsat
înfrânt de arieni. Se cunoaşte scena cu prefectul
Modestus de Valens. A înfiinţat instituţii de asistenţă
socială: azil, ospătărie, casă pentru reeducarea fetelor
alunecate, spital (şi de leproşi), şcoli tehnice. Toate
aceste aşezăminte erau cunoscute sub numele de Vasiliada. A luptat pentru alinarea
suferinţelor celor mulţi, criticându-i pe bogaţi. N-a făcut deosebire între neamuri şi
credinţele oamenilor. A împodobit serviciul divin cu Sfânta sa liturghie.

28
 În politica externă bisericească, Sf. Vasile a încercat să împace bisericile orientale,
făcând apel la Sf. Atanasie şi la papa Damasus. De asemenea a încercat o împăcare între
Orient şi Occident împărţite pe tema schismei meletiene. Sf. Vasile a fost un mare
animator în lupta contra arianismului. El a dat lovituri grele acestei erezii. I-a ajutat pe tineri
la învăţătură, a menţinut legătura cu profesorul său Libaniu. A fost pretutindeni prezent. A
fost mare preot, mare liturghisitor, mare pedagog, mare prieten, mare organizator, mare
om de ştiinţă. A fost numit „un roman printre greci”. A murit la 1 ianuarie 379, plâns de toţi
şi numit încă de atunci „cel Mare”.

Despre Sorcova

De Anul Nou copii poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă făcută
dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă vine de
la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară
dintr-un arbore. Înclinată de mai multe ori in direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă
întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şi
tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească
efectul mişcării sorcovei.

Sorcova Versuri

Sorcova, veselă,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii;
Ca viţa de vie

La Sfânta Marie
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,

29
 Porcii unsuroşi,
Copii sănătoşi,
Câte cuie sunt pe casă,
Atâţia galbeni pe masă.
La anul şi la mulţi ani!
Să trăiţi să ne daţi bani.

Superstiţii | Din Bătrâni

- În noaptea Anului Nou, în Ţara Chioarului, fetele ies în ogradă şi numără nouă stele şi
dacă a noua stea este mai strălucitoare înseamnă că şi ursitul ei va fi frumos, va fi voinic,
apoi o roagă pe stea să-i aducă ursitul.

- La miezul nopţii, de Anul Nou, fetele iau de pe masă colacul ornamentat, îl ţin pe vârful
capului, se aşază pe tăietor şi aşteaptă să audă un sunet dintr-o direcţie oarecare şi din ce
parte vine sunetul, în acea parte îşi va găsi ursitul.

- În Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimbă porţile unor săteni care s-au
certat în cursul anului, determinându-i astfel să vorbească şi să se împace.

- În zonele Făgăraş şi Mureş este obiceiul ca de Anul Nou să se pună pe masă 12 farfurii
sub care se ascund diferite obiecte. Fete şi feciori sau perechi de fete şi feciori intră pe
rând în casă şi întorc fiecare dintre ei câte o farfurie şi ce se afla sub farfurie le arată că
aşa le va fi ursitul(a) sau că aşa le va fi norocul dacă se vor căsători: oglinda = mândrie;
paharul de ţuică = băutor; pâinea = bogăţie; cărbunele = negru la suflet; sarea = sărăcie;
creionul = domn; bani = avuţie. Se face haz de aceste preziceri.

Pagini realizate de Maftei Aurelia – Mihaela, cls. a VI- a

Să râdem cu gura până la urechi

Culese de GHEORGHIU ALEXANDRU, cls.a VI- a

Un tip cu un Trabant vechi se adresează unui service:

- Puteţi să-mi puneţi airbag-uri la Trabant?
- Bineînţeles, răspunde mecanicul.
- Dar aer condiţionat?
- Se poate şi asta.
- Dar ABS?
30
- Cum să nu?, răspunde din nou mecanicul.
- Atunci să-mi spuneţi cât mă costă şi cât durează lucrarea.
- Vă costă 5 lei şi durează 10 minute.
- Vă bateţi joc de mine?!, întreabă posesorul Trabantului.
- Dar cine a început?

Leul cheamă toate animalele şi le spune:

- Cei frumoşi în stânga, iar cei deştepţi în dreapta.
Toate animalele s-au despărţit, numai maimuţa a rămas pe loc.
- Dar tu ce faci?, întreabă leul.
- Păi, ce să fac, vrei să mă rup în două?!

