1.

Senzori

Reţele de senzori Cuprins:

1.1. Noţiuni generale
1.2. Principalele caracteristici ale senzorilor
1.3. Elemente de metrologia traductoarelor
Prof. Octavian Fratu
1.4. Aspecte tehnologice de realizare a senzorilor si a sistemelor de senzori
ofratu@elcom.pub.ro
1.5. Transmiterea informaţiei de la senzori. Interfeţe de comunicaţie. Protocoale de
comunicaţie. Modelul OSI
1.6. Efectul zgomotelor şi al perturbaţiilor
an IV Telecomunicaţii
Universitatea Maritimă Constanţa, Facultatea Electromecanică Navală
2010-2011, semestrul 2
1 2

1.1. Noţiuni generale

Nu numai activitatea de monitorizare a mediului, dar foarte multe alte activităţi din domeniile industriale, comerţ,
medicină sau diferite domenii ştiinţifice se bazează pe măsurători. Senzorii sunt dispozitive capabile să furnizeze
informaţia primară pentru măsurători prin faptul că aceştia furnizează semnale electrice care includ informaţiile
necesare privind măsurandul. Circuitele electronice procesează aceste semnale în vederea extragerii informaţiei
relevante privind masurandul. Toate aceste proprietăţi fac ca senzorii să reprezinte un element cheie a sistemelor
de măsurare.

Măsurarea unei mărimi presupune în primul rând detectarea sa.

Elementele sensibile care detectează mărimea de măsurat sunt denumite senzori. Senzorul este elemental sensibil
cu rolul de a sesiza mărimea de măsurat aplicată la intrarea sa, x(t) şi de a o converti într-o altă mărime fizică, de
aceeaşi natură sau de natură diferită, ym(t), care poate fi uşor măsurată, cel mai frecvent pe cale electrică.
Conversia mărimii de intrare în mărime de ieşire la senzori se bazează pe efecte fizice sau chimice.

În funcţie de tipul de mărime de convertit, se întâlnesc 6 mari categorii de senzori:

3 4
 - mecanici (incluzând aici pe cei de vibraţii sau acustici);
- electrici;
- termali;
- magnetici;
- chimici;
- de radiaţie (corpusculară sau electromagnetică, inclusiv lumina).
Senzorii care servesc numai la detectarea prezenţei unei mărimi constituie o categorie aparte şi se numesc
detectori (detectori de proximitate, detectori de radiaţii ionizante etc.).
Ansamblul format din elemental sensibil (senzorul) şi elementele de adaptare şi prelucrare (condiţionarea
semnalelor) se numeşte traductor. In unele lucrări de specialitate nu se face o distincţie clară între senzor și
traductor, ansamblul fiind numit sensor, iar elemental care detectează mărimea de măsurat fiind numit sensor
primar.
Ansamblul format dintr-un senzor integrat in acelaşi circuit (chip) cu elementul de adaptare poartă numele de
traductor "integrat". Recent a apărut conceptul de senzor sau traductor "inteligent" care prezină asocierea unui
traductor cu un microprocesor (microcontroller). Astfel se pot obţine semnale de ieşire cu mare imunitate la
perturbaţii, liniarizarea caracteristicii de conversie a mărimii de intrare x(t) in mărime de ieşire y(t),
autocalibrarea, corecţii faţă de diverşi factori de influenţă, generarea unor mărimi de control. Traductoarele
inteligente s-au dezvoltat rapid ca elemente componente principale ale sistemelor automate, de măsură,
monitorizare şi control, precum şi în domeniul roboticii industriale.
Varietatea senzorilor este foarte mare deoarece, pe de o parte, există un număr considerabil de mărimi de
măsurat, iar pe de altă parte, pentru fiecare mărime de măsurat pot exista diferite metode de măsură, în funcţie de
fenomenul care stă la baza conversiei. Din multitudinea de senzori se remarcă amploarea considerabilă a utilizării
senzorilor electrici.