Un măcelar vede intrând în magazinul său un câine cu o bancnotă de $10 şi un bilet pe

care scria: “10 antricoate de miel, vă rog.” Amuzat, ia banii, pune antricoatele într-o pungă
în gura câinelui şi închide repede magazinul. Îl urmăreşte pe câine şi vede cum opreşte la
culoarea verde a semaforului, se asigură în ambele sensuri şi traversează în staţia de
autobuz. Câinele verifică lista cu orarul şi se aşează pe bancă. Când autobuzul apare, se
uită să verifice numărul autobuzului, apoi se urcă. Măcelarul îl urmează perplex. După un
timp, câinele se aşează în faţă, se pune pe labele din spate şi apasă butonul “stop”, iar
măcelarul îl urmează afară. Câinele aleargă până în faţa unei case şi lasă punga la
intrare. Se intoarce pe alee, mai face o cursă şi latră către usă. Şi latră, şi latră. Nici un
răspuns. Atunci sare pe perete, aleargă în jurul grădinii, se bate cu capul de geam, sare şi
aşteaptă din nou la uşă. Un tip masiv iese bombănind câinele. Măcelarul incepe să strige
la tip, “Ce faci? Câinele ăsta e un geniu!” Stăpânul îi răspunde, “Care geniu, d-le? Este a
doua oară săptămâna asta când îşi uită cheia.”

Un actor extrem de pretenţios îi spune regizorului:

- Uite ce e, vorbeşte cu producătorul. Nu accept ca în acest film istoric să se umble cu
imitaţii. La scena celor două ospeţe, vânatul să fie vânat autentic, vinul de Rin să fie vin de
Rin şi păstrăvii să fie păstrăvi!
După un timp, regizorul vine cu răspunsul:
-Producătorul e de acord, cu condiţia ca, la scena finală, otrava să fie otravă!

Mergeau doi tipi prin deşert, unu căra în spate o bicicletă şi altul o cabină telefonică. Cel
cu cabina întreabă:
-De ce cari bicicleta asta după tine?
-Când vin beduinii, mă sui pe ea şi fug cât pot. Dar tu de ce cari cabina telefonică?
-Când vin beduinii, arunc cabina ca să fug mai repede!!

20 de beduini mergeau însetaţi prin deşert. Văd o fântână.

- Apaaaaa!!!!!!
Iese unu’ extaziat din fântână:
- Unde??!!!

- Merg trei baieti la examen. Unul care învăţase toată materia, unul aşa şi-aşa, iar altul
care nu citise nimic.
Intră primul, cel învăţat şi iese în scurt timp. Toţi îl întreabă cum a fost.
- Ca de la profesor la profesor, răspunde acesta.
Intră al doilea, când iese, toţi îl întreabă cum a fost.
- Ca de la elev la profesor.
Intră şi al treilea, cel care nu învăţase nimic, iese repede. Toţi îl întreabă cum a fost.
- Ca de la preot la preot.
31
- Cum aşa?
- Păi când punea el întrebările, eu îmi făceam cruce, iar când dădeam eu răspunsurile, îşi
făcea el!

Un profesor către elevii săi:

- În primul semestru toate notele dumneavoastră au fost slabe,
astfel încât aţi ajuns la marginea prăpastiei. Dar... graţie
eforturilor depuse în al doilea semestru, constat că aţi făcut un
mare pas înainte...

- Ieri am prins cea mai mare captură din viaţa mea, povestea vecinilor un pescar. Un crap,
pe care când l-am cântărit, avea 8 kg.
- Da, confirmă băieţelul pescarului, iar tata a fost asa de bun, că l-a dat pisicuţei să-l
mănânce...

Un copil, la grădiniţă, încerca să îşi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a

cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu vroiau nicidecum să
intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de
transpiraţie pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul a zis:
- Doamnă, dal sunt puse invels...
Într-adevăr, erau puse greşit... Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să
i le pună, totuşi a reuşit să îşi păstreze calmul până când cizmuliţele au fost iar încălţate,
tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci baietelul a zis:
- Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să ţipe la el "De ce nu mi-ai spus?", educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a
chinuit să îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, baieţelul i-a spus:
- Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe astea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă... Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă
suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încălţat,
înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
- Şi acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun în mâini ca să poţi pleca afară!
- Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pield...

Ce gândesc un optimist şi un pesimist despre criza economica mondială?

Optimistul: Vai, vom ajunge cu toţii să cerşim...

Pesimistul: De la cine?

32
33
 OLIMPICII NOŞTRI

Olimpiadele şcolare sunt în plină desfăşurare. Până acum au avut loc fazele pe
şcoală şi pe localitate la limba engleză, fizică, chimie şi limba şi literatura română.
Elevii şcolii noastre au participat la toate aceste concursuri obţinând rezultate
remarcabile.
Trebuie să evidenţiem punctajele deosebite ale celor care s-au prezentat la etapa
locală a Olimpiadei de limba şi literatura română din 12.12.2009.
Pentru această etapă au promovat 8 elevi care merită pe deplin să le menţionăm
numele:
 Ardeleanu Vlad-Cătălin-clasa a VI-a,
 Maftei Mihaele-Aurelia-clasa a VI-a,
 Niţă Alexandra-Mihaela-clasa a VI-a,
 Andriescu Flora-Teona-clasa a VII-a,
 Leonte Cătălina-Elena- clasa a VII-a,
 Oprea Paula-Sânziana- clasa a VII-a,
 Savu Alexandra-Petruţa- clasa a VIII-a,
 Secrieru Anca-Maria-clasa a VIII-a.
Din păcate, doi dintre ei s-au îmbolnăvit, aşa că la faza locală am avut doar 6
reprezentanţi. Cel mai important lucru a fost că niciunul nu a obţinut sub 90 de
puncte. Ba mai mult, 4 dintre ei s-au calificat pentru etapa judeţeană. Aceştia sunt:
o Savu Alexandra-Petruţa-115 puncte-cel mai mare punctaj la clasa a
VIII-a,
o Maftei Mihaela-Aurelia-110 puncte,
o Andriescu Flora-Teona-107,5 puncte,
o Secrieru Anca-Maria-107 puncte.

Le urăm MULT SUCCES la faza judeţeană a olimpiadei! Ei sunt mândria noastră şi

merită să vi-i prezentăm:

34
 Colectivul de redacţie

35
 PARTENERIATE EDUCAŢIONALE
Prof. Ştefaniu Eugenia
În primul semestru al acestui an şcolar am continuat să derulăm activităţile propuse
în cadrul Proiectului Educaţional pe termen lung în folosul comunităţii „ŞCOALA ŞI
BISERICA-DOUĂ ARIPI ÎN ACELAŞI ZBOR” realizat în parteneriat de către şcoala
noastră (coordonatori Prof. Ştefaniu Eugenia şi Înv. Sârbu Rodica) şi Parohiile „Sfinţii
Apostoli Petru şi Pavel” şi „Sfântul Ilie”reprezentate de preoţii Zamfir Alexandru şi
Movileanu Ioan.
Trebuie să subliniem faptul că derularea acestui proiect nu a însemnat doar
documente, ci activităţi concrete cu impact pozitiv asupra copiilor. Ne oprim doar la câteva:
 „Părintele- duhovnicul şi prietenul nostru”-cateheza săptămânală desfă-
şurată în fiecare vineri;
 „Hârtie pentru un zâmbet”-colectarea şi valorificarea de fier vechi, hârtie şi
sticle şi ajutorarea copiilor cu probleme familiale şi materiale,
 „Nimeni nu trebuie să fie trist de Crăciun”-achiziţionarea a 45 de caserole
oferite celor aflaţi în lipsuri şi suferinţă.
Un alt proiect educaţional conceput, de data aceasta în anul şcolar curent, dar
deosebit de interesant şi educativ, se intitulează „CARTE PENTRU MINTE, INIMĂ ŞI
LITERATURĂ”- Parteneriat educaţional ŞCOALĂ-BISERICĂ-BIBLIOTECĂ, având
aceiaşi coordonatori cărora li se adaugă conducerea Bibliotecii Municipale Roman.
Şi în cadrul acestui parteneriat s-au desfăşurat activităţi deosebite, întâlniri de
suflet, atât în şcoală, cât şi la biserică sau la bibliotecă. Printre acestea menţionăm:
o înscrierea copiilor, prin acordarea de permise de intrare la Biblioteca Muni-
cipală
o lansare de carte (prof. Natalia Rusu-MAMA NATA),
o donaţie de carte de către bibliotecă pentru şcoala noastră.
Acestea sunt doar câteva activităţi desfăşurate cu responsabilitate, perseverenţă şi
sacrificiu. Vom fi şi pe mai departe la fel de consecvenţi şi vom derula acţiuni din care
copiii noştri nu vor avea decât de câştigat. Şi nu numai ei.

36
37