Traductorul poate avea în structura sa mai mulți senzori, capabili să efectueze conversia mărimii de măsurat într-
o mărime electrică, indirect, prin mai multe etape intermediare, până la obţinerea mărimii de ieşire finale y(t).
5 6

Fig. 4.1. Funcţiile şi fluxul de date pentru un sistem de măsură şi control. Senzorii şi actuatorii reprezintă
interfeţele dintre sistemele electronice şi procesul supus monitorizării.
Fig. 4.2. Domeniile datelor sunt cantităţi utilizate pentru reprezentarea şi transmiterea informaţiei.
7 8
 1.2. Principalele caracteristici ale senzorilor
- domeniul de masurare – este diferenta dintre valoarea maxima si cea minima (luate ca valori cu semn) care
pot fi masurate prin intermediul traductorului cu o precizie egala sau mai buna celei nominale garantate de
producator;
- senzitivitatea – reprezinta raportul dintre variatia valorii citite la iesirea traductorului si cea a marimii de
intrare, la o valoare precizata a marimii de iesire;
- sensibilitatea – reprezinta cea mai mica valoare a marimii de intrare, masurate, care determina o valoare a
marimii de iesire care depaseste un prag minim utilizabil;
- precizia – reprezinta capacitatea traductorului de a furniza la iesire o indicatie apropiata celei
corespunzatoare valorii adevarate masurate;
- rezolutia – reprezinta cea mai mica variatie a marimii de intrare care poate fi sesizata la iesire;
- histerezisul – caracterizeaza reversibilitatea valorii de iesire pentru o valoare de intrare anume, adica
capacitatea unui traductor de a furniza la iesire aceeasi valoare daca marimea de intrare atinge o valoare
anume în urma unei variatii în sens crescator sau în sens descrescator; eroarea de histerezis se indica în
procente din valoarea de intrare masurata si depinde de modul de baleiere (de explorare) a valorii
respective.
9 10
caracteristicilor metrologice ale traductorului (de exemplu temperatura, presiunea, tensiunea de
alimentare, etc);
• domeniul nominal de utilizare – este definit de valorile limita, minime si maxime, între care pot
varia atât marimea de masurat, cât si marimile de influenta, fara ca parametrii traductorului sa
iasa din limitele valorilor prescrise de functionare, respectiv îsi mentine caracteristicile
metrologice normale, de catalog;
• domeniul de nedeteriorare – este definit de valorile extreme pentru marimea de masurat sau
pentru marimile de influenta între care se poate gasi traductorul în cursul functionarii sale si
pentru care se garanteaza ca, dupa revenirea acestor marimi în interiorul limitelor nominale de
utilizare, traductorul îsi va mentine toate caracteristicile metrologice normale, de catalog;
• domeniul de nedistrugere – este definit de domeniul de valori extreme pentru marimea de
masurat sau pentru marimile de influenta între care se poate gasi traductorul în afara functionarii
si pentru care se garanteaza ca, dupa revenirea acestor marimi în interiorul limitelor nominale de
utilizare, traductorul poate functiona; acesta îsi poate mentine toate caracteristicile metrologice
normale, de catalog, dar poate fi necesara reetalonarea acestuia.
11
- transparenta – reprezinta capacitatea de a furniza la iesire o valoare corespunzatoare valorii adevarate a
marimii de intrare, masurate, fara a o perturba prin prezenta sa (transparenta ridicata este un deziderat
dificil de atins în special de traductoarele cu sensibilitate ridicata);
- rapiditatea – reprezinta timpul necesar semnalului de iesire de a atinge valoarea corespunzatoare intrarii în
urma variatiei semnalului de intrare de la o valoare initiala la o noua valoare.;
- factorul de zgomot – semnalul purtator de informatie este însotit întotdeauna de un semnal perturbator, cu
valori aleatoare, a carui putere este mai mare sau mai mica; factorul de zgomot reprezinta raportul dintre
puterea de zgomot de la iesire si cea de la intrare si reprezinta, indirect, o masura a modului în care
traductorul introduce (sau nu) un zgomot suplimentar;
- conditiile de functionare se refera la acele conditii ce trebuie îndeplinite de traductoare pentru a functiona la
parametrii prescrisi (multi dintre parametrii fiind determinati în conditii de laborator); în general acestea se
refera la:
• conditiile de referinta – exprima valorile si domeniile de valori (legate în special de tolerantele
acceptabile) pentru o serie de marimi care influenteaza functionarea traductorului;
• marimea de influenta – reprezinta o marime (alta decât cea masurata prin intermediul
traductorului) care îi determina sau macar îi influenteaza functionarea prin modificarea
1.3. Elemente de metrologia traductoarelor
Un traductor este un echipament care converteşte o mărime fizică într-un semnal electric – tensiune sau curent.
Metrologia traductoarelor este asociată cu metrologia sistemelor de achiziţie de date.
Clasificarea traductoarelor:
Se poate face în funcţie de:
- Mărimea pe care o convertesc – temperatură, presiune, etc,
- Rolul îndeplinit de proces – reglare, securitate, etc;
- Semnalul pe care îl furnizează – analogic, logic, etc;
- Principiul de conversie al mărimii măsurate – rezistiv, inductiv, etc;
- Principiul de funcţionare – active, pasive.
A. În funcţie de tipul semnalului furnizat, traductoarele se împart în:
- traductoare analogice – furnizează un semnal analogic în funcţie de o mărime electrică, mecanică, etc. Între
mărimea i şi semnalul de ieşire e exista o relaţie matematică univocă e=f(i). Se disting:
12
 o traductoare fizice – caracterizate prin existenţa unei relaţii permanente între mărimea care trebuie - traductoare pentru securitatea proceselor;
măsurată şi semnalul de ieşire al traductorului; - traductoare pentru urmărirea factorilor poluanţi.
o traductoare chimice, care implică o reacţie fizico-chimică între traductor şi mediul investigat;
- traductoare logice; Caracteristicile traductoarelor:
- traductoare secvenţiale; - domeniul de măsurare – este diferenţa dintre valoarea maximă şi cea minimă (luate ca valori cu semn) care
- traductoare digitale. pot fi măsurate prin intermediul traductorului cu o precizie egală sau mai bună celei nominale garantate de
producător;
B. În funcţie de rolul mărimii măsurate, traductoarele se împart în: - sensibilitatea – reprezintă raportul dintre valoarea citită la ieşirea traductorului şi cea măsurată la o valoare
- traductoare de stare primară; precizată a mărimii de ieşire;
- traductoare de stare secundare; - precizia – reprezintă capacitatea traductorului de a furniza la ieşire o indicaţie apropiată celei
- traductoare pt mărimi predictive; corespunzătoare valorii adevărate măsurate;
- histerezisul - ;
C. În funcţie de rolul îndeplinit în procese, traductoarele se împart în: - fineţea (transparenţa);
- traductoare pentru urmărirea fabricaţiei; - rapiditatea;
- traductoare pentru controlul calităţii produselor în cursul fabricaţiei; - zgomotul;
- traductoare pentru controlul calităţii produselor finite; - condiţiile de funcţionare.
- traductoare pentru reglarea arderii;
13 14

Performanţele traductoarelor:
- reproductibilitatea; 1.4. Aspecte tehnologice de realizare a senzorilor si a sistemelor de senzori
- interschimbabilitatea;
- interoperabilitatea;
- mentenabilitatea;
- rezoluţia;
- deriva;
- fiabilitatea;
- tipurile de erori.

15 16
1.5. Transmiterea informaţiei de la senzori. Interfeţe de comunicaţie. Protocoale de 1.6. Efectul zgomotelor şi al perturbaţiilor
comunicaţie. Modelul OSI

17 